Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cartea Completa Prevento PDF
Cartea Completa Prevento PDF
NOŢIUNI PRACTICE DE
PREVENŢIE ORO-DENTARĂ
2010
CUPRINS
1
5.6. Scobitoarea (toothpick) ................................................................ 60
5.7. Stimulatorul gingival (gum stimulator) .......................................... 62
5.8. Irigatorul oral (oral irrigator) .......................................................... 64
5.9. Dentifricele (toothpaste) ............................................................... 66
5.10. Apele de gură (mouthrinse, mouthwash) .................................... 68
5.11. Gume de mestecat (chewing gum)............................................. 69
6. IGIENIZAREA PROFESIONALĂ ....................................................... 70
6.1. Periajul profesional ...................................................................... 70
6.1.1. Pastele abrazive (prophy paste) ............................................ 71
6.1.2. Perii rotative (prophy brush)................................................... 73
6.1.3. Cupe cauciuc (prophy cup) .................................................... 73
6.2. Metoda abrazivă cu pulbere ......................................................... 74
7. CONTROLUL CHIMIC AL PLĂCII BACTERIENE ............................. 77
7.1. Caracteristicile unui agent antiplacă ideal .................................... 77
7.2. Clasificarea agenţilor antiplacă .................................................... 78
7.2.1. Clorhexidina........................................................................... 78
7.2.2. Alexidina ................................................................................ 82
7.2.3. Hexetidina ............................................................................. 82
7.2.4. Compuşii cuaternari de amoniu – clorura de cetilpiridiniu ...... 82
7.2.5. Alcaloizii vegetali ................................................................... 82
7.2.6. Sărurile metalice .................................................................... 83
7.2.7. Triclosanul ............................................................................. 84
7.2.8. Listerina ................................................................................. 84
7.2.9. Peroxizii ................................................................................. 84
7.2.10. Antibioticele ......................................................................... 85
7.2.11. Enzimele .............................................................................. 85
8. SIGILAREA ŞANŢURILOR ŞI FOSETELOR..................................... 86
8.1. Obiectivele sigilării .................................................................... 86
8.2. Tipurile sigilării .......................................................................... 86
8.3. Indicaţiile sigilării ....................................................................... 87
8.4. Contraindicaţiile sigilării ............................................................ 87
8.5. Clasificarea sigilanţilor .............................................................. 87
8.6. Etapele sigilării preventive ........................................................ 88
8.7. Beneficiile sigilării ..................................................................... 91
8.8. Cauzele detaşării premature a sigilantului ................................ 92
9. FLUORIZAREA TOPICĂ ................................................................... 93
9.1. Paste de dinţi cu fluor................................................................... 94
9.2. Geluri cu fluor cu utilizare la domiciliu .......................................... 95
9.3. Ape de gură şi soluţii cu fluor ....................................................... 95
9.4. Gume de mestecat cu fluor .......................................................... 96
9.5. Lacuri cu fluor .............................................................................. 96
9.6. Geluri cu fluor profesionale .......................................................... 98
9.7. Intoxicaţia cu fluor ........................................................................ 99
10. DETARTRAJUL ............................................................................ 101
10.1. Obiectivele detartrajului ............................................................ 101
10.2. Detartrajul manual .................................................................... 101
2
10.2.1. Secera ............................................................................... 102
10.2.2. Foaia de mirt sau gheara ................................................... 105
10.2.3. Instrumentul trapezoidal..................................................... 105
10.2.4. Săpăliga ............................................................................ 107
10.2.5. Dalta parodontală .............................................................. 108
10.2.6. Pilele sau răzuşele parodontale ......................................... 109
10.2.7. Chiuretele .......................................................................... 109
10.3. Principiile detartrajului manual ................................................. 115
10.4. Ascuţirea şi întreţinerea instrumentarului pentru detartraj ........ 119
10.5. Detartrajul ultrasonic ................................................................ 124
10.6. Detartrajul sonic ....................................................................... 128
10.7. Detartrajul cu laser ................................................................... 129
10.8. Complicaţiile şi accidentele detartrajului ................................... 130
11. CONTROLUL INFECŢIILOR NOSOCOMIALE ÎN CABINETUL DE
MEDICINĂ DENTARĂ ........................................................................ 132
11.1. Echipamentul de protecţie ........................................................ 132
11.1.1. Mănuşile ............................................................................ 132
11.1.2. Masca ................................................................................ 133
11.1.3. Ochelarii de protecţie ......................................................... 133
11.1.4. Scutul facial ....................................................................... 133
11.1.5. Îmbrăcămintea din cabinetul de medicină dentară ............. 133
11.2. Circuitul instrumentelor ............................................................ 134
11.2.1. Decontaminarea (pre-dezinfecţia) instrumentelor .............. 134
11.2.2. Curăţarea instrumentelor ................................................... 135
11.2.3. Clătirea instrumentelor ....................................................... 136
11.2.4. Dezinfecţia instrumentelor ................................................. 136
11.2.5. Clătirea instrumentelor ....................................................... 136
11.2.6. Uscarea instrumentelor ...................................................... 136
11.2.7. Verificarea integrităţii instrumentarului ............................... 136
11.2.8. Ambalarea (împachetarea) instrumentarului ...................... 136
11.3. Sterilizarea ............................................................................... 137
11.3.1. Sterilizarea cu aer cald (poupinel, etuva) ........................... 138
11.3.2. Sterilizarea cu abur sub presiune (autoclav) ...................... 139
11.3.3. Durata menţinerii sterilităţii................................................. 140
11.4. Dezinfecţia ............................................................................... 140
11.5. Măsuri preventive în cabinetul de medicină dentară ................. 141
11.6. Manevrarea deşeurilor infecţioase ........................................... 142
11.7. Spălarea mâinilor ..................................................................... 142
12. BIJUTERIILE DENTARE ............................................................... 144
12.1. Descrierea bijuteriilor dentare .................................................. 144
12.2. Etape de lucru .......................................................................... 145
BIBLIOGRAFIE ................................................................................... 147
3
1. EVIDENŢIEREA PLĂCII BACTERIENE
a) Soluţii revelatoare
roşu neutral - sol. 1% oferă o colorare deosebit de intensă;
fucsina bazică - sol. alcoolică 0,03%;
eritrozina - sol. 5% (atenţie: poate interfera cu metabolismul iodului,
deci nu se foloseşte la persoanele cu hipersensibilitate la iod!);
albastru de metilen - sol. apoasă 1%;
albastru de toluidină - sol. 1%;
violet de genţiană - sol. 1%;
tinctura de iod 2%;
există şi soluţii bifazice (cu dublă colorare: placa recentă se colorează
în roz, iar cea veche în albastru).
b) Tablete revelatoare
eritrozina;
exemple: Ceplac, Red-cote, Revelan;
există şi tablete bifazice (cu dublă colorare).
În cazul soluţiilor:
aplicare directă:
- se izolează dinţii cu rulouri de vată şi se introduce aspiratorul de salivă în
cavitatea bucală;
- se usucă suprafeţele dentare cu jet de aer;
- se foloseşte o buletă de vată foarte mică sau un bureţel Pele-Tim pentru
aplicarea soluţiei pe dinţi (numai pe suprafaţa coronară a dinţilor şi fără a
exercita presiune sau mişcări de frecare, care ar îndepărta placa
bacteriană pe care dorim să o punem în evidenţă);
- se examinează distribuirea agentului de colorare;
- atenţie: buletele de vată nu se introduc direct în recipientele cu soluţie, ci se
foloseşte un picurător pentru soluţii sau la fiecare pacient în parte se
pregăteşte un recipient mic pentru dozarea colorantului;
În cazul tabletelor:
6
2. DETERMINAREA INDICILOR DE SĂNĂTATE ŞI IGIENĂ
ORALĂ
Fig.2. Scorurile DI
Fig.3. Scorurile CI
8
Se calculează valoarea medie pentru componentele CI şi DI, apoi se
obţine valoarea indicelui OHI prin însumarea acestora.
Valoarea minimă posibilă este 0, iar cea maximă 6 (= 3+3).
Interpretarea rezultatelor se face conform scalei următoare:
Excelent 0;
Bine 0,1-1,2;
Satisfăcător 1,3-3,0;
Nesatisfăcător 3,1-6.
Valorile indicelui:
0 = absenţa plăcii
1 = insule separate sau bandă discontinuă de placă la nivelul coletului dentar;
2 = bandă continuă subţire de placă bacteriană la nivel cervical, cu lăţimea de
până la 1 mm;
3 = bandă de placă dentară cu lăţimea peste 1 mm, dar fără a depăşi 1/3 din
suprafaţa dentară;
4 = placă bacteriană cuprinsă între 1/3 şi 2/3 din suprafaţa dintelui;
5 = placă bacteriană ce acoperă peste 2/3 din suprafaţa dentară examinată.
10
Fig. 5. Scorurile indicelui Quigley-Hein
11
Fig. 6. Aspectul gingiei sănătoase
12
2.2.1. Indicele de inflamaţie gingivală propus de Silness şi Löe
- indicele de inflamaţie gingivală (IIG) se apreciază fie la toţi dinţii, fie la dinţii
reprezentativi (ex. la dinţii Ramfjord);
- se include în evaluare fiecare unitate gingivală în jurul dinţilor examinaţi:
- marginea gingivală O;
- marginea gingivală V;
- papila interdentară M;
- papila interdentară D.
Notarea indicelui:
0 = lipsa inflamaţiei, gingie normală;
1 = inflamaţie uşoară: modificări de culoare: în roz intens (eritem uşor), fără
sângerare;
2 = gingivită moderată:
- culoarea: roşu intens, aprins (eritem evident);
- edem uşor dispare textura de coajă de portocală, gingia devenind
netedă şi lucioasă, cu consistenţa buretoasă, moale;
- nu mai aderă ferm de periost;
- sângerare provocată (la palpare cu sonda);
3 = gingivită gravă:
- culoarea: cianotică (violet spre cenuşiu);
- edem marcat;
- se pot asocia ulceraţii → conturul devine neregulat, discontinuu;
- sângerează spontan.
1 2 3 4
DMF-S
molarii şi premolarii au câte 5 suprafeţe;
dinţii frontali prezintă în total 4 suprafeţe;
când un dinte lipseşte din motive carioase, absenţa lui se notează cu cifra
4 sau 5;
valoarea maximă a indicelui poate fi de 128, când se iau în calcul 28 de
dinţi;
dmf
este indicele de sănătate dentară evaluat la dentiţia temporară;
în cazul unei dentiţii complete, valoarea maximă a indicelui poate fi de 20
pentru dmf-t şi de 88 în cazul indicelui dmf-s;
un dinte temporar se consideră a fi absent doar dacă pierderea acestuia
are loc cu mai mult de 2 ani înainte de intervalul fiziologic de înlocuire).
16
Limitările şi dezavantajele indicelui:
Nu oferă informaţii cu privire la cariile radiculare;
Dinţii cu sigilări preventive pot fi uşor confundaţi cu dinţi obturaţi;
Determinat în lipsa examenului radiologic, indicele subestimează
prevalenţa reală a cariei.
Exemplu:
carie
obturaţie
extracţie
DMF-T = 4 + 1 + 2 = 7.
DMF-S = 4 + 5 + 12 = 21.
17
3. ÎNTOCMIREA FIŞEI DE PROFILAXIE
Data completării……….….…Studentul:.…………….…………………………………....
DATE PERSONALE:
Numele şi prenumele…...………..………………………………...………………….……
Sexul: M F
Data naşterii: ......../…… / ….……….
CNP ………………….………………………
Domiciliul: Localitatea ……….…………………….......... Judeţul ………………….....
Str……………………………………………… Nr. ….…… Telefon ....…………….……
Antecedente personale:…………………………..………………………….……………..
16
21
24
36
41
44
Media
PBI 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7
19
4. CONTROLUL MECANIC INDIVIDUAL AL PLĂCII
BACTERIENE
20
O altă clasificare mai simplă a durităţii periilor include:
peria dură (hard);
peria cu duritate medie (medium);
peria moale (soft).
21
sunt mai rezistente faţă de firele naturale care, în mediu umed, se
despică, luând direcţii diferite;
se usucă mai repede deoarece nu reţin apa, materialul din care sunt
confecţionate fiind mai omogen (fără canal nutritiv, ca la perii naturali).
Filamentele naturale au tendinţa de a reţine apa pe o perioadă mai
lungă de timp (de peste 8 ore) şi din acest motiv îşi modifică
consistenţa în funcţie de numărul folosirilor într-o perioadă de timp dată.
Fig. 13. Perie cu filamente subţiri şi inegale pentru o mai bună curăţare
interdentară şi cervicală (sursa: Nimbus Microfine ®)
23
Fig. 14. Perie cu smocuri alungite pentru penetrarea spaţiilor interdentare
24
Fig.16. Perie cu peri din cauciuc la marginea câmpului de filamente,
pentru masajul gingiei
Fig. 17. Perie cu lamele sau cupe din cauciuc în interiorul câmpului de
filamente pentru lustruirea smalţului = polish effect (sursa: Colgate 360°)
25
Fig.18. Perie cu filamente marginale mai lungi decât cele din interiorul
câmpului de peri (pentru o mai bună igienizare a şanţului gingival,
a aparatelor ortodontice fixe)
Fig. 19. Perie cu smocuri terminale alungite (power tip) pentru curăţarea
regiunii retromolare
26
În cursul folosirii, peria de dinţi se uzează, filamentele se înmoaie şi
capul periei se deformează complet, cu pierderea treptată a eficienţei sale în
eliminarea plăcii bacteriene. Gradul de uzare al periei dentare depinde de
frecvenţa şi tehnica periajului, presiunea aplicată sau abrazivitatea pastei de
dinţi. Astfel, nu se poate stabili o durată universală a periei de dinţi. Tocmai
din aceste considerente firmele producătoare au introdus aşa-numitele
smocuri indicatoare, de culoare albastră (impregnate cu indigotină), diferită
de restul filamentelor. Când aceste smocuri se decolorează până la jumătate
din lungime, peria de dinţi trebuie înlocuită.
Gâtul periei. Este porţiunea mai îngustă care leagă capul de mânerul
periei. Poate fi drept sau curbat în unghiuri diferite şi poate fi rigid sau flexibil.
27
În mod obişnuit, peria de dinţi se înlocuieşte la intervale de câte 3-4
luni. Filamentele deformate, rupte sau îndoite sunt mai puţin eficiente şi pot
produce leziuni gingivale. De asemenea, potrivit studiilor clinice, capul unei
singure perii de dinţi uzate poate conţine peste 10 milioane de bacterii. Dacă
uzura periuţei de dinţi se instalează mai devreme de 3 luni, practicianul
trebuie să identifice şi să corecteze eventualele erori în tehnica periajului (ex.
presiunea exagerată).
Există deja în comerţ şi perii de dinţi al căror cap este prevăzut cu un
strat subţire de argint, cu scopul de a dezinfecta filamentele.
28
Fig.20. Periuţă pentru bebeluşi
- perii extrafine (ultrasoft, extrafine, super fine, gentle care, etc.), cu câte
10.000-12.000 filamente foarte subţiri şi moi, destinate pacienţilor cu dinţi
sensibili sau după intervenţii chirurgicale dento-alveolare.
30
Fig. 22. Perie ortodontică dotată cu cap triplu (sursa: Benedent)
1. Capul periei
conectat la gât, este detaşabil de mâner şi înlocuibil;
în general, capetele de periuţe electrice sunt mai mici decât cele ale
periuţelor manuale;
forma variază: rotund, oval sau dreptunghiular;
majoritatea prezintă filamente dispuse în 2 sau 4 rânduri de
mănunchiuri;
periile cu lamele sau cupe din cauciuc asigură o mai bună lustruire a
smalţului;
2. Mânerul periei
robust, prevăzut cu buton de pornire/oprire;
unele modele sunt dotate cu butoane de reglare a frecvenţei
mişcărilor sau pentru setarea anumitor tipuri de periaj;
3. Sursa de curent
cu conectare directă la priză;
pe bază de baterii înlocuibile: prezintă dezavantajul că pe măsură ce
bateriile se epuizează, mişcările periuţei se încetinesc;
cu acumulator reîncărcabil încorporat în mânerul periei: mânerul se
plasează într-un suport care conţine încărcătorul, ce se conectează
la priză.
32
Viteza mişcărilor periuţelor electrice:
viteza variază între 1000-40000 oscilaţii/minut.
viteza este coordonată în funcţie de tipul filamentelor:
▪ periuţă mică, moale → cu acţiune rapidă, viguroasă;
▪ periuţă mai mare, dură → cu mişcări mai lente.
33
mişcările se efectuează lent, cu o presiune uşoară, constantă;
fiecare dinte se periază separat;
se evită presiunea, îndeosebi pe cementul radicular sau dentina
expusă;
capul periei se angulează şi se poziţionează în aşa fel încât toate
zonele să fie atinse;
în cazul dinţilor malpoziţionaţi, rotaţi sau aglomeraţi capul periei se
înclină adecvat, pentru un acces cât mai facil;
durata minimă a periajului cu peria electrică: 2 minute.
34
Durata periajului cu peria de dinţi manuală:
minim 3-4 minute;
trebuie să permită perierea de cel puţin 5 ori a fiecărei suprafeţe dentare;
Frecvenţa periajului:
la persoanele cu probleme dentare obişnuite sunt suficiente 2 periaje
zilnice;
la pacienţii cu parodontopatii, lucrări protetice complexe, aparate
ortodontice fixe, implanturi dentare şi afecţiuni ce influenţează sănătatea
gingivală, periajul se face după fiecare masă;
este indispensabil periajul de seară, înainte de culcare;
preferabil să se realizeze şi dimineaţa, după micul dejun;
NICIODATĂ: imediat după consumarea unor alimente sau băuturi acide
(mere, citrice, murături, băuturi carbogazoase, sucuri de fructe, cola); în
asemenea cazuri se aşteaptă cel puţin 30 de minute înainte de efectuarea
periajului dentar, pentru a permite remineralizarea smalţului erodat, prin
precipitarea treptată a ionilor anorganici salivari.
Tehnica periajului:
Literatura de specialitate descrie numeroase tehnici de periaj, dar niciuna
din acestea nu este universală, indicată pentru toţi pacienţii;
Se recomandă asimilarea unei tehnici adecvate de periaj, care să fie
efectuată corect şi regulat pentru îndepărtarea cât mai eficientă a plăcii
bacteriene;
Tehnica periajului se selectează în funcţie de dexteritatea persoanei,
condiţiile anatomice intraorale, starea de sănătate dentară şi parodontală;
Tehnicile de periaj se pot clasifica în funcţie de mişcările periei de dinţi,
astfel:
Deplasări orizontale;
Deplasări verticale;
Deplasări rotative, circulare;
Deplasări de rulare;
Mişcări de vibraţie.
Vestibular şi oral este strict contraindicat periajul orizontal, el fiind admis
exclusiv pentru igienizarea suprafeţelor ocluzale;
35
În vederea instruirii pacienţilor se recomandă folosirea unor modele de
arcade dentare, grafice sau filme animate, cu scopul de a prezenta
caracteristicile anatomice ale dinţilor, punându-se accent pe zonele greu
accesibile, precum cele interproximale, cervicale sau suprafeţele orale ale
dinţilor. Cea mai eficientă metodă de instruire se realizează în faţa oglinzii,
periajul efectuându-se sub atenta supraveghere a medicului dentist. Se pot
utiliza şi tablete revelatoare, pentru a demonstra pacientului prezenţa plăcii
bacteriene în regiunile cu acces dificil;
Cel mai corect este ca medicul dentist sau igienistul dentar să recomande
tehnica de periaj adecvată, în funcţie de factorii enumeraţi anterior.
Corectitudinea tehnicii periajului se verifică în mod repetat;
Nu este exclus ca la acelaşi pacient să fie necesară utilizarea a două
tehnici diferite, datorită condiţiilor anatomice specifice anumitor regiuni ale
arcadelor dentare.
Tehnici de periaj:
36
Dezavantaje:
traumatizant la nivelul ţesuturilor moi şi dure de la nivelul coletului
dentar, cu apariţia recesiunilor gingivale şi a leziunilor dentare în 1/3
cervicală;
nu igienizează spaţiile proximale;
dimpotrivă, tasează alimentele în spaţiile interdentare sub punctul de
contact, ducând la inflamarea papilelor interdentare;
Efecte:
igienizarea feţelor dentare vestibulare şi orale.
Dezavantaje:
nu curăţă suficient: - spaţiile interproximale şi
- şanţurile gingivo-dentare.
37
4.2.3. Metoda BASS (periajul sulcular)
Efecte:
urmăreşte îndepărtarea plăcii bacteriene din regiunea şanţului gingival
şi de pe suprafaţa gingiei marginale;
îndepărtează placa de pe faţa D a ultimului molar;
realizează protecţia caninului, at în curbura maximă a arcadei dentare,
prevenindu-se apariţia retracţiei gingivale;
39
4.2.5. Metoda CHARTERS (rotativ - vibratorie)
Indicaţii:
se aplică în mod particular în situaţiile în care există retracţii gingivale
considerabile, lăsând libere spaţiile interdentare, în care pot pătrunde
smocurile periei.
Metoda, bazată pe studii recente, este cel mai dificil de însuşit de către
pacienţi.
Efecte:
stimulează circulaţia gingivală şi măreşte gradul de cheratinizare al
epiteliului gingival;
igienizează feţele aproximale ale dinţilor.
Indicaţii:
exclusiv la pacienţi cu arcade normale.
Contraindicaţii:
tehnica nu se foloseşte la pacienţii parodontopaţi, fiindcă poate
deschide pungile parodontale, cu forţarea plăcii bacteriene şi a resturile
alimentare în aceste zone, determinând agravarea inflamaţiei.
40
Fig. 28. Plasarea periei cu smocurile îndreptate spre ocluzal/incizal
la tehnica Charters
41
4.2.7. Metoda FONES (periajul circular)
Indicaţii:
la copiii mici sau pacienţii cu dexteritate limitată.
Efecte:
curăţirea simultană a dinţilor maxilari şi mandibulari care se află în
contact.
Dezavantaje:
poate determina traumatizarea coletului dentar cu apariţia leziunilor
cuneiforme sau a leziunilor de mucoasă gingivală.
Indicaţii:
la pacienţii cu parodonţiul marginal sănătos: copii şi tineri.
Efecte:
perii pătrund în spaţiile interdentare, realizând o bună curăţire, dar şi un
excelent masaj gingival.
Dezavantaje:
tendinţa de a folosi mişcări rapide, de ştergere, duce la un periaj
superficial în 1/3 cervicală a dintelui, deoarece vârfurile perilor trec mai
degrabă peste, decât să pătrundă în această zonă.
42
4.3. Accidentele şi efectele nedorite ale periajului
Cauze:
utilizarea periuţelor hard;
exercitarea unei presiuni exagerate;
mişcările orizontale;
prelungirea periajului în anumite regiuni ale arcadelor dentare;
utilizarea pastelor de dinţi abrazive;
prezenţa pe arcade a unor dinţi malpoziţionaţi, rotaţi care se expun
abraziunii.
Consecinţe:
retracţie gingivală;
expunerea cementului radicular (creşterea riscului de carii radiculare);
hipersensibilitate dentinară la coletul dentar;
abraziunea dinţilor: îndeosebi în zona cervicală, cu adâncituri în formă
de ic sau suprafeţe netede şi lucioase.
43
4.5. Curăţarea limbii
Racleta linguală este în general din material plastic sau oţel inoxidabil,
conţinând un mâner şi o porţiune buclată prevăzută cu 1, 2 sau 3 lamele
paralele (Fig.30). Prin deplasarea sa dinspre rădăcina limbii către vârful
acesteia, lamelele îndepărtează eficient placa bacteriană.
Dispozitivele de curăţare a limbii cu care sunt prevăzute unele perii de
dinţi pe suprafaţa dorsală a capului periuţei (Fig. 31) se deplasează pe
suprafaţa dorsală a limbii în acelaşi sens postero-anterior.
Clătirea cavităţii bucale face parte integrantă din igienizarea orală. Este
important de reţinut, însă, că oricât de energică ar fi clătirea bucală, nu
înlocuieşte controlul mecanic al plăcii bacteriene, realizat cu peria şi pasta de
dinţi. Prin clătire se pot elimina resturi alimentare dintre dinţi sau de pe
suprafaţa acestora, respectiv se pot spăla resturile de placă detaşate în
cursul periajului şi pasta de dinţi.
Unii pacienţi nu stăpânesc ca atare tehnica clătirii bucale, ci încearcă
să deplaseze apa în cavitatea bucală fie prin scuturarea capului, fie prin
înclinarea sa alternativă la stânga şi la dreapta. Tocmai de aceea este
necesară descrierea detaliată a etapelor clătirii cavităţii bucale:
se ia în cavitatea bucală o cantitate mică de apă;
buzele se aduc în contact;
arcadele dentare se menţin la o mică distanţă una de alta, nu în
contact;
folosind musculatura limbii, a buzelor şi obrajilor, apa se presează
energic antero-posterior, prin spaţiile interdentare, pentru a permite
spălarea tuturor regiunilor;
la final se elimină conţinutul cavităţii bucale.
46
Croşetele şi alte dispozitive de stabilizare a protezei vor fi menajate de
periajul sau manevrele brutale.
Este interzisă perierea protezei cu perii şi paste abrazive, întrucât
suprafaţa ei poate fi zgâriată sau înăsprită, ceea ce favorizează acumularea
ulterioară a plăcii bacteriene. Se foloseşte o perie moale sau cel mult medie
şi o pastă cu abrazivitate redusă. Există perii şi paste special concepute
pentru igienizarea protezelor, respectiv seturi complete în acest scop, care
includ şi tablete efervescente şi care asigură curăţarea eficientă şi neagresivă
a plăcii şi a coloraţiilor de pe suprafaţa protezelor.
47
Dacă pacientul nu doreşte să poarte proteza pe durata nopţii, o poate
stoca într-un pahar cu apă. Proteza nu se lasă niciodată în condiţii de
uscăciune, căci devine poroasă şi casantă. Nu este necesară utilizarea
tabletelor efervescente sau a soluţiilor antiseptice pe timpul nopţii, decât dacă
este vorba de pacienţi cu debilităţi fizice, care nu reuşesc să cureţe proteza în
mod adecvat înainte de culcare.
Purtarea protezei pe timpul nopţii este o problemă controversată în
literatura de specialitate. Dacă pacientul se simte confortabil cu ea, o poate
menţine în cavitatea bucală, după ce o igienizează minuţios. Dacă preferă să
o scoată din gură pe durata somnului, după periaj o depozitează într-un
pahar cu apă.
Îngrijirea regulată a protezei asigură nu doar curăţarea ei, ci şi
menţinerea culorii sale iniţiale.
48
5. MIJLOACE COMPLEMENTARE DE IGIENĂ ORALĂ
4. fără fluor.
49
Beneficiile flossing-ului:
Aţa interdentară poate fi utilizată atât înainte, cât şi după periajul
dentar. Dacă se foloseşte înaintea periajului asigură nu doar îndepărtarea
plăcii bacteriene de pe suprafeţele proximale susceptibile la carii, dar
totodată facilitează accesul fluorului din pastele de dinţi folosite în cursul
periajului la suprafeţele dentare aproximale, prevenind astfel atacul carios.
Prin utilizarea aţelor interdentare impregnate cu fluor, fluorizarea suprafeţelor
proximale este realizată în cursul deplasării firului în spaţiile interdentare.
În cazul folosirii aţei interdentare după periajul dentar, cantitatea plăcii
bacteriene se reduce semnificativ inclusiv în spaţiile interdentare şi astfel
scade riscul tasării unui număr masiv de microorganisme în şanţul gingival.
Pe lângă îndepărtarea plăcii bacteriene de pe suprafeţele dentare
proximale, firul dentar detaşează şi resturile alimentare şi materia alba din
zonele proximale, contribuind la controlul halenei.
Sugestii suplimentare
Firul se deplasează treptat la o nouă porţiune nefolosită pentru a
asigura eficienţa în utilizare şi pentru a preveni transmiterea florei
microbiene de la un spaţiu interdentar la altul.
Firul se poate folosi dublu pentru a asigura o suprafaţă de frecare mai
largă.
Dacă după scoaterea firului din spaţiul interdentar pacientul constată că
firul s-a scămoşat, este indicat să îşi informeze medicul dentist, întrucât
scămoşarea poate fi determinată de prezenţa tartrului, a unei carii
incipiente sau a unei restaurări dentare incorecte (ex. obturaţie în
balcon).
Cauze posibile:
▪ distanţă prea mare între degetele mijlocii după înfăşurarea firului în
jurul acestora;
▪ introducere prea rapidă sau brutală în spaţiul interdentar;
▪ lipsa unui punct de sprijin;
▪ firul nu este ataşat ferm de suprafaţa dentară, sub forma literei „C”, ci
se introduce înspre vârful papilei interdentare, care astfel poate fi
lezată cu uşurinţă.
53
De asemenea, există aparate electrice pentru acţionarea aţei
interdentare (power flosser, Fig. 37), cu mâner asemănător periei electrice,
la care se ataşează segmente scurte de aţă interdentară din silicon, special
concepute pentru aceste aparate. Vibraţiile (cu o frecvenţă de 10.000-
15.000/minut) efectuate de capătul siliconic igienizează spaţiul interdentar şi
masează gingia.
5.2. Superfloss
Indicaţii:
54
Fig.38. Superfloss
Caracteristici:
- se aseamănă cu o perie pentru spălat sticla miniaturală (bottle neck brush);
- axul longitudinal este reprezentat de o tijă subţire din oţel inoxidabil, pe care
sunt dispuse radial filamentele sintetice ale periei;
- dimensiunile periei: - lungimea: 10-15 mm;
- diametrul între 0,3-8 mm;
- tija se conectează la mânerul periei;
- forma periei: cilindrică sau cilindro-conică (îngustare către capătul liber);
- mânerul periei poate fi drept sau angulat;
- capul periei poate avea mâner propriu sau poate fi montat la mânere
speciale.
56
Indicaţii:
igienizarea spaţiilor interdentare lărgite;
bifurcaţii, trifurcaţii radiculare expuse;
purtători de aparate ortodontice fixe (bracket-urile cimentate sunt
retentive);
curăţarea spaţiului de sub punţile dentare;
temporar pentru igienizarea regiunilor cu intervenţii chirurgicale
parodontale;
aplicarea unor substanţe active (antiseptice, desensibilizante, fluoruri).
57
Dacă se folosește o perie interdentară prea mare, aceasta va produce
leziuni la nivelul gingiei, iar în cazul selectării unei perii de dimensiuni prea
reduse, eficiența sa în curățarea regiunii va fi semnificativ diminuată.
Descriere:
Un singur smoc sau un număr redus de tufe, dispuse circular, cu
diametrul total de 3-6 mm, care se termină fie cu vârf ascuţit, fie cu vârf
rotunjit.
Există modele la care capul periei este fixat la mâner şi altele la care
mânerul este detaşabil. Mânerul este angulat pentru un acces mai facil.
Indicaţii:
curăţarea regiunilor cu acces dificil, unde alte instrumente sunt
ineficiente;
zone de furcaţie expuse;
breşe edentate îngustate (când spaţiul dintelui extras s-a îngustat);
spaţii interdentare lărgite;
spaţii interdentare cu papile decapitate;
dinţi cu aparate ortodontice fixe (suprafeţele dentare din jurul bracket-
urilor cimentate);
igienizarea spaţiului de sub corpul de punte;
regiunea din jurul dinţilor stâlpi la punţile dentare;
dinţi încălecaţi;
suprafaţa linguală a molarilor inferiori;
suprafaţa ocluzală şi distală a ultimului dinte prezent pe arcadă;
implanturi dentare.
58
Fig. 43. Perie unismoc cu vârful rotunjit (sursa: TePe)
59
5.5. Peria interdentară electrică (electric interdental cleaner)
Indicaţii:
îndepărtarea plăcii bacteriene din spaţiile interdentare lărgite, unde
papilele interdentare s-au atrofiat;
îndepărtarea plăcii bacteriene de pe suprafeţele proximale ce
mărginesc zone edentate;
curăţarea ariilor de furcaţie expuse;
curăţarea suprafeţelor radiculare concave;
ca mijloc suplimentar de igienă bucală, se folosesc pentru a îndepărta
resturile alimentare blocate în spaţiile interdentare, ce scapă şi celui
mai meticulos periaj.
Contraindicaţii:
este interzisă folosirea scobitorilor la dinţii cu parodonţiul sănătos,
unde ar determina recesia papilei interdentare.
60
Fig.45. Utilizarea scobitorii
61
Tehnica utilizării:
Scobitoarea se umectează pentru a deveni mai maleabilă. În scopul
prevenirii derapajului accidental al scobitorii, mâna trebuie sprijinită pe obraz,
bărbie sau dinţii frontali, cu ajutorul degetului inelar şi mic. Scobitoarea se
inseră în spaţiul interdentar cu baza triunghiului spre ţesuturile moi şi cu
vârful triunghiului orientat spre ocluzal/incizal, pentru a nu traumatiza gingia.
Axul scobitorii nu va fi orizontal, ci uşor oblic cu vârful ascuţit către
ocluzal/incizal, urmărind conturul structurilor gingivale. Se efectuează cu
scobitoarea 10-12 mişcări de introducere şi de scoatere în direcţia
menţionată, dar fără a o îndepărta în totalitate din spaţiul interdentar, tasând
placa bacteriană şi resturile alimentare în sens ocluzal/incizal.
Există şi scobitori din material plastic, care se pot reutiliza în mod
repetat. Totuşi, datorită materialului destul de rigid şi riscului de a produce
leziuni gingivale, este preferabilă evitarea lor.
Scobitorile se mai folosesc şi pentru aplicarea unor substanţe chimice,
antiseptice sau fluorurate, pe regiuni cu hipersensibilitate dentinară.
Tehnica utilizării:
Pregătirea pentru aplicare: în afara cavităţii bucale, mânerul
instrumentului se ţine ferm (strângerea în palmă poate oferi cel mai bun
control), cu vârful angulat uşor în sus pentru aplicarea pe arcada mandibulară
şi în jos pentru arcada maxilară.
Stimulatorul gingival se introduce oblic dinspre vestibular, în direcţie
orală, cu uşoară înclinaţie către ocluzal sau incizal, pentru a urma conturul
gingiei interdentare. Vârful este inserat până când se adaptează în zona
interdentară şi atinge suprafeţele proximale ale dinţilor, însă fără a fi forţat în
spaţiul acesta. Partea laterală a vârfului său este apoi presată pe gingia
dintre dinţi şi se foloseşte o mişcare blândă, dar fermă de rotaţie pentru a
exercita o presiune intermitentă pe ţesutul gingival. Se efectuează 10 astfel
de răsuciri în fiecare spaţiu interdentar. După utilizare se clăteşte cu apă şi se
stochează în loc uscat.
Dacă spaţiul interdentar este mai larg, stimulatorul se poate insera şi
dinspre oral.
62
Efectele stimulatorului gingival:
După unii autori folosirea lor ar determina:
creşterea ratei de cheratinizare la nivelul ţesutului gingival interdentar;
accentuarea conturului fiziologic al regiunii interdentare;
deplasarea spre exterior a plăcii bacteriene formate subgingival în
pungă, de-a lungul suprafeţei dentare;
restabilirea formei gingiei după intervenţii chirurgicale parodontale.
Indicaţii:
în ariile cu papila interdentară retrasă sau decapitată;
pentru igienizarea zonelor de furcaţie expuse în urma afecţiunii
parodontale.
Contraindicaţii:
în spaţii interdentare cu parodonţiu sănătos, unde papila şi ţesutul osos
subiacent ocupă întregul spaţiul interdentar de sub punctul de contact.
Descriere:
Este un dispozitiv care generează un jet pulsatil de apă îndreptat
asupra dinţilor şi gingiei. Jetul de apă intermitent îndepărtează resturile
alimentare şi doar o parte din placa bacteriană, deci nu înlocuieşte periajul
dentar sau folosirea mijloacelor suplimentare de curăţire interdentară.
Este format dintr-un recipient, mâner, acumulator, buton pentru reglarea
presiunii şi canula prin care se emite jetul de lichid. Unele aparate au
recipientul separat, din care lichidul este condus pe traiectul unui furtun până
la mâner, iar altele conţin rezervorul de apă în mâner, fiind lipsite de furtun.
Canulele bucale se ataşează la mâner, se pot schimba şi de obicei se rotesc
în toate unghiurile.
Prin folosirea aparatelor de irigaţie bucală (Waterpik, Interplak
Waterjet,) jetul de apă se poate proiecta până la 5-6 mm subgingival,
realizând astfel detaşarea microflorei subgingivale.
Efecte benefice:
reducerea gradului de inflamaţie gingivală;
creşterea gradului de cheratinizare;
reducerea sau anularea halitozei.
Indicaţii:
purtători de aparate ortodontice fixe pentru spălarea resturilor
alimentare dintre bracket-uri;
lucrări protetice complexe;
implanturi dentare;
zone cu papile interdentare absente sau reduse;
afecţiuni parodontale cu pungi puţin adânci (până la 5 mm);
imobilizări intermaxilare (ligaturi între arcadele dentare).
Contraindicaţii:
pacienţi care necesită premedicaţie antibiotică. În cazul folosirii irigării
orale se poate produce bacteriemie;
pungi parodontale adânci (≥6 mm) când există riscul acutizării şi al
abcesului parodontal;
lambouri gingivale acoperind molarii de minte neerupţi sau parţial
erupţi. În aceste cazuri pot fi induse abcese sau infecţii pericoronare;
pacienţi cu infecţii acute, de ex. abcese parodontale, gingivite acute
ulcero-necrotice.
64
Fig.48. Irigatoare bucale cu şi fără fir (sursa: Waterpik ®)
Tehnica utilizării:
Se porneşte aparatul şi se reglează presiunea dorită a jetului de apă.
Cu capul aplecat deasupra chiuvetei, jetul se dirijează perpendicular pe axul
lung al dintelui şi în spaţiul interdentar. Se evită orientarea canulei către
profunzimea şanţului gingival sau a pungii parodontale, deoarece poate leza
epiteliul joncţional (care asigură contactul din profunzime între gingie şi dinte)
sau poate produce abces parodontal. Jetul de lichid direcţionat pe dinte
exercită un efect de curăţare pe suprafaţa de impact şi spală totodată şanţul
gingival prin scurgerea soluţiei.
67
5.10. Apele de gură (mouthrinse, mouthwash)
Descriere:
În general sunt soluţii apoase sau pe bază de alcool (5-27%), care mai
conţin substanţe antiseptice, fluoruri, arome, îndulcitori şi coloranţi.
Au o acţiune de curăţire mai redusă, ce se datorează penetrării soluţiei
prin spaţiile interdentare, determinată de contracţia musculaturii obrajilor şi a
buzelor (acţiunea de clătire).
Întrucât în ultimii ani s-a constatat că apele de gură alcoolice provoacă
arsuri la nivelul mucoasei orale şi uscarea acesteia, cu instalarea treptată a
halitozei, producătorii au început să completeze gama de produse şi cu ape
de gură fără alcool. Există numeroase controverse în privinţa creşterii riscului
de cancer oral şi faringian în cazul utilizării timp îndelungat a apelor de gură
alcoolice, însă anumite studii au reuşit să demonstreze că alcoolul are efecte
citotoxice. Etanolul se descompune în acetaldehidă, iar aceasta inhibă
sinteza colagenului şi adeziunea fibroblaştilor, cu întreruperea structurilor
citoscheletice şi a organitelor citoplasmatice.
Clasificare:
- Ape de gură cosmetice (cu uz zilnic);
- Ape de gură terapeutice (vezi controlul chimic al plăcii bacteriene).
Beneficii:
acţiunea principală este de dezodorizare şi împrospătare, prin
componentele lor aromatice:
- esenţă de mentă;
- esenţă de vanilie;
- tinctură de anason;
- esenţă de cuişoare, etc.
efect antiseptic dacă printre ingrediente se află şi substanţe
dezinfectante, care inhibă totodată acumularea plăcii bacteriene şi
reduc gradul inflamaţiei gingivale.
Indicaţii:
după periajul dentar, pentru completarea igienei orale;
gingivită extinsă sau inflamaţia generalizată a mucoasei orale
(stomatită) când peria de dinţi se foloseşte cu mari dificultăţi;
la pacienţii cu fermentaţii bucale exagerate şi la cei cu halitoză sau
cacosmie.
68
Mod de utilizare:
- după periajul dentar se iau în gură 10 ml de apă de gură, cu care se
clăteşte viguros întreaga cavitate bucală timp de cel puţin 1 minut,
presând soluţia inclusiv prin spaţiile interdentare;
- soluţia se scuipă şi nu se clăteşte cu apă cavitatea bucală;
- timp de minim 1-2 ore se evită consumul de alimente, băuturi şi gumă
de mestecat.
Efecte benefice:
acţionează prin înglobarea şi detaşarea resturilor alimentare de pe
suprafeţele dentare, mai ales de la nivelul reliefurilor ocluzale;
stimulează temporar secreţia salivară şi prin aceasta amplifică acţiunea
de spălare a salivei;
prin substanţele conţinute au gust plăcut şi efect dezodorizant, răcoritor;
gumele cu substituenţi de zahăr contribuie la realizarea şi menţinerea
unui pH alcalin la nivelul cavităţii orale, intervenind în procesele de
remineralizare a smalţului;
gumele de mestecat cu xilitol echilibrează pH-ul şi au efect
antimicrobian, deci pot fi considerate ca suplimente ale altor măsuri de
carioprevenţie;
Mod de folosire:
- după mese guma se mestecă timp de maxim 10-15 minute, după care
se aruncă;
- se evită mestecarea ei prelungită, întrucât poate determina afecţiuni
gastrice şi tulburări la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare;
Indicaţii:
în cazul pacienţilor cu arcade dentare naturale.
Contraindicaţii:
arcade dentare cu reconstituiri sau arcade artificiale - în astfel de cazuri
se vor indica numai soluţiile de clătire şi folosirea periuţelor
interdentare;
pacienţi cu afecţiuni gastrice;
pacienţi cu probleme articulare (articulaţia temporo-mandibulară).
72
6.1.2. Perii rotative (prophy brush)
Sunt mici cupe de cauciuc moale, care pot depozita în interior pasta
abrazivă, urmând să o elibereze treptat în cursul periajului. Unele modele
prezintă bride sau lamele în interiorul cupei, pentru amplificarea efectului de
curăţare. Întrucât marginea cupei este foarte flexibilă şi subţire, poate
pătrunde cu uşurinţă în spaţiile interdentare şi în neregularităţile suprafeţelor
ocluzale.
Descrierea aparatului:
- aparatul se conectează la unitul dentar, în locul turbinei, întrucât
necesită aer comprimat;
- se acţionează cu pedala unitului;
- prezintă un rezervor de pulbere, mâner şi canula prin care jetul se
propulsează pe dinţi;
- rezervorul este prevăzut cu capac şi se reumple cu pulbere;
- canula conţine două conducte separate, care se unesc la vârf: pe una
se deplasează apa, iar pe cealaltă amestecul de pulbere şi aer;
- sistemul poate fi spălat, dezinfectat şi sterilizat în autoclav;
- există şi dispozitive care folosesc doar mixtura aerului cu pulbere, dar
acestea au o eficienţă foarte redusă în eliminarea depozitelor moi şi a
coloraţiilor.
Tehnica de utilizare:
- canula se orientează întotdeauna în unghi de 60-80⁰ faţă de axul
longitudinal al dintelui, spre incizal sau ocluzal, pentru a preveni
leziunile gingivale;
- niciodată nu se îndreaptă către ţesuturile moi;
∙ Air-Flow [EMS]
∙ Prophyflex [Kavo]
∙ Air-Max [Acteon Satelec]
∙ Cavitron Prophy Jet [Dentsply Detrey]
∙ Poli-Jet [Henry Schein]
∙ Turbodent [Mectron]
∙ Siro Flow [Siemens]
∙ ProSmile [Sirona]
∙ Clean-Jet [Hager & Werken]
∙ Amdent 230 [Amdent]
∙ Prophy Mate [NSK]
76
7. CONTROLUL CHIMIC AL PLĂCII BACTERIENE
77
Forma agenţilor antiplacă:
- paste de dinţi;
- soluţii de clătire orală;
- geluri;
- spray-uri;
- gume de mestecat.
7.2.1. Clorhexidina
Caracteristicile clorhexidinei
- Antiseptic cu spectru larg de acţiune: eficient asupra bacteriilor Gram
pozitive şi negative şi asupra levurilor; este eficace asupra germenilor
cariogeni (Streptococcus mutans) şi parodontopatogeni (Prevotella
intermedia, Porphyromonas gingivalis, Fusobacterium nucleatum, etc.);
78
- Prezintă omogenitate de acţiune asupra întregului ecosistem microbian
al cavităţii bucale, ceea ce limitează riscul dismicrobismelor
(dezechilibrelor microbiene);
- Datorită adsorbţiei la suprafeţele dentare, pelicula dobândită,
restaurările dentare şi mucoasa orală, are acţiune terapeutică
prelungită de până la 10-12 ore;
- În concentraţii reduse are efect bacteriostatic, iar în concentraţii
crescute exercită acţiune bactericidă imediată.
Mecanisme de acţiune:
- Împiedică aderenţa bacteriilor la suprafeţele dentare şi mucoase;
- Distruge peretele celulelor bacteriene. Prin încărcătura sa pozitivă,
prezintă afinitate faţă de peretele celular încărcat negativ. Fixarea
moleculei de clorhexidină la grupările fosfatice ale membranei celulare
determină scurgerea moleculelor citoplasmatice mici şi formarea unor
precipitate ireversibile, ce produce distrugerea celulei bacteriene;
- Reduce astfel formarea păcii bacteriene.
Indicaţiile clorhexidinei:
- Clătirea antiseptică a cavităţii bucale înainte de puncţia anestezică sau
de efectuarea tratamentelor stomatologice, pentru reducerea
germenilor orali (scade potenţialul infecţios al aerosolilor degajaţi în
timpul manoperelor cu ultrasunete, turbina, etc.);
- Clătiri bucale timp de 2 săptămâni după intervenţiile chirurgicale orale;
- Persoane cu boli sistemice asociate cu imunitatea scăzută: leucemii,
infecţia HIV, diabet;
- La pacienţii care nu pot efectua periajul dentar: traumatisme fizice
grave (ex. fractură maxilară ce necesită imobilizarea arcadelor dentare
timp de 3-4 săptămâni cu imposibilitatea de a realiza periajul);
- Pentru reducerea halitozei;
- La persoanele cu afte sau alte leziuni ulcerative la nivelul mucoasei
bucale, pentru a preveni recidiva şi suprainfectarea;
- La persoanele cu handicap fizic sau psihic, care sunt incapabile să
menţină igiena orală optimă;
- La persoanele care au fost supuse radioterapiei în regiunea capului şi
gâtului;
- În ultimele două trimestre ale sarcinii pentru prevenirea gingivitei de
sarcină;
- După detartraj, la persoanele cu gingivită gravă, ca metodă adjuvantă
pentru favorizarea vindecării;
- Pentru decontaminarea protezelor dentare la pacienţii cu stomatite
protetice - proteza se periază, apoi se cufundă 15 minute în soluţia de
clorhexidină, de două ori/zi;
80
De asemenea, clorhexidina se utilizează şi în cadrul tratamentelor
stomatologice, precum:
- Odontologie: pentru toaletarea cavităţilor dentare preparate înainte de
obturarea acestora
- Endodonţie: pentru lavajul spaţiului endodontic în combinaţie cu
tratamentul mecanic al canalelor radiculare;
- Parodontologie: irigaţia pungilor parodontale cu soluţii şi geluri pe bază
de clorhexidină în vederea suprimării florei microbiene subgingivale.
Clorhexidina nu înlocuieşte periajul dentar regulat!
Mod de utilizare:
- Se foloseşte de 2 ori pe zi, având în vedere durata sa de acţiune;
- Dinţii trebuie igienizaţi în prealabil, pentru a permite adsorbţia cât mai bună
a clorhexidinei pe suprafeţele dentare;
- Aproximativ la o oră după periaj se ia în gură o cantitate de 10 ml de
soluţie de clorhexidină şi se clăteşte viguros cavitatea bucală, timp de cel
puţin 1 minut;
- Soluţia se scuipă şi se evită consumul de lichide şi alimente cel puţin 2 ore.
Concentraţii utilizate:
▪ Cea mai uzuală concentraţie: 0,2% digluconat de clorhexidină;
▪ Se mai folosesc soluţii de 0,05% - 0,12%;
▪ Creşterea concentraţiei peste 0,2% nu oferă acţiune antiplacă semnificativ
superioară, însă se amplifică marcat reacţiile adverse;
7.2.3. Hexetidina
Efecte secundare:
coloraţii brune;
senzaţii de usturime, arsură şi descuamarea mucoaselor;
reacţionează cu metalele din aparatele gnatoprotetice.
Forme de prezentare:
- soluţii de clătire orală;
- geluri.
82
Forma de prezentare poate fi pasta de dinţi sau soluţia de clătire orală,
unde concentraţia principiului activ este de 0,03% + 0,2% ZnCl2 (care
măreşte eficienţa, deoarece sărurile metalice au proprietăţi antibacteriene).
Mecanismul de acţiune:
- alterarea suprafeţei bacteriene, care conduce la scăderea agregării şi
aderenţei bacteriilor.
- reducerea cantităţii de placă bacteriană şi a inflamaţiei gingivale când
soluţiile de clătire şi pastele de dinţi sunt utilizate împreună, cu o frecvenţă
de 4 ori pe zi;
- eficient şi în tratamentul halitozei, deoarece anihilează sulfurile volatile;
- inhibă degradarea metabolică a glucozei, menţinând pH-ul salivar în limite
fiziologice.
Efecte secundare:
senzaţii de arsură, fără apariţia de coloraţii;
- Citratul de Zn;
- Săruri metalice de Cu şi Zn.
Mecanismul de acţiune:
83
7.2.7. Triclosanul
Caracteristicile triclosanului:
- acţiune bacteriostatică, mai redusă decât a CHX;
- posedă spectru antimicrobian larg împotriva bacteriilor Gram-pozitive şi
Gram-negative;
- este adsorbit de peretele bacteriilor salivare şi din placa dentară aderentă şi
interferează cu metabolismul bacterian;
- agent neionic, deci este compatibil cu compuşii anionici (un avantaj foarte
mare);
- insolubil în apă şi din acest motiv necesită asocierea cu o bază sau un
alcool sau diverşi surfactanţi;
- la concentraţii mai mari de 0,5% apar tulburări ale percepţiei gustative.
7.2.8. Listerina
7.2.9. Peroxizii
Din păcate studiile clinice cu apa oxigenată sau alţi peroxizi sub formă
de băi bucale, gel sau dentifrice au fost echivoce. Cercetările efectuate pe
termen scurt cu H2O2, stabilizată în emulsie de apă/ulei şi încorporată în
pastă de dinţi, determină o reducere în formarea plăcii şi a gingivitei. Acest
fapt nu a fost confirmat în studii pe termen lung.
84
În plus, utilizarea prelungită a peroxizilor poate induce hipercheratoză
sau apariţia unor leziuni sub forma ulceraţiilor mucoase.
7.2.10. Antibioticele
7.2.11. Enzimele
85
8. SIGILAREA ŞANŢURILOR ŞI FOSETELOR
- Sigilarea preventivă;
- Sigilarea terapeutică (extinsă).
86
Sigilarea terapeutică ţinteşte oprirea în evoluţie a procesului carios
preexistent şi asigurarea unei protecţii adecvate împotriva atacurilor
cariogene ulterioare. Se efectuează în general doar în cazul leziunilor
carioase limitate în smalţ şi presupune două etape: prepararea cariei şi
obturarea ei, urmată de sigilarea întregului sistem de şanţuri şi fosete.
88
Fig.58. Gravajul acid
89
8. Controlul gravajului acid: în cazul pregătirii corecte a suprafeţei
dentare, smalţul va avea după uscare un aspect cretos, opac. Această
suprafaţă nu va fi expusă influenţelor mecanice sau umezelii, pentru a nu
compromite sigilarea;
- dacă saliva ia contact cu smalţul gravat, se repetă etapa condiţionării acide,
în caz contrar proteinele salivare precipitate vor compromite aderenţa
materialului de sigilare.
91
8.8. Cauzele detaşării premature a sigilantului
92
9. FLUORIZAREA TOPICĂ
94
9.2. Geluri cu fluor cu utilizare la domiciliu
Indicaţii:
hipersensibilitate dentinară;
prezenţa unor zone de smalţ demineralizate;
pacienţii cu xerostomie (senzaţie de uscăciune a cavităţii bucale);
persoane cu retracţii gingivale multiple şi tendinţa de a dezvolta carii
radiculare;
95
Mod de utilizare:
După periaj dentar;
Se ia în gură o cantitate de 10 ml din soluţie şi se clăteşte cu ea
cavitatea bucală timp de minim 2 minute, după care se scuipă
conţinutul cavităţii bucale;
Se evită clătirea şi consumul de alimente şi lichide timp de câteva ore;
La copii cu vârsta de 6-8 ani cantitatea soluţiei folosite la clătire este de
5 ml;
Periaj profesional;
Izolarea câmpului cu rulouri absorbante de bumbac/hârtie;
Uscarea suprafeţelor dentare cu spray-ul de aer;
Deschiderea ambalajului şi pregătirea lacului;
Aplicarea lacului sub forma unui film subţire cu ajutorul unor bureţi sau
pensule mici, respectiv cu aţa interdentară pe suprafeţele aproximale;
în general lacurile au culoare galben intensă;
Lăsarea lacului timp de 20 de minute, pentru a face priză;
96
Uscarea cu spray-ul de aer;
Menţinerea izolării câmpului încă un minut, pentru a permite priza
completă a lacului;
Îndepărtarea rulourilor absorbante;
Evitarea consumului de alimente şi băuturi timp de 4-6 ore şi evitarea
periajului timp de 12 ore, precum şi consumul unor alimente mai moi în
următoarele 24 h;
Se atrage atenţia pacientului asupra faptului că lacul poate conferi o
coloraţie galbenă a dinţilor, dar numai temporară;
Prezentare:- flacoane (5-10 ml) cu soluţii pentru mai multe utilizări sau
- sub formă de monodoze pentru o singură aplicaţie.
Produse:
● Bifluorid 12 (Voco) NaF, CaF2 55900 ppm;
● Bifluorid 10 (Voco) NaF, CaF2 22600 ppm;
● Duraphat (Colgate-Palmolive) NaF 22600 ppm;
● Fluor-Protector (Vivadent) difluorosilan 1000 ppm;
● ProFluorid Varnish (Voco) NaF 5000 ppm;
● CavityShield (Omnii Oral Pharmaceuticals) NaF 5000 ppm
97
Fig.61. Aplicarea lacului cu fluor pe dinte
Etape de lucru:
Periaj profesional;
Uscarea arcadei dentare ce urmează a fi fluorizată;
Pregătirea gutierei şi a gelului cu fluor;
Aplicarea gelului în gutieră, fără a depăşi cantitatea de 2,5 ml;
Aplicarea gutierei cu gel pe arcada dentară;
Se asigură aspiraţia salivei timp de 4 minute;
Se îndepărtează gutiera, excesul de gel se îndepărtează cu bulete de
vată, iar pacientul este rugat să scuipe fluidul oral acumulat;
Se menţine aspiratorul salivar încă 10 minute;
Pacientul este rugat să evite periajul, clătirea, consumul de alimente şi
băuturi timp de minim o oră.
98
Indicaţii:
profilaxia cariei şi eroziunii dentare;
reparaţia leziunilor carioase iniţiale;
desensibilizare;
prevenirea cariilor galopante la pacienţii care au fost iradiaţi pentru
tumori maligne;
profilaxia cariei la purtătorii de aparate ortodontice fixe.
Produse:
Elmex gelée: conţine olaflur, dectaflur, NaF în conc. de 12500 ppm F.
100
10. DETARTRAJUL
- supragingival:
îndepărtarea depozitelor de tartru şi placă de la nivelul coroanelor
dentare;
- subgingival:
eliminarea tartrului şi plăcii bacteriene de pe suprafeţele
radiculare;
lustruirea suprafeţelor detartrate = root planning;
îndepărtarea stratului superficial de cement moale,
impregnat cu toxine bacteriene.
10.2.1. Secera
Contraindicaţii:
detartrajul în zona subgingivală, datorită prezenţei celei de-a treia
muchii tăioase pe faţa dorsală a lamei active;
Tipurile secerei:
▪ Secera dreaptă (Jaquette-scaler) – cu faţă facială dreaptă;
▪ Secera curbată – faţa facială prezintă o curbură, sub formă de
semicerc.
103
muchii
active vârf
ascuţit
suprafaţa
laterală
„a treia” faţa
muchie facială
Fig.65. Secera
104
10.2.2. Foaia de mirt sau gheara
Indicaţii:
detartrajul supra- şi subgingival;
dată fiind geometria părţii active, poate fi folosită şi pentru excizia unor
papile hiperplazice, a unor polipi gingivali.
Indicaţii:
exclusiv pentru detartrajul supragingival, la nivelul suprafeţelor dentare
V şi O.
Contraindicaţii:
instrumentarea în regiunile subgingivale şi spaţiile interdentare.
105
Fig.67. Instrumentul trapezoidal
Indicaţii:
folosirea sa se limitează doar la îndepărtarea depozitelor masive de
tartru supragingival;
tartrul care formează un inel în jurul dintelui, îndeosebi pe feţele
vestibulare, linguale sau cele distale la dinţii care nu au vecin posterior,
se elimină uşor cu ajutorul săpăligii;
subgingival se poate utiliza doar în cazul pungilor mai largi, până la o
adâncime de 1-2 mm, când gingia este uşor detaşabilă.
107
10.2.5. Dalta parodontală
Indicaţii:
se foloseşte foarte rar, doar pentru detaşarea tartrului masiv de pe dinţii
frontali inferiori, când spaţiile interdentare lărgite sunt ocupate de tartru;
Contraindicaţii:
niciodată nu se acţionează spre gingie sau alte părţi moi şi este strict
interzisă utilizarea sa în spaţiul subgingival.
108
10.2.6. Pilele sau răzuşele parodontale
Indicaţii:
netezirea suprafeţelor radiculare din pungi adânci şi zone de furcaţie.
10.2.7. Chiuretele
Engleză: curette
110
Fig.73. Chiureta universală
- faţa facială a lamei este răsucită în unghi de 20° faţă de axul longitudinal
al gâtului, derivând astfel două unghiuri inegale faţă de planul vertical:
un unghi de 70° şi unul de 110°;
- partea activă este curbată astfel în 2 planuri, motiv pentru care contactul
cu dintele nu este punctiform, ci liniar (mai mare);
- dintre cele două muchii laterale doar una este activă asupra tartrului şi
cementului necrotic de pe suprafaţa dentară, şi anume cea care se
situează mai inferior când mânerul instrumentului este ţinut în plan
vertical, iar cealaltă muchie se orientează în aşa fel în timpul
detartrajului, încât menajează peretele gingival al pungii parodontale;
- specificitate pentru anumite suprafeţe: părţile active prezintă angulaţii şi
dimensiuni specifice pentru anumite suprafeţe ale unor grupuri de dinţi;
113
Fig. 77. Chiurete Gracey speciale
Chiuretele Gracey „după cinci” [after five] au partea pasivă mai lungă cu
3 mm decât o chiuretă standard (9+3=12 mm) fiind adecvate pentru
îndepărtarea tartrului din pungile parodontale cu adâncimea de peste 5 mm.
Chiuretele Gracey „mini cinci” [mini five] reprezintă o modificare a
chiuretelor „după cinci”. Partea activă este redusă la jumătatea lungimii, este
mai subţire şi mai uşor de inserat la nivelul furcaţiilor sau în zone cu acces
dificil.
1) POZIŢIA PACIENTULUI
- va fi cât mai confortabilă, cu capul bine sprijinit în tetieră
- dacă se lucrează cu pacientul în poziţie şezândă poziţiile capului:
∙ capul uşor în extensie şi la înălţimea umărului operatorului când se
lucrează la maxilar;
∙ capul în continuarea trunchiului şi la nivelul cotului medicului, când se
lucrează la dinţii arcadei mandibulare.
115
3) ILUMINAREA - cavitatea orală trebuie să fie foarte bine iluminată,
direct (lumina de la lampa scialitică) sau indirect (cu oglinda dentară) în
zonele mai greu accesibile.
9) CONTROLUL DURERII:
Se vor urmări reacţiile pacientului, pentru a observa necesitatea unei
anestezii, în caz de durere. Dacă în cursul detartrajului manevrele sunt
dureroase, se efectuează anestezie prin infiltraţie plexală sau tronculară
periferică, pentru asigurarea liniştii operatorii şi pentru confortul pacientului.
116
10) PRIZA INSTRUMENTULUI - este esenţială, deoarece asupra
blocului de tartru se exercită presiune sau tracţiune. Priza corectă conferă
stabilitate, eficienţă şi control asupra instrumentului de detartraj.
Se acceptă 3 tipuri de priză:
- priza tip „creion”: indicele şi policele se află pe mâner, asemănător
prizei creionului, iar degetul mijlociu este pe ultima porţiune a mânerului,
aproape de umărul instrumentului.
- priza tip „creion modificată” se aseamănă cu prima tehnică, deplasând
indexul în sus pe mâner, la distanţă de partea pasivă a instrumentului.
Policele se află la nivelul indicelui şi buricul degetului mijlociu se aplică pe
gâtul instrumentului.
- priza palmară: este indicată la îndepărtarea tartrului dur şi aderent cu
ajutorul dălţii. Instrumentul este ţinut în palmă, cu degetele II-V strânse în
jurul mânerului său, iar policele este deplasat la nivelul părţii pasive, pentru
controlul derapării.
117
12) FINISAREA ŞI LUSTRUIREA suprafeţelor detartrate constituie o
etapă deosebit de importantă, care garantează în timp rezultatele
detartrajului. La nivel subgingival se efectuează root planning minuţios.
Şedinţa se va încheia prin clătirea cavităţii orale cu o soluţie antiseptică,
antiinflamatoare şi cicatrizantă. In prezent se foloseşte clătirea cu substanţe
antiplacă de tipul clorhexidinei sau triclosanului. In urma unui detartraj realizat
corect şi complet, sângerarea gingivală se reduce foarte mult.
118
0⁰ <45⁰ 45-90⁰ >90⁰
Forma pietrelor:
- Dreptunghiulare plate – pentru ascuţirea muchiilor laterale;
- Cilindrice – pentru ascuţirea feţelor faciale;
- Cilindro-conice – pentru ascuţirea feţelor faciale.
În general este necesară şi utilizarea unui lubrifiant (de regulă ulei, dar
poate fi şi apă), care reduce frecarea, deci supraîncălzirea şi înmuierea
instrumentului, reţine particulele metalice detaşate şi previne înglobarea lor în
structura pietrei de ascuţit.
121
În cazul chiuretelor se rotunjeşte şi vârful lor, menţinând piatra în unghi
de 45º faţă de planul vertical. La chiuretele Gracey nu este necesară
ascuţirea muchiei laterale inactive.
122
Fig.83. Aparat pentru ascuţirea instrumentarului manual pentru detartraj
Aparate magnetostrictive
Operează pe principiul magnetostricţiei. O bară din metal sau mai multe
benzi metalice sunt plasate în interiorul unei bobine prin care trece curent
alternativ. La pornirea curentului, bobina induce un câmp magnetic, care
determină contracţia şi alungirea tijei/lamelelor metalice din interior, transmisă
ansei active sub forma unor vibraţii fine. Bara de metal plasată în piesa de
125
mână a aparatului, generează o vibraţie cuprinsă între 18.000-35.000 cicli pe
secundă, vibraţie care conferă părţii active o deplasare de circa 28-30 μm.
Generează cantităţi mari de căldură şi astfel impune răcire abundentă.
Deplasarea ansei este eliptică.
Poate influenţa buna funcţionare a diferitelor dispozitive electronice.
Exemple: Cavitron (Dentsply).
Aparate piezoelectrice
Aceste aparate operează prin intermediul unui transductor de cristale
de cuarţ care converteşte energia electrică în vibraţii de 25.000-50.000 cicli
pe secundă.
Avantajul major al acestor aparate rezidă în faptul că în lipsa câmpului
magnetic căldura generată este mult mai redusă, iar părţii active i se conferă
o mişcare liniară.
Exemple: Varios 750 (NSK), Piezon Master 600 (EMS), Symmetry IQ
(Hu-Friedy).
Contraindicaţii:
dinţi cu regiuni de smalţ demineralizate;
la copii, întrucât ţesuturile aflate în dezvoltare sunt sensibile la vibraţiile
ultrasonice;
plăgi chirurgicale recente (pot fi afectate suturile);
127
osteomielite locale;
infecţii gingivale ciclice cronice;
diabet zaharat grav;
tulburări de nutriţie cronice grave şi debilitante;
neoplazii locale metastatice;
pacienţi cu pace-maker (contraindicaţie valabilă doar în cazul aparatelor
magnetostrictive, care generează vibraţiile ultrasonice prin intermediul
tijei metalice activate de câmpul magnetic, cu influenţă asupra
stimulatoarelor cardiace implantabile);
pacienţii cu boli infecţioase şi contagioase.
Dezavantaje:
lezează compozitele;
prin producerea de căldură, poate afecta pulpa;
produce aerosoli;
provoacă tinnitus temporal.
Avantaje:
eliminarea rapidă a tartrului;
îndepărtarea unei cantităţi mai reduse de cement radicular, faţă de
instrumentele manuale.
Dezavantajele metodei:
costuri ridicate;
riscul iradierii altor ţesuturi – ochii (necesită protecţie cu ochelari
speciali).
129
10.8. Complicaţiile şi accidentele detartrajului
131
11. CONTROLUL INFECŢIILOR NOSOCOMIALE ÎN CABINETUL
DE MEDICINĂ DENTARĂ
11.1.1. Mănuşile
132
11.1.2. Masca
133
11.2. Circuitul instrumentelor
- efectele decontaminării:
diminuează populaţia de microorganism;
previne uscarea produselor biologice;
uşurează procesele ulterioare;
contribuie la protecţia personalului care manipulează,
dezasamblează instrumentele;
contribuie la protecţia mediului împotriva contaminării.
134
11.2.2. Curăţarea instrumentelor
Curăţarea manuală
- se perie instrumentele cu grijă, insistând asupra articulaţiilor şi canelurilor, în
părţile scobite, jgheaburi şi porţiuni cu cavităţi, utilizând o perie moale din
nylon;
- instrumentarul se demontează complet;
- operatorul poartă în mod obligatoriu mănuşi, mască şi halat de protecţie;
- perierea instrumentelor se face în soluţia detergent utilizată şi nu în aer,
pentru a evita stropirea;
- la finalul acestei etape se dezinfectează suprafeţele din jurul zonei unde s-a
efectuat curăţarea.
Curăţarea automată
- presupune folosirea unei maşini de curăţat automată cu program de
dezinfecţie/baie cu ultrasunete;
- utilizarea acestor dispozitive au avantajul că reduc expunerea personalului
la agenţii infecţioşi şi substanţele chimice toxice;
- nu se curăţă în baie cu ultrasunete oglinzile dentare şi piesele de mână,
pentru a evita distrugerea lor;
135
11.2.3. Clătirea instrumentelor
136
Pungile/rolele de hârtie-plastic achiziţionate trebuie să fie sudate cu
trei rânduri de benzi a câte 10 mm fiecare (conform standardelor europene).
Acestea sunt de diferite dimensiuni, cu sau fără pliu, iar după ce au fost
încărcate cu instrumentar trebuie sudate/lipite la capătul de acces. Sudarea
se realizează cu ajutorul unui aparat special dedicat acestei operaţii. Există şi
pungi care la capătul de acces au un sistem autocolant pentru lipirea
pachetului. Pungile de hârtie-plastic cu instrumentar (truse) se aşează în
coşuri/navete metalice în poziţie verticală, ordonate ca si cărţile în bibliotecă.
Coşurile/navetele metalice astfel încărcate se introduc în incinta
sterilizatorului.
Hârtia specială este folosită pentru împachetarea instrumentarului,
mănuşilor sau materialului textil. Ambalarea se realizează obligatoriu în două
straturi de hârtie specială, astfel încât materialul de sterilizat să fie bine
închis, fără soluţii de continuitate; după plierea celui de al doilea strat acesta
se închide cu banda adezivă cu indicator fizico-chimic de virare a culorii.
Materialul ambalat în hârtie specială sau pungi hârtie-plastic se aşează în
coşuri/navete metalice. În funcţie de mărimea pachetului, în coşuri/navete se
aşează un singur pachet sau două, dar nesuprapuse pentru a permite
pătrunderea agentului de sterilizare în interiorul pachetelor. După ambalarea
materialului de sterilizat în hârtie specială sau pungi hârtie-plastic şi aşezare
în coşuri/navete, manipularea pachetelor se face numai prin intermediul
acestora. Hârtia specială şi pungile hârtie-plastic folosite la împachetare NU
se reutilizează.
Când se folosesc cutii metalice (casolete), cu sau fără perforaţii, după
introducerea materialul de sterilizat se închide capacul şi se aplică două
bucăţi de bandă adezivă pentru controlul eficacităţii sterilizării. Această bandă
adezivă mai are şi rolul de a fixa capacul cutiei. Pot fi folosite şi cutii metalice
perforate prevăzute cu valve sau filtre; utilizarea şi întreţinerea acestora se
face conform instrucţiunilor producătorului.
11.3. Sterilizarea
137
11.3.1. Sterilizarea cu aer cald (poupinel, etuva)
11.4. Dezinfecţia
140
11.5. Măsuri preventive în cabinetul de medicină dentară
141
11.6. Manevrarea deşeurilor infecţioase
a b
c d
e f
1. Periaj profesional;
2. Izolare - pentru asigurarea unui câmp de lucru lipsit de salivă şi umezeală
- Se face în mod ideal cu diga din cauciuc sau, în lipsa acesteia:
- Cu rulouri absorbante prefabricate (din vată sau hârtie) şi aspiratorul de
salivă;
3. Gravaj acid pentru creşterea retentivităţii smalţului
- Cu acid ortofosforic 37%;
- Durata: indicată de producător: 30-60 secunde;
- Suprafaţa gravată trebuie să fie mai extinsă decât dimensiunea bijuteriei;
4. Clătire şi uscare cu spray-ul de aer;
5. Aplicarea adezivului pe suprafaţa dentară selectată, apoi pe faţa dorsală a
bijuteriei;
6. Lipirea bijuteriei pe dinte;
7. Fotopolimerizare atât dinspre oral, cât şi din direcţie vestibulară, timp de
30-40 secunde
8. Îndepărtarea excesului de material adeziv cu ajutorul unor freze
diamantate fine sau gume siliconate;
- Niciodată cu ansele aparatelor ultrasonice pentru detartraj (acestea
detaşează bijuteria);
- Se evită zgârierea marginilor bijuteriei.
145
Fig. 87. Bijuterie aplicată pe incisivul lateral superior stâng
146
BIBLIOGRAFIE
148
37. Outhouse TL, Al-Alawi R, Fedorowicz Z, Keenan JV. Tongue scraping
for treating halitosis. Cochrane Database Syst Rev. 2006;(2):CD005519.
38. Ögaard B, Rölla G, Helgeland K. Fluoride retention in sound and
demineralized enamel in vivo after treatment with a fluoride varnish
(Duraphat). Scand J Dent Res. 1984;92(3):190-7.
39. Pader M. Oral hygiene products and practice, Marcel Dekker, New York,
1988.
40. Petcu B, Bocskay Ş, Barbu L – Electronomicroscopic study of root
surfaces debrided with different scaling methods, Revista de Medicină şi
Farmacie, 2009;55(4):497-500.
41. Petcu B, Bocskay Ş, Mare A, Man A – Modificările florei anaerobe
creviculare sub acţiunea aţei interdentare, Buletin de Ştiinţe Medicale
2009;82(1):46-48.
42. Petersson LG, Twetman S, Dahlgren H, Norlund A, Holm AK,
Nordenram G, Lagerlöf F, Söder B, Källestål C, Mejàre I, Axelsson S,
Lingström P. Professional fluoride varnish treatment for caries control: A
systematic review of clinical trials. Acta Odontol Scand. 2004;62(3):170-176.
43. Podariu AC, Jumanca D, Găluşcan A, Văcaru R, Muntean R. Tratat de
prevenţie oro-dentară. Editura Waldpress, Timişoara, 2003.
44. Polin RA. Prevention of nosocomial sepsis, Columbia seminar in
Salzburg, 2002.
45. Poulsen S. Fluoride containing gels, mouthrinses and varnishes. An
update of efficacy. Eur Arch Paediatr Dent. 2009;10(3):157-161.
46. Rayner J, Holt R, Blinkhorn F, Duncan K. British Society of Paediatric
Dentistry: a policy document on oral health care in preschool children. Int J
Paediatr Dent. 2003;13(4):279-285.
47. Ripa LW. Review of the anticaries effectiveness of professionally applied
and self-applied topical fluoride gels. J Public Health Dent. 1989;49:297-309.
48. Robinson PG, Deacon SA, Deery C, Mike Heanue, Walmsley AD,
Worthington HV, Glenny AM, Shaw BC. Manual versus powered
toothbrushing for oral health. The Cochrane Database of Systematic Reviews
2005,(2):CD002281.
49. Rosema NAM, Timmerman MF, Piscaer M, Strate J, Warren PR, Van der
Velden U, Van der Weijden GA. An oscillating/pulsating electric toothbrush
versus a high-frequency electric toothbrush in the treatment of gingivitis, J
Dent. 2005;33(Suppl.1):29-36.
50. Schüz B, Wiedemann AU, Mallach N, Scholz U. Effects of a short
behavioural intervention for dental flossing: randomized-controlled trial on
planning when, where and how. J Clin Periodontol. 2009;36(6):498-505.
51. Sicilia A, Arrequi I, Gallego M, Cabezas B, Cuesta S. Home oral hygiene
revisited. Options and advice. Oral Health Prev Dent. 2003;1:407-422.
52. Twetman S. Caries-prevention with fluoride toothpaste in children an
update. Eur Arch Paediatr Dent. 2009;10(3):162-167.
149
53. Wilkins E, Wyche C. Clinical Practice of the dental hygienist, 10th
edition, Lippincott Williams & Wilkins, Baltimore, 2008.
54. Van Palenstein Helderman WH, Kyaing MM, Aung MT, Soe W, Rosema
NA, van der Weijden GA, van’t Hof MA. Plaque removal by children using old
and new toothbrushes. J Dent Res. 2006;85:1138-1142.
55. Waerhurg J. The interdental brush and its place in operative and crown
and bridge dentistry. J Oral Rehab. 1976;3:107-113.
56. Warren PR, Chater BV. An overview of established interdental cleaning
methods. J Clin Dent. 1996;7:65-69.
57. Weber T. Memorix fogászat, Dental Press Hungary, Budapest, 2004.
58. Wolf, HF, Hassell, TM. Color atlas of dental hygiene, Thieme Medical
Publishers, Stuttgart, 2006.
59. Woodall IR: Comprehensive Dental Hygiene Care, 4th edition, Mosby,
St. Louis, 1993.
60. Yeung CA. A systematic review of the efficacy and safety of fluoridation.
Evid Based Dent. 2008;9:39-43.
150