4.2.2.3.

Fonta cu grafit vermicular/compact

4.2.2.3.1. Caracterizare generală. Scurt istoric

Fonta cu grafit vermicular/compact (Fgv/c) este ultimul membru al familiei de fonte comerciale
care a început sa pătrundă pe piaţa de piese turnate după anii 1965 (patent R.D.Shelleng) deşi grafitul
vermicular a fost identificat în structura fontelor odată cu cel nodular (anii 1948-1949). Primul patent
asupra producerii Fgv/c a fost obţinut odată cu cel pentru producerea fontei cu grafit nodular de către
K.D.Mills, A.P.Gagnebin şi H.B.Pilling în 1949.
Fiind considerat o formă degenerată a grafitului nodular, grafitul vermicular a fost denumit în
diverse moduri (cvasilamelar, vermicular, compact sau vermicular/compact) datorită, pe de o parte,
morfologiei specifice care sugerează asemănarea cu un vierme iar, pe de altă parte, gradului său de
compactitate variabil care se apropie de grafitul lamelar sau de cel nodular în funcţie de potenţialul de
nodulizare al fontei şi condiţiile de răcire la solidificare (fig.4.133).

a) b)

c) d)
Fig. 4.133. Aspecte ale morfologiei grafitului vermicular:a, b) Potenţial redus de
nodulizare/viteză mică de răcire;c) Poţential optim de nodulizare-corelat cu viteza de
răcire; d) Potenţial ridicat de nodulizare/viteză mare de răcire.

La aceeaşi structură a masei metalice morfologia grafitului poziţionează fontele cu grafit

vermicular/compact, din punct de vedere al proprietăţilor fizico-mecanice şi de exploatare în general,
între fontele cu grafit lamelar şi cele cu grafit nodular în funcţie de compactitatea acestuia dar, există
multe cazuri în care fontele cu grafit vermicular/compact sunt inferioare celor cu grafit lamelar

48
(conductivitate termică, difuzivitate termică, capacitate de amortizare a vibraţiilor, prelucrabilitate,
tendinţa de a forma retasură etc.) sau superioare celor cu grafit nodular (raportul limita de
curgere/rezistenţa la rupere, rezistenţă la temperatură ridicată, conductivitate termică, difuzivitate
termică, rezistenţă la şoc termic, capacitate de amortizare a vibraţiilor, prelucrabilitate, volum de
retasură, etc) – tabelul 4.148.
Prin acoperirea unui spectru larg de proprietăţi fizico-mecanice şi asocierea complexă a
acestora, fontele cu grafit vermicular/compact au căpătat o gamă largă de aplicaţii începând cu
domeniile specifice fontelor cu grafit lamelar (lingotiere, poduri de turnare, forme metalice de turnare,
blocuri motor, chiulase etc.) şi terminând cu domeniile specifice fontelor cu grafit nodular (discuri de
frână, corpuri de pompă, valve, cămăşi de cilindrii pentru motoarele Diesel, fitinguri pentru industria
petrolieră etc.). Principalele proprietăţi fizico-mecanice ale fontelor cu grafit vermicular/compact
standardizate, după ISO 16112/2005, sunt prezentate în tabelul 4.149.

Tabelul 4.148 Poziţia fontelor cu grafit vermicular/compact (Fgv/c) faţă de fontele cu grafit
lamelar (Fgl) şi nodular (Fgn)
Superioritatea Fgv faţă Superioritatea Fgl sau
de Fgl sau Fgn Caracteristica Fgn faţă de Fgv
Fgv>Fgl Fgv>Fgn Fgl>Fgv Fgn>Fgv
• Rezistenţa la rupere (Rm) ∗
• Alungire (ductilitate) ∗
• Rezistenţa la impact (rezilienţa) ∗
• Modulul de elasticitate ∗
• ∗ Raportul RP0,2/Rm
• Raportul Rm/HB ∗
• Rezistenţa la oboseală ∗
∗ Efectul crestare-oboseală •
• ∗ Rezistenţa la temperatura ridicată
• ∗ Rezistenţa la uzare prin frecare cu ungere
∗ Conductivitatea termică •
∗ Difuzivitatea termică •
• Rezistenţa la coroziune chimică ∗
• Rezistenţa la oxidare ∗
• ∗ Rezistenţa la şoc termic ∗
• Etanşeitate (rezistenţa la presiune) ∗
∗ Capacitatea de amortizare a vibraţiilor •
• ∗ Prelucrabilitate prin aşchiere
∗ Volumul de retasură •
• ∗ Fluiditatea
∗ Sensibilitatea la defecte de contracţie •
• ∗ Structura feritică din turnare
Structura perlitică din turnare • ∗
• ∗ Sensibillitate la grosimea de perete
• ∗ Tendinţa de albire
Obs. • Comparaţie Fgv-Fgl
∗ Comparaţie Fgv-Fgn

49
 Tabelul 4.149. Proprietăţile fizico-mecanice ale Fgv/c standardizate după ISO 16112/2005 (informativ)
Temp. Marca fontei dupa ISO16112
Proprietatea UM o
C JV/300 JV/350 JV/400 JV/450 JV/500
23 300-375 350-425 400-475 450-525 500-575
Rezistenţa la
N/mm2 100 275-350 325-400 375-450 425-500 475-550
tracţiune, Rm
400 225-300 275-350 300-375 350-425 400-475
23 210-260 245-295 280-330 315-365 350-400
Limita de curgere,
N/mm2 100 190-240 220-270 255-305 290-340 325-375
RP0,2 1)
400 170-220 195-245 230-280 265-315 300-350
23 2,0-5,0 1,5-4,0 1,0-3,5 1,0-2,5 0,5-2,0
Alungirea, A % 100 1,5-4,5 1,5-3,5 1,0-3,0 1,0-2,0 0,5-1,5
400 1,0-4,0 1,0-3,0 1,0-2,5 0,5-1,5 0,5-1,5
23 130-145 135-150 140-150 145-155 145-160
Modulul de
KN/mm2 100 125-140 130-145 135-145 140-150 140-155
elasticitate 2)
400 120-135 125-140 130-140 135-145 135-150
Coeficientul de
anduranţă
• rotaţie-îndoire 23 0,50-0,55 0,47-0,52 0,45-0,50 0,45-0,50 0,43-0,48
• tensiune- 23 0,30-0,40 0,27-0,37 0,25-0,35 0,25-0,35 0,20-0,30
compresiune 23 0,65-0,75 0,62-0,72 0,60-0,70 0,60-0,70 0,55-0,65
• îndoire-3 puncte
Coeficientul Poisson 0,26 0,26 0,26 0,26 0,26
Densitatea g/cm3 7,0 7,0 7,0-7,1 7,0-7,2 7,0-7,2
23 47 43 39 38 36
Conductivitate
W/(m.K) 100 45 42 39 37 36
termică, λ
400 42 40 38 36 34
Coeficientul de μm / 100 11 11 11 11 11
dilatare termică, α (m.K) 400 12,5 12,5 12,5 12,5 12,5
Caldura specifică J/(g.K) 100 0,475 0,475 0,475 0,475 0,475
Structura masei
Predominant Predominant Complet
metalice Ferito-perlitică Perlito-feritică
feritică perlitică perlitică
1) Grosime de perete – 15mm; Modulul de răcire - M=0,75
2) Modulul secant (200-300N/mm2)

50
 Utilizarea fontelor cu grafit vermicular/compact ca înlocuitor al fontelor cenuşii sau cu grafit
nodular a necesitat reconsiderarea principiilor de proiectare determinată de posibilitatea reducerii
grosimii de perete în comparaţie cu fontele cenuşii (cu 10-50%) şi simplificării tehnologiei de turnare în
comparaţie cu fontele cu grafit nodular, datorită tendinţei mai reduse de a forma retasură.
Extinderea utilizării Fgv în domenii de mare responsabilitate a dus la necesitatea elaborării unor
norme care să coţină mărcile principale şi cerinţele minime impuse acestora (tabelul 4.150).

Tabelul 4.150. Norme standard şi cerinţele minime impuse mărcilor de fontă cu grafit vermicular/compact
turnate în piese
Nr. Standard Tara Marca Proprietati mecanice Structura
Crt Rm RP0,2 A5 HB RP0,2 Grafit Masa
(MPa) (MPa) (%) /Rm Metal.
Min. Min. Min. %
Grade 250 250 175 3.0 Max.179 0.70 F
Grade 300 300 210 1.5 143-207 0.70 F/P
ASTM Grade 350 350 245 1.0 163-229 0.70 F/P
1 USA ≥80%Gv
A-842 Grade 400 400 280 1.0 197-255 0.70 F/P
Grade 450 450 315 1.0 207-269 0.70 P
(probe rec.)
C250 250 175 3.0 121-179 0.70 ≥80%Gv F
C300HN 300 175 3.0 131-189 0.58 50-70%Gv F
C300 300 210 2.5 143-207 0.70 min.80%Gv F/P
SAE J C350 350 245 2.0 163-229 0.70 min.80%Gv F/P
2 USA
1887 C400 400 280 1.5 197-255 0.70 min.80%Gv F/P
C450 450 315 1.0 207-269 0.70 min.80%Gv P
C500HN 500 315 1.5 207-269 0.63 50-70%Gv P
(piese rec.)
JV300 300 210 2.5 140-210 0.7 Pred.F
min.80%Gv
JV350 350 245 2.0 160-220 0.7 F/P
ISO Factorul de
JV400 400 280 1.5 180-240 0.7 F/P
3. 16112 / - rotunjime, K
JV450 450 315 1.0 200-250 0.7 Pred.P
2005 < 0,525
JV500 500 350 0.5 220-260 0.7 Perlită
(probe rec.)
Fgv300 300 200 2.0 130-180 F
0.67
STAS Fgv350 350 240 1.0 160-240 min.80%Gv F/P
4. RO 0.69
12443 Fgv400 400 280 1.0 200-280 F/P
0.70
(probe rec.)
140-210
GJV300 300 220 1.5
160-220 0.73 F
GJV350 350 260 1.5
VDG- 180-240 0.74 F/P
GJV400 400 300 1.0
5. Merkblatt Germ 200-250 0.75 ≥80%Gv F/P
GJV450 450 340 1.0
W50 220-260 0.76 F/P
GJV500 500 380 0.5
(impus 0.76 P
probe)
MS-9918 USA 131-187
min.
6. xx (Chry- 275 205 3.0 (impus 0.75 min.50%Gv
80F
sler) piese)
173-255 Pred.Gv
JDM B13 USA V300B 300 210 1.5 173-255 0.70
≤ 15%Gn
7. xxx (John V350B 350 250 1.0 204-255 0.71
Deere) V350C 350 250 1.0 (impus ≤ 15%Gl
0.71
piese)

51
 Tabelul 4.150. (continuare)
max.170
USA 275 210 4.0
(impus min.
8. 1E 1138 (Cater- (piese (piese (piese 0.76 min.75%Gv
piese 90F
pillar) turn.) turn.) turn.)
turnate)
USA 380 276 1.0 171-231
max.
9. 1E 1199 (Cater- (piese (piese (piese (impus 0.73
min. 75% Gv 60P
pillar) turn.) turn.) turn.) piese)
P
420 420 350 0.75 200-280 min.75%Gv
P
380 380 300 0.75 193-274 min.50%Gv
JB/T4403 F/P
10. China 340 340 270 1.0 170-249 min.50%Gv
-1999 *
300 300 240 1.5 140-217 min.50%GV
F/P
260 260 195 3.0 121-197 min.50%Gv
F
F = Ferita; P = Perlita
* Fonta de cubilou modificată cu prealiaje din sistemul FeSiPR
xx
E=min. 140 GPa
xxx
T/H=1,16 - 1,24

4.2.2.3.2. Caracteristici structurale

La analiza cu ajutorul microscopului optic grafitul vermicular apare sub forma unor lamele
îngroşate cu muchii rotunjite şi aspect neuniform, cu un grad de izolare mai ridicat în cazul unui
potenţial de nodulizare tinzând spre domeniul Fgn sau mai scăzut, cu tendinţa de a forma colonii cu
distribuţie cvasiradială a separărilor, în cazul unui potenţial de nodulizare tinzând spre Fgl sau viteze
de răcire mici la solidificare (fig.4.133). Analiza tridimensională cu ajutorul microscopului electronic
arată totuşi un caracter mult mai complex al morfologiei grafitului vermicular care are aspectul unor
clasteri cu grad ridicat de interconectare în interiorul celulelor eutectice ceea ce conferă o suprafaţă
mare de contact cu masa metalică şi posibilitatea unui schimb intens de carbon prin difuzie şi deci, o
tendinţă ridicată de feritizare a Fgv/c comparativ cu Fgn şi chiar Fgl (Fig.4.134).
Spre deosebire de grafitul lamelar care se dezvoltă în direcţia axei “a”, grafitul vermicular se
dezvoltă preferenţial în direcţia axei “c”, în ambele cazuri menţinându-se contactul cu topitura. După
B. Lux, grafitul vermicular se înconjoară în timpul creşterii cu un înveliş de austenită (similar cu grafitul
nodular) dar menţine contactul cu topitura prin canale înguste. Acest lucru a fost demonstrat şi în
lucrarea în care s-au obţinut forme de grafit numite “hibride” care au început să crească cu o
morfologie vermiculară la un potenţial de modificare adecvat şi şi-au schimbat modul de creştere
căpătând o formă lamelară în momentul în care lichidul din faţa frontului de solidificare a fost injectat
cu un element antinodulizant, în speţă sulful (fig. 4.135).
Dezvoltarea în contact cu invelişul de austenită explică forma rotunjită a extremităţilor separărilor
de grafit vermicular, iar forma alungită a grafitului sugerează contactul parţial cu topitura în timpul
creşterii.
Particulărităţile morfologice ale Gv (în special, aspectul rotunjit) şi modul de interconectare cu
masa metalică inhibă atât iniţierea cât şi propagarea microfisurilor determinând o comportare
superioară a Fgv/c la solicitări mecanice comparativ cu Fgl, inclusiv un grad sensibil ridicat de
ductilitate (alungirea la rupere poate varia intre 1-10%).
Conform ISO 16112/2005 structura fontelor cu grafit vermicular/compact trebuie sa conţină min.
80% sepărări de grafit vermicular (forma III, dupa ISO 945) şi maximum 20% separări de grafit nodular
(formele IV şi V, după ISO 945). Nu se admite grafit lamelar în structura Fgv. Alte norme admit totuşi,
pentru anumite mărci de Fgv/c, un grad mai mare de nodularitate (30-50% Gn) care le conferă
proprietăţi mecanice apropiate de Fgn (v.tab. 4.150).

52
 Fig. 4.134. Aspectul spaţial al grafitului vermicular (microfotografiere SEM-probe
atacate profund).

Figura 4.135. Formă hibridă de grafit obţinută prin injectarea cu sulf a unei topituri de Fgn, în faţa
frontului de solidificare: a) imagine optică; b) imagine SEM.

Gradul de nodularitate admis se exprimă în procente de nodularitate (%N) cu ajutorul relaţiei:

A N + 0,5 ⋅ A int (4.57)

%N = ⋅ 100
At

în care:
AN este suma ariilor tuturor particulelor de grafit considerate de formă nodulară [factorul de
rotunjime K=0,625÷1 (forma VI după ISO)];
Aint – suma ariilor tuturor particulelor de grafit clasificate ca forme intermediare [K=0,525-0,625
(formele IV şi V după ISO)];
At – suma ariilor tuturor particulelor de grafit din câmpul analizat.

Factorul de rotunjime (K) al unei particule de grafit se determină cu relaţia:

4 ⋅ Ap
K= = (0...1] (4.58)
π ⋅ D CC
2

53
în care:
Ap este aria secţiunii particulei de grafit în planul metalografic:
Dcc – diametrul cercului circumscris pe dimensiunea maximă a particulei de grafit (distanţa
maximă între două puncte situate pe perimetrul particulei de grafit).

Grafitul vermicular/compact (forma III după ISO 945) are un factor de rotunjime 0,25<K<0,525.
La analiza automată de imagine se recomandă ca dimensiunea unui pixel sa fie mai mică decât
1μm, iar suprafaţa câmpului analizat să fie de min. 4mm2. Gradul de nodularitate al grafitului se
determină la o mărire de x100 iar particulele de grafit cu dimensiuni mai mici de 10μm precum şi cele
lamelare nu se iau în consideraţie.
În fig.4.136 sunt prezentate patru tipuri reprezentative de grafit vermicular ale căror grade de
compactitate acoperă practic domeniul fontelor cu grafit vermicular/compact cu max.20% grad de
nodularitate precum în corelaţiile dintre principalii factori de compactitate (K, Q şi F) care le
caracterizează.

Fig. 4.136. Tipuri reprezentative de grafit vermicular şi corelaţiile dintre factorii lor de compactitate:
Q, K, F - factori de compactitate; A - suprafaţa separărilor de grafit, P - perimetrul separării; L, d -
lungimea, respectiv grosimea separării; D-diametrul cercului circumscris separării.

Se observă, că în timp ce între factorii Q şi K există o dependenţă liniară, între factorii Q - F şi K

- F există dependenţe exponenţiale ceea ce indică o sensibilitate mai mare a factorilor Q şi K la
dezvoltarea în lungime a separărilor de grafit.
Structura de turnare a masei metalice variază de la 100% F şi 0% P până la 0% F şi 100% P în
funcţie de compoziţia chimică, gradul de compactitate al grafitului şi condiţiile de răcire. Tendinţa mai
ridicată de feritizare a Fgv este exploatată ca un avantaj atunci când se doresc structuri preponderent
feritice din turnare dar este un inconvenient atunci când se doresc structuri perlitice fiind necesară o
aliere corespunzătoare în acest sens.

54
 Structura la nivelul celulelor eutectice este dependentă de gradul de compactitate al grafitului, o
celulă eutectică conţinând o singură separare de grafit, similar Fgn, sau mai multe separări de grafit,
similar Fgl.
Fontele cu grafit vermicular au o tendinţă de albire mai redusă faţă de Fgn şi o sensibilitate mai
ridicată la grosimea de perete faţă de acestea, comportarea fiind inversă faţă de Fgl.
Morfologia specifică grafitului vermicular determină în fontele cu acest tip de grafit o călibilitate
mai redusă datorită capacităţii ridicate de difuzie a carbonului. La aceiaşi compoziţie chimică a fontelor
călibilitatea acestora creşte cu gradul de compactitate al grafitului astfel: Fonte cu grafit coral → Fonte
cu grafit vermicular/compact → Fonte cu grafit nodular.

4.2.2.3.3 Compoziţia chimică

Fontele cu grafit vermicular acoperă în general domeniul eutectic din punct de vedere al
compoziţiei chimice (Sc=0,98-1,05) având practic o compoziţie de bază similară fontelor cu grafit
nodular (tabelul 4.151).

Tabelul 4.151. Compoziţia chimică de bază a fontelor cu grafit vermicular*

Elementul Limita de variaţie, % Domeniul uzual, %
C 3,0 – 4,4 3,4 – 3,8
Si 0.9 – 3,5 2,4 – 3,0
Mn 0,05 – 1,2 0,1 – 0,6
P 0,01 – 0,20 0,01 – 0,08
S 0,005 – 0,12 0,005 – 0,030
*Alte elemente:
• Mg = 0,006 - 0,025%, ca element compactizant
• PR = 0,01 - 0,03%, pentru a reduce efectul elementelor antinodulizante în exces şi a extinde
domeniul de stabilitate al Gv.
• Ti, Al, Sb - în cazul utilizării modificatorilor care conţin aceste elemente pentru lărgirea domeniului
de stabilitate al Gv;
• Elemente de aliere, în cazul structurilor perlitice sau aciculare (Sn, Cu, Ni, Mo, Cr, Sb, As, Al, V)

Carbonul şi Siliciul determină în principal gradul de eutecticitate al fontei. Un grad de

eutecticitate scăzut mareşte tendinţa de albire, în timp ce, un grad de eutecticitate ridicat, însoţit de un
conţinut de carbon ridicat generează fenomenul de flotare al grafitului, în special în secţiunile masive.
Creşterea gradului de eutecticitate duce la scaderea rezistenţei la tracţiune a fontei cu grafit
vermicular/compact într-o măsură mai însemnată faţă de fonta cu grafit nodular dar mult mai redusă
faţă de fonta cu grafit lamelar (fig.4.137).
Creşterea conţinutului de siliciu favorizează procesele de grafitizare şi feritizare precum şi pe
cele de nodulizare a grafitului şi fragilizare a feritei, motiv pentru care Si se limitează la max. 3,0%. În
fig. 4.1438 este prezentată influenţa siliciului asupra proporţiei de grafit vermicular (scăderea %Gv la
Si > 2,5%, este compensată de creşterea %Gn) iar în fig. 4.139, domeniul optim al conţinuturilor de C
şi Si în fontele cu grafit vermicular.
La alegerea carbonului echivalent trebuie să se ţină cont şi de grosimea de perete a piesei
turnate pentru a evita apariţia cementitei la secţiuni mici, şi CE scăzut, sau fenomenul de flotare al
grafitului , la CE ridicat şi grosimi mari de perete.
Stabilitatea conţinutului de mangan este condiţionată de structura masei metalice de bază
(feritică sau perlitică) şi de riscul formării carburilor.
Un nivel de cca 0,1% Mn asigură structura feritică din turnare iar nivelul superior, uzual, de 0,6%
Mn favorizează o structură dominant perlitică. O structură complet perlitică se obţine prin aliere de
exemplu cu: 0,6 - 0,8%Cu şi 0,08 -0,10% Sn sau alte elemente cu efect perlitizant.

55
 Fig.4.137 Influenţa carbonului echivalent
asupra rezistenţei la tracţiune a fontelor cu
grafit lamelar, vermicular şi nodular (Probe
φ30 mm)

a) b)

Fig.4.138 Influenţa siliciului asupra proporţiei de grafit vermicular, la diferite grosimi de

perete : a) - fontă cu puritate ridicată; b) - fontă industrială.

Fig.4.139. Domeniul optim de C şi Si în fontele cu

grafit vermicular

56
 Creşterea conţinutului de Mn peste (0,6 - 0,8)% nu duce la creşterea semnificativă a proporţiei
de perlită dar se manifestă efectul puternic de albire şi riscul de segregare intercelulară.
Conţinutul de fosfor trebuie menţinut în general sub 0,08% dar, în cazul în care se impun
condiţii speciale de rezistenţă sau alungire fosforul se limitează la max. 0,05% şi chiar max. 0,03% în
piesele cu secţiuni masive.
Sulful alături de oxigen este direct răspunzător de morfologia grafitului, motiv pentru care, după
tratamentul de compactizare, conţinutul rezidual în fonta lichidă trebuie menţinut în domeniule 0,005 –
0,030% de obicei sub 0,020%. Conţinutul de sulf al fontei înainte de tratamentul de compactizare este
limitat de regulă la max. 0,025% deşi au fost obţinute fonte cu grafit vermicular şi din fonte de cubilou
cu un conţinut de sulf variind între (0,06 - 0,12)% .
Pentru lărgirea domeniului de stabilitate al grafitului vermicular este important să se asigure nu
numai conţinuturile reziduale individuale de Mg (Mgrez) şi S (Srez) ci şi un anumit raport al acestora
care, după trebuie să satisfacă relaţia, Mgrez/Srez = 0,5 – 2,0.
Oxigenul are un rol determinant asupra morfologiei grafitului în special după tratarea fontei
lichide cu Mg şi PR când o mare parte din sulf este dezactivat. Controlul activităţii oxigenului în fontele
modificate devine un mijloc important atât în controlul morfologiei grafitului cât şi al capacităţii de
incoulare a fontei. Pentru o structură vermiculară a grafitului se sugerează valori ale activităţii
oxigenmului în topitură de 0,380 ppm.
Elementele reziduale din compoziţia Fgv/c, provenite din materiile prime sau adaosurile
efectuate în timpul procesării, pot avea o acţiune nodulizantă (EN) sau antinodulizantă (EAN) asupra
grafitului, în funcţie de echilibrul creat între aceste categorii de elemente în timpul solidificării fontei,
rezultând diverse morfologii ale grafitului (Fig. 4.148).

Fig. 4.140 Dependenţa dintre gradul de compactitate al grafitului şi conţinutul de

elemente nodulizante (EN) şi antinodulizante (EAN): a - fonte modificate cu Mg; b - fonte
modificate cu Mg-Ce; Curbele Gv1, Gn1, Gv3, Gn3 - în absenţa elementelor
antinodulizante; Curbele Gv2, Gn2, Gv4, Gn4 - în prezenţa elementelor antinodulizante.

Curbele Gv1 – Gv4 delimitează domeniile de stabilitate ale grafitului vermicular cu suprafetele
F1..F4 a căror extindere este dependentă atât de prezenţa elementelor antinodulizante cât şi de cea a
ceriului în compoziţia fontei, conform relaţiei :

F1 : F2 : F3 : F4 = 1 : 1,5 : 1,3 : 1,8 (4.59 )

în care:
F1 este suprafaţa de sub curba Gv1 - modificare cu Mg
F2 este suprafaţa de sub curba Gv2 - modificare cu Mg+EAN
F3 este suprafaţa de sub curba Gv3 - modificare cu Mg+Ce
57
 F4 este suprafaţa de sub curba Gv4 - modificare cu Mg+Ce+EAN
Din fig. 4.140 şi rel. 4.59 rezultă că prezenţa Ce şi a elementelor antinodulizante, la echilibru,
alături de Mg ca principal element nodulizant, determină o lărgire importantă a domeniului de
stabilitate al grafitului vermicular, motiv pentru care tehnologiile actuale de producere a Fgvc se
bazează în principal pe acest fenomen.
În tabelul 4.152 sunt prezentate principalele sisteme de echilibru şi domeniile uzuale ale
conţinuturilor de elemente nodulizante şi antinodulizante utlizate în producerea Fgv/c.

Tabelul. 4.152. Conţinuturile reziduale de elemente nodulizante şi antinodulizante care determină

structura vermiculară a grafitului
Nr. Sistemul* Conţinutul rezidual Obs.

1. Mg-S-O 0,015 - 0,025 %Mg Mgrez/Srez = 0,5...2

0,005 - 0,025 %S
0,00035 - 0,00045 %O
2. Mg-Ce 0,01 - 0,02 %Mg
0,005 - 0,030 %Ce
3. Mg-Ce-Al 0,015 - 0,03 %Mg
0,02 %Ce
0,25 %Al
4. Mg-Ce-Ti 0,015 - 0,03 %Mg
0,002 - 0,010 %Ce
0,03 - 0,10 %Ti
5. Mg-Ce-Ti-Al 0,01 - 0,025 %Mg
0,02 - 0,03 %Ce
0,02 - 0,10 %Ti
0,05 - 0,15 %Al
6. Mg-Ti-Sb 0,015 - 0,035 %Mg Ti + Sb
0,02 - 0,09 %Ti ≥5
0,02 - 0,10 %Sb Mg
7. Mg-Ce-Ti-Sb 0,015 - 0,025 %Mg
0,02 - 0,03 %Ce
0,02 - 0,10 %Ti
0,02 - 0,10 %Sb
8. Y 0,02 - 0,04 %
9. PR-Y 0,10 - 0,15 %PR
0,02 - 0,06 %Y
10. Zr 0,3 -0,5 % S < 0,002 %
11. Ce-MM 0,03 - 0,10 %Ce S < 0,003%
12. Mg-Ce-Ca-Al-Bi 0,005 - 0,030 %Mg
0,10 - 0,15 %Ce (MM)
0,0006 - 0,02 %Ca
0,002 - 0,02 %Al
0,001 - 0,01 %Bi
*PR - pământuri rare; MM - mischmetal

4.2.2.3.4. Proprietăţile mecanice

Cerinţele minime din punct de vedere al proprietăţilor mecanice impuse fontelor cu grafit
vermicular/compact standardizate sunt prezentate în tabelul 4.150 iar o caracterizare generală a
acestor fonte din punct de vedere al proprietăţilor fizico-mecanice se găseşte în tabelul 4.149.
Potenţialul acestui tip de material este însă mult mai mare ţinând cont de posibilităţile de îmbunătăţire
ale acestor proprietăţi prin: extinderea nivelului de nodularitate al grafitului peste limita de 20%, prin

58
aliere sau/şi tratamente termice (în special călirea izotermă), reducerea gradului de impurificare
(incluziuni, gaze, discontinuităţi). Principalii factori care influenţează proprietăţile mecanice ale fontelor
cu grafit vermicular sunt:
- compoziţia chimică (de bază şi de aliere)
- structura (gradul de nodularitate al grafitului şi masa metalică)
- condiţiile de răcire (grosimea de perete a piesei turnate, caracteristicile termofizice ale formei
de turnare, durata menţinerii pieselor în formă, parametrii de turnare).
- tratamentul termic final
- condiţiile de solicitare (temperatura de lucru, tipul solicitării).
Influenţa compoziţiei chimice de bază, prin carbonul echivalent, asupra rezistenţei la tracţiune a
Fgv/c este prezentată în fig.4.137 iar efectele alierii cu cupru sau molibden, în fig.4.141.

a) b)

Fig. 4.141. Efectele alierii cu cupru (a) şi molibden (b) în fonta cu grafit
vermicular/compact

Se observă din fig. 4.141 că, prin aliere, creşte rezistenţa la rupere şi duritatea şi scade
alungirea, fenomen pus pe seama creşterii proporţiei de perlită. Efecte similare se obţin şi prin aliere
cu Ni sau înclouirea Si cu Al.
Structura influenţează proprietăţile mecanice ale Fgv/c atât prin gradul de nodularitate al
grafitului (fig.4.142) cât şi prin caracterul masei metalice de bază (fig.4.143).
Din fig.4.142 se observă că scăderea gradului de nodularitate al grafitului sub 5% şi mai ales
sub 0% (apariţia grafitului lamelar în structură) duce la micşorarea bruscă a rezistenţei la rupere şi
limita de curgere. În acest caz alungirea tinde către zero. Din fig.4.143 rezultă că masa metalică de
bază afectează în mare măsură rezistenţa la rupere, limita de curgere şi alungirea şi mai puţin
modulul de elasticitate al fontei cu grafit vermicular/ compact.
Corelaţia dintre duritate, rezistenţa la tracţiune şi alungire, determinată de jocul structurii (grafit -
masă metalică de bază) este caracterizată printr-o plajă largă de variaţie a celor trei parametrii care
indică un nivel de sensibilitate ridicat al proprietăţilor mecanice ale Fgv/c faţă de structură datorită
caracterului tranzitoriu ale acesteia între Fgl şi Fgn (Fig. 4.144).

59
 Fig. 4.142 Influenţa gradului de nodularitate al grafitului asupra rezistenţei la
rupere la tracţiune (Rm) şi limitei de curgere (R0,2)

Fig. 4.143. Curbele tensiune-deformaţie (a) şi modulul de elasticitate (b) ale fontelor cu grafit
vermicular compact, feritice şi perlitice

Fig. 4.144 Corelaţia dintre duritate,

rezistenţa la tracţiune şi alungirea Fgv/c

60
 Deşi fonta cu grafit vermicular/compact este mai puţin sensibilă la grosimea de perete decât cea
cu grafit lamelar, totuşi, modificarea esenţială a grosimii de perete poate trece fonta dintr-o marcă în
alta, efect de care trebuie ţinut cont la proiectarea pieselor turnate (tabelul 4.153).

Tabelul 4.153 Influenţa grosimii de perete asupra proprietăţilor mecanice ale Fgv/c, determinate
pe probe ataşate la piesă (“apendice”)*
Grosimea de Rezistenţa la Limita de Duritatea
perete tracţiune, curgere, Alungirea, A Brinell
Marca fontei relevantă, t Rm RP0,2 (orientativă)
MPa MPa %
mm HB 10/3000
min. Min. min.
t≤12,5 300 210 2,0 140-210
12,5<t≤30 300 210 2,0 140-210
ISO16112/JV/300/U
30<t≤60 275 195 2,0 140-210
60<t≤200 250 175 2,0 140-210
t ≤12,5 350 245 1,5 160-220
12,5<t≤30 350 245 1,5 160-220
ISO16112/JV/350/U
30<t≤60 325 230 1,5 160-220
60<t≤200 300 210 1,5 160-220
t≤12,5 400 280 1,0 180-240
12,5<t≤30 400 280 1,0 180-240
ISO16112/JV/400/U
30<t≤60 375 260 1,0 180-240
60<t≤200 325 230 1,0 180-240
t≤12,5 450 315 1,0 200-250
12,5<t≤30 450 315 1,0 200-250
ISO16112/JV/450/U
30<t≤60 400 280 1,0 200-250
60<t≤200 375 260 1,0 200-250
t≤12,5 500 350 0,5 220-260
12,5<t≤30 500 350 0,5 220-260
ISO16112/JV/500/U
30<t≤60 450 315 0,5 220-260
60<t≤200 400 280 0,5 220-260
* Pentru detalii in legătură cu dimensiunile probelor şi modul de testare, vezi ISO 16 122/2005

Tenacitatea fontelor cu grafit vermicular/compact este influenţată de tipul, cantitatea şi

distribuţia fazelor disperse în ferită, considerată fază de bază. Aceste faze pot fi: grafitul, perlita,
eutecticul fosforos, incluziunile metalice (sulfuri, nitruri, oxizi, etc.), defectele de reţea şi atomii străini.
La o masă metalică de bază feritică fontele cu grafit vermicular/compact au o rezilienţă de 6,7…7,5
daJ/cm2, faţă de 16,3…19 daJ/cm2 în cazul Fgn (probe fără crestătură).
Rezistenţa la oboseală a Fgv/c este influenţată favorabil de gradul de compactitate al grafitului
şi depinde de valoarea rezistenţei la tracţiune iniţială, deci şi de masa metalică de bază.
Pentru evaluarea rezistenţei la oboseală la solicitări de încovoiere pe probe necrestate s-a
propus relaţia următoare:

R-1i = (0,63-0,00041·Rm)·Rm, Mpa (4.60)

în care: R-1i este rezistenţa la oboseală la încovoiere; Rm - rezistenţa la tracţiune

Rezistenţa la oboseală la solicitarea de întindere-compresiune este cu cca 30% mai mică faţă de
cea de încovoiere.
Tenacitatea ciclică (capacitatea de amortizare a vibraţiilor) a Fgv/c este superioară Fgn dar
inferioară Fgl care datorită compactităţii mult mai reduse a grafitului are o capacitate ridicată de a
înmagazina ireversibil energie de deformare în cursul unui ciclu de deformare. Tenacitatea ciclică a

61
Fgv/c se apropie mai mult de cea a fontelor din marca Fcx300 ceea ce le-ar putea recomanda pentru
turnarea pieselor de maşini unelte.
Tehnicile de evaluare a capacităţii de amortizare a vibraţiilor diferă de la un autor la altul dar
toate se bazează pe gradul de reducere a amplitudinii vibraţiilor în timpul unor cicluri succesive.
Rezultatele pot fi raportate în termeni de coeficient de atenuare (η), decrement logaritmic (δ) sau
capacitate de amortizare (ψ). Deşi între aceşti termeni există o relaţie de echivalenşă de tipul: ψ = 2δ
= 2πη, s-a considerat mai convenabil ca rezultatele să fie prezentate sub formă de aşa-numita
capacitate relativă de amortizare a vibraţiilor dezvoltată pe o scală de la 0…1.
Poziţia fontei cu grafit vermicular/compact pe o asemenea scală ar putea fi sintetizată sub
forma Fgl : Fgv/c : Fgn = 1 : (0,35..0,60) : (0,14…0,37), deşi există un grad ridicat de dispersie.
Oricum este de reţinut poziţia Fgv/c faţă de Fgl şi Fgn, precum şi faptul că, odată cu creşterea
compactităţii grafitului capacitatea de amortizare a vibraţiilor scade. Capacitatea mai ridicată de
amortizare a vibraţiilor pe care o au Fgv/c în raport cu Fgn şi apropiată de Fgl de înaltă rezistenţă
justifică opţiunea pentru Fgv/c în producerea pieselor pentru motoare termice (blocuri motor, chiulase
etc) şi a pieselor pentru utilaje la care se cere stabilitate în timpul funcţionării.
Temperatura de lucru influenţează comportarea în exploatare a fontelor cu grafit vermicular în
mod similar Fgl şi Fgn, modul de variaţie al proprietăţilor mecanice cu temperatura depinzând atât de
compactitatea grafitului cât şi de caracteristicile masei metalice de bază. În tabelul 4.149 sunt
prezerntate caracteristicile fizico-mecanice ale Fgv la 23oC, 100oC şi 400oC iar în fig. 4.150, modul de
variaţie al rezistenţei la tracţiune şi limitei de curgere cu gradul de nodularitate al grafitului, la 25oC,
100oC şi 300oC. În intervalul 200-700 K limita de curgere a Fgv/c este inferioară celei înregistrate la
Fgn cu cca 50Mpa.
Tratamentele termice pot influenţa radical proprietăţile mecanice ale Fgv/c datorită modificării
caracterului structurii masei metalice de bază (tabelul 4.54).

Tabelul 4.154. Caracteristicile mecanice ale Fgv/c supuse la diferite tratamente termice
Nr. Starea Tratamentul termic Masa Caracteristici mecanice
crt. fontei aplicat metalică Rm, RP0,2, A5, HB HV
de bază* MPa MPa %
1 Turnată - 100%F 380 285 6,0 160 -
2 Turnată - 50%F+50%P 480 390 2,0 180 -
3 Recoaptă 900oC/3h+550oC/4h/aer 100%F 390 310 3,6 170 -
4 Calită în apă 1100oC/0,5h/apă M 180 - - - 750
5 Calită în apă 860oC/0,5h/apă M 285 - - - 750
6 Imbunătăţită 860oC/0,5h/apă+600oC/1h S 620 550 2,2 - 340
7 Calită izoterm 860oC/0,5h/apă+600oC/10min. P 560 - - 310 360
Calire
8 860oC/0,5h/apă+320oC/1,5h As 790 700 2,0 410 380
izotermă
* F – ferită; P – perlită; S – sorbită; ; AS – Ausferită; M – martensită

Cele mai importante salturi se obţin prin tratamentul de călire izotermă prin care rezistenţa la
tracţiune poate creşte de 2-3 ori iar duritatea de 2-4 ori (tabelul 4.179).
Fontele cu grafit vermicular/compact ausferitice acoperă şi depăşesc chiar domeniul fontelor cu
grafit nodular perlitice în ceea ce priveşte rezistenţa la tracţiune şi duritatea dar au o alungire ceva
mai scazută. Faţă de fontele cu grafit nodular perlitice Fgv/c ausferitice prezintă avantajul unei
rezistenţe la uzare superioare, în condiţiile unei conductibilităţi termice de asemenea superioare.
Aceste calităţi recomandă Fgv/c ausferitice pentru domenii de utilizare speciale, inclusiv componente
pentru automobile (discuri de frână, axe cu came, corpuri de pompă, console).

62
 Tabelul 4.155 Influenţa călirii izoterme (CIZ) asupra caracteristicilor mecanice ale Fgv/c
Nr. Compoziţia chimică, % Starea fontei Caracteristici mecanice
crt.
Rm, MPa RP0,2, A, % Duritatea,
MPa HV
Brut turnată 374 Nd 4,3 152
Recoacere
313 Nd 6,1 122
feritizare
Fonta eutectică nealiată Calită izoterm:
1
(CE ~ 4,3%) Tciz: 240….300oC 1000…950 Nd 1,0 440…370
300…350oC 950…800 Nd 1,0 370…320
350…400oC 800…650 Nd 1,5 320…260
400…425oC 650…630 Nd 1,0 250
Brut turnată 545 Nd 2,6 244
Fonta eutectică aliată cu: Calită izoterm:
0,29%Mo Tciz: 240….300oC 1050…980 Nd 0,5 470…430
2
1,34%Cu 300…350oC 980…800 Nd 0,5 430…340
(CE ~ 4,3%) 350…400oC 800…670 Nd 0,5…1,8 340…300
400…425oC 670…650 Nd 1,5 300…320
Fonta eutectică aliată cu:
0,5-3%Ni Calită izoterm:
3 0,25-0,4%Mo Tciz: 248….440oC
700…900 600-750 Nd Nd
0,4-1,9%Cu
(CE ~ 4,3%)
Fonta hipereutectică Calită izoterm:
4 nealită Tciz: 320oC
790 700 2,0 380
(CE ~ 4,8%)

4.2.2.3.5. Proprietăţi fizice

Proprietăţile fizice principale ale fontelor cu grafit vermicular/compact sunt prezentate în tabelul
4.156.

Tabelul 4.156. Proprietăţi fizice principale ale Fgv/c

Densitatea, Conductivitatea termică, Coeficientul de Căldura specifică, Rezistivitatea

ρ λ 100
W/m·K dilatare c 100
, electrică, ρ,
20 20
g/cm3 100
liniară, α 25 , μ·Ω·cm
j/g·K
μm/(m·K)

7,0 - 7,2 35 - 47 11 - 13 0,48 - 0,55 70 - 80

Tabelul 4.156. (continuare)

Permeabilitatea Inductţia Câmpul Permeabilitatea Difuzivitatea Viteza
magnetică, remanentă, coercitiv, magnetică termică, a, ultrasonică,
μmax Br , Gs HC , Oe diferenţială m2/h Km/s
Gs/Oe dB/dH
300 - 1500 4000 - 4 -10 7 - 10 0,042 -0,043 5,1 - 5,5
7000

După cum rezultă din tabelul 4.156, datele privind proprietăţile fizice poziţionează Fgv între Fgl şi
Fgn ca şi în cazul proprietăţilor mecanice. Rezultă de aici rolul important pe care-l joacă gradul de
compactitate al grafitului în definirea pozitiei Fgv/c în nomenclatorul fontelor cu grafit.

63
 Proprietăţile fizice ale Fgv/c sunt influenţate de caracteristicile structurii (grafit, masă metalică de
bază) gradul de aliere şi defectele de turnare (pori, miocroretasuri, incluziuni).
Dintre proprietăţile fizice ale Fgv/c prezentate în tabelul 4.156 conductivitatea termică alături de
capacitatea de amortizare a vibraţiilor reprezintă parametrii importanţi care conferă acestor fotne
abilităţi deosebite faţă de Fgn pentru solicitări în condiţii de variaţie a temperaturii şi de vibraţii (piese
pentru motoare, forme de turnare etc.).
În fig. 4.145 este prezetată variaţia cu temperatura a conductivităţii termice a Fgv/c în
comparaţie cu Fgl şi Fgn de unde rezultă apropierea Fgv/c de Fgl.
Capacitatea de atenuare a vibraţiilor apropie Fgv/c de Fgl iar domeniul specific acestor fonte
face posibilă identificarea lor pe baza vitezei ultrasonice (fig. 4.146).

Fig. 4.145 Conductivitatea termică a

diferitelor tipuri de fonte.

Fig. 4.146 Corelaţia dintre viteza ultrasonică

şi nodularitatea grafitului (de unde rezultă
domeniul Fgv/c).

64
 4.2.2.3.6. Proprietăţile tehnologice şi de exploatare

Rezistenţa la oxidare
Procesul de oxidare al fontelor cu grafit este clar determinat de morfologia grafitului care poate
dezvolta o oxidare în volum, în cazul grafitului lamelar sau o oxidare cvasisuperficială, în cazul
grafitului nodular. Acest lucru face ca fontele cu grafit vermicular să se situeze în poziţie intermediară
mai aproape de comportarea Fgl sau Fgn, în funcţie de gradul de nodularitate al grafitului (fig.4.147).

Fig. 4.147. Influenţa morfologiei grafitului asupra comportării

la oxidare a fontelor.

O analiză comparativă a comportării la oxidare a fontei cu grafit vermicular, în medii cu potenţial

de oxigen diferit este prezentată în tabelul 4.178.
Din tabelul 4.178 se observă că în mediile puternic oxidante (M1 şi M2) diferenţa de comportare
între Fgn şi Fgv/c este scazută dar se accentuează în mediile cu potenţial de oxigen scăzut (M4 şi
M5).

Rezistenţa la şoc termic (oboseală termică)

Principalii factori care influenţează comportarea la şoc termic a unui material pot fi sintetizaţi sub
forma relaţiei :
⎛ R, A, λ, M ⎞
RST = f ⎜ ⎟, (4.61)
⎝ E, α, ΔT, K ⎠

in care: RST reprezintă rezistenţa la şoc termic; R - rezistenţa la tracţiune;

A - alungirea fontelor la tracţiune; E - modulul de elasticitate;
α - coeficientul de dilatare termică; λ - conductivitatea termică a fontei; ΔT = diferenţa
de temperatură a ciclului (Tîncălzire -Trăcire); M - factor de masă (volum); K - coeficient
global de concentrare a tensiunilor.

Modulul de elasticitate E, care caracterizează rezistenţa la deformarea plastică a fontei,

determină nivelul tensiunilor interne şi ca atare şi sensibilitatea la fisurare. Creşterea diferenţei între
temperaturile maxime şi minime ale ciclului de şoc termic (ΔT) favorizează apariţia fisurilor la durate

65
mai mici de solicitare, o acţiune similară având şi concentratorii de tensiuni (K): incluziuni, retasuri,
sufluri, orificii, etc.
Tenacitatea exprimată prin valorile rezistenţei la tracţiune (R) şi alungirii (A) constituie un
element important în asigurarea unei rezistenţe superioare la şoc termic, ca şi conductibilitatea
termică (λ). În aceleaşi condiţii de încălzire-răcire, factorul masă M determină mărirea rezistenţei la
şoc termic.
După unele date experimentale se pare că dintre factorii care influenţează comportarea la
oboseală termică a Fgv/c, rezistenţa la tracţiune şi conţinutul de Mo al fontei sunt cei mai importanţi.
Numărul de cicluri de oboseală termică (N) până la ruperea unei probe rigidizate/supusă la oboseală
termică în intervalul 100-540oC este dat de o relaţie de forma:

log N = 0,934+0,00377·Rm + 0,861·Mo (4.62)

unde: Rm - este rezistenţa la tracţiune, în Mpa; Mo - conţinutul de Mo, în % gr.

Proprietăţile mecanice intermediare şi morfologia specifică a grafitului în fontele cu grafit

vermicular/compact generează un mecanism specific de formare şi propagare a fisurilor pe durata
solicitării de oboseală termică astfel încât, deşi aceste fonte se plasează între fontele cu grafit lamelar
şi cele cu grafit nodular din punct de vedere al rezistenţei la şoc termic, ele sunt superioare Fgn în
aceste condiţii de exploatare cum sunt, de exemplu, lingotierele sau formele metalice pentru turnare.
Explicaţia constă în modul de relaxare a tensiunilor termice în timpul solicitării de oboseală termică. În
timp ce la Fgl tensiunile se relaxează prin formarea şi dezvoltarea de microfisuri care duc repede la
apariţia macrofisurilor, la Fgn relaxarea tensiunilor se produce mai întâi pe seama microdeformaţiilor
plastice iar apoi, pe măsura consumării rezervei de deformaţie, prin formarea unui număr mare de
microfisuri. Acest lucru, duce în cazul pieselor din Fgn, la deformaţii mari care pot fi cauza principală a
scoaterii din uz (exemplu : cazul scoaterii din uz a lingotierelor din Fgn). În cazul Fgv/c procesul de
relaxare a tensiunilor termice este mixt şi ca urmare şi deformaţiile pieselor sunt mai mici (fig. 4.148).
Se observă din fig. 4.148 că probele (inelele secţionate) din Fgn au cea mai ridicată tendinţă de
deformare, în timp ce probele din Fgl au o deformaţie negativă, în sensul micşorării fantei, Fgv/c
ocupând o poziţie intermediară. Acest lucru explică tendinţa ridicată de deformare a lingotierelor din
Fgn şi implicaţiile pe care aceasta o are asupra stripării lingourilor
Pentru exemplificare în fig.4.149 se prezintă comparativ, comportarea în exploatare a
lingotierelor din Fgl, Fgv/c şi Fgn care simuleazăză la scara 1:10 lingotiere de 3,6t.
O apreciere globală a comportării la şoc termic a Fgv/c poate fi făcută pe baza relaţiei:

Rezistenţa la şoc termic → Fgl : Fgv/c : Fgn = 1 : 1,25 - 1,4 : 1,6-1,8 (4.63)

Rezistenţa la uzare
Comportarea la uzare a fontelor este influenţată atât de forma grafitului cât şi de caracterul
masei metalice de bază.
În cazul uzării prin frecare uscată grafitul nodular asigură cele mai mici pierderi prin uzare în
timp ce la grafitul lamelar se înregistrează cele mai mari pierderi iar grafitul vermicular asigură o
comportare intermediară. Creşterea proporţiei de perlită (P) conduce la scăderea pierderilor prin uzare
(Puz) indiferent de tipul grafitului, conform relaţiei:

Puz = 8307 – 54,2 (%P) [mg/cm2h] (4.64)

La aceiaşi masă metalică, pierderile la uzare prin frecare uscată sunt influenţate în mare măsură
de forma grafitului (fig.4.150).
Rezistenţa la uzare prin frecare uscată creşte substanţial în cazul alierii şi/sau tratamentelor de
călire datorită creşterii rezistenţei mecanice şi durităţii masei metalice. Faţă de fontele perlitice,
inclusiv cele cu grafit nodular, fontele cu grafit vermicular bainitice sunt net superioare în ce priveşte
rezistenţa la uzare (Pentru detalii, v. Ref.15).

66
 Fgl Fgv/c Fgn

Fig. 4.148 Influenţa morfologiei grafitului asupra deformării probelor din fontă
supuse la şoc termic

Fig.4.149. Comportarea în exploatare a

lingotierelor din Fgl, Fgv/c şi Fgn
(simularea în laborator a unor lingotiere
de 3,6t).

67
 Fig. 4.150. Influenţa morfologiei grafitului asupra pierderilor la uzare prin frecare uscată,
la fontele feritice

În ce priveşte uzarea prin frecare cu ungere, se remarcă efectul favorabil al grafitului ca agent
de autolubrefiere şi al structurii perlitice.

Etanşeitatea
Din punct de vedere al etanşeităţii fontele pot fi considerate ca fiind medii poroase datorită
conţinutului mare de discontinuităţi (sufluri, microretasuri, incluziuni, grafit, etc) care permit trecerea
unui fluid la presiuni ridicate. Morfologia grafitului joacă un rol important în acest sens datorită
posibilităţilor pe care le creează pentru penetrarea matricei, cea mai mare rezistenţă obţinându-se în
cazul formei nodulare iar cea mai redusă, la forma lamelară (fig.4.151).

Fig. 4.151. Influenţa morfologiei grafitului asupra etanşeităţii probelor din fontă

68
 Pentru Fgv/c cu peste 95% Gv s-a stabilit relaţia:

P=390,6-22,7·F bari (4.65)

în care F este factorul de compactitate al grafitului definit prin raportul între lungime şi grosime.

Prelucrabilitatea
Indiferent de modul de exprimare al prelucrabilităţii (forţă de aşchiere, viteză de aşchiere, grad
de uzură al sculelor, lungime şpan etc.) fontele au grafit vermicular/compact se situează între fontele
cu grafit lamelar şi cele cu grafit nodular având deci o capacitate de prelucrare mai slabă faţă de Fgl şi
mai bună faţă de Fgn. Creşterea gradului de compactitate al grafitului şi al proporţiei de perlită
micşorează capacitatea de prelucrare a Fgv/c (fig. 4.152).

a) b)

c) d)

Fig.4.152 Influenţa compactităţii grafitului (a, b) şi a proporţiei de perlită (c, d) asupra forţei de
aşchiere (a, c) şi rugozităţii (b, d).

69
 Creşterea proporţiei de carburi în masa metalică de bază dar şi creşterea tenacităţii feritei duc la
scăderea duratei de viaţă a sculelor aşchietoare. Aceasta este favorizată totuşi de conductivitatea
termică şi difuzivitatea termică mai ridicate în comparaţie cu Fgn.
Micşorarea capacităţii de prelucrare a Fgv/c în raport cu Fgl datorită unei compactităţi mai
ridicate a grafitului poate fi compensată de îmbunătăţirea prelucrabilităţii pe seama creşterii proporţiei
de ferită (Fgv/c are o tendinţă mai mare de feritizare) astfel încât se apreciază că o fontă cu grafit
vermicular cu structură preponderent feritică are o prelucrabilitate similară cu o fontă cu grafit lamelar
preponderent perlitică (50-70% P). Totuşi, trebuie menţionat că în cazul Fgv/c obţinute cu aport de Ti
pentru lărgirea domeniului de stabilitate al Gv, durabilitatea sculelor aşchietoare scade drastic la un
conţinut rezidual de Ti de peste 0,1% datorită durităţii foarte mari a compuşilor de Ti (carburi,
carbonitruri) care se formează în structura fontei.
La o viteză de aşchiere de 400 m/min durata medie de viaţă a sculelor aşchietoare în cazul
prelucrării pieselor din Fgv/c este de 50-70% din durata de viaţă a acestora în cazul prelucrării
pieselor din Fgl şi scade simţitor la viteze de aşchiere mai mari.

Rezistenţa la coroziune
Procesul de corodare al fontelor în diverse medii lichide poate fi asemuit cu cel de oxidare dar cu
capacitate mult mai mare de penetrare. Ca urmare, şi din acest punct de vedere se poate intui că
morfologia grafitului joacă un rol decisiv. Testele efectuate în soluţii de acid sulfuric (5%) au arătat că
Fgv/c ocupă o poziţie intermediară între Fgl şi Fgn, în funcţie de compactitatea grafitului (fig. 4.153) .

Fig. 4.153. Comportarea la coroziune (5% H2SO4) a fontelor cu grafit lamelar, vermicular şi nodular :
a – pierderi în greutate ; b – pierderi pe unitatea de suprafaţă ; c – viteza de corodare

Rezistenţa la coroziune este influentaţă atât de temperatura mediului cât şi de structura matricei
(tabelul 4.157).
Din tabelul 4.157 se observă că la temperatura ambiantă Fgv/c are o viteză de corodare cu cca
50% mai mică faţă de Fgl, diferenţa reducându-se cu creşterea temperaturii. Structura perlitică
asigură o rezistenţă la coroziune ceva mai ridicată faţă de cea feritică probabil, datorită gradului de
grafitizare mai redus al fontei. În cazul în care sunt supuse la coroziune în condiţii de stres, rezistenţa
la coroziune scade dramatic. De exemplu, la aplicarea unui efect de intindere de 120 MPa, viteza de
corodare în soluţia de 5% H2SO4 creşte cu cca 85% în cazul Fgl, cu cca 230% în cazul Fgn şi cu cca
180% în cazul Fgv/c.

70
 Tabelul 4.157. Viteza de corodare a fontelor cu diferite forme de grafit
în soluţie de 5% H2SO4
Fonta Masa metalică Viteza de corodare, in g/m2h
o
20 C 50oC 90oC
Ferită 280 687 1280
Fgl
Perlită 262 690 980
Ferită 142 142 1037
Fgv/c
Perlită 139 139 920
Ferită 123 123 923
Fgn
Perlită 99 99 842

Diferenţierea între cele 3 tipuri de fonte din punct de vedere al pierderilor în greutate şi viteza de
corodare poate fi dată de rapoartele:

Fgl : Fgv : Fgn = 1,5 : 1,11 : 1,0 (4.66)

Rezistenţa la coroziune a fontelor poate fi substanţial îmbunătăţită prin aliere dar infleunţa
morfologiei grafitului rămâne aceiaşi.

Sudabilitatea
Capacitatea de sudare a Fgv/c poate fi analizată prin prisma tendinţei de a forma carburi în
cordonul de sudură şi prin nivelul tensiunilor remanente în zona de influenţă termică. Morfologia
grafitului vermicular favorizează procesele de difuzie în timpul încălzirii şi răcirii astfel încât tendinţa
de călire a matricei este mai redusă în comparaţie cu Fgn sau Fgl şi deci tendinţa de formare a
carburilor şi nivelul tensiunilor sunt mai reduse. Totuşi, la remanierea prin sudare a pieselor din Fgv se
folosesc aceleaşi tehnici utilizate în general la fonte, cu încălzirea piesei la 650-700oC, utilizarea de
electrozi şi fluxuri adecvate, tratamente termice de recoacere şi detensionare etc.

4.2.2.3.7. Proprietăţi de turnare

Fontele cu grafit vermicular/compact se caracterizează prin proprietăţi de turnare superioare

datorită gradului de eutecticitate ridicat şi mecanismului specific de solidificare, situându-se în general
între fontele cu grafit lamelar şi cele cu grafit nodular (tabelul 4.158).

Tabelul 4.158 Caracteristici de turnare ale fontelor cu grafit lamelar, vermicular şi nodular
Carbon Volumul Contracţia
Fluiditate,
Tipul fontei echivalent retasurii, liniară,
mm
CE,% % %
3,8 670 2,9 1,28
Fgl 4,2 700 2,1 1,19
4,6 740 1,2 1,12
3,8 680 3,3 1,20
Fgv 4,2 710 2,4 1,11
4,6 760 1,5 1,05
3,8 720 5,2 0,98
Fgn 4,2 780 4,1 0,81
4,6 820 3,6 0,77

71
 Fluiditatea fontelor cu grafit vermicular compact este superioară fontelor cu grafit lamelar cu
proprietăţi mecanice apropiate (Fc250-Fc350) datorită eutecticităţii mai reduse a acestora din urmă
dar ceva mai mică faţă de fontele cu grafiut nodular care au un grad de puritate mai ridicat.
Diferenţierea între cele trei tipuri de fontă din punct de vedere al fluidităţii este însă dificilă ţinând cont
de multitudinea de factori care influenţează această proprietate (compoziţia chimică de bază, gradul
de aliere, temperatura de turnare, condiţiile de turnare etc.) motiv pentru care, în literatura de
specialitate există numeroase date contradictorii iar datele prezentate sunt valabile numai în anumite
condiţii. Capacitatea de turnare ridicată a Fgv/c permite însă, turnarea unor piese complexe cu pereti
subţiri, de ordinul 2 - 4 mm.

Contracţia liniară finală a Fgv/c este rezultatul acţiunii contradictorii a fenomenelor de

contracţie-dilatare specifice fontelor cu grafit compact (vermicular/nodular) care se manifestă cu o
anumită pondere pe tot parcursul solidificării şi răcirii pieselor turnate. Fenomenul de dilatare iniţială
specific acestor fonte, se manifestă în perioada solidificării eutectice având intensitatea maximă spre
sfârţitul palierului eutectic şi este determinat de procesul de grafitizare în volum care exercită o
presiune grafitică substanţială asupra pereţilor formei de turnare. Ca urmare mărimea dilatării iniţiale
poate fi controlată prin gradul de rigiditate al formei. Din fig. 4.154 în care este prezentată variaţia
dilatării iniţiale cu forma grafitului, rezultă că fontele cu grafit vermicular/compact au o poziţie apropiată
de fontele cu grafit lamelar dar ele se pot apropia de Fgn dacă potenţialul de nodulizare creşte.
Mărimea contracţiei liniare a Fgv/c este determinată nu numai de rigiditatea formei şi potenţialul
de nodulizare al fontei dar şi de natura (compoziţia) modificatorilor compactizanţi şi grafitizanţi,
eficienţa inoculării, condiţiile de turnare etc. În tabelul 4.182 sunt prezentate comparativ, valorile
contracţiei liniare (pe etape şi totală) şi volumului de retasură al Fgv/c comparativ cu alte tipuri de
fontă.

Fig.4.154. Influenţa formei grafitului asupra dilatării iniţiale a fontelor.

72
 Tabelul 4.159. Contracţia liniară şi volumul de retasură la diferite fonte
Etapele contracţiei liniare, %* Volumul
Fonta retasurii,
εdi εap εdp εpp εt
%
Fa, Fm 0 1,2-1,4 0,02-0,4 ~1 1,8-2,2 5-6
Fgl 0,1-0,25 0,1-0,5 0,04-0,2 ~1 0,9-1,3 0-4
Fgn 0,3-1,0 (-0,4)÷(+0,4) 0,04-0,2 ~1 (-0,3)÷(+0,6) 2,5-12
Fgv/c 0,2-0,6 (-0,2)÷(+0,5) 0,04-0,2 ~1 0,6-0,9 2-7
* εdi - dilatarea iniţială; εap - contracţie anteperlitică; εdp - dilatare perlitică; εpp - contracţie
postperlitică; εt - contracţie totală.

Volumul de retasură al Fgv/c este direct legat de fenomenele de contracţie-dilatare care au loc
în timpul răcirii şi solidificării topiturii şi în special de mărimea dilatării iniţiale (fig. 4.155).

c)

Fig.4.155. Corelaţia dintre dilatarea iniţială (a) şi volumul de retasură (b) la

fontele cu diferite forme de grafit şi infleunţa demodificării în timp (c) asupra
volumului de retasură al Fgv/c.

73
 După cum se observă din fig.4.155 şi tabelul 4.159, după volumul de retasură, Fgv/c se situează
între Fgl şi Fgn, apropierea de cele două extreme depinzând de gradul de nodularitate al grafitului.
O analiză comparativă luând ca referinţă Fgl situează Fgv/c din punct de vedere al mărimii
dilatării iniţiale în următoarea poziţie:

Fgn : Fgv : Fgl = 4,4 : 1,0 – 1,8 : 1 (4.67)

La trecerea de la Fgl la Fgv piesele turnate se pot realiza fără maselotare sau cu o maselotare
redusă.

Tendinţa de albire
Deşi, după mulţi autori, Fgv/c s-ar situa între Fgl şi Fgn din punct de vedere al tendinţei de albire,
în ref.12 se susţine că, din contră, Fgv/c are cea mai mare tendinţă de albire, ceea ce se explică prin
vitezele mai mici de germinare şi creştere la solidificare. Ţinând cont însă de complexitatea factorilor
care determină tendinţa de albire, este necesară o particularizare mai exactă a fenomenului luând în
consideraţie atât tehnica de obţinere (tipul tratamentului, natura modificatorilor) cât şi conţinutul de
elemente reziduale al topiturii. Dacă se ţine cont de faptul că, prin inoculare se măreşte nu numai
potenţialul de germinare al grafitului dar şi cel de nodulizare, trebuie avut în vedere şi o creştere a
tendinţei de albire dacă procesul de inoculare nu este corelat cu tratamentul anterior de compactizare.

Tendinţa de formare a crăpăturilor la cald este evidenţiată în situaţiile în care apar fenomene
de frânare a contracţiei de către forma de turnare. Rezistenţa la fisurare, în acest caz, depinde, pe de
o parte, de rigiditatea formei, iar, pe de altă parte de rezistenţa mecanică a crustei solidificate în
contact cu forma. Efortul care apare în crusta solidificată depinde, în cazul fontelor cu grafit de starea
tensională care se creează din diferenţa contracţie-dilatare iniţială fiind cu atât mai mic cu cât grafitul
este mai compact (dilatare iniţială maximă). Pe de altă parte în cazul Fgv/c şi mai ales al Fgn,
rezistenţa mecanică a crustei este mai mare faţă de Fgl. Acest lucru explică tendinţa de fisurare la
cald mai mare la Fgl (cea mai mare este la fonta fără grafit) şi mai mici la fontele cu grafit compact
(Fgv/c, Fgn) – fig. 4.156.

Fig.4.156. Tendinţa de fisurare la cald a fontelor cu diferite forme de grafit

74
4.2.2.3.8. Domenii de utilizare ale Fgv/c

Domeniile de utilizare ale fontelor cu grafit vermicular/compact rezultă din poziţia intermediară
pe care acesta o ocupă din punct de vedere al proprietăţiilor fizico-mecanice. Astfel, faţă de Fgl, Fgv/c
prezintă următoarele avantaje:
• Proprietăţi mecanice superioare (rezistenţă la rupere, alungire, tenacitate, etc) în condiţiile unui
consum mai redus de elemnte de aliere;
• Raport rezistenţa la tracţiune/duritate mai mare;
• Sensibilitate mai redusă la grosimea de perete;
• Rezistenţă mai mare la solicitări de oboseală termică şi oxidare la temperaturi ridicate

şi dezavantaje:
• Conductivitate termică mai redusă şi deci capacitate de răcire mai mică, necesară în cazul
lingotierelor şi formelor metalice de turnare dar şi componentelor motoarelor termice.
• Capacitatea de amortizare a vibraţiilor mai redusă, importantă la componentele care implică
stabilitate dimensională şi silenţiozitate în exploatare.
• Tehnologie de obţinere mai costisitoare, cu un grad ridicat de incertitudine asupra rezultatelor.
Ţinând cont de calitaţile deosebite dar şi de anumite limite, Fgv/c a capatat o largă utilizare în
domenii importante ale industriei cum sunt: industria auto (blocuri motor, chiulase, baie de ulei,
carcasă cutie de viteze, furci de conectare, pistoane pentru motoare Diesel, segmenţi de piston,
colectoare gaze, corpuri turbocompensor, volanţi, pinioane, corpuri de pompă, discuri de frână, axe cu
came etc), domeniul hidroaparaturii (regulatoare hidraulice, corpuri de pompă, ventile, valvule,
conducte de presiune, etc), industria maşinilor unelte (batiuri, carcase reductor, pinioane etc.),
industria metalurgică (lingotiere, maselotiere, poduri de turnare etc), domenii diverse (matriţe de
forjare, forme pentru turnarea sticlei, cochile pentru turnarea metalelor etc).
Faţă de Fgn, Fgv/c prezintă următoarele avantaje:
• Raport limită de curgere/rezistenţă la rupere superior
• Conductivitate termică mai mare şi deci capacitate de răcire superioară;
• Coeficient de dilatare termică mai redus;
• Capacitate de amortizare a vibraţiilor mai mare;
• Rezistenţă la şoc termic în condiţiile unei stabilităţi dimensionale, mai bună;
• Tendinţă mai redusă de a forma retasură şi, în general defecte de contracţie, ceea ce înseamnă
un indice de scoatere a metalului superior;
• Prelucrabilitate mai bună

şi dezavantaje:
• Proprietăţi mecanice (rezistenţă mecanică, alungire, tenacitate) inferioare;
• Etanşeitate mai redusă la presiuni ridicate;
• Rezistenţe la oxidare şi coroziune mai reduse;
• Sensibilitate la grosimea de perete mai mare;
• Consum de elemente de aliere mai mare în cazul necesităţii unor structuri perlitice din turnare sau
creşterii călibilităţii în vederea obţinerii structurilor aciculare;
Fonta cu grafit vermicular/compact este preferată fontei cu grafit nodular în diverse situaţii cum
sunt: lingotiere şi forme metalice de turnare, chiulase, băi de răcire, galerii de evacuare a gazelor
arse, discuri de frână, pistoane pentru motoare Diesel, axe cu came, etc.
În tabelul 4.160 sunt prezentate proprietăţile şi aplicaţiile tipice ale Fgv/c, după ISO 16112/2005.

75
 Tabelul 4.160. Proprietăţile şi aplicaţiile tipice ale Fgv/c
Marca
ISO 16112/JV/300
ISO 16112/JV/350
ISO 16112/JV/400
ISO 16112/JV/450
ISO 16112/JV/500
Proprietăţi Aplicatii tipice
- Cea mai mică rezistenţă si cea mai - Galerii de evacuare a gazelor arse.
mare ductilitate dintre mărcile de - Chiulase pentru motoare mari
Fgv/c. navale şi staţionare.
- Conductivitatea termică ridicată şi
modulul de elasticitate scăzut reduc
nivelul tensiunilor termice acumulate
în exploatare.
- Masa metalică predominant feritică
reduce tendinţa de creştere a fontei
în cazul exploatării îndelungate la
temperaturi ridicate.
- Rezistenţă mecanică mai mare - Batiuri pentru maşini unelte.
faţă de Fgl aliate, în condiţiile unei - Furci şi cuple de transmisie.
ductilităţi bune. - Blocuri motor şi chiulase pentru
- Proprietăţi de turnare, indice de motoare mari navale şi staţionare.
scoatere şi prelucrabilitate mai bună - Lingotiere
faţă de Fgn.
- Proprietăţi combinate de - Blocuri şi chiulase pentru motoare
rezistenţă, rigiditate şi conductivitate auto.
termică; - Batiuri, furci şi cuple de transmisie;
- Rezistenţă la uzură bună - Tamburi de frână pentru
autocamioane.
- Corpuri de pompă şi componente
hidraulice.
- Lingotiere
- Rezistenţa mecanică, rigiditate şi - Blocuri şi chiulase pentru motoare
rezistenţa la uzură mai mari faţă de auto;
marca JV 400 dar, cu o - Cămăşi de cilindrii;
prelucrabilitate mai redusă. - Discuri de frână tren;
- Corpuri de pompă şi componente
hidraulice
- Cea mai mare rezistenţă la rupere - Blocuri motor cu nivel ridicat de
şi cea mai mică alungire dintre solicitare tensională.
mărcile de Fgv/c. - Cămăşi de cilindrii.
- Cea mai mare rezistenţă la uzură
şi cea mai mică prelucrabilitate.

4.2.2.4. Fonte cu grafit coral

4.2.2.4.1. Particularităţi structurale şi ale compoziţiei chimice

Grafitul coral este situat între grafitul lamelar de tip D şi grafitul vermicular, din punct de vedere
al compactităţii (K = 0,1…0,35) fiind uşor confundat cu grafitul de tip D faţă de care prezinţă însă un
grad mult mai înalt de interconectare cu masa metalică şi aspectul rotunjit al extremităţilor observabil
numai la mărimi mari (peste 500…1000 x) – fig. 4.157. În literatura tehnică a căpătat diverse
denumiri: Layered graphite, Fibre-like, Fibrous, Rounded type D dar, a fost consacrată deja denumirea
de grafit coral datorită asemănării lui în spaţiul 3D cu coralii subacvatici.
La mărimi mari (> 3000 x) grafitul coral se aseamănă cu cel vermicular, de multe ori, fiind întâlnit
şi sub această denumire. Dimensiunile separărilor de grafit coral sunt sub 50μm (de regulă, sub 20
μm) în funcţie de viteza de răcire.

76