MASTER

TEHNOLOGII INTEGRATE
DE OBŢINERE ŞI
VALORIFICARE A
PRODUSELOR HORTICOLE

Tehnologii integrate în plantațiile

viticole
Biodiversitatea în viticultura integrată

Iliescu Lavinia – Mihaela

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

Tema proiectului
Biodiversitatea în viticultura integrată

Index

1. Scurtă introducere

2. Dezbaterea temei

2.1. Viticultura ca ecosistem

2.2. Relaţii în biocenoza viticolă

2.3. Raporturile dintre viţe - boli şi dăunători

2.4. Măsurile de reducere a impactului plantației viticole asupra ecosistemului

2.5. Biodiversitatatea în ecosistemul viticol

3. Concluzii

4. Bibliografie

Iliescu Lavinia – Mihaela 1

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

1. Scurtă introducere
Conceptul de diversitate se referă la varietatea componentelor unui sistem, fiind o
măsură a heterogenităţii acestuia. Biodiversitatea defineşte heterogenitatea componentelor
ecosferei. Ea desemnează diversitatea speciilor (“bogăţia în specii”) şi a taxonilor de rang
superior din cadrul ierarhiei taxonomice fiind definită ca întreaga variabilitate a organismelor
vii şi a habitatelor acestora. (DeLong, 1996)

Există astfel trei tipuri (niveluri):

- biodiversitatea speciilor (interspecifică) - include totalitatea speciilor aflate într-un

anumit biotop, o anumită regiune etc. privite şi prin prisma importanţei biogeografice, a
efectivelor populaţiilor şi a suprafeţelor ocupate de acestea;

- biodiversitatea genetică (intraspecifică) - include variaţia genetică din cadrul

speciilor, a populaţiilor separate geografic şi a indivizilor (variabilitatea genotipurilor şi
genofondului din interiorul populaţiilor unei specii, pe întregul său areal de răspândire);

- biodiversitatea ecosistemelor (ecosistemică, ecologică) - analizează mozaicul format

de diverse comunităţi biologice şi ecosisteme dar şi complexul de relaţii funcţionale la aceste
niveluri. (Norse şi colab. 1986)

2. Dezbaterea temei
2.1. Viticultura ca ecosistem
Agroecosistemul viticol reprezintă unitatea funcţională a biosferei, construită şi
exploatată de om în vederea transformării energiei şi substanţei pentru obţinerea unei recolte
utile, superioară cantitativ şi calitativ, în condiţii de profit. În acesta se introduce o cantitate
suplimentară de energie, denumită energie culturală, care se reflectă în realizarea circuitelor
de substanţă, energie şi informaţie.

Constituite în plantaţii la dimensiuni de centre viticole şi podgorii, viţele influenţează

sesizabil şi important mediul lor de viaţă. Ele modifică favorabil pentru organismele
consumatoare de oxigen, compoziţia atmosferei, reduc amplitudinea de temperatură zilnică,
lunară şi anuală, reglează umiditatea atmosferică, opun rezistenţă pierderii fertilităţii solului
prin eroziune, înfrumuseţează peisajul ş.a. Toate aceste influenţe exercitate de viţe - direct şi
indirect - asupra mediului se răsfrâng şi asupra lor. Influenţele reciproce dintre viţe şi mediu
sunt diferite în funcţie de mediul natural şi cel îmbunătăţit de om, precum şi de sistemul de
cultură.
Iliescu Lavinia – Mihaela 2
 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

O plantaţie în care viţele sunt susţinute pe pergolă - boltă - influenţează în cu totul alt
mod temperatura şi umiditatea mediului decât într-o plantaţie cu viţe cultivate cu tulpină
scurtă şi plantate la distanţe mari. În primul caz, umbrirea permanentă a solului din vie
reduce: pierderea de apă prin evaporare, temperatura de absorbţie a rădăcinilor, temperatura
de asimilare a frunzelor şi măreşte umiditatea relativă a aerului, cu consecinţe favorabile în
locurile aride, cu temperaturi ridicate şi, sunt cu totul nefavorabile, în locurile cu suficiente
precipitaţii şi temperaturi moderate.

În cazul plantaţiei cu distanţe mari între viţe şi sistem de cultură joasă, pierderea apei
din vie prin evaporare şi transpiraţie este ridicată, temperaturile de absorbţie, transpiraţia şi
asimilarea sunt ridicate. De aceea, acest sistem de cultură poate constitui un ecosistem
favorabil numai în contextul unor temperaturi moderate şi precipitaţii abundente.

La fel, pentru soiurile care combustionează cu uşurinţă acizii şi glucidele, sistemul de

cultură cu tulpină scurtă (prin care suprafaţa de asimilare şi strugurii sunt ţinuţi în stratul de
atmosferă cu temperaturi ridicate) este puţin favorabil obţinerii unor produse de calitate în
locurile cu temperaturi ridicate, şi favorabil în cele cu temperaturi moderate.

Sistemele de cultură a viţei de vie formează împreună cu condiţiile de mediu

ecosisteme specifice, complexe, mai mult sau mai puţin favorabile creşterii şi rodirii viţelor,
mai mult sau mai puţin favorabile îmbunătăţirii condiţiilor de mediu. Datoria tehnologului
viticultor este de a stabili pentru fiecare complex de factori ecoclimatici şi ecoedafici cel mai
indicat sistem de cultură, în vederea realizării celor mai bune ecosisteme viticole.

În decursul sutelor de ani de cultură a viţei de vie, podgorenii au căutat şi au stabilit

sisteme de cultură adecvate condiţiilor de mediu şi mijloacelor lor de cultură. Concomitent, au
intervenit factori noi (mana, filoxera, soiuri noi, mecanizarea ş.a.), care au determinat
schimbarea sistemelor de cultură. În acelaşi timp s-a modificat ecosistemul viticol.
Modificările nu au fost însă totdeauna în folosul obţinerii unor produse mai bune şi al
mediului.

Agroecosistemul viticol rezultă din integrarea biocenozei viticole în fragmentul de

mediu ocupat numit biotop, mediul fizic în care biocenoza semiartificială locuieşte delimitat
după criterii socio-economice.

Biocenoza viticolă este o biocenoză semiartificială, constituită din plantaţia viticolă şi

toate organismele ei (microorganismele solului, boli, dăunători, buruieni ş.a.) prezente în
spaţiul de cultură (biotop), care trăiesc în corelaţii trofice şi de altă natură, stabile. Aceasta,

Iliescu Lavinia – Mihaela 3

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

este mai simplă decât biocenoza naturală (pajişte, pădure ş.a.) deoarece are în componenţă un
singur producător primar (viţa de vie). Ea, prezintă o stabilitate şi complexitate mai redusă
decât biocenozele naturale.

Biotopul reprezintă locul ocupat de biocenoza viticolă, cuprinzând mediul abiotic

(lumina, căldura, apa, aerul, solul ş.a.). Într-o plantaţie viticolă, acesta este format din
totalitatea factorilor climatici, edafici, geografici şi expoziţionali. Componentele biotopului
variază în timp şi spaţiu în anumite limite. O primă categorie de variaţie o constituie variaţia
cu o anumită periodicitate şi anumită amplitudine (alternanţa zi - noapte, succesiunea
anotimpurilor ş.a.). A doua categorie, variaţia fără o anumită periodicitate, are caracter
perturbator pentru biocenoză (de ex.: temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate ş.a.).

Stabilitatea şi autoreglarea în ecosistemul viticol sunt realizate de către om. Pentru

optimizarea acestora, se recomandă controlul permanent în agroecosistem prin lucrări ale
subsistemului agrofitotehnic (tăieri, fertilizare ş.a.) şi cele ale subsistemului economico-social
(materiale, baza energetică ş.a.).

Însuşirile ecosistemului viticol (informaţional, de programare şi de conexiune inversă)

permit controlul permanent al factorilor din biocenoză şi biotop. De aceea, cuantificarea şi
abordarea cibernetică a acestora (Oşlobeanu M. şi colab., 1983) asigură posibilităţi de
simulare, modelare pe calculator şi optimizare a tehnologiilor în funcţie de existenţa factorilor
de stres .

De-a lungul anilor au existat patru perioade ale ecosistemului viticol: natural, primitiv,
tradiţional şi dezvoltat. În cadrul ecosistemului dezvoltat, studiile au fundamentat influenţa
energiei solare şi a altor factori de biotop, au evidenţiat influenţa factorilor agrofitotehnici şi a
celor din subsistemul economico-social. Cunoaşterea cerinţelor agrobiologice ale soiurilor a
determinat delimitarea arealelor de cultură ale soiurilor şi asocierea lor.

Între viţe şi factorii de mediu există multiple relaţii şi raporturi dar, între viţe şi mediu
există o unitate. Relaţiile şi raporturile sunt directe şi indirecte, esenţiale şi secundare,
condiţionale, necesare şi întâmplătoare. Dacă aceste relaţii şi raporturi nu ar exista,
intervenţiile tehnologului viticultor ar fi fără rezultate, iar creşterea şi rodirea ar fi aceleaşi,
fără posibilităţi de modificare.

2.2. Relaţii în biocenoza viticolă

Fiecare plantă, luată în parte, are posibilităţi diferite de aprovizionare şi prelucrare a
substanţelor din mediul înconjurător. Ele intră în concurenţă pentru acestea, trebuind să

Iliescu Lavinia – Mihaela 4

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

împartă factorii de vegetaţie. Ca urmare, concurenţa este cu atât mai mare, cu cât plantele
vecine sunt mai apropiate, mai abundente şi mai bine dotate.

Relaţiile dintre viţe:

 Relaţii de concurenţă - Viţele vecine pot fi din acelaşi soi sau din soiuri diferite,
altoite pe acelaşi portaltoi sau pe portaltoi diferiţi, pot fi de aceeaşi vigoare sau de vigori
diferite. Dacă viţele vecine sunt uniforme din toate punctele de vedere, participă în mod egal
la folosirea factorilor de vegetaţie. De obicei, viţele nu sunt uniforme şi, ca urmare, se
produce o concurenţă între ele, cu atât mai importantă, cu cât viţele sunt la distanţe mai mici,
mediul este mai sărac şi deosebirile dintre viţe sunt mai mari.

 Relaţii de ajutor - În viticultură se folosesc soiuri funcţional femele şi soiuri sensibile

la condiţiile de mediu privind diferenţierea organelor florale. De aceea, pentru ca acestea să
rodească, trebuie să fie plantate în amestec biologic cu soiuri bune producătoare de polen.
Plantarea în amestec este folositoare şi în cazul soiurilor autofertile. Totuşi, plantarea nu se
recomandă, deoarece intervin dificultăţi de ordin tehnologic şi economic.

Relaţiile dintre viţe şi alte plante:

 Relaţii de concurenţă - Viţele se aprovizionează cu mai puţine substanţe nutritive şi

apă din sol, în cazul prezenţei altor plante pe acelaşi teren, decât în absenţa acestora.
Cantitatea în minus este însă cu atât mai mare, cu cât plantele vecine sunt mult mai
numeroase, au un aparat de absorbţie mai bine dotat, mai adânc repartizat şi, sunt capabile să
absoarbă mai bine apa şi substanţele nutritive.

Concurenţa dintre viţe şi plantele vecine nu are aceleaşi efecte în orice condiţii. Acolo
unde condiţiile de hrană şi alimentare cu apă sunt minime, viţele înregistrează importante
deficite de creştere şi rodire.

La concurenţa pentru substanţele din sol se poate adăuga concurenţa pentru lumină şi
dioxid de carbon. Plantele mai înalte concurează pe cele cu talie mai redusă (umbrindu-le) iar
acestea, concurează în dioxid de carbon pe cele mai înalte.

 Relaţii de ajutor . Este bine cunoscută influenţa pozitivă a perdelelor de protecţie de pe

nisipuri asupra creşterii şi rodirii viţelor (Oprean M., 1964). Viţele dinspre perdeaua vestică
(perdea care protejează pe nisipurile din Oltenia plantele împotriva vântului uscat din apus) au
produs circa 100 % mai mulţi struguri decât cele aşezate spre perdeaua estică. Este, de
asemenea, cunoscută influenţa negativă a copacilor din arboretele vecine viilor, asupra viţelor

Iliescu Lavinia – Mihaela 5

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

din imediata lor apropiere (Popovici Lupa T., Oprean M., 1947). Reiese deci, că influenţa
pozitivă cât şi influenţa negativă a perdelelor încep, fiind mai mari lângă perdele şi, descresc
treptat, cu cât viţele sunt mai departe de perdele. Lângă perdele, influenţa negativă este mai
puternică decât cea pozitivă, dacă nu intervine un alt factor (umbrirea în orele de arşiţă). Ea
însă, descreşte mult mai repede decât influenţa pozitivă. Influenţa pozitivă se simte de obicei
până la 20 de ori înălţimea perdelei, iar cea negativă până la 6 - 8 m.

2.3. Raporturile dintre viţe - boli şi dăunători

Principalele boli ale viţelor sunt: mana, făinarea, putregaiul cenuşiu, virozele şi
ariceala. Dăunătorii periculoşi sunt: moliile strugurilor, păianjenul roşu şi anomala pentru
soiurile roditoare şi filoxera galicolă pentru viţele portaltoi. La atacul agenţilor fitopatogeni şi
dăunătorilor, viţele suferă deoarece posibilităţile de folosire a condiţiilor din complexul
pedoclimatic se reduc.

Perturbări pedoclimatice generate de activităţile viticole

Acestea sunt determinate de folosirea în plantaţia viticolă a unor cantităţi excesive de

fertilizanţi chimici, pesticide, erbicide ş.a. Administrarea exagerată a acestora produce şi
modificări calitative ale recoltei.

Fertilizanţii chimici. Utilizarea lor în exces, pe lângă producerea de efecte poluante la

viţa de vie (creşteri vegetative exagerate - Condei Gh., 1978), determină şi poluarea cu nitraţi
a apelor freatice ş.a.

Pesticidele. Potenţialul de absorbţie al viţei de vie pentru aceste substanţe este redus
(10 - 30 % din soluţia folosită pentru combatere). Restul din cantitate rămâne în atmosferă şi
sol. Fracţiunea depusă în sol constituie elementul poluant pentru mediul microbian al solului.

Pentru combaterea manei, la viţa de vie se foloseşte sulfatul de cupru. Cuprul

reprezintă unul din elementele chimice poluante pentru sol. Când acesta depăşeşte valorile
normale se constată prezenţa lui în vin.

Pentru combaterea oidiumului se utilizează sulful. Aplicarea acestuia în doze

necorespunzătoare, sau înainte de recoltare, nu este recomandată. La păstrarea strugurilor
pentru consum în stare proaspătă se poate însă folosi, dar nu în cantităţi exagerate.

Erbicidele. Poluarea solului prin erbicidare îndelungată produce efecte nedorite. În

ţările cu viticultură dezvoltată administrarea se face raţional şi apariţia reziduurilor de erbicide
în alte medii sau în produsul finit, nu este remarcată.

Iliescu Lavinia – Mihaela 6

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

Activităţi tehnice viticole neraţionale

Viţa de vie se plantează pe terenuri în pantă. Lucrările tehnice executate în

contradicţie cu evitarea eroziunii solului sunt interzise. Cu timpul, pe terenurile în pantă, dacă
nu se execută lucrări de combatere a eroziunii, nu se va realiza o viticultură cu valoare de
profit biologic şi economic. Aceleaşi efecte se pot produce şi prin extinderea suprafeţelor de
hibrizi producători direct la şes.

Activităţile tehnice din plantaţiile viticole pot determina efecte poluante, cum ar fi
tasarea solului, produsă prin folosirea utilajelor grele ş.a.

În scopul prevenirii şi reducerii poluării se vor practica următoarele măsuri: utilizarea

fertilizanţilor chimici în funcţie de diagnoză şi aportul nutriţional al solului, evitarea
combaterii buruienilor prin erbicidare, combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor ş.a.

2.4. Măsurile de reducere a impactului plantației viticole asupra ecosistemului

Păstrarea biodiversității este unul dintre principiile de bază ale unei viticulturi
integrate. Într-un sistem de cultură integrat lizierele, marginea drumurilor, arborii înalți etc.,
îmbogățesc nu numai peisajul, ele contribuie la păstrarea diversității biologice și deci, la
dezvoltarea organismelor auxiliare.

Identificarea și descrierea măsurilor de reducere a impactului asupra habitatelor

- locația trebuie să fie ținută în permanență foarte curată pentru a diminua cât mai mult
efectul antropic la nivelul zonei analizate;

- nu trebuie permisă formarea de bălți și mlaștini în zona amenajată sau scurgerea apei pe
terenurile învecinare datorate funcționari sistemului de irigare prin picurare, deoarece
zonele umede atrag specii de păsări iubitoare de apa sau organisme dependente de mediul
acvatic (de exemplu, amfibieni);

- se recomandă utilizarea unor produse fitosanitare “prietenoase” mediului, care să nu

conducă la mortalități (în special nevertebrate);

- gospodărirea substanțelor și preparatelor chimice periculoase se vor realiza cu utilaje

specifice și de către personal autorizat, în vederea asigurării condițiilor de protecție a
factorilor de mediu din și a sănătății populației;

- se interzice realizarea schimburilor de ulei sau reparații la utilajele care vor deservi
exploatația viticolă;

Iliescu Lavinia – Mihaela 7

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

- poluările accidentale se pot referi la deșeurile provenite din activitățile de construire a

împrejmuirii plantației și a puțului forat. Se recomandă depozitarea temporară în incinta
proprietății în spații amenajate care să nu afecteze împrejurimile sau pe domeniul public
de unde vor fi ridicate și transportate de beneficiar în locuri stabilite de autorități;

- pe parcursul și după terminarea lucrărilor de amenajare a exploatării viticole,

amplasamentul se va elibera de deșeuri și resturi de materiale, pentru a nu afecta calitatea
solului.

- desfășurarea activităților din cadrul perimetrului obiectivului doar pe suprafețele strict

prevăzute colectare și depozitare selectivă a deșeurilor menajare generate în timpul
lucrărilor de amenajare și exploatare și predarea către firme autorizate în vederea
neutralizării/valorificării lor.

- se vor analiza periodic analize de sol complete și în funcție de rezultate se execută

fertilizarea cu produse autorizate;

- evitarea lucrării solului prin răsturnarea brazdelor;

- plantarea se face numai cu material biologic certificat cu portaltoi adecvați potențialului

arealului;

- programele de combatere fitosanitară se fac conform conceptului de producție

ecologică prin limitarea riscurilor de poluare și respectarea reglementărilor privind
securitatea metodelor de administrare a produselor fitofarmaceutice.

Pentru suprafețele din vecinătatea amplasamentului:

- trebuie să se țină cont de modul selectiv și locul (în recipienți) în care se vor depozita
deșeurile în perioadă de construcție a obiectivului, pe platforme speciale care să nu
permită poluarea solului;

- depozitarea temporară a materialelor utilizate și a butasilor trebuie să se realizeze cât mai

eficient la nivelul organizării de șantier pentru a evita degradarea zonelor înveciante
incluse în aria protejată;

- gospodărirea substanțelor și preparatelor chimice periculoase se vor realiza cu utilaje

specifice și de către personal autorizat, la nivelul perimetrului destinat construirii
exploatației viticole; pentru poluări accidentale cu produse petroliere se recomandă
achiziționarea de material absorbant;

Iliescu Lavinia – Mihaela 8

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

- implementarea elementelor obiectivului să nu afecteze sub nici o formă (respectarea

proiectului) integritatea habitatelor Natură 2000 din cadrul sitului de importanță
comunitară.

Măsuri pentru protecția speciilor de faună protejată conform OUG 57/2007

 se recomandă a se folosi la lucrările de execuție a săpăturilor mecanizate la șanțuri,

utilaje, mijloace de transport și aparate cu nivel de poluare fonica scăzut.

 nivelul de zgomot se va încadra în limitele impuse de HG 321/2005 privind evaluarea și

gestionarea zgomotului ambiental, modificată prin HG 674/2007, STAS 10009/1988 –
Acustica urbana – Limitele admisibile ale nivelului de zgomot.

 depozitarea temporară a butasilor și a materialelor de construcție trebuie să se realizeze

cât mai eficient, pe terenuri din cadrul suprafeței destinate exploatației viticole și la o
distanță cât mai mare față de habitatele naturale ce pot constitui habitat de cuibărire,
adăpost și odihnă pentru speciile de avifaună și faună terestră.

 locația trebuie să fie ținută în permanență foarte curată, întrucât deșeurile menajere atrag
după șine prezența rozatoarelor și a insectelor și implicit a păsărilor prădătoare, omnivore
și insectivore (inclusiv răpitoare).

 nu trebuie permisă băltirea apei și formarea de mlaștini/ zone umede (nici temporare) în
perimetrul analizat sau în vecinătate, deoarece acestea atrag specii de păsări iubitoare de
apă;

 prelevarea, dacă va fi cazul, a exemplarelor de faună din zonă punctelor de lucru și

transportarea acestora în zone sigure din vecinătate ce oferă condiții de habitat similare
(Ex: Testudo graeca);

 interzircerea capturării și uciderii orcarei specii de vertebrate întâlnite pe amplasament,

pentru impactul datorat mortalității directe cauzate de omorârea animalelor de către
lucrători, se recomandă organizarea de ședințe de conștientizare și instruire a personalului
în care să li se explice faptul că speciile Coluber (Dolichophis)caspius, Elaphe
(sauromates) quatuorlineata, Testudo graeca, Spermophilus citellus, Podarcis taurica –
specii ce se pot întâlni pe amplasament, sunt specii protejate și vor trebui menajate pe cât
posibil sau/și mutate în vecinătatea amplasamentului - se interzice îngrădirea zonei cu
sârmă ghimpată pentru delimitarea perimetrului explotatatiei viticole.

Iliescu Lavinia – Mihaela 9

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

 recomandăm punerea pe amplasamentul plantației viticole a unui panou, cu mențiunea ca

suprafața exploatației viticole se află situată în cadrul ariilor naturale de interes comunitar
dacă este cazul, iar capturarea siuciderea deliberate a exemplarelor de vertebrate terestre
întâlnite pe suprafața proiectului sunt interzise;

 recomandăm ca toată perioada de amenajare a exploatației viticole să fie asistată de prin

consultanță de o persoană/ firmă/ instituție specializată în domeniul biodiversitate,
contractată de către beneficiar, care să se implice activ în implementarea obiectivelor
propuse.

2.5. Biodiversitatatea în ecosistemul viticol

Biodiversitatea cuprinde diversitatea ecosistemului și diversitatea genetică a unei

specii din acest ecosistem. Biodiversitatea se împarte în:

 Biodiversitate vegetală

 Biodiversitate animală

Buruienile sunt plante sălbatice fără valoare economică, adaptate să trăiască împreună
cu plantele cultivate, pe pajiști sau pe terenurile necultivate și care sub o formă sau alta
dăunează producției agricole.

Clasificarea buruienilor, în funcție de următoarele criterii:

Felul nutriției:

 buruieni neparazite (au nutriție independentă);

 buruieni parazite (se hrănesc pe baza unei plante gazdă);
 buruieni semiparazite (pot să-și sintetizeze singure hrana sau pot parazita pe rădăcinile
unor plante verzi).
Durata vieții:

 buruieni anuale, sunt cele care se înmulțesc prin semințe. După timpul când apar se
împart în:

- buruieni efemere, au perioadă scurtă de vegetație, răsar primăvara timpuriu iar samanța lor
se scutură înainte de maturizarea culturii (ciocul berzei, șopârlița);

- buruieni de primavară cu germinație timpurie, germinează primavara timpuriu și ajung la

maturitate aproximativ odată cu culturile infestate (muștar sălbatic, turița, troscot, hrișca
urcătoare, etc );

Iliescu Lavinia – Mihaela 10

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

- buruieni de primavară cu germinație târzie, germinează după ce s-a încălzit solul și ajung
la maturitate odată cu sau după recoltarea culturilor infestate (mohor, lobodă, știr, etc);
- buruieni umblătoare pot germina toamna sau primavara (neghina, nemțișor, albăstrița,
etc.);
- buruieni de toamnă, germinează toamna și fructifică numai după iernare (obsiga de câmp).

 buruieni bienale, germinează primavara, fac o mica rozetă de frunze, iar în sol un sistem
radicular puternic. Din mugurii existenți pe rădăcini se formează în al doilea an plante care
vor fructifica (ex: maselarița, sulfina albă, măzărichea păroasă, etc).

 buruieni perene, se înmulțesc atât prin semințe cât și vegetative prin rizomi, bulbi,
stoloni, etc (ex: păpădia, rugul, brandușa de toamnă, vorbura, susaiul, pirul târâtor, costreiul,
etc.).
Buruienile întâlnite cu precadere în culturile de viță de vie din România sunt:

1. Pir târâtor–Agropyrum (Fam. Gramineae, buruiană monocotiledonată perenă cu

rizomi, autotrofă, extrem de greu de combătut)

2. Pir gros–Cynodon dactylon (Fam. Gramineae, buruiană monocotiledonată perenă

cu rizomi, autotrofă)

Iliescu Lavinia – Mihaela 11

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

3. Meisor–Digitaria sanguinalis (Fam. Gramineae, buruiană monocotiledonată anuală

cu germinație primavara târziu, autotrofă)

4. Rocoina–Stellaria media (Fam. Caryphyllaceae, buruiană dicotiledonată efemeră,

cu înmulțire prin semințe sau porțiuni de tulpină care pot să înrădăcineze, autotrofă)

5. Urzica moarta–Lamium purpureum (Fam. Labiatae - dicotiledonată anuală

efemeră, autotrofă)

6. Loboda–Atriplex patula (Fam. Chenopodiaceae - dicotiledonată anuală cu

germinație primavara târziu, autotrofă)

Iliescu Lavinia – Mihaela 12

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

7. Scanteiuta–Anagallis arvensis (Fam. Primulaceae - dicotiledonată anuală cu

germinație primavăra târziu - autotrofă)

8. Piciorul cocosului–Ranunculus repens (Fam. Ranunculaceae - dicotiledonată

perenă cu stoloni verticali foarte lungi -întâlnit în zonele de câmpie și deal - autotrofă)

9. Cinci degete–Potentila reptans (Fam. Rosaceae - dicotiledonată perenă cu stoloni

verticali sau oblici față de sol, groși și negricioși, autotrofă)

10. Traista ciobanului–Capsella bursa pastoris (Fam. Cruciferae - dicotiledonată

anuală care poate ierna, poate produce intoxicații animale, plantă medicinală, autotrofă)

Iliescu Lavinia – Mihaela 13

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

11. Hrisca urcatoare–Polygonum convolvulus (Fam. Polygonaceae - dicotiledonată

anuală, întâlnită la câmpie în special până la etajul molidului, eutrofă pe soluri slab acide-
alcaline, autotrofă)

12. Rusinstoare/Morcov spinos–Caucalis platycarposs (Fam. Umbelliferae -

dicotiledonată anuală, preferă soluri slab acide, eubazice, sărace în humus, lutoase sau
argiloase, autotrofă)

13. Spalacioasa/Cruciulita–Senecio vernalis (Fam. Compositae - dicotiledonată

anuală, preferă solurile nisipoase slab saturate din zonele de deal și câmpie, autotrofă)

14. Lubit–Camelina sativa (Fam. ruciferae (Brassicaceae) - dicotiledonată anuală,

care poate ierna autotrofă)

Iliescu Lavinia – Mihaela 14

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

15. Stir salbatic/Stir porcesc–Amaranthus retroflexus (Fam. Amaranthaceae -

dicotiledonată anuală, cu germinație primăvara târziu, autotrofă)

16. Pelin–Artemisia absinthium (Fam. Compositae (Asteraceae) - dicotiledonată

anuală cu înmulțire prin semințe, întâlnită la câmpie și la munte, autotrofă)

17. Boz–Sambucus ebulus

18. Palamida–Cirsium arvense

19. Volbura / Rochita randunelei–Convolvulus arvensis

În România sunt semnalate în cultura de viță de vie peste 70 de specii din regnul
animal din care 20 de specii sunt daunătoare.

Principalii dăunători în culturile de viță de vie sunt:

1. Xiphinema spp. Cobb – Nematodul pumnal American

Xiphinema spp. Cobb trăiește numai

în sol. Se pot deplasa cel mult 1m/an
deplasarea lor fiind favorizată de un curent de
apă. Nematozii sunt atrași de rădăcinile tinere
în creștere, pe care le ataca prin întepărea
cătorva straturi succesive e celule, din care
absoarbe citoplasma. Durata dezvoltării

Iliescu Lavinia – Mihaela 15

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

complete este de cel puțin 1 an, temp. optime 20-24˚C.

Plantele de viță de vie a caror radacini sunt atacate de nu prezinta simptome evidente
pe partile aeriene atacate. Nematodul X. americanum este vector al unor virusuri care produc
boli virale deosebit de periculoase, atat in stadiul de adult cat si in stadiul de juvenil.

2. Tetranycus urticae Koch – Paianjenul rosu comun

Se regăseșeste în toate plantațiile de viță de vie din România. Specia iernează ca

femelă adultă, sub scoarța, sub solzii exterior ai mugurilor, în stratul de frunze căzute.

Păianjenii colonizează partea inferioara a frunzelor iar prin ințepături pe care le produc
,,celulele țesutului se golesc în urma absorbției sevei. La vița de vie atacul la frunze înaintează
de la baza spre vârf, în urma atacului apar pe partea inferioara a frunzelor pe de culoare roșie-
arămie.

3. Eotetranichus carpini Oud – Acarianul galben al viței de vie

În România este semnalat mai mult în Dobrogea și sudul Moldovei, deseori asociat cu
populațiile de Tetranichus urticae. Femela are corpul de culoare gălbuie, oval alungit cu pete
mici pe el și mai închis la culoare pe părțile dorsale. Pe perioada de vegetație parcurg 5-6
generații, durata unei generații este de 22-30zile. Iernează sub formă de femelă adultă sub
scoarța copacilor. Atacă partea superioară a frunzelor, apar pete de culoare cenușie la soiurile
de struguri albi, sau de culoare roșietică la soiurile de struguri roșii.

Iliescu Lavinia – Mihaela 16

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

4. Eriophyes vitis Nal. – Acarianul galicol al viței de vie

Se găsește în toate centrele viticole din România. Aparat bucal adaptat pentru înțepat
și supt. Prezintă 5-7 generații pe an, iernează ca adult sub solzii mugurilor, la baza corzilor,
sub stratul de frunze căzute, crapaturile scoarței. Își fac aparitța la începutul lunii mai și se
hrănesc cu primele frunzulite de la baza lăstarilor, se instalează la început pe muguri, apoi se
localizează pe partea inferioara a frunzei hrănindu-se cu sucul celular.

5. Phyllocoptes vitis Nal – Acarianul filocoptid al viței de vie

Acarianul filocoptid al viței de vie este unul dintre

cei mai răspândiți acarieni ai viței de vie, prezent în
aproape toate podgoriile din țară. Iernează ca femelă
adultă în crăpăturile scoarței și sub solzii mugurilor bazali.

Specia dezvoltă 3-4 generații pe an, temperatura

optimă de dezvoltare este de 18-24 ˚C, atacurile începând
odată cu pornirea în vegetație, când sunt afectați mugurii
și frunzele abia apărute. La atacuri puternice lăstarii se
atrofiază, fiind afectată creșterea plantelor. Ulterior
frunzele se încretesc și cad.

6. Anaphothrips vitis Priesner – Tripsul viței de vie

Dăunator semnalat rar în marile podgorii din România.

Atacă exclusiv viță de vie prin înțeparea frunzelor, mai ales

a celor tinere, produce pagube atât la frunze cât și la inflorescențe.

Odată cu apariția primelor frunze tripsul trece pe acestea și

se hrănesc prin absorbția sevei.

Culoarea corpului și a aripilor femelei este gălbuie.

Iernează în stadiul de larvă sub scoarța butucilor viței de vie.

Iliescu Lavinia – Mihaela 17

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

7. Daktulospharia vitifoliae (Fitch) – Filoxera viței de vie

Răspandit în toate podgoriile din țară, în Europa dezvoltă

un ciclu incomplet de viață, mărginit la evoluția formei
radicicole. Se prezintă sub 4 forme ce se deosebesc între ele prin
caractere morfologice: galicolă (pe frunze), radicicolă (pe
rădăcini).

Filoxera prezinată două cicluri biologice: unul complet

cu cele 4 forme și unul evolutiv incomplet (numai forma
radicicolă.

Metoda cea mai eficientă și sigură este altoirea soiurilor

de viță europeană pe portaltoi american, o alta metodă este
cultivarea soiurilor europene și autohtone, hibride.

Înmulțirea acestui dăunator este

franată de activitatea unor organisme
entomofage, pradatoare: acarieni
prădatori, Carabidae, Coccinellidae,
Dtophylinidae, Crypsoidae și
Antocoridae.

8. Pulvinaria vitis L. – Paducehele lanaos al viței de vie

Dăunător care se întâlnește mai ales în partea de sud a

țării. Specie polifagă, atacă numeroase specii de plante printre
care cea mai importanta este vița de vie.

Are o singură generație pe an, înterneiază ca femelă în

ultima varsta, obișnuit la baza tulpinilor sau în crăpăturile scoarței
butucilor. Depune oua la sfarșitul lunii mai.

Vița suferă în dezvoltare, frunzele se îngălbenesc și cad

prematur. Larvele migrează în a doua decadă a lui iunie,
hrănindu-se cu țesut vegetal de-a lungul nervurilor frunzelor pe
partea inferioară. Al doilea stadiu de larve se hrănește cu tulpinile
plantelor, fixându-se pe scoarța sau tulpini. Pe frunze, tulpini ,
inflorescențe sau fructe se observa puful alb vătos al paduchilor.

Iliescu Lavinia – Mihaela 18

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

În cazul unor atacuri deosebit de puternice datorită hrănirii lavelor și eliminării de

către acestea a unor secreții abundente, dulci, pe care se dezvolta o ciuperca saprofită
denumita Fumago (dezvolta boala numita fumagina sau negreala viței de vie).

9. Polyphylla fullo L. – Carabusul marmorat

În România apare în podgoriile din ținuturile

nisipoase putând ajunge până în zona coniferelor.
Ciclul evolutiv se salonează pe 3 ani, mai rar la 4-5
ani, hibernează în toate cele trei ierni ca larvă în sol.
Atacă mai ales în stadiul de larvă, numeroase plante
ierboase, dar pagube mari produce în pepiniere și
plantații viticole. Larvele rod rădăcinile sub forma
unor galerii superficiale, dar pot ataca și scoarța rădăcinilor. Ataca în școlile de viță de vie și
în viile din primii ani de vegetație.

10. Anomala solida Erich – Carabusul verde al viței de vie

Se găsește la noi în țară în podgoriille din

Oltenia, Muntenia, Moldova și Banat. Specie cu o
generație pe an, iernează în sol în stadiul de larvă
de vârsta a doua. Se hrănește în special cu frunzele
viței de vie, dar și cu frunzele pomilor fructiferi,
arborilor sau plantelor de câmp (porumb, floarea
soarelui și fasole).

Adulții rod frunzele dantelat și centrifug. Larvele sunt polifage și atacă rădăcinile
vițelor tinere sau ale butașilor.

11. Lethrus apterus Laxm – Forfecarul

Specie cunoscută în toată țara. Are o singură generație

pe an și iernează ca adult în sol.

Insecte polifage atacând însă cu predilecție vița de vie

dar și alte plante de cultură. Retează lăstarii, frunzele și mugurii
pentru hrana proprie cât și pentru adăpostirea ouălelor din
galerii.

Iliescu Lavinia – Mihaela 19

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

12. Byctiscus betulae L. – Tigararul viței de vie

Specie semnalată în Europa, Asia

centrală, America centrală. În România
este frecvent întâlnită în Muntenia. Are
o singură generație pe an. Iernează ca
adult în sol. Adulții apar în luna aprilie
sau la începutul lunii mai și se hrănesc
cu frunze. Femela răsucește frunza în
formă de țigară, lipește marginile cu o substanță aglutinantă. Pentru formarea unei tigari se
folosesc 1-2 frunze. După incubație, larvele se hrănesc cu frunza din interior. După ce se
hrănesc larvele părăsesc frunzele și migrează în sol.

Specie polifagă, atacă diferite specii de pomi fructiferi și forestieri ca: mesteacanul,
castanul, fagul sau plopul. Adultii rod frunzele vitei de vie sub forma de mici orificii,
neregulate. Simptome: defolierea in masa a butucilor, atacul asupra mugurilor; forma de
tigareta a frunzelor

13. Lobesia botrana Den. Et Schiff – Eudemisul viței de vie

Întâlnită îndeosebi în zonele de șes din sudul țării. Are 2-3

generații pe an și iernează ca pupă sub scoarța parțial
exfoliată a butucilor. Fluturele are corpul de culoare galben-
verzui.

Molia este considerata cel mai important dăunator al viței de

vie. Larvele primei generații penetrează butonii florali, apoi
confecționează un cuib mătasos (mai-iunie); bobocii și
florile se usuca și cad la a doua generație, larvele penetrează
numeroase boabe alăturate (iunie-iulie), la suprafața
boabelor atacate se pot vedea excrementele larvei, a treia
generație de larve penetreaza boabele în pârgă (august-
septembrie); boabele verzi atacate cad și cele coapte sunt atacate de Botrytis cinerea.

14. Sparganothis pilleriana Den. Et Schiff – molia viței de vie

Întâlnită în special în Banat, arealul dăunatorului extinzandu-se treptat. Fluture de talie

mică cu capsula cefalică, torace brun, abdomen cenușiu. Larva de culoare galben-verzuie,
iernează ca larvă neonată, protejată de un con matasos ascuns în scoarța sau chiar în

Iliescu Lavinia – Mihaela 20

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

crapaturile butucilor. Fluturele nu produce

pagube însa larvele rod mugurii și frunzele
la începutul formării acestora, apoi frunzele
tinere. În caz de atac puternic larvele pot
roade lăstari și ciorchini.

15. Eupoecilia ambiguella HB. – Molia bruna a strugurilor (cochilisul)

Semnalată în România în podgoriile de deal din

zona de silvostepă, zona stejarului și fagului și produce
pagube în zonele cu regim de ploi mai bogat. Adultul,
fluture de talie mică cu aripi de culoare deschisă, cap și
torace brun-roșcat, abdomen de culoare cenușiu murdar.
Are doua generatii pe an. Ouăle sunt depuse izolat pe
bobocii florali sau pe frunzele de viță, larvele apărute se
hrănesc la început cu inflorescențele pe care le înfășoară
în fire de mătase, iar mai târziu cu struguri abia formați.

Simptome: boabele atacate se închid la culoare; se observă rozături, zbârcituri și

adesea sunt infectate cu Botrytis cinerea și Penicillium glaucum - generația 2 de larve;
organele florale sunt distruse – generația 1.

Combatere biologică:

- Capcane feromonale lipicioase tip AtraBot pentru Lobesia Botrana;

- tehnici de confuzie sexuală;

- lansare de viespi Trichogramma crescute arificial;

16. Peribatodes rhomboidaria De. Et. Schiff – Cotarul cenusiu

Semnalat în România prima data în anul

1978 în zona Iași și apoi în anul următor în zona
podgoriei Dealul Mare. Fluture de culoare cenușie
cu pete de culoare închisă. Masculul are corpul
mai subțire și alungit.

Specia prezintă două generații pe an,

iernează în stadiul de larvă de vârstă diferită de
obicei la suprafața solului, sub frunze căzute, în frunze răsucite sau chiar sub scoarța

Iliescu Lavinia – Mihaela 21

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

butucului. Larvele hibernate mănâncă mugurele principal, o larvă poate consuma până la 8-12
muguri. După pornirea vegetației larvele consumă frunzele cu nervuri cu tot.

Stadiul dăunător este cel de larva, care atacă vița de vie dar și alte plante din flora
spontană.

Combaterea biologica a daunătorilor în plantațiile viticole:

Forficula auricularia (urechelnița comună sau

urechelnița europeană), este o insecta omnivoră din familia
Forficulidae. Specie entomofagă cu corpul alungit, turtit
dorso-ventral, capul este prognat, antenele scurte, aparatul
bucal conformat pentru rupt şi masticat. Combate cu succes
moliile strugurilor.

Vespa germanica (Viespea strugurilor), atacă ouăle

moliilor strugurilor (Lobesia botrana) pe care le
parazitează. Larvele de Trichogramma se dezvoltă în
interiorul ouălor de Eudemis, astfel că dăunătorul este
omorât; țesuturile dezintegrate ale acestuia servesc drept
hrană pentru larvele viespilor strugurilor.

Typhlodromii sau acarienii

Phytoseizi: Thyphlodromus pyrii
(Sheuten), Phytoseiului persimilis,
Kampimodorus aberrans(Oudemans)
Amblyseius aberrans, joacă un rol
important în reducerea populațiilor
dăunătoare și restabilirea pe cale naturală a echilibrului biocenotic.

În ultimii ani, tehnicile de lansare artificială sau naturală a Phytoseiziilor se bucură de

un real interes în practica viticolă ecologică. Redutabili antagoniști ai acarienilor fitofagi.

3. Concluzii
Diversitatea biologică crește stabilitatea și producția totală a oricărui ecosistem și de
aceea este o precondiție importantă și necesară în dezvoltarea unei viticulturii durabile.
Viticultura ecologică - promovează sisteme de producție durabile, diversificate și echilibrate,
în vederea prevenirii poluarii recoltei și a mediului. Cultivarea viței de vie în sistem ecologic

Iliescu Lavinia – Mihaela 22

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

(organic, sau biodinamic) se află pe o pantă ascendentă datorită cererii tot mai mari de
produse viti-vinicole ecologice. Viticultura integrată propune: conservarea și păstrarea
biodiversității vegetale, animale și microbiene. Diversitatea biologică crește stabilitatea și
producția totală a oricărui ecosistem și de aceea este o precondiție importantă și necesară în
dezvoltarea unei viticulturii durabile.

4. Bibliografie
1. Dejeu L., 2010 – Viticultură, Editura Ceres București.

2. Dejeu L., Matei Petruța, 1996 –Viticultura biológica. AMC, USAMV București.

3. Ioan Roșca, Rada Istrate, 2009 – Tratat de entomologie (agricultura, horticultura,

silvicultura), Ed.I.

4. Liliana Tomoiaga, 2013 - Ghidul Fitosanitar al viticultorului, Ed aIIa, revizuita, Cluj

Napoca.

5. N. Iacob, EM. Romascu, AL. V. Grossu, V. GH. Radu, C. Manolache, TR. Ceuca, V.
Stefan, GH., Boguleanu – Tratat de zoologie Agricola, volumul I, Daunatorii plantelor
cultivate. Ed. Academiei Romane

6. GH.Boguleanu, C. Filipescu, B. Bobirnac, P.Pasol, C. Costescu, M. Peiu, I. Duvlea, T.

Perju, 1980 – Entomologie Agricola, Ed. Didactica și pedagogică, București.

7. Ionela Dobrin, Curs Entomolgie, ID, horticultură.

8. Dr. Ing. Florin Acatrinei, Camera Agricola Judeteana Bacau -

http://www.ziaruldebacau.ro.

9. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltarii Rurale - http://anfdf.ro/.

10. Tomoioaga L. (2008): „Ghidul fitosanitar al viticultorului” .

11. http://www.botanistii.ro/tratamente-informatii-vita-de-vie.

12. http://www.sumi-agro.ro

13. http://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasaminte-
pesticide/1411/

14. http://www.pesticide.ro/ghidul-daunatorilor/calepitrimerus-vitis-phyllocoptes-vitis-
acarioza-vitei-de-vie-acarianul-filocoptid-al-vitei-de-vie

15. http://www.ecomagazin.ro/info/viticultura-ecologica/

16. http://www.oniv.ro/page.php?id=28&info=661

17. http://www.madr.ro/ro/horticultura/viticultura-vinificatie.html

Iliescu Lavinia – Mihaela 23

 Tehnologii integrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole

Tehnologii integrate în plantațiile viticole: Biodiversitatea în viticultura integrată

18. http://www.grs-tamasiaron.ro

19. www.agf.gov.bc.ca

20. www.ec.europa.eu/agriculture/organic

21. www.gradinamea.ro. Calendarul lucrarilor la vita de vie

22. http://www.anpm.ro/documents/28797/2388059/EA+Exploatatie+viticola+Cerna+15043
_12.12.2014.pdf/36a7aaa5-c739-4fdd-963e-989992c94bf5

23. http://www.scvblaj.ro/documente/Ghidul_fitosanitar_al_viticultorului_Tomoiaga.pdf

24. http://www.madr.ro/attachments/article/18/ADER-521-faza-4.pdf

25. http://www.botanistii.ro/blog/tratamente-informatii-vita-de-
vie/?gclid=CJGfkL7gl9ECFQw4GwodCZgHuQ

26. https://www.gazetadeagricultura.info/plante/608-agrotehnica/254-
Clasificarea_buruienilor

27. https://zh.scribd.com/presentation/238084637/Biodiversitatea-Vitei-de-Vie-Nicoleta-
Capatana

28. http://www.recolta.eu/arhiva/buruienile-combaterea-buruienilor-112.html

Iliescu Lavinia – Mihaela 24