1

a Războiul Rece a lăsat în urma sa o moștenire importantă

b Lipsa completă de produse de hrană normală, consumul de plante și subproduse,
cadavre și hoituri a provocat o mare creștere a morbidității.
c Democrația este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului.

2
Politica externă relația cu alte state și țări în interesul propriului stat sau țară; curs
general al statului în afacerile internaționale. Politica externă reglementează relațiile
unui stat dat cu alte state și popoare în conformitate cu principiile și obiectivele sale
realizate prin utilizarea diferitelor mijloace și metode. Cel mai important instrument
de politică externă este diplomația.

Politica internă un domeniu de politică publică care se referă la activitățile

guvernamentale (legi, programe guvernamentale și decizii administrative) într-o țară.
Ea diferă de politica externă prin aceea că cea de-a doua se referă la modalitățile în
care statul își apără interesele în politica mondială. Politica internă acoperă o gamă
largă de domenii: afaceri, educație, energie, asistență medicală, aplicarea legii,
finanțe și taxe, resurse naturale, securitate socială și drepturi și libertăți personale.

3
Valorile UE sunt comune tuturor statelor membre, într-o societate în care au
întâietate toleranța, justiția, solidaritatea și combaterea discriminării. Aceste valori
sunt parte integrantă din modul european de viață:

Demnitatea umană
Demnitatea umană este inviolabilă. Trebuie să fie respectată și protejată și constituie
baza propriu-zisă a drepturilor fundamentale.
Libertatea
Libertatea de mișcare le dă cetățenilor dreptul de a se deplasa și stabili în mod liber
pe teritoriul Uniunii. Libertățile individuale, cum ar fi respectul față de viața privată,
libertatea de gândire, libertatea religioasă, libertatea de întrunire, dreptul la
informație și libertatea de exprimare, sunt protejate de Carta drepturilor
fundamentale a UE.
Democrația
Funcționarea Uniunii se întemeiază pe democrația reprezentativă. Statutul de
cetățean european implică și exercitarea unor drepturi politice. Fiecare cetățean
adult din UE are dreptul de a candida și de a vota la alegerile pentru Parlamentul
European, fie în țara de reședință, fie în țara de origine.
Egalitatea
Egalitatea presupune drepturi egale în fața legii pentru toți cetățenii. Principiul
egalității între femei și bărbați stă la baza tuturor politicilor europene și reprezintă
piatra de temelie a integrării europene. Se aplică în toate domeniile. Principiul plății
egale pentru muncă egală a fost integrat în tratatul din 1957. Deși mai există încă
inegalități, UE a făcut progrese semnificative.
Statul de drept
Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Tot ce face UE se bazează
pe tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, în mod voluntar și
democratic. Dreptul și justiția sunt protejate de un organism judiciar independent.
Țările membre au conferit competență judiciară definitivă Curții Europene de Justiție,
ale cărei hotărâri trebuie respectate de toată lumea.
Drepturile omului
Drepturile omului sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a UE. Acestea
includ dreptul de a nu fi discriminat pe motive de sex, origine etnică sau rasială,
religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, dreptul la protecția
datelor cu caracter personal și dreptul de a obține acces la justiție.

4
Holocaustul în România denumește prigoana și exterminarea evreilor în teritoriile
controlate de statul român în anii 1937-1944, adică de la primele legi anti-evreiești
ale guvernului Goga-Cuza și până la lovitura de stat din 23 august 1944. Potrivit
istoricului Raul Hilberg, includerea soartei evreilor din teritorii foste românești înainte
de 1940, dar care nu se aflau sub control românesc în momentul faptelor, constitue
o definiție eronată a Holocaustului în România. Mai sigur aceasta privește evreii
care, indiferent de cetățenia lor, au fost fie persecutați sau uciși de agenți ai statului
român (sau de particulari precum Legionarii) în teritoriile controlate de acest stat la
momentul faptelor (inclusiv și mai ales Transnistria), fie predați Germaniei naziste
(cazul evreilor de cetățenie germană din România și celor de cetățenie sovietică
care fugeau de Einsatzgrupe trecând Bugul spre Transnistria).
La recensământul din 1938 apar printre cetățenii români 756.930 de evrei. Conform
lucrărilor lui Matatias Carp și Marius Mircu, între 1938 și 1941 au pierdut cetățenia
română 387.407 evrei, fie că le fusese retrasă de guvernul Goga (circa 120.000 de
persoane), fie că deveniseră cetățeni maghiari sau sovietici prin cedarea
Transilvaniei de nord, Bucovinei de nord, ținutului Herța și Basarabiei (circa 270.000
persoane). În 1940, mai erau cetățeni români 369.523 de evrei. Conform lucrărilor
Commisiei Wiesel, dintre evreii români din 1938, mai ales dintre cei deveniți apatrizi
în 1938 și dintre cei bucovineni sau basarabeni, acuzați că ar fi susținut Uniunea
Sovietică și că s-ar fi dedat la jafuri și cruzimi în dauna populației românești în 1940,
au fost exterminați de statul român circa 140.000 (îndeosebi în Transnistria), în timp
ce 130.000 au fost exterminați de Ungaria Horthystă în Transilvania de nord, fie
direct, fie prin deportare în lagărele germane. În total au fost măcelărite 270.000
persoane (35% din populația evreiască română din 1938) și au devenit sovietice
136.250 (18% din populația evreiască română din 1938). Dintre cei 356.237 evrei
români din 1952 (47% din populația evreiască română din 1938), până în 1956 au
emigrat spre Palestina, Europa Occidentală și America 209.963 persoane, astfel că
la recensământul din 1956 mai erau 146.274 evrei în România. Emigrația a
continuat: în 1970 mai rămăseseră 24.667 evrei, în 1992 doar 9.670 iar în 2002 doar
6.179. Majoritatea lăcașurilor de cult ale evreilor au fost abandonate și sunt distruse.