Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

Referat la disciplina: Biofizică

Tema: Poluarea sonoră

Coordonator: conf. dr. Ştiucă Petru Student: Vrânceanu Ioan

Silvicultură An I,
Grupa 5113b

1
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

Cuprinsul lucrării:

1. Preliminarii……………………………………………………………… 3

2. Definţie şi caracteristici…………………………………………………. 3

3. Efectele poluării sonore:

3.1 Efectele poluării sonore asupra oamenilor…………………. 6

3.2 Efectele poluării sonore asupra animalelor………………… 8

3.3 Efectele poluării sonore asupra plantelor .............................. 9

4. Metode de diminuare a poluării sonore………………………………... 11

5. Concluzii………………………………………………………………. 12

2
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

Poluarea sonoră

1. Preliminarii

Sunetele fac parte integrantă din viaţa noastră, cu ajutorul lor putem comunica,
suntem avertizaţi în cazul unor pericole, obţinem informaţii sau ne relaxăm ascultând muzica
preferată. Din punct de vedere fizic sunetele reprezintă "vibraţii ale particulelor unui mediu
capabile să producă o senzaţie auditivă”. Sunetul este o formă de energie fizică creată de
obiectele care vibrează. Aceste vibraţii se transmit sub forma unor unde de presiune crescută
sau scăzută care iradiază de la suprafaţa obiectului. Aceste unde constituie stimuli fizici
pentru ureche. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în substanţe (aer, lichide
şi solide) şi nu se propagă în vid. Atunci când auzim ceva, de fapt urechea este atinsă de
vibraţiile unduitoare ale presiunii atmosferice. Urechea transformă undele sonore în impulsuri
electrice, pe care le transmite mai departe, la creier, care la rândul sau decodifică semnalele.
Urechea se obişnuieşte treptat cu sunetele, iar cu timpul învăţăm şi sensul acestora.

Zgomotul, un sunet nedorit, consistă întru-un amestec de multe frecvenţe diferite într-
un anumit interval; este astfel comparabil cu lumina albă, care constă într-un amestec de
lumini de culori diferite. Zgomotele diferite sunt distinse prin diferite distribuiţii ale energiei
în mai multe intervale de frecvenţă.

2. Definţie şi caracteristici

Poluarea sonoră reprezintă expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale căror
intensităţi sunt stresante sau care afectează sistemul auditiv. Deşi sunetele puternice sau
inspăimântătoare fac parte din natură, în ultimele doua secole zonele urbane şi industriale au
devenit extrem de zgomotoase.
Marea majoritate a activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote. Poluarea
sonoră poate fi generată de surse naturale şi surse artificiale. Sursele naturale sunt erupţiile
vulcanice, cutremurele, alunecări de teren, vuietul unei cascade etc. Sursele artificiale de
zgomot pot fi surse generatoare de zgomot în mediul ambiant: sunetul sirenelor, soneriile,
calxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian.

3
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

Intensitatea sunetelor se măsoara în decibeli. Astfel, nivelul aproximativ de decibeli al

unor sunete obişnuite este:

 Respiraţia - 10 dB
 Şoapta - 20 dB
 Conversaţia - 60 dB
 Traficul la orele de vârf - 80 dB
 Mixerul - 90 dB
 Un tren în mişcare - 100 dB
 Ferastrăul cu lanţ - 110 dB
 Un avion în mişcare - 120 dB
 Zgomotul produs de o puşcă - 140 dB
Poluarea sonoră este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă europenii
la ora actuală, alături de poluarea atmosferică şi managementul deşeurilor. Conform unor
statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), jumătate din europeni trăiesc într-un
zgomot permanent, iar o treime suferă de insomnii din cauza poluării sonore. Nu doar
poluarea fonică stradală este deranjantă, dar şi cea produsă de obiectele electrocasnice din
gospodării sau de vecinii gălăgioşi.
În statele europene circa 40% din populaţie este expusă zgomotului produs de traficul
rutier cu o intensitatea de 55 dB şi 20% zgomotelor de peste 65 dB. Dacă se iau în
considerare toate zgomotele produse de transporturi, atunci peste 50% din populaţia Europei
nu are confortul sonor normal la domiciliu şi 30% este afectată în timpul nopţii. Poluarea
sonoră este mai severă în ţările în curs de dezvoltare prin densitatea crescută a circulaţiei şi
prin absenţa centurilor de circulaţie în marile oraşe. Se apreciază că în aceste ţări intensitatea
sonoră este pe arcursul a 24 de ore în domeniul 75-80 dB.
Habitatul modern se caracterizează prin deteriorarea continuă a mediului sonor urban.
Rezultatele acţiunii de monitorizare a poluării sonore urbane, desfăşurate de către Institutul
de Sănătate Publică Bucureşti, în colaborare cu compartimentele de specialitate din teritoriu,
au evidenţiat o dinamică continuu ascendentă a nivelurilor expunerii de la valori medii de 50
de dB(L) la începutul anilor 80 la aproximativ 70 de dB(L) în 1999.
Legile pe care poluarea fonică le încalcă sunt urmatoarele :
Art. 43. - Autoritatea centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea ministerelor
competente, elaborează normele tehnice, standardele şi regulamentele de aplicare privind:
d) pragul fonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor;

4
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

Art. 47. - Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:

e) să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor
generatoare de zgomot şi vibraţii, să verifice eficienţa acestora şi să pună în exploatare numai
pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis.
Art. 61. - În procesul de dezvoltare social-economică, al planurilor de urbanism şi
amenajare a teritoriului şi a localităţilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice,
pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos. În acest scop, consiliile locale, precum şi, după
caz, persoanele fizice şi juridice răspund pentru:
e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporară sau permanentă, a accesului
anumitor tipuri de autovehicule sau a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort
pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor cu predominanţa spaţiilor de locuit, zone
destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
Art. 75. - Ministerul Transporturilor şi Ministerul de Interne asigură, pe baza normelor
avizate de autoritatea centrală pentru protecţia mediului, controlul:
a) gazelor de eşapament;
b) intensităţii zgomotelor şi vibraţiilor produse de autovehicule;
c) transportului de materiale.

5
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

3. Efectele poluării sonore

Efectele poluării sonore pot fi:

 Infrasunetele care pot apărea la automobile cu viteza mare, la elicoptere, la apropierea
furtunii, explozi, cutremure, în timpul zborului avioanelor supersonice. Infrasunetele sunt
foarte greu absorbite, deci se atenueaza putin cu distanţa. Infrasunetele ca şi ultrasunetele
sunt percepute de sugari, animale şi păsări. La adulţi infrasunetele produc ameteală, voma, un
fals efect de euforie, sau chiar efecte cumulate.
 Ultrasunetele au frecvenţe de 20000Hz - 1 miliard Hz. Sunt produse în natură, în
industrie sau în aparatura electrocasnică. Animalele recepţionează ultrasunetele iar lilieci
utilizează ultrasunetele emise de ei pentru orientarea în timpul nopţii. La om ultrasunetele
distrug globulele roşii din sange, apar migrene, greaţa sau chiar pierderea echilibrului.
Ultrasunetele distrug bacteriile, viruşii cum ar fi: bacilul tuberculozei, virusul gripei, al
tifosului etc.

3.1 Efectele poluării sonore asupra oamenilor

Sunetele nedorite reprezintă cel mai larg răspândit tip de disconfort. Dar zgomotul
este mai mult decat un simplu disconfort. Reprezintă un pericol real şi prezent pentru
sănătatea oamenilor. Supusă la 45 decibeli de zgomot o persoană normală nu poate dormi. La
120 decibeli urechea înregistreaza durere, dar afectarea auzului începe la un nivel mult mai
mic, pe la 85 decibeli. Durata expunerii este de asemenea importantă. Există dovezi că în
rândul tinerilor americani sensibilitatea auzului scade cu fiecare an din cauza expunerii
indelungate la zgomot, incluzând muzica amplificată excesiv. În afară de pierderea auzului,
astfel de zgomot poate provoca lipsa somnului, iritabilitatea, indigestie, ulcer, hipertensiune,
şi posibil chiar boli de inimă. O singură izbucnire de zgomot, cum ar fi trecerea unui camion,
se ştie ca poate dăuna funcţiilor endocrine, neurologice şi cardiovasculare la mulţi indivizi;
expunerea prelungită sau frecvenţă la astfel de zgomot tinde să facă acest disconfort
fiziologic cronic. În plus, stresul provocat de zgomot induce o tensiune severă în viaţa zilnică
şi contribuie la producerea bolilor psihice.
Cea mai gravă boală produsă de poluare fonică este pierderea auzului. Expunerea
prelungită la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli poate afecta temporar sau chiar

6
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

definitiv structura fragilă a urechii interne. Sunetele putenice – cum ar fi sunetul armelor de
foc la un poligon – pot duce la pierderea imediată a auzului.
Majoritatea cazurilor de boală s-au înregistrat la locul de muncă, unde lucratorii nu
pot evita expunerea la sunetelor de intensităţi ridicate, şi dacă această expunere este
idelungată pericolul este iminent. Muncitorii din fabrici, cei din domeniul construcţiilor,
personalul militar, poliţiştii, pompierii şi muzicienii sunt cei mai predispuşi la apariţia acestei
boli.
Chiar si la nivele la care nu există pericolul pierderii auzului, poluarea fonică produce
probleme. Zgomotul face comunicarea între oameni dificilă, reduce capacitatea de
concentrare şi deranjează somnul. Ca sursa de stres, poate duce la ridicarea tensiunii sângelui
şi la alte probleme de ordin cardiovascular, cât şi boli pe fond nervos.
Zgomotul e foarte periculos, acţiunea sa se manifestă cu timpul, pe nesimţite. Tot mai
frecvent în lumea medicală se vorbeşte despre maladia zgomotului, cu afectarea sistemului
nervos şi auditiv.
În momentul de faţă, oamenii de ştiinţă studiază acţiunea poluării fonice asupra
organismului uman. Cercetările actuale au demonstrat că un nivel foarte mare al zgomotului
acţionează într-adevăr negativ, dar şi liniştea foarte apăsătoare este cauzatoare de nelinişte.
Prin urmare, sunetele cu o anumită intensitate sunt necesare. Fiecare persoană are un anumit
nivel de toleranţă la zgomot intrând acum în joc factori precum vârsta, starea de sănătate sau
chiar temperamentul.
Rezultatele unui studiu epidemiologic efectuat cu ajutorul specialiştilor din
Inspectoratele de Sănătate Publică, finalizat în 2000, semnalează pentru grupa de vârstă de
15-64 de ani, în general manifestări superioare ale simptomelor nespecifice în zonele de trafic
intens, prin tulburări de somn (49 %), cefalee (56%), ameţeli (25%). În privinţa frecvenţei
afecţiunilor potenţial asociate expunerii excesive la zgomot, cea mai mare prevalentă o
înregistrează hipertensiunea arterială (maxim 16%).

7
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

3.2 Efectele poluarii sonore asupra animalelor

Zgomotul devine o ameninţare majoră pentru bunăstarea animalelor sălbatice,

avertizează oamenii de ştiintă americani. “Poluarea fonică este atat de raspandită încât poate
fi un factor al unor declinuri majore ale biodiversităţii”, a declarat un cercetator de la
Universitatea din Colorado, SUA. Comunicarea între animale este afectată de poluarea fonică
produsă de vehicule şi de aglomeraţia urbană.
Chiar şi animalele care trăiesc în parcuri naţionale sunt expuse la nivele foarte ridicate
de zgomot.
Jesse Barber si Kevin Crooks de la Universitatea din Colorado, SUA au descoperit că
zgomotele produse de oameni cauzează animalelor o serie întreagă de probleme.
Terra a devenit din cauza oamenilor un loc inconfortabil pentru animale. Pierderea
auzului si cresterea rapida a bătăilor inimii sunt doar două dintre efectele poluării fonice
asupra animalelor. Sunetele intense şi zgomotoase induc frica, forţând animalele să îşi
abandoneze habitatul.
Anxietatea poate fi de asemenea observată la animale, ele începând să tremure în
momentul în care sunt expuse la prea mulţi decibeli.
“Multe animale şi-au dezvoltat un auz foarte fin pentru a auzi în cele mai dificile
condiţii, însă auzul lor devine tot mai ameninţat de zgomot”, a explicat Barber.
Totodată, poluarea fonică poate afecta abiliatea multor animale de a găsi şi vâna
prada, precum bufniţele şi liliecii. Studiile de laborator au arătat că liliecii, care localizează
prada prin sunetele scoase de aceasta, evit sa vâneze în zonele zgomotoase.
În Amazon, insectivorele terestre care, de asemenea, vânează folosindu-se de sunete,
evită in mod special regiunile în care se construiesc şosele.
Stiaţi că din cauza zgomotelor foarte puternice producţia laptelui de vacă poate fi
diminuată? Aceste animale au nevoie de un mediu liniştit şi calm pentru a produce o mai
mare cantitate de lapte. De asemenea, poluarea fonică are efecte nocive şi asupra
dimensiunilor normale a ouălor de găină şi a scăderii producţiei de ouă.
Cercetătorii au dovedit că zgomotul avioanelor este responsabil pentru o diminuare
semnificativă a activităţii de reproducere a mai multor animale.
Şi animalele subacvatice precum delfinii şi balenele au probleme din cauza
zgomotelor produse de submarine, vapoare şi alte vase maritime. Animalele marine produc
sunete pentru a “comunica” între ele, iar zgomotele produse de vasele comerciale nu le
permite o comunicare bună, ceea ce poate duce la mari ravagii asupra funcţiei lor de

8
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

reproducere. Poluarea fonică adusă de nave determină o proastă funcţionare a auzului unei
balene şi îi reduce abilitatea de a repera hrana şi de a se reproduce.
Păsările din zonele urbane, care îşi folosesc auzul ascuţit pentru a vâna prada sunt în
scădere, ca urmare a intervenţiei umane de producere a zgomotului. Unul dintre principalele
motive a dispariţiei unor animale este zgomotul puternic, ce poate afecta negativ creşterea şi
hrănirea unora dintre specii.
Mai rău este că problema se agravează, deoarece zgomotul creşte odată cu înmulţirea
oamenilor. In SUA, de exemplu, în perioada 1970-2007, populaţia statului a crescut cu
aproape o treime, la fel şi traficul auto pe străzile americane.
“Sunt necesare multe măsuri pentru rezolvarea acestei mari probleme”, a spus Barber.
“Tehnicile de atenuare a zgomotului includ soşele mai silenţioase, bariere de zgomot şi
interdicţia turismului motorizat în regiunile naturale protejate”, a precizat expertul.

3.3 Efectele poluării sonore asupra plantelor (plantele şi muzica)

Studii, începând din anii 1960, au evidenţiat reacţii ale plantelor, măsurabile cu
ajutorul unor instrumente electrice speciale, faţă de anumite solicitări (de tăiere a ramurilor,
de zgomot, etc.).
Azi noi aducem plantele în casă şi le aşezăm aproape de calorifere sau le lăsăm să
îndure frigul de pe un balcon închis în timpul iernii, fară sa ne gândim că ambientul lor
natural este mult diferit. De senzaţiile plantelor noastre nu prea ne facem probleme: habitatul
lor natural ţşi liniştea umbroasă a unei păduri, sursurul plăcut al scurgerii unui râu sau al unui
izvor, pacea absolută a unui deşert sau alte condiţii specifice zonelor de unde îşi trag
rădăcinile plantele noastre. Aduse în balcon, credem că plantele noastre se simt bine în
compania claxoanelor, a larmei străzilor, a zgomotului traficului, a fumului, a aspiratoarelor,
etc.
Fiecare dintre aceste zgomote reprezintă un mic stres pentru o plantă, stres agravat şi
de permanenţa în ghiveci şi de involuntarul rău-tratament specific mediului artificial oferit
(lumină cu neon, prea puţină lumină, carenţa sau excesul de apă, carenţa sau excesul de
îngrăşământ, etc.).
Muzica pentru plante are scopul de a reface acest mediu stresant în care trebuie să
trăiască: o refacere vibraţională pozitivă, ce ar putea induce plantei amintirea unor senzaţii
primitive, capabile să o echilibreze pentru un timp.

9
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

Iată ce a dovedit medicul cercetător David Elkin. El a arătat cum sunetele înalte,
stridente conduc la modificarea structurii celulare a unui organism. De exemplu, muzica rock
încetineşte creşterea plantelor şi în unele cazuri contribuie la moartea lor. O altă cercetătoare
pe nume Dorothy Retallack din Denver a publicat în 1973 o carte cu titlul „Sunetul muzicii şi
plantelor”. În această lucrare, autoarea descrie experimentele cu muzică pe care le-a efectuat
asupra plantelor. Într-o cameră în care a adus plante tinere, la radio cânta numai muzică rock.
Într-o altă cameră a adus plante la fel de tinere, iar la radio cânta doar muzică de relaxare.
Experimentul a durat 3 ore pe zi. În a 5 a zi, cercetătoarea Dorothy Retallack a observat la
plantele supuse experimentului schimbări dramatice. Celor care stătuseră în camera cu
muzică rock le rămăseseră frunzele mici, iar alte plante nu se dezvoltaseră deloc. Celelalte
din încăperea cu muzică de relaxare crescuseră abundent şi se extinseseră în direcţia
radioului. După 2 săptămâni de experiment, plantele din camera cu muzică rock crescuseră
neregulat, culoarea verde le pălise, aveau un aspect bolnav, iar tulpinele lor se orientaseră cât
mai departe de radio. În camera cu muzică relaxantă, plantele aveau un verde sănătos,
crescuseră uniform şi se întinseseră până deasupra radioului foarte aproape de acesta.
Plantele cresc mai bine cand asculta muzica. Cercetările efectuate au demonstrat că
sub influenţa vibraţiilor sonore de o anumita frecvenţă şi intensitate mişcarea cloroplastelor
din celule se accelerează. Aceasta duce la intensificarea metabolismului, stimulând creşterea
mai rapidă a plantei.

10
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

4. Metode de diminuare a poluării sonore

Bineînţeles că în faţa flagelului zgomotului nu putem sta impasibili. Măsurile de

protecţie sunt deja schiţate şi trebuie doar să fie puse în aplicare. Cea mai importantă măsură
ţine de disciplina personală şi a colectivelor de lucru. Aşa după cum acasă sursele de zgomot
(radio, televizor, magnetofon) trebuie să fie bine controlate, atât ziua cât şi noaptea, tot aşa, la
volan, trebuie să te gândeşti la pietoni atunci când ambalezi motorul şi apoi pui frânele
neverificate temeinic.
Dar mai există şi măsuri tehnice care privesc pe de o parte ecranarea sursei de zgomot,
iar pe de altă parte protecţia urechii omului şi a locuinţei sale. Încă din perioada proiectării
obiectivelor industriale trebuie să se aibă în vedere amplasarea judicioasă a maşinilor
zgomotoase, tratarea antifonică a încăperilor în care ele funcţionează, bineînţeles aceasta pe
lângă obligaţia proiectanţilor şi constructorilor de maşini în privinţa insonorizării lor.
Locuinţele trebuie de asemenea să fie insonorizate prin utilizarea de materiale de
construcţie izolante din punct de vedere fonic şi prin judicioasa amplasare a camerelor cu
surse de zgomot (ateliere, bucătării, băile).
Probleme foarte grele de combatere a zgomotului se pun pe marile artere de circulaţie
şi în special pe traseul autostrăzilor. S-a mers chiar la construcţia unor veritabile ecrane pe
marginea autostrăzilor, aşa cum s-a început, spre exemplu, în oraşul Hay-les-Roses din
Franţa. Dar şi aceste ecrane îşi au dezavantajele lor: alterează peisajul, accentuează
monotonia traseului pe autostradă, prin îngrădirea fizică a autostrăzii favorizează acumulările
de gaze toxice care vatămă pe automobilişti etc. Deci aceste ecrane nu pot constitui decât
soluţii locale, în preajma ansamblelor de locuinţe traversate de autostrăzi.
E interesant de amintit că uneori, poluarea sonoră poate ajuta pe om în lupta sa pentru
igienizarea mediului. Se ştie că în America de Sud frigurile galbene, transmise de ţânţari,
produc veritabile ravagii în populaţia umană. Se depun eforturi mari pentru stăvilirea acestei
maladii prin distrugerea vectorilor săi aşa cum s-a procedat şi la noi în cazul malariei. Un
ajutor cu totul insolit s-a prezentat atunci când, în Brazilia, pe reţeaua pentru transportul
interurban al energiei electrice, s-au montat transformatoare al căror zumzet transmitea o
undă sonoră pe 550 Hz (oscilaţii pe secundă).

11
Universitatea “Ştefan cel Mare“ Suceava Vrânceanu Ioan

5. Concluzii

Poluarea sonoră este importantă în industrie, ea constituind apanajul oraşelor mari,

unde poluează mediul, nu numai în timpul orelor de muncă, ci şi în cele de destindere. În
general se poate discuta despre o extindere a poluării sonore la nivelul global al mediului
ambiant. Înainte de elaborarea unor noi legi pentru protecţia mediului înconjurător, trebuiesc
respectate cu stricteţe legile existente în vigoare, iar noile legi să fie în concordanţă cu legile
Uniunii Europene din care România face parte.

12