Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CRIMINALISTICA
MULTIPLE CHOICE
1. Care premisã, din cele de mai jos, nu este specificã identificãrii criminalistice:
a. individualitatea;
b. stabilitatea relativã;
c. reflectivitatea;
d. operativitatea.
10. Cine a formulat, urmãtoarea regulã pentru experti: ,,Dacã existã cea mai micã îndoialã,
exprimati-o”:
a. Edmond Locard;
b. Alphonse Bertillon;
c. L. Retail.
11. Cine a fãcut precizarea cu privire la responsabilitatea expertului: ,,raportul sãu sã exprime
îndoiala tot atât de clar ca si certitudinea”:
a. Edmond Locard;
b. Alphonse Bertillon;
c. C.L. Retail.
32. Identificarea se poate face si fãrã un control nemijlocit, tactil sau vizual:
a) dupã imaginile fixate material (prin compararea urmelor descoperite în cazul infractiunii cu
urmele create experimental;
b) din memorie (identificarea persoanelor sau obiectelor dupã semnalmente, declaratii);
c) pe baza înregistrãrilor (cartoteci, colectii, fise): identificare dactiloscopicã; persoane si
cadavre cu identitate necunoscutã, persoane dispãrute; scrisul de mânã; autovehicule etc.;
d) dupã modus operandi.
36. Precizati care sunt definitiile corecte ale urmei infractiunii. Prin urmã se întelege:
a. urmele formate prin reproducerea constructiei exterioare a unui obiect asupra altui obiect;
b. modificarea materialã intervenitã în conditiile sãvârsirii unei fapte penale, între faptã si
modificarea produsã neexistând un raport de cauzalitate;
c. cele mai variate schimbãri care pot interveni în mediul înconjurãtor ca rezultat al actiunii
infractorului.
37. Precizati care sunt cuvintele care nu sunt caracteristice clasificãrii urmelor dupã modul de
formare:
a. statice si dinamice;
b. de suprafatã si de adâncime;
c. directe si indirecte.
38. Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:
„O amprentã digitalã gãsitã pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cu suportul
pe care a fost descoperitã urma si constituie, prin ea însãsi, o probã de vinovãtie.”
a. Enuntul este adevãrat.
b. Enuntul este fals.
43. Precizati care este denumirea desenului papilar indicat prin sãgeatã:
a. fragment;
b. anastomozã;
c. croset.
a. inel;
b. butonierã;
c. croset.
52. Cine a accentuat aspectul calitativ în dactiloscopie, afirmând cã: ,,Patru sau cinci puncte
bine grupate în centrul figurii, într-o manierã exceptionalã, conving mai mult decât 12 sau
15 bifurcatii rãspândite la periferia desenului?
a. V. Balthazard;
b. A.L. Kirk;
c. Edmond Locard.
a)
b)
c)
d)
a. anastomoza
b. bifurcatie
c. inelul
d. croset (cârlig)
59. Relevarea urmelor papilare nu se face prin una din urmãtoarele metode:
a. prin prãfuire sau pulverizare cu pulberi de contrast;
b. cu substante fluorescente;
c. prin afumare directã;
d. prin folosirea de mulaje.
62. Care este numãrul minim de detalii caracteristice necesar în multe tãri, printre care si
Romania, pentru identificarea persoanei dupa urmele papilare:
a. 10;
b. 16;
c. 12;
d. 8.
74. Prin expertiza urmelor de dinti nu se poate rãspunde cu certitudine la una dintre
urmãtoarele întrebãri:
a. natura urmei;
b. mecanismul de producere;
c. bolile dintelui;
d. grupa sanguinã a persoanei.
79. Urmele de buze pot fi supuse unor examinãri fizico-chimice si biologice, inclusiv testului
ADN, pentru stabilirea:
a) compozitiei;
b) grupei de sânge;
c) infectiilor bacteriene;
d) sexului si vârstei.
84. Prin expertiza urmelor de urechi nu se poate rãspunde cu certitudine la una dintre
urmãtoarele întrebãri:
a. natura urmei:
b. mecanismul de producere;
c. sexul persoanei care a lãsat-o.
107. Ce nu se recomandã la locul faptei în cazul prelevãrii probelor pentru stabilirea profilului
genetic:
a. schimbarea mãnusilor de protectie dupã fiecare probã prelevatã;
b. refrigerarea sângelui lichid, a tesuturilor, organelor sau oaselor;
c. fotografierea si filmarea urmelor înainte de a fi atinse;
d. ambalarea suporturilor purtãtoare de probe biologice în pungi de plastic.
118. Fotografia care redã scena infractiunii într-un singur cadru este denumitã:
a. fotografia schitã pe sectoare;
b. fotografia schitã unitarã;
c. fotografia schitã încrucisatã .
120. Fotografia panoramicã se realizeazã prin fotografieri succesive ale subiectului, folosindu-
se urmãtoarele tehnici:
a) circularã;
b) liniarã;
c) în serie .
153. Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor principale ale împuscãturii:
a. urme de perforare;
b. urme de pãtrundere;
c. urme de afumare;
d. urme de ricosare.
154. Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor secundare ale împuscãturii:
a. arsuri;
b. urme de afumare;
c. tatuajul;
d. urme de perforare.
155. Directia de tragere se stabileste prin:
a) vizare directã prin intermediul unui tub de hârtie introdus prin ambele orificii;
b) unirea urmelor cu o sfoarã;
c) introducerea unei tije în canalul orb si vizarea în prelungirea acesteia;
d) calcule matematice.
159. Forma rupturilor de gaze (stelarã, cruce, forma lipsei de material) depinde de:
a) distanta de la care s-a tras;
b) felul armei;
c) materialul în care s-a tras.
163. Care denumire este folositã în mod gresit pentru a desemna expertiza documentelor:
a. expertiza grafoscopicã;
b. cercetarea grafologicã;
c. expertiza graficã;
d. expertiza criminalisticã a scrisului.
168. Care carte dintre cele enumerate mai jos este consideratã ca fundamentalã pentru aparitia
Criminalisticii ca stiintã autonomã:
a. Manual de instructie judiciarã de Hanns Gross;
b. Traité des inscriptions en faux de F. Raveneau;
c. Finger Prints de Sir Francis Galton.
176. Cine este autorul dictonului: ,,Odatã cu trecerea timpului se sterg urmele din amintirea
oamenilor si de pe obiecte, dispar oamenii si obiectele”:
a. Vintilã Dongoroz;
b. Siegfried Kahane;
c. Ion Oancea.
177. Care din activitãtile enumerate mai jos nu fac parte din metodele de cercetare ale
Criminalisticii:
a. descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea si interpretarea urmelor si mijloacelor
materiale de probã;
b. constatãri tehnico-stiintifice si expertize;
c. organizarea cartotecilor, albumelor si colectiilor în scopul identificãrii persoanelor,
cadavrelor si obiectelor corp delict sau produs al infractiunii;
d. elaborarea unor reguli pentru perfectionarea sistemului de încadrare juridicã a
faptelor penale.
188. Care din principiile enumerate mai jos constituie principii fundamentale ale
Criminalisticii:
a) Principiul legalitãtii;
b) Principiul aflãrii adevãrului;
c) Principiul prezumtiei de nevinovãtie;
d) Principiul delimitãrii obiectelor identificãrii criminalistice în obiecte scop al identificãrii si
obiecte mijloc de identificare;
e)Principiul stabilitãtii relative a caracteristicilor de identificare;
f) Principiul dinamicitãtii si interdependentei cauzale.
199. Precizati care dintre urmãtoarele categorii de probe fac parte din cele pe care le oferã
Criminalistica:
a) probe directe;
b) probe indirecte sau circumstantiale;
c) probe corp-delict;
d) probe asociative.
202. Când a apãrut lucrarea ,,Traité des inscriptions en faux” de F. Raveneau, apreciatã de
Edmond Locard ca ,,lucrare capitalã” în grafoscopie?
a. 1572
b. 1666
c. 1712
204. Eugéne François Vidocq, fondatorul Sigurantei franceze, pe lângã faptul cã a creat prima
fisã de identificare pe baza semnalmentelor, aliasurilor si modului de operare, are meritul
de a fi inventat:
a. fotografia de semnalmente;
b. agentii sub acoperire.
207. Cine a fãcut primele descrieri ale desenelor papilare si orificiilor glandelor sudoripare:
a) Grew, 1684;
b) Malpighi, 1686.
209. În ce an a fost publicatã prima carte de dactiloscopie din lume, The Finger Prints, sub
semnãtura lui Sir Francis Galton:
a. 1858;
b. 1880;
c. 1892.
212. Cine a propus, pentru prima datã în lume, folosirea amprentelor pentru identificarea
condamnatilor:
a. Sir Francis Galton în 1892;
b. dr. Henry Faulds în 1880;
c. William Hershell în 1879.
213. Ce tarã a introdus, pentru prima datã în lume, sistemul dactiloscopic de identificare a
persoanelor, în 1894;
a. Argentina;
b. Anglia;
c. India.
214. Cine a utilizat, pentru prima datã în lume, amprentele papilare pentru identificarea
infractorilor:
a. dr. Henry Faulds;
b. Sir Francis Galton;
c. Edward Henry.
217. Cine a publicat primul manual de medicinã legalã din România, în anul 1860:
a. Vianu;
b. Serban Georgescu;
c. I.N. Auerbach.
219. Cine a publicat, în 1904, primul Manual tehnic de medicinã legalã care constituie, în
acelasi timp, primul manual de Criminalisticã tehnicã din tara noastrã?
a. Mina Minovici;
b. Stefan Minovici;
c. Nicolae Minovici.
220. Cine i-a desemnat pe fratii Minovici, în 1911, ca fondatori ai Criminalisticii pe mapamond:
a. Edmond Locard;
b. R.A. Reiss;
c. Vucetici.
221. Cine este autorul cãrtii ,,Dactiloscopia si portretul vorbit”, apãrutã în anul 1914:
a. D. Cãlinescu;
b. Nicolae Minovici;
c. Valentin Sava.
222. Prima expertizã dactiloscopicã din România a fost efectuatã în 1914 de:
a. Dr. Gh. Andrei Ionescu;
b. Nicolae Episcopescu;
c. Valentin Sava.
223. Cine este autorul cãrtii ,,Grafologia si expertizele în scrieri. Anonimul – falºul, cu 204
autografe si documente grafologice”, elogiatã de J. Crèpieux-Jamin si Edmond Locard:
a. Henri Stahl;
b. D. Cãlinescu;
c. Stefan Minovici.
224. Cine este autorul lucrãrii: „Expertiza graficã, stiintificã si expertiza caligraficã”, apãrutã
în 1928:
a. Mihai Ioan;
b. George Belloiu;
c. Mihail Kernbach.
229. În ce an a luat fiintã, din initiativa profesorului dr. Mina Minovici, Serviciul antropometric
pe lângã Palatul de Justitie?
a. 1892;
b. 1880;
c. 1935.
235. Organul judiciar are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertizã,
când:
a) concluziile raportului de expertizã sunt contrazise de probele existente în cauzã;
b) se prezintã o insuficientã argumentare a concluziilor;
c) are dubii cu privire la competenta profesionalã ori obiectivitatea expertului;
d) constatã erori/greseli sau omisiuni;
237. Între actiunea de ucidere si moartea victimei trebuie sã existe o legãturã de cauzalitate .
(Da sau Nu)
a. Da
b. Nu
241. Rigiditatea cadavericã se instaleazã la toate grupurile musculare, conform legii Nystem:
a. dupã 12 ore;
b. dupã 24 ore;
c. dupã 30 ore;
d. dupã 36 ore.
244. Moartea s-a produs înainte de spânzurare dacã petele cadaverice se vor situa:
a) deasupra latului;
b) dedesubtul latului;
c) pe spatele cadavrului.
246. Omorul prin otrãviri lente este comis în majoritatea cazurilor de cãtre:
a. bãrbati;
b. femei.
247. Cercetarea locului faptei în cazul infractiunii de tâlhãrie care a avut ca urmare lovirea sau
vãtãmarea gravã a victimei se va face:
a) imediat ce se reclamã fapta, chiar dacã victima a fost internatã în spital;
b) imediat ce se reclamã fapta, în prezenta victimei;
c) la depunerea plângerii, dupã externarea victimei, chiar dacã au trecut 2-3 sãptãmâni de la
comiterea faptei.
248. În cazul infractiunilor de omor, capetele libere ale armelor albe vor fi fixate în mod
diferentiat:
a) cu sârmã sau cu sfoarã pentru topoare si alte instrumente;
b) cu dopuri de plutã pentru cutite.
251. Folosirea „ruptorului” sau „extractorului” este specificã furtului comis prin:
a. „vânzare de ponturi”;
b. împrietenire;
c. efractie.
254. Cel care ajunge primul la locul faptei nu trebuie sã ia una din urmãtoarele mãsuri:
a. acordarea primului ajutor victimelor;
b. înlãturarea curiosilor;
c. protejarea si conservarea urmelor;
d. identificarea si audierea martorilor oculari;
e. executarea mãsurãtorilor fotografice bidimensionale.
255. Care dintre urmãtoarele reguli generale de cercetare a locului faptei este falsã:
a. cercetarea locului faptei se face de îndatã;
b. cercetarea locului faptei se face dupã un plan judicios si riguros;
c. cercetarea locului faptei trebuie sã fie sistematicã si complexã;
d. cercetarea locului faptei se face cu respectarea strictã a normelor procedurale;
e. cercetarea locului faptei se face numai între orele 6-22oo.
263. Cel care ajunge primul la locul faptei trebuie sã ia urmãtoarele mãsuri:
a) marcarea aspectului initial al locului faptei;
b) înlãturarea unor pericole iminente;
c) relevarea si prelevarea principalelor urme.
268. Particularitãtile pe care le prezintã vârsta martorilor minori între 10-14 ani:
a. nu prezintã interes pentru ancheta judiciarã;
b. cresterea functiilor cognitive, dezvoltarea memoriei si a capacitãtii de redare;
c. este predispus la exagerãri, putând fi influentabil .
270. Care dintre perioadele de vârstã prezintã interes pentru ascultarea minorilor:
a) 1 la 3 ani;
b) 3 la 6 ani;
c) 6 la 10 ani;
d) 10 la 14 ani.
273. În care grupã de vârstã minorul are o conduitã contradictorie, fiind dispus sã exagereze:
a. 6 la 10 ani;
b. 10 la 14 ani;
c. 14 la 18 ani.
279. Precizati care sunt actiunile la care recurge învinuitul sau inculpatul dupã sãvârsirea
infractiunii:
a) plecarea precipitatã de la locul faptei;
b) disparitia de la domiciliu;
c) revenirea la locul faptei pentru a afla mersul anchetei;
d) descresterea bruscã a salivatiei;
e) contractia sau relaxarea subitã a muschilor scheletici.
280. Precizati care dintre manifestãrile viscerale sau somatice îl trãdeazã pe învinuit sau
inculpat în timpul interogatoriului:
a) schimbãri în ritmicitatea activitãtii cardiace;
b) schimbãri în presiunea sanguinã;
c) fenomene de vasodilatatie si vasoconstrictie;
d) crearea unor alibiuri;
e) ascunderea faptei prin simularea sau comiterea altor infractiuni.
281. Care este cea mai tipicã atitudine a învinuitului sau inculpatului:
a. de a recunoaste fapta, regretând-o;
b. de a nu recunoaste acuzatia care i se aduce pentru a se sustrage de la rãspundere;
c. de a retracta declaratiile date.
282. Cum trebuie sã fie formulate întrebãrile adresate învinuitului sau inculpatului:
a) la nivelul de întelegere al învinuitului sau inculpatului;
b) formulate clar si precis;
c) sugestive (implicative sau disjuncte).
283. Dacã existã mai multi învinuiti sau inculpati, care vor fi ascultati la început?
a. cei care au un complex de vinovãtie;
b. cei care prezintã alibiuri;
c. cei care nu recunosc faptele ce li se imputã.
286. Care factori frenatori pot produce erori la actualele înregistrãri poligrafice:
a) tulburarea excesivã a subiectului, provocatã de frica de a fi învinuit pe nedrept;
b) tulburãri de ordin fiziologic: afectiuni cardiovasculare, insuficiente respiratorii, stãri
apropiate de soc;
c) tulburãri de ordin psihic: debilitate mintalã, nevroze, psihonevroze, psihopatii;
instabilitate emotivã;
d) instabilitate emotivã
290. În cazul perchezitiilor efectuate la o unitate la care se referã art. 145 C. pen. sau altã
persoanã juridicã, martorii asistenti pot/nu pot sã facã parte din personalul unitãtii.
a. Pot
b. Nu pot
291. Senatorii, deputatii si alte persoane care se bucurã de imunitate nu pot fi supusi
perchezitiei, cu exceptia:
a. infractiunilor la regimul stupefiantelor;
b. infractiunilor flagrante;
c. infractiunilor comise prin violentã care au avut ca urmare moartea victimei.
292. Precizati care bunuri din cele care fac obiectul cauzei penale se ridicã în mod obligatoriu:
a) obiecte din metale sau pietre pretioase;
b) mijloace de platã, titluri de valoare interne;
c) colectii de valoare; sume de bani.
297. O persoanã fizicã sau juridicã în posesia cãreia se aflã un obiect sau un înscris ce poate
servi ca mijloc de probã:
a. este obligatã sa-l predea sub luare de dovadã organului de urmãrire penalã sau
instantei de judecatã la cererea acesteia;
b. este obligatã sã-l predea numai la cererea instantei de judecatã;
c. este obligatã sa-l predea numai în faza de urmãrire penalã.
298. Confruntarea este o activitate de criminalisticã tacticã si de urmãrire penalã care constã în
ascultarea simultanã a douã persoane care:
a. au fost audiate anterior;
b. între care existã contradictii si neclaritãti.
299. Reconstituirea presupune o organizare judicioasã, pe baza unui plan care are în vedere, în
principal, urmãtoarele:
a) determinarea scopului infractiunii;
b) stabilirea activitãtilor care urmeazã a fi executate;
c) stabilirea persoanelor participante;
d) asigurarea mijloacelor tehnice necesare.
301. Vor fi reconstituite scenele propriu-zise ale infractiunilor sexuale. (Da sau Nu)
a. Da
b. Nu