CUPRINS

Introducere 3
CAPITOLUL I
I.1 Calitatea serviciilor. Calitatea serviciilor bancare. Delimitări conceptuale
I.2 Metode de calitate. Dimensiuni de calitate a serviciilor
I.3 Ralatia banca – client
I.4 Relaţia dintre calitaea serviciilor şi satisfacţia resimţită de consumatori

FACTORINGUL, O ALTERNATIVĂ DE FINANŢARE PE PERIOADA CRIZEI

I.1. Conceptul de factoring 2
I.2. Originea factoringului 2
I.3. Dezvoltarea factoringului modern pe mapamond 3
I.4. Definiţia factoringului 4
I.5. Cesiunea creanţelor 5
I.6. Notificarea debitorului (cumpărătorului) 6
I.7. Convenţia Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional (UNCITRAL) 7
I.8 Tipuri de factoring şi criterii de clasificare 7
I.9. Funcţiile factoringului 9
CAPITOLUL II
DIRECŢII DE PERFECŢIONARE A CALITĂŢII PROCESELOR DE BUSINESS A
RELAŢIILOR CU IMM-URILE LA RAIFFEISEN BANK SĂ
ÎI.1. Contractul de factoring – caractere juridice 13
ÎI.2. Contractul intern de factoring 14
ÎI.3. Contractul internaţional de factoring 16
ÎI.4. Particularităţi în derularea operaţiunilor de factoring într-o bancă 16
ÎI.5. Analiza factorabilitatii afacerii-incheierea contractului de factoring 19
ÎI.6. Efectele contractului de factoring 22
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ SC ROCATIL SRL
III.1. Nota de analiza tranzacţie operaţiuni de factoring intern 25
III.2. Documente justificative necesare unei finanţări prin factoring intern 32
BIBLIOGRAFIE 37

INTRODUCERE
 Prezenta lucrare, prin tema abordată, este rezumatul stărilor conflictuale resimţite de mine pe
parcursul ultimului an la locul de munca – Raiffeisen Bank, Relationship Manager IMM-MICRO.
Mediul în care băncile îşi desfăşoară activitatea este unul caracterizat prin concurenţa intensă.
În acest context, devine essential că băncile să încerce să identifice acei factori care le asigură succesul
pe termen lung. Dintre aceştia, calitatea serviciilor bancare şi calitatea relaţiei dintre bancă şi client sînt
recunoscuţi ca reprezentînd elemente fundamentale care influenţează comportamentul consumatorului.
Atît calitatea serviciilor bancare, cît şi calitatea relaţiei dintre bancă şi client au făcut obiectul
multor studii conduse în ţări cu o economie dezvoltată, însă relaţia care se stabileşte între cei doi
factori a atras atenţia unui număr redus de cercetători.
De cele mai multe ori, s-a urmărit stabilirea impactului pe care fie calitatea serviciilor bancare,
fie calitatea relaţiilor banca client îl are asupra comportamentului consumatorilor. Aşadar, nu s-a avut
în vedere un model integrat care să surprindă impactul pe care calitatea percepută a serviciilor bancare
îl are asupra calităţii relaţiei dintre bancă şi clienţi, şi, astfel, asupra comportamentului acestora din
urmă.
Mai mult, cu foarte puţine excepţii, calitatea serviciilor bancare nu a făcut obiectul principal al
studiilor conduse pe piaţa din România, iar calitatea relaţiei dintre bancă şi client nu este un concept
explorat de cercetătorii romani.
Pornind de la problema de cercetare identificată, scopul principal al prezenţei lucrări este
definit ca fiind acela de a stabili direcţiile de perfecţionare a calităţii proceselor de business a relaţiilor
cu IMM-urile la Raiffeisen Bank.
Prezenta lucrare este structurata în trei părţi principale. Prima parte a lucrării este compusă din
3 subcapitole care surprinde aspectele teoretice relevante pe tema noastră. Astfel, în cadrul primului
capitol, cititorul este familiarizat cu conceptual de calitate a serviciilor, în general, şi cu cel de calitate
a serviciilor bancare, în particular.
În cel de-al doilea capitol mi-am propus să descriu principalele produse bacare de creditare
destinate IMM-urilor din cadrul Raiffeisen Bank. În opinia mea, în acest capitol am reuşit să surprind
esenţa conceptului de calitate a relaţiei dintre bancă şi clienţii acesteia.
Cel de-al treilea capitol surprinde un studiu de caz din care reflectă întregul flux de lucru
pentru acordarea unei facilitate de Factoring unui ÎMM.
În ultima parte a lucrării sînt prezentate concluziile desprinse în urma studiului de caz
prezentat, acentul fiind pus pe verificarea ipotezelor care au stat la baza acestui studiu.
I.1 Calitatea serviciilor. Calitatea serviciilor bancare

Calitatea unui produs sau a unui serviciu este principala caracteristică a produsului / serviciului
care face ca acesta să se vîndă. Factorii care determină succesul vînzării sînt mulţi şi variaţi. Ei includ
condiţiile de piaţă, natura produsului / serviciului, imaginea create prin reclamă, particularităţile socio-
culturale ale clienţilor, etc. Factorul major care asigură vandabilitatea unui produs/serviciu este însă
calitatea lui aşa cum a fost probată de către clienţi.
Îmbunătățirea calității unui produs său serviciu se poate defini ca fiind obţinerea unui
randament superior celui precedent. Odată comparate obiectivele prevăzute cu rezultatele reale, se vor
analiza cauzele deviaţiilor şi se vor iniţia acţiunile prin care să se elimine cauzele-sursă ale acestor
erori. Aceste acţiuni vor fi sintetizate într-o nouă fază de planificare şi standardizare pentru a preveni
apariţia non-conformităţilor. Această scurtă expunere se referă la îmbunătăţire, ca fiind o metodă
aplicată generic în unitate, lăsînd probabil să se înţeleagă că reperul este clientul extern. Această
ipoteză este corectă; şi totuşi amintim că, pentru a-l satisface pe client, este necesară aplicarea
conceptului de calitate tuturor activităţilor.
Prin îmbunătăţire se înţelege dobîndirea unui nivel de randament superior celui existent
anterior. Îmbunătăţirea poate fi aplicată caracteristicilor unui produs său serviciu, pentru reducerea
erorilor şi defectelor. De asemenea acţiunile de îmbunătăţire pot fi îndreptate către îmbunătăţirea
proceselor.
 Pentru a asigura succesul unui program de îmbunătăţire a calităţii va fi necesar să distingem
intre problemele cronice şi problemele sporadice.
Problemele sporadice sunt cele care afectează negativ rezultatele uneori mai mult decît defecte,
neîmpliniri, erori, costuri, nonconformităţi în general, însă ele nu sunt inerente sistemului său
procesului în sine.
Problemele cronice sunt cele responsabile de o insuficientă calitate.
Această distincţie este importantă pentru că programele de îmbunătăţire a calităţii trebuie să se
axeze pe problemele critice pentru ca abordîndu-le va fi posibilă stabilizarea rezultatelor într-un nou
nivel mai satisfăcător.
Problemele sporadice la rîndul lor vor constitui obiectivul acţiunilor punctuale. O dată
rezolvate, randamentul sistemului său procesului nu trebuie să fie neapărat afecta
Banca este o instituție financiară care are ca obiect principal de activitate atragerea de depozite
și acordarea de credite. Băncile sînt organizate sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni și își
desfășoară activitatea sub supravegherea băncii centrale.

Băncile furnizează clienţilor trei tipuri principale de servicii. Acestea sunt:

1. Deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri);
2. Facilităţi de împrumut (de credit);
3. Servicii privind transferul fondurilor.

Calitatea serviciilor bancare depinde foarte mult de legislaţia din sistemul financiar-bancar,
care trebuie să fie accesibilă, să nu permită abuzuri sau ilegalităţi, să nu permită multe interpretări, să
fie înţeleasă şi aplicată în spirit şi în literă, cu proceduri simple şi eficiente. Acestea sunt condiţiile
necesare ca o lege să cuprindă elementele care să-i confere calitate.

I.2 Metode de calitate. Dimensiuni de calitate a serviciilor

În urma unei analize amănunţite atributelor şi dimensiunilor de calitate cuprinse în scalele de

calitate specifice serviciilor bancare oferite prin unităţile teritoriale am putut observa că toate metodele
pun un accent deosebit pe componentă umană a procesului de prestare. Această preocupare pentru
măsurarea calităţii percepute a interacţiunii dintre client şi prestator şi implicit a calităţii personalului
de contact este o consecinţă a rolului pe care îl au angajaţii unei bănci în formarea percepţiilor de
calitate.
 Identificarea proiectelor şi organizarea echipelor de lucru: Pentru a se evita nevoia de angajare
de personal şi pentru a face faţă creşterii numărului de operaţiuni, timpul de procesare ar trebui să
scadă de la 4 minute la 3 minute.Pentru realizarea acestui obiectiv sînt antrenate mai multe
departamente ale băncii şi se urmăreşte de asemenea şi lucrul în echipă pentru a îmbunătăţi
performanţele angajaţilor din cadrul agenţiilor.IT-ul este departamentul care va coordona tehnic
îmbunătăţirea timpilor de efectuare a tranzacţiilor., realocarea de resurse – personalul agenţiilor trebuie
să fie suficient pentru a putea oferi clientului calitate, confort, rapiditate şi promptitudine.Un alt factor
care influenţează şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii efectuării operaţiunilor este şi training-ul
efectuat angajaţilor implicaţi direct în lucrul cu clientul.
Diagnosticul cauzelor: nemulţumirea clienţilor poate fi cauzată de gradul ridicat de minute pe
care le petrec la ghişeu, sistemul greoi de administrare a informaţiilor,modul în care sunt trataţi de
operatorii de ghişeu ș.a.m.d
Remedierea deficientelor : aceasta nemulţumire a consumatorilor poate fi remediata prin
minimizarea timpului necesar efectuării operaţiunilor de trimitere/primire bani care ar atrage după
sine, pe lîngă mulţumirea clienţilor, şi profitabilitatea băncii, nefiind necesar creşterea numărului de
salariaţi,îmbunătăţirea sistemului IT precum şi perfecţionarea continua a angajaţilor băncii.
Controlul asupra îmbunatăţirii efectuate şi luptă cu rezistenţa la schimbare: o dată
implementate aceste soluţii de îmbunătăţire trebuie monitorizata performanta procesului şi beneficiile
financiare ale acestuia.Angajaţii vor fi evaluaţi lunar pentru a le fi cunoscute competentele,iar dacă nu
respecta condiţiile sînt trimişi la cursuri de training,seminarii,etc.
Astfel,prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor bancare(pentru ex.de mai sus) creşte
profitabilitatea băncii,numărul de client mulţumiţi de serviciile oferite,scade numărul de minute
petrecute în fata ghişeului, precum şi gradul de perfecţionare al angajaţilor.

I.3 Ralatia banca – client

Importanta conceptului de relaţie în contextul serviciilor bancare a atras atenţia cercetătorilor
din cel puţin trei motive. În primul rînd, mediul concurenţial în care îşi desfăşoară activitatea băncile
face ca elementele competititve ( precum preţul ) pe care unele dintre acestea încă se bazează să devină
ineficiente în absenţa unei strategii de pasrare a clienţilor pe termen lung. În al doilea rînd, natura
interacţiunilor dintre bancă şi clienţii săi a suferit schimbări de-a lungul timpului ca urmare a
introducerii mijloacelor electronice de distribuţie. În acest context, devine esenţial pentru bănci să aibă
în vedere noi factori care pot influenţa pozitiv sau negativ decizia clienţilor de a continua relaţia. Nu în
ultimul rînd, consumatorii sînt din ce în ce mai sofisticaţi. Devine aşadar necesar că băncile să facă
eforturi în direcţia cunoaşterii cît mai bine a acestora pentru a-şi asigura succesul pe termen lung.
 RZB- Austria a fost fondată în 1927 pentru a coordona activităţile şi politicile financiare ale
întregului grup bancar Raiffeisen şi este responsabilă cu tranzacţiile şi operaţiunile efectuate în
numele grupului la nivel naţional şi internaţional.
Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor din data de 18 mai 2002 a hotărît în
unanimitate aprobarea fuziunii prin absorbţie a Raiffeisen – Banca Agricolă SĂ şi Raiffeisenbank
(România) SĂ, cele două entităţi bancare deţinute de RZB Austria .
Banca se numeşte Raiffeisen bank SĂ începînd cu 1 iulie 2002 . RZB Austria deţine peste 90%
din acţiunile Raiffeisen Bank. Banca are aproximativ 4500 angajaţi şi o reţea naţionale de sucursale ,
agenţii şi reprezentante care ajunge la un număr de aproximativ 200 unităţi.
Viziune, Misiune, Valori

Lansarea programului "Viziune, Misiune, Valori" a reprezentat un pas esenţial în definirea

identităţii sale ca organizaţie.
Viziunea şi misiunea sînt linii directoare pentru întreaga lor activitate, care exprima ceea ce
doresc să devină şi direcţiile ce trebuiesc urmate. Valorile stabilesc coordonatele principale ale
comportamentului lor faţă de clienţi, acţionari, competitori şi colegi.

Viziune

Raiffeisen Bank este liderul pieţei bancare prin calitate, dinamism şi inovare.

Oferă produse şi servicii de înaltă calitate, cu o atitudine constant dinamica şi axîndu-se pe inovare,
Raiffeisen Bank poate deveni banca de prima opţiune pentru clienţi şi poate fi recunoscută ca fiind
liderul pieţei bancare.

Misiune

Raiffeisen Bank este un partener de termen lung pentru toţi clienţii săi, oferind o gamă
completă de servicii financiare la standarde ridicate şi generînd un profit pe acţiune peste medie.
Este o bancă universală, aparţinînd unui grup care oferă servicii financiare integrate în următoarele
domenii: bancar, banca de investiţii, analiza şi consultanta financiară, leasing, asigurări.

Standardele ridicate se aplică fiecărui aspect al activitatiilor desfăşurate : servicii şi produse de calitate,
investiţii în infrastructura, conceptul original Raiffeisen pentru "sucursala modernă", multiple canale
de distribuţie, inovare constantă în ceea ce priveşte produsele, soluţii alternative sau personalizate
nevoilor specifice ale clienţilor.

Valori
 Axarea pe nevoile clientului
Oferă servicii financiare excelente clienţilor săi. Verifică în mod periodic care sunt aşteptările
şi nevoile clienţilor săi pentru a optimiza gama de produse şi servicii oferite.
Acoperă nevoile clienţilor cu profesionalism şi, prin urmare, oferă soluţii de cea mai nouă
generaţie şi servicii cu valoare adăugată. Satisfacţia internă a clientului este la fel de importantă ca şi
cea externă, deoarece clientul va beneficia de cooperarea lor.
Oferă flexibilitate pentru a răspunde rapid la nevoile clienţilor. Reacţionează rapid şi cu
maximum de flexibilitate la nevoile clienţilor. Însă flexibilitatea nu înseamnă lipsa de disciplină. Este
mai degrabă utilizarea eficientă a ceea ce este permis în cadrul unor reguli stabilite. Pentru a
îmbunătăţi constant regulile şi procedurile interne pot emfaza pe inovarea şi îmbunătăţirea proceselor.

Creşterea valorii pentru acţionari

Încearcă din răsputeri să ofere creştere continuă şi susţinută a valorii pentru acţionari, prin
obţinerea unui profit pe acţiune excepţional. Ţintesc să fie grupul bancar internaţional numărul unu din
Europa Centrală şi de Est. Ţinta lor este un profit pe acţiune susţinut, peste medie.

Păstrarea eticii generale solide

Se bazează pe munca şi atitudine şi pe valori etice fundamentale. Serviciile bancare sunt în
mod tradiţional bazate pe încredere. Dezvoltă cu atenţie relaţii bazate pe încredere cu clienţii lor.
Integritatea şi onestitatea îi ghidează în tot ceea ce fac.

Fii numărul unu, motivează-i şi dă-le oamenilor încredere în sine

Stabilesc obiective strategice şi operaţionale şi duc Grupul pînă la implementarea lor cu
success. Liderii Raiffeisen Bank dezvolta o viziune de afaceri clară şi strategii viabile. Aceştia creează
un mediu organizaţional care suporta şi recompensează creşterea profitabilă. Ei stabilesc scopuri grele
dar realizabile, şi caută în mod constant noi oportunităţi.

Încurajarea spiritul întreprinzător şi a iniţiative

Spiritul întreprinzător şi iniţiativa sînt cheia către o mai bună performanţă, timpi de răspuns şi
calitate mai bună în tot ceea ce fac. Aceştia sunt indicatori ai cît de mult se identifica angajaţii lor cu
scopurile corporatiste şi devotaea lor faţă de muncă.
Le dau angajaţilor RZB Group încredere în sine, creînd un mediu care îi motivează pentru a
obţine performante ridicate
Încrederea în sine este baza lor pentru spirit întreprinzător şi iniţiativă. Încearcă din răsputeri să
menţină un mediu de lucru bazat pe ajutor reciproc şi încredere, rezultînd în angajaţi motivaţi şi
dedicaţi.
 Încurajarea dezvoltării, satisfacţiei şi loialităţii angajaţilor
Angajaţii sînt dedicaţi satisfacerii clienţilor şi creării de relaţii pe termen lung. În acelaşi fel,
RZB Group este dedicat încurajării dezvoltării, satisfacţiei şi loialităţii personalului sau. Aceasta le da
angajaţilor încrederea şi stimulentele pentru a prelua noi îndatoriri pe plan local şi internaţional.

Lucrul în echipa este bază pentru cooperarea de succes

Lucrul în echipa adauga valoare prin discuţii, dezvoltarea în comun de idei, rezolvarea de
probleme şi pregătirea deciziilor. Datorită prezenţei lor în multiple tari pot emfaza în mod special pe
cooperarea transfrontalieră. Deşi lucrul în echipa este o unealtă de valoarea luarea de decizii nu trebuie
să se bazeze întotdeauna pe unanimitate. Oferă oportunităţi de angajare egale în funcţie de merite şi
răsplătesc performanţa.

La Raiffeisen Bank, dacă obţii performante, ajungi departe.

Deşi RZB Group îşi are rădăcinile în Austria, majoritatea angajaţilor săi vin din medii naţionale
şi culturale diferite.Sunt pe deplin dedicaţi acestor valori şi se aştepta ca toată lumea să se identifice cu
ele şi să le respecte. Adăugînd o tentă locală acestor valori vor aduce cultura lor corporatista mai
aproape de clienţi şi de angajaţi.

CAPITOLUL II

Raiffeisen Bank oferă o gamă diversificată de tipuri de finanţări şi soluţii alternative de

garantare ce răspund susţinerii activităţii curente sau proiectelor de investiţii pe care IMM-urile le au
în vedere pentru dezvoltarea companiilor.
Produsele şi serviciile bancare adresate clienţilor au fost îmbunătăţite în mod constant, acesta
fiind elementul central al strategiei băncii, de dezvoltare prin atragerea de noi clienţi şi îmbunătăţirea
serviciilor oferite clienţilor tradiţionali, prin oferirea produselor şi serviciilor care să răspundă cel mai
bine nevoilor lor.
Palet a de produse satisface toate necesităţile financiare ale clienților. Banca a venit în
sprijinul acestora propunînd soluţii moderne, pliabile pe toate necesităţile clienţilor, fie persoane fizice
sau juridice.

Principalele categorii de credite acordate de bănci agenţilor economici sînt:

 1. Credite pe termen scurt:
- credite globale de exploatare - acordate pentru acoperirea necesarului de fonduri în vederea realizării
producţiei programate care are desfacere asigurată prin contracte şi comenzi ferme;
- utilizări din deschideri de credite permanente - linii de credit - care funcţionează după sistemul
revolving, fiind acordate în vederea unei utilizări de fonduri în mod fracţionat, în funcţie de nevoile
clientului;
- credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare - acordate în condiţiile existenţei unor cauze
economice care au determinat formarea cheltuielilor şi stocurilor temporare;
- credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor sezoniere - acordate pentru stocurile de provenienţă
agricolă şi agroalimentară ce se consumă într-o perioadă cuprinsă între un trimestru şi un an pentru crea există contracte şi
comenzi ferme;
- credite pentru prefinanţarea exporturilor - acordate pentru satisfacerea necesităţilor curente sau excepţionale
ale clienţilor ocazionate de fabricarea produselor destinate exportului în cazul unor contracte sau comenzi de export
ferme;
- credite pentru exportul de produse garantate cu creanţe asupra străinătăţii – acordate exportatorilor pentru
desfăşurarea corespunzătoare a activităţii curente pe perioada de la livrarea produselor şi pînă la încasarea contravalorii lor
de la partenerii externi;
- credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie - acordate pentru produsele a căror cicluri
tehnologice de execuţie, de la lansarea în fabricaţie şi pînă la obţinerea produsului finit, durează mai mult de 12
luni;
- credite de scont - acordate pentru finanţarea activităţilor comerciale prin cumpărarea de către bancă a
efectelor de comerţ, cu reţinerea din valoarea nominală a taxei scontului;
- credite pe documente de plată aflate în curs de încasare - acordate prestate, lucrările executate, în baza
contractelor existente între părţi;
- factoringul - contractul încheiat între o parte denumită "aderent", furnizoare de mărfuri sau prestatoare de
servicii, şi o bancă sau instituţie financiară specializată, denumită "factor", prin care aceasta din urmă asigură finanţarea,
urmărirea creanţelor şi protecţia riscului de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vînzare/gaj, creanţele născute
din vînzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi; 1
- credite pentru facilităţi de cont - acordate pe perioade scurte (maxim 30 de zile) agenţilor economici cu
situaţii economico-financiare foarte bune, atunci cînd aceştia, din anumite cauze justificate economic, nu
pot face temporar faţă plăţilor;
- credite pe descoperit de cont - overdraft - acordate pe perioade foarte scurte (maxim 7 zile) pentru achitarea
unor obligaţii stringente privind aprovizionarea cu materii prime, combustibil, energie, impozite, taxe şi alte obligaţii
curente.

1 Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Floricel C-tin, Monedă, credit, bănci, EDP, Bucureşti, 1997
 2. Credite pe termen mediu şi lung:
- credite pentru echipament în completarea surselor proprii - acordate în completarea surselor proprii, a
surselor din bugetul de stat şi/sau bugetele locale şi din fonduri speciale, necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute în
proiectele de investiţii aprobate;
- credite pentru cumpărarea de acţiuni şi active - acordate pentru investiţii financiare în mobiliare emise de
societăţi comerciale la care statul este acţionar;
- credite promotori - acordate persoanelor juridice specializate şi autorizate în construcţia şi
vînzarea de locuinţe, ce poartă denumirea de promotori imobiliar, în scopul facilitării construirii de locuinţe;
- credite ipotecare - acordate persoanelor juridice române care au ca obiect de activitate construirea,
reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie locativă, industrială sau comercială, precum şi
persoanelor juridice române care doresc să construiască locuinţe de serviciu sau de intervenţie salariaţilor lor;
- credite pentru activitatea de leasing - acordate în scopul achiziţionării de maşini, utilaje, mijloace de
transport şi alte bunuri, în vederea închirierii lor pe o perioadă determinată contra unei chirii dinainte determinate;
- credite de forfetare - forfetarea este operaţiunea derulată între bancă şi clientul său, prin care aceasta vinde
băncii creanţele în valută pe care le are faţă de un cumpărător sau beneficiar, în vederea recuperării sumelor înainte de
scadenţă, contra unei taxe de forfetare.
Utilizările din deschideri de credite permanente (linii de credite) reprezintă o modalitate de
creditare a agenţilor economici , care funcţionează după sistemul revolving , în baza unui contract de
credit prin care banca se angajează ca pe o anumită perioadă de timp să împrumute clientelei fonduri
utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de nevoile acesteia, în limita unui nivel global de credit, cu
condiţia ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească volumul liniei de credite aprobat, cu
posibilitatea prelungirii în mod repetat pe noi perioade de creditare dacă sînt îndeplinite condiţiile
stabilite .
Liniile de credite se pot acorda , de regulă , pe termen de 180 de zile, iar în cazul agenţilor
economici cu un standing financiar bun se pot acorda pe termen de 365 de zile.
Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare se acordă clientelei pentru
finanţarea operaţiunilor cu caracter temporar, pe baza documentaţiei prezentate, din care să rezulte
situaţia stocurilor şi cheltuielilor care fac obiectul creditării şi cauzele economice care au determinat
formarea stocurilor respective .
Fac obiectul acestei categorii de credite stocurile care au fost aprovizionate deja în perioada
precedentă fără a fi achitate, stocurile care urmează a fi aprovizionate de agenţii economici pe bază de
contracte ferme cu desfacere asigurată, cît şi cheltuielile temporare aferente acestor stocuri .
Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare constituite din cauze justificate
economic se acord pe termen de maxim 12 luni .
Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor sezoniere de materii prime şi produse se
acordă agenţilor economici care constituie astfel de stocuri pe baza cererilor şi documentaţiilor
prezentate de aceştia. Băncile nu creditează stocurile sezoniere pe perioade care să depăşească
intervalul dintre două sezoane de producţie naturale .

ÎI.1. Conceptul de factoring

Factoringul constă în posibilitatea acordată clientului de a ceda o parte din creanţe sau a le ceda în
totalitatea lor unei/unor instituţii specializate în operaţiuni de acest gen pe baza unui contract de
factoring în schimbul cedării unui comision. Factoringul este operaţiunea desfăşurată pe baza
contractuală, prin care factorul (banca) preia creanţe de la clientul său numit aderent prin plata
facturilor sale rezultate în urma unor operaţiuni de comerţ, în schimbul unui comision. 2 Conform
lucrării ,,Produse şi servicii bancare’’ factoringul reprezintă unul dintre creditele pe termen scurt care
are drept caracteristică cesiunea de creanţe.
Din perspectiva serviciilor incluse, factoringul este definit ca un produs financiar complex care
combină finanţarea pe baza facturilor, administrarea creanţelor, colectarea creanţelor la scadenţă şi
preluarea riscului de neîncasare al debitorilor.
Factoringul este privit şi ca un contract încheiat între furnizorul de mărfuri sau prestatorul de
servicii şi factor (care poate fi o societate bancară sau o instituţie financiară specializată), prin care
creanţele aderentului din vînzări de bunuri sau prestări de servicii sînt preluate de factor spre a fi mai
apoi încasate de către acesta de la debitori.

Originea factoringului
Conceptul de factoring nu este deloc nou. Acesta a apărut pentru prima dată în Roma antică unde
fabricanţii şi negustorii bogaţi foloseau un agent comercial sau factor pentru a le administra vînzările
mărfurilor. Arhivele arată că utilizarea acestor factori s-a dezvoltat în Evul Mediu.
În timpul colonizării de către ţările europene, adică începînd cu secolul XVI, exportatorii bunurilor
de larg consum din metropole au căutat ajutorul acestor agenţi comerciali sau factori cu scopul de a le
promova produsele. Acest lucru se întîmpla ce precădere în Statele Unite ale Americii. Creşterea
rapidă a populaţiei în secolul XIX a determinat creşterea mărfurilor provenite din Europa, mai ales a
textilelor, care erau utilizate la fabricarea hainelor şi lenjeriilor. În acele vremuri, în lipsa transportului
aerian şi a mijloacelor de comunicare la distanţă exportatorii ştiau foarte puţine lucruri despre piaţa şi
clienţi.
De asemenea, exportatorii aveau nevoie să oprească stocuri de marfă şi în propria lor ţară cu scopul
de a furniza mărfurile cît mai rapid.
Serviciile furnizate de aceşti factori erau următoarele:
· Să ia în consignaţie bunurile;

21 Enciu, A., Ghencea, S. (2009)-Produse si servicii bancare, Editura ASE, Bucuresti, p. 43.
 · Să depoziteze bunurile;
· Să găsească cumpărători cărora să le livreze bunurile;
· Să colecteze plăţile de la cumpărători.
Recompensarea factorului pentru aceste servicii constau într-un comision din valoarea bunurilor
vîndute şi se scădea din plăţile colectate de la cumpărători.
Foarte mulţi factori şi-au dezvoltat această afacere şi în timp au putut să îi ajute pe exportatori cu
finanţarea mărfurilor prin împrumuturi care să acopere valoarea bunurilor luate în consignaţie. Factorii
îşi puteau permite să se împrumute deoarece aveau avantajul de a rambursa împrumutul pe o perioadă
îndelungată pînă ce reuşeau să vîndă bunurile pentru care se împrumutaseră. Acest drept a fost ratificat
prin lege, mai tîrziu între anii 1823 şi 1889, în cîteva state prin adoptarea “Actelor Factorilor”, act care
îi permitea factorului să sechesteze bunurile datornicului. Astfel, factorul avea dreptul de a rămîne în
posesia bunurilor pînă ce împrumutul era achitat.

Dezvoltarea factoringului modern pe mapamond

Pe la sfîrşitul secolului XIX rolul factorului din America s-a schimbat radical. Îmbunătăţirea
mijloacelor de comunicare şi de transport însemna că exportatorul nu mai avea nevoie să îşi trimită
bunurile în consignaţie. Produsele puteau fi vîndute de un agent de vînzări local, folosind mostre şi
prin expedierea directă către cumpărător. Deşi exportatorii nu mai aveau nevoie de marketing,
depozitare şi distribuţia bunurilor, aceştia doreau să rămînă cu serviciul de finanţare oferit de factor.
Bază legală pentru aceste servicii de finanţare o reprezenta vînzarea bunurilor existente de către
factor şi dreptul acestuia de a-şi recupera finanţarea sumelor încasate. Deoarece situaţia se schimbase,
acest lucru nu mai putea să aibă loc, iar factorul trebuia să se bazeze pe cesiunea exportatorului pentru
creanţele ce se năşteau din vînzarea directă a bunurilor către cumpărători.
Factoringul modern a apărut deoarece factorii şi-au dat seama că nevoile clienţilor lor se
schimbaseră.
Acest serviciu de a primi bani pentru creanţele deţinute a fost folosit în Europa de secole. Cesiunea
se realiza prin copiile facturilor, iar cumpărătorii nu erau notificaţi. Acest produs s-a dezvoltat mai ales
în anii 1950 cu precădere în Londra. Factoringul era atractiv pentru companiile care aveau nevoie de
finanţare suplimentară deoarece consta într-o operaţie simplă şi confidenţială. Deoarece unii dintre
factori au suferit pierderi din cauză că aderenţii au dat faliment sau că debitorii emiteau deduceri
despre care factorii nu aveau habar s-a hotărît ca factoringul să se acorde în funcţie de cifră de afaceri a
aderentului. La început, factoringul uneori era fără regres, alteori cu regres faţă de vînzător, însă
întotdeauna cu notificare către debitori. De asemenea, factorul se ocupa cu colectarea plăţilor de la
debitori. Cu alte cuvinte acesta era factoringul în sensul modern al cuvîntului.
În sud-estul şi estul Asiei, principalul produs de finanţare a comerţului, cel puţin pînă la începutul
anilor 1980 era scrisoarea de credit. Dar aşa cum s-a întîmplat cu dezvoltarea din America, evoluţia
modernă a mijloacelor de comunicare şi de transport a făcut că scrisoarea de credit să nu mai fie
necesară.
Deoarece competiţia creştea pe acest sector, cumpărătorii au început să nu mai dorească să
plătească pînă ce produsele comandate nu soseau la ei pentru a fi văzute. Acest lucru s-a întîmplat
atunci cînd exportatorii din Asia şi Pacific au încercat să dezvolte comerţul cu debitorii (cumpărătorii)
clienţilor din SUA şi Europa.
Începînd cu anii 1970, factoringul s-a dezvoltat în multe alte ţări, mai ales în ultimii zece ani
companiile de factoring sau departamentele de factoring ale băncilor se găsesc acum în aproape toată
lumea şi foarte multe dintre acestea sunt membre FCI (Factors Chain Internaţional). FCI reprezintă o
reţea care reuneşte foarte multe instituţii care acordă factoring din întreaga lume.

Definiţia factoringului
Este foarte dificil să se ofere o definiţie care să acopere toate funcţiile pe care le oferă produsul
factoring. Însa este aproape imposibil să se realizeze o definiţie care să se aplice la nivel internaţional
deoarece fiecare ţară are limbajul său special, nevoi financiare şi legi diferite. Fiecare companie de
factoring oferă diferite nume pentru anumite tipuri de factoring şi adesea diferite tipuri de factoring
sub acelaşi nume.
La o conferinţă diplomatică care a avut loc în luna mai 1988 în Ottawa Institutul Internaţional
pentru Unificarea Dreptului Privat din Roma (cunoscut drept UNIDROIT) a prezentat legi uniforme
care să asigure un cadru legal cu scopul de a facilita factoringul internaţional. 3 La propunerile
convenţiei UNIDROIT contractul de factoring reprezintă

,,un contract încheiat între o parte (furnizorul) şi o altă parte, întreprinderea de factoring
numită mai jos cesionar, în virtutea căruia4:
· Furnizorul poate sau trebuie să cedeze cesionarului creanţele născute din contractele de vînzare
de mărfuri încheiate între furnizor şi clienţii săi (debitori), cu excluderea celor care poartă
asupra mărfurilor cumpărate cu titlu principal pentru folosul personal, familial sau casnic;
· Factorul va oferi cel puţin 2 dintre următoarele servicii:
1. finanţare pentru vînzare, inclusiv împrumuturi şi plăţi anticipate;
2. ţinerea conturilor relative pentru facturile cesionate;
3. colectarea creanţelor;
4. protecţia împotriva riscului de neplată al debitorilor (cumpărătorilor).
· Notificarea în scris a debitorilor pentru facturile cesionate.’’

3 FCI Communication Manual, 2006.

4 Conventia UNIDROIT privind contractul international de factoring, Ottawa, 1988.
 În convenţia UNIDROIT factoringul poate fi aplicat atît pentru bunurile şi vînzările de bunuri cît şi
pentru servicii şi furnizarea de servicii.

ÎI.2 Cesiunea creanţelor

Cesiunea reprezintă o înţelegere între creditor să îşi transfere creanţele unei a treia părţi – factorul
şi acordul factorului să accepte aceste creanţe fără consimţămîntul obligatoriu al cumpărătorului
(debitorului). (F. R. Salinger –Factoring Law and Practice)5
Acest lucru înseamnă în factoring că înţelegerea se numeşte acordul de factoring (sau contractul de
factoring), iar vînzătorul este de acord să îşi vîndă creanţele factorului. Ceea ce furnizorul sau
vînzătorul de produse sau servicii primeşte este valoarea creanţelor transferate din care se scad
cheltuielile pentru factor şi deducerile (facturile pe minus). Astfel, factorul devine proprietarul
creanţelor. De obicei, însă nu întotdeauna, cumpărătorii (debitorii) sunt notificaţi pentru a afla de
transferul creanţelor. Faţă de terţi, cesiunea produce efecte numai din momentul notificării făcute
debitorului cedat prin intermediul executorului judecătoresc, sau al acceptării de către debitorul cedat
făcută prin înscris autentic.
Procedura pentru încheirea unui contract de factoring diferă foarte mult de la o ţară la alta.

ÎI.3 Notificarea debitorului (cumpărătorului)

O cerinţă comună în factoringul domestic şi cel internaţional este ca cumpărătorul să fie informat
sau notificat de vînzător că prezentele şi viitoarele creanţe vor fi cesionate factorului.
Această notificare este importantă din două motive:
1. Pentru a-l împiedica pe cumpărător să plătească direct vînzătorului. Dacă cumpărătorul ignora
notificarea şi plăteşte vînzătorului, factorul poate să îl oblige legal pe cumpărător să plătească a
doua oară. Însa, din punct de vedere comercial, acest lucru nu este atît de simplu deoarece îi
poate înrăutăţi aderentului relaţia cu debitorul.
2. Pentru a-l opri pe cumpărător să aibă pretenţii din alte contracte. Un exemplu în acest sens se
întîmplă atunci cînd debitorul datorează bani pentru bunuri pe care el le-a furnizat aderentului
şi doreşte să compenseze datoria aderentului.

Procedura de notificare constă în mod normal în două etape:

1. Notificarea care este trimisă de factor tuturor cumpărătorilor la începutul derulării contractului
de factoring, dar în numele vînzătorului. Această scrisoare înştiinţează toţi cumpărătorii ca
aceştia trebuie să plătească în contul factorului. Alteori, această notificare este trimisă de
compania de factoring sau departamentul de factoring prin e-mail vînzătorului care trebuie să o

5 FCI Communication Manual, 2006.

 retransmită instituţiei de factoring semnată şi ştampilată de cumpărător, în semn că luat la
cunoştinţa faptul că trebuie să plătească în contul factorului.
2. Eticheta subrogatorie care se lipeşte de factură în original. Rolul acesteia este de a garanta
cesiunea realizată de vînzător către factor şi de a confirma faptul că factorul devine proprietarul
acestor creanţe.

ÎI.4 Tipuri de factoring şi criterii de clasificare

Factoringul poate fi clasificat în funcţie de următoarele criterii:
· Momentul efectuării plăţii creanţelor;
· Sfera de cuprindere;
· Confidenţialitatea operaţiunii;
· Dreptul de regres pe care compania de factoring îl poate exercita asupra aderentului;
· Participanţii la operaţiunea de factoring.

Astfel, în funcţie de momentul efectuării plăţii creanţelor distingem următoarele tipuri de factoring:
1. Factoring cu plată imediată (old-line factoring) - factorul plăteşte aderentului contravaloarea
facturilor în momentul preluării acestora. Acest tip de factoring cuprinde toate cele patru funcţii
ale factoringului: finanţare, administrare, colectare şi acoperirea riscului de neplată, iar
contractul de factoring este adus la cunoştinţa cumpărătorilor prin notificare.
2. Factoring la scadenţă (maturity factoring) - creanţele aderentului îi sînt plătite în momentul
exigibilităţii acestora. Acest tip de factoring mai este cunoscut şi sub numele de colectare
deoarece aderentul nu doreşte finanţarea facturilor cesionate.
1. Factoring mixt – factorul plăteşte aderentului o parte din valoarea facturilor în momentul
prezentării acestora sub formă de avans (pînă la cel mult 85 % din valoarea acestora), diferenţa
urmînd să fie plătită la o dată ulterioară.

În funcţie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare şi administrare a creanţelor distingem

următoarele tipuri de factoring:
1. Factoring parţial – facturile sînt supuse unui proces de selecţionare, astfel că nu toate facturile
sînt acceptate la cumpărare de către factor; obligaţia încasării facturilor îi revine aderentului,
deoarece factorul nu preia administrarea acestora.
2. Factoring total – toate facturile cesionate de către aderent sînt preluate şi administrate de către
factor; factorul va încasa contravaloarea facturilor de la debitor, finanţează operaţiunea şi
acoperă riscul de credit.

În funcţie de confidenţialitatea operaţiunii, există următoarele tipuri de factoring:

 1. Factoring închis (sau scontarea confidenţială a facturilor) - permite clientului să păstreze secret
faptul că a apelat la un factor.
2. Factoring deschis – exportatorul/aderentul cedează factorului toate creanţele, notificînd
importatorii/ debitorii.

În funcţie de dreptul de regres pe care compania de factoring îl poate exercita asupra aderentului
distingem următoarele tipuri de factoring:
1. Factoring fără regres (non-recourse factoring) – factorul plăteşte aderentului contravaloarea
acceptată a facturilor, de regulă în procent de 85 %, imediat după emitere şi 15% în termen de
180 zile de la data scadenţei facturilor, chiar dacă nu încasează (total sau parţial) una sau mai
multe facturi. În intervalul de 180 zile de la scadenţa facturilor banca încearcă să recupereze
sumele de la debitor sau eventual, de la societatea de asigurare – reasigurare la care s-a asigurat
împotriva riscului de neîncasare. Factorul nu se îndreaptă către aderent în vederea recuperării
contravalorii facturilor, neavînd drept de regres asupra acestuia.
2. Factoring cu regres (recourse factoring) – în caz de neplată factorul îşi va recupera sumele
neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, respectiv prin debitarea contului
curent al aderentului sau prin valorificarea garanţiei.

În funcţie de participanţii la operaţiunea de factoring există următoarele tipuri de factoring:

1. Factoring intern (domestic factoring) – la baza acestei operaţiuni nu stă un contract comercial
internaţional, se desfăşoară pe teritoriul aceleiaşi ţări şi în cadrul ei intervine un singur factor.
2. Factoring internaţional (internaţional factoring) – presupune existenţa unui contract comercial
internaţional, în cadrul operaţiunii intervin doi factori (factorul de export şi factorul de import);
factorul de export cumpără creanţele exportatorului (numit şi aderent) asupra importatorului,
cedîndu-le apoi factorului de import.

ÎI.5 Funcţiile factoringului

Factoringul reprezintă un credit pe perioadă scurtă care se caracterizează prin următoarele patru
funcţii:
1. Finanţarea pe baza facturilor;
2. Administrarea creanţelor;
3. Colectarea creanţelor la scadenţă;
4. Preluarea riscului de neîncasare al debitorilor.
Finanţarea pe baza facturilor este serviciul prin care factorul asigură plata anticipată către aderent
(vînzător) a unui procent din creanţele aprobate, conform termenilor şi condiţiilor din contractul de
factoring. De obicei, finanţarea se face la cererea clientului în procent de 80 % din valoarea facturilor
în cadrul limitelor aprobate pentru fiecare relaţie comercială mai puţin comisioanele cuvenite
companiei de factoring. În general, sînt excluse de la finanţare:
· Vînzările condiţionate;
· Vînzările în consignaţie;
· Vînzările barter;
· Facturările provizorii sau proforme;
· Plăţile în avans, plăţile în numerar;
· Livrările cu plata ramburs;
· Creanţele viitoare;
· Creanţele cu scadenţa depăşită;
· Creanţele care provin din operaţiuni comerciale cu aspect litigios;
· Creanţele pentru care debitorul invocă compensarea;
· Sumele susceptibile a fi reţinute de drept de către debitori cum ar fi: avansuri, garanţii
etc.
Factorul îşi rezervă dreptul de a refuza finanţarea creanţelor prezentate de aderent spre finanţare,
sau de a retrage acoperirea, motivate de una din situaţiile următoare, fără ca această enumerare să fie
limitativă:6
· Neconformitatea cu clauzele contractului comercial;
· Completarea necorespunzătoare a documentelor;
· Depăşirea limitei plafonului de finanţare pe un debitor acceptat;
· Degradarea semnificativă a situaţiei economico-financiare a debitorului acceptat sau a
aderentului;
· Apariţia unor litigii comerciale între aderent şi debitor;
· Situaţii în care marfa este parţial livrată la/ recepţionată de către debitorul acceptat;
· Deteriorarea relaţiilor economice sau politice cu ţara debitorului acceptat, de natură a afecta
relaţiile comerciale respective;
· Expirarea valabilităţii plafonului de finanţare etc.
În cazul în care factorul refuza finanţarea creanţelor conform contractului de factoring, facturile
remise de către aderent reprezintă creanţe neaprobate şi vor fi urmărite numai pentru încasare. Pentru
operaţiunea de finanţare, factorul va calcula şi va reţine comisionul de factoring, rezerva şi comisionul
de finanţare precum şi orice alte sume datorate de aderent factorului rezultate din operaţiunile de
factoring. Rezerva reprezintă suma ce se constituie prin reţinerea în contul de factoring a unui procent
din valoarea facturilor aprobate în scopul asigurării unei sume tampon pentru recuperarea sumelor
datorate de aderent factorului din:

6 Normele bancare privind factoring-ul Raiffeisen Bank.

 · Comisioane datorate conform contractului de factoring;
· Dezaprobări, recesionări, înregistrare deduceri, evidenţiere plăţi efectuate de către debitor
direct în contul aderentului etc.
Administrarea creanţelor este un serviciu ce presupune preluarea creanţelor aderentului în
contabilitatea factorului, urmărirea acestora pe fiecare debitor şi punerea la dispoziţia clientului de
situaţii periodice în care se reflecta creanţele în şold, situaţia periodică a facturilor şi modul de stingere
a acestora. Factorul este autorizat de drept că în orice moment:
· Să solicite aderentului prezentarea facturilor şi a altor documente în original;
· Să verifice direct la debitorii acceptaţi existenţa şi întinderea creanţelor derulate prin factoring.
Colectarea creanţelor la scadenţă reprezintă procedura prin care factorul urmăreşte încasarea
creanţelor de la debitori la scadenţa stabilită conform contractului comercial. Dacă încasarea creanţelor
de la debitorul acceptat se realizează prin cec, cambia şi/sau bilet la ordin, aderentul se obligă să
gireze/andoseze în favoarea factorului orice astfel de instrument de plată/efect de comerţ care va fi
utilizat în decontarea sumelor între cei doi parteneri. Factorul va opera încasările numai după
identificarea elementelor acestora, respectiv: aderent, debitor acceptat, facturi achitate. În acest
context, aderentul este de acord că factorul să solicite şi să primească de la debitorii acceptaţi detaliile
plăţilor efectuate de către aceştia. Dacă aderentul a primit astfel de informaţii de la debitorii aceptaţi, le
va transmite fără întîrziere factorului. În urma operării încasărilor, factorul va credita contul curent al
aderentului cu disponibilul rezultat după reţinerea tuturor sumelor datorate de către aderent factorului.
Aderentul trebuie să se asigure că toate plăţile aferente creanţelor cesionate sînt făcute de către
debitorii acceptaţi direct factorului. În eventualitatea în care plăţile sînt făcute de către debitorul
acceptat direct aderentului, acesta trebuie ca în termen de o zi lucrătoare, să transmită dovada încasării
de la debitorul acceptat şi să vireze factorului sumele încasate.
Preluarea riscului de neîncasare al debitorilor reprezintă serviciul prin care factorul îşi asumă
riscul de neplată al unor creanţe în limita unui plafon de acoperire. Creanţele acoperite reprezintă
creanţele certe, lichide, exigibile şi nelitigioase deţinute de un aderent împotriva unui debitor acceptat
şi pentru care factorul este dispus să îşi asume riscul de neplată prin includerea acestora într-un plafon
de acoperire. Plafonul de acoperire a riscului de neplată reprezintă plafonul maxim aprobat de factor,
în limita căruia se acoperă riscul de neplata al creanţelor acoperite. Plafonul de acoperire se stabileşte
pe fiecare debitor acceptat în parte şi are un caracter revolving, reconstituindu-se pe măsura fluxului de
încasări a creanţelor.
Cele patru servicii care compun factoringul oferă la nivel individual o serie de avantaje
aderentului. Aceste avantaje sînt centralizate în tabelul alăturat.
Finanţarea – avantaje:
Ø lichidităţi suplimentare care susţin creşterea
vînzărilor
Ø nivelul finanţării depăşeşte nivelul unui împrumut
deoarece la factoring finanţarea este legată de vînzări
Ø aderentul îşi poate plăti furnizorii mai rapid şi poate
beneficia de discount-uri; îşi îmbunătăţeşte astfel
poziţia şi imaginea fata de parteneri
Ø aderentul nu trebuie să caute alte surse de finanţare
Administrarea creanţelor – avantaje:
Ø economie în cheltuielile cu personalul
Ø reducerea cheltuielilor administrative (poştă, telefon,
fax)
Ø reducerea timpului acordat de manageri acestor
probleme
Tabelul 1. Avantajele celor patru servicii care compun factoringul
Colectarea creanţelor – avantaje:
Ø aderentul se poate focaliza pe producţie şi
vînzări, şi nu pe urmărirea încasării creanţelor
Ø aderentul se poate baza pe factor atunci cînd
apar probleme privind încasarea creanţelor
Ø colectarea mai bună presupune şi încasări mai
rapide şi implicit costuri de finanţare mai reduse
Ø aderentul poate utiliza personalul specializat al
factorului
Acoperirea riscului de neplată –avantaje:
Ø plata la un anumit număr de zile de la scadenţă
pentru acele facturi care nu sunt disputate sau
pentru care este acoperit riscul de credit
Ø elimină pierderile din creanţe nerecuperate sau
debitori rău platnici
Ø oferă evaluarea gratuită a bonităţii debitorilor

ÎI.6 Contractul de factoring-caractere juridice

Contractul de factoring reprezintă un mecanism juridic original şi complex care nu poate fi asimilat
nici unei alte instituţii juridice deja existente, deoarece combină mai multe instituţii deodată,
prezentîndu-se însă ca o operaţiune cu individualitate proprie.7
Contractul de factoring prezintă următoarele caractere juridice:
· Este un contract nenumit-nu există pînă în prezent legi speciale care să reglementeze
contractul complex de factoring;
· Este un contract sinalagmatic la care participă doi comercianţi factorul şi aderentul între care
se nasc obligaţii corelative;
· Este un contract cu titlu oneros în schimbul plăţii anticipate sau la scadenţă, după caz, a
creanţelor cumpărate de factor de la aderent, acesta din urmă remunerează pe factor cu
comisionul de factoring şi dobînda aferentă sumelor avansate anticipat la care se adaugă uneori
şi aşa numitul agio;
· Este un contract consensual încheierea sa fiind valabilă prin simplul act de voinţă;
· Este un contract de adeziune avînd la bază, în ultimă instanţă, o finanţare realizată de factor
faţă de aderent;

7 Vartolomei , B. (2006)-Contractul de factoring, Editura Lumina Lex, Bucureşti, p. 40.

 · Este un contract comercial, părţile-respectiv factorul şi aderentul fiind comercianţi, iar
creanţele cedate rezultînd exclusiv din contracte comerciale de vînzare de mărfuri sau prestări
de servicii;
· Este un contract cu executare succesivă întrucît în limita duratei convenţiei parţilor, factorul
va alimenta linia de credit deschisă aderentului pe măsura preluării de la acesta a creanţelor
acceptate;
· Este un contract intuitu personae cît priveşte pe aderent, pe care factorul îl acceptă după o
serioasă verificare sub aspectul competenţei profesionale, al onorabilităţii şi al bonităţii
acestuia, dar şi în considerarea modului în care îşi conduce afacerile cu clienţii.
ÎI.7 Contractul intern de factoring
Deşi contractul de factoring se încheie între aderent şi factor, nu poate fi ignorată prezenţa
debitorului cedat care este implicat prin plata la scadentă a creanţelor în contul factorului. Astfel,
putem afirma că în ceea ce priveşte contractul intern de factoring există trei participanţi: aderentul,
factorul şi debitorul.
Aderentul este un agent comercial care realizează în virtutea obiectului sau de activitate acte de
comerţ constînd în producere şi comercializare de mărfuri, sau numai comercializare de mărfuri-în
nume şi pe cont propriu, ori prestări de servicii.
Factorul trebuie să fie o instituţie de credit sau o societate comercială specializată, autorizată cu
respectarea condiţiilor stabilite de legea să naţională. În România, operaţiile de factoring se derulează
cu precădere prin intermediul băncilor care au departamente specializate pentru acest produs sau prin
societăţi specializate de factoring.
Debitorii sînt persoanele care cumpără mărfurile sau care beneficiază de serviciile prestate de
aderenţi.

Încheierea contractului de factoring

Din perspectiva modului de încheiere, contractul de factoring presupune încheierea între aderent şi
factor mai întîi a unui aşa-numit acord de factoring. Acest acord de factoring se mai numeşte contract
cadru de factoring.
Prin acesta părţile, respectiv aderentul şi factorul, convin să lucreze împreună: aderentul să
cesioneze facturile care rezultă din vînzare de mărfuri sau prestări de servicii, iar factorul să îi
finanţeze într-un procent de pînă la 90% din valoarea nominală a facturilor atîta timp cît contractul de
factoring este valabil.
Contractul cadru de factoring conturează condiţiile generale de derulare a operaţiunilor de
factoring, respectiv: tipul de factoring ce urmează a fi realizat, modul de transmitere a facturilor de
către aderent în proprietatea factorului, modul şi intervalul în care factorul urmează să comunice
aderentului creanţele acceptate, modul în care se va face plata facturilor acceptate de factor, eventual
plafonul de expunere acceptat de factor pentru fiecare debitor, sau plafonul total acceptat-ca valoare
pentru creanţele cumpărate.
Acest contract cadru este format din condiţii generale şi condiţii speciale.8 Condiţiile generale
definesc participanţii la contractul de factoring, creanţele, recesionarea, litigiul etc., prezintă cele patru
funcţii ale factoringului: administrarea creanţelor, finanţarea, protecţia împotriva riscului de neplată şi
colectarea creanţelor. De asemenea, în condiţiile generale sînt prezentate comisioanele factorului,
durata contractului (de regula 1 an) etc.
În contrapartidă prestaţiilor sale, factorul este îndreptăţit să perceapă următoarele comisioane:
· Comisionul de factoring care se calculează % flat din valoarea facturii cu TVA, iar acesta
reflectă următoarele servicii oferite:
administrare creanţe, colectare creanţe şi acoperire risc de neplată. În perceperea acestui
comision se ţine cont de tipul factoringului, respectiv cu regres sau fără regres şi de riscurile
asumate pentru debitori. Comisionul de factoring se debitează din contul de factoring al
aderentului concomitent cu transmiterea creanţelor, indiferent dacă se solicită sau nu finanţare.
· Taxa de operare document care se percepe în funcţie de numărul facturilor. Cu cît numărul
facturilor este mai mare cu atît taxa este mai mică. Această taxă este inclusă în comisionul de
factoring.
· Comisionul de finanţare-sumele datorate de aderent factorului sînt purtătoare de dobîndă fixă
sau variabilă, stabilită sub forma comisionului de finanţare.
Comis. Finanţare=ROBOR (1M/3M) + Marjă
· Comision acordare facilitate se percepe o dată pe an % la valoarea plafonului de factoring.
(între 0,5 şi 1%).
· Taxa analiză debitor se percepe o singură dată înaintea demarării contractului de factoring
cînd se verifică bonitatea debitorului.
Condiţiile speciale cuprind informaţii referitoare la obiectul contractului comercial, serviciile
prestate de factor aderentului, la documentele justificative pe baza cărora se face finanţarea, limita de
finanţare, limita de creditare (dacă factorul îşi asumă riscul de neplată), termenul de valabilitate a
limitei de finanţare, procentul de finatare al creanţelor aprobate, rezerva de 1 %, termenul de
recesionare, termenul de rezolvare a litigiilor comerciale, comisioanele etc.

ÎI.7 Contractul internaţional de factoring

Rapoartele juridice de comerţ internaţional se caracterizează prin existenţa unui element sau unor
elemente de extraneitate, adică din altă ţară.

8 Contractul de factoring Raiffeisen Bank.

 Contractul internaţional de factoring are ca participanţi pe lîngă aderent (exportator) şi debitor
(importator) factorul de export care se găseşte în ţara aderentului şi factorul de import care se găseşte
în ţara debitorului.
În contrapartidă prestaţiilor sale, factorul este îndreptăţit să perceapă următoarele comisioane:
· Comisionul de factoring care se calculează % flat din valoarea facturii cu TVA, iar acesta
reflectă următoarele servicii oferite:
administrare creanţe, colectare creanţe şi acoperire risc de neplată. O parte din acest
comision este plătit factorului de import.
· Taxa de operare document care se percepe în funcţie de numărul facturilor. O parte din
această taxă este plătită factorului de import.
· Comisionul de finantare-sumele datorate de aderent factorului sînt purtătoare de dobîndă fixă
sau variabilă, stabilită sub forma comisionului de finanţare.
Comis. Finanţare=EURIBOR (1M/3M) + Marjă
· Comision acordare facilitate se percepe o dată pe an % la valoarea plafonului de factoring.
(între 0,5 şi 1%).
· Taxă analiză debitor se percepe o singură dată înaintea demarării contractului de factoring
cînd se verifică bonitatea debitorului.

ÎI.8 Particularităţi în derularea operaţiunilor de factoring într-o bancă

Concret, derularea operaţiunilor de factoring într-o bancă presupune existenţa unui contract
specific încheiat cu banca prin care aderentul (clientul) cesionează băncii facturile emise către debitorii
acceptaţi, beneficiind de finanţare (la cerere) în general de pînă la 85% din valoarea acestora, în cadrul
unui plafon aprobat. Plafonul de finanţare funcţionează ca o linie revolving - se reduce cu valoarea
facturilor finanţate şi se întregeşte cu valoarea facturilor încasate. Este de menţionat faptul ca plafonul
de finanţare se stabileşte în funcţie de prognoza vînzărilor pe o perioadă de 12 luni, fără a se raporta la
o situaţie existentă la un anumit moment, ceea ce permite ca, odată cu creşterea cifrei de afaceri, să
crească şi nivelul finanţării. Facturile sînt preluate în gestiunea băncii şi urmărite pană la stingerea lor
completă. În orice moment, clientul poate să cunoască situaţia facturilor din şold sau modul în care
creanţele au fost stinse. În cazul în care debitorul întîrzie plată peste data scadentă, banca iniţiază
procedurile specifice pentru colectarea creanţelor de la debitori. În cazul operaţiunilor fără regres,
banca preia riscul de neplata al debitorului pentru creanţele certe, lichide, exigibile şi nelitigioase,
oferind astfel clientului siguranţă deplină a încasării creanţelor sale acoperite la risc. Aceasta ar fi, pe
scurt, prezentarea modului de derulare a operaţiunilor de factoring într-o bancă. În continuare,
derularea operaţiunilor de factoring este prezentată într-o manieră mult mai detaliată, cu un mai mare
accent pe aspectele practice şi cu evidenţierea fiecărei etape ce intervine în derularea contactului de
factoring în parte. Astfel, se pot distinge următoarele etape în derularea operaţiunilor de factoring :
Etapa 1 – Cesionarea facturilor
După efectuarea livrării, aderentul completează setul de documente prevăzut în Condiţiile Speciale
la contractul de factoring şi îl transmite sucursalei băncii. Acest set de documente cuprinde : borderoul
facturilor cedate, facturile (cu menţiunea de cesiune) şi alte documente justificative.
Pentru fiecare relaţie aderent/debitor se întocmeşte de către aderent cîte un borderou al facturilor
cedate, pe care acesta înscrie referinţa internă (cod aderent/cod debitor). Borderoul cuprinde facturi
emise de aderent (inclusiv facturi storno), cît şi facturi emise de debitor. În cazul facturilor storno sau
celor emise de debitor (care vor fi trecute în borderou cu valoarea negativă) sunt precizate facturile
care se compensează cu acestea. Este necesar ca aderentul să completeze corect toate detaliile
facturilor.
Facturile trebuie să fie lizibile, semnate şi ştampilate în mod corespunzător şi să poarte obligatoriu
menţiunea de cesiune. Aceasta menţiune poate fi imprimată automat pe factura, înscrisă pe o etichetă şi
lipită pe factură sau chiar înscrisa manual. Întrucît facturile se completează în mai multe exemplare,
este foarte important ca menţiunea de cesiune să fie înscrisă atît pe exemplarul care ajunge la debitor,
cît şi pe exemplarul remis către bancă. Fiecare factură trebuie să fie însoţită de documentele
justificative prevăzute în Condiţiile Speciale (stabilite în conformitate cu contractul comercial).
După verificarea documentelor de către sucursală, acestea sunt transmise către Direcţia Factoring care
va efectua înregistrarea facturilor în sistemul informatic specific de gestiune şi aprobarea sau
dezaprobarea acestora, după caz.

Etapa 2 – Solicitarea finanţării

Aderentul completează cererea de finanţare pe care o semnează, o ştampilează şi o transmite către
sucursală. În funcţie de necesităţile de finanţare, aderentul solicită finanţarea facturilor cedate (total sau
parţial). Sucursala va transmite cererea de finanţare către Direcţia Factoring care va da curs solicitării
aderentului în limita disponibilului existent în contul de factoring. Sumele finanţate vor fi virate în
contul curent al aderentului deschis la sucursala respectivă.

Etapa 3 – Girarea instrumentelor de plată

În cazul în care modalitatea de plată prevăzută în contractul comercial este prin file cec sau bilet la
ordin, aderentul are obligaţia contractuală de a gira aceste instrumente către bancă şi de a le transmite
către unitatea bancară înainte de scadentă. Sucursala va remite instrumentele pe circuitul bancar în
vederea încasării acestora în contul de factoring.

Etapa 4 – Încasarea facturilor

 Încasările primite vor fi operate în sistemul informatic specific, urmînd ca aderentului să primească
sumă rămasă de finanţat (15%). După operarea încasării se reconstituie automat rezerva şi se reglează
fondul de garanţie, iar suma rezultată va fi virată în contul clientului băncii. La încasarea facturilor
aprobate, facturile nefinanţate iniţial datorită depăşirii limitei de finanţare vor intra în limita
proporţional cu suma încasată şi vor fi automat finanţate.

Etapa 5 – Dezaprobarea/recesionarea facturilor neachitate

În condiţiile în care facturile neacoperite la risc rămîn neachitate după scadenţă, acestea vor fi
dezaprobate la termenul prevăzut în contract, iar sumele datorate vor fi recuperate din rezervă din
contul de factoring şi, dacă aceasta este insuficientă, din contul curent al aderentului. Procedurile de
colectare pentru facturile dezaprobate continuă pană la termenul de recesionare, iar la împlinirea
acestui termen, facturile se recesionează şi revin în proprietatea aderentului. Banca păstrează în
permanenţă legătura cu aderentul pe baza unor comunicări zilnice cu privire la situaţia facturilor
recesionate, dezaprobate sau în cazul unor facturi aflate în litigiu comercial său tehnic; de asemenea,
aderentul primeşte o serie de situaţii lunare, precum: extrasul contului de factoring, fisa de calcul
pentru comisionul de finanţare, registrul facturilor şi situaţia periodică a facturilor şi modul de stingere
a acestora.

ÎI.5. Analiza factorabilităţii afacerii-încheierea contractului de factoring

Pentru încheierea unui contract de factoring şi stabilirea unei relaţii pe termen lung şi profitabila cu
clientul, banca analizează dacă afacerea respectivă este factorabilă sau nu (adică dacă se poate acorda
finanţare prin factoring clientului), luînd toate măsurile cu privire la identificarea tuturor riscurilor
posibile în colaborarea cu clientul/prospectul, stabilirea modului în care riscurile pot fi controlate şi
asigurarea că serviciile pe care le oferă clientului se potrivesc necesitaţilor acestuia. Banca identifică
clienţii pe care i-ar putea aborda pentru ofertare sau răspunde solicitărilor de finanţare din partea unor
potenţiali clienţi; după identificarea clienţilor se realizează o întîlnire de vînzare în cadrul căreia
consilierul comercial prezintă oferta de factoring a Raiffeisen Bank astfel încît potenţialul client să se
familiarizeze cu produsul şi să decidă dacă produsul corespunde nevoilor sale de finanţare; ca urmare a
întîlnirii de vînzare, în cazul în care agentul economic abordat accepta factoringul, clientul
completează o cerere de factoring care va fi analizată de către analistul de risc, împreună cu celelalte
documente ce constituie dosarul de factoring (aplicaţia pentru încheierea contractului de factoring);
dacă în urma analizei dosarului de factoring clientul primeşte un aviz favorabil, atunci se semnează
contractul de factoring de către părţile implicate, respectiv banca în calitate de factor şi aderent şi se
începe derularea propriu-zisă a operaţiunilor de factoring. În schema de mai jos sînt prezentate etapele
parcurse pînă la încheierea unui contract de factoring din punct de vedere comercial (atragerea şi
selectarea clienţilor).
 Tabelul 2. Analiza factorabilităţii afacerii

Identificarea clienţilor vizează următoarele :

· Managementul societăţii trebuie să îndeplinească criteriile: capabil, onest, experimentat, moral,
cu experienţă, profesionalism.
· Situaţia financiară: analiza riscului nu înseamnă doar analiza trecutului societăţii, ci şi
încercarea de a anticipa situaţia clientului în viitor şi structura lui financiară.
· Perspective de dezvoltare : banca trebuie să se asigure că firma îşi va desfăşura activitatea cel
puţin la acelaşi nivel ca şi pînă în prezent.
· Volumul vînzărilor : prognoza vînzărilor pentru perioada următoare şi posibilitatea de
dezvoltare a portofoliului de clienţi.
· Factorabilitatea afacerii : analiza criteriilor de factorabilitate.

Întîlnirea de vînzare presupune obţinerea de informaţii de la client pentru a realiza vînzarea

produsului şi pentru a evalua dacă operaţiunea de factoring este acceptabilă pentru bancă.

Verificarea cererilor de factoring reprezintă evaluarea afacerii în vederea pregătirii propunerii

comerciale.

Analiza clientului prospect se realizează pe baza raportului de întîlnire, a informaţiilor furnizate de

client şi a celor existente în baza de date referitoare la client (dacă acesta este deja client al bamcii). La
baza fiecărui contract de factoring stau creanţele pe care factorul le cumpără de la aderent. Creanţele
trebuie să fie factorabile.

Decizia este adoptată pe baza rezultatului analizei şi a competenţelor de aprobare a plafonului de

finanţare ce urmează să se acorde clientului.

Semnarea contractului de factoring se realizează că urmare a aprobării operaţiunii de factoring.

Odată începuta relaţia de factoring (factor-aderent), banca se preocupă de monitorizarea portofoliului
de relaţii de factoring pentru a asigura un management al riscurilor eficient, dat fiind faptul că, spre
deosebire de alte produse de finanţare, factoring nu este la fel de bine securizat din punctul de vedere
al băncii sau companiei de factoring, riscul apariţiei de fraude fiind mai ridicat. Aceasta monitorizare
presupune pe de o parte, un control intern efectuat de către Direţtia Factoring cu ajutorul programului
informatic specializat de gestiune (care permite depistarea fraudelor, a problemelor din activitatea
clientului/debitorului din modul de derulare a operaţiunilor), iar pe de altă parte un control extern
realizat de către sucursala prin verificarea situaţiilor financiare şi a informaţiilor non-financiare care
pot preveni incapacitatea de plată, controalele avînd un caracter periodic.

Pentru a putea acorda finanţare aderentului, banca stabileşte în urma analizei dosarului de factoring
limita de finanţare, care reprezintă limita maximă de aprobare a creanţelor aderentului asupra unui
debitor acceptat de către factor în vederea finanţării; se calculează pe baza valorii nominale a tuturor
creanţelor aferente fiecărui contract comercial şi funcţionează în sistem revolving, adică în momentul
finanţării nivelul limitei se reduce cu valoarea nominală a facturilor acceptate, iar în momentul
încasării nivelul limitei se întregeşte cu valoarea încasată. Pentru calculul limitei de finanţare se iau în
considerare aspecte precum:
Ø limita de finanţare trebuie să fie corelată cu vîrfurile de livrări (grafic estimativ al
livrărilor pentru următoarele 12 luni ;
Ø pentru o derulare fluentă trebuie adăugată şi o marjă (eventualele mici întîrzieri,
creşterile accidentale ale livrărilor, etc) ;
Ø pentru activităţile sezoniere limita se va stabili ţinînd cont de livrările perioadei
respective, termenul de plată şi numărul efectiv de zile ;
Ø limita de finanţare se poate modifica în funcţie de nevoile de finanţare ale aderentului
ca urmare a creşterii volumului afacerii derulate prin factoring.
Alături de limita de finanţare, bancă mai stabileşte şi limita de creditare acordată aderentului, adică
limita de acoperire de către factor a riscului de neplata al unui debitor acceptat şi se aplică creanţelor
certe, lichide, exigibile şi nelitigioase aferente relaţiei comerciale cu debitorul respectiv. Creanţele
remise spre acoperire peste limita de creditare sînt preluate de factor numai spre a fi încasate, fără a
acoperi în vreun fel riscul de neplata al acestora, pînă la data încadrării lor în limita de creditare
respectivă. În urma anularii unui plafon, vînzătorul nu mai are acoperit riscul de neplata pentru nicio
factură emisa ulterior acestei date. Orice încasare primită după această dată va diminua obligaţia de
plată în cadrul garanţiei factorului.

ÎI.6. Efectele contractului de factoring

Contractul de factoring generează raporturi între aderent şi factor, iar pe de altă parte între factor şi
debitori. În cadrul primului raport, aderentul are obligaţia de a remite factorului la intervalele
convenite facturile din perioadele respective (sau copiile lor legalizate) îmborderate, garanţiile şi
documentele justificative, precum şi declaraţia prin care aderentul transmite factorului în plină
proprietate creanţele reprezentînd preţul mărfurilor sau prestaţiilor, furnizate şi acceptate de clienţi, cu
dispoziţia ca plată să se facă direct factorului. Borderoul menţionează de asemenea cererea aderentului
de a i se face plata facturilor de către factor în schimbul unei chitanţe subrogatorii în favoarea acestuia.
Pentru plata valorii facturilor cedate, factorul deschide la dispoziţia aderentului un cont curent (care se
reînnoieşte periodic), în care este prevăzut pentru fiecare client agreat un credit de un anumit plafon.
Contul curent este creditat de factor cu toate creanţele primite spre încasare şi debitat cu comisionul şi
cu un agio (suma reţinută în cazul utilizării creditului de către aderent înaintea exigibilităţii creanţelor
transmise). Contul curent oferă aderentului garanţia încasării facturilor anticipat ori la scadenţă,
deoarece factorul plăteşte în locul clientului. În acelaşi timp, prin intermediul acestui cont, factorul îşi
vede garantată plata imediată a comisionului, precum şi a eventualelor acţiuni în repetiţiune împotriva
aderentului rezultînd din inexistenţa totală sau parţială a creanţei şi care se exercită prin debitarea
contului cu suma aferentă. Practic, aceasta se realizează prin constituirea unei provizii, fond de
rezervă, făcut din reţinerile reprezentînd o parte din valoarea facturilor (de regulă 10%) şi care se
regularizează după încasarea creanţelor, cînd s-au înlăturat toate dubiile legate de eventualele riscuri ce
cad în sarcina aderentului (refuzul mărfurilor pentru lipsuri cantitative sau deficienţe calitative) şi care
generează acţiunea în repetiţiune. Transmiterea creanţei aderentului către factor este de esenţa
factoringului şi aceasta se realizează pe calea subrogaţiei convenţionale. În temeiul subrogaţiei,
factorul dobîndeşte proprietatea creanţelor. Data cesiunii creanţelor diferă după felul operaţiunii de
factoring; la cel tradiţional factorul dobîndeşte proprietatea creanţelor transmise de aderent împreună
cu toate drepturile şi garanţiile grefate, de la data naşterii creanţei (sau la cîteva zile după aceasta), în
timp ce în ipoteza factoringului la scadenţă dobîndirea dreptului de proprietate coincide cu data
exigibilităţii creanţei .Notificarea subrogării se face de către aderent debitorului său, nu pentru a-i fi
opozabilă sau pentru a se obţine acceptul acestuia ca în cazul cesiunii de creanţă (cu care factoringul
prezintă mai multe analogii), ci numai pentru a-l înştiinţa că plata trebuie efectuată doar către factor.
Pe această cale a notificării se evită o plată cu bună credinţă către alte persoane.
 Pe lîngă cele arătate mai sus, aderentul mai are obligaţia de a plăti factorului comisionul cuvenit,
de regulă mai important decît dobînda practicată asupra creanţei şi care se realizează prin debitarea
contului curent cu suma corespunzătoare. În acelaşi timp, aderentul are dreptul de a încasa de la factor
contravaloarea facturilor acceptate de acesta la încasare, mai puţin comisionul şi dobînda aferentă
sumei cu care este creditat de factor, să fie informat de către factor periodic asupra situaţiei clienţilor
săi, să primească informaţii legate de considerentele comerciale ce au determinat neîncasarea unor
facturi şi, în sfîrşit, are obligaţia de a plăti o dobîndă factorului în cazul în care scadenţa efectivă este
mai redusă decît cea iniţial determinată.În principal, factorul devine proprietarul creanţelor transmise şi
preia de la aderent sarcina încasării creanţelor, preluînd în acelaşi timp şi riscurile legate de
insolvabilitatea debitorilor sau al neachitării creanţelor la scadenţă. Pe baza informaţiilor privind
posibilităţile de plată ale creanţelor aderentului, factorul determină pentru fiecare client un plafon de
credit, garantînd creanţele în limitele acestui plafon. În calitate de creditor-finanţator al aderentului,
factorul plăteşte aderentului facturile acceptate la încasare din momentul primirii facturilor şi a
borderourilor. Factorul se poate angaja şi la realizarea facturilor neaprobate sau neacceptate, dar o va
face nu în calitate de proprietar al creanţelor, ci ca mandatar al aderentului. În acest caz, contul curent
va fi creditat pe măsura încasării efective a facturilor (excepţie făcînd acordarea unui avans privind
sumele pe care aderentul ar urma să le încaseze). Ţinînd evidenţa clienţilor şi urmărind încasarea
facturilor reflectate prin operaţiunile de creditare şi debitare ale contului curent, factorul este în
măsură, în temeiul obligaţiei asumate prin contract, să pună la dispoziţia aderentului situaţia contabilă
a clienţilor acestuia. În cazul în care factorul nu reuşeşte să încaseze o factură, el va porni o acţiune în
instanţă împotriva clientului respectiv, prevenind pe aderent asupra cauzelor ce au determinat
neîncasarea facturii. Aderentul este responsabil pentru operaţiunile în afara garanţiei, apărute ca
urmare a depăşirii plafonului pentru clienţii pentru care factorul a acceptat încasarea facturilor, cît şi
pentru alţi clienţi decît cei stabiliţi prin contractul de factoring. Responsabilitatea îi revine aderentului
şi în cazul reclamaţiilor privind aspectele tehnice sau comerciale ale loturilor de mărfuri livrate.

Factorul are o acţiune fondată împotriva aderentului pentru plată nedatorată, pentru inexistenţa
totală sau parţială a creanţelor şi pentru refuzul livrării mărfurilor/prestării serviciilor sau
livrarea/prestarea necorespunzătoare a acestora, apelînd la fondul de rezervă special, format prin
reţineri din sumele datorate aderentului. Raportul juridic dintre factor şi debitorii cedaţi ai aderentului
intervine în temeiul subrogaţiei factorului în drepturile aderentului, al dobîndirii de către factor a
proprietăţii creanţelor transmise.Prin subrogare factorul devine singurul creditor, în această calitate
putind intenta acţiunile în plată contra debitorului şi fiindu-i opozabile toate excepţiile inerente
creanţelor născute anterior subrogării. Factorul dobîndeşte concomitent cu proprietatea creanţelor toate
drepturile aderentului faţă de debitorii săi, pierzînd însă acţiunea în regres împotriva aderentului plătit,
cu excepţia acţiunii în repetiţiune a plăţii nedatorate pentru inexistenţa totală sau parţială a creanţei.
 CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ SC ROCATIL SRL

III.1. NOTǍ DE ANALIZǍ TRANZACŢIE OPERAŢIUNI DE FACTORING INTERN

ADERENTUL : SC ROCATIL SRL - Ag. Victoria/ Grup 35

1. Solicitare ADERENT: prelungirea valabilităţii plafonului de factoring pe relaţiile SAMREAL

ROMÂNIA SRL şi ASTRA SpA Italia Sucursala România Bucureşti.

2. Scurta prezentare ADERENT:

SC ROCATIL SRL este înfiinţată în 1998 şi are ca obiect principal de activitate : Activităţi de
consultanţă pentru afaceri şi management (CAEN 70XX). Societatea este specializată pe anumite
domenii de aprovizionare care acoperă în mod special logistica în sectorul de construcţii civile, rutiere
şi feroviare precum şi echipamente industriale.
Informaţii RECOM: capital social: 500 RON, acţionariat Popescu Marian (100%), avînd şi calitatea de
administrator în cadrul aceleiaşi societăţi.
Informaţii CIP: nu figurează cu incidente de plată.
Informaţii CRB: serviciul datoriei A (perioada de raportare 31.01.2013). Societatea înregistrează
angajamente la Raiffeisen Bank România.
Informaţii Baza de risc: nu figurează cu informaţii negative.
Consultare listă aderenţi cu informaţii negative (întocmita la nivelul Direcţiei Factoring): nu figurează.
Informaţii Buletinul Procedurilor de Insolvenţă: nu figurează la data de 03.03.2013.
La 31.12.2011 societatea înregistrează datorii restante la bugetul statului în valoare de 185.127 RON,
reprezentînd 7.1% din CA la 31.12.2011.
Categoria de performanţă la data 31.12.2012: B

Informaţii financiare: KRON

AN 31.12.2010 30.06.2011 30.06.2012 31.12.2012
CA 2.827 2.611 665 1.464
Profit 348 10 (247) (436)

Principalii indicatori economico-financiari au la 31.12.2011 următoarele valori : rata rentabilităţii (CA)

(29,82%), lichiditatea imediată 88,07%, solvabilitatea 25,8%, rotaţie creanţe 103 zile, rotaţie furnizori
44 zile.

3. Scurtă prezentare DEBITORI:

SAMREAL ROMÂNIA SRL este înfiinţată în 1994 şi are ca obiect principal de activitate:
Lucrări de construcţii a drumurilor şi autostrăzilor (CAEN 42XX). Societatea este membră a grupului
SAMREAL, unul dintre cei mai importanţi jucători din construcţii din Franţa. SAMREAL este prezent
în România din 1991 şi administrează pachetele majoritare de acţiuni la SAMREAL România, Soram
Bucureşti, SCAF Iaşi, ADB Timişoara, Anborad Craiova şi SAMREAL Drumuri.
Are calitatea de aderent în cadrul unui contract de factoring care se derulează în condiţii bune.
SAMREAL ROMÂNIA SRL are calitatea de debitor în cadrul contractului de factoring semnat de
Colnear, întîrzierea medie la plată fata de termenul contractual fiind de aprox. 15.77 zile .
Este client cu angajamente la BRD Groupe Société Générale, categoria de performanţă la 31.12.2011 :
A
Informaţii RECOM: capital social 22.641,84 KRON, asociaţi SAMREAL SĂ, Franţa (99.99996%) şi
SOCIETE DE PARTENERIAT ET REALISATION A L’INTERNATIONAL SAS 0.00004%.
Informaţii CIP: nu figurează cu incidente de plată.
Informaţii CRB: serviciul datoriei A (perioada de raportare 31.01.2013).
Informaţii Baza de risc : nu figurează cu informaţii negative.
Consultare listă debitori rău platnici (întocmita la nivelul Direcţiei Factoring) : nu figurează.
Informaţii Buletinul Procedurilor de Insolvenţă : nu figurează la data de 03.03.2013.
Datorii restante la bugetul statului: - (perioada de raportare 03.03.2013).
Informaţii financiare : KRON

AN 2010 2011 30.06.2012

CA 203.603 426.304 82.486
Profit (13.833) 6.264 (23.692)

ASTRA SpA ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA BUCUREŞTI este înfiinţata în 1998 şi are ca
obiect principal de activitate: Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale (CAEN
41XX).
Societatea formează grup de firme împreună cu ASTRAL Călăraşi şi JV TAX BOEGL-ASTRA.
Este client cu angajamente la banca noastră, categoria de performanţă la 31.12.2012 : B

Informaţii RECOM: asociaţi CANINO PIEDRO (100%)

Informaţii CIP: nu figurează cu incidente de plată
Informaţii CRB: serviciul datoriei A. Societatea este client al băncii noastre cu angajamente.
Informaţii Baza de risc : a înregistrat trei rate restante în luna mai 2012 la unul din creditele contractate
la Raiffeisen, restanţe care la data prezentei sînt achitate.
Consultare lista debitori rău platnici (întocmita la nivelul Direcţiei Factoring) : nu figurează.
Informaţii Buletinul Procedurilor de Insolvenţă : figurează cu dosar numărul 311XX/3/2008. Cererea
de declanşare a procedurii de insolvenţă a fost înaintată de Hidroconstrucţia, motivul fiind acela că
societatea Astra nu a plătit contravaloarea lucrărilor de construcţii efectuate la Centura Braşov, în
valoare de aproape 2,5 milioane lei şi nici penalităţile aferente de peste 800.000 lei. Datoriile au fost
achitate în cursul anului 20010.
Nu înregistrează datorii restante la bugetul statului la 31.12.2012.

Informaţii financiare : KRON

 AN 2011 30.06.2012
CA 93.981 49.661
Profit 12.262 5.067

4. Comentarii criterii de FACTORABILITATE:

- Tipul de activitate : obiectul contractelor comerciale îl reprezintă comercializarea de piese de schimb

auto şi utilaje terasiere, produse metalurgice, echipament protecţie, anvelope, acumulatori, etc
activitate care se pretează finanţării prin factoring, produsele comercializate fiind produse de serie,
vandabile ;
- Clauze contracte comerciale :
- Livrarea produselor se face în baza unor comenzi ferme, transmise în scris; recepţia calitativă şi
cantitativă se efectuează de către beneficiar în momentul semnării actelor de livrare care certifică
faptul că produsele au fost verificate de către beneficiar;
- Termenul de plată stabilit în cadrul contractelor comerciale încheiate este de maxim 60 zile de
la emiterea facturii şi îndeplinirea formalităţilor de recepţie a mărfii, acceptabil din punct de
vedere al derulării prin factoring, deoarece nu presupune o perioadă mare de expunere pentru
factor; aderentul va prezenta la finanţare factura fiscală avînd menţionata data de de recepţie a
mărfii, semnată şi stampilată de debitor;
- În contractele comerciale încheiate sînt nominalizate persoanele autorizate să recepţioneze
produsele; se va solicita clientului să prezinte o adresă în care se va preciza specimenul de
semnătura al persoanelor autorizate să efectueze recepţia, conform prevederilor contractelor
comerciale
- Plata facturilor aferente se realizează cu ordin de plată
- Contractele comerciale prevăd, de comun acord, eşalonări la livrare sau la plată, nu mai mult de
60 zile; s-a solicitat clientului încheierea unor acte adiţionale la contracte prin care să se elimine
acest articol referitor la eşalonarea la plată;
- Contractele comerciale prevăd suportarea de penalităţi de întîrziere de către beneficiari în cazul
în care aceştia nu respecta termenul de plată contractual
- Dependenţă: SC ROCATIL SRL prezintă o uşoară concentrare a vînzărilor pe relaţia cu SAMREAL
România, ponderea acestui debitor fiind de aproximativ 33% din cifra de afaceri prognozată; vînzările
estimate a se realiza pe relaţia cu Astra SpA Italia Sucursala România reprezintă aproximativ 30% din
cifra de afaceri totală estimată de client pentru anul curent ; printre alţi clienţi se numără Romairport
(3%), Romstrade (2.5%), Tuborg (3.5%), FCC (4.5%); Impresa Pizzarotti&C Spa Italia Sucursala
Cluj(22%).
- Între SC ROCATIL SRL şi debitorii pentru care se solicită prelungirea operaţiunilor de factoring nu
există legături de acţionariat şi nici relaţii comerciale încrucişate.
- Vechimea relaţiilor comerciale: 6 ani pe relaţia cu SAMREAL România şi 5 ani pe relaţia cu Astra
SpA Italia Sucursala România ;
- Documente propuse a se solicita la finanţare:
- Factura, purtînd menţiunea de cesiune (copie), cu ştampila de recepţie a debitorului şi
semnătura persoanei autorizate să efectueze recepţia ; pe factura se va menţiona numărul
contractului comercial în baza căruia a fost emisă ;
- Borderoul facturilor cedate ;
- Adresa emisă de debitor în care se precizează numele şi specimenul de semnătura al personelor
autorizate să efectueze recepţia ( se prezintă la începutul derulării operaţiunilor).

5. Previziuni cu privire la relaţiile comerciale care urmează a se derula prin factoring:

Perioada Moneda Cifră de afaceri Nr. Non-Valori*
(feb 12-feb 13) (RON) facturi (%)
SAMREAL România RON 1.400.000 500 -
Astra SpA Italia Sucursala RON 1.000.000 300 -
România
TOTAL RON 2.400.000 800.000 -
Tabelul 3. Coloana de “Non-Valori” include deduceri şi compensări care se aplică la valorile facturate.

6. Istoricul derulării operaţiunilor de factoring: nu este cazul

Perioada Moneda Cifră de afaceri Nr. facturi Deduceri
Iunie 2012-martie 2013 cesionate (%)
ASTRA SPA RON 179.832 18 -
SAMREAL ROMÂNIA RON 291.632,97 26 -
TOTAL RON 471.464,97 44 -
Tabelul 4. Coloana de “Non-Valori” include deduceri şi compensări care se aplică la valorile facturate.

Societatea a început derularea operaţiunilor de factoring în luna iunie în cadrul unui plafon de
factoring de 150.000 RON, pe relaţia cu debitorul COBALT, urmînd ca în luna iulie să fie introdusă
relaţia ASTRA SPA ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA BUCUREŞTI SRL în cadrul unei limite de
200.000 RON, astfel plafonul majorîndu-se de la 150.000 RON la 350.000 RON.
În perioada analizată au fost cesionate în total un nr de 44 facturi în valoare de 471.464,97 RON. Pe
parcursul acestui interval operaţiunile de factoring s-au derulat în condiţii bune, întîrzierea medie de
plată fiind de aproximativ 1 zi pe relaţia ASTRA SPA şi 32 zile pe relaţia SAMREAL ROMÂNIA.
Derularea de operaţiuni de factoring se desfăoară în condiţiile existenţei unui contract angajament,
unui contract de gaj, unui bilet la ordin în alb avalizat de administratorul societăţii şi soţia acestuia şi a
unor contracte de ipotecă întrucît contractul de factoring este introdus în coşul de garanţii.

Soldul facturilor la data prezentei :

 Debitor Şold Şold Aprobat Scadenţa maximă a facturilor
SAMREAL ROMÂNIA 85.172,47 85.172,47 20.03.2013
ASTRA SPA 0.00 0.00 -

7. Limite de factoring:
Relaţie Tip Moned Limită de finanţare Limită de Valabilitate
comercială ă creditare* limită finanţare
existentă propusă exis prop. exist. prop.
t.
SAMREAL CR RON 150.000 250.000 - - - 12
România luni
Astra SpA Italia CR RON 200.000 100.000 - - - 12
Sucursala luni
România
TOTAL CR RON 350.000 350.000 - - - 12
luni
Termen de dezaprobare a facturilor :60 zile de la data scadenţei contractuale a facturilor

Alte condiţii de derulare a operaţiunilor de factoring:

Nr crt Procent Costuri + TVA
finanţare
exist. prop. existentă propusă  
Comision Comision Taxă Comision Comis Taxă analiză
factoring finanţare analiză factoring ion debitor
debitor finanţa
re
% Taxa ROBOR/1 300 % Taxa ROBO 300
flat operare / L+4%p.a. RON flat operare / R/1L+ RON
doc. doc. 4%p.a.
 AST 70% 80% 0.95 4 RON 0.95 4 RON
RĂ/
CR
COB 80% 80% 0.95 4 RON 0.95 4 RON ROBO
ROBOR/1 300
ALT/ R/1L+ 300 RON
L+4%p.a. RON
CR 4%p.a.
Comision acordare  facilitate existent pentru ambele relaţii: 0,75%

8. Propuneri:
Avînd în vedere cele menţionate anterior, propun prelungirea valabilităţii plafonului de factoring pe
relaţiile SAMREAL ROMÂNIA SRL şi ASTRA SpA Italia Sucursala România Bucureşti.
ANALIST DE RISC/CONSILIER DE CLIENTELǍ FACT DATĂ: 03.03.2013
ŞEF SERVICIU FACT
Aviz favorabil

DIRECTOR FACT

III.2. Documente justificative necesare unei finanţări prin factoring intern

1. Cerere de finanţare;
2. Borderou facturi cedate;
3. Factura;
4. Tipuri de etichetă subrogatorie.
 CERERE DE FINANŢARE FACTORING

Nume Aderent: Cod aderent:

ROCATIL SRL 1001

Vă rugăm frumos să ne ajutaţi cu finanţarea documentelor ataşate conform contractului de factoring

încheiat între noi şi Banca Barclays:

Valuta:

Suma:

X
Suma totală disponibilă (bifaţi căsuţa de mai sus)

Se va alege una dintre cele două variante de mai sus:

- în cazul în care se doreşte o anumită sumă, se va preciza suma respectivă
- în cazul în care se doreşte suma totală disponibilă, se va bifa căsuţa indicată

Dată: Semnătura şi stampila Certicarea semnăturilor

16.04.2013 Aderentului: de către unitatea Barclays:

Societatea comercială Agenţia

ROCATIL SRL Victoria
16.04.2013
 BORDEROUL FACTURILOR CEDATE

Societatea comercială Cod Aderent: 1001

ROCATIL SRL

Cesionează către Banca Barclays facturile menţionate mai jos, emise către ALTEX DISTRIBUTION
( nume debitor) din ROMÂNIA ( ţara debitorului ) şi declarăm că toate creanţele menţionate sînt
rezultate din livrări de mărfuri sau prestări de servicii care nu sunt susceptibile de nicio compensare
sau deducere:

Nr. Crt. Număr factura Data factura Valoare Scadenta

1. 10457 16.04.2012 19652.1

Număr total facturi: 1

Valoare totală facturi: 19652,1 lei.

Semnătura şi stampila ADERENT: SOCIETATEA COMERCIALĂ

ROCATIL SRL

Semnătura şi stampila Agenţiei Policolor-BARCLAYS

SC ROCATIL SRL Cumpărător: ALTEX DISTRIBUTION

CIF: RO20713XXX
Reg. Com.: J23/19XX/02.09.09 CIF: RO1468XXXX
Cap Social 90.000 RON Reg. Com. J40/4736/2011
Sediul: Str. Cîmpului, nr. 123, Sediul Bucureşti, str. Pache
Jud. Ilfov. Protopopescu, nr. 24, Cont:
RO 72BRYL443SV3421678654 sector 1
Banca Barclays-Agentia Policolor Cont: RO23RNCB12345678XXXX
Data livrării: 16.04.2013
Data scadentei:16.05.2013 Adresa de livrare: Bucureşti, str. Sportului
nr 13, sector2.
FACTURA FISCALĂ
 Seria: MIH Nr. 10457
Dată: 16.04.2013
Cost TVA 19%

Nr crt Denumirea produselor sau a U.M. Cantitate Preţ unitar Valoare Valoare
serviciilor (fără TVA) RON TVA
RON RON
0 1 2 3 4 5 (3x4) 6
1 Motorina super euro 5 Mil. 5039 3277.31 16514.37 3137.73
Litri la
15 grd
Destinaţia produsului:
CARBURANT

Marfă acceptată calitativ şi

cantitativ, plata necondiţionată şi
irevocabilă în baza contractului
de vînzare-cumpărare nr.
19/01.04.2010

Temei legal de preţ cf legii

concurentei nr. 21/ 1996
Date privind expediţia: poşta Total 16514.37 3137.73
Nume delegat: Popescu Ion
BI /CI seria RD nr 123543 din care x
Mijloc de transport: IF 23SUP accize
Semnătura şi Total 19652.1
stampila (col 5+col 6)
furnizorului Semnătura de primire
Şoc. Com.
SOCIETATEA COMERCIALĂ
ROCATIL srl
ALTEX DISTRIBUTION

Tipuri etichetă subrogatorie

Raiffeisen Bank

1) Pentru a fi liberatoare plata acestei facturi

va trebui efectuată la BANCA BARCLAYS
Bd. N. Titulescu, nr. 34, sector 1, Bucureşti,
în contul RO34BRYL444SV4000230010
Banca Barclays-Centrala ref contr 34/3391
care a preluat creanţa noastră prin cesiune
în cadrul unui contract de factoring.
BCR

2) Prezenta factura este cesionata în favoarea

Băncii Barclays care este singura îndreptăţită
să primească contrvaloarea acesteia. Plata facturii
se va face către şi în favoarea Băncii Barclays cu
sediul în Str. Popa Nan, nr.31, sector 2, Bucureşti,
în contul RO34BRYL444SV4000230010 deschis
la sucursala Barclays, sector 2, menţionîndu-se la
detalii de plată numărul facturii şi emitentul acesteia.
Orice reclamaţie sau litigiu cu aceasta factura va fi
anunţata imediat Băncii Barclays la următorul nr. ţel.
021/301.34.23.

CONCLUZII

În urma studiului realizat, prin consultarea unor lucrări de specialitate şi a legislaţiei în vigoare
existente în România, am ajuns la o serie de concluzii, pe care le voi prezenta în continuare.
O primă concluzie se referă la faptul că o componentă de bază a plasamentelor bancare este
creditul bancar, acesta constituindu-se în cea mai importantă sursă de venituri, dar se constată şi cîteva
dificultăţi întîmpinate de bănci în cadrul activităţii de creditare, care se datorează, printre altele:
· reducerii tot mai mări a investiţiilor productive în România, fapt ce a diminuat substanţial
nivelul cererii în domeniul creditării;
· deprecierii progresive a calităţii indicatorilor economici la multe din întreprinderile
româneşti, cauzate de condiţii în general independente: reducerea cererii solvabile pe piaţă, politica
fiscală agresivă, deprecierea monedei naţionale faţă de valutele străine, deprecierea valorii activelor
proprii ca efect al inflaţiei şi reevaluarea tîrzie şi insuficientă a acestora;
· apariţiei instituţiilor financiare nonbancare care au preluat o parte din resursele temporar
disponibile din economie, oferind în schimb chiar şi produse asimilate creditului.
O a doua concluzie este că strategiile adoptate de bănci ar trebui să vizeze, în primul rînd,
concentrarea unui volum important al creditului bancar pe acoperirea solicitărilor justificate ale
economiei reale, venind astfel în întîmpinarea cererilor de finanţare a producţiei materiale şi a
serviciilor din toate domeniile de activitate şi în principal din industrie.
Prin politică proprie de creditare, concretizată în norme şi proceduri de analiză, acordare şi
urmărire a creditelor, fiecare bancă îşi impune o anumită exigenţă cu privire la acordarea creditelor în
sensul neonorării acelor cereri care nu prezintă o serioasă motivaţie economică, garanţii suficiente şi o
bună cunoaştere a societăţii comerciale în cauză. În aceste condiţii, analiza financiară a clienţilor care
apelează la credite bancare capătă o nouă dimensiune, iar băncile pot lua măsurile corespunzătoare
pentru perfecţionarea acestui sistem de lucru folosit în fundamentarea deciziilor în procesul creditării.
În acelaşi context, o altă concluzie ar fi aceea că, în condiţiile climatului economic actual, nici
o bancă nu ar trebui să abdice de la politica prudenţială şi ar trebui să formuleze norme stricte cu
privire la garantarea creditelor şi la cuantificarea riscurilor de credit.
Pe viitor se urmăreşte promovarea de noi produse bancare: leasingul, factoringul,; realizarea
unei corelaţii perfecte între acordarea de credite şi operaţiunile la termen (options, futures, forward) şi
stabilirea unor tehnici de evaluare a riscului de management foarte eficiente.
Pentru îmbunătăţirea activităţii de creditare, considerăm că băncile comerciale trebuie să
acţioneze în diferite direcţii de perfecţionare precum:
- oferirea unor pachete de produse şi servicii la costuri reduse şi în condiţii de confort pentru
clienţii săi;
- adaptarea rapidă la nevoile şi cerinţele clienţilor;
- eficienţă înaltă în administrarea afacerilor;
- programe eficiente în domeniul sistemelor informaţionale care să permită clienţilor o
informare cît mai rapidă;
- monitorizarea rezultatelor obţinute prin noile adaptări şi modernizări din activitatea bancară;
- să facă posibilă îmbunătăţirea portofoliului de produse şi servicii furnizate persoanelor
juridice.
BIBLIOGRAFIE

1. Ion Năftănăilă, Managementul calităţii proceselor - Concepte fundamentale , Bucureşti 2011

2. George Moldoveanu, Cosmin Dobrin, Managementul calităţii în sectorul public , Editura
ASE, Bucureşti, 2003
3. Ovidiu Nicolescu, Sisteme, metode şi tehnici manageriale ale organizaţiei, Editura
Economică, 2000
4. Ovidiu Nicolescu, Management comparat, Editura Economică, 2006
5. Enciu, A., Ghencea, S., ,,Produse şi servicii bancare ’’, Editura ASE, Bucureşti, 2009
6. Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
7. Normele bancare privind factoringul Raiffeisen Bank România
8. Vartolomei , B. ,,Contractul de factoring’’, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006.
9. www.ifgroup.com
10. http://www.raiffeisen.ro
11. http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/unicredit-abia-acum-companiile-descopera-factoringul-
6103429
12. www.studiijuridice.ro
13. www.scribd.com
14. www.bnr.ro
15. www.google.ro
16.