Pr. Vasile Sorescu Figuri Evenimente Si

Coperta de DONE STAN
Editura SAECULUM I.O.

ISBN 973-97020-5-8
Editura VESTALA
ISBN 973-96817-9-4
Toate drepturile sunt rezervate Editurii SAECULUM I.O.
Preot VASILE SORESCU
FIGURI, EVENIMENTE
SI LOCURI BIBLICE
DICłIONAR
Editura SAECULUM I.O. Editura VESTALA
Bucureşti, 1995
ARGUMENT
PreŃuim din toată inima, dragostea părintelui
Vasile Sorescu de a lucra în via Domnului şi
prin elaborarea „DicŃionarului Biblic", necesar
pentru întărirea adevărurilor de credinŃă.
t CALINIC, episcop de
Argeş, Muscel şi Teleorman
Ianuarie 1995
Cuvânt înainte
Acest dicŃionar biblic se adresează în mod deosebit
elevilor care studiază religia în şcoală. De aceea aş dori
ca el să fie un modest îndrumător pe calea adevărului
veşnic, având totodată conştiinŃa că este, ca orice
dicŃionar, mereu perfectibil.
Despre Biblie sau Sfânta Scriptură Biserica învaŃă că
a fost inspirată de Duhul Sfânt cărturarilor sfinŃi, fiind
scrisă între anii 1230 î.Hr.-96 d.Hr.
Ea este o carte unică ce cuprinde „Cuvântul lui
Dumnezeu" şi care împreună cu Sfânta TradiŃie formează
cele două izvoare ale revelaŃiei dumnezeieşti
supranaturale.
A citi Sfânta Scriptură este o datorie, iar a o interpreta
şi a o răstălmăci după bunul plac şi după interese este
un mare păcat, şi cei ce fac aceasta, o fac „spre a lor
pierzare" (II Petru 3, 16).
Numai Biserica are dreptul şi autoritatea de a tâlcul
Biblia, cum de fapt a şi făcut.
Istoria este martoră că orice interpretare particulară a
Bibliei, în afara Bisericii, a avut urmări dintre cele mai
nefaste pentru omenire.
După cum se va vedea, unii termeni explicaŃi în
dicŃionar depăşesc cadrul strict biblic. Astfel, vor fi amintite
cele şapte Taine ale Bisericii, sinoadele şi alte realităŃi din
Biserica Ortodoxă. Aceasta pentru că legătura lor cu
Sfânta Scriptură este esenŃială.
Chiar şi referirile ce se vor face cu privire la celelalte
culte religioase, la secte şi la diverse realităŃi din afara
Bisericii Ortodoxe, nu sunt întâmplătoare. Ele au luat
fiinŃă tot în legătură cu Biblia, dar de data aceasta au
ca puncte de plecare interpretările greşite ale unor texte
scripturistice.
Aduc respectuoase mulŃumiri Prea SfinŃitului Calinic,
episcopul Argeşului, Muscelului şi Teleormanului, pentru
îndemnul şi binecuvântarea pe care mi le-a dat în vederea
tipăririi.
MulŃumesc de asemenea d-lui profesor dr. Ionel
Oprişan, fără iniŃiativa căruia nu ştiu dacă ar fi văzut
vreodată lumina tiparului un astfel de dicŃionar.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Preot Vasile Sorescu
Argeş, l ianuarie 1995
A
AARON - primul arhiereu al Vechiului Testament.
Era din seminŃia lui Levi şi a fost fratele mai mare al lui
Moise.
S-a născut în Egipt, pe când evreii erau în robia acestei
Ńări. Atunci când Dumnezeu a eliberat poporul evreu din
robie, Aaron a fost cel mai apropiat părtaş al lui Moise,
însoŃindu-1 în faŃa lui faraon şi ajutându-1 să conducă poporul
prin pustie timp de patruzeci de ani.
După o chemare specială şi o rânduială revelată de
Dumnezeu lui Moise, Aaron a fost sfinŃit ca primul arhiereu
al Legii Vechi (Ieşire 29), (Levitic 8).
La această chemare se referă apostolul Pavel când
vorbeşte despre slujirea preoŃească, zicând: „Nimeni nu-şi
ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat ca şi Aaron"
(Evrei 5,4).
împreună cu fiii săi Nabad şi Abiud şi cu alŃi şaptezeci
dintre bătrânii lui Israel, Aaron a însoŃit pe Moise a doua
oară pe muntele Sinai, unde au fost date cele zece porunci
dumnezeieşti. Sf. Scriptură consemnează însă şi unele
slăbiciuni ale lui Aaron, atât faŃă de popor cât şi faŃă de
fiii săi.
Dar cu toate aceste slăbiciuni, slujirea de arhiereu a Iui
Aaron a fost adeverită de Dumnezeu prin minunea înverzirii
toiagului său, căci din cele douăsprezece toiege puse în
cortul sfânt, numai cel al lui Aaron a înflorit şi a făcut
migdale (Numeri 17).
Aaron a murit pe muntele Hor, înainte de intrarea
evreilor în Canaan. El rămâne una din personalităŃile de
seamă ale Vechiului Testament, care prefigura pe Arhiereul
lisus Hristos.
ABED—NEGO - evreu de neam, dus în robia
babiloneană. Numele lui evreiesc era Azaria.
10
Abed-Nego împreună cu Arania (Şabroc), Misael (Maşac)
şi prorocul Daniel sunt aleşi să slujească la curtea regelui
Nabucodonosor şi timp de trei ani hrana lor a fost alcătuită
numai din zarzavaturi şi apă.
După trei ani ei se arată mai frumoşi decât ceilalŃi tineri
caldei care au fost hrăniŃi cu bucate de la masa regelui.
După aceea, cei trei tineri se opun poruncii lui
Nabucodonosor de a cinsti statuia regelui ridicată în câmpia
Dura (Deir) din Ńinutul Babilonului.
Fiind pârâŃi de caldei regelui pentru neîmplinirea poruncii,
ei au fost aruncaŃi într-un cuptor încins la foc. Cu ajutorul
îngerului însă, tinerii au rămas nevătămaŃi în mijlocul
cuptorului, cu toate că cei ce i-au aruncat pe ei au fost
mistuiŃi de flăcări.
Minunea aceasta 1-a încredinŃat pe Nabucodonosor de
puterea lui Dumnezeu, iar cei trei tineri au fost repuşi în
slujbele lor de către cârmuitorul Ńinutului Babilonului.
Cuptorul cel răcorit de înger avea să semnifice minunea
întrupării Fiului lui Dumnezeu din Sf. Fecioară Măria.
Iar despre hrănirea celor trei tineri cu verdeŃuri se
aminteşte în rugăciunea ce se citeşte pentru binecuvântarea
prinoaselor aduse la biserică cu ocazia sărbătorilor mai
însemnate.
ABEL - al doilea fiu al lui Adam şi al Evei. El a fost
păstor de oi şi a avut o viaŃă sfântă.
Abel învăŃase de la tatăl său Adam să iubească pe
Dumnezeu şi să-I aducă jertfe dintre cele mai frumoase
animale ale sale.
Atunci când Abel şi Cain, fratele său mai mare, au
ridicat altare şi au adus jertfe, Dumnezeu a primit numai
jertfa lui Abel.
De aceea Cain îl omoară, fără ca acesta să-i fi făcut
ceva rău.
Având nădejdea mântuirii prin venirea Mântuitorului,
Abel şi-a ales credinŃa şi ascultarea, pe când Cain a intrat
sub stăpânirea diavolului prin răutate şi necredinŃă.
Jertfa lui Abel prefigurează jertfa Mântuitorului lisus
DICłIONAR BIBLIC
11
Hristos, prin care noi oamenii am fost eliberaŃi de sub robia
lui Satan şi suntem împăcaŃi cu Dumnezeu.
ABGAR - rege al Edesei (50 d.Hr.). El a fost vindecat
de o boală foarte grea de apostolul Tadeu şi ca mulŃumire,
a îngăduit creştinarea oraşului.
ABIATAR - arhiereu în timpul domniei regelui David.
Din cauză că 1-a susŃinut pe Adonia să ocupe tronul lui
David, Solomon 1-a înlocuit cu arhiereul ładoc.
ABIGAIL - soŃia lui Nabal din Maom, om aspru şi
rău ce se trăgea din Calcb (/ Regi 25).
A fost o femeie frumoasă şi înŃeleaptă, care, după moartea
lui Nabal, a devenit soŃia lui David şi mama celui de-al
doilea fiu al regelui Chileab (// Regi 3).
ABIA - 1) rege al regatului Iuda (913-911).
A fost fiul lui Roboam. Pe mama sa o chema Maaca şi
era fiica lui Abesalom. A domnit în Ierusalim trei ani şi a
purtat războaie tot timpul cu Ieroboam I, regele Israelului
(/// Regi 14).
2) Fiul lui Ieroboam I, care pentru păcatele părinŃilor
a fost pedepsit de Dumnezeu cu boală şi apoi cu moartea,
după cum prevestise prorocul Ahia.
3) Al doilea fiu al lui Samuel.
Era judecător peste Israel. Cu fratele său mai mare Joii,
conducea poporul în Beer-Şeba.
A fost lacom şi judeca strâmb (/ Regi 8,1).
Poporul a ascuns aceasta faŃă de Samuel, căci dacă
Samuel ar fi ştiut de relele săvârşite de fiii săi, nu i-ar fi
cruŃat, din râvnă pentru lege şi Dumnezeu.
4) Una din căpeteniile familiilor de preoŃi şi leviŃi din
vremea lui David, care urmau să slujească la templul din
Ierusalim (/ Paralipomena 24).
PreoŃii erau împărŃiŃi în douăzeci şi patru de cete, a
opta fiind „ceata lui Abia".
Din această ceată avea să facă parte arhiereul Zaharia,
tatăl Sf. loan Botezătorul (Lucd 1,5).
ABIMELEC - 1) rege al Gherarei, în Ńinutul dintre
12
Cadeş şi Sur. în timpul când Avraam a locuit în Gherara,
de teamă ca să nu fie omorât din cauza frumuseŃii soŃiei
sale Sarra, a zis că îi este soră. De aceea Sarra a fost închisă
la curtea regelui, dar noaptea, având o vedenie, regele a
fost înfricoşat de fapta lui şi ca urmare a eliberat-o pe
Sarra, temându-se de puterea Dumnezeului lui Avraam.
2) Fiul judecătorului Ghedeon sau Ierubaal. Acesta a
câştigat de partea sa pe locuitorii din Sichem şi a domnit
timp de trei ani.
Mai întâi însă, el a ucis în Ofra pe fraŃii săi, pe cei
şaptezeci de fii ai lui Ghedeon, pe o piatră (Judecători 9).
In timpul unei lupte, o femeie îi sparge capul cu o piatră
de râşniŃă aruncată dintr-un turn. Atunci el porunceşte
purtătorului său de arme să-1 omoare cu sabia.
ABIRON - căpetenie din seminŃia lui Ruben, cel mai
mare fiu al lui lacov.
Numărându-se printre cei care se urcaseră pe muntele
Sinai, când Moise a primit de la Dumnezeu cele zece
porunci, Abiron se învrednicise de mari taine.
Cu toate acestea el s-a alăturat lui Datan şi levitului
Core, împotrivindu-se lui Moise şi lui Aaron.
Pentru răzvrătirea lor, Dumnezeu a făcut să se despice
pământul şi au fost înghiŃiŃi de vii împreună cu familiile lor.
Pedeapsa a venit apoi şi asupra celor două sute cincizeci
de mai-mari ai poporului, care şi-au adus prinosul lor de
tămâie, căci au fost arşi de focul ce strălucea din nor.
(Numeri 16).
ABIŞAG - o tânără sunanimiteancă ce îngrijea pe
regele David la bătrâneŃe (/// Regi 1,3-4).
ABESALOM - unul din fiii lui David.
Mama lui se numea Maacha, iar sora Tamara. Tamara
fiind batjocorită de fratele ei vitreg Amnon, Abesalom a
pus la cale uciderea acestuia.
Din această cauză el a trebuit să fugă la regele Gheşurului,
unde a stat trei ani. La intervenŃia lui loab, conducătorul
armatei lui David, Abesalom a fost iertat. La scurt timp
DICłIONAR BIBLIC
13
însă, Abesalom s-a răsculat împotriva lui David şi a ocupat
Ierusalimul.
Regele David a fugit din faŃa fiului său, dar când Abe-
salom îl urmărea pe David, călărind pe un catâr, s-a agăŃat
cu părul său foarte bogat de ramurile unui copac şi a fost
ucis de loab, cu trei săgeŃi înfipte în inimă (77 Regi 13).
Moartea lui a fost de fapt o pedeapsă de la Dumnezeu
dată pentru neascultarea de părinŃi.
ABIUD - unul din fiii lui Aaron.
Când s-a sfinŃit cortul mărturiei, timp de opt zile s-au
adus jertfe, iar la sfârşit s-a coborât foc din cer şi a ars
jertfa de pe altar.
La puŃin timp după aceasta, Abiud şi Nabad, fratele lui,
au luat „foc străin" în cădelniŃele lor, în loc să ia foc aprins
de însuşi Dumnezeu, după cum era porunca. Şi atunci „a
ieşit foc de la Dumnezeu, mistuindu-i pe ei înaintea ochilor
a tot poporul". Greşeala lor a fost atât de aspru pedepsită,
pentru că ei erau primii după Moise şi Aaron între evrei.
ACVILA - evreu de neam, originar din Pont.
Pe soŃia lui o chema Priscila şi era făcător de corturi.
Sf. Pavel 1-a întâlnit la Corint, în a doua călătorie misionară.
El venise în Corint atunci când împăratul Adrian 1-a alungat
din Roma.
ADAM - părintele neamului omenesc. El este primul
om creat de Dumnezeu. A fost făcut din trup pământesc
şi din suflet spiritual, nemuritor (Facerea 2,7).
Fiind creat în ziua a şasea, Adam a fost pus în grădina
Edenului, având ca menire să urce în asemănarea cu
Dumnezeu şi să spiritualizeze lumea văzută.
Din coasta lui Adam, Dumnezeu a întrupat-o pe Eva.
Ei erau nevinovaŃi şi cu sufletul curat, dar nu erau în afara
posibilităŃii de a păcătui. Aveau libertatea de a alege binele
sau răul, de a asculta de porunca lui Dumnezeu sau de a
nu asculta, căci Dumnezeu le poruncise să nu mănânce din
„pomul cunoştinŃei binelui şi răului". Prin ispitirea lui Satan
şi din îndemnul femeii, Adam a călcat porunca şi a mâncat
14
din pomul oprit. Atunci el a fost alungat din Rai şi lipsit
de puterea harului Divin.
Aşa au intrat bolile şi moartea în firea omenească. Păcatul
lui Adam, sau păcatul strămoşesc, a trecut apoi la toŃi
oamenii, iar curăŃirea de el se face numai în taina Sf. Botez.
Adam a trăit 930 de ani. Potrivit unei vechi tradiŃii, el
ar fi fost îngropat pe Golgota, unde avea să fie înfiptă
crucea Noului Adam, adică a Mântuitorului lisus Hristos,
în care vechiul Adam a crezut şi pe care L-a iubit de
departe fiind şi proroc.
ADONAI - (în ebraică: „Stăpânul sau Domnul
nostru").
Cu acest nume evreii numeau pe Jahve, după robia
babiloneană.
ADONIAA - unul din fiii lui David. Pe mama lui o
chema Hagita. InŃelegându-se cu preotul Abiatar şi cu loab,
Adonia a vrut să se declare rege în locul lui David. Dar
voia lui Dumnezeu a fost ca Solomon să fie rege.
După moartea lui David, Adonia a cerut de soŃie pe
Abişag Sunamiteanca, văduva lui David şi de aceea Solomon
a poruncit să fie omorât (/// Regi 2,25).
ADVENTISM - sectă creştină neoprotestantă
întemeiată prin anii 1830 de William Miller, fost predicator
baptist.
La început adventiştii susŃineau că scopul vieŃii pământeşti
este să te pregăteşti pentru a doua venire a lui Hristos pe
pământ. Iar când va veni, El va pune bazele împărăŃiei de
1000 de ani.
în decursul timpului ei au stabilit mai multe date ale
venirii lui Hristos. Dar totul a fost o minciună şi o înşelătorie.
Adventiştii s-au împărŃit apoi în mai multe ramuri: adventişti
creştini, adventişti evanghelici, adventişti de ziua a şaptea,
care sunt cei mai fanatici, şi adventişti reformişti.
Adventiştii de ziua a şaptea neagă învierea lui Hristos,
existenŃa sufletului şi Ńin ca zi de odihnă sâmbăta. Unii
dintre ei susŃin că venirea lui Hristos este „în Duh" şi
pentru a susŃine diferite calcule în legătură cu data venirii,
DICłIONAR BIBLIC
15
au modificat unele texte din Biblie, tipărind cărŃi apocrife
ca: „Poruncile celor 12 patriarhi", „Apocalipsul lui Pavel",
„Evanghelia lui Toma" etc.
Astăzi sunt foarte multe grupări adventiste şi mileniste.
AFEC - locul unde evreii au fost înfrânŃi de filisteni,
în timpul arhiereului Eli.
Aici a fost adus de la Silo chivotul legii, fără voia lui
Dumnezeu, şi aşezat în tabără.
în lupta ce s-a dat au murit peste treizeci de mii de
evrei, precum şi cei doi fii ai lui Eli, Oini şi Finees, iar
chivotul legii a fost luat de filisteni. Auzind de acest dezastru,
arhiereul Eli, care era bătrân şi orb, a căzut şi „frângându-şi
gâtul a murit".
Pedepse mari s-au abătut atunci asupra filistenilor, pentru
îndrăzneala de a fi luat chivotul legii. Boli necruŃătoare şi
şoareci au umplut de groază pe filisteni, încât au eliberat
chivotul legii care în chip minunat a ajuns la Chiriat learim.
AGAPE - (în greceşte: agapi=iubire) - masa iubirii.
în timpul Sf. apostoli, cei botezaŃi vindeau Ńarini şi case,
iar preŃul celor vândute îl puneau la „picioarele apostolilor",
care „împărŃeau fiecăruia după cum avea trebuinŃă" (Fapte
4,35). Din aceste daruri se făceau apoi „mesele dragostei",
adică agapele, la care se ospătau primii creştini.
AGAR - sluga egipteană a Sarrei. Fiul ei Ismail este,
după TradiŃie, părintele arabilor (Facerea 21).
AGHEU - 1) (evreieşte Haggai) - al zecelea dintre
profeŃii mici ai Vechiului Testament (secolul al Vl-lea î.Hr.).
Probabil că s-a născut în timpul captivităŃii babilonene şi
s-a întors cu prima ceată de exilaŃi, în timpul lui Cirus (538
î.Hr.).
2) Cartea Agheu - carte canonică profetică a Vechiul
Testament, scrisă în anul 520 î.Hr. Are două capitole. Agheu
îndeamnă pe evrei să rezidească templul din Ierusalim,
profeŃind că slava acestui templu zidit de Zorobabal va fi
mai mare decât a celui făcut de Solomon. Şi într-adevăr în
16
templul lui Zorobabal a intrat însuşi fiul lui Dumnezeu
întrupat.
AHAB - rege al Israelului (875-873 î.Hr.). Pe tatăl
lui îl chema Omri, iar pe soŃia sa, Izabela. In timpul lui
Ahab au trăit profeŃii Ilie, Elisei şi Miheea. A fost un rege
idolatru, cinstind pe Baal şi Aşera. împreună cu Izabela,
s-a făcut vinovat şi de moartea lui Nabat Israeliteanul, căruia
i-a luat via. A avut lupte cu moabiŃii, iar în înfruntarea cu
sirienii a fost învins şi omorât (/// Regi 22).
AHAŞVEROŞ - regele perşilor, tatăl lui Darius, din
neamul mezilor. Se mai numea şi Artaxerxe (Daniil 9,1),
(/ Ezdra 4,6).
AHAZ - rege al ludeei (735-719 î.Hr.). A domnit în
Ierusalim 16 ani, săvârşind fărădelegi. Pentru că regele Pecah
al Israelului a atacat ludeea, având ajutorul Damascului,
Ahaz a cerut ajutor lui Tiglatfalasar al III-lea al Asiriei.
Acesta a ocupat Damascul şi Israelul.
în timpul lui Ahaz s-a introdus în ludeea cinstirea zeului
Moloh, cu toată opoziŃia profeŃilor Isaia şi Miheea.
AHAZIA - 1) rege al ludeei (841 î.Hr.).
Pe tatăl lui îl chema loram, iar pe mamă Atalia. Atât
Ahazia cât şi loram al Israelului, cu care se coalizase, au
fost ucişi de lehu (IV Regi 25).
2) Ahazia sau Ohazia - al optulea rege al Israelului
(853-852 î.Hr.). Pe tatăl lui îl chema Ahab. A fost un rege
idolatru, închinându-se idolului Baal (4, Regi 11,2).
ALELUIA - (în ebraică: halleluiah=lăudaŃi-l pe
Domnul). Acest cuvânt de slăvire a lui Dumnezeu a trecut
din Vechiul Testament în cântările bisericeşti, în Vechiul
Testament, cuvântul „aliluia" se întâlneşte mai mult în psalmi.
ALEGEREA DIVINĂ - este lucrarea prin care
Dumnezeu învredniceşte unele persoane şi chiar popoare,
ca în cazul poporului evreu, să împlinească mari
responsabilităŃi în vederea mântuirii oamenilor. Potrivit
atotştiinŃei dumnezeieşti, această alegere are în vedere în
DICłIONAR BIBLIC
17
primul rând capacitatea celui ales de a răspunde şi a împlini
misiunea încredinŃată.
ALEXANDRA - (76-67 î.Hr.) soŃia lui Alexandru
laneu (103-76 Î.Hr.)
ALEXANDRIA - oraş întemeiat de Alexandru cel
Mare. In antichitate era capitala Egiptului. Aici a luat fiinŃă
în secolul al II-lea o şcoală catehctică, având ca metodă
interpretarea alegorică a Bibliei.
Cei mai de seamă reprezentanŃi ai acestei şcoli au fost:
Filon, Clement Alexandrinul şi Origen.
ALEXANDRU IANEU - fiul Iui loan Hircan I.
El a urmat la domnie lui Aristobul I, fratele său. A domnit
între anii 103-76 î.Hr. Făcea parte din familia Macabeilor
sau Hasmoneilor. A fost un conducător neiubit de popor.
I-a urmat la tron soŃia sa Alexandra (76-67 î.Hr.).
ALFA - numele primei litere din alfabetul grecesc.
Prin expresia „alfa şi omega" se înŃelege începutul şi sfârşitul
unui lucru. Raportată la Dumnezeu, expresia „alfa şi omega"
înseamnă că El este „începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor".
ALTAR - 1) în Vechiul Testament altarul sau
jertfelnicul era făcut din pământ, pietre sau lemne şi pe el
se aduceau diferite jertfe care se ardeau.
Primul care a ridicat un altar a fost Adam. Abel şi apoi
toŃiâu făcut altare sau jertfelnice.
în cortul sfânt era un altar special pentru jertfe.
Când Solomon a înălŃat templul din Ierusalim, altarul
acestuia a devenit locul oficial de aducere a jertfelor.
El era şi loc de refugiu pentru cei ce ucideau fără voie.
Şi popoarele idolatre ridicau altare, dar pe ele aduceau
jertfe idolilor, adică demonilor.
2) In Noul Testament, altarul este partea cea mai sfântă
a bisericii.
El este despărŃit de naos prin catapeteasmă sau tâmplă.
în altar săvârşeşte preotul Dumnezeiasca Liturghie, adică
actualizează prin lucrarea Duhului Sfânt, jertfa de pe cruce
a Mântuitorului lisus Hristos, în chip tainic şi nesângeros.
18
în altar se află proscomidiarul, pe care se pregătesc
Darurile de pâine şi vin, precum şi Sf. Masă pe care se
săvârşeşte această înfricoşată jertfă a Trupului şi a Sângelui
euharistie al Domnului.
3) Este şi un altar al „templului lui Dumnezeu" în cer
(Apocalipsă 11), după chipul căruia s-a făcut cortul sfânt,
templul din Ierusalim şi biserica.
ALUNGAREA VÂNZĂTORILOR DIN TEMPLU
- a avut loc a doua zi după intrarea triumfală a Mântuitorului
în Ierusalim, cu patru zile înainte de răstignirea Sa (Marcu
11,12-17).
Intrând în Ierusalim, lisus Hristos a venit în templu şi
„aprins de râvnă pentru casa Sa", „a început să dea afară
pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar
mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de
porumbei le-a răsturnat şi nu îngăduia să mai treacă nimeni
cu vreun vas prin templu" (Marcu 11,15-16).
Mântuitorul restabileşte rolul templului în viaŃa
oamenilor, zicând: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema
pentru toate neamurile" (Marcu 11,17).
Deci iudeii pierduseră înŃelesul spiritual al jertfelor şi al
templului, fiind preocupaŃi doar de câştigul de bani. Acest
fapt a dus la dărâmarea templului şi a Ierusalimului în anul
70 d.Hr. de către romani.
Rolul sacru al templului a fost preluat apoi de Biserica
Noului Testament, care este „Casa lui Dumnezeu".
AMALECrŃTI - popor canaanean, ce se trăgea din
Amalec, unul din urmaşii lui Isav, fratele lui lacov. Cu ei
s-au luptat evreii conduşi de Moise, la Rafidim şi au fost
învinşi printr-o minune, căci atunci când Moise Ńinea mâinile
ridicate în chipul Sf. Cruci, învingeau evreii (Ieşire 17).
AmaleciŃii au fost apoi biruiŃi de David (/ Regi 30).
AMAN - mare demnitar al regelui Artaxerxe şi duşman
de moarte al evreilor, mai ales al lui Mardoheu. în ziua
când Aman hotărâse spânzurarea lui Mardoheu şi uciderea
iudeilor, prin intervenŃia reginei Estera, nepoata lui
DICłIONAR BIBLIC ___________________________________19
Mardoheu, evreii au fost salvaŃi, iar în spânzurătoarea
pregătită lui Mardoheu a fost spânzurat însuşi Aman.
AMASIA - rege al ludeei (797-769 î.Hr.).
Tatăl lui a fost regele loaş, iar pe mama lui o chema
łibia. A avut lupte cu edomiŃii, pe care i-a învins, şi cu
loaş, regele Israelului, de care e învins şi luat prizonier. In
cele din urmă se întoarce la Ierusalim, dar poporul răsculat
îl omoară (Paralipomena 25).
AMIN - („aşa să fie") - în Vechiul Testament avea
sensul de „adevărat", „aşa să fie", iar în Noul Testament
folosirea cuvântului „amin" la sfârşitul rugăciunilor înseamnă
afirmarea convingerii că Dumnezeu va împlini cele cerute
în rugăciune.
Prin cuvântul „amin", Mântuitorul întărea şi mai mult
adevărul celor afirmate.
AMNON - primul copil al lui David. El a fost ucis
din porunca lui Abesalom, pentru că batjocorise pe Tamara,
sora acestuia (Regi 13).
AMONIłII - popor canaanean, cu care evreii au
avut mai multe lupte (Judecători 10, I Regi 2).
Ei se trăgeau din Lot, nepotul lui Avraam, şi au fost
idolatri.
AMOS - 1) al doilea dintre prorocii mici ai Vechiului
Testament (secolul al VIH-lea î.Hr.). Numele evreiesc Amos
înseamnă „sarcină".
El a fost păstor, originar din localitatea Tecoa, ce îşi
păstrează numele până astăzi. Se află la o distanŃă de patru
ore de mers pe jos, la sud de Ierusalim şi două ore la sud
de Betleem.
A prorocit în timpul regelui ludeei, Ozia şi a lui Ieroboam
II, regele Israelului (783-743 î.Hr.).
A propovăduit mai mult în Samaria, deci în regatul de
nord, cu toate că era din ludeea.
2) Cartea Amos face parte din cărŃile canonice ale
Vechiului Testament, de valoare profetică. Are nouă capitole
20
şi cuprinde profeŃii îndreptate împotriva popoarelor vecine
şi a nedreptăŃilor sociale din interior.
AN BISERICESC - (sau LITURGIC) - începe la
l septembrie şi se împarte în trei perioade:
1 - Timpul Triodului, care Ńine de la Duminica Vameşului
şi a Fariseului (cu trei săptămâni înainte de începutul postului
Pastelor), până la Duminica Pastelor.
2 - Timpul Penticostarului Ńine de la Duminica Pastelor
până la Duminica I-a după Rusalii sau a Tuturor SfinŃilor.
3 - Timpul Octoihului Ńine de la sfârşitul perioadei
Penticostarului până Ia începutul perioadei Triodului.
Cele mai însemnate sărbători din Octoih sunt: Naşterea
şi Botezul Mântuitorului (25 decembrie şi 6 ianuarie).
Perioada Triodului culminează cu Vinerea Patimilor, iar
Penticostarul începe cu învierea şi se încheie cu Pogorârea
Duhului Sfânt. Aceste sărbători nu au dată fixă.
Primul praznic împărătesc din cursul anului bisericesc
este Naşterea Maicii Domnului sau Sântămăria mică (8
septembrie) iar ultimul praznic este Adormirea Maicii
Domnului sau Sântămăria mare (15 august).
AN JUBILIAR - (JUBILEU) - al cincizece-
lea ân după şapte ani sabatici.
In anul Jubileu israelijii care ajungeau robi erau eliberaŃi
şi-şi recăpătau proprietatea înstrăinată.
Tot timpul anului pământul nu se lucra, iar poporul se
odihnea.
AN SABATIC - cel de-al şaptelea an, în care nu
se lucra pământul şi se eliberau robii.
Era închinat lui Dumnezeu.
ANUL NOU - ziua de l ianuarie, când se
sărbătoreşte începutul unui nou an.
Tot în acesta zi, Biserica a rânduit două sărbători:
1) Tăierea împrejur a Mântuitorului, care a avut loc la
opt zile de la naştere şi
2) Sf. Ierarh Vasile cel Mare (330-379 d.Hr.),
DICłIONAR BIBLIC
21
arhiepiscopul Cezareei Capadochiei, unul din cei mai mari
ierarhi ai Bisericii.
împreună cu Sf. loan Gură de Aur şi cu Sf. Grigorie
Teologul, Sf. Vasile este sărbătorit şi la 30 ianuarie.
ANA - 1) mama prorocului Samuel, soŃia lui Ecama
Efraimilul. Neavând copii, ea s-a rugat lui Dumnezeu care
i-a ascultat rugăciunea, căci a născut pe Samuel (vezi Samuel).
După aceea a mai avut alŃi cinci copii (Regi l).
2) SoŃia lui Tobit şi mama lui Tobie (1,9).
3) Fiica lui Fanuel, din neamul lui Aşer (Luca 2). Ea
a prorocit, slujind ziua şi noaptea la templu. Când avea 84
de ani, a fost de faŃă, cu bătrânul Simeon, la aducerea
pruncului lisus Hristos la templu, la patruzeci de zile da la
naştere.
Este sărbătorită la 3 februarie şi la 28 august.
4) Mama Sf. Fecioare Măria, fiica lui Matan preotul,
din neamul lui Aaron, seminŃia lui Levi.
A fost căsătorită cu dreptul loachim, numit şi Eli, din
neamul lui David, seminŃia lui Iuda.
A născut pe Maica Domnului la bătrâneŃe, ca rod al
rugăciunilor. Apoi când Sf. Fecioară Măria avea vârsta de
trei ani, a fost adusă de părinŃii ei la templul din Ierusalim,
unde a stat până la vârsta de cinsprezece ani.
Sf. Ana este sărbătorită la 25 iulie,9 septembrie şi 9
decembrie.
/»
ANAFORA - momentul central al Liturghiei ortodoxe

care cuprinde epicleza, rostită în şoaptă de preot, când are
loc săvârşirea Sfintei Jertfe, adică sfinŃirea Darurilor de
pâine şi vin şi prefacerea lor în Sfântul Trup şi Sânge al
Mântuitorului lisus Hristos, prin puterea şi harul Sfântului
Duh, în urma rugăciunii preotului.
Partea de la urmă din anaforâ (Rugăciunea Sfintei Jertfe),
numită şi diptice, este rugăciunea de mijlocire generală
pentru întreaga Biserică, adresată Mântuitorului.
Deci prin sfinŃirea şi prefacerea Darurilor în timpul
Sfintei Liturghii, anamneză, adică pomenirea Mântuitorului,
se transformă din simbol în realitate obiectivă şi se
22
actualizează faptul istoric de pe Golgota, realizându-se
prezenŃa lui lisus Hristos cel jertfit, în mijlocul Bisericii Sale.
ANAFURA - bucăŃi mici de prescură sau de pâine
care se binecuvintează de preot şi se ating de Sf. Potir şi
Sf. Disc, în timpul Axionului.
Apoi ele se împart credincioşilor după terminarea slujbei
şi se iau pe nemâncate.
ANANIA - 1) proroc din Damasc.
După convertirea de pe drumul Damascului, Saul a fost
trimis la Anania, care 1-a botezat, recăpătându-şi vederea.
2) Evreu botezat de apostoli, care a fost pedepsit cu
moartea pentru că a ascuns din preŃul Ńarinei vândute, pe
care-1 făgăduise comunităŃii" din Ierusalim.
Aceeaşi pedeapsă a primit-o şi soŃia sa Safira, pentru
că a minŃit pe apostoli, după cura se înŃelesese cu bărbatul
său.
3) Arhiereu evreu care a mers la procuratorul roman
Antonius Felix, cerând condamnarea la moartea a Sfântului
Pavel (Faptele Apostolilor 24).
ANATEMA - 1) în Vechiul Testament era jertfa adusă
de evrei, asupra căreia se transmiteau toate relele oamenilor.
Această jertfă ce se ardea pe altar, avea ca scop să
îmblânzească mânia lui Dumnezeu.
2) în Noul Testament anatema este un act foarte grav
îndreptat de autoritatea bisericească împotriva celor ce
adoptau învăŃături greşite.
Ereticii care erau anatematizaŃi se excludeau din Biserică,
iar învăŃăturile susŃinute de ei erau condamnate.
ANATOT - localitate la nord-est de Ierusalim. Aici
s-a născut prorocul Ieremia.
ANDREI - fratele Sfântului apostol Petru. Pe tatăl
lui îl chema lona şi era din Betsaida.
La început a fost ucenicul Sfântului loan Botezătorul.
Apoi a devenit „cel dintâi chemat" dintre apostoli.
A participat cu ceilalŃi apostoli la toate evenimentele
legate de strădania Mântuitorului, timp de trei ani şi jumătate.
DICłIONAR BIBLIC
23
La cincizecime a primit „puterea" de a predica Evanghelia
în Ierusalim, ludeea, Galileea, Samaria, Asia Mică şi apoi
în SciŃia, adică în părŃile Dobrogei de azi.
în cele din urmă a fost crucificat pe o cruce în formă
de X, în oraşul Patras din Ahaia.
TradiŃia spune că la moartea lui s-a dezlănŃuit o furtună
care i-a îngrozit pe răstignitorii sfântului.
Şi în felul acesta „crucea Sf. Andrei" a devenit un semn
care vesteşte primejdia, astăzi fiind preluat între semnele de
circulaŃie, marcând trecerile peste calea fierată.
Pentru că a predicat Evanghelia şi pe pământul Ńării
noastre, Sf. Andrei este cinstit de noi ca „părintele Bisericii
Ortodoxe Române".
ANNA - arhiereu evreu (6-15 d.Hr.).
Pe tatăl lui îl chema Set. Ajunge mare preot, dar i se
ia de Valerius Gratus dreptul de a judeca. Anna a fost
socrul lui Caiafa (vezi „Caiafa").
Chiar dacă în anul 18 d.Hr. este înscăunat arhiereu
Caiafa, ginerele lui, Anna avea mare influenŃă asupra acestuia
şi asupra hotărârilor Sinedriului.
în timpul lor a fost judecat şi răstignit Mântuitorul.
ANTIHRIST - 1) nume dat celui ce nu crede în
dumnezeirea şi mesianitatea Mântuitorului lisus Hristos.
2) Cel care prin minciună şi falsitate se socoteşte Mesia,
amăgind şi pe alŃii.
3) Antihrişti sunt numiŃi şi ereticii.
4) Potrivit descoperirilor din Sf. Scriptură şi de la Sf.
PărinŃi, antihrist va fi un om care va apărea la sfârşitul
lumii. Posedând puteri demonice, el va face lucruri pe care
mulŃi oameni le vor considera „minuni". Dar ele vor fi
amăgitoare şi mincinoase, având ca scop să ducă pe oameni
la depărtarea de Biserica lui Hristos spre o apostazie generală.
Puterea lui demonică va fi însă înfrântă de lisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu.
ANTIOHIA - 1) oraş în Siria.
Şcoala de exegeză întemeiată aici la începutul secolului
24
Preot VASILE SORfiSCU
al IV-lea d.Hr., punea accentul pe sensul literal, istoric al
textului biblic, Ńinându-se seama şi de sensul spiritual.
Reprezentantul cel mai de seamă al acestei şcoli a fost Sf.
loan Gură de Aur.
în Antiohia, ucenicii Mântuitorului s-au numit pentru
prima dată creştini.
2) Antiohia Pisidiei - se afla în provincia romană Galatia,
din Asia.
ANTIOH al IV-lea EPIFANIU - conducător
al seleucizilor sirieni (175-164 î.Hr.).
Cucerind Ierusalimul, jefuieşte templul Domnului şi
începe o sângeroasă persecuŃie împotriva iudeilor care Ńineau
Legea lui Moise. în templu a pus statuia lui Zeus. El a
martirizat pe bătrânul Elcazar şi pe cei şapte fraŃi Macabei,
împreună cu mama lor. Atunci poporul a început lupta de
rezistenŃă sub conducerea preotului Matatia şi a celor cinci
fii ai săi (/ Macabei 1,1-3).
ANTIPA - episcop al Pergamului (Apocalipsa 2,13).
A fost martirizat în timpul lui DomiŃian (81-96 d.Hr.).
E sărbătorit la 11 aprilie.
ANTIPATRIDA - localitate în Samaria, la 63 km
nord-est de Ierusalim.
ANTONIA - cetate la nord-est de Ierusalim. Cetatea
a fost numită astfel de Irod cel Mare, care a refăcut-o,
după Marcu Antonius.
Dar ea datează din secolul al V-Iea î.Hr., fiind zidită
de Neemia.
ANTONIUS FELIX - locŃiitorul guvernatorului
Palestinei (40-52 d.Hr.).
în timpul lui, Sf. Pavel a fost închis în Cezareea, doi
ani.
APOCALIPSA - (în greceşte: „arătare", „desco-
perire") - este ultima carte a Noului Testament şi deci a
Sf. Scripturi.
DICłIONAR BIBLIC
25
Sf. loan Evanghelistul a scris-o în insula Patmos, prin
anii 94-95 şi are 22 de capitole.
Cum o arată şi numele, cuprinde rev*elaŃia făcută Sf.
loan în legătură cu drumul Bisericii în istorie şi lupta ei în
lume cu puterile demonice dezlănŃuite în cercurile vicioşilor
şi necredincioşilor.
In cele din urmă, Biserica va birui, prin lisus Hristos,
Mielul înjunghiat.
Apocalipsa este foarte greu de tâlcuit şi cei care fac
speculaŃii pe seama ei nu sunt de bună-credinŃă.
APOCRIF - (în greceşte: „ascuns") - scrierile apocrife
sunt scrierile necanonice.
APOLLO - iudeu, de neam alexandrin. A propo-
văduit Evanghelia în Corint. El primise.botezul lui loan.
Când creştinii din Corint s-au dezbinat, zicând că „unii sunt
ai lui Apollo, alŃii ai lui Pavel, alŃii ai lui Kefa şi alŃii ai
lui Hristos", Sf. Pavel s-a pronunŃat hotărât împotriva unor
astfel de dezbinări.
APOSTAZIE - lepădarea de credinŃă, răzvrătire
împotriva divinităŃii.
1) Apostazia de la Sinai.
Urcându-se pe muntele Sinai pentru a primi Legea,
Moise a lipsit din tabără 40 de zile. Atunci poporul, care
era cu inima tot la idolatria din Egipt, a cerut lui Aaron
să facă un idol, cu toate că îşi descoperise pe muntele Sinai
puterea şi măreŃia sa.
AmeninŃat de popor, Aaron a avut un moment de
slăbiciune şi a făurit un viŃel de aur (Ieşire 32).
Când Moise a fost înştiinŃat de aceasta, a coborât din
munte şi a spart Tablele Legii pe care erau scrise cele zece
porunci dumnezeieşti.
Apoi el L-a rugat pe Dumnezeu să ierte poporul, sau
dacă nu, „să-1 şteargă pe el din cartea vieŃii".
Dintre toate seminŃiile, numai aceea a lui Levi nu luase
parte la apostazie. De aceea a şi fost învrednicită cu slujirea
preoŃească.
26
MulŃi dintre iudei, împreună cu arnestecătura de străini
ce ieşiseră cu ei din Egipt, mai stăruiau în revolta lor.
Aceştia au fost ucişi cu sabia de cei care nu căzuseră în
idolatrie.
Au fost omorâŃi ca la trei mii de bărbaŃi. Evreii care
s-au căit au fost cruŃaŃi.
Poporul a fost iertat, dar a primit şi pedeapsa, căci o
molimă ucigătoare a făcut multe victime.
2) Apostazia de la sfârşitul lumii. Sfântul Pavel precum
şi alŃi sfinŃi inspiraŃi de Duhul Sfânt, prorocesc că la sfârşitul
lumii va fi o lepădare aproape totală de credinŃă. Cei mai
mulŃi oameni vor urma atunci pe Antihrist.
APOSTOL - (în greceşte: trimis, ambasador).
1) Cu acest nume sunt cunoscuŃi cei doisprezece ucenici
ai Mântuitorului.
Aceştia au primit de la Dumnezeu puterea de a vesti
Evanghelia, de a săvârşi Sf. Taine şi de a conduce sufletele
oamenilor la mântuire.
Cei doisprezece apostoli au fost: Simon, numit Petru, şi
Andrei, fratele lui, lacov şi loan ai lui Zevedeu, Filip şi
Bartolomeu, Toma şi Matei vameşul, lacov al lui Alfeu şi
Levi ce i se zice Tadeu, Simon Cananeul şi Matia ce a luat
locul lui Iuda Iscarioteanul (Matei 10).
La aceştia se adaugă Sf. Pavel, care este numit „Apostolul
neamurilor".
Harul apostolatului primit de ei de la Mântuitorul prin
suflare şi prin cuvintele: „LuaŃi Duh Sfânt, cărora veŃi ierta
păcatele, vor fi iertate şi cărora le veŃi Ńine, vor fi Ńinute"
(loan 20,22), a devenit pe deplin lucrător în ziua Pogorârii
Duhului Sfânt, când ei s-au umplut cu putere de sus.
Urmaşii apostolilor până astăzi, sunt episcopii. Episcopii
primesc energia necreată a harului dumnezeiesc prin taina
Hirotoniei, dar ei nu sunt totuşi egali în toate cu apostolii.
2) Cei care vesteau Evanghelia la începutul creştinismului
sunt cunoscuŃi tot cu numele de „apostoli".
3) In anul 50 a avut loc la Ierusalim sinodul apostolic.
După o veche tradiŃie, sinodul s-a Ńinut în casa Măriei,
DICłIONAR BIBLIC
27
mama lui loan Marcu. în această casă a avut loc „Cina cea
de Taină" şi tot aici s-a pogorât Duhul Sfânt asupra
apostolilor, în ziua Cincizecimii.
Sub inspiraŃia Duhului Sfânt, sinodul a hotărât că nu
mai este obligatorie respectarea Legii Vechiului Testament
pentru cei botezaŃi, ci să se ferească de jertfele idolilor, de
sângele animalelor sugrumate şi de desfrâu.
Intre conducătorii sinodului, ca şi ai Bisericii din Ierusalim
din acel timp, se aminteşte lacov cel Mic, ruda Domnului.
Acesta nu a fost apostol, ci primul episcop al Ierusalimului
(Galateni 2,9; Fapte 13).
4) Sf. Pavel numeşte pe lisus Hristos „Apostolul
mărturisirii noastre" (Evrei 3,1).
5) în Sf. Scriptură se mai vorbeşte şi de „apostoli
mincinoşi".
Aceşti au fost, sunt şi vor fi toŃi cei care s-au autointitulat
„apostoli", care „n-au chemare de la Dumnezeu ca şi Aaron"
şi care fac pe „predicatorii" fără să fie hirotoniŃi.
ARABIA - Teritoriul care se întindea între hotarul
de sud-vest al ludeei şi Marea Roşie. La început acest Ńinut
făcea parte din Palestina.
ARARAT - Munte în Armenia, de origine vulcanică.
Pe acest munte s-a oprit corabia lui Noe după încetarea
potopului.
Cel mai înalt vârf al muntelui Ararat are 5165 m.
ARBORELE GENEALOGIC - consemnează
descendenŃii unei familii, unei seminŃii, unui popor sau ai
întregului neam omenesc, începând de la Adam.
Mântuitorul s-a născut din evrei, iar părintele „poporului
ales" a fost Avraam.
Cele douăsprezece seminŃii ale lui Israel se trag din cei
doisprezece fii ai lui lacov, fiul lui Isaac şi nepotul lui
Avraam.
Evangheliile cuprind două genealogii ale Mântuitorului.
Sf. Evanghelist Matei, care adresează Evanghelia sa evreilor,
28
începe genealogia Mântuitorului lisus Hristos cu Avraam
(Matei 1).
Astfel, de la Avraam până la David au fost paisprezece
generaŃii, de la David până la robia babiloneană paisprezece
generaŃii şi de la robia babiloneană până la naşterea
Mântuitorului paisprezece generaŃii.
Sf. Evanghelist Luca adresează Evanghelia sa „prea
puternicului Teofil", dar şi creştinilor proveniŃi din toate
neamurile "păgâne şi de aceea prezintă genealogia lui lisus
Hristos în înlănŃuire inversă, încheind că El este „fiul lui
Adam, fiul lui Dumnezeu" (Luca 3).
Ca Om, Mântuitorul a fost din „neamul lui David", adică
din seminŃia lui Iuda.
ARĂTAREA DOMNULUI - a avut loc timp de
patruzeci de zile, de la înviere până la înălŃarea Domnului
cu trupul la cer.
După o veche tradiŃie, prima dată după înviere
Mântuitorul s-a arătat Maicii Domnului.
Sf. Scriptură însă, spune că Cel înviat s-a arătat întâi
Măriei Magdalena, una din femeile mironosiŃe care au venit
dis-de-dimineaŃă să ungă cu aromate trupul neînsufleŃit al
Domnului. Un înger a zis pentru prima dată pe pământ că
Hristos „a^ înviat", iar mormântul gol mărturiseşte până astăzi
adevărul învierii.
MironosiŃele femei ieşind degrabă de la mormânt au
alergat să vestească ucenicilor.
Pe când mergeau ele, le-a întâmpinat lisus, zicând:
„BucuraŃi-vă".
Apoi Domnul s-a arătat la doi ucenici care se îndreptau
spre Emaus, descoperindu-li-se la „frângerea pâinii". Tot
în ziua învierii Mântuitorul s-a arătat ucenicilor adunaŃi în
foişorul cinei, fiind cu uşile încuiate de frica iudeilor. Acum
a fost instituită taina Spovedaniei sau a PocăinŃei, prin
cuvintele: „LuaŃi Duh Sfânt, cărora le veŃi ierta păcatele,
iertate vor fi şi cărora le veŃi Ńinea, vor fi Ńinute" (loan
20, 33).
La opt zile, Mântuitorul s-a arătat iarăşi ucenicilor care
DICłIONAR BIBLIC
29
se aflau tot în foişorul cinei. De data aceasta era de faŃă
şi apostolul Toma, care prima dată nu fusese împreună cu
ceilalŃi apostoli.
Atunci Domnul a zis lui Toma: „Adu-Ńi degetul tău
încoace şi vezi rănile mele; adu mâna ta şi o pune în coasta
mea şi nu fi necredincios, ci credincios". Răspuns-a Toma
şi a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu" (loan 20,26-28).
Despre mărturisirea lui Toma se spune că este cea mai
zguduitoare mărturisire făcută vreodată de un evreu despre
dumnezeirea lui lisus Hristos.
îndoiala lui Toma nu a fost întâmplătoare. Ea este
providenŃială, mai ales că apostolul Toma a fost rânduit să
vestească Evanghelia la indieni.
După aceea, Mântuitorul s-a arătat la şapte ucenic» care
se osteneau să prindă peşte pe marea Tiberiadei. Dar în
noaptea aceea nu prinseseră nimic. Ascultând de cuvintele
Domnului de a arunca din nou mreaja, cu toate că nu mai
era timpul potrivit pentru pescuit, ei au prins „mulŃime de
peşte".
Când au terminat de prânzit, Simon Petru a fost întărit
iarăşi în vrednicia de apostol, din care căzuse prin lepădarea
de trei ori de Domnul în noaptea patimilor.
Apoi ucenicii s-au dus în Galileea pe muntele unde le
poruncise El să se ducă. Şi în acest loc li s-a arătat
Mântuitorul, atât lor, cât şi la alŃi „cinci sute de fraŃi".
Ultima dată Domnul s-a arătat apostolilor în Ierusalim,
când şedeau la masă şi „i-a mustrat pentru necredinŃă şi
împietrirea inimii lor, că nu au crezut celor ce L-au văzut
pe El înviat". Dovedind deci ucenicilor învierea Sa, „prin
semne şi minuni", Mântuitorul s-a înălŃat la cer de pe
muntele Eleonuîui.
Arătările Mântuitorului care au avut loc de la înviere
până la înălŃare, dovedesc atât adevărul învierii cât şi faptul
că şi noi vom învia cu acelaşi trup pe care 1-am avut în
viaŃa aceasta. Acest trup real va fi însă duhovnicesc, căci şi
Domnul a avut trup real la înviere, dar trece cu trupul prin
uşile încuiate.
După învăŃătura Bisericii, care are la bază adevărul
30
revelat de Dumnezeu, nu există reîncarnare. De aceea, a
crede cineva în reîncarnare este o mare păgânătate şi cădere
din adevăr.
ARCA - 1) corabie.
2) Arca lui Noe -' corabia pe care a făcut-o Noe, după
un plan descoperit lui de Dumnezeu. La această corabie,
Noe a lucrat 120 de ani. în timpul potopului, doar oamenii
şi animalele din corabie au supravieŃuit.
AREOPAG - (în greceşte: Areios + pagos = „colina
lui Ares") - forul suprem de judecată la greci, în antichitate.
Aici fusese pe vremuri templul lui Aras. In Areopag a vorbit
Sf. Pavel când a ajuns la Atena, în a doua călătorie misionară.
ARETA IV - rege nabotean, care avea ca ginere pe
Irod Antipa. Areta îşi avea reşedinŃa în oraşul Damasc, spre
care se îndrepta judecătorul Saul din Tars, având scrisori
de împuternicire pentru a persecuta şi a aduce la Ierusalim
pe cei care credeau în Mântuitorul. Pe drumul Damascului
însă, Saul se converteşte în urma arătării Mântuitorului lisus
Hristos. în acel timp, în Damasc domnea regele Areta.
ARHANGHELI - una din cele nouă cete îngereşti,
grupate în trei triade. Prima e formată din Heruvimi, Serafimi
şi Tronuri, a doua din Puteri, Domnii şi Stăpânii, iar a treia
din Arhangheli, începători şi îngeri.
Despre ierarhia îngerilor a scris Sf. Dionisie Areopagitul.
Cei mai cunoscuŃi arhangheli sunt Mihail, Gavriil şi Rafael.
ARHIEREU - („mare preot") - este o persoană
sfinŃită, care în virtutea harului arhieriei, primit prin
hirotonire, împlineşte cele trei slujiri în Biserică: de a învăŃa
cuvântul luiDumnezeu, de a săvârşi Sf. Taine şi de a conduce
pe credincioşi la mântuire. Arhiereul deŃine plinătatea harului
într-o eparhie. El primeşte energie necreată a harumi prin
hirotonire şi la rândul lui hirotoneşte preoŃi, diaconi şi
episcopi.
Arhiereul este urmaşul sfinŃilor apostoli prin succesiune.
în Vechiul Testament, primul arhiereu a fost Aaron,
fratele lui Moise. El a fost înscăunat ca arhiereu după o
DICłIONAR BIBLIC
31
rânduială revelată de Dumnezeu lui Moise şi prin ungerea
cu untdelemn sfinŃit, între urmaşii lui Aaron, arhieria se
transmitea numai la „primul născut".
După răstignirea şi învierea Fiului lui Dumnezeu întrupat,
preoŃia Legii Vechi a încetat, urmându-i preoŃia Noului
Testament.
în Epistola către evrei, Apostolul neamurilor numeşte pe
Mântuitorul „Arhiereu după rânduială lui Melchisedec" (Evrei
5,6).
ARHIP - fiul lui Filimon, căruia Sf. Pavel i-a scris o
epistolă. Pe mama lui o chema Apfia. Ei locuiau în oraşul
Colose din Frigia şi în casa lor Sf. Pavel a întemeiat prima
biserică din acest oraş. Arhip a fost hirotonit preot în Colose.
Biserica îl sărbătoreşte la 19 februarie.
ARIMATEEA - cetate situată la nord-est de
Ierusalim.
Arimateea a fost locul de naştere al lui losif, care a
cerut de la guvernatorul roman PonŃiu Pilat, trupul
neînsufleŃit al Mântuitorului şi 1-a pus în mormântul său
din apropierea Golgotei, împreună cu Nicodim. losif făcea
parte din „cei şaptezeci" de ucenici ai Domnului.
ARISTARH - unul din „cei şaptezeci" de ucenici ai
Mântuitorului, de fel din Tesalonic.
A fost hirotonit episcop al Apameei, în Siria, după ce
mai înainte însoŃise pe Sf. Pavel în a treia călătorie misionară
şi în prima captivitate la Roma.
E sărbătorit la 27 aprilie şi la 30 iunie.
ARISTEAS - egiptean din secolul al III-lea î.Hr.,
care a scris despre împrejurările ce au determinat întocmirea
Septuagintei.
Epistola lui face parte din scrierile apocrife şi în ea se
spune că la propunerea lui Philadelpos, şeful bibliotecii din
Alexandria, faraonul Ptolemaios al II-lea a cerut
conducătorilor din Ierusalim un exemplar al Vechiului
Testament scris în ebraică şi traducători.
Traducerea Vechiului Testament în limba greacă, numită
32
Septuaginta, s-a făcut în insula Phatos, în şaptezeci şi două
de zile.
ARISTOBUL - 1) fiul lui loan Hircan I (104-103
î.Hr.). A fost un domnitor ambiŃios, care pe lângă numele
de arhiereu, a luat şi numele de rege.
2) Aristobul II - (67-63 î.Hr.) fiul lui Alexandru laneu
şi al Alexandrei.
Fratele lui a fost Hircan II. NeînŃelegându-se între ei,
au chemat pe romani să le facă dreptate. Generalul roman
Pompei a intrat cu armata în ludeea şi a pus stăpânire pe
Ierusalim, în anul 64 î.Hr. Apoi i-a dat lui Hircan II vrednicia
de rege şi arhiereu, sub supravegherea lui Antipatru, tatăl
lui Irod cel Mare sau Idumeul.
Cu Aristobul II s-a încheiat existenŃa dinastiei Macabeilor.
3) Aristobul este şi numele unui evreu botezat amintit
de Sf. Pavel în epistolele sale. Făcea parte din „cei şaptezeci"
de ucenici.
E sărbătorit la 31 octombrie.
AROMATE - erau un fel de uleiuri foarte frumos
mirositoare. După ce au coborât trupul neînsufleŃit al lui
lisus de pe cruce, L-au uns cu astfel de aromate şi L-au
pus în mormântul lui losif din Arimateea.
ARTEMIZA - zeitate păgână, numită la romani
Diana. în mitologia greacă era zeiŃa vânătorii şi soră cu
zeul^ Apollo, fiind socotită simbolul fertilităŃii.
în timpul SfinŃilor apostoli, cultul Artemizei se răspândise
în toată Asia Mică. Locuitorii Efesului ridicaseră un templu
în cinstea ei, unde se afla statuia zeiŃei despre care spuneau
că e „căzută din cer".
Când Sf. Pavel a venit la Efes în a treia călătorie
misionară, argintarul Dimitrie, care „făcea temple de argint
Artemizei", a provocat o mare tulburare împotriva Sf. Pavel
şi a însoŃitorilor săi, ameninŃându-i cu moartea (Fapte 19).
Templul Artemizei din Efes a fost incendiat de Herostratos
în anul 356 î.Hr.
ARUNCAREA CU PIETRE - a fost felul de
DICłIONAR BIBLIC
33
osândire la moarte folosit de evrei pentru cei ce se făceau
vinovaŃi de încălcarea Legii. In mod deosebit, prin aruncarea
cu pietre erau omorâŃi idolatrii, hulitorii, desfrânaŃii, vrăjitorii
etc.
ASEMĂNARE - Sf. Scriptură spune că înainte de
facerea omului „a zis Dumnezeu: să facem pe om după
chipul şi asemănarea Noastră" (Facere 1,26). Iar când a
fost făcut omul, se spune că „a făcut Dumnezeu pe om
după chipul Său" (Facere 1,27).
„Chipul" se raportează la natura morală şi intelectuală
a omului, adică la intelect şi la voinŃa liberă, iar „asemănarea"
e dată ca scop, spre care năzuieşte omul, în dezvoltarea şi
desăvârşirea sa morală. Asemănarea este echivalentă cu
îndumnezeirea. Iar pentru a ajunge la „asemănarea cu
Dumnezeu" se cere, pe de o parte, străduinŃă din partea
omului, iar pe de altă parte, harul dumnezeiesc mijlocit prin
întruparea, moartea şi învierea Mântuitorului.
Sf. Vasile cel Mare arată astfel raportul dintre „chip" şi
„asemănare": „După chipul lui Dumnezeu înseamnă origine
şi rădăcină a binelui, pe care am avut-o împlântată, în firea
mea, încă de la zidire; iar, după asemănarea lui Dumnezeu
îmi survine, în urmă, din faptele mele şi din truda mea
pentru cele bune şi din purtarea mea plină de virtute, în
întreaga mea viaŃă."
ASIA - cu acest nume era cunoscută în Noul Testament
provincia romană „Asia proconsulară", care cuprindea apusul
Asiei Mici, adică: Bitinia, Frigia şi Galatia.
Capitala Asiei romane era oraşul Efes.
ASINCRIT - unul din „cei şaptezeci" de apostoli. A
fost hirotonit episcop de Urbania (Ircania).
E sărbătorit la 8 aprilie.
ASMODEU - numele unui demon (deci şi demonii
au nume) care a omorât în noaptea nunŃii şapte bărbaŃi ai
Sarei, viitoarea soŃie a lui Tobie. Fiind afumat de Tobie cu
inima şi ficatul peştelui prins de el, după sfatul arhanghelului
34
Rafael, demonul a fost alungat, fiind apoi legat de înger în
părŃile Egiptului.
In Biserica Ortodoxă, tămâia, agheasmă, uleiul sfinŃit în
Taina Maslului, târnoseala etc. au mare putere împotriva
demonilor.
ASURBANIPAL - rege asirian (668-625 î.Hr.).
Acesta invadează cu o numeroasă armată ludeea şi
neputând fi oprit de regele Mânase, ocupă Ierusalimul, în
anul 660 î.Hr.
în urma acestei campanii, regele Mânase a fost luat
prizonier.
Asurbanipal este întemeietorul bibliotecii din Ninive.
AŞER - 1) unul din fiii lui lacov, născut de Zilpa,
roaba Liei.
2) SeminŃia care s-a tras din Aşer.
AŞERA - zeitate la vechii semiŃi, reprezentată
printr-un copac sau stâlp.
Era simbolul fertilităŃii.
Regele Israelului Ahab şi soŃia sa Izabela, pe lângă faptul
că se închinau lui Baal, cinsteau şi pe Aşera, cu toată
opoziŃia prorocului Ilie.
ATALIA - regina ludeei (841-835 î.Hr.).
Pe tatăl ei 1-a chemat Omri, iar fiul ei a fost regele
Ohozia. Atalia a stârpit tot neamul regesc şi a fost omorâtă
chiar în palatul său (IV Regi 11).
ATENA - în antichitate a fost locul unde se confruntau
toate religiile şi toate concepŃiile filosofice ale timpului. Aici
se ridicaseră tot felul de altare idolatre, în Atena se afla
şi o sinagogă a iudeilor.
Marele for public al atenienilor se numea Agora.
în Agora se adunau filosofii greci pentru a discuta
împreună.
Sf. Pavel a ajuns la Atena în a doua călătorie misionară,
convertind pe conducătorul Areopagului, Dionisie Areo-
pagitul.
DICłIONAR BIBLIC
35
în timpul SfinŃilor apostoli, Atena făcea parte din
provincia romană Ahaia.
ATHOS - sau „Sfântul Munte" se află în nord-estul
Greciei. Aici au fost zidite peste 20 de mănăstiri, călugării
fiind de diferite naŃionalităŃi, mai ales greci.
După o veche tradiŃie, însăşi Maica Domnului, care este
„Ocrotitoarea Sfântului Munte", a venit la muntele Athos,
iar venirea ei aici a fost urmată de prăbuşirea imensei statui
a zeului Apollo ce se afla în vârful muntelui.
Mănăstirile de la muntele Athos s-au construit începând
din secolul al IX-lea şi a fost un timp când aproape toate
mănăstirile de aici au fost reparate sau au primit daruri şi
bani de la domnitorii munteni şi moldoveni, încât se spune
că românii au făcut atâta bine pentru Athos cât n-a făcut
niciûn alt popor.
în mănăstirile din Athos sunt cele mai valoroase comori
spirituale şi lucrări de artă plastică, sculpturală şi mozaicală
din Biserica Ortodoxă.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, icoane făcătoare
de minuni, sfinte moaşte şi alte odoare sfinte, înainte de
căderea Constantinopolului sub turci (1453) au luat drumul
Athpsului, păstrându-se până astăzi.
în fiecare mănăstire din Athos sunt icoane făcătoare de
minuni şi sf. moaşte.
Schitul românesc de la Sf. Munte se numeşte Prodromul,
iar icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, apărută
prin minune la Iaşi în secolul al XlX-lea, se numeşte
„ProdromiŃa".
AUGUSTUS - (Octavian) - împărat roman (31 î.Hr.
- 14 d.Hr.). S-a născut în anul 63 î.Hr. El a poruncit să
se facă recensământul populaŃiei din imperiu, în anul naşterii
Mântuitorului lisus Hristos. A murit în anul 14 d.Hr.
AVACUM - 1) Al optulea dintre profeŃii mici,
contemporan cu profeŃii Ieremia şi lezechiel. E sărbătorit
la 2 decembrie.
2) Cartea Avacum face parte din cărŃile canonice ale
36
Vechiului Testament. Are trei capitole şi în ea se prezice
dărâmarea Ierusalimului, luarea în robia babiloneană, precum
şi căderea imperiului babilonean.
AVDIE - (Obadia) 1) al patrulea dintre profeŃii mici.
Obadia înseamnă în ebraică: „sluga lui Dumnezeu", iar Avdie
este după textul grecesc.
2) Cartea Avdie - are un singur capitol şi face parte din
Vechiul Testament, fiind cea mai mică scriere. Ea vesteşte
pedeapsa edomiŃilor şi izbăvirea lui Israel.
Prorocul Avdie e sărbătorit la 19 noiembrie.
AVRAAM - (în ebraică: „tată al multor neamuri") -
patriarh biblic născut în Ur, cetate din Caldeea, considerat
strămoşul poporului evreu.
A trăit în secolul al XlX-lea î.Hr.
Tatăl lui se numea Terah şi se trăgea din Eber, urmaşul
lui Sim. Terah a părăsit împreună cu familia sa cetatea Ur
şi a venit în Haran, oraş situat în nordul Mesopotamiei.
DistanŃa dintre cetatea Ur şi oraşul Haran este de 1100
km.
De aici, când avea 75 de* ani, Avraam cu Sarra, soŃia sa
şi cu nepotul său Lot au venit în Canaan, la Sichem şi apoi
în Ńinutul Hebronului. De la Haran până la Hebron sunt
850 de km.
Din Canaan, din cauza unei secete, pleacă în Egipt, de
unde revin iarăşi în Canaan.
Acum Avraam se desparte de Lot. Acesta alege Ńinutul
Sodomei şi Gomorei din valea Iordanului, iar Avraam se
aşează în zona Hebronului. Lot este luat în robie împreună
cu cinci regi din valea Sidinului, de către Kedarlaomer, dar
Avraam îi dezrobeşte. Avraam simbolizează pe Mântuitorul
lisus Hristos, Kedarlaomer pe Satana, cei cinci regi din
Ńinutul Sodomei, cele cinci simŃuri, iar Lot simbolizează
mintea. Aşa cum Avraam a dezrobit pe Lot, tot astfel
Mântuitorul a învins pe Satana şi a dezrobit mintea şi cele
cinci simŃuri, ca să privească şi să lucreze cele spirituale,
pentru a ajunge în „sânul lui Avraam", adică în rai.
DICłIONAR BIBLIC
37
întorcându-se biruitor, Avraarn este binecuvântat de
Melchisedec, „regele Salemului".
La stejarul Mamuri i se arată Sfânta Treime, în chipul
a trei îngeri. La bătrâneŃe i s-a născut Isaac. Pentru a-i
încerca credinŃa, Dumnezeu a cerut lui Avraam să jertfească
pe fiul său.
Dar când el a fost gata să împlinească porunca fără
şovăire, îngerul 1-a oprit.
Afară de Isaac, născut de Sarra, şi de Ismail, născut de
egipteanca Agar, Avraam a mai avut şi alŃi copii cu slujnica
Chetura.
Dar legământul făcut de Dumnezeu cu Avraam, al cărui
semn avea să fie tăierea împrejur, era numai pentru Isaac
şi urmaşii lui, din care urma să se nască Mântuitorul lisus
Hristos.
AZARIA - 1) (Ozia) - rege al ludeei (781-740). Tatăl
lui a fost regele Amasia. Voind să fie şi preot, a fost pedepsit
de Dumnezeu cu lepră (vezi Ozia).
2) Numele evreiesc al lui Abed-Nego, unul din cei trei
tineri din Babilon.
AZAZEL - demonul pustiurilor.
în ziua pocăinŃei, evreii jertfeau un Ńap lui^ Dumnezeu,
iar altul era slobozit lui Azozel în pustie, înainte însă,
arhiereul punea mâna pe capul lui, pentru a-i transmite
păcatele poporului. De aici expresia „Ńap ispăşitor".
, AZOT - cetate din ludeea, între Gaza şi Jafa, la 5
km de Marea Mediterană. în aceste Ńinuturi a predicat
diaconul Filip.
B
BAAL - (în semită = „stăpân") - zeitate feniciană,
cinstită apoi în tot Canaanul.
Era simbolul naturii şi al fecundităŃii. Când evreii au
luat în stăpânire Canaanul, cultul idolului Baal a pătruns şi
la ei.
MulŃi dintre regii ludeei şi ai Israelului au slujit idolului
Baal, atrăgând şi poporul în idolatrie.
împotriva cultului acestui idol s-au ridicat aproape toŃi
prorocii Vechiului Testament, mai ales Sf. Ilie Tesviteanul.
BABEL - („amestecare") - Turnul Babei a fost o
construcŃie masivă, pe care urmaşii lui Noe, dar în mod
deosebit urmaşii Iui Ham, au înălŃat-o în anul 2800 de la
facere cu gândul de a sfida pe Dumnezeu, ca să se refugieze
acolo şi să nu mai moară înecaŃi în eventualitatea unui alt
potop.
Atunci Dumnezeu a oprit construcŃia, amestecându-le
limbile. De aici cuvântul „babilonie". Aşa au apărut pe lângă
limba vorbită de Adam, încă şaptezeci şi una de limbi. Au
urmat apoi furtuni năprasnice care au făcut din vestitul turn
o ruină. Turnul fusese zidit în Ńinutul Senaar, iar lucrările
au fost conduse de Nimrod, fiul lui Cuş, nepotul lui Ham.
De atunci s-au răspândit oamenii pe pământ, potrivit cu
limba pe care o vorbeau.
Limba lui Adam a continuat să fie vorbită numai de
Eber, care nu s-a învoit cu gândul şi fapta celorlalŃi oameni.
El era urmaşul lui Sim şi din neamul lui avea să se nască
Avraam şi deci Mântuitorul lisus Hristos.
BABILON - 1) oraş situat pe cursul inferior al
fluviului Eufrat.
în antichitate a fost capitala Mesopotamiei.
2) Babilonul era şi numele unei împărăŃii care se întindea
DICłIONAR BIBLIC
39
între Eufrat, Tigru şi Golful Persic. în mileniul IV î.Kr.,
s-au aşezat aici sumerienii. Unul din conducătorii acestui
imperiu sumer-akkadian a fost Hammurabi (1728-1686 î.Hr.),
de la care a rămas Codul ce-i poartă numele.
Apoi Babilonul a fost cucerit de hitiŃi şi asirieni, fiind
eliberat în anul 626 î.Hr. de Nabopolasar.
în timpul lui Nabucodonosor ÎL, Babilonul ajunge la
mare înflorire, în anul 686 î.Hr* el cucereşte Ierusalimul,
iar iudeii sunt duşi în robia babiloneană.
3) „Babilon" are şi un sens figurat în Biblie.
în Apocalipsă (14,8; 5,18), Babilonul e numit „mama
desfrânatelor", „cetatea cea mare", în sens figurat, Babilonul
înseamnă marile metropole ale lumii.
BALAAM - persoană istorică din timpul lui Moise.
Trăia în Mesppotamia, fiind considerat a avea puteri
supranaturale, în realitate el era un vrăjitor şi un descântător,
care din lăcomia de averi pierduse darul de a mai fi prorocul
Celui Prea înalt. Când Moise a învins pe amorei, omorând
şi pe Og, regele Vasanului, frică mare a cuprins pe moabiŃi.
Atunci Balac, regele moabiŃilor, a trimis daruri lui Balaam
să vină şi să blesteme pe evrei. Balaam a primit darurile, a
venit în şesurile Moabului, dar în loc să-i blesteme, a
binecuvântat pe evrei, ascultând de porunca lui Dumnezeu.
Atunci el a prorocit de „steaua ce va răsări din lacov"
(Numeri 24,17). Este o profeŃie despre venirea Mântuitorului.
în cele din urmă Balaam 1-a sfătuit pe Balac al Moabului
să atragă pe evrei la idolatrie, la cinstirea idolilor Baal şi
Astarta.
în luptele dintre evrei şi moabiŃi, evreii au ieşit învingători,
iar Balaam şi Balac au fost ucişi.
BALTAZAR - (BeltşaŃar) numele babilonean al
prorocului Daniel.
BAPTISM - (în greceşte: „a boteza") sectă creştină
protestantă apărută la începutul secolului al XVII-lea, în
Anglia, întemeietorul ei a fost John Smith. Acesta a venit
în anul 1606 în Olanda, făcând mai mulŃi adepŃi. Unul dintre
40
aceştia a fost Roger William, prin care secta a ajuns în
America, iar din 1834 s-a răspândit în Europa.
în Ardeal secta a apărut după 1884.
Astăzi se găsesc nenumărate fracŃiuni din „Biserica
baptistă".
Baptiştii au apărut ca o revoltă împqtriva introducerii
de către Biserica apuseană a practicii stropirii cu apă în
Taina Botezului în loc de afundare. Dintre cele şapte taine
au numai Taina Botezului, care de fapt a ajuns o simplă
formalitate.
Ei resping Sf. TradiŃie, ierarhia bisericească, cinstirea Sf.
Cruci, a sfinŃilor, a icoanelor şi moaştelor, supravenerarea
Maicii Domnului şi rugăciunile pentru cei morŃi.
BARABBA - (în arameică: „fiul tatălui său") -
căpetenie de tâlhari şi ucigaşi. El a fost eliberat de evrei
în locul Mântuitorului, atunci când Domnul a fost judecat
şi răstignit (Marcu 15-17).
BARAC - („fulgerul") - fiul lui Abinoam, a fost
judecător al evreilor, după prorocită Debora (Judecători 4).
El a învins pe Sisera, comandantul armatei lui labin, regele
Canaanului, care domnea în HaŃor.
BARNABA - (în arameică: „fiul mângâierii") - unul
din „cei şaptezeci" de apostoli. Era din Cipru şi se mai
numea şi losif.
Barnaba a însoŃit pe Sf. Pavel în prima călătorie misionară,
iar după sinodul apostolic (49-50 d.Hr.) a mers în Cipru.
A fost hirotonit episcop al Milanului şi se spune că a murit
în oraşul Salamina din Cipru, fiind ucis cu pietre, pe la anul
63 d.Hr.
E sărbătorit de biserică la 11 iunie.
BARTOLOMEU - („fiul lui Tolmai") - unul din
cei doisprezece apostoli. Se mai numea şi Natanael şi s-a
născut în Cana Galileei.
După Pogorârea Duhului Sfânt, tradiŃia spune că a
propovăduit Evanghelia în India, Licaonia şi Armenia. A
fost martirizat în Albanopole şi e sărbătorit la 11 iunie.
DICłIONAR BIBLIC
41
BARUH - 1) (în ebraică: „binecuvântat") - profet al
Vechiului Testament. A fost fiul lui Neria şi a trăit în secolul
al V-lea î.Hr.
2) Cartea Baruh este în Sf. Scriptură, dar nu face parte
din cărŃile canonice, pentru că ea nu a fost trecută niciodată
în canonul ebraic. Este deci o carte necanonică, cu conŃinut
profetic. Are cinci capitole şi proroceşte despre Mesia şi
despre mântuire. A fost citită înaintea evreilor din Babilon.
BATŞEBA - fiica lui Eliam şi femeia lui Urie Heteul.
Pe aceasta a luat-o regele David de soŃie, dând mai înainte
poruncă lui lacob să facă în aşa fel încât Urie să fie ucis
în lupta cu amoniŃii.
Pentru această faptă rea, David a fost aspru mustrat de
prorocul Natan, iar ca pedeapsă, primul copil născut de
Batşeba a murit. După aceea, Batşeba a născut pe Solomon,
care avea să fie urmaşul la tron al regeluiDavid (// Regi
11,12).
BEELZEBUL - nume dat de evrei căpeteniei
demonilor (Matei 12,24-27).
Acest nume a fost luat de iudei de la Beelzebub, „zeul
muştelor", cinstit în Ecron de filisteni şi numit de iudei
„zeul a toată necurăŃia".
BEER—ŞEBA - localitate din Canaan cunoscută încă
de la mijlocul mileniului al patrulea î.Hr. în Beer-Şeba a
săpat apoi Avraam o fântână, a sădit o dumbravă şi a făcut
legământ cu Abimelec, regele Gherarei (Facerea 21).
Tot aici a făcut jurământ şi Isaac, fiul lui Avraam, cu
Abimelec.
în timpul lui Samuel, în Beer-Şeba judecau cei doi fii
ai prorocului: loil şi Abia, care erau nedrepŃi înaintea lui
Dumnezeu (/ Regi 8,2).
BEL ŞI BALAURUL - 1) doi idoli din Babilon,
din timpul regelui Cirus Persul, la care prorocul Daniil nu
a vrut să se închine.
Daniil a arătat regelui că Bel este o înşelătorie, căci
42
jertfele închinate idolului erau mâncate de slujitorii templului,
care intrau pe o uşă secretă.
De aceea ei au fost ucişi şi capiştea idolatră dărâmată.
Iar Balaurul a fost omorât de Daniil dându-i cocoloaşe de
răşină, seu şi păr, pe care le-a fiert şi le-a aruncat în gura
lui.
Pentru acest lucru, babilonenii 1-au aruncat pe Daniil
în groapa cu lei. Dar îngerul Domnului 1-a păzit nevătămat.
2) Cartea „Istoria omorârii Balaurului şi a sfărâmării lui
Bel" este în Sf. Scriptură, dar este o carte necanonică,cu
un conŃinut istoric. Are un singur capitol şi istoriseşte cum
Daniil a omorât Balaurul şi cum a dezvăluit înşelătoria
slujitorilor idolului Bel. Din această cauză a fost aruncat în
groapa cu lei.
BEREEA - oraş în Macedonia (Fapte 17,10).
în Bereea a venit Sf. Pavel în a doua călătorie misionară,
fiind nevoit să fugă noaptea de teama iudeilor din Tesalonic.
BERENICE - 1) soŃia regelui sirian Antiochos Theos.
Tatăl ei a fost Ptolemaios II.
2) Fiica mai mare a regelui lord Agripa. Ea s-a căsătorit
cu unchiul ei, Irod al II-lea, care domnea în Halkir. A trăit
şi cu fratele ei. A fost de faŃă în Cezareea, când Sf. Pavel
s-a apărat în faŃa Iui Irod Agripa şi a procuratorului roman
Porcius Festus (Fapte 25). A avut legături şi cu împăratul
Titus.
BETHABARA - (în arameică: „loc de trecere") -
localitate din Pereea, în apropiere de locul unde se varsă
Iordanul în Marea Moartă. Aici boteza şi propovăduia Sf.
loan şi tot aici a fost botezat Mântuitorul. Mai este o
localitate cu numele Bethabara la nord, în Decapole.
BETHANIA - (în arameică: „casa bărcii") - sat situat
la 2-3 km sud-est de Ierusalim, pe drumul spre Ierihon. în
acest sat s-au născut Lazăr şi surorile sale Marta şi Măria.
Cu puŃin timp înainte de răstignire Domnul a venit în
Betania şi 1-a înviat pe Lazăr, care murise de patru zile.
Iar la cina din Bethania ce a avut loc în casa lui Lazăr,
DICłIONAR BIBLIC
43
Măria a turnat pe capul Mântuitorului mir de nard de mare
preŃ. A doua zi a avut loc Intrarea în Ierusalim.
BETFAGE - sat la nord de Bethania, la 3 km de
Ierusalim. Bethania e pe latura de răsărit a Muntelui
Măslinilor, iar Betfage pe latura de nord a acestui munte.
Aici a trimis Mântuitorul doi ucenici ca să-i aducă asina şi
mânzul când a intrat în Ierusalim.
BETEL - (în ebraică: „casa lui Dumnezeu") -
localitate care se afla la 17 km nord de Ierusalim. Aici a
văzut lacov, fiul lui Isaac, noaptea în vis, o scară ce unea
cerul cu pământul şi pe îngerii lui Dumnezeu urcându-se
şi coborându-se (Facere 28,12). Cetatea aceea se chema
înainte Laz.
în Betel a pus mai târziu Ieroboam I al Israelului un
viŃel de aur, atrăgând poporul la idolatrie. El a făcut aceasta
pentru ca evreii din regatul Israel să nu se mai ducă la
Ierusalim spre a se închina lui Dumnezeu în templul lui
Solomon (/// Regi 12,28).
BETLEEM - (în arameică: „casa pâinii") - oraş situat
la 7 km sud de Ierusalim. Betleemul este „cetatea lui David",
în trecut purtând şi numele Efrata. Aici s-a născut
Mântuitorul lisus Hristos, într-o peşteră în care pe vremuri
închidea oile strămoşul său David. Deasupra Betleemului
s-a oprit steaua la naşterea Domnului.
Cu gândul de a omorî pe pruncul lisus, despre a cărui
naştere aflase de la magi, Irod cel Mare a ucis 14000 de
prunci din Betleem şi din împrejurimi.
Mai este o localitate cu numele Betleem în Ńinutul
seminŃiei lui Zabulon.
BETSAIDA - (în arameică: „casa pescarului") - se
află în apropierea Capernaumului, deci în Galileea. Aici a
trăit lona, tatăl celor doi apostoli: Petru şi Andrei. Din
Betsaida a fost şi apostolul Filip.
BIBLIA - (în greceşte: byblos. ="CaFte) - este cartea
sfântă scrisă sub inspiraŃia Duhului Sfânt, între anii 1230
î.Hr. - 96 d.Hr.
44
Biblia sau Sf. Scriptură este alcătuită din cărŃile Vechiului
Testament şi din cărŃile Noului Testament. După textul ebraic,
cărŃile Vechiului Testament sunt în număr de 39, iar după
Septuaginta, deci după textul grecesc, pe lângă cele 39 de
cărŃi canonice, Vechiul Testament cuprinde încă 10 cărŃi
deuterocanonice şi 4 cărŃi necanonice.
Noul Testament este alcătuit din 27 de cărŃi canonice,
cu un conŃinut istoric, didactic şi profetic.
Scrierile Noului Testament sunt: cele patru Evanghelii
(Matei, Marcu, Luca şi loan), Faptele Apostolilor, 14 epistole
ale Sf. Pavel, (Romani, I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni,
Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit,
Filimon şi Evrei), şapte epistole soborniceşti (lacov, I şi II
Petru, I, II şi III loan şi Iuda) şi Apocalipsa Sf. loan
Teologul şi Evanghelistul.
Pe măsura răspândirii creştinismului, a început traducerea
Bibliei în limbile popoarelor creştinate.
Aşa s-a ajuns ca până în anul 1993, numărul total al
limbilor şi dialectelor în care a fost tradusă cel puŃin o carte
biblică să fie de 2062.
BISERICA - (în greceşte: „casă împărătească" sau
„casa lui Dumnezeu").
1) Este locaşul de cult, sfinŃit printr-o slujbă specială
numită şi „târnosire", în care se săvârşesc cele şapte Sfinte
Taine, cele şapte laude bisericeşti, diferite ierurgii şi rugăciuni.
Ca locaş de cult, biserica are trei părŃi: sfântul altar,
naosul şi pronaosul.
Sfântul altar este despărŃit de naos prin catapeteasmă
sau tâmplă.
Ea a fost preînchipuită de cortul sfânt făcut de Moise
şi de templul lui Solomon, preînchipuind la rândul ei templul
din cer.
2) Biserica este un aşezământ sfânt în care se săvârşeşte
mântuirea oamenilor.
Sub aspectul nevăzut, ea se întemeiază pe jertfa şi
învierea Fiului lui Dumnezeu întrupat, iar sub aspectul văzut
DICłIONAR BIBLIC
45
a devenit o realitate istorică în ziua Cincizecimii, prin lucrarea
Duhului Sfânt.
Din Biserică fac parte toŃi cei care s-au botezat şi care
cred că lisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.
Biserica este „una, sfântă, sobornicească şi apostolicească."
Capul nevăzut al Bisericii este Hristos, şi de aceea
Biserica mai e numită şi trupul tainic al lui Hristos în Duhul
Sfânt.
In mod real dar nevăzut, Tainele din Biserică sunt
săvârşite de lisus Hristos.
PreoŃia lui Hristos în Biserică lucrează însă, în chip văzut,
prin preoŃia slujitoare sau ierarhie, precum şi prin preoŃia
generală, a tuturor celor botezaŃi. Fără ierarhia bisericească,
nu poate fi Biserică şi deci nu e posibilă mântuirea.
Iar cele trei trepte ierarhice sunt: episcopii urmaşi ai sf.
apostoli; preoŃii - urmaşi ai celor 70 de ucenici ai
Mântuitorului şi diaconii - urmaşi ai celor 7 diaconi hirotoniŃi
de apostoli.
3) Termenul de biserică se mai foloseşte şi atunci când
e vorba de bisericile şi comunităŃile locale sau naŃionale.
Bisericile naŃionale sunt conduse de sinodul local, iar
autoritatea supremă în Biserica Ortodoxă este Sinodul
Ecumenic.
4) îngerii şi sufletele sfinŃilor care au murit formează
Biserica triumfătoare. Mai este şi Biserica luptătoare, din
care fac parte cei botezaŃi, cei ce luptă cu păcatul în viaŃa
pământeană.
BITINIA - teritoriul din nord-vestul Asiei Mici.
împreună cu Pontul, a devenit din anul 74 î.Hr. provincie
romană, numită Pontus Bitiniae. între oraşele mai însemnate
ale Bitiniei au fost: Niceea, Calcedon, Nicomidia etc. La
Niceea a avut loc primul Sinod Ecumenic, în anul 325 d.Hr.,
în care a fost condamnat arianismul, iar la Calcedon s-a
Ńinut al patrulea Sinod Ecumenic, în anul 431 d.Hr.
BIZANł - fostă colonie grecească de pe malul
Bosforului (secolul al VH-lea î.Hr.). Aici a ridicat împăratul
46
Constantin cel Mare (+ 337) vestitul oraş Constantinopol
(„cetatea lui Constantin" - 330 d.Hr.).
învingând pe MaxenŃiu şi Liciniu, Constantin cel Mare
a ajuns singurul conducător al Imperiului roman şi a mutat
capitala de la Roma la Constantinopol.
Oraş strategic, cu o largă deschidere economică, militară,
culturală şi religioasă, Constantinopolul a devenit cel mai
important oraş din răsărit.
După " împărŃirea Imperiului roman între urmaşii
împăratului Constantin cel Mare, această metropolă a rămas
capitala Imperiului roman de răsărit şi apoi a Imperiului
bizantin până în anul 1453. In acest an Mahomed al II-lea
a cucerit Constantinopolul, punându-i numele Istambul. Aici
este şi astăzi Patriarhia Ecumenică Ortodoxă, de care Ńin
canonic celelalte patriarhii ale Bisericii Ortodoxe.
BOANERGHES - („fiii tunetului") - numele dat
de Mântuitorul lisus Hristos celor doi fii ai lui Zevedeu,
adică lui loan şi lacov, pentru râvna lor faŃă de Dumnezeu.
BQGATUL NEMILOSTIV ŞI SĂRACUL
LAZAR - pildă rostită de Mântuitorul. Cuprinsul pildei
este următorul: Ia poarta unui om bogat ce se „veselea în
toate zilele în mod strălucit", zăcea săracul Lazăr, flămând
şi plin de bube. Când a murit Lazăr, a fost dus de îngeri
în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost „îngropat",
iar sufletul lui a coborât în iad.
Văzând bogatul, din iad, pe Lazăr veselindu-se în rai,
roagă pe Avraam să-1 trimită să-i mai potolească stea. Când
Avraam îi spune că e cu neputinŃă, bogatul, care acum era
rnai sărac decât toŃi săracii, îl roagă să-1 trimită pe Lazăr
la fraŃii săi de pe pământ. Părintele Avraam îi răspunde că
„au pe Moise şi pe proroci", deci are cine să-i înveŃe (Luca
16,19-31).
In această pildă sau parabolă, Mântuitorul lisus Hristos
ne descoperă adevăruri fundamentale în legătură cu viaŃa
de dincolo de mormânt.
în primul rând ne învaŃă că este rai şi iad. Sufletele
oamenilor, după moarte, nu mai vin din nou pe pământ, ci
DICłIONAR BIBLIC
47
merg ori la veselie în rai, ori la suferinŃă îngrozitoare în
iad.
Cei din iad văd pe cei din rai, fapt care le măreşte
suferinŃa.
După moarte omul este răsplătit sau pedepsit în raport
cu faptele săvârşite în viaŃa pământească, deci este exclusă
existenŃa altor vieŃi anterioare.
De aceea spune şi Sf. Pavel că „e rândul oamenilor o
dată să moară, iar după aceea să fie judecata" (Evrei 9,27).
Despre Lazăr zicea Sf. loan Gură de Aur că a fost cel mai
nenorocit om ce a trăit pe pământ. Dar el n-a cârtit, ci a
răbdat şi după dreptate dincolo se veseleşte.
Moise şi prorocii, la care se mai pot adăuga „apostolii"
şi însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat reprezintă Biserica,
despre care Sf. Pavel spune că „e stâlp şi temelie a adevărului"
(/ Timotei 3,15).
Deci singura autoritate care se poate pronunŃa fără
greşeală, în cele sufleteşti şi dumnezeieşti, ca şi în legătură
cu viaŃa de dincolo şi drumul sufletului după moarte, a fost
şi este Biserica.
BOGOMILISM - sectă dualistă organizată în
Bulgaria de preotul Ieremia Bogomil, la jumătatea secolului
al IX-lea.
La originea acestei secte a fost mişcarea maniheistă a
„pavlicienilor", apărută în America, după anul 650 d.Hr.,
având ca întemeietor pe sirianul Constantin.
Pavlicienii considerau inspirate numai Evangheliile şi
epistolele pauline, iar despre Mântuitorul ziceau că e un
înger trimis să salveze sufletele create de un Dumnezeu
rău. Aduşi în Balcani de împăraŃii bizantini, ca să apere
imperiul de slavi şi bulgari, ei au fost reorganizaŃi de Bogomil.
Bogomilii rspingeau botezul, euharistia, căsătoria, nu mâncau
carne, nu beau vin, practicând un ascetism sever.
Când bulgarii au fost biruiŃi de turci, în anul 1393, secta
a dispărut.
Urmaşii bogomililor au fost „catarii" în Italia şi
„albigenzii" în FranŃa.
48
BOOZ - fiul lui Salraon, din neamul lui Elimelec. Era
din Betleemul ludeei şi a luat de soŃie pe Rut moabiteanca,
din care s-a născut Obed (Rut 3).
Lui Obed i s-a născut lesei, iar lui lesei i s-a născut
regele şi prorocul David, strămoşul Mântuitorului lisus
Hristos.
BOTEZ - (în greceşte: baptisma = „a afunda")
1) Prirria dintre cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii, care
se săvârşeşte prin întreita scufundare a celui ce se botează,
în apă, în numele Sfintei Treimi.
Prin- Botez, cel ce se botează se renaşte „din apă şi din
Duh" la viaŃa cea adevărată în Hristos şi devine membru
al Bisericii.
Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul.
Săvârşitorul este preotul sau episcopul şi numai în caz de
urgenŃă poate fi săvârşit de un alt membru al Bisericii.
Mucenicii au primit „botezul sângelui". Harul Botezului
curăŃă păcatul strămoşesc şi ajută pe creştin în lupta cu
păcatele personale.
2) Botezul lui loan - este botezul săvârşit de Sfântul
loan Botezătorul în apa Iordanului, cu puŃin timp înainte
de începutul propovăduirii Mântuitorului. Botezul lui loan
era numai „cu apă", el nu mijlocea harul Duhului Sfânt. El
pregătea de fapt pe oameni pentru botezul „cu Duh Sfânt
şi foc".
3) Botezul lui lisus Hristos - este un eveniment istoric
ce a marcat începutul strădaniei pământeşti a Mântuitorului.
A avut loc în anul 30 d. H. şi a fost săvârşit de Sf. loan
Botezătorul în apa Iordanului, în părŃile Betabarei.
Atunci loan a făcut cunoscut oamenilor pe „Mielul lui
Dumnezeu, care ridică păcatul lumii" (loan 1,29). în timpul
botezului, Sf. loan a văzut „cerurile deschise şi Duhul lui
Dumnezeu pogorându-se ca un porumbel peste El" şi a
auzit glas din cer zicându-i: „Acesta este Fiul Meu cel iubit
întru care am binevoit".
4) Botezul lacrimilor este plânsul pentru păcatul săvârşit,
în Taina PocăinŃei sau a Mărturisirii.
DICłIONAR BIBLIC
49
BUNA-VESTIRE - 1) este evenimentul dumneze-
iesc legat de vestea adusă în Nazaret de arhanghelul Gavriil
Sfintei Fecioare Măria, la zămislirea Mântuitorului lisus
Hristos.
înainte de a-i vesti minunea, el o salută astfel: „Bucură-te,
ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată
eşti tu între femei" (Luca 1,29).
Apoi îi spune: „Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte
fiu şi vei chema numele lui lisus" (1,31).
„Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi sfântul care se va
naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema".
2) Buna-Vestire este praznicul împărătesc închinat Maicii
Domnului şi se sărbătoreşte la 25 martie.
3) Cuvântul „Evanghelie" înseamnă „vestea cea bună"
adusă de Fiul lui Dumnezeu întrupat oamenilor de pe
pământ.
c
CAIAFA - (losif Caiafa) - arhiereu evreu, ginerele
şi urmaşul .arhiereului Anna (18 d.Hr. - 36 d.Hr.). E înscăunat
arhiereu de Valerius Gratius şi destituit de Vitelius.
în timpul lui şi-au desfăşurat activitatea atât Sf. loan
Botezătorul, cât şi Mântuitorul lisus Hristos.
Tot Caiafa L-a judecat şi a cerut lui PonŃiu Pilat
răstignirea Domnului, împreună cu membrii Sinedriului i-a
închis apoi pe Sf. Petru şi loan, după vindecarea ologului
de la Poarta Frumoasă.
CAIN - primul fiu al lui Adam, care 1-a ucis pe fratele
său mai mic Abel, pentru că jertfa lui nu a fost primită de
Dumnezeu, iar a lui Abel a fost primită. Chiar după crimă,
Cain, în loc să-şi recunoască păcatul său, învinuie pe
Dumnezeu de nedreptate. Cu remuşcări şi groază, dar nu
cu căinŃă, Cain striga: „Pedeapsa mea este mai mare decât
aş gutea-o purta" (Facere 4,13).
în cele din urmă Cain a fost ucis de Lameh, unul din
urmaşii săi.
Căderea lui Cain a fost determinată de faptul că el nu
a crezut în jertfa de răscumpărare a Mântuitorului, de care
i-a vorbit Âdam. De aceea el a intrat sub stăpânirea lui
Satan.
«CALVINISM - sau Biserica reformată..
întemeietorul calvinismului a fost Jean Calvin (1509-1564).
Acesta a susŃinut învăŃăturile sale protestante- mai întâi
în FranŃa, iar din anul 1541 în ElveŃia.
Doctrina calvină respinge Sf. TradiŃie, Sf. Taine,
acceptând numai botezul şi euharistia pe care le-a redus Ja
simple simboluri. SusŃine apoi predestinaŃia absolută, în
Transilvania, calvinismul a intrat din secolul al XVI-lea,
fiind susŃinut de unguri.
DICłIONAR BIBLIC
51
Cu timpul, din reformaŃi s-au desprins mai multe secte
neoprotestante.
CANA GALILEEI - orăşel aproape de Capernaum,
unde Mântuitorul a făcut prima minune, prefăcând la o
nuntă apa în vin, prefigurând prin aceasta Taina Sf.
împărtăşanii.
CANAAN - („łara" sau „Pământul FăgăduinŃei") -
sub acest nume era cunoscut înainte Ńinutul Palestinei şi
Feniciei.
Părintele popoarelor canaaniene a fost Canaan, fiul lui
Ham şi nepotul lui Noe.
Acest Ńinut a fost cucerit apoi de evrei, după eliberarea
din robia egipteană.
CANDACHIA - nume purtat de reginele Etiopiei
antice, aşa cum regii Egiptului erau numiŃi „faraoni".
Diaconul Filip a botezat un famen dregător al Candachiei.
CAPADOCHIA - Ńinut în Asia Mică, ce se întindea
între Pont, mica Armenie, Eufrat, munŃii Taurus şi provincia
Galatia. în timpul apostolilor, Capadochia era provincie
romană.
CAPERNAUM - oraşul în care s-a născut prorocul
Naum. Este aşezat în Galileea, pe malul lacului Ghenizaret.
Pentru faptul că în Capernaum a locuit Mântuitorul, mai e
numit şi „cetatea Sa" (Matei 9,1).
CAPIŞTE - templu sau altar închinat zeilor şi idolilor
păgâni.
CARMEL - munte în Canaan. Pe acest munte au
adus jertfă idolului Baal în timpul regelui Ahab, dovedindu-se
că idolul nu există, că el este o mare minciună demonică.
Tot aici a adus jertfă < şi prorocul Ilie, în faŃa poporului
Israel. Jertfa închinată lui Dumnezeu a prorocului a fost
mistuită împreună cu apa şi pietrele altarului, de un foc ce
s-a pogorât din cer la rugăciunea acestuia.
Jertfa Sf. Ilie de pe Cârmei prevestea jertfa nesângeroasă
a Mântuitorului lisus Hristos din Sf. Liturghie.
52
CATAPETEASMĂ - 1) perdeaua de pânză de
bumbac, colorată în cele patru culori sfinte, care despărŃea
Sfânta de Sfânta Sfintelor. Aceasta era cea mai importantă.
Mai era o catapeteasmă care despărŃea cele două încăperi
de restul templului.
Cea dintre Sfânta şi Sfânta Sfintelor s-a despicat în două
la răstignirea Domnului.
2) Trupul Mântuitorului este numit şi catapeteasmă.
3) în biserica ortodoxă, catapeteasma desparte Sf. Altar
de naos şi are mai multe icoane, uşile împărăteşti şi cele
două uşi diaconeşti.
CATOLICISM - (sau Romano-catolicism) - con-
fesiunea creştină a cărei doctrină este determinată atât de
teologia latină cât şi de tradiŃia Bisericii romane. Această
doctrină are la bază metoda scolastică tomistă, care foloseşte
logica lui Aristotel în cele ale credinŃei.
De aceea se deosebeşte de doctrina Bisericii Ortodoxe,
ca şi de doctrina Bisericilor protestante. DespărŃirea Bisericii
Catolice de Biserica Ortodoxă s-a făcut în anul 1054 (vezi
schisma din 1054).
Principalele diferenŃe doctrinare între ortodocşi şi catolici
enumerate de teologul Yves M. J. -Congat sunt: 1) Filioque
(sau purcederea Duhului Sfânt şi de Ia Fiul); 2) Primatul
şi infailibilitatea papală; 3) Doctrina sacramentală, în special
caracterul indelebil al hirotoniei şi mirungerii, natura Tainei
cununiei şi consacrarea euharisticii prin epicleză; 4) Zămis-
lirea fără prihană a Fecioarei Măria - la care se adaugă
din 1950 o nouă dogmă despre înălŃarea cu trupul la cer a
Maicii Domnului; 5) învăŃătura despre purgatoriu şi judecata
particulară. Despre unele din aceste diferenŃe el spunea că
s-ar putea reduce, cum de fapt s-a şi întâmplat cu Filioque,
dar în ce priveşte „primatul şi infailibilitatea papei sunt
puncte de opoziŃie ireductibilă".
CĂDEREA ÎN PĂCAT - se referă la păcatul
originar, săvârşit de Adam şi Eva în Rai. După ce au fost
creaŃi de Dumnezeu, primii oameni au primit poruncă să
nu mănânce din pomul „cunoştinŃei binelui şi răului".
DICflONAR BIBLIC
53
Ei, ca şi îngerii, aveau libertate morală, căci puteau să
asculte de legea lui Dumnezeu şi să trăiască, sau să nu
asculte şi să moară.
în lucrarea de ispitire, Satana s-a folosit de şarpe. El a
inspirat mai întâi primilor oameni îndoiala, apoi curiozitatea
şi în cele din urmă mândria. Aşa lucrează Satana şi astăzi,
îndeamnă pe oameni să pună la îndoială înŃelepciunea lui
Dumnezeu, apoi aŃâŃă curiozitatea pentru lucruri
nedescoperite de Dumnezeu, făcându-i să uite şi să nu ia
în seamă atâtea adevăruri descoperite, de maximă importanŃă
pentru mântuire.
După aceea aruncă pe om în egoism şi slava deşartă.
Eva a fost prima care a mâncat mărul oferit de şarpe. După
aceea a mâncat şi Adam, căci Eva deja devenise unealta lui
Satan, fără să-şi dea seama.
SimŃind grozăvia păcatului neascultării şi goliciunea lui
chinuitoare, în loc să se căiască, Adam dă vina pe Eva, Eva
pe şarpe şi amândoi pe Creator, care a făcut şarpele.
Şi de aici toŃi urmaşii lui Adam refuză să mărturisească
păcatele cu umilinŃă, căutând să se dezvinovăŃească, aruncând
vina^ pe alŃii.
în momentul căderii în păcat, ceasul timpului a bătut
prima secundă a schimbării şi devenirii care până la sfârşitul
lumii va măsura „veacul acesta". Şi tot în acel moment
Adam şi-a semnat sentinŃa: trebuia să moară. Ca urmare a
păcatului, Adam a fost lipsit de energia nesecată a harului
Divin şi apoi alungat din Rai. Mintea lui se întunecă, voinŃa
îi slăbeşte iar simŃirea i se perverteşte. Bolile şi suferinŃele
de tot felul se cuibăresc în trupul lui, încât moartea trupului
devine inevitabilă. Femeia la rândul ei este legată de bărbat
pentru totdeauna şi „el o va stăpâni", iar mântuirea ei este
condiŃionată de naşterea şi creşterea copiilor (Facerea 3,16).
Prin întruparea, răstignirea şi învierea Mântuitorului lisus
Hristos, Adam şi Eva, piecum şi toŃi cei care au aşteptat
venirea Răscumpărătorului au fost iertaŃi şi ridicaŃi cu
sufletele în Rai. Mântuitorul ne-a răscumpărat din robia
Diavolului, ne-a împăcat cu Dumnezeu, a restabilit firea
omenească şi ne-a dat harul Divin, care se împărtăşeşte în
Biserică prin cele şapte Sfinte Taine.
54
CĂLĂTORIILE MISIONARE ALE SF.
PAVEL - au fost făcute între anii 45-58 î.Hr.
In cele trei călătorii misionare Sf. Pavel a plecat din
Antiohia.
1) Prima călătorie a fost făcută între anii 45-49, fiind
însoŃit de Barnaba. Din Antiohia au mers la Seleucia şi de
acolo în Cipru la Salamina şi Pafos. Apoi au trecut la Perga
Pamfiliei, .Antiohia Pisidiei, Iconiu, Listra, Derbe şi s-au
întors în Antiohia. Din Antiohia Sf. Pavel a venit la Ierusalim,
unde a participat la Sinodul Apostolic (45-50).
2) A doua călătorie a făcut-o între anii 50-52, împreună
cu Sila. Au trecut prin Siria, Cilicia, Listra, Derbe, Iconiu,
Laodiceea, Milet, Colose, Ierapole, Frigia, Galatia, Troa,
Filipi în Macedonia, Tesalonic, Bereea, Atena şi Corint,
unde au stat un an şi şase luni. S-au întors la Ierusalim
prin Efes şi Cezareea.
3) A treia călătorie misionară a făcut-o între anii 53-58.
A plecat din Antiohia şi a trecut prin Tars, Derbe, Listra,
Iconiu, Antiohia Pisidiei, Galatia, ajungând la Efes, unde a
stat doi ani şi jumătate. Apoi a mers în Macedonia, Corint
şi Filipi, întorcându-se prin Milet şi Cezareea la Ierusalim.
CEZAR - 1) era numele purtat de împăraŃii romani.
2) Cezar August (31 î.Hr., - 14 d.Hr.). S-a născut la
Roma în anul 63 î.Hr. şi a murit în anul 14 d.Hr% Numele
lui întreg era Caius lulius Cezar Octavian August. In timpul
lui s-a născut Mântuitorul lisus Hristos.
3) Tiberiu Cezar - s-a născut la Roma în anul 42 î.Hr.
şi a murit în anul 37 d.Hr. în timpul domniei lui a fost
răstignit Mântuitorul.
4) Unul din colaboratorii apropiaŃi ai Sfântului Pavel,
despre care spune filipenilor că îi îmbrăŃişează cei „din casa
Cezarului" (Filipeni 4,22).
CEZAREEA - „oraş împărătesc"
1) Cezareea Palestinei - oraş zidit de Irod cel Mare între
anii 20-9 î.Hr., închinat împăratului August. Se afla pe malul
Mediteranei. Când romanii au cucerit Ierusalimul, capitala
Ńării s-a mutat la Cezareea.
DICłIONAR BIBLIC
55
Sutaşul Corneliu, care era în cohorta Italica şi care a
fost botezat de Sf. Petru, locuia în Cezareea, iar Sf. Pavel
a stat aici închis doi ani (58-60 d.Hr.).
2) Cezareea lui Filip - oraş zidit de Filip Letrarhul, pe
locul cetăŃii Paneas, la poalele muntelui Hermon. în Cezareea
lui Filip a mărturisit Petru că Mântuitorul este „Hristosul,
Fiul Dumnezeului celui viu" (Matei 16,16).
CHEDRON - („pârâul negru") - râu care trece prin
valea lui losafat şi pe lângă grădina Ghetsimani. Chedronul
curgea prin faŃa templului, pe cealaltă parte fiind Muntele
Măslinilor.
CHEMAREA APOSTOLILOR - (sau alegerea
celor 12 apostoli) - a avut loc imediat după botez şi după
întreita ispitire a Mântuitorului.
Plecând de la o veche tradiŃie înrădăcinată la evrei, care
prevedea ca fiecare „rabi" sau „învăŃător" să aibă şi ucenici,
Mântuitorul a împlinit de fapt, prin alegerea celor 12 apostoli
şi a „celor şaptezeci" de ucenici, o lucrare providenŃială.
Prin apostoli El a întemeiat Biserica lui Dumnezeu, care îi
permanentizează prezenŃa pe pământ. „Primul chemat" a fost
Andrei, fratele lui Petru şi „părintele Bisericii Ortodoxe Române".
Semnificativ este apoi şi faptul că primii patru apostoli
au fost fraŃi, doi câte doi: Andrei cu Petru, lacov al lui
Zevedeu cu loan.
Deci creştinismul este religia celei mai autentice iubiri
frăŃeşti.
RenunŃând la pescuitul pe Tiberiada, apostolii aveau să
cucerească cetăŃi şi popoare pe „marea lumii antice", singura
lor armă fiind smerita recunoaştere a neputinŃei omeneşti,
prin care lucra cu putere Cel înviat din morŃi.
CHIVOT - 1) Chivotul Domnului - era o cutie în
formă dreptunghiulară 7n care se păstrau vasul de aur cu
mană, toiagul lui Aaron, care a înmugurit şi Tablele Legii
pe care erau scrise cele zece porunci.
Chivotul era pus în Sfânta Sfintelor din cortul mărturiei
şi apoi din templul lui Solomon. Deasupra chivotului erau
cei doi „heruvimi ai slavei".
56
în anul 586, templul, cu tot ce era în el, a fost distrus
de Nabucodonosor.
2) în Biserica Ortodoxă, chivotul este bisericuŃa de pe
Sf. Masă din Altar, în care se păstrează dumnezeiasca
împărtăşanie.
CILICIA - Ńinut în sud-estul Asiei Mici^în care se
afla oraşul Tars, locul de naştere al Sf. Pavel. în anul 57,
Cilicia a fost făcută provincie romană, dar Tarsul s-a menŃinut
ca oraş autonom, cu drepturi deosebite. De aceea Sf. Pavel
a avut drepturi de „cetăŃean roman".
CINA CEA DE TAINĂ - a avut loc joi seara,
deci cu o zi înainte de răstignirea Mântuitorului, în foişorul
din Ierusalim. După o veche tradiŃie, foişorul cinei era în
casa Sfintei Măria, mama lui loan-Marcu.
Casa era aşezată pe colina Sion. în âceastă casă erau
ucenicii cu „uşile încuiate" în seara zilei învierii, ca şi după
opt zile. După înălŃarea Mântuitorului, în „casa Măriei" se
adunau ucenicii împreună cu Maica Domnului şi cu celelalte
femei mironosiŃe iar în ziua Pogorârii Duhului Sfânt, ei erau
adunaŃi tot în această casă. Aici ar fi avut loc sinodul
apostolic din anul 49-60 şi, după tradiŃie, Maica Domnului
a locuit aici 11 ani, până la adormirea ei.
Casa era formată din parter şi etaj şi este cunoscută ca
prima biserică din Ierusalim, „Maica tuturor bisericilor".
în timpul Sfântului Constantin cel Mare, pe locul acestei
case a fost construită o frumoasă biserică, numită „biserica
Cinei" sau „Cenaclum".
La Cina cea de Taină, Mântuitorul a instituit Taina
Sfintei Euharistii sau a Sfintei împărtăşanii.
El a folosit la Cină pâine (artos), nu azime. Prin
binecuvântare, Fiul lui Dumnezeu întrupat preface pâinea
în Trupul Său euharistie, iar vinul în Sângele Său. Apoi
împărtăşeşte pe ucenici zicând: „LuaŃi, mâncaŃi, acesta este
Trupul Meu"... şi „BeŃi dintru acesta toŃi, că acesta este
Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulŃi se varsă
spre iertarea păcatelor" (Matei 26,26-28). Deci „pâinea
binecuvântată" şi „frântă", precum şi „vinul binecuvântat"
nu simbolizează Trupul şi Sângele Său, ci sunt însuşi Trupul
DICłIONAR BIBLIC ____________________________ 57
şi însuşi Sângele Său despre care spunea ucenicilor: „Cel
ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaŃă
veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (loan 6,54).
Această înfricoşată Taină şi Jertfă nesângeroasă, dar reală,
care actualizează jertfa sângeroasă a Mântuitorului de pe
Crucea Golgotei, din anul 33 şi şase luni d.Hr., se săvârşeşte
în bisericile ortodoxe atunci când se oficiază Sfânta Liturghie.
In felul acesta, sângele vărsat pe pământ timp de 5508
ani în jertfele rânduite de Dumnezeu, ca şi jertfa lui Abel
şi a lui Isaac, şi-au găsit împlinirea. Toate aceste jertfe sunt
înlocuite de jertfa „Legii celei noi", adică de jertfa Trupului
euharistie şi a Sângelui euharistie al Fiului lui Dumnezeu.
CINCIZECIME - se mai numeşte şi Rusalii sau
Pogorârea Duhului Sfânt.
1) Cincizecimea, în Vechiul Testament, numită şi
sărbătoarea corturilor, se sărbătorea la cincizeci de zile după
Pastele iudaic.
2) în Noul Testament, Cincizecimea este sărbătoarea
Pogorârii Duhului Sfânt asupra apostolilor în chip de limbi
„ca de foc". Atunci ei au început să vorbească în limbi
străine (Fapte 2).
Erau veniŃi la acea sărbătoare iudei din mai multe locuri
ale Imperiului roman şi toŃi erau uimiŃi cum vorbeau apostolii,
oameni simpli şi neînvăŃaŃi, în limbile popoarelor de unde
veniseră.
Vorbirea lor era clară şi se referea la împlinirea profeŃiilor
mesianice în persoana lui lisus Hristos.
După cuvântarea Sfântului Petru din dimineaŃa acelei
zile, s-au botezat „ca la trei mii de suflete" (Fapte 2,41).
Atunci a luat fiinŃă Biserica sub aspectul ei văzut, comunitar,
inaugurându-se lucrarea sfinŃitoare a Duhului Sfânt, cea
de-a treia parte a Sfintei Treimi care se mai numeşte şi
„Duhul Adevărului".
CIPRU - insulă care se află în partea de sud a Ciliciei,
în nord-estul Mării Mediterane, având ca oraşe mai însemnate
cele două porturi: Pafos şi Salamina.
Aici a convertit Sf. Pavel pe proconsulul Sergius Paulus
în prima călătorie misionară.
58
CIRCUMCIZIUNEA - 1) sau „tăierea împrejur",
este semnul legământului dintre Dumnezeu şi Avraam. Ca
ritual religios poruncit de lege, Circumciziunea se făcea
sâmbăta, în amintirea scoaterii evreilor din Egipt, în a opta
zi, de către preoŃi.
S-a descoperit acum că a opta zi de la naşterea fiecărui
om este singura zi din viaŃă când sângele se coagulează
imediat.
2) „Tăierea împrejur a inimii" de care vorbeşte Sf.
Scriptură, este trăirea adevărată a credinŃei în Hristos.
CIRJENE - capitala teritoriului din Libia numit
Cirenaica şi port la Marea Mediterană.
De aici era Simon din Cirene, care a dus crucea
Mântuitorului pe drumul Golgotei.
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR - carte canonică
poetică a Vechiului Testament. Are 9 capitole şi e scrisă de
Solomon.
CLAUDIU - 1) împărat roman (41-54 î.Hr.). Numele
lui era Tiberius Claudius Cezar Augustus Germanicus.
Claudiu a expulzat pe evrei din Roma în anul 49-50 î.Hr.
2) Claudius Lisias - comandantul Ierusalimului care a
salvat pe Sf. Pavel atunci când iudeii se sfătuiseră să-1
omoare (Fapte 23,19-26).
Numele de Claudius se poate să-1 fi luat după ce a fost
numit cetăŃean roman.
CLEMENT - era unul din „cei şaptezeci" şi cunoscut
al Sf. Pavel. Ajunge episcop în Sardica şi apoi la Roma. E
sărbătorit la 24 noiembrie.
CLEOPA - unul din „pelerinii" de pe drumul
Emaosului. Celălalt era Luca. Făcea parte din „cei şaptezeci".
E sărbătorit la 30 octombrie şi 4 ianuarie.
COBORÂREA DE PE CRUCE - a avut loc în
seara zilei răstignirii, deci vineri seara. Duşmanii
Mântuitorului, după ce 1-au chinuit şi răstignit, au pierdut
orice putere asupra trupului Lui. După dreptul roman,
DICłIONAR BIBLIC 59
răstignirea ordonată de puterea romană putea fi-îndeplinită
de soldaŃii romani, dar „îngroparea celor condamnaŃi se
oprea" (Tacit, Anale 629). Cu toate acestea, corpurile celor
executaŃi puteau fi date rudelor.
Bazându-se pe aceasta, losif din Arimateea a cerut de
la Pilat trupul Domnului, oferindu-i şi cavoul familial. Apoi,
împreună cu Nicodim, se fac instrumentele ProvidenŃei în
acel moment extrem de tensionat al „coborârii de pe Cruce".
Se spune că Maica Domnului a fost aceea care cu mâinile
ei de mamă a curăŃit cumplitele răni de pe tot trupul
Domnului, în acest timp, Nicodim a pregătit îngroparea,
dăruind 100 de funzi de amestec, smirnă şi aloe, ceea ce
era neobişnuit de mult pentru un trup neînsufleŃit. Această
dragoste jertfelnică se cere şi la Altar cu Trupul euharistie
al Mântuitorului.
COLOSE - 1) oraş situat pe Ńărmul râului Sicus, în
Ńinutul Frigiei. Din Colose era Filimon, tatăl preotului Arhip,
precum şi sclavul său Onisim, convertit de Sf. Pavel, la
Roma.
Tot de aici era şi Epafas, numit pastor al oraşului.
2) Sf. Pavel a scris şi o epistolă către Coloseni, de la
Roma (62-63). Epistola are 4 capitole şi face parte din
cărŃile Noului Testament.
COMOARA ASCUNSĂ ÎN łARINĂ - pil
dă rostită de Mântuitorul. „łarina" închipuie lumea aceasta
iar „comoara" este împărăŃia cerurilor.
CONSTANTIN CEL MARE - primul împărat
creştin (+337). Pe tatăl lui 1-a chemat Constantin Clor şi
guverna apusul Europei. Mama sa a fost Sf. Elena.
După ce a învins pe MaxenŃiu la Roma, prin puterea
Crucii, împăratul Constantin cel Mare, împreună cu Liciniu,
cumnatul său, a dat edictul de la Milan (313 d.Hr.), prin
care creştinismul ajunge o „religie îngăduită" în Imperiul
roman. Tot el este cel care a legiferat pentru prima dată
duminica, zi de odihnă. Dar,ou el,A.ioxpus-o, ci numai a
legiferat o stare de fapt, căci creştinii de la învierea
60
Mântuitorului Ńineau ca zi de sărbătoare „ziua Domnului",
adică prima zi a săptămânii.
în anul 325 <\.Hr. a convoct la Niceea primul Sinod
ecumenic.
După zidirea Constantinopolului, Constantin cel Mare a
mutat capitala de la Roma la noul oraş. A murit în anul
336 d.Hr.
în timpul lui, mama sa, Sf. Elena, a găsit Crucea pe
care iudeii au răstignit pe Mântuitorul.
Sunt sărbătoriŃi la 21 mai.
CONVERTIREA SFÂNTULUI PAVEL - a
avut loc în anul 34 d.Hr., pe drumul Damascului.
Luând scrisori de împuternicire de la arhiereu ca să
aducă legaŃi la Ierusalim pe creştinii din Damasc, Saul, pe
drum, este „învăluit de o lumină din cer" şi un glas îi zice:
„Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti,
Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt lisus pe care tu îl
prigoneşti. Greu îŃi este să izbeşti cu piciorul în Ńepuşă"
(Fapte 9,4-5). Şi a rămas orb. Apoi el a fost trimis în
Damasc la prorocul şi episcopul oraşului, Anania, care 1-a
botezat. După botez şi-a recăpătat vederea, ajungând
„apostolul neamurilor".
CONVORBIREA CU NICODIM - a avut loc
într-K) noapte, înainte de pătimirea Sa.
în convorbirea avută cu acest învăŃat fariseu evreu,
Mântuitorul a descoperit lumii necesitatea botezului pentru
mântuire.
„De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va
putea să intre în împărăŃia lui Dumnezeu" (loan 3,5).
CONVORBIREA CU SAMARINEANCA -a
avut loc în Samaria, lângă cetatea Sichem (Sihar), în primul
an al propovăduirii Sale, imediat după ce a fost întemniŃat
Sf. loan Botezătorul de către Irod.
în această convorbire de la fântâna lui lacov, Mântuitorul
vorbeşte despre „apa cea vie", adică despre harul divin, se
descoperă pe Sine că este „Hristos".şi ne învaŃă că „Duh
DICłIONAR BIBLIC
61
este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine
în Duh şi adevăr" (loan 4,24).
CORE - levit din familia lui Cahat şi văr al lui Moise.
El avea o mare influenŃă în popor şi râvnea demnitatea
preoŃească. Lui i s-au asociat Datan şi Abiron, fruntaşi din
semniŃia lui Ruban, şi toŃi trei văzuseră slava lui Dumnezeu
pe muntele Sinai. Ei au mai atras încă două sute cincizeci
de mai-mari ai poporului împotriva lui Moise. Core şi ceilalŃi
doi răzvrătiŃi au fost pedepsiŃi de Dumnezeu, fiind înghiŃiŃi
de vii în pământ.
CORINT - 1) Unul din cele mai importante oraşe
din Peloponezul Greciei, fosta capitală a provinciei Ahaia.
Sf. Pavel a stat aici un an şi jumătate, în a doua călătorie
misionară, fiind găzduit de Acvila şi Priscila.
2) întâia epistolă către Corinteni - scrisă din Efes, în
anul 56 d.Hr. Epistola are 16 capitole.
3) A doua epistolă către Corinteni - scrisă din Macedonia,
în anul 57 d.Hr. Are 14 capitole.
Aceste epistole fac parte din cărŃile canonice ale Noului
Testament şi sunt de mare importanŃă, din punct de vedere
moral, social şi religios.
CORNELIU - (Sutaşul) - comandant peste o sută
de soldaŃi, din Cezareea Palestinei. Este cel dintâi dintre
păgânii botezaŃi de Sf. Petru. TradiŃia spune" că a fost
hirotonit episcop în Cezareea sau Frigia. E sărbătorit la 13
septembrie.
CORTUL MĂRTURIEI - „Cortul adunării" - a
fost locaşul de cult folosit de evrei din timpul lui Moise
până la zidirea templului de către Solomon (anul 992 î.Hr.).
El a fost făcut de Moise din lemn de salcâm, după chipul
cortului descoperit lui de Dumnezeu în muntele Sinai.
Cortul mărturiei avea două încăperi, sfânta şi sfânta
sfintelor, despărŃite printr-o perdea.
în sfânta se aflau sfeşnicul cu şapte candele şi masa cu
pâinile punerii înainte. Iar în sfânta sfintelor se aflau altarul
tămâierii şi chivotul Legământului sau al Legii. Cortul era
62
purtat de preoŃi (Ieşirea 25) şi se mai numea „locaşul" sau
„casa lui Dumnezeu". (Fapte 7,44).
CRESCENT - episcop al Corintului, după ce mai
înainte însoŃise pe Sf. Pavel în lucrarea sa de apostol. Făcea
parte din „cei şaptezeci de ucenici".
Este sărbătorit la 30 iulie şi 4 ianuarie.
CRUCE - este o descoperire a lui Dumnezeu şi un
semn văzut absolut trebuitor lucrării lui Dumnezeu şi
mântuirii noastre.
în Noul Testament, cuvântul „cruce" are două înŃelesuri.
Un înŃeles material, care se referă la semnul Sfintei Cruci,
şi un înŃeles spiritual, adică suferinŃa pentru Dumnezeu. Ca
semn văzut, crucea a fost prefigurată încă din Vechiul
Testament prin: altarul de jertfă, toiagul lui Moise şi al lui
Aaron, stâlpul pe care era şarpele de aramă, litera tău (r)
din alfabetul ebraic (lezechiel 9,4-6) şi prin binecuvântarea
dată cu mâinile încrucişate de către lacov fiilor lui losif.
în Vechiul Testament cei răstigniŃi pe cruce erau socotiŃi
„blestemaŃi" (Deutoronom 21,20).
Prin răstignirea Mântuitorului, crucea devine însă altar
de jertfă de mare sfinŃenie, precum şi mijlocul preaslăvirii
Fiului lui Dumnezeu întrupat.
Ea va apărea pe cer cu mare strălucire înainte de înnoirea
lumii, fiind şi „semnul Fiului Omului" (Matei 24,30). Sf.
Pavel spune corintenilor: „Cuvântul (propovâduirea) crucii
este nebunie pentru cei ce pier, iar pentru noi cei care ne
mântuim este puterea lui Dumnezeu" (/ Corinteni 1,19).
De aceea pentru noi creştinii, crucea este nu numai
semnul suferinŃei ci şi al mântuirii.
Crucea Mântuitorului a fost descoperită de Sf. Elena,
mama împăratului Constantin cel Mare şi cea mai mare
parte din ea este şi astăzi la Ierusalim. O parte mai mică
e la Muntele Athos, iar alta în apus.
Sărbătorile rânduite în cinstea Sf. Cruci sunt: înălŃarea
Sf. Cruci la 14 septembrie şi duminica a treia din Postul
Mare. Sf. Cruce se cinsteşte de fapt în fiecare săptămână,
miercurea şi vinerea.
D
DAGON - („peşte mare") zeu filistean, preluat de la
canaanieni. Era simbolul fecundităŃii. Centrul cultului lui
Dagon era templul din Gaza, distrus de Solomon.
DALILA - femeie filisteană de moravuri uşoare, care
a tăiat părul lui Samson în timpul somnului, lipsindu-1 prin
aceasta de puterea lui obişnuită.
Atunci filistenii 1-au prins şi i-au scos ochii (vezi Samson).
Dalila ajunge în felul acesta simbolul perfidiei feminine şi
al trădării.
DALMAłIA - Ńinutul din nordul Iliriei, în Bosnia
de azi, spre Marea Adriatică. Aici a vestit Evanghelia Sf.
Pavel şi ucenicul său Tit,
DAMASC - vechi oraş sirian, aflat la 225 km distanŃă
de Ierusalim. Aici, pe lângă templul lui Jupiter ridicat de
romani, mai erau şi sinagogi evreieşti.
Pe drumul Damascului, i s-a arătat Mântuitorul lui Saul
care se converteşte în urma acestei vedenii, ajungând
„apostolul nemuritor" (vezi „Convertirea Sf. Pavel").
DAN - (în ebraică: „Judecător")
1) Fiul lui lacov, născut de Bilha, sluga Rahilei.
2) SeminŃia care se trăgea din el.
Această seminŃie a avut partea de moştenire în nordul
Palestinei.
DANIEL - (în ebraică: „Judecător mi-e Domnul") -
al patrulea dintre profeŃii mari ai Vechiului Testament. A
trăit în Babilon, fiind dus în captivitate în anul al patrulea
al domniei lui loachim (605 î.Hr.). Tâlcuind visul lui
Nabucodonosor, el a fost numit locŃiitor regal, iar cei trei
64
tineri evrei: Sedrach, Meşach şi Abed-Nego au primit funcŃia
de administratori ai provinciei Babiloniei.
După cucerirea Babilonului de perşi, Daniil, al cărui
nume babilonean era BelşaŃar, îşi menŃine înalta dregătorie
şi sub regele Cirus al perşilor, în anul 533, când Cirus a
îngăduit evreilor să se întoarcă în patrie, Daniil rămâne în
Babilon, fiind înaintat în vârstă.
2) Cartea Daniil - face parte din cărŃile canonice ale
Vechiului Testament şi are 12 capitole. Este o carte profetică
şi istorică. Cuprinde tâlcuirea viselor lui Nabucodonosor,
minunea cu cei trei tineri aruncaŃi în cuptorul Babilonului,
profeŃii despre sfârşitul lumii şi profeŃirea celor 70 de ani
până la venirea Mântuitorului,
DAREA LEGII - este cel mai însemnat moment
din Vechiul Testament. Legea s-a dat pe muntele Sinai, în
luna a treia după ieşirea evreilor din Egipt. Un nor negru
acoperea muntele şi fulgere şi tunete brăzdau văzduhul. La
sunetul trâmbiŃei, poporul s-a apropiat de Sinai, iar Moise
s-a urcat pe munte.
Atunci Dumnezeu i-a dat cele zece porunci, care priveau
de fapt pe toŃi oamenii. Pe lângă cele zece porunci, lui
Moise i s-au mai dat şi alte prescripŃii.
Coborând din munte, Moise a ridicat un altar şi a adus
rnai multe jerfe. Apoi s-a urcat din nou pe munte împreună
cu Aaron, Babad, Abiud şi 70 de bătrâni.
Pe munte, Moise a stat 40 de zile şi 40 de nopŃi, în
acest timp, poporul a cerut lui Aaron, care coborâse, să
facă un viŃel de aur, la care să se închine.
Coborând de pe munte, Moise a sfărâmat tablele legii
şi 1-a mustrat aspru pe Aaron.
După ce a sfărâmat idolul, Moise s-a suit iarăşi pe
munte, unde a stat alte 40 de zile şi 40 de nopŃi, fără să
mănânce şi să bea ceva. Apoi a primit cele zece porunci
scrise pe două table de piatră pe care Moise le-a luat pe
munte. Când a coborât de pe munte, faŃa lui strălucea ca
soarele.
DARURILE EUHARISTICE -sunt formate din:
DICłIONAR BIBLIC
65
pâine, vin şi apă. Ele se pregătesc în timpul unei slujbe
speciale, numită Proscomidie (vezi Proscomidia). Proscomidia
este o parte integrantă a rânduielii Sfintei Liturghii. După
rânduială sunt necesare cinci prescuri din făină de grâu, iar
vinul trebuie să fie din struguri şi curat. Vinul şi apa se
toarnă la momentul rânduit în Sf. Potir. Din prescură se
scoate Sf. AgneŃ, care are pecetea lis. HS. NI. Ka şi care
la Sf. Liturghie se preface în trupul Mântuitorului.
Din a doua prescură se scoate părticica, în formă de
triunghi, în cinstea Maicii Domnului, din a treia prescură,
mindele pentru cele nouă cete îngereşti, din a patra se scot
miride pentru episcopul locului, pentru popor şi pentru cei
vii, iar din a cincea prescură pentru ctitori morŃi.
Cinstitele Daruri se aduc pe Sf. Masă în timpul cântării
„Ca pe împăratul", deci după Heruvic. Iar prefacerea
darurilor în Trupul şi Sângele Mântuitorului are loc în timp
ce preotul citeşte marea rugăciune a Sf. Jertfe, numită
anaforaua, sau mai precis la epicleză. La strană atunci se
cântă „Pe Tine Te lăudăm".
DA VID - a condus poporul evreu timp de 40 de ani
(1013-973 î.Hr.), fiind al doilea rege al Israelului.
Pe tatăl lui îl chema lesei şi era originar din Betleemul
ludeei. La început a fost păstor în Betleem, unde a fost
uns rege de Samuel. A fost al şaptelea fiu al lui lesei.
Ştiind să cânte din harfă, regele Saul 1-a luat ca purtător
de arme şi ca să-i cânte atunci când era cuprins de stările
sale depresive.
David a omorât pe filisteanul Goliat, devenind foarte
popular. Din această cauză regele Saul căuta să-1 piarză.
Dar David a fugit de la curtea regală şi s-a ascuns. După
moartea lui Saul, David, care se afla la Hebron, pentru a
curma un război civil între urmaşii lui Saul şi conducătorul
armatei Abner, s-a proclamat rege în Israel, a ocupat
Ierusalimul şi 1-a transformat în capitală.
Regatul lui David cuprindea aproape întreaga Palestina.
David a fost rege, proroc şi psalmist.
El este strămoşul Mântuitorului lisus Hristos.
66
DEBORA - a fost prorocită şi judecător în Israel.
în timp ce ea judeca poporul pe muntele Efraim, în
Cadeş era judecător Barac.
La îndemnul Deborei, Barac a început lupta cu Sisera,
pe care 1-a învins.
Atunci Debora a cântat o melodie care poartă numele
de „Cântarea Deborei" (Judecători 4).
DECALOGUL - sau „Cele zece porunci dum-
nezeieşti".
Cele zece porunci sunt:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alŃi
Dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-Ńi faci chip cioplit şi nici o asemănare a câte
sunt în cer sus, şi a câte sunt pe pământ jos, şi a câte sunt
în apă şi sub pământ; să nu te închini, nici să slujeşti lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului Tău în
deşert.
4. Adu-Ńi aminte de ziua sâmbetei, ca să o sfinŃeşti. Şase
zile lucrează şi fă-Ńi treburile tale, iar ziua a şaptea este
odihna Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci într-însa nici
o treabă, nici tu, nici fiii tăi, nici sluga ta, nici boul tău.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-Ńi fie bine
şi să trăieşti mult pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu faci desfrânare.
8. Să nu furi.
9. Să nu mărturiseşti strâmb asupra aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău, nici casa lui,
nici ogorul lui, nici sluga lui, nici boul lui, nici asinul lui,
nici nimic din câte sunt ale lui.
DECAPOLE - Ńinutul de dincolo de lacul Ghe-
nizaret, având o populaŃie mai mult elină.
DEMETRIU - argintar din Efes, care turna statuete
zeiŃei Artemis. S-a opus Sfântului Pavel când a venit la
Efes.
DEMON - (drac sau diavol) - este o fiinŃă spirituală
DICłIONAR BIBLIC
67
rea, care la început a fost înger. Demonii se află în iad, pe
pământ şi în văzduh. Jertfele aduse idolilor erau, în realitate,
consacrate demonilor. Ei pot să strecoare şi învăŃături greşite.
Unii demoni fac şi lucruri neobişnuite, pe care mulŃi le
cred minuni, în realitate ele sunt false.
Sunt şi oameni demonizaŃi, în care intră unul sau mai
mulŃi demoni, în demonizatul din Gadara erau şase mii de
demoni. DemonizaŃii nu mai sunt stăpâni pe voinŃa lor.
Mântuitorul a vindecat mulŃi dcmonizaŃi, iar în biserică mai
putem avea împotriva demonilor Taina Sfântului Maslu.
DERBE - oraş în Licaonia. De aici era Timotei, care
avea să fie hirotonit episcop în Efes.
Licaonia este un Ńinut în sudul Asiei Mici.
DEZBINAREA REGATULUI ISRAELIT -
a avut loc în anul 933 î.Hr. După moartea lui Solomon,
căpeteniile seminŃiilor au venit la Roboam, fiul şi urmaşul
lui Solomon, să le mai uşureze dările şi sarcinile puse de
cel decedat. Ascultând de sfatul tinerilor, Roboam a refuzat
cererea acestora. Atunci zece seminŃii şi-au ales rege pe
Ieroboam şi au format regatul Israel. Iar celelalte două
seminŃii: Veniamin şi Iuda au rămas cu Roboam, formând
regatul lui Iuda. Capitala regatului Iuda a rămas Ierusalimul,
iar capitala Israelului a fost la început Sichem, apoi Tersa
şi mai târziu Samana. Ieroboam a făcut doi viŃei de aur,
unul în Betel şi altul în Ńinutul seminŃiei lui Dan.
DEUTORONOM - a cincea carte a lui Moise.
Face parte din cărŃile canonice ale Vechiului Testament
şi are 34 de capitole. Cuprinde trei cuvântări ale lui Moise,
în care sunt reamintite binefacerile lui Dumnezeu şi
reaminteşte legea. Se încheie cu moartea lui Moise.
DIACON - (în greceşte: „slujitor") - o persoană
hirotonită căreia i se dă harul diaconiei. Diaconii formează
prima treaptă a ierarhiei bisericeşti.
Cei şapte diaconi hirotoniŃi de apostoli (Fapte 6), pe
lângă faptul că slujeau la mese, ajutau şi pe episcopi şi
preoŃi la slujbă, botezau şi vesteau Evanghelia.
68
DIASPORA - (în greceşte: „răspândire", „fărâmi-
Ńare") - se referă la evreii care trăiau în afara graniŃelor
Palestinei.
DIAVOL - (în greceşte: „calomniator", „pârâtor",
„clevetitor" şi „uneltitor") - vrăjmaş al omului şi duşman al
lui Dumnezeu. Datorită ispitirii lui a căzut Adam. De aceea
este „ucigaş de oameni dintru început". Chiar şi Mântuitorul
a fost ispitit de diavol în pustia Carantana. Prin mândrie,
ei au pierdut harul şi din „îngeri luminaŃi" au ajuns „draci
întunecaŃi". Sf. Dionisie Areopagitul zice despre ei:' „Ce este
rău la demoni? - Mânie iraŃională (dobitocească) şi imaginaŃie
nestăpânită (obraznică)". Vrăjitoriile, descântecele, necro-
manŃia, spiritismul etc. sunt lucrări diavoleşti. Diavolii se
mai numesc răi, deoarece doresc ceea ce nu există, deci ei
doresc răul.
Dumnezeu îngăduie ispitele diavolilor, pentru întărirea
sufletească a oamenilor, ca în cazul lui Iov. ApariŃia a mii
de secte este tot lucrarea diavolilor, în cele din urmă diavolul
va fi biruit de „Mielul înjunghiat" şi va fi aruncat în iezerul
cel de foc.
DIMAS - un colaborator al Sf. Pavel care a căzut de
la credinŃă „iubind veacul de acum" (// Timotei 4,10).
DIONISIE AREOPAGITUL - părintele mis-
ticii ortodoxe. A fost convertit în Atena de Sf. Pavel. Fusese
înainte membru în Areopag. A fost apoi hirotonit episcop
al Atenei, de Sf. Pavel. A murit ca martir. Sf. Dionisie
Areopagitul a scris despre ierarhia cerească, ierarhia
bisericească, numele divine şi teologia mistică. Lucrările lui
sunt de mare valoare. E sărbătorit la 3 octombrie.
DIONISIE CEL MIC - (EXIGUL) (470-540).
S-a născut în SciŃia Mică (Dobrogea de azi). Ajunge călugăr
la Constantinopol şi e luat de papa Gelasiu la Roma.
Datorită vastei sale culturi, el s-a impus la Roma prin
mai multe lucrări şi traduceri. A fost numit superiorul
mănăstirii Sf. Anastasia.
DICłIONAR BIBLIC
69
El a fixat cronologia erei creştine, plecând de Ja naşterea
Mântuitorului, cu o eroare doar de 4-5 ani.
DIOSCURII - fraŃii Castor şi Polux, patronii
navigatorilor. Cu o corabie de-a lor a venit Sf. Pavel la
Roma.
DIOTREF - este amintit de Sf. evanghelist loan în
a treia epistolă, adresată lui Gaius. Diotref făcea parte din
aceeaşi biserică din care făcea parte şi Gaius şi era o
persoană foarte cunoscută, fiind ori preot, ori diacon. El
însă a fost neospitalier cu vestitorii Evangheliei care au
venit acolo.
DISTRUGEREA IERUSALIMULUI - vezi
„Ierusalim".
DUHUL SFANł - cea de-a treia componentă a
Sfintei Treimi. El este de o fiinŃă cu Tatăl şi cu Fiul şi a
inspirat pe scriitorii Vechiului şi Noului Testament, precum
şi pe Sf. PărinŃi. Duhul Sfânt purcede din Tatăl din veci şi
a fost trimis în lume de Fiul lui Dumnezeu în ziua Pogorârii
Duhului Sfânt, sau a Cincizecimii.
Şi de atunci El lucrează la mântuirea şi sfinŃirea oamenilor
în biserică, mai ales prin cele şapte Sfinte Taine.
Duhul Sfânt se mai numeşte „Duhul lui Dumnezeu"
(Matei 3,16), sau „Duhul Tatălui" (loan 3,6) sau „Duhul
lui Hristos" (Romani 8,9). El este egal cu Tatăl şi cu Fiul.
Sf. Scriptură mărturiseşte că Duhul Sfânt a fost prezent,
împreună cu Tatăl şi cu Fiul, în toate momentele mântuirii.
Astfel, la creaŃie, El „se purta pe deasupra apelor" (Facerea
1,2). Când Maica Domnului a zămislit pe Mântuitorul, Duhul
Sfânt „a umbrit-o", iar la Botezul Mântuitorului, Duhul
Sfânt s-a gogorât în chip de porumbel asupra Celui botezat.
In seara învierii, Mântuitorul a împărtăşit şi apostolilor
energia recreată a harului Duhului Sfânt, prin suflare şi
cuvânt, în taina preoŃiei şi tot atunci a instituit taina
Mărturisirii. Duhul Sfânt este cel care iartă prin mijlocirea
duhovnicilor în această taină.
Mântuitorul zice apostolilor: „LuaŃi Duh Sfânt; cărora
70
veŃi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veŃi Ńine,
vor fi Ńinute" (loan 20,23).
La Pogorârea Duhului Sfânt, Duhul a venit în chip de
limbi „ca de foc" şi atunci s-a inaugurat lucrarea sfinŃitoare
a Duhului Sfânt în lume, prin Biserică.
DUMINICA - („ziua Domnului") - în Noul Testa-
ment este ziua de odihnă pentru creştini. Noi sărbătorim
duminica pentru că duminica a înviat Domnul, scoŃându-ne
din robia vrăjmaşului şi a morŃii. Duminica sau în prima zi
a săptămânii s-a arătat femeilor mironosiŃe, duminica a avut
loc Pogorârea Duhului Sfânt, iar evanghelistul loan tot
duminica a avut revelaŃia Apocalipsei (Apocalipsa 1,10).
Aşa cum „vechiul Israil" sărbătorea sâmbăta în amintirea
scoaterii lui din robia egipteană, tot astfel „noul Israil",
adică „poporul creştin", sărbătoreşte duminica în amintirea
biruinŃei vieŃii asupra morŃii, prin învierea Domnului.
Recunoaşterea duminicii ca zi de odihnă s-a făcut în
mod oficial în anul 321 î.Hr., de împăratul Constantin cel
Mare. Creştinii sărbătoreau însă duminica chiar de la învierea
Mântuitorului.
La început se numea „prima zi a săptămânii", „ziua
pâinii" sau „cea dintâi a sâmbetelor".
Cu toate că în fiecare duminică se sărbătoreşte învierea
Domnului, mai sunt în cursul anului liturgic şi duminici cu
o semnificaŃie deosebită. Astfel, în perioada Penticostarului,
a doua duminică după Paşte, este Duminica Tomii. Se
numeşte astfel, pentru că Evanghelia rânduită în această zi,
istoriseşte momentul arătării Mântuitorului în ziua a opta
de la înviere, când apostolul Toma era cu ceilalŃi apostoli
în casa Măriei din Ierusalim. Atunci Mântuitorul i-a arătat
coasta împunsă şi semnul cuielor, încredinŃând pe Toma, ca
şi pe alŃi mulŃi care se îndoiau, că a înviat cu acelaşi trup
cu care fusese răstignit.
Duminica a treia este Duminica MironosiŃelor, în
Evanghelia zilei vorbindu-se de arătarea Domnului femeilor
mironosiŃe, în dimineaŃa învierii.
DICłIONAR BIBLIC
71
Duminica a patra este a Slăbănogului. Evanghelia
istoriseşte minunea vindecării slăbănogului de la Vitezda.
Duminica a cincea se numeşte a Samarinencii, deoarece
Evanghelia istoriseşte întâlnirea Mântuitorului cu femeia
samarineancă la fântâna lui lacov.
Duminica a şasea este a Orbului. Evanghelia ne prezintă
minunea vindecării unui orb din naştere.
Duminica a şaptea este a SfinŃilor PărinŃi, în această
duminică sunt sărbătoriŃi ŞL PărinŃi de la Sinodul I Ecumenic.
Duminica a opta este a Rusaliilor sau a Pogorârii Duhului
Sfânt. Aceasta este sărbătoarea Cincizecimii. Duminica întâia
după Rusalii este a Tuturor SfinŃilor.
în perioada Octoihului, duminica a doua după Rusalii
este Duminica SfinŃilor Români.
Duminici deosebite în această perioadă sunt: Duminica
dinaintea înălŃării Sf. Cruci, înainte de 14 septembrie, şi
Duminica după înălŃarea Sf. Cruci, după 14 septembrie.
Duminica înaintea şi după Naşterea Domnului, precum
şi Duminica înaintea şi după Botezul Domnului.
în perioada Triodului, prima duminică este Duminica
Vameşului şi a Fariseului. Evanghelia din această zi cuprinde
pilda cu acelaşi nurne.
Duminica a doua este a Fiului risipitor, Evanghelia
cuprinzând pilda cu acelaşi nume.
Duminica a treia este a înfricoşatei JudecăŃi sau a
lăsatului sec de carne. Evanghelia aminteşte de înfricoşata
judecată.
Duminica a patra este a izgonirii lui Adam din rai, sau
a lăsatului sec la brânză.
Prima duminică din Post este Duminica Ortodoxiei,
închinată cinstirii Sf. Icoane.
în duminica a treia din Post se sărbătoreşte „închinarea
Sfintei Cruci", iar ultima duminică din Post este Duminica
Floriilor sau a „Intrării Domnului în Ierusalim".
DUMNEZEU - (în latină: Dominus Deus) - este
FiinŃa supremă, spirituală, personală şi eternă. El este
72
Creatorul celor din ceruri şi al celor de pe pământ (loan
13).
Dumnezeu este unul în fiinŃă dar întreit în alcătuire:
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Dumnezeu a făcut lumea văzută şi lumea nevăzută prin
Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu şi s-a descoperit prin Duhul
Sfânt în proroci şi prin Fiul. El este Poruncitorul şi purtătorul
de grijă a tot ce există. Dumnezeu este existenŃa ipostatică
supraesenŃîală, mai presus de orice altă existenŃă cunoscută
sau închipuită de noi.
El este ViaŃa şi fără El nu poate fi nimic.
Dumnezeu nu are nici o slăbiciune şi nu e supus pasiunii
sau pătimirii. El este existenŃa nu numai în modul superlativ,
ci o existenŃă supraesenŃială.
Toate atributele le are de la Sine, deci nu prin împărtăşire
de la altul. Dumnezeu este Unul în FiinŃa Sa, dar lucrează
în treimea ipostatică în care s-a revelat Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt.
în fiinŃa Sa, Dumnezeu nu poate fi cunoscut. Dumnezeu
ca persoană nu se poate confunda cu omul.
Ni se comunică numai prin energiile necreate, sau prin
lucrările Sale necreate.
Sunt trei moduri ale cunoaşterii lui Dumnezeu:
1 - Cunoaşterea raŃională sau catafatică.
2 - Cunoaşterea apofatică sau negrăită, superioară celei
raŃionale.
3 - Cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete
ale vieŃii, în viaŃa practică. Aceasta nu mai e intelectuală.
„Casa lui Dumnezeu" şi „împărăŃia lui Dumnezeu" pe pământ
este Biserica, iar „ziua lui Dumnezeu" este duminica.
ECLEZIASTUL - una din cărŃile canonice ale
Vechiului Testament. Are 12 capitole şi după tradiŃia iudaică
este scrisă de Solomon. Autorul arată deşertăciunea celor
pământeşti, precum şi valoarea învăŃăturii.
EDEN - Paradisul sau Raiul biblic, în Eden au fost
aşezaŃi primii oameni: Adam şi Eva. Era situat pe pământ
şi în mijlocul lui se afla pomul vieŃii şi al cunoştinŃei binelui
şi răului. După săvârşirea păcatului, Adam şi Eva au fost
alungaŃi din Eden.
Se zice că Edenul a rămas apoi pe pământ până la
potopul lui Noe.
EDOMIłI - populaŃie semită, care s-a aşezat în
secolul al XlII-lea î.Hr., la sudul Mării Moarte. La sfârşitul
secolului al Vl-lea î.Hr., statul edomiŃilor avea să se numească
Idumeea. Irod cel Mare a fost idumeu.
EFES - 1) port la^Marea Mediterană. în Efes se afla
templul zeiŃei Artemis. în timpul stăpânirii romane, Efesul
a fost capitala Asiei proconsulare.
Aici a venit Sf. Pavel în a treia călătorie misionară (anul
539 d.Hr.). Mult timp a locuit aici şi Sf. loan Evanghelistul.
Episcopul Efesului a fost Timotei.
2) Epistola către Efeseni - una din scrierile canonice ale
Noului Testament. A fost scrisă la Roma, în timpul primei
captivităŃi (an. 62-63). Are şase capitole şi cuprinde
îndemnuri şi învăŃături morale, iar Mântuitorul e numit
„capul Bisericii".
EFRAIM - 1) fiul lui losif şi fratele lui Mânase,
lacov a binecuvântat pe Efraim cu mâna dreaptă, iar pe
Mânase cu mâna stângă, deci în sensul crucii.
74
2) Numele uneia din cele douăsprezece seminŃii ale lui
Israel. Din această seminŃie a făcut parte losua Navi.
3) Cetate la nord-est de Ierusalim (loan 11,54). Aici a
venit Mântuitorul după învierea lui Lazăr.
EGIPT - Ńinutul din nordul Africii, patria faraonilor,
în anul 30 î.Hr. a fost cucerit de romani. Evreii au stat în
robia egipteană 430 de ani. în Egipt, Alexandru cel Mare
a construit oraşul Alexandria, unde, în secolul al III-lea
î.Hr., a fost tradus Vechiul Testament în limba greacă. Această
traducere s-a numit Septuaginta. Din cauza lui Irod cel
Mare, care voia să omoare pe Pruncul lisus, Familia Sfântă
a stat în Egipt şapte ani. După aceea Mântuitorul, Maica
Domnului şi bătrânul losif au revenit în Nazaret.
ELADA - este Grecia de azi. Nordul Greciei forma
provincia Macedonia, iar sudul forma provincia Ahaia.
Capitala Macedoniei era Tesalonicul, iar a Ahaiei, Corintul.
ELENISM - fenomen cultural desfăşurat de la
Alexandru Macedon (secolul IV î.Hr.), până la Octavian
August (secolul I î.Hr.). în această perioadă a predominat
cultura greacă. Elenişti se numeau şi evreii care trăiau în
afara Palestinei şi care vorbeau greceşte.
ELEON - (sau Muntele Măslinilor) - vezi Muntele
Măslinilor.
ELI - Arhiereu şi judecător în Silo, unde se afla
chivotul Legii. El avea doi fii: Ofni şi Finees.
Aceştia erau preoŃi la Sanctuar, dar comportarea lor nu
a fost la înălŃimea poziŃiei pe care o aveau în Israel. Nici
Eli nu a putut înfrâna deprinderile şi patimile copiilor. De
aceea Dumnezeu a ales pe Samuel în locul urmaşilor lui
Eli.A
în lupta cu filistenii de la Afec, cei doi fii ai lui Eli au
fost ucişi, iar chivotul Legii a fost luat de filisteni.
Când Eli a auzit de înfrângerea evreilor, „a căzut de pe
scaun pe spate la poartă şi-a rupt spinarea şi a murit căci
era bătrân şi greoi" (jHfcegz 4,117).
DICłIONAR BIBLIC
75
ELISABETA - soŃia arhiereului Zaharia şi mama
Sfântului loan Botezătorul. Se trăgea din neamul lui Aaron
(Luca 1,5). Mama ei, Sovi, era fiica lui Matan preotul şi
sora Sfintei Ana.
ELISEI - (în arameică: „Dumnezeu ajută") - proroc
al Vechiului Testament şi ucenic al Sf. Ilie Tesviteanul. (///
Regi 19,16-21).
A prorocit în secolul al IX-lea î.Hr., fiind un mare
făcător de minuni. Când Sf. Ilie este răpit la cer, îi lasă lui
mantaua, cu care desparte apele Iordanului.
A propovăduit în zona nordică a Israelului, în timpul
regilor Ahazia, loram şi Ehu. Elisei a înviat un copil mort,
a vindecat bolnavi, a curăŃit apa de molimă etc:
E sărbătorit la 14 iunie.
ELOHIM - nume folosit de evrei în locul celui de
Iahve, a cărui pronunŃare nu era îngăduită de Legea veche.
EMANUEL - („cu noi este Dumnezeu") - nume
revelat evreilor, prin prorocul Isaia, în legătură cu Pruncul
lisus Hristos. Acest nume este apoi amintit de înger când
încredinŃează pe losif de taina zămislirii Mântuitorului. Deci
Mântuitorul va fi Dumnezeu şi Om. Acesta este înŃelesul
numelui „Emanuel".
EMAUS - satul la care mergeau Luca şi Cleopa în
ziua învierii. Se afla la o distanŃă de 60 de stadii de Ierusalim.
Când Mântuitorul li s-a alăturat, ei nu 1-au cunoscut. Abia
la „frângerea pâinii", deci când au fost împărtăşiŃi cu Trupul
şi Sângele Său euharistie, au cunoscut pe Domnul. Şi de
atunci şi până la sfârşitul lumii, Mântuitorul va străbate
veacurile întru „frângerea pâinii".
ENEA - om paralizat vindecat de Sf. Petru în Sida,
cetate din ludeea. Enea fusese un evreu elenist botezat.
ENERGII DIVINE NECREATE - sunt lu-
crările sau „ieşirile" personale- prin care Dumnezeu se
manifestă în creaŃie şi prin care creaŃia se îndumnezeieşte.
Ele izvorăsc din fiinŃa dumnezeiască, dar nu sunt totuna cu
78
în anul 65 d.Hr. Are 6 capitole şi cuprinde sfaturi pastorale
adresate episcopului Timotei al Efesului.
11) Epistola a doua către Timotei - scrisă din Roma, în
anul 66 d.Hr. Epistola reprezintă testamentul spiritual al Sf.
Pavel. Are 5 capitole.
12) Epistola către Tit - scrisă din Ahaia sau din Filipi,
în anul 65 d.Hr. Este adresată episcopului Tit al Cretei.
Are 3 capitole şi cuprinde diferite îndemnuri.
13) Epistola către Filimon - scrisă în anul 62-63 d.Hr.,
din Roma. Este adresată lui Filimon şi are 25 de versete.
Cuprinde rugămintea apostolului adresată lui Filimon de a
ierta pe sclavul său Onisim.
14) Epistola către Evrei - este scrisă din Roma, în anul
63 d.Hr. Are 13 capitole şi cuprinde învăŃături dogmatice
în legătură cu Mântuitorul.
II. Epistolele soborniceşti
15) Epistola Sf. lacov — scrisă în anul 61 d.Hr., din
Ierusalim. Are 6 capitole în care arată rolul faptelor bune
pentru mântuire şi vorbeşte de Taina Sf. Maslu.
16) întâia epistolă sobornicească a Sf. Petru - scrisă din
Babilon în anul 63-64 d.Hr. Are 5 capitole şi cuprinde
învăŃături hristologice, trinitare, morale etc.
17) A doua epistolă sobornicească a Sf. Petru - scrisă în
anul 67 d.Hr., din Roma. Are 3 capitole şi vorbeşte de
sfârşitul lumii.
18) întâia epistolă sobornicească a Sf. loan - are 5
capitole în care tratează despre iubire, despre Hristos, despre
întrupare, răscumpărare etc.
19) A doua epistolă sobornicească a Sf. loan - are 13
versete şi cuprinde diferite îndemnuri şi sfaturi.
20) A treia epistolă sobornicească a S f. loan - are 15
versete şi relevă dumnezeirea Mântuitorului.
21) Epistola sobornicească a Sf. apostol Iuda (ruda
Domnului) - este scrisă din Palestina între anii 64-66 d.Hr.
Are 25 de versete şi cuprinde învăŃături despre Judecata
de la sfârşitul lumii, precum şi diferite îndemnuri.
EREZIE - este o abatere de la credinŃa iniŃială şi o
combatere a ei. Erezia întotdeauna distruge unitatea de credinŃă.
DICłIONAR BIBLIC
79
în toate timpurile Biserica a avut de luptat cu astfel de
învăŃături greşite.
Dintre ereziile primelor veacuri, cele mai periculoase au
fost: 1) Arianismul - întemeiat de Arie, preot în Alexandria
(256-336 d.Hr.). Arie susŃinea că Fiul este prima creatură
a Tatălui şi nega egalitatea Fiului cu Tatăl, precum şi
dumnezeirea Fiului.
Afirma că Fiul nu este de o fiinŃă cu Tatăl, ci „asemenea"
Tatălui. El a fost combătut de episcopii Alexandru şi Atanasie
cel Mare ai Alexandriei şi condamnat de Sinodul I Ecumenic.
(Niceea, 325 d.Hr.).
2) Nestorianismul - formulat de Ncstorie al Constan-
tinopolului (380-440 d.Hr.). El susŃinea că în Hristos sunt
două persoane. A fost combătut şi condamnat de Sinodul
II Ecumenic (Efes,431 d.Hr.).
3) Monofizismul - erezie declanşată de călugărul Euthie
(378—454 d.Hr.), care propovăduia că în Hristos există o
singură fire. A fost condamnat de Sinodul III Ecumenic
(Calcedon, 451 d.Hr.).
4) Monotelismul - erezie care susŃinea că Mântuitorul a
avut o singură voinŃă şi o singură lucrare.
A fost condamnat de Sinodul VI Ecumenic, din anul
680, la Constantinopol.
5) Iconoclasm - mişcare eretică ce respingea cultul
sfintelor icoane. A fost condamnată la Sinodul VII Ecumenic
(Niceea,787 d.Hr.).
In primele veacuri creştine au fost de asemenea şi multe
erezii gnostice ca: marcionismul, montanismul, maniheismul
etc. Unele dintre aceste erezii creştine sau păgâne se pot
întâlni astăzi, într-o formă sau alta, în miile de secte care
încearcă să pulverizeze credinŃa care este „una, sfântă,
sobornicească şi apostolicească". Indiferent de natura ei,
erezia este un mare păcat, atrăgând după sine osânda veşnică.
ESAU - sau Esav - fiul lui Isaac şi fratele geamăn al
lui lacov. Era vânător şi a vândut lui lacov dreptul de „întâi
născut" pe un blid de linte.
S-a însurat cu două femei din neamul lui Het şi a căzut
în idolatrie.
80
ESENIAN - grupare religioasă apărută în zona Mării
Moarte. Esenienii erau foarte scrupuloşi în a păstra puritatea
legii morale. Se crede că au luat fiinŃă în secolul al II-lea
î.Hr., deci în perioada Macabeilor.
ESHATOLOGIE - („din urmă", „de apoi") - în
creştinism acest termen poate fi luat în înŃeles universal sau
în înŃeles particular.
1) Eshatologia universală - este învăŃătura despre a doua
venire a Domnului, despre învierea obştească, judecata
universală, despre rai şi iad. După Sf. Scriptură şi învăŃătura
Sf. PărinŃi, atunci va fi „un cer nou şi un pământ nou",
ceea ce înseamnă că, de fapt, ultima realitate nu va fi
„Sfârşitul lumii" ci „înnoirea" sau „veşnicia lumii". Sfârşitul
va fi numai „poartă de intrare în veşnicul prezent", aşa cum
moartea fiecărui om este „uşa" prin care el intră în viaŃa
de dincolo de mormânt.
2) Eshatologia particulară - este învăŃătura despre
momentele de la sfârşitul vieŃii pământeşti, precum şi despre
cele folositoare mântuirii sufletului. Deci se referă la
despărŃirea sufletului de trup, drumul sufletului după moarte,
vămile văzduhului, judecata particulară din ziua a 40-a după
moarte, pomenile ce se fac pentru cei adormiŃi.
ESTERA - 1) nepoata lui Mardoheu, de neam
evreiesc, ce avea să devină soŃia regelui Ahaşveroş
(Artaxerxe).
Ea a scăpat pe Mardoheu şi pe evrei de uneltirile lui
Aman (vezi „Aman").
2) Carte canonică a Vechiului Testament.
Are 10 capitole şi cuprinde istorisirea faptelor prin care
Estera scapă pe evrei de la moarte.
EUHARISTIE - („mulŃumire") - este una dintre
cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii, în care, sub forma
pâinii şi a vinului, prefăcute de Duhul Sfânt în Trupul şi
Sângele Mântuitorului, în timpul Sf. Liturghii, se împărtăşesc
primitorii cu Trupul şiA Sângele lui lisus Hristos. Se mai
numeşte „Taina Sfintei împărtăşanii" şi este Taină şi Jertfă.
DICłIONAR BIBLIC
81
Mântuitorul a instituit-o la Cina cea de Taină, când,
luând pâine şi binecuvântând, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor,
zicând: „LuaŃi, mâncaŃi, acesta este Trupul Meu care se
frânge pentru voi", poruncindu-le: „Aceasta să faceŃi spre
pomenirea Mea" (Luca 22,19). De asemenea a luat paharul
şi a zis: „Acest pahar este Testamentul cel nou întru Sângele
Meu, care se varsă pentru voi" (Luca 22,20).
Săvârşitorii văzuŃi ai Tainei sunt numai episcopii şi preoŃii,
iar Săvârşitorul nevăzut este însuşi lisus Hristos, prin Duhul
Sfânt. JDuhul Sfânt preface „cinstitele Daruri" în Trupul şi
Sângele euharistie al Domnului, în timp ce episcopul sau
preotul rosteşte epicleza.
Când Mântuitorul a instituit taina la Cina cea de Taină,
a folosit verbul „a mulŃumi" şi de aceea se numeşte
„Euharistie", adică „mulŃumire".
EUTIHIE - tânărul din Troa pe care 1-a înviat Sf.
Pavel. El căzuse de la etajul unei clădiri, în noaptea în care
Sf. Pavel Ńinea „lungul său cuvânt".
EVA - („viaŃă") - strămoaşa neamului omenesc. A fost
făcută de Dumnezeu din coasta lui Adam. Ea a mâncat
prima din pomul oprit şi prin ea a fost înşelat şi Adam.
Când a înviat Domnul, Adam şi Eva au fost ridicaŃi în Rai
cu sufletele.
EVANGHELIE - „vestea cea bună" adusă de Fiul
lui Dumnezeu întrupat.
Evanghelia cuprinde învăŃătura şi viaŃa Mântuitorului.
Evangheliile sunt în număr de patru:
1) Evanghelia după Matei - carte canonică a Noului
Testament. A fost scrisă în limba arameică de Sf. Matei în
anii 43-44 d.Hr. Are 28 de capitole şi a fost adresată
creştinilor proveniŃi dintre iudei.
Partea întâi (cap. 1-4) - prezintă viaŃa Mântuitorului
de la naştere până la ispitirea în pustie.
Partea a doua (cap. 5-18) - propovăduirea Domnului
în Galileea.
Parta a treia (cap. 19-28) - cuprinde faptele
82
Mântuitorului în drum spre Ierusalim, patimile, moartea şi
învierea.
2) Evanghelia după Marcu - carte canonică a Noului
Testament. Autorul ei este Sf. Marcu.. Are 16 capitole şi a
fost scrisă în limba greacă în anii 63-64 d.Hr. Cuprinde
activitatea Mântuitorului în Galileea, cap. 1-9, iar de la cap.
10-16 se istorisesc evenimentele din ludeea, moartea, învierea
şi înălŃarea Domnului.
3) Evanghelia după Luca - carte canonică a Noului
Testament. Autorul ei este doctorul Luca. A fost scrisă la
Roma, în anii 62-63 d.Hr.
Evanghelia are 24 de capitole şi se împarte în 4 părŃi.
Prima parte - istoriseşte naşterea Sf. loan Botezătorul,
Buna-Vestire, naşterea şi copilăria Mântuitorului (cap. 1-2).
Partea a doua (cap. 3-9) - vorbeşte de faptele Domnului
în Galileea.
Partea a treia (cap. 10-19) - cuprinde faptele din Percea.
Partea a patra (cap. 20-24) - istoriseşte faptele din
Ierusalim, patimile, învierea, arătările şi înălŃarea Domnului.
Aceste trei Evanghelii se mai numesc şi sinoptice.
4) Evanghelia după loan - carte canonică a Noului
Testament, al cărei autor este Sf. apostol loan. Cartea a
fost scrisă din Efes, între anii 96-98 d.Hr. şi are 21 de
capitole.
Evanghelia Sf. loan este de o mare profunzime, iar
evenimentele de care vorbeşte, cu toate că în general sunt
tot cele cuprinse în celelalte Evanghelii, sunt prezentate în
aşa fel, încât mărturisesc cu toată tăria că Mântuitorul lisus
Hristos este Cuvântul sau Fiul lui Dumnezeu întrupat,
EVREI - 1) populaŃie semită, care se trage din Avraam
şi fiul său Isaac. łinutul locuit de ei s-a numit Palestina.
2) Epistola către Evrei - carte canonică a Noului Tes-
tament, scrisă de Sf. Pavel (vezi „Epistolele pauline").
EZDRA - 1) conducătorul unui grup de evrei care
s-a întors din Babilon în Ierusalim, în anul al şaptelea al
domniei lui Artaxerxes. El a organizat viaŃa religioasă şi
DICłIONAR BIBLIC
83
morală a evreilor reveniri, interzicând căsătoriile mixte. A
fost preot.
2) Cartea întâi Ezdra - carte canonică a Vechiului
Testament, cu valoare istorică. Cartea este scrisă de Ezdra
şi cuprinde evenimentele referitoare la întoarcerea evreilor
din robia babiloneană (anul 536 î.Hr.). Are 10 capitole.
3) Canea a doua Ezdra - sau Cartea Neemia - carte
canonică a Vechiului Testament. Autorul cărŃii este Neemia.
De fapt se recunoaşte că autorii acestor cărŃi sunt Ezdra şi
Neemia. DistincŃia între ei se face Ńinând seama de textul
în care ei vorbesc la persoana întâi singular. Cartea are 13
capitole şi cuprinde evenimente legate de rezidirea templului,
a zidurilor Ierusalimului, precum şi diferite rânduieli
privitoare la respectarea Legii.
4) Cartea a treia Ezdra - carte necanonică a Vechiului
Testament. Autorul este Ezdra şi are 9 capitole.
Cuprinde întâmplări în legătură cu rezidirea şi sfinŃirea
templului din Ierusalim, precum şi diferite porunci.
EZDRELON - cea mai mare câmpie din Palestina.
FACEREA - 1) sau Geneza - carte canonică a
Vechiului Testament. Este prima carte a Pentateuhului şi a
Bibliei. A fost scrisă de prorocul Moise.
Are 50 de capitole şi se împarte în două părŃi.
Prima parte (cap. 1-11) - vorbeşte de pregătirea omenirii
în vederea mântuirii.
Partea a doua (cap. 12-50) - arată cum Dumnezeu,
pentru a împlini acest scop, a ales o familie, din care s-a
născut un popor, care avea să corespundă planului Său.
2) Facerea sau crearea lumii. Lumea a fost făcută din
nimic, prin Cuvânt, deci prin Fiul.
întâi a fost făcută lumea nevăzută, adică îngerii. Lumea
văzută este făcută de Dumnezeu în şase zile. Omul a fost
făcut în ziua şasea (vezi „zilele creaŃiei'").
FAPTELE APOSTOLILOR - face parte din
canonul Noului Testament, cu valoare istorică.
A fost scrisă de Sf. evanghelist Luca, în anul 75 d.Hr.
Cartea are 28 de capitole şi se împarte în două părŃi.
Partea întâi (cap. 1-12) - prezintă evenimentele în
legătură cu întemeierea Bisericii, alegerea lui Matia şi a
celor şapte diaconi.
Partea a doua (cap. 13-28) - vorbeşte de convertirea
Sf. Pavel, călătoriile sale misionare şi prima captivitate
romană.
FARAON - („casă mare") - este numele pe care îl
purtau toŃi regii Egiptului. Numele apare în secolul al XV-lea
î.Hr. şi sugera ideea că aceşti stăpâni ai poporului sunt şi
zei.
FARES - fiul lui Iuda, născut de Tamara, nora lui,
DICłIONAR BIBLIC
85
care rămăsese văduvă după moartea lui Ir şi a lui Onan.
Fares avea să fie strămoşul lui David.
FARISEU - om de vază la evrei care făcea parte
dintr-un partid politico-religios. Fariseii Ńineau cu stricteŃe
Legea lui Moise, pe care o interpretau „după literă",
introducând tot felul de obiceiuri şi inovaŃii.
In opoziŃie cu ei erau saducheii, care nu credeau în
înviere şi-n existenŃa îngerilor. Ei urau pe Mântuitorul, care,
din cauza făŃărniciei lor, îi mustra cu cuvinte aspre.
FECIOARA - copilă virgină.
Sf. Fecioară Măria a fost „fecioară" înainte de naştere,
„fecioară" în naştere şi „fecioară" după naştere. Ea este
singura „fecioară- mamă" şi singura „mamă-fecioară". Este
„Pururea Fecioară".
FESTUS PORCIUS - guvernator roman al ludeei,
între anii 60-62 d.Hr. El a urmat după Felix. Lui i-a cerut
Sf. Pavel să fie judecat de Cezarul (Fapte 25,1-26).
FILET - eretic care tăgăduia învierea morŃilor, ca şi
Imeneu.
FILIMON - creştin din Colose, de fel din Laodiceea
Frigiei. A fost convertit de Sf. Pavel. Pe soŃia lui o chema
Apfia, pe fiul său Artup, iar pe sclav Onisim. Acesta a fost
convertit la Roma de Sf. Pavel.
Filimon, Apfia şi Artup sunt sărbătoriŃi la 19 februarie.
Epistola către Filimon - scriere canonică (vezi „epistolă").
FILIP - 1) Apostolul Filip - de fel din Betsaida. După
tradiŃie, a fost ucenic al Sf. loan Botezătorul şi după
Pogorârea Duhului Sfânt a vestit Evanghelia în cele două
Frigii, în Grecia şi a murit în Ierapole, în vârstă de 80 de
ani.
E sărbătorit la 16 noiembrie.
2) Filip, unul din cei şapte diaconi (Fapte 6,5).
Era din Cezareea Palestinei, a predicat în Samaria,
botezând pe Simon Magul, şi în Ńinutul Gâzei, botezând pe
famenul etiopian.
86
Ar fi fost episcop al Traliei în Asia Mică şi a murit în
Cezareea sau în Ierapole. E sărbătorit la 11 octombrie.
3) Irod Filip soŃul Irodiadei şi fiul lui Irod şi al Mariam-
nei.
4) Filip, fiul lui Irod şi al Cleopatrei, tertrarhul Itureei.
S-a căsătorit la bătrâneŃe cu tânăra Salomeea, fiica nelegitimă
a lui Irod Antipa.
5) Filip, prietenul lui Antioh Eupator (/ Macabei 6,14).
6) Filip al V-lea al Macedonfei (/ Macabei 8,5).
7) Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru Macedon.
FILIPI - 1) oraş întemeiat de Filip al II-lea al
Macedoniei, în anul 31 d.Hr. devine municipiu, fiind
considerat „Roma răsăritului". Era situat în Macedonia
superioară. Aici a venit Sf. Pavel în a doua călătorie misionară
(50-51 d.Hr.).
2) Epistola către Filipeni - scriere canonică, face parte
din „Epistolele pauline" (vezi „epistolă").
FILISTENI - populaŃie din sudul Palestinei. Se pare
că ar fi venit aici din Creta, în secolul al Xl-lea î.Hr. Cele
mai însemnate oraşe filistene au fost Gaza, Ascalon, Aşdod,
Ecron şi Gat.
în timpul Judecătorilor şi al regelui Saul, evreii au avut
multe lupte cu filistenii, care au fost biruiŃi de David. Ei
erau idolatri şi cinsteau pe Dagon, Baal-Zebub, Astarta.
FILOLOG - episcop în Sinope, localitate în Pont. A
fost hirotonit de Sf. Andrei. Face parte din „cei şaptezeci".
E sărbătorit la 5 noiembrie.
FIUL OMULUI - 1) denumire dată de scriitorii
sfinŃi lui Mesia - Hristos.
lisus Hristos este Dumnezeu adevărat, născut din Tatăl
mai înainte de veci, şi Om adevărat, născut din Sf. Fecioară
Măria în mod supranatural, prin puterea Duhului Sfânt.
Luând firea omenească din mamă, fără de tată, El a devenit
„Fiul Omului", adică a devenit şi membru al omenirii, cu
menirea de a răscumpăra pe fraŃii Săi.
Ca „Fiu al Omului" Mântuitorul a trăit, a învăŃat, a
DICłIONAR BIBLIC
87
tămăduit, a pătimit, a murit, a înviat, s-a înălŃat cu trupul
la cer şi „sade de-a dreapta Tatălui", de unde va veni la
sfârşitul lumii tot ca „Fiul Omului".
Mântuitorul a binevoit să se facă „Fiul Omului" pentru
a ajuta pe oameni să se facă „fii ai lui Dumnezeu".
2) Nume dat profeŃilor şi drepŃilor cu o viaŃă curată.
FIUL PIERZĂRII - 1) Denumire dată lui Iuda
Iscarioteanul, care 1-a vândut pe lisus.
2) Se referă la Antihrist (// Tesaloniceni 2,4).
FIUL RISIPITOR - pildă sau parabolă rostită de
Mântuitorul. Cuprinsul parabolei este următorul: Un om
avea doi fii. Cel mai tânăr dintre feciori a cerut partea lui
de avere şi s-a dus într-o Ńară îndepărtată, cheltuind toată
averea sa în petreceri şi desfrânări.
Din cauza sărăciei, el intră slugă la un locuitor al Ńării
aceleia, fiind trimis să pască porcii.
Chinuit de foame şi mustrat de conştiinŃă, el „îşi vine
în sine" şi se hotărăşte să se întoarcă la casa părintească.
Smerit şi căindu-se din adâncul inimii, el se întoarce la tatăl
său. Tatăl 1-a primit cu mare bucurie, făcând un ospăŃ
pentru fiul care s-a întors.
Văzând aceasta, fratele lui rnai mare s-a întristat şi plin
de mânie a refuzat să ia parte la ospăŃ. Pilda „fiului risipitor"
are în vedere, de fapt, pe toŃi oamenii. Căci istoria acestui
fiu este istoria omului.
ToŃi oamenii, într-un fel sau altul, au experienŃa tristă
a păcatului, a îndepărtării de casa părintească.
Şi pentru că păcatul aduce suferinŃă şi moarte, singura
cale de salvare este întoarcerea spre casa lui Dumnezeu,
spre Biserică.
De aceea a rânduit Dumnezeu, Părintele iertător, între
cele şapte Sf. Taine, şi Taina PocăinŃei, sau a Mărturisirii,
în care iartă prin preotul duhovnic, păcatele mărturisite cu
zdrobire de inimă şi cu durerea că „am greşit la cer şi
înaintea Creatorului".
Fiul cel mare reprezintă pe „drepŃii închipuiŃi", pe fariseii
88
tuturor timpurilor care se cred că sunt buni, dar în realitate
sunt plini de ură şi răutate.
FLORII - sau Intrarea în Ierusalim a Domnului - a
avut loc imediat după cina din Betania, când Măria a uns
picioarele Mântuitorului cu mir de nard, cu cinci zile înainte
de Paşti.
Mai întâi au fost trimişi doi ucenici în satul Betfaghi ca
să aducă o asină cu mânzul ei. Aducând asina şi mânzul,
şi-au pus veşmintele deasupra lor, iar Mântuitorul a stat pe
asină.
Cei mai mulŃi din poporul care era de faŃă îşi aşterneau
veşmintele pe jos, iar alŃii tăiau ramuri din copaci şi le
aşterneau pe cale.
Iar mulŃimea care-L însoŃea, striga cu bucurie: „Osana,
Fiul lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele
Domnului". Intrând în Ierusalim, „s-a cutremurat toată
cetatea." El a mers mai întâi în templu, vindecând mulŃi
bolnavi, în timp ce copiii strigau: „Osana, Fiul lui David".
De aici, Mântuitorul a mers în Betania, iar a doua zi a
venit iarăşi în templu, alungând pe vânzătorii de animale şi
pe schimbătorii de bani, zicând: „Casa Mea casă de rugăciune
se va chema, pentru toate neamurile" (Marcu 11,17).
Intrarea în Ierusalim este evenimentul cu profunde
semnificaŃii spirituale, prin care lisus Hristos descoperă lumii
demnitatea Sa împărătească.
FORUL LUI APIUS - localitate pe coasta de vest
a Italiei, la o distanŃă de 65 de km de Roma.
In drum spre Roma, Sf. Pavel s-a oprit aici pentru scurt
timp.
FRAłII DOMNULUI - se referă la cei patru veri
ai Mântuitorului: lacov, losie, Simon şi Iuda. Ei erau „veri
secundari" sau „veri al doilea" cu lisus Hristos şi nu fraŃi
de sânge, căci Maica Domnului nu a mai avut copii şi nici
losif nu a fost căsătorit.
Aceasta se explică prin faptul că în limba ebraică termenul
DICłIONAR BIBLIC
89
de „frate" indica toate gradele de rudenie: fraŃi, unchi,
nepoŃi, veri primari, veri secundari, cumnaŃi etc.
A susŃine că Sf. Fecioară Măria a mai avut copii, este
un mare păcat.
După datele din Sf. Scriptură şi Sf. TradiŃie, mama celor
patru veri ai Domnului a fost „Măria lui Celopa", numită
şi „mama lui lacov şi a lui losi" (Matei 27,56).
Dreptul losif, cu care Sf. Fecioară Măria a fost doar
logodită, a trăit în feciorie toată viaŃa.
Pe tatăl lui îl chema lacov. lacov a fost frate cu Măria,
bunica fiilor lui Zevedeu, adică mama Salomiei, cu Sovi,
mama Sf. Elisabeta care a născut pe Sf. loan Botezătorul
şi cu Ana, mama Maicii Domnului.
Deci losif era văr primar cu Maica Domnului. Tatăl lui
lacov şi al celor trei surori a fost preotul Matan din Betleem
(Mineiul pe 8 septembrie).
FRÂNGEREA PÂINII - are două înŃelesuri:
1) de împărtăşire (Fapte 20,7)
2) de masă frăŃească, agapă (Fapte 2,42).
FUGA ÎN EGIPT - a avut loc la scurt timp după
închinarea şi plecarea celor trei Magi, căci Irod văzând că
ei nu s-au mai întors să-i spună despre Prunc, a trimis
ostaşi să ucidă pe toŃi copiii de la doi ani în jos, din Betleem
şi din împrejurimi.
înainte însă, îngerul i-a vestit lui losif să fugă în Egipt,
în felul acesta, Familia Sfântă a plecat în timpul nopŃii din
Betleem, luând drumul pustiei spre Egipt. Aici a stat şapte
ani, adică până la moartea lui Irod. Dar pentru că ludeea
era condusă de Arhelau, fiul lui Irod, Copilul lisus, Maica
Domnului şi bătrânul losif s-au îndreptat spre Nazaretul
Galileei. Aşa s-a împlinit prorocia care zice despre Domnul,
că „Nazarinean se va chema".
G
GABBATA - (în ebraică: „pardosit cu pietre") - locul
unde a fost judecat şi osândit la moarte lisus. Aici avea
PonŃiu Pilat scaunul de judecată.
GAD - 1) unul din cei doisprezece fii ai lui lacov.
Marna lui a fost Zilpa, roaba Liei.
2) Numele seminŃiei care s-a tras din el.
GADARA - localitate pe malul sud-estic al
Ghenizaretului, la 10 km de Ghenizaret, în Decapole.
Aici a vindecat Mântuitorul un îndrăcit.
Se mai numea şi Gherghesa.
GAIUS - 1) Gaius din Corint - la el a stat Sf. Pavel.
2) Gaius Macedoneanul - colaborator al Sf. Pavel.
3) Gaius din Derbe - a venit cu Sf. Pavel la Ierusalim.
4) Gaius din Asia Mică - căruia i se adresează epistolele
Sf. loan.
GALAXIA - 1) provincie romană, cu capitala la Ancira.
Locuitorii acestui Ńinut veniseră din Galia, în secolul III î.Hr.
2) Epistola către Galateni - carte canonică a Noului
Testament (vezi Epistolele pauline)
GALILEEA - Ńinutul din nordul Palestinei. Aici
fuseseră colonizaŃi mulŃi păgâni, de aceea se mai numeşte
„Galileea neamurilor".
GAMALIEL - („Dumnezeu este răsplata sau binele
meu") învăŃător de Lege, care reprezenta şcoala iudaică a
lui Hilel, mai liberă decât a lui Şamai. Era membru în
Sinedriu şi la el a învăŃat Sf. Pavel. Se pare că a fost botezat.
GARJZIM - munte în Samaria. Aici au ridicat
samarinenii un templu păgân, dărâmat de loan Hi.rcan I, în
anul 107 î.Hr.
DICłIONAR BIBLIC
91
GAVRIIL - (Gabriel) - arhanghelul care a descoperit
cele viitoare lui Daniil şi a vestit naşterea Sf. loan Botezătorul.
El a venit la Sf. Fecioară Măria în Nazaretul Galileei,
descoperindu-i că a sosit „plinirea vremii" şi va naşte pe
lisus Hristos.
Gavriil face parte din ceata arhanghelilor, adică din cea
de-a treia grupă de îngeri şi este unul din căpeteniile
puterilor îngereşti. El este purtătorul Bunei-Vestiri.
Arhanghelul Gavriil s-a arătat lui losif de mai multe ori.
El s-a arătat de asemenea şi celor care veniseră la mormântul
Domnului în ziua învierii. Biserica îl sărbătoreşte la 8
noiembrie, împreună cu arhanghelul Mihail.
GAZA - oraş filistean, la 4 km de Mediterana în sudul
Palestinei. Aici a fost botezat famenul etiopian.
GHEDEON - judecător în Israel în a doua perioadă
a judecătorilor. A fost chemat de Dumnezeu printr-un înger,
în timp ce treiera grâul în arie.
Pentru a-1 încredinŃa că Dumnezeu 1-a ales să conducă
poporul său, jertfa de pe altar a fost mistuită de foc pogorât
de sus.
Noaptea el a distrus jertfelnicul idolului Baal. De aceea
a fost numit şi Ierubaal.
Apoi a mai fost făcută cu Ghedeon şi o altă minune.
Intinzând lâna în timpul nopŃii, dimineaŃa a găsit-o plină
de rouă, iar în împrejurimi uscăciune.
în dimineaŃa următoare a găsit rouă în împrejurimi iar
lâna era uscată. Lâna lui Ghedeon prefigurează minunea
zămislirii Mântuitorului de către Sf. Fecioară Măria, prin
lucrarea Duhului Sfânt.
Cu trei sute de bărbaŃi viteji, Ghedeon a biruit pe
madianiŃi şi amaleciŃi, eliberând pe evrei (Judecători 7).
Judecătorul Ghedeon a condus pe Israel 40 de ani şi a avut
şaptezeci de copii. Aceştia au fost ucişi de Abimelec, unul
din fiii lui Ghedeon (vezi „Abimelec").
GHEENA - 1) iadul sau locul de pedeapsă prin foc
veşnic după judecata obştească.
2) Valea fiilor lui Hinnon sau Valea lui Hinnon.
92
Este o vale adâncă în sudul Ierusalimului. Fusese
proprietatea unui evreu numit Hinnon. în strâmtoarea Tofet,
pe vremea regilor idolatri, se aduceau ca jertfă lui Moloh,
copiii. Dându-şi seama de greşeală, evreii depuneau aici
toate gunoaiele din Ierusalim, dându-le foc. De aceea s-a
mai numit şi „Valea focului nestins", sau Gheena Focului.
GHENIZARET - „grădina prinŃului".
1) Teritoriul dintre Capernaum şi Magdala.
2) Lacul Ghenizaret, numit şi lacul Tiberiadei.
Are o adâncime de 40-50 m, lungimea de 20 km şi
lăŃimea de 10 km. Este traversat de râul Iordan. Lacul este
foarte bogat în peşte.
GHERSON - primul fiu al lui Moise, născut de
Sefora.
GHETSIMANI - („teasc de măsline") - grădină de
măslini la poalele Muntelui Măslinilor, la răsărit de Ierusalim.
Ultima dată Mântuitorul s-a rugat aici, joi seara, după Cina
cea de Taină.
GHIBEONIłI - locuitorii cetăŃii Ghibeoni din Canaan.
Aceştia s-au temut de evrei şi s-au predat lor, spunându-le că
sunt un popor de departe. Când s-a aflat că ei locuiseră în
apropiere, nu au fost omorâŃi, ci au fost făcuŃi robi.
GIULGIU - 1) o bucată de pânză cu care se înfăşură
trupul mortului.
2) Giulgiul Mântuitorului - este pânza de in cu care a
fostjnfăşurat trupul Domnului când a fost pus în mormânt.
La înviere, giulgiul şi marama au rămas în mormânt. Apoi
desigur că au fost luate şi păstrate cu mare sfinŃenie de
creştini. Astăzi giulgiul se află la Torino, în Italia.
GLOSOLALIE - sau vorbirea în limbi.
Este o lucrare a Duhului Sfânt asupra apostolilor în ziua
Pogorârii Duhului Sfânt.
Apostolii n-au ştiut dinainte limbile în care le-a dat
Duhul să vorbească. Dar cei care ştiau limba, înŃelegeau
cele spuse şi vestite de apostoli.
DICłIONAR BIBLIC
93
Cu trecerea timpului, vorbirea în limbi a încetat. Şi-a
făcut apariŃia o altă pretinsă formă de „vorbire în limbi".
Ea se reducea la exclamaŃii şi cuvinte care nu au nici o
legătură între ele, sau sunt neînŃelese. Această bolboroseală
este de sorginte diavolească.
GNOSTICISM - învăŃătură sincretistă formată
dintr-un amestec de idei luate din religiile de mistere
orientale, mituri greceşti şi elemente creştine. Sunt sisteme
gnostice precreştine şi creştine. Aceste sisteme sunt foarte
periculoase din punct de vedere moral, iar specificul lor
este dualismul, adică antagonismul dintre bine şi rău, dintre
Dumnezeu şi materie.
GOG - 1) rege peste Maşec şi Tubal (lezechiel 39).
2) In înŃeles alegoric, alături de Magog, reprezintă
popoarele păgâne (Apocalipsa 20,8-9).
GOLGOTA - („Locul căpăŃânii") - este numele
stâncii pe care a fost răstignit Mântuitorul.
După o veche tradiŃie, aici ar fi fost îngropat capul lui
Adam.A
2) în sens spiritual, Golgota înseamnă patimile şi durerile
fără margini pe care le-a suferit Domnul pentru noi oamenii.
Jertfa sângeroasă de pe Golgota se actualizează în chip
nesângeros şi tainic în Taina Sfintei Euharistii sau
împărtăşanii. Tot pe Cruce a fost întemeiată şi Biserica, sub
aspectul ei nevăzut.
GOLIAT - uriaş filistean de fel din Gat, care
batjocorea pe evrei în timpul Iui Saul. El a fost omorât cu
praştia de tânărul David, care apoi i-a tăiat capul cu sabia.
(/ Regi 17).
GOMORA - oraş în Canaan, în apropierea Sodomei.
Gomora şi Sodoma sunt pedepsite de Dumnezeu, fiind arse
de o ploaie cu pucioasă şi foc (Facerea 19).
Cauza acestei pedepse a fost idolatria şi libertinajul
moral. Pe locul Sodomei şi Gomorei se află azi Marea
Moartă, în care nu trăieşte nici o vieŃuitoare.
H
HACHELDAMA - („Ńarina sângelui") - Ńarina
cumpărată, cu cei treizeci de arginŃi primiŃi de Iuda, ca preŃ
al vânzării Mântuitorului. Iuda a înapoiat banii, iar sinedriştii
au cumpărat cu ei o Ńarină, a unui olar, pentru „îngroparea
străinilor".
Aici erau îngropaŃi cei osândiŃi la moarte şi executaŃi.
łarina se află la sud-est de Ierusalim, mai jos de Valea
Hinnon, în apropierea copacului de care s-a spânzurat Iuda.
HAI (AI) - cetate în Canaan. Avraam a locuit în
împrejurimile cetăŃii Ai, iar la intrarea evreilor în „łara
FăgăduinŃei", cetatea a fost cucerită de losua Navi. (losua
8).
HARAN - oraş situat în nordul Mesopotamiei. De
aici a plecat Avraam cu familia sa şi a venit în Canaan, la
Sichem şi apoi la Hebron. De la Haran până la Hebron
sunt 850 km.
HARMAGHEDON - Apocalipsa spune că în acest
loc se vor aduna, la sfârşitul lumii, toŃi regii pământului la
luptă împotriva lui Dumnezeu.
HASMONEI - conducători ai poporului evreu care
au domnit între anii 167-37 î.Hr. Ei sunt cunoscuŃi mai
mult sub numele de „Macabei". Macabeii au ajuns la putere
în timpul luptelor cu seleucizii. Numele de „hasmonei" le-a
fost dat de istoricul losif Flavius.
HEBRON - oraş aşezat la sud de Ierusalim. Aici a
locuit Avraam, când a venit în Canaan, şi tot aici s-a
proclamat David rege, cârmuind poporul şapte ani şi şase
luni (H Regi 5,5). Apoi a mutat capitala la Ierusalim. Hebronul
a fost distrus de Iuda Macabeul.
DICłIONAR BIBLIC
95
HERMA - episcop de Filipopolis. Era unul din „cei
şaptezeci de apostoli". Nu a scris el „Păstorul lui Herma.".
HERMES - 1) episcop al DalmaŃiei. Făcea parte din
„cei şaptezeci". E sărbătorit la 4 ianuarie.
2) Zeu grec, cinstit şi în Licaonia (Fapte 14,12).
Locuitorii din Licaonia numeau pe Sf. Pavel „Hermes".
HERUVIMI - formează una din cele nouă cete
îngereşti, care „pururea laudă pe Dumnezeu". Ei fac parte
din prima triadă, împreună cu serafimii şi tronurile. Icoanele
lor erau atât în Cortul Sfânt, cât şi în templu.
HIRCANIOAN - al treilea fiu al lui Simon. A fost
rege din dinastia Macabeilor. A preluat tronul după uciderea
lui Simon, de către Ptolemeu, cumnatul său.
HLAŞTII - (chemătorii adventului sau împreună
vieŃuitori cu „Puterile cereşti") - sectă apărută în Rusia la
începutul secolului al XVI-lea.
întemeietorul sectei este considerat Daniil Filipopovici,
care a fost ostaş în armata Ńaristă şi care spunea despre
sine: „Eu sunt Dumnezeu anunŃat de profeŃi". Lui i s-a
alăturat Ivan Suslov.
Hlâştii susŃin că Sf. Scriptură este o „carte a vieŃii", dar
la poruncile Bibliei au mai adăugat 12 porunci, care formează
crezul sectei. Morala lor este decăzută şi practică libertinajul,
omorându-şi uneori copiii cu cinism.
Ceremoniile lor sunt „secrete" şi se transformă în orgii
de tot felul, într-un timp introducându-se chiar nudismul.
HOREB - se pare că este muntele Sinai, pe care au
fost date cele zece porunci (Ieşire 19,18,20).
HRISTOS - (în greceşte: „Uns") - împreună cu
„lisus" formează numele Fiului lui Dumnezeu întrupat.
Numele „Hristos" arată că Mântuitorul este: Arhiereu, Rege
şi Profet, căci numai aceştia erau „unşi" în Vechiul Testament.
De la acest nume, cei botezaŃi s-au numit „creştini".
In Noul Testament nimeni n-a purtat numele de Hristos.
96
Mai este însă şi o altă categorie de „hristoşi" şi de „proroci",
care au falsificat Sf. Scriptură.
Aceştia sunt „hristoşii şi prorocii mincinoşi" de care
vorbeşte însuşi Mântuitorul.
HUS (JAN) - (1369-1415) reformator religios ceh,
iniŃiatorul mişcării husite. A fost ars pe rug, în urma
condamnării sale de către Conciliul din 1415. Cehii îl socotesc
martir naŃional şi patron al Bisericii naŃionale cehe.
IACOV - („ocrotit de Dumnezeu").
1) lacov (sau Israel) - fiul lui Isaac şi nepotul lui Avraam,
căruia Esau, fratele său geamăn, i-a vândut dreptul de „întâi
născut" (vezi „Esau").
După ce a luat binecuvântarea de la Isaac, lacov a mers
în Mesopotamia, la Laban, fratele mamei sale Rebeca.
Acolo s-a căsătorit cu surorile Lia şi Rahila, slujind lui
Laban 20 de ani. După aceea s-a întors în Canaan. lacov
a avut doisprezece fii. Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi
Zabilon au fost născuŃi de Lia. losif şi Vaniamin născuŃi de
Rahila. Dan şi Neftasli născuŃi de Bilha, slujnica Rahilei;
Gat şi Aşer născuŃi de Zilpa, roaba Liei (Facerea 35,23-26).
Din cei doisprezece fii ai lui lacov aveau să se tragă
ccle^ douăsprezece seminŃii ale lui Israel.
In noaptea „strâmtorării" când îngerul i-a schimbat
numele din lacov („Ńinător de călcâi") în Israel („luptător
cu Dumnezeu"), lacov a biruit pe înger prin căinŃă, umilinŃă
şi lepădare de sine, încrezător fiind în venirea Mântuitorului.
El a murit în Egipt, iar trupul lui a fost îngropat în peştera
Macpela, din Canaan, unde fuseseră îngropaŃi Avraam, Sarra,
Isaac, Rebeca şi Lia.
2) lacov apostolul — fiul lui Zevedeu şi fratele lui loan.
Pe mama lui o chema Salomeea şiA era verişoară cu Maica
Domnului. De meserie era pescar, împreună cu Petru şi cu
loan formau grupul celor mai apropiaŃi ucenici ai
Mântuitorului.
A participat la toate evenimentele care au avut loc până
în anul 44 d.Hr., când a fost omorât de Irod prin tăierea
capului (Fapte 12,2).
3) lacov - tatăl dreptului losif.
A fost fiul preotului Matan din Betleem, iar surorile lui
erau: Măria (mama Salomeei), Sovi (mama Elisabetei care
98
a născut pe Sf. loan Botezătorul) şi Ana (mama Sfintei
Fecioare Măria).
4) lacov al lui Alfeu - numit „cel tânăr" - unul din cei
doisprezece apostoli. E sărbătorit la 9 octombrie.
5) lacov „ruda (vărul) Domnului" - era din grupul „celor
şaptezeci" de apostoli. FraŃii lui lacov au fost: losie, Simion
şi Iuda, iar mama lor s-a numit „Măria lui Cleopa" şi era
verişoară primară cu Maica Domnului. Deci fiii ei, aşa-zişii
„fraŃi ai Domnului", erau veri secundari cu Mântuitorul.
Acest lacov mai este numit „cel Mic" sau „cel Drept",
şi a fost primul episcop al Ierusalimului; se spune că fusese
hirotonit de^ însuşi Mântuitorul, sau de Petru, lacov şi loan,
înainte de înălŃare.
El a prezidat sinodul apostolic din anul 49-50 d.Hr. A
fost ucis cu pietre în anul 62 d.Hr. Biserica îl sărbătoreşte
la 23 octombrie.
6) Epistola lui lacov - scriere canonică a Noului Testament
(vezi „Epistolele soborniceşti").
- este o stare şi un loc de chin atât pentru
demoni, cât şi pentru oamenii păcătoşi.
El începe cu Judecata particulară din ziua a 40-a de la
moarte. Până la Judecata universală, starea celor din iad se
poate uşura, unii chiar pot fi scoşi din iad, prin rugăciuni,
pomeniri, milostenii făcute în numele lor şi mai ales prin
Sf. Liturghie. Iadul se mai numeşte „gheena focului", „focul
de chin", „foc nestins" etc.
Iadul definitiv urmează după judecata universală. Demonii
şi ereticii sunt „porŃile iadului" care nu vor putea birui
Biserica (Matei 16,18).
IAFET - fiul lui Noe şi frate cu Sim şi Ham. E socotit
strămoşul europenilor.
IAHVE - „Eu sunt cel ce sunt" - numele lui Dum-
nezeu în Vechiul Testament, care era oprit a se pronunŃa.
IAÎR - evreu, mai-marele sinagogii din Ńinutul
Decapolei. Fiica lui a fost înviată de Mântuitorul
DICłIONAR BIBLIC
99
IANES şi IAMBRES - cei doi vrăjitori aduşi de
faraon pentru a se opune lui Moise şi Aaron. -
Numele lor nu este amintit în Vechiul Testament. Deci
Sf. Pavel îi ştia ori din Sf. TradiŃie, ori Duhul Sfânt i-a
descoperit (// Timotei 3,1-7).
IASON - iudeu botezat din Tesalonic. La el a locuit
Sf. Pavel. Ajunge episcop în Tarsul Ciliciei. E prăznuit la
29 aprilie.
ICONIU - oraş aşezat în vestul câmpiei Licaoniei din
Asia Mică. Fusese capitala provinciei Galatia.
IDOL - chip cioplit, asemănător omului, păsărilor,
animalelor etc., considerat a fi „Dumnezeu". Idolilor li se
aduceau închinare şi jertfe ca lui Dumnezeu. Evreii au căzut
de multe ori în idolatrie şi de aceea au fost aspru pedepsiŃi.
închinarea la idoli este închinarea la demoni (Apocalips
9,20).
Fer. Ieronim dă definiŃia idolului astfel: „idolul este un
lucru la care te gândeşti, căruia îi consacri cel mai mult
timp şi de la care aştepŃi fericirea".
în acest sens, Sf. Pavel spune că „iubirea de arginŃi" ca
şi „lăcomia pântecelui" sunt închinare la idoli.
IEBUSEI - trib din Canaan care locuia în Ńinutul
Ierusalimului (lebus). A fost biruit de David.
IEFTAIE - judecător, care a condus pe evrei în lupta
cu amoniŃii. De fel era din Galaad şi a condus poporul şase
ani (Judecători 12,4-7).
Biruind pe amorei şi pe amoniŃi, el împlineşte făgăduinŃa
făcută şi jertfeşte pe fiica sa. După aceea a bătut pe efraemiŃi,
pe care nu-i chemase să lupte (Judecători 10).
IEHU - rege al Israelului (841-814 î.Hr.). A fost un
rege idolatru, introducând cultul viŃelului de aur. A avut
lupte cu Ahazia şi cu loram.
A fost învins de mai multe ori de regele Damascului. A
cerut ajutor lui Salmanisar al II-lea, căruia i-a plătit biruri.
100
IEREMIA - („Domnul a izgonit pe poporul său").
1) Al doilea dintre profeŃii mari ai Vechiului Testament
şi a trăit în secolul VII-VI î.Hr. în anul 587 î.Hr., Ieremia
a trăit durerea dărâmării Ierusalimului şi a ducerii poporului
în robia babiloneană. El a rămas în Ierusalim şi apoi a fost
luat în Egipt, de către evreii care uciseseră pe guvernatorul
pus de babiloneni la Ierusalim.
Tot timpul, Ieremia a luptat pentru menŃinerea Legii şi
a credinŃei în Dumnezeu.
2) Cartea lui Ieremia - este una din cărŃile canonice ale
Vechiului Testament, cu valoare profetică şi istorică. Cartea
are 52 de capitole.
Partea întâi (cap. 1-29) - cuprinde mustrări la adresa
poporului, ameninŃări şi diferite profeŃii.
Partea a doua (cap. 30-33) - expune mai multe profeŃii
mesianice şi făgăduinŃe.
Partea a treia (cap. 34-45) - vorbeşte despre dărâmarea
Ierusalimului şi diferite profeŃii.
Partea a patra (cap. 46-52) - cuprinde profeŃii împotriva
mai multor popoare păgâne.
3) Plângerile lui Ieremia - carte canonică a Vechiului
Testament. Are 5 capitole şi relatează despre distrugerea
Ierusalimului.
4) Epistola lui Ieremia - carte canonică cu conŃinut
profetic. Are un singur capitol şi cuprinde mustrări şi diferite
îndemnuri.
IERIHON - („oraş al parfumurilor sau al palmierilor")
- situat la nord-est de Marea Moartă.
losua a cucerit lerihonul înconjurând cetatea de mai
multe ori şi sunând din trâmbiŃe. Iar în ziua a şaptea, s-au
prăbuşit zidurile până la temelie. A fost cruŃată de la moarte
numai Rahab desfrânata, care ascunsese iscoadele. Irod cel
Mare a făcut lerihonul reşedinŃă de iarnă, în lerihon 1-a
întâlnit Mântuitorul pe Zaheu vameşul, care avea să-şi
schimbe felul de viaŃă, după ce „1-a primit în casa sa".
IEROBOAM - 1) Ieroboam I - primul rege al
DICłIONAR BIBLIC
101
regatului Israel (930-910 î.Hr.). A fost rău şi idolatru, aşezând
un idol în Betel şi altul în Dan, cu tot protestul profeŃilor.
2) Ieroboam al H-lea - rege al Israelului (783-743 î.Hr.).
A restabilit cultul viŃelului de aur.
IERUSALIM - („oraşul păcii") - centru politic-
religios al iudeilor şi capitala Palestinei.
Pe locul Ierusalimului, mai precis pe muntele Măria unde
a fost zidit templul, ar fi fost cetatea Salem zidită de
Melchisedec. Şi tot în acest loc,^ Avraam a adus jertfă pe
Isaac, dar a fost oprit de înger. In jurul anului 1000 David
a făcut din cetatea lebus, capitala Ńării.
Dealul cel mai înalt din Ierusalim se numeşte Sion.
în anul 587 î.Hr. babilonenii au dărâmat templul şi o
parte din Ierusalim. Acestea au fost refăcute după anul 536
î.Hr., de Zorobabel şi Ezdra.
După Alexandru Macedon (323 î.Hr.), Îerusalimul trece
sub stăpânirea Egiptului şi apoi a Siriei. In anul 164 î.Hr.
Iuda Macabeul îl eliberează, iar din anul 37 î.Hr. e stăpânit
de Irod cel Mare, care restaurează templul.
în anul 70 d.Hr., Ierusalimul este distrus de armatele
romane conduse de Titus.
2) Este şi un „Ierusalim" în cer, în care vor locui numai
cei drepŃi.
IESEI - proroc, tatăl regelui David. Pe tatăl lui îl
chema Obed şi a fost fiul lui Booz, născut de Rut
moabiteanca.
IEŞIREA - sau Exodul - carte canonică, a doua din
Pentateuh şi deci a doua din Sf. Scriptură. A fost scrisă de
Moise. Are 40 de capitole şi se împarte în trei părŃi.
Partea întâi (cap. 1-13) - cuprinde istoria ieşirii poporului
din Egipt.
Partea a doua (cap. 14—18) - istoriseşte călătoria evreilor
spre muntele Sinai.
Partea a treia (cap. 19-40) - cuprinde promulgarea
Legii pe muntele Sinai.
IEŞIREA EVREILOR DIN EGIPT - a avut
102
loc în anul 1571 î.Hr., sau 3937 de la facerea lumii. Trecuseră
430 de ani de la strămutarea lui lacov şi a fiilor săi în
Egipt. SuferinŃele evreilor erau din ce în ce mai greu de
suportat. Misiunea de a elibera pe evrei din robia egipteană
a fost încredinŃată de Dumnezeu lui Moise. Acesta, însoŃit
de fratele său Aaron, merge la faraon şi îi comunică voia
lui Dumnezeu. Dar faraon nu crede celor spuse. Atunci
Dumnezeu a trimis prin Moise cele zece plăgi asupra
Egiptului. Ultima a fost uciderea întâilor născuŃi ai
egiptenilor, de către un înger.
După aceea, faraon a îngăduit evreilor să meargă şi să
jertfească lui Dumnezeu în pustie.
Şi au plecat israeliŃii în număr de şase sute de mii de
bărbaŃi, fără a socoti femeile şi copiii, luând cu ei turme
mari de vite, precum şi multe lucruri împrumutate de la
egipteni.
In noaptea în care s-a abătut asupra Egiptului plaga a
zecea, evreii jertfiseră Mielul Pascal.
Ieşirea evreilor din Egipt, cu toate că a fost grăbită, s-a
făcut în ordine. Ziua ei erau conduşi de un nor, iar noaptea
de un stâlp de foc, spre Marea Roşie, pe care aveau să o
treacă în chip minunat.
IETRO - conducător şi preot madianit, cu a cărui
fiică, Sefora, s-a căsătorit Moise, după ce a fugit din Egipt.
IEZECHIA - rege al regatului lui Iuda (716-687
î.Hr.).
Tatăl lui a fost regele Ahaz. în timpul lui a propovăduit
prorocul Isaia, care 1-a îndemnat să înlăture idolatria şi să
cureŃe templul. A avut lupte cu Senaherib (IV Regi 17).
IEZECHIEL - 1) Al treilea din profeŃii mari ai
Vechiului Testament. Era dintr-o familie de preoŃi.
A fost dus în captivitatea babilonică de către Nabuco-
donpsor, înainte cu unspreze luni de căderea Ierusalimului.
împreună cu el s-au aflat regele lehonia şi alŃi conducători
evrei.
E sărbătorit la 21 iulie.
2) Cartea lui lezechiel - carte canonică profetică a
DICłIONAR BIBLIC
103
Vechiului Testament. Are 48 de capitole şi se împarte în
trei părŃi:
Partea întâi (cap. 1-24) - cuprinde profeŃii de ameninŃare
faŃă de evrei, anunŃând distrugerea Ierusalimului.
Partea a doua (cap. 25-32) - cuprinde profeŃii împotriva
a şapte popoare păgâne.
1
Partea a treia (cap. 33-48) - vesteşte împlinirea
promisiunilor făcute de Dumnezeu în vederea mântuirii.
Cartea lui lezechiel are multe viziuni şi acŃiuni simbolice.
IISUS - nume de persoană la evrei, în limba greacă
înseamnă „Cel ce vindecă", iar în ebraică loshua = „Domnul
este mântuirea" sau „Mântuitorul".
1) lisus sau losua Navi - este un mare conducător al
poporului evreu. Luând conducerea israeliŃilor după moartea
lui Moise, losua a cucerit aproape tot Canaanul şi a împărŃit
pământul între cele 12 seminŃii ale lui Israil. E sărbătorit
la l septembrie.
2) Cartea losua - carte canonică istorică a Vechiului
Testament. Are 24 de capitole şi se împarte în două părŃi:
Partea întâi (cap. 1-12) - istoriseşte cucerirea Canaanu-
lui.
Partea a doua (cap. 13-24) - cuprinde împărŃirea
pământului Palestinei, celor 12 seminŃii.
3) lisus sau losua, fiul lui Eliazar - amintit în genealogia
Mântuitorului de Sf. Luca (Luca 3,29).
4) Barabba - tâlharul care a fost eliberat de Pilat la
cererea poporului, în locul Mântuitorului. El este numit în
unele manuscrise lisus Barabba.
5) lisus, numit şi Justus - colaborator al Sfântului Pavel.
Se crede că făcea parte din „cei şaptezeci".
IISUS HRISTOS - numele Mântuitorului lumii, al
Fiului lui Dumnezeu întrupat, al întemeietorului Bisericii şi
religiei creştine.
Numele „lisus" înseamnă „Mântuitor" sau „Dumnezeu
mântuieşte" şi el arată că Mântuitorul îisus Hristos a fost
persoană istorică.
Iar numele Hristos este nume de lucrare, şi arată că
104
Domnul a desfăşurat pe pământ^ la limita cea mai înaltă,
întreita activitate de: Proroc sau învăŃător, Conducător sau
împărat şi Arhiereu sau Jertfitor.
întruparea Fiului lui Dumnezeu este momentul cel mai
important din istoria mântuirii şi a'fost prevestit cu exactitate
de prorocii Vechiului Testament.
între îngerii care s-au făcut slujitorii acestei înfricoşate
taine, un rol deosebit 1-a avut arhanghelul Gavriil. Acesta
venind în Nazaretul Galileei la Sf. Fecioară Măria, îi aduce
vestea că „Duhul Sfânt se va pogorî peste ea" şi „puterea
Celui Prea înalt" o va umbri şi va naşte un Fiu (Luca 1,35).
Momentul în care Sf. Fecioară Măria a zis către
arhanghelul Gavriil „fie mie după cuvântul tău", este
momentul binecuvântat al zămislirii Mântuitorului lisus
Hristos.
Ca om, Mântuitorul s-a născut la „plinirea vremii din
mamă fără tată, iar ca Dumnezeu s-a născut din Tatăl, mai
înainte de veci, fără de mamă".
Când Maica Domnului a venit din Nazaret în Betleemul
ludeei pentru a împlini decretul de recensământ al
împăratului August, s-a împlinit timpul ca să nască (vezi
„Naşterea Mântuitorului").
Mântuitorul s-a născut în peşterea din Betleem în anul
748 de la întemeierea Romei.
La opt zile Pruncul lisus a fost tăiat împrejur (vezi
„Tăierea împrejur"), iar la 40 de zile a fost adus la Templu
(vezi „întâmpinarea Domnului").
Apoi Familia Sfântă a fugit în Egipt, (vezi „Fuga în
Egipt"). Revenind în Nazaretul Galileei, Mântuitorul a locuit
aici, ocupându-se cu dulgheria, până la vârsta de 30 de ani.
Când a împlinit 30 de ani, a fost botezat de loan (vezi
„Botezul Domnului"), iar după ispitirea în pustie (vezi
„Ispitirea în pustie"), şi-a ales 12 ucenici, care aveau să se
numească apostoli. Afară de cei 12 apostoli, Mântuitorul a
mai avut şi alŃi 70 de ucenici.
Timp deAtrei ani şi jumătate apoi, Domnul a propovăduit
Evanghelia împărăŃiei şi a făcut multe minuni. După aceea,
DICłIONAR BIBLIC
105
a fost prins de iudei în grădina Ghetsimani, în noaptea Cinei
celei de Taină (vezi „Cina cea de Taină").
La Cina cea de Taină a fost instituită Taina Sfintei
împărtăşanii.
Atât arhiereul Caiafa, cât şi Sinedriul, L-au găsit „vrednic
de moarte", pentru că „s-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu"
(vezi „Judecarea Mântuitorului").
Potrivit legilor timpului, sentinŃa trebuia să fie dată de
guvernatorul roman PonŃiu Pilat.
Cu toate că „îl găseşte fără vină", Mântuitorul este
condamnat la moarte prin răstignirea pe cruce (vezi
„Răstignirea pe cruce").
Bătut şi batjocorit cumplit de soldaŃi, El a fost obligat
să-şi ducă crucea până la Golgota. Vineri înainte de Paşti,
la ora 9, PonŃiu Pilat a rostit sentinŃa, la ora 12 lisus Hristos
a fost spânzurat pe cruce, iar la ora 15 şi-a dat duhul.
De-a dreapta şi de-a stânga Sa au mai fost răstigniŃi
doi tâlhari. Cel din dreapta avea să fie primul cetăŃean al
raiului, pentru că s-a căit, iar cel din stânga s-a osândit,
pentru că a hulit şi a cârtit.
Coborât de pe cruce, trupul lui neînsufleŃit a fost pus
într-un mormânt nou, de losif şi Nicodim (vezi „Coborârea
de pe cruce"). A treia zi însă, duminica, Mântuitorul lisus
Hristos a înviat cu trupul din mormânt (vezi „învierea
Domnului") şi s-a arătat la mai mulŃi dintre cei cărora
crezusejă în El (vezi „Arătările Domnului"). La 40 de zile
de la înviere, se înalŃă cu trupul la cer (vezi „înălŃarea
Domnului"), de unde, peste zece zile de la înălŃare, trimite
pe Duhul Sfânt, care va rămâne în Biserică până la Sfârşitul
lumii (vezi „Rusaliile"), în Sf. Scriptură Mântuitorul mai
este numit „Fiul Omului", „Fiul lui David", „Proroc",
„Arhiereu", „Emanuel", „Adevărul" etc.
ILIE - (în ebraică: „Eliahul" = „Iahura este
Dumnezeu") - profet care a propovăduit în Israel, în secolul
al IX-lea î.Hr. A fost un mare făcător de minuni.
Prin rugăciune, el a oprit ploaia trei ani şi şase luni şi
106
a înmulŃit uleiul şi făina văduvei din Sarepta Sidonului. La
pârâul Cherit a fost hrănit de un corb.
Pe muntele Cârmei el a dovedit că idolul Baal, şi ca el
toŃi idolii, este o înşelătorie demonică, nu există, pe când
puterea şi prezenŃa lui Dumnezeu este reală, căci foc din
cer s-a pogorât şi a mistuit nu numai jertfa, ci şi apa şi
pietrele altarului.
Pe muntele Horeb (Sinai) s-a învrednicit să vadă slava
lui Dumnezeu. A avut mult de suferit din cauza regelui
idolatru Ahab şi mai ales din partea soŃiei acestuia Izabela,
dar Dumnezeu 1-a ocrotit. Rânduind proroc pe Elisei, Ilie
a însemnat cu cojocul său apa Iordanului, şi a trecut ca pe
uscat. Apoi a fost luat cu trupul la cer, într-un car de foc.
La schimbarea la faŃă a lui lisus, Ilie a fost prezent pe
muntele Taborului, fiind văzut de trei apostoli. El va mai
veni la sfârşitul lumii, împreună cu Enoh, şi atunci vor fi
ucişi de Antihrist. Este prăznuit la 20 iulie.
ILIRJA - (sau Iliric) teritoriu în nord-vestul Mace-
doniei.
INCEST - Păcat grav, care constă în relaŃii sexuale
între fraŃi şi surori, părinŃi şi copii, între cumnaŃi etc.
Se mai numeşte „amestecarea de sânge".
INOCHENTIŞTI - sau florile din „Grădina raiului"
— sectă întemeiată de călugărul Inochentie, care înainte se
numea loan Levizar. Acesta s-a născut în anul 1865 în
localitatea CasouŃi, de lângă oraşul Soroca.
Prima vatră monahală inochentistă a fost mănăstirea
Balta, apoi mănăstirea ridicată în localitatea LipeŃkoe. El a
murit în anul 1917, la 30 decembrie, fiind socotit în ultimii
ani ai vieŃii lui, chiar de cei apropiaŃi, că „are drac".
Inochentiştii susŃin că există un „Duh sfânt masculin",
care e Inochentie, şi unul feminin, care e o soră a lui. Ei
socotesc pe Inochentie „proroc", „sfânt", iar omul trebuie
să păcătuiască pentru ca să aibă apoi de ce să fie iertat de
Dumnezeu, iar el de ce să se pocăiască. łin calendarul
DICłIONAR BIBLIC
107
neîndreptat, exagerează slujbele şi au rânduiala lor proprie.
Au multe inovaŃii în legătură cu pomenirea morŃilor.
INSPIRAłIE - (în latină: „insuflare") - este mij-
locul prin care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, a descoperit
lumii voia şi adevărurile Sale dumnezeieşti. Duhul Sfânt a
fost Cel care a inspirat ideile şi chiar cuvintele, în unele
cazuri, care trebuia să fie cunoscute de oameni. Deci
adevăratul autor al Bibliei este Dumnezeu. Apostolul Pavel
zice că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, de
aceea interpretarea sau tâlcuirea Bibliei nu se face de orice
om şi oricum". In Biserică, îndreptarul de interpretare al
Sf. Scripturi sunt SfinŃii PărinŃi.
IOAB - conducătorul armatei şi apropiat al lui David.
El a omorât pe Abner, fiul lui Ner, precum şi pe Abesalom.
A fost ucis de Solomon, în cortul sfânt, pentru că se aliase
cu Adania, ajutându-1 să ocupe tronul lui David.
IOACHIM - tatăl Sfintei Fecioare Măria.
SoŃia lui a fost Sf. Ana. Era din neamul lui David şi
purta două nume: „loachim" şi „Eli" (Luca 3).
E sărbătorit la 9 septembrie.
IOAHAZ - 1) Rege al Israelului (814-798 Î.Hr.). A
purtat lupte cu sirienii, dar a fost învins.
2) Regele regatului Iuda (608 î.Hr.) Tatăl lui a fost
regele losia. A fost dus în robie de faraonul Neco, urmându-i
fratele său, loachim (608-593 î.Hr.) (IV Regi 24).
IOAN BOTEZĂTORUL - proroc, fiul arhiere-
ului Zaharia şi al Elisabetei. S-a născut în cetatea Orini,
iar Biserica sărbătoreşte naşterea lui la 24 iunie.
El a pregătit ^„calea" venirii Mântuitorului şi de aceea
mai e numit şi „înaintemergătorul".
Când tatăl său, arhiereul Zaharia, era de rând să slujească
la templu, au căzut sorŃii ca el să tămâieze în templul
Domnului. Atunci i s-a arătat arhanghelul Gavriil, vestindu-i
că va avea un fiu, căruia să-i pună numele loan.
La scurt timp după naştere, loan a mers în pustie, ducând
o viaŃă ascetică.
108
Potrivit unei revelaŃii de sus, el şi-a început propovăduirea
în anul 26 d.Hr., care este al 15-lea an al domniei Cezarului
Tiberiu.
loan a botezat cu botezul pocăinŃei pe cei care veneau
la el. Când L-a botezat pe Mântuitorul în Iordan, el a văzut
pe Duhul Sfânt în chip de porumbel şi a auzit glasul Tatălui
mărturisind despre Mântuitorul lisus Hristos. Sf. loan a
mărturisit în faŃa lumii că lisus Hristos este Mesia, în cele
din urmă loan a fost închis de regele Irod Antipa, pe care
îl mustra că trăia cu Irodiada, soŃia fratelui său Filip. A fost
martirizat prin tăierea capului.
în cinstea Sf. loan Botezătorul sunt rânduite cinci zile
de prăznuire şi anume:
Zămislirea Sf. loan la 29 septembrie, soborul lui la 7
ianuarie, tăierea capului la 29 august, întâia şi a doua aflare
a capului la 24 februarie şi a treia aflare a capului său la
25 mai.
IOAN CASSIAN (+ 435 d.Hr.) - sfânt, născut în
SciŃia mică (Dobrogea de azi). După lungi şi rodnice călătorii
duhovniceşti, prin Palestina, Egipt şi apoi Constantinopol,
cuviosul loan ajunge stareŃul unei mânăstiri din Marsilia. A
scris lucrări de mare valoare, fiind socotit organizatorul
monahismului apusean.
E sărbătorit la 28 februarie, iar în anii bisecŃi, la 29
februarie.
IOAN CEL NOU - mucenic, originar din Trape-
zunt şi martirizat de mahomedani în Cetatea Albă. Moaştele
lui au fost aduse în Suceava de Alexandru cel Bun, în anul
1402. E sărbătorit la 2 iunie.
IOAN DAMASCHIN (+ 749) - sfânt, născut în
Damasc. Cu el s-a încheiat perioada patristică.
La început îndeplinea înalte funcŃii la cartea califului
Omar II, apoi a intrat în monahism, la mănăstirea Sf. Sava.
Apărător al cultului sfintelor icoane, imnograf §i mare teolog,
Sf. loan trece drept unul dintre cei mai erudiŃi părinŃi ai
Bisericii Ortodoxe. A scris Dogmatica, Octoihul şi alte lucrări.
Este sărbătorit la 4 decembrie.
DICłIONAR BIBLIC
109
IOAN DE LA GALEŞ - sfânt mărturisitor din
secolul al XVIII-lea.
A fost un mare apărător al ortodoxiei româneşti.
în anul 1756 a fost întemniŃat din ordinul împărătesei
Măria Tereza şi a murit în închisoarea din Kufstein, după
24 de ani de temniŃă. Canonizat în 1992, este sărbătorit la
21 octombrie.
IOAN EVANGHELISTUL - l) unul din cei 12
apostoli. A fost fiul lui Zevedeu şi fratele lui lacov. Era
din Galileea şi se ocupa cu pestuitul pe lacul Tiberiada.
Cei doi fraŃi se mai numeau şi „Voanerghes", adică „fiii
tunetului". Fusese la început ucenicul Sf. loan Botezătorul.
El este „ucenicul iubit" al Mântuitorului, numit mai târziu
şi „Teologul". Lui i-a fost dată în grijă Maica Domnului.
După Pogorârea Duhului Sfânt a vestit Evanghelia în ludeea,
Galileea şi Samaria.
Din anul 49-50 d.Hr., când a avut loc sinodul apostolic,
a mers în Efes. Exilat la Patmos, el a scris Apocalipsa (anul
94-95). Revenind la Efes, scrie Evanghelia a patra, între
anii 96-98 d.Hr. şi apoi cele trei epistole soborniceşti.
Sf. loan este sărbătorit la 8 mai şi 26 septembrie.
2) Evanghelia Sf. loan - carte canonică a Noului
Testament - (vezi „Evangheliile").
3) întâia epistolă sobornicească a Sf. loan, a doua epistolă
şi a treia epistolă sobornicească a Sf. loan - scrieri canonice
ale Noului Testament (vezi Epistolele soborniceşti).
IOAN GURĂ DE AUR (347-407 d.Hr.) -
sfânt, originar din Antiohia. Pe mama sa o chema Antuza
şi a rămas văduvă la puŃin timp după naşterea lui loan. El
este cel mai strălucit reprezentant al şcolii exegetice din
Antiohia. A fost hirotonit preot în Antiohia şi apoi înscăunat
patriarh la Constantinopol. în cele din urmă a fost exilat
din ordinul împărătesei Eudoxia. A murit în exil. A scris
multe omilii, comentarii, cartea „Despre preoŃie" şi alte
scrieri. De la el ne-a rămas Liturghia care-i poartă numele.
E sărbătorit la 13 noiembrie,27 ianuarie şi 30 ianuarie
110
împreună cu ceilalŃi doi ierarhi: Vasilie cel Mare şi Grigorie
Teologul.
IOAN-IACOB (HOZEVITUL) (1913-1960) -
sfânt român, care a trăit în Palestina, murind în pustia
Iordanului.
S-a născut la Crăiniceni, jud. Dorohoi şi a intrat în
mănăstirea NeamŃului în anul 1936. Apoi a mers la locurile
sfinte. A murit în 1960, iar moaştele lui întregi se află la
mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul.
Se sărbătoreşte la 5 august, fiind canonizat în 1992.
IOAN-MARCU - fiul Măriei din Ierusalim. Casa
ei, în care era foişorul Cinei, este prima biserică.
A activat la început alături de Sf. Pavel şi Barnaba, apoi
a ajuns ucenic al Sf. Petru. Era nepotul lui Barnaba. După
tradiŃie, loan-Marcu a fost uns episcop în oraşul Biblos.
Acest oraş se află în Siria, la nord-vest de Damasc.
Făcea parte din „cei şaptezeci de ucenici".
E sărbătorit la 4 ianuarie.
IOAN SCĂRARUL (525-605 d.Hr.) - sfânt, sta-
reŃ al mănăstirii Sinai, se numeşte „Scărarul" de la opera
sa numită „Scara", în care arată că virtuŃile creştine sunt
treptele unei scări spirituale, ce leagă cerul de pământ. E
sărbătorit în duminica a patra din Postul Paştelui şi la 30
martie.
IOAN VALAHUL ~ mucenic, care a fost spânzurat
de turci la 12 mai 1662, pentru că n-a voit să treacă la
mahomedanism. Era originar din Oltenia şi martirajul său a
avut loc la Constantinopol, când avea 15 ani.
A fost canonizat la 10 octombrie 1992 şi se sărbătoreşte
la 12 mai.
IOANA - soŃia lui Huza, iconom al regelui Irod. Făcea
parte din grupul femeilor mironosiŃe.
IOAŞ - 1) rege al regatului ludeei (835-7.96 î.Hr.),
fiul lui Ohozia. A purtat fără succes lupte cu regele Hazael
din Damasc (IV Regi 12) şi a fost omorât într-un complot.
DICłIONAR BIBLIC
111
2) Rege al regatului Israel (798-783 î.Hr.), fiul lui loahaz
(IV Regi 13). în timpul lui a murit prorocul Elisei. A avut
lupte cu regele Benhadat, fiul lui Hazael, precum şi cu
Amasia al ludeei.
IOACHIM - rege al ludeei (608-593 î.Hr.), fiul
regelui losia. El s-a urcat pe tron când faraonul Neco a
dus în robie pe fratele său, regele loahaz. La rândul lui şi
loachim a fost dus în robie la Babilon, de Nabucodonosor.
în această perioadă a profeŃit prorocul Ieremia.
IOIL - 1) al patrulea dintre profeŃii mici.
A prevestit momentul Pogorârii Duhului Sfânt, când
Dumnezeu „a turnat din Duhul Sfânt peste tot trupul"
(Fapte 2,17).
loil şi-a desfăşurat activitatea în regatul ludeei, în secolul
al VUI-lea Î.Hr.
2) Cartea loil - carte canonică de valoare profetică a
Vechiului Testament. Are 4 capitole şi se împarte în două
părŃi.
Partea întâi (cap. 1-2) - descrie invazia unei mari
mulŃimi de lăcuste şi îndeamnă poporul la căinŃă pentru a
scăpa de această nenorocire.
Partea a doua (cap. 3-4) - prevesteşte timpurile
mesianice şi Judecata popoarelor în valea losafat.
IONA - 1) („porumbel") - al şaselea din profeŃii mici,
fiul lui Amitai. A fost originar din Gat-Chefar, localitate în
Ńinutul Zabulon şi a profeŃit în timpul regelui Ieroboam al
II-lea al Samariei.
2) Cartea lona - carte canonică de valoare profetică a
Vechiului Testament. Are 4 capitole şi expune misiunea
prorocului în cetatea Ninive. încercând să se sustragă de la
această misiune, a mers la lope şi s-a îmbarcat pe o corabie,
spre a fugi la Tars. DezlănŃuindu-se o furtună, el a fost
aruncat în mare, fiind înghiŃit de un chit. După trei zile a
fost adus la Ńărm. Mergând la Ninive, cetatea primeşte
mesajul lui şi, pocăindu-se, a fost salvată.
112
3) Tatăl lui Andrei şi al lui Simon Petru, pescar din
Betsaida.
IONATAN - 1) fiul lui Gherşan şi nepotul lui Moise.
Acesta a fost slujitor al idolului făcut de Mica, în Ńara Laiş
(Judecători 18,30).
2) Prietenul lui David, fiul regelui Saul. A apărat pe
David când acesta era urmărit de Saul şi a murit în lupta
cu filistenii (/ Regi 31,1-7),
3) Urmaşul la conducerea poporului şi fratele lui Iuda
Macabeul (/ Macabei 9,10).
IOPE - port la Marea Mediterană, numit astăzi Jafa.
IORAM - 1) regele Israelului (852-841 î.Hr.), fiul lui
Ahab. în timpul lui a propovăduit prorocul Elisei. N-a putut
birui pe moabiŃi, cu care a avut lupte, şi a fost omorât de
lehu (4 Regi 3).
2) Regele ludeei (848-841 î.Hr.), fiul lui losafat. A fost
un rege idolatru, cinstind pe Baal. Sfătuit de Atalia, soŃia
sa, şi-a omorât fraŃii.
IORDAN - cel mai însemnat râu din Palestina.
Izvorăşte din munŃii Libanului şi se varsă în Marea Moartă,
trecând prin lacurile Merom şi Ghenizaret.
Prin Iordan au trecut iudeii ca pe uscat în timpul lui
losua şi în apele lui a fost botezat Mântuitorul de către Sf.
loan.
IOSAFAT - 1) Fiul lui Aşa, regele ludeei (870-848
î.Hr.). în timpul lui au profeŃit Ilie, Elisei şi Miheea. A fost
contemporan cu Ahab al Israelului. losafat a făcut fapte
plăcute înaintea lui Dumnezeu. Lui i-a urmat fiul său Iuram.
2) Vale lângă Ierusalim, numită după regele losafat.
IOSEFUS FLAVIUS - istoric evreu (37-100
d.Hr.). A fost luat prizonier de romani în anul 67 d.Hr. şi
dus la Roma. Cele mai importante lucrări ale lui sunt:
„AntichităŃi iudaice" (în 20 de volume) şi „Războiul iudaic"
(7 volume).
IOSIA - regele ludeei (640-609 Î.Hr.), fiul lui Aman.
DICłIONAR BIBLIC
113
A ajutat pe arhiereul Hilchia să facă lucrările de reparŃii la
templu şi găseşte „cartea Legii". losia a interzis idolatria.
A fost omorât de faraonul Neco.
IOSIF - 1) Fiul patriarhului lacov şi al Rahilei. Din
fiii săi Mânase şi Efraim aveau să se tragă două seminŃii
ale lui Israel. Fiind iubit mai mult de tatăl său, losif a fost
vândut de fraŃii săi, din invidie, unor oameni care mergeau
în Egipt. Aici a fost vândut ca rob demnitarului Putifar.
Acuzat pe nedrept de soŃia acestuia, că a vrut să o
batjocorească, losif a fost aruncat în închisoare, unde a stat
doi ani. Aici el a învăŃat smerenia şi răbdarea.
Tâlcuind visele lui faraon, a ajuns primul demnitar al
Egiptului. S-a căsătorit cu Asineta, fiica lui Poti-Tera, marele
preot din Iliopolis. După rânduiala lui Dumnezeu, lacov şi
fiii săi, care au fost iertaŃi de losif, s-au mutat în Egipt, în
Ńinutul Goşen din Delta Nilului.
Aici au stat 430 de ani. La sfârşitul vieŃii sale, losif a
prorocit despre ieşirea evreilor din Egipt. Vânzarea lui losif
de către fraŃii săi, prefigurează vânzarea Mântuitorului.
Se crede că evreii s-au mutat în Egipt în timpul faraonului
Micsos (1690 î.Hr.).
2) losif, logodnicul Sfintei Fecioare Măria.
Era din Nazaretul Galileei. Tatăl lui a fost lacob, fiul
lui Matan preotul din Betleem, din neamul lui David.
A dus o viaŃă feciorelnică până la sfârşitul vieŃii şi de
meserie era tâmplar.
Când losif s-a logodit cu Sf. Fecioară Măria, el era deja
la o vârstă foarte înaintată, iar logodirea s-a făcut după
voia lui Dumnezeu, prin minunea înverzirii toiagului lui losif,
ca odinioară toiagul lui Aaron.
losif a fost văr primar cu Sf. Fecioară Măria. lacov, tatăl
lui, fiind frate cu Ana, mama Sf. Fecioare. I-a fost rânduit
Sfintei Fecioare Măria ca logodnic spre a o acoperi în faŃa
Legii Vechi, căci dacă se întâmpla ca o fecioară să nască,
nefiind căsătorită sau cel puŃin logodită, Legea poruncea
uciderea ei cu pietre.
Mântuitorul lisus Hristos „se socotea" fiul lui losif, dar
114
nu era fiul lui natural şi niciodată nu se vorbeşte în Sf.
Scriptură de „losif şi fiul lui".
losif a murit curând după revenirea din Egipt. El este
sărbătorit în duminica după naşterea Mântuitorului, împreună
cu împăratul David.
3) losif din Arimateea - unul din ucenicii „într-ascuns"
ai Mântuitorului. Era membru al Sinedriului. El a cerut de
la Pilat trupul Domnului şi împreună cu Nicodim 1-au
coborât de pe cruce.
4) losif, numit Varsava, zis şi Justus. A fost propus să
ia locul lui Iuda vânzătorul, dar prin alegerea lui Matei el
rămâne mai departe în rându-1 „celor şaptezeci" de ucenici,
E sărbătorit la 4 ianuarie.
5) losif (losie sau losi) - unul din verii secundari ai
Mântuitorului. El cu cei trei fraŃi erau fiii Măriei lui Celopa
(vezi lacov ruda lui).
IOSUA - vezi „lisus Navi".
IOV - („cel persecutat", „cel urât") - 1) om drept din
Ńinutul Uz.
2) Cartea Iov - carte canonică poetică a Vechiului
Testament. Are 42 de capitole şi se împarte astfel:
Introducerea (cap. 1-2) - vorbeşte de pietatea şi fericirea
lui Iov. Dar diavolul a cerut lui Dumnezeu să-1 pună la
încercare. Şi atunci mari nenorociri s-au abătut asupra lui.
îi mor copiii sub dărâmături, vitele îi sunt distruse, iar trupul
i se umple de lepră. Dar el nu cârteşte.
Tratare
Partea întîi (cap. 3-31) - cuprinde discuŃia lui Iov cu
cei trei prieteni ai săi: Elifas, Bildad şi Sofar.
Partea a doua (cap. 32-37) - cuprinde cuvântările lui
Elihu.
Partea a treia (cap. 38-42) - cuprinde răspunsul lui
Dumnezeu în două cuvântări.
Epilogul - vorbeşte despre răsplătirea lui Iov.
IROD - 1) Irod cel Mare (Idumeu) (37 î.Hr. - 4 d.Hr.)
- rege al Palestinei, după înlăturarea lui Antipa Macabeul.
DICłIONAR BIBLIC
115
A refăcut templul şi a zidit Cezareea. A fost un mare despot,
ucigându-şi soŃia şi doi fii, iar la naşterea Mântuitorului a
ordonat uciderea celor 14000 de prunci din Ńinutul
Betleemului. După moartea lui, regatul s-a împărŃit în trei
părŃi, numite tetrarhii, la fiii săi: Irod Antipa, Irod Arhelau
şi Irod Filip.
2) Irod Antipa (4-39 d.Hr.), tetrarhul Galileei şi Fereci.
El a omorât pe Sf. loan Botezătorul. A murit în exil.
3) Irod Filip (4-37 d.Hr.) - conducea Gaulantida, Itureea,
Auranita, Trahoritida şi Bataneea. El era soŃul legal al
Irodiadei, cu care trăia fratele lui, Irod Agripa.
4) Irod Arhelau (4-6 d.Hr.) - stăpânea Idumeea, ludeea
şi Samaria. A fost exilat.
5) Irod Filip (4—36 d.Hr.) - al doilea soŃ al ,Salomeei.
6) Irod Agripa I (37-44 d.Hr.) - fiul lui Aristobul şi al
Berenicei, nepotul lui Irod cel Mare. A trăit mult timp la
Roma. Caligula, în anul 37 d.Hr., 1-a numit conducător peste
Itureea şi Trahoritida. în anul 41 d.Hr., el reuneşte toate
statele conduse până în anul 4 d.Hr. de bunicul său, Irod
cel Mare, şi se încoronează ca rege. Irod Agripa a ucis pe
apostolul lacov, cu sabia. El a fost omorât de „îngerul
Domnului", când vorbea de la tribună locuitorilor Tirului şi
Sidonului (Fapte 12,21-23). După moartea lui Irod Agripa,
Palestina va fi transformată în provincie romană, fiind condusă
de guvernatori romani.
7) Irod Agripa II - fiul lui Irod Agripa I, a fost pus de
Claudiu conducător peste unele teritorii ale Palestinei. In
faŃa acestuia şi a sorei sale Berenice, s-a apărat Sf. Pavel
în timpul lui Fostus (Fapte 25-26).
IRODIADA - soŃia lui Irod Filip şi concubina lui
Irod Antipa, fratele lui. E a pus la cale pe Salomeea, fiica
ei cu Irod Filip, să ceară capul Sfântului loan Botezătorul,
care mustra pe Irod pentru fărădelegea sa. Irodiada 1-a
urmat pe Irod în exil.
IRODIENI - nume dat adepŃilor familiei lui Irod cel
Mare.
IRODION - unul din „cei şaptezeci" de ucenici, care
116
ajunge episcop în Patra. E sărbătorit la 4 ianuarie şi 8
aprilie.
ISAAC - fiul patriarhului Avraam şi al Sarrei, născut
la bătrâneŃe, prin făgăduinŃa lui Dumnezeu.
După porunca lui Dumnezeu, Avraam trebuia să
jertfească pe Isaac pe muntele Măria. Un înger însă 1-a
oprit, arătându-i un miel în apropiere. Mielul sacrificat în
locul lui Isaac, prefigurează pe Mântuitorul, ce avea să fie
jertfit în locul nostru. Avraam a căsătorit pe Isaac cu Rebeca,
fiica lui Batuel şi nepoata lui Nahor, fratele lui Avraam,
din Mesopotamia (Facerea 24).
Rebeca i-a născut doi fii gemeni, pe Esau şi pe lacov.
ISAHAR - 1) fiul lui lacov şi al Liei.
2) SeminŃia care s-a născut din acesta.
I SĂI A - (lesaiahu = „mântuirea lui Iahve", sau
„Dumnezeu mântuieşte") - 1) primul din cei 4 profeŃi mari.
A trăit în secolul al VUI-lea î.Hr., în timpul regilor Azaria,
loatam, Ahaz şi lezechiel. în această perioadă a fost pustiită
ludeea de Sanherib (701 î.Hr.). A murit tăiat de fierăstrău
din ordinul regelui idolatru Mânase (690 î.Hr.).
2) Cartea Isaia - carte canonică profetică a Vechiului
Testament. Cartea are 66 de capitole şi se împarte în două
părŃi.
Partea întâi (cap. 1-35) - cuprinde diferite profeŃii şi
cuvântări care au fost rostite de profet.
Partea a doua (cap. 36-66) - cuprinde profeŃii de
mângâiere şi îndemnuri profetice. Tot aici vorbeşte şi despre
împărăŃia mesianică.
ISMAIL - fiul lui Avraam, născut din Agar, roaba
egipteacă a Sarrei. El este părintele arabilor. A murit la
vârsta de 137 de ani.
ISPITIREA ÎN PUSTIE - a avut loc imediat
după botezul Domnului, în pustia Carantanei. Postind 40
de zile şi 40 de nopŃi, lisus Hristos este ispitit cu mâncarea,
cu bogăŃiile pământului şi cu slava deşartă (vezi „Muntele
ispitirii"). Prin aceste ispitiri, Satana urmărea să facă pe
DICłIONAR BIBLIC
117
Mântuitorul a călca porunca iubirii lui Dumnezeu. Satana
şi-a continuat ispitirea şi după aceea, prin farisei, cărturari
şi prin tot felul de hulitori şi necredincioşi. Scopul vrăjmaşului
era acum de a face pe Mântuitorul să calce porunca iubirii
aproapelui. Dar mântuitorul iartă şi se roagă chiar şi pentru
răstignitorii Săi.
ISRAEL - („luptător cu Dumnezeu şi biruitor") -
1) numele lui Isaac, dat de înger în noaptea strâmtorării
(vezi „lacov").
2) Numele dat poporului care s-a născut din lacov şi
urmaşii săi.
3) Partea nordică a Palestinei s-a numit Israel şi era
alcătuită din zece seminŃii. Acest regat a fiinŃat între anii
932 şi 722 î.Hr. şi a avut trei capitale: Sichem, Tirsa şi
Samaria.
în anul 722, Sargon al III-leaâ ocupat Samaria şi Israelul
şi pe evrei i-a dus în robie, în locul lor au fost aduşi
colonişti păgâni. Din amestecul coloniştilor cu israieliŃii s-a
format populaŃia numită samariteni.
4) Israel se numeşte şi poporul format din cele
douăsprezece seminŃii, care cucereşte în secolul al Xlll-lea
î.Hr. Canaanul sau Palestina.
După moartea lui Solomon, Palestina s-a împărŃit în
regatul Israel (în nord) şi regatul Iuda (în sud). Aceasta s-a
întâmp|at în anul 933 î.Hr.
5) în sens spiritual, „Israel" sau „Israelul lui Dumnezeu"
este poporul creştin, adică Biserica.
ITUREEA - Ńinut în nord-estul Palestinei, stăpânit
de Irod-Filip. Capitala era oraşul Halchis.
IUDA - (prescurtarea cuvântului ebraic lehuda: „lăudat
să fie Domnul") - nume care indică mai multe persoane:
1) Iuda fiul lui lacov şi al Liei.
2) SeminŃia care se trage din el.
Din această seminŃie au făcut parte David şi apoi
Mântuitorul.
118
2) Iuda - din genealogia Domnului (de la Luca), este
tatăl lui Simeon şi fiul lui losif.
3) luda Macabeul - fiul lui Matatia, conducător al evreilor
în lupta cu seleucizii (166-160 î.Hr.) - (I Macabei 3).
4) luda din Galileea - conducătorul unei revolte împotriva
romanilor.
5) luda Apostolul - sau „Iuda al lui lacov" sau „Iuda
Tadeul" (Levi). TradiŃia spune că- a predicat în Siria şi
Mesopotamia, murind ca martir la Edesa.
6) luda „ruda Domnului", numit şi „fratele Mântui-
torului", în realitate el fiind văr secundar al lui lisus Hristos.
FraŃii săi au fost lacob cel Mic, losie şi Simon (vezi „FraŃii
Domnului"). Făcea parte din „cei şaptezeci".
7) Epistola luda - scriere canonică a Noului Testament
(vezi „Epistolele soborniceşti").
8) luda Varsava („fiul lui Sava") - era unul din „cei
şaptezeci" de apostoli. Se crede că a fost frate cu losif
Varsava. A luat parte la sinodul apostolic din anul 49-50
d.Hr. E sărbătorit la 26 mai.
9) Iuda din Damasc, de pe „UliŃa dreaptă" - este cel
care 1-a dus pe Saul la prorocul Anania, ce 1-a botezat.
10) Iuda Iscarioteanul - cel care L-a vândut pe
Mântuitorul pe 30 de arginŃi. Făcuse parte din cei 12 apostoli.
Era originar din ludeea. Mântuitorul îi încredinŃase punga
cu bani. Când a văzut că Domnul e condamnat la moarte,
el a aruncat banii în templu şi s-a spânzurat.
10) Sub numele de „Iuda" este cunoscut şi regatul de
sud, apărut după dezbinarea Israelului la moartea lui Solomon
(933 î.Hr.). în anul 587 î.Hr., acest regat a fost cucerit de
Nabucodonosor II, iar evreii au fost duşi în robia babiloneană
care a durat 70 de ani.
Babilonenii au distrus de asemenea şi Ierusalimul, capitala
ludeei.
IUDEEA - sub această denumire este cunoscută
partea de sud a Palestinei, unde au revenit iudeii din robia
babiloneană, sub conducerea lui Zorobabel.
Deci ludeea preia rolul istoric al fostului regat Iuda, ce
DICłIONAR BIBLIC
119
a existat între anii 933-587 î.Hr. (vezi „regatul Iuda"). Primul
grup de iudei a venit sub conducerea lui Zorobabel. Se
începe rezidirea templului (520-515 î.Hr.). Acum au
propovăduit profeŃii Zaharia.
In anul 197 î.Hr., ludeea e cucerită de seleucizi.
în anul 63 î.Hr., romanii stăpânesc ludeea, iar în anul
40 î.Hr. e numit rege Irod cel Mare, care ocupă tronul abia
în anul 37 î.Hr. în anul 4 d.Hr. ludeea se împarte la cei
patru fii ai lui Irod cel Mare, iar în anul 44 d.Hr. devine,
iarăşi provincie romană.
IUDITA - 1) Salvatoarea oraşului Betulia din
Palestina. Era fiica lui Merani şi soŃia lui Manasa, care
moare de tânăr.
2) Cartea ludita - carte necanonică de valoare istorică
a Vechiului Testament. Are 16 capitole şi istoriseşte cum a
reuşit ludita să pătrundă în tabăra asirienilor ji să taie capul
lui Olofran, generalul lui Nabucodonosor. In felul acesta
Betulia a fost salvată,
IZABELA - soŃia regelui Ahab (874-853 î.Hr.). A
îndemnat pe Ahab să introducă cinstirea lui Baal şi să
omoare pe Nabot Israeliteanul. A fost ucisă de lehu, iar
trupul i 1-au mâncat câinii.
Izabela s-a opus cu mare înverşunare profeŃilor Ilie şi
Elisei.
IZGONIREA LUI ADAM DIN RAI -
1) este cel mai trist eveniment din istoria omului.
Izgonirea primilor oameni din Eden a fost urmarea
păcatului neascultării. Nu era voinŃa lui Dumnezeu ca Adam
şi Eva să cunoască răul. De aceea Dumnezeu le-a poruncit:
„Din pomul cunoştinŃei binelui şi răului să nu mănânci, căci
în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit" (Facerea
2,19). Porunca de a nu mânca era mică, dar călcarea ei a
fost mare păcat. Adam nu a murit în ziua călcării poruncii,
dar în acea zi el şi-a semnat sentinŃa, „trebuia să moară".
AlungaŃi din Eden, ei au fost nevoiŃi să locuiască pe pământul
care purta blestemul păcatului lor. Apoi doi heruvimi cu
120
„săbii de flăcări vâlvătaie" au fost puşi să păzească raiul
(Facerea 3,24).
în felul acesta, Adam şi urmaşii lui au fost opriŃi de a
mai mânca din pomul vieŃii şi de aceea nu există nici un
păcătos nemuritor. Adam şi Eva veneau de multe ori la
porŃile Edenului, plângându-şi suferinŃele şi înnoind
făgăduinŃele. Pe pământ Eva va fi „stăpânită de bărbat" şi
în dureri va naşte fii, iar Adara în „sudoarea frunŃii sale îşi
va mânca pâinea sa".
Prin neascultare, Satana şi-a deschis calea spre sufletul
lor, iar intrarea era acum mult mai uşoară.
2) Duminica „Izgonirii lui Adam din rai" este dumninica
„lăsatului sec de brânză", a patra din Triad.
ÎMPĂRĂłIA LUI DUMNEZEU - se referă la
stăpânirea lui Dumnezeu atât în cer cât şi pe pământ, peste
lumea nevăzută şi peste lumea văzută. Tot ce există stă sub
puterea lui Dumnezeu şi are un scop precis şi va veni timpul
când lisus Hristos va împlini cu putere cele ce a făgăduit
aici pe pământ.
împărăŃia lui Dumnezeu are o parte văzută şi o parte
nevăzută. Mântuitorul, ca şi Sf. loan Botezătorul, arată că
drumul spre „împărăŃia lui Dumnezeu" este pocăinŃa, adică
„înnoirea vieŃii".
„PocăiŃi-vă, zice Evanghelia, că s-a apropiat împărăŃia
lui Dumnezeu" (Mate( 3,2; 4,17).
Partea văzută a împărăŃiei este biserica şi cuprinde
alegerea apostolilor, instituirea şi săvârşirea Tainelor,
predicarea Evangheliei, precum şi faptele minunate săvârşite
de aleşii lui Dumnezeu, în numele Celui înviat.
Partea nevăzută sau tainică a împărăŃiei lui Dumnezeu
este darul cel mai de preŃ al Jertfei Mântuitorului lisus
Hristos. „împărăŃia lui Dumnezeuse se cucereşte cu stăruinŃă"
şi se începe prin harul Sfântului Botez. Din partea creştinului
se cere apoi: credinŃă, smerenie, răbdare şi faptele dragostei
creştine.
ÎMPIETRIREA INIMII - este starea în care
sufletul, prin nelucrarea poruncilor, respinge continuu harul
divin şi nu mai simte chemarea lui Dumnezeu. Sf. Marcu
Ascetul spune: „împlinirea poruncilor nu scot afară păcatul,
căci aceasta s-a făcut numai prin cruce, ci păzesc condiŃiile
libertăŃii noastre".
De aceea şi Mântuitorul zice că cel care săvârşeşte
păcatul, „nu mai este liber, ci este rob al păcatului".
Vina împietririi inimii o au oamenii şi Satana, care
122
orbeşte minŃile necredincioşilor. Deci nu Dumnezeu este de
vină. în Vechiul Testament, un caz foarte evident de împietrire
a inimii îl oferă faraonul din timpul lui Moise (vezi „Plăgile
Egiptului"), iar în Noul Testament, inimi împietrite au fariseii,
cărturarii şi răstignitorii Mântuitorului, care auziseră şi
văzuseră minunile făcute de El, dar L-au respins cu
îndărătnicie.
ÎNĂLłAREA DOMNULUI ÎISUS HRISTOS
1) este un^ eveniment istoric, ce a avut loc la patruzeci
de zile de la înviere. Mântuitorul a fost înălŃat la cer şi cu
trupul. Locul înălŃării Domnului este Muntele Măslinilor sau
Eleon (Fapte 1,12).
Sf. evanghelist Luca spune că ajungând Mântuitorul cu
apostolii pe Muntele Eleonului, „i-a binecuvântat şi pe când
îi binecuvânta, s-a despărŃit de ei şi s-a înălŃat ia cer" (Luca
24,50-51) „... şi un nor L-a luat de la ochii lor" (Fapte
1,09). Apoi s-au arătat doi îngeri care le-au spus că „Acest
lisus care S-a înălŃat la cer, astfel va veni, precum L-aŃi
văzut mergând la cer" (Fapte 1,11).
înălŃându-se cu trupul la cer, Mântuitorul avea să trimită
după zece zile pe Duhul Sfânt pe pământ.
2) înălŃarea Domnului este praznic împărătesc şi se
sărbătoreşte la 40 de zile de la Paşti.
în această zi se face şi pomenirea eroilor neamului.
ÎNCHINAREA MAGILOR - La scurt timp după
naşterea Domnului, trei magi de Ja răsărit au venit la
Ierusalim, întrebând pe Irod de „împăratul iudeilor". Ei
fuseseră călăuziŃi de steaua minunată ce se arătase timp de
doi ani şi despre care prorocise Balaam (vezi „Balaam").
Cei trei magi sau „crai" au fost Melhior, Gaşpar şi
Baltazar. Ei vin la Betleem şi se închină Pruncului, aducându-î
daruri: aur, smirnă şi tămâie. Aceste daruri simbolizează cele
trei demnităŃi ale Mântuitorului de: împărat, Arhiereu şi
învăŃător.
Apoi luând poruncă în vis de la înger, magii s-au întors
pe altă cale şi s-au dus în Ńara lor.
A
ÎNGER - este o fiinŃă spirituală, raŃională şi liberă,

care vesteşte voia lui Dumnezeu şi-L laudă neîncetat.
Numărul îngerilor este foarte mare. Sf. Dionisie Areopagitul
îi împarte în cete de câte trei. Din prima triadă fac parte:
serafimii, heruvimii şi tronurile; din a doua: domniile,
stăpânirile şi puterile; iar din a treia: începătoriile, arhanghelii
şi îngerii.
Fiecare înger primeşte porunci de la cei din ceata
superioară şi dă dispoziŃii celor din cetele inferioare.
„îngerii" propriu-zişi, care sunt ultima treaptă din ultima
triadă, vin în legătură cu oamenii, mai ales cu ierarhia
Bisericii.
îngerii sunt şi păzitorii nevăzuŃi ai oamenilor, ai bisericilor,
ai localităŃilor, ai popoarelor. Fiecare om are un înger păzitor.
La moarte, ci poartă sufletele drepŃilor la cer şi scriu faptele
bune în „cartea vieŃii", iar faptele rele sunt scrise tot de ei
în alte cărŃi.
Căderea demonilor, sau a îngerilor răi, s-a petrecut
înainte de facerea lumii văzute. Prin cădere ei au pierdut
harul lui Dumnezeu, ajungând din buni, răi, şi din luminaŃi,
întunecaŃi. Firea îngerească, însă, nu şi-au schimbat-o.
ÎNMULłIREA PÂINILOR - prima înmulŃire a
pâinilor a avut loc în anul al doilea al propovăduirii
Mântuitorului. Atunci Domnul a săturat cu cinci pâini de
orz şi doi peşti, cinci mii de bărbaŃi, afară de femei şi copii.
Mântuitorul a înmulŃit pâinile şi peştii prin binecuvântare
şi apoi a dat ucenicilor să împartă ei hrana mulŃimilor.
După ce au mâncat, ucenicii au strâns 12 coşuri pline
de fărâmituri. A doua înmulŃire a pâinilor a avut loc în anul
al treilea al activităŃii Sale pământeşti. Atunci a înmulŃit 7
pâini şi puŃini peştişori, care, prin binecuvântare, au ajuns
[a 4000 de bărbaŃi fără de femei şi copii, rămânând 7 coşuri
de fărâmituri. Pâinile înmulŃite aveau să prefigureze Sfânta
Taină a Euharistiei sau a împărtăşaniei.
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI - 1) - este un
eveniment istoric, ce a avut loc la patruzeci de zile de la
naştere. Tot la această dată a adus şi Maica Domnului jertfa
prevăzută de Legea lui Moise, în vederea curăŃirii, după
cele 40 de zile de lehuzie.
124
în acest scop, Familia Sfântă a venit la templul din
Ierusalim. Aici Mântuitorul a fost întâmpinat de bătrânul
Simeon, care L-a luat în braŃe şi după ce a prorocit despre
El că va fi „pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel
şi ca un semn care va stârni împotriviri", a prevestit şi despre
Maica Domnului că „prin sufletul ei va trece sabie" (Luca
2,34-35), ceea ce s-a şi întâmplat la răstignirea Fiului ei.
Tot bătrânul Simeon, despre care se spune că a fost
preot, a rostit rugăciunea „Acum slobozeşte pe robul Tău,
Stăgâne"..., rugăciune ce se zice seara la vecernie.
In templu era şi prorocită Ana, fiica lui Fanuel, care
avea 84 de ani. Apropiindu-se de Prunc, a vestit şi ea cele
ce aveau să se întâmple cu El.
2) întâmpinarea Domnului este praznic împărătesc şi se
sărbătoreşte la 2 februarie.
ÎNTOARCEREA DIN ROBIA BABILONEANĂ
- a încheiat tristul episod din viaŃa poporului evreu, cunoscut
şi sub numele de „capitivitatea babiloneană", care a durat
70 de ani.
Primul edict de întoarcere a iudeilor în patria lor a fost
dat de regele perşilor Cyrus, în anul 539 î.Hr.
Sub conducerea lui Zorobabal, despre care se spune că
e acelaşi cu Seşbatar, şi a arhiereului losua, s-a întors în
Ierusalim primul lot de captivi, în număr de 42360 de
persoane din tribul lui Iuda şi Veniamin. în anul.536 î.Hr.
ei au pus temelia templului. Lucrările au fost întrerupte şi
reluate după 16 ani, în anul 519 Î.Hr., pe vremea regelui
Darius (521-485 î.Hr.), la îndemnul profeŃilor Agheu şi
Zaharia. în anul 515 î.Hr., s-a sfinŃit templul.
în anul 458 î.Hr., adică anul al şaptelea al domniei lui
Artaxerxes, a venit în Ńară preotul şi cărturarul Ezdra, cu
1500 de iudei şi 260 de leviŃi.
Iar în anul 20 al lui Artaxerxes, adică 445 Î.Hr., vine la
Ierusalim Neemia, care începe reconstrucŃia zidurilor
Ierusalimului şi apoi, ajutat de preotul Ezdra, restaurează
viaŃa religioasă şi morală a poporului evreu.
ÎNłELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH -
carte necanonică cu conŃinut poetic a Vechiului Testament.
DICłIONAR BIBLIC
125
Cartea are 51 de capitole şi se împarte în două părŃi.
Prima parte (cap. 1-43) - vorbeşte despre natura şi
necesitatea înŃelepciunii.
Partea a doua (cap. 44-51) - cuprinde mai multe
învăŃături, scrise sub forma unor maxime, care îmbrăŃişează
toate domeniile vieŃii pământeşti.
ÎNłELEPCIUNEA LUI SOLOMON - car
te necanonică cu conŃinut poetic a Vechiului Testament.
Are 19 capitole şi se împarte în două părŃi.
Partea întâi (cap. 1-9) - are un cuprins didactic şi tratează
despre înŃelepciune, despre mijloacele prin care se poate
dobândi şi despre foloasele ei.
Partea a doua (cap. 10-19) - are valoare istorică şi
vorbeşte despre efectele binefăcătoare ale înŃelepciunii, în
istoria poporului israelit.
ÎNVIERE - renaşterea după moarte a trupurilor
făpturilor.
1) învierea Mântuitorului lisus Hristos - este un eveniment
istoric, ce a avut loc la trei zile de la moartea Sa pe cruce.
Când trupul neînsufleŃit al Mântuitorului a fost pus în
mormântul gol al lui losif din Arimateea, iudeii, pe lângă
faptul că au pus ostaşi de strajă, au pecetluit şi piatra
mormântului.
în noaptea învierii, Mântuitorul a trecut cu trupul înviat
prin lespedea pecetluită, aşa cum avea să intre şi prin uşile
încuiate în seara învierii, şi a lăsat în mormânt giulgiul, cu
care fusese înfăşurat trupul lui^şi marama de pe faŃă. Primii
care au surprins momentul învierii au fost ostaşii care
străjuiau mormântul. Dar ei neavând nici un fel de preocupare
şi înŃelegere spirituală n-au priceput nimic din marea taină
a învierii^ Domnului şi de aceea uşor s-au lăsat cumpăraŃi
cu bani. în felul acesta ei se fac vestitorii celei mai grave
minciuni, şi anume că Mântuitorul n-a înviat, ci trupul lui
a fost furat de ucenici.
Pentru cei credincioşi însă, învierea Domnului este
adevărul fundamental al vieŃii, este însăşi raŃiunea de a fi.
Fără înviere zadarnic este totul!
Mântuitorul a înviat cu acelaşi trup cu care a trăit în
126
viaŃa pământească şi cu care a fost răstignit pe crucea
Golgotei. După înviere trupul lui era nematerial, sfânt şi
glorificat. Spre adeverirea învierii, El s-a arătat la mai mulŃi
martori, timp de 40 de zile (vezi „Arătările Domnului").
SfinŃii apostoli, ca martori ai învierii, au vestit la neamuri
pe „lisus Cel înviat" şi în numele Lui au întemeiat Biserica
văzută. ^
2) învierea Domnului sau Pastile este cea mai mare
sărbătoare" din calendarul creştin ortodox.
Data Paştelui este schimbătoare şi sărbătoarea învierii
marchează sfârşitul Triodului şi începutul Penticostarului.
Prima săptămână după Paşti se numeşte „săptămâna
luminată".
3) învieri făcute de Mântuitorul. - în timpul celor trei
ani şi jumătate Domnul a înviat trei trupuri moarte: pe
Lazăr din Betania, pe fiul văduvei din Nain şi pe fiica lui
^
învierea lui Lazăr a avut loc cu câteva zile înainte de
pătimirea Sa. Lazăr murise de patru zile. Când Mântuitorul
1-a strigat afară din mormânt, după ce dăduse lespedea la
o parte, sufletul lui s-a întors în trupul intrat în descompunere
şi prin minune, trupul s-a făcut sănătos, iar Lazăr a mai
trăit după învierea sa încă 30 de ani. Trupul cu care a înviat
Lazăr a fost tot trup pământesc, căci a trebuit să-i desfacă
alŃii giulgiul şi legăturile şi să-i dea piatra la o parte.
4) învieri făcute de sfinŃi. - In Vechiul Testament
Dumnezeu a făcut învieri din morŃi prin Ilie şi Elisei, iar
în Noul Testament ŞL Petru a înviat pe Tavita şi Sf. Pavel
pe Eutihie în Troa.
învierea Mântuitorului, ca şi multele învieri făcute de
sfinŃii lui Dumnezeu, infirmă întru totul concepŃia păgână
a reîncarnării.
5) învierea spirituală sau învierea din moartea păcatului,
este trecerea de la o viaŃă fără Dumnezeu la o viaŃă cu
Dumnezeu.
JERTFA - este un dar material sau spiritual adus lui
Dumnezeu, cu scopul de a-I mulŃumi, de a-I cere iertarea
păcatelor şi împlinirea cererilor.
în Vechiul Testament, jertfele erau mai mult sângeroase
şi ele prefigurau jertfa sângeroasă a Fiului lui Dumnezeu
întrupat. In Noul Testament, centrul trăirii creştine este jertfa
euharistică. Aceasta actualizează în timpul Sf. Liturghii jertfa
de pe cruce, când darurile se sfinŃesc şi se prefac în Trupul
şi Sângele Lui. Jertfa euharistică este nesângeroasă şi tainică,
în sens spiritual, jertfă poate fi mila, îndurarea, iertarea,
etc.
JUDECAREA MÂNTUITORULUI -a fost cel
mai nedrept act din istoria omului, o asasinare judiciară.
Privită însă prin prisma divinităŃii Celui Judecat, patimile şi
judecata Domnului primesc o valoare şi o dimensiune
nemărginite.
Faptul că Cel răstignit este Fiul lui Dumnezeu, ne pune
în faŃa unei taine care cutremură cerul şi pământul şi care
adevereşte învăŃătura despre căderea omului în păcat, despre
dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu etc.
Judecarea Mântuitorului s-a desfăşurat în mai multe
etape. El s-a lăsat prins de trimişii mai-marilor poporului
evreu, în noaptea de joi spre vineri, când se afla în grădina
Ghetsimani.
' Fiind legat, El a fost dus la Anna, care era socrul lui
Caiafa, arhiereul anului aceluia. Anna L-a trimis la Caiafa,
unde erau adunaŃi bătrânii şi cărturarii. De aici expresia că
cineva e dus „de la Anna la Caiafa". Arhiereul L-a întrebat
de ucenicii şi de învăŃătura Lui, dar Domnul nu i-a răspuns,
zicându-i că El „a vorbit pe faŃă lumii". Atunci unul din
slujitorii arhiereului L-a lovit peste faŃă.
128
Are loc apoi prima înfăŃişare înaintea Sinedriului, care-L
osândeşte la moarte. Motivul: „pentru că s-a făcut pe sine
Fiul lui Dumnezeu, Cel prea înalt".
După aceea slugile L-au batjocorit şi L-au bătut,
scuipându-L şi lovindu-L cu pumnii.
După ce s-a făcut ziuă, a avut loc a doua înfăŃişare
înaintea Sinedriului, convocat în Liskath-hagasith, adică în
sala de judecată din sud-estul templului. Iarăşi este întrebat
Domnul „de eşti Tu Hristosul, spune nouă" (Luca 22,67).
La răspunsul Mântuitorului „Da, Eu sunt", toŃi au zis
că huleşte şi L-au dus de la Caiafa în Praetoriu ca să-L
dea lui PonŃiu Pilat.
Ei L-au prezentat lui PonŃiu Pilat ca pe un criminal
politic, „care răzvrăteşte neamul" împotriva romanilor, zicând
că este „împărat".
Guvernatorul însă, cercetându-L, L-a găsit „fără vină".
în acel timp, regele Irod se afla la Ierusalim şi de aceea
Domnul a fost trimis la el.
în faŃa lui Irod, Mântuitorul n-a zis nici un cuvânt şi
după ce a fost bătut, L-au trimis a doua oară la Pilat.
Atunci Pilat a căutat să-L elibereze, dar mulŃimea a cerut
pe tâlharu} Barabba, în locul Domnului.
Iar Mântuitorul a fost biciuit şi bătut cu vergi şi după
aceea L-au încoronat cu spini.
Fiind înfăŃişat poporului prin cuvintele: „Iată Omul",
poporul a început să strige: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L".
Şi apoi a urmat darea sentinŃei, drumul crucii şi răstignirea
lui lisus Hristos.
JUDECĂTORI - carte canonică de valoare istorică
a Vechiului Testament. Are 24 de capitole şi cuprinde faptele
de vitejie şi patriotism ale Judecătorilor evrei. Perioada
Judecătorilor cuprinde aproape 400 de ani, din „zilele
bătrânilor" care au urmat lui losua Navi, până la întronarea
lui Saul, ca primul rege în Israel (cea 1050 î.Hr.).
La început vorbeşte de judecătorii Otniel, Aod, Barac
şi Debora (cap. 3-5). Apoi de Ghedeon sau Ierubaal şi
Abimelec (cap. 6-10), de Tola, lair, Eftaie, IbŃan, Ahialon,
DICłIONAR BIBLIC
129
Abdon, Samson (cap. 10-16). La cap. 16-18 vorbeşte de
idolatria din seminŃia lui Dan, iar la cap. 19-21 istoriseşte
crima locuitorilor din Ghibeon, care avea să aducă răzbunarea
celor unsprezece seminŃii asupra seminŃiei lui Veniamin.
L
LABAN - fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi,
mama celor doi fii ai lui lacov (Facerea 29,1).
La el a locuit lacov când a fugit în Mesopotamia. Aici
lacov a stat douăzeci de ani, căsătorindu-se cu cele două
fiice ale lui Laban, Lia şi Rahila (Facerea 29).
LACHIŞ - străveche localitate în sud-vestul Palestinei.
LAODICEEA - capitala fostei provincii romane
Frigia. Oraşul era aşezat pe valea râului Licus, în apropierea
localităŃii Colose. Epistola către Laodiceni a Sf. Pavel s-a
pierdut.
LAZÂR - 1) Săracul Lazăr (vezi „Parabola bogatului
nemilostiv şi a săracului Lazăr").
2) Lazăr din Betania, fratele Martei şi al Măriei (loan
11,1). El a fost înviat de Mântuitorul^ a patra zi de când
murise şi a mai trăit 30 de ani (vezi „învierea lui Lazăr").
Făcea parte din „cei şaptezeci".
Se sărbătoreşte în sâmbăta lui Lazăr, adică în sâmbăta
de dinaintea Floriilor, sau a intrării în Ierusalim şi la 17
octombrie.
LEGIUNE - la romani cuprindea 6000 de ostaşi,
adică şase cohorte. Fiecare cohortă era comandată de un
hiliarh. Acesta comanda 1000 de oameni.
în îndrăcitul din Gadara erau 6000 de demoni.
LEVI („inimos") - 1) Fiul lui lacov şi al Liei.
2) SeminŃia care s-a tras din el şi care îi poartă numele.
Această seminŃie a fost aleasă pentru rânduiala preoŃiei
Vechiului Testament. Din ea făcea parte arhiereul Aaron.
3) Levi - amintit în genealogia Mântuitorului de Sf.
Luca. Era tatăl lui Matat.
DICłIONAR BIBLIC
131
4) Un alt Levi din genealogia Domnului (Luca 3,24).
5) Levi vameşul, adică apostolul Matei (vezi „Matei").
LEVIATAN - balaur, duşman al omului, pe care
numai Dumnezeu poate să-1 biruie.
LEVITIC - a treia carte a Pentateuhului şi deci a
Bibliei. Este o carte canonică de valoare istorică. Are 27
de capitole. Se mai numeşte „Legea preoŃilor" sau „Legea
Jertfelor". Se împarte în două părŃi.
Partea întâi (cap. 1-10) - vorbeşte despre diferite jertfe
şi despre preoŃi.
Partea a doua (cap. 11-27) - cuprinde diferite dispoziŃii
referitoare la curăŃirea levitică. Pentru preoŃi sunt rânduite
norme speciale şi de curăŃire.
L/EVIłI - membrii seminŃiei lui Levi. Ei împlineau
slujiri preoŃeşti inferioare, ajutau pe preoŃi la aducerea
jertfelor, iar alŃii se ocupau cu îngrijirea Cortului Sfânt şi
apoi a templului. Au fost consacraŃi acestei slujiri pentru
că la muntele Sinai nici un levit nu s-a întinat cu idolatria,
adică nu s-a închinat viŃelului de aur.
LeviŃii nu au primit pământ de moştenire în Canaan şi
trăiau din zeciuială şi din darul primului născut de parte
bărbătească. Ei erau rânduiŃi în mai multe cete, nu plăteau
impozite şi nu erau soldaŃi.
LICAONIA - câmpie în Asia Mică, ale cărei oraşe
erau: Iconiu, Laodiceea, Listra şi Derba.
LICHIA - regiune în sud-estul Asiei Mici, cu capitala
la Xantos. Porturile acestui Ńinut erau Pătară şi Mira Lichiei.
In Mira Lichiei a fost arhiepiscop Sf. Ierarh Nicolae, sărbătorit
la 6 decembrie.
LIDA - oraş pe Valea Saronului, la o distanŃă de 18
km de lope.
LINUS - episcop al Romei. Făcea parte din „cei
şaptezeci" de apostoli şi a însoŃit pe Sf. Pavel în a doua
captivitate.
132
LISIAS CLAUDIUS - ofiŃer roman, comandant al
unei cohorte. Deci era hiliarh al cetăŃii. El a trimis pe Sf.
Pavel procuratorului roman Felix, la Cezareea (vezi Claudius
Lisias).
LISTRA - cetate din Asia Mică, în Ńinutul Licaoniei.
Locuitorii acestei cetăŃi voiau să-i aducă jertfe Sfântului
Pavel, dar el i-a oprit.
LITURGHIE („Lucrare publică") - este centrul
cultului ortodox. In timpul acestei sfinte slujbe, prin rugăciune
şi binecuvântare, Cinstitele Daruri se prefac în Trupul şi
Sângele Mântuitorului lisus Hristos şi se împărtăşesc
credincioşii.
Biserica Ortodoxă întrebuinŃează trei Liturghii, şi anume:
Liturghia Sf. loan Gură de Aur, Liturghia Sf. Vasile cel
Mare şi Liturghia Sf. Grigorie Dialogul, sau a Darurilor mai
înainte sfinŃite.
Acestei trei Liturghii mai sunt numite şi Liturghii de rit
bizantin. Originea lor e siriană (antiohiană). Ele derivă din
Liturghia de tip sirian a Sfântului lacob, primul episcop al
Ierusalimului.
Săvârşitorii Sfintei Liturghii sunt numai arhiereii şi preoŃii.
Slujba Liturghiei Sf. loan şi a Liturghiei Sf. Vasile cel Mare
se împarte în trei părŃi mari:
1) Proscomidia (vezi „Proscomidia").
2) Liturghia catehumenilor.
3) Liturghia credincioşilor.
Partea centrală a Liturghiei ortodoxe este Anaforaua
(Rugăciunea sfintei jertfe cu prefacerea Darurilor în Trupul
şi Sângele Domnului, prin lucrarea Duhului Sfânt).
La catolici această slujbă se numeşte misă.
LOIDA - evreică de neam, mama Bunicei şi bunica
lui Timotei.
LONGHIN - sutaş roman care a supravegheat
răstignirea Mântuitorului şi care a primit ordin de la PonŃiu
Pilt să păzească mormântul.
DICłIONAR BIBLIC
133
El s-a convertit şi a murit ca martir. E sărbătorit la 16
octombrie.
LOT - fiul lui Haran şi nepotul lui Avraam. Haran
era frate cu Avraam. Pe tatăl lor îl chema Terah.
Venind în Canaan, Lot se desparte de Avraam şi locuieşte
în Sodoma. în ziua nimicirii Sodomei, Lot este scos de aici.
SoŃia lui, privind înapoi, s-a prefăcut într-un stâlp de sare.
Ea în loc să mulŃumească lui Dumnezeu pentru
binecuvântarea de a fi salvată, cugeta că este aspru pedepsită
pentru că bogăŃia strânsă ani de zile, a fost lăsată să piară.
Lot s-a retras cu cele două fiice ale sale într-o peşteră,
în munŃi. Blestemul Sodomei 1-a urmărit însă şi acolo.
Purtarea păcătoasă a celor două fiice era o urmare firească
a societăŃii rele a acelui loc vicios. Ele nu mai puteau
deosebi binele de rău.
Singurii urmaşi ai lui Lot au fost moabiŃii şi amoniŃii.
Aceştia erau nişte oameni nelegiuiŃi şi idolatri, revoltaŃi
împotriva lui Dumnezeu şi a „poporului ales".
LUCA - al treilea evanghelist. De fel era din Antiohia
Siriei, unde şi învăŃase.
1) Făcea parte din „cei şaptezeci" de apostoli şi era
pictor şijmedic. El ar fi pictat prima icoană a Maicii Domnului.
In ziua învierii, Mântuitorul s-a arătat lui Luca şi lui Cleopa
pe drumul Emausului. A însoŃit pe Sf. Pavel în călătoriile
misionare şi în cele două captivităŃi romane.
După tradiŃie a propovăduit Evanghelia în Italia, Galia,
DalmaŃia, Macedonia şi a murit în Ahaia, de 76-80 de ani.
în anul 387, moaştele Sf. Luca au fost aşezate în biserica
Sf. Apostoli din Constantinopol. Este prăznuit la 18
octombrie.
2) Evanghelia după Luca - scriere canonică (vezi
„Evanghelia").
LUCIFER (în latină: „purtător de lumină") -
nume dat căpeteniei îngerilor căzuŃi sau demonilor.
El a fost învins de arhanghelul Mihail.
134
Căderea lui Lucifer a avut loc înainte de facerea lumii
văzute şi el a atras la revolta sa miliarde de îngeri.
Luciferâ abuzat de libertate şi la el păcatul şi-a găsit
începutul, în cer, după Fiul lui Dumnezeu, Lucifer era cel
mai onorat de Dumnezeu. Toată slava lui era de la
Dumnezeu, iar el a ajuns totuşi 'a o privi ca aparŃinând lui.
NemulŃumit de poziŃia lui, el năzuia să câştige slujirea
celorlalŃi îngeri pentru sine şi să tăgăduiască supremaŃia
Fiului lui Dumnezeu. Lucifer a fost pedepsit nu atunci când
i-a încolŃit gândul, ci atunci când revolta lui s-a dat pe faŃă.
Chiar când 1-a aruncat jos, înŃelepciunea divină nu 1-a
nimicit pe Lucifer. Dacă el ar fi fost nimicit, atunci mulŃi
din ceilalŃi îngeri ar fi slujit lui Dumnezeu din frică, nu din
iubire, şi în felul acesta, influenŃa amăgitorului nu ar fi fost
nimicită niciodată întrutotul.
Lucifer a fost apoi acela care a urzit căderea în păcat
a primilor oameni, Adam şi Eva.
Apoi el s-a opus cu îndărătnicie planului de mântuire
a oamenilor, întruparea Mântuitorului deschidea pentru
Lucifer perspectiva unei revanşe. Dacă nu L-a biruit pe
Fiul, ca Dumnezeu în cer, nădăjduia acum sâ-L biruiască
pe pământ, ca Om.
Lupta directă cu lisus Hristos a dat-o în pustia Carantanei.
Aici Mântuitorul a fost ispitit cu plăcerile lumeşti. Dar
Domnul a biruit şi tot câştigul 1-a pus în folosul oamenilor.
A doua momeală a Satanei asupra Mântuitorului a fost
ispita prin durere, care e biruită în mod desăvârşit pe Cruce.
Ultima zvâcnire a acestor fiinŃe infernale conduse de
Lucifer, va avea loc la sfârşitul lumii şi va determina o
apostazie aproape totală de la credinŃa în jertfa mântuitoare
a Fiului lui Dumnezeu, actualizată nesângeros şi tainic în
Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.
LUTERANISM - doctrină protestantă întemeiată de
reformatorul german Martin Luther (1483-1546), fost călugăr
augustinian, preot şi profesor de teologie la Universitatea
din Wittenberg. Reforma a început în anul 1517, an în care
DICłIONAR BIBLIC
135
Luther a afişat la capela din Wittenberg cele 95 de teze
împotriva indulgenŃelor şi a altor abuzuri ale catolicilor.
în anul 1520 el a fost excomunicat de Vatican, iar în
anul 1530 doctrina protestantă a fost formulată în Confe-
siunea de la Augsburg.
Luteranismul susŃine mântuirea numai prin credinŃă şi
acceptă ca izvor al revelaŃiei numai Biblia. A înlăturat Sf.
TradiŃie, ierarhia bisericească, postul, cultul sf. icoane, al
morŃilor, al sfinŃilor, al Maicii Domnului.
Dintre Taine recunoaşte numai botezul şi euharistia, în
Transilvania luteranismul a pătruns în secolul al XVI-lea şi
se numeşte Biserica evanghelică.
M
MACABEI (rnakkabi = „ciocan") - dinastie con-
ducătoare la evrei, care a condus lupta de rezistenŃă împotriva
seleucizilor. Se mai numeau şi hasmonei.
1) Iuda Macabeul (166-160 î.Hr.) - fiul lui Matatia
preotul. A avut 4 fraŃi: lonan, Simon, Eleazar şi Ionatan.
Iuda a avut lupte cu Antioh Epifan. în anul 165 î.Hr.,
Iuda a pus stăpânire pe Ierusalim şi a sfinŃit templul. A
murit în 160 î.Hr., într-o luptă cu seleucizii.
2) Ionatan, numit şi Apfus (160-142 î.Hr.).
A fost arhiereu şi conducător, luptând cu seleucizii. în
timpul lui au apărut fariseii şi saducheii.
3) Simon, numit şi Tasi (143-134 î.Hr.).
A fost arhiereu şi rege. Simon a recunoscut suveranitatea
romană.
4) loan zis Hircan, fiul lui Simon, pe care 1-a urmat.
5) / Macabei - carte necanonică de valoare istorică.
Cartea are 16 capitole şi descrie suferinŃele evreilor provocate
de Ptolemei (324-198 î.Hr.) şi seleucizi (198-175 î.Hr.), mai
ales de Antioh IV Epifaniu (175-164 î.Hr.).
Tot în această carte se istorisesc faptele de vitejie ale
preotului Matata, împreună cu fiii săi loan, Simon, Iuda,
Eleazar şi Ionatan.
6) // Macabei - carte necanonică de valoare istorică a
Vechiului Testament. Are 15 capitole şi este o paralelă a
cărŃii / Macabei. Cuprinde o perioadă mai restrânsă, între
anii 175-161 î.Hr.
7) /// Macabei - carte necanonică de valoare istorică a
Vechiului Testament. Are 7 capitole şi nu este în legătură
cu perioada şi cu persoanele macabeilor. Cartea descrie o
persecuŃie a lui Ptolemeu Filopator (221-214) împotriva
evreilor din Egipt, adunaŃi în Alexandria.
DICłIONAR BIBLIC
137
MACEDONIA - este cucerită de romani în anul
168 î.Hr., iar în anul 146 î.Hr. devine provincie romană.
Din anul 27 î.Hr. e organizată ca provincie romană
senatorială, condusă de un proconsul, având capitala la
Tesalonic. Cuprindea partea de nord a Greciei, cu Iliricul
şi Tesalia. Partea de sud se numea Ahaia şi avea capitala
la Corint.
MAG - om învăŃat, cunoscător al celor religioase,
filosofice şi chiar astronomice.
MulŃi magi practicau magia, deci erau în legătură cu
demonii. Cei trei magi care au venit la Betleem se numeau
Gaşpar, Melhior şi Baltazar. După tradiŃie, Gaşpar ar fi fost
din părŃile Mării Caspice, Melhior din părŃile răsăritului, iar
Baltazar se pare că era rege al Babilonului.
MAGDALA - localitate în sud-vestul lacului
Ghenizaret. Din oraşul Magdala, aşezat în Ńinutul cu acelaşi
nume, a fost Măria Magdalena.
MAGOG - vezi „Gog".
MALEAHI - 1) al doisprezecelea dintre profeŃii mici.
2) Cartea Maleahi - este una din cărŃile canonice de
valoare profetică a Vechiului Testament. Are trei capitole şi
se referă la timpul de după robia babiloneană, deci secolul
al V-lea î.Hr.
In această carte profetul arată că motivul suferinŃelor
evreilor este propriul lor păcat.
MALTA - insulă în sudul Italiei. Aici a naufragiat
corabia "cu care Sf. Pavel era adus la Roma.
MAMONA - are două înŃelesuri:
1) Reprezintă pe Satana, care este stăpânul averilor
pământeşti.
2) în limba siriană „mamona" înseamnă „avere", „bani",
„proprietate".
MANAIN - proroc din Antiohia, de neam evreu. A
hirotonit pe Sf. Pavel şi Barnaba pentru apostolat.
138
MÂNASE - 1) Primul născut al lui losif şi nepotul
patriarhului lacov. Mama lui a fost Asineta, fiica lui Potifera,
preotul din Iliopolis.
2) Numele uneia din cele douăsprezece seminŃii ale lui
Israel, care se trăgea din Mânase.
3) Regele ludeei (693-638 î.Hr.) - fiul lui lezechia. A
fost un rege idolatru, care a trecut prin foc pe fiul său, a
ghicit, a vrăjit, a adus oameni care se îndeletniceau cu
chemarea morŃilor (necromanŃia) şi vrăjitori şi a făcut şi
alte lucruri urâte Domnului (IV Regi 21,6).
4) Rugăciunea regelui Mânase - are 15 versete şi este
un imn închinat lui Dumnezeu, când se afla ca rob în
Babilon.
MANA - hrană cerească dată de Dumnezeu evreilor
când au cârtit în pustia Sin.
„Se afla pe faŃa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunŃe,
şi albicios ca grindina pe pământ" (Ieşire 16,14), despre care
Moise a spus: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Dumnezeu
s-o mâncaŃi" (Ieşirea 16,15).
Din această mană s-a păstrat un omer într-un vas
„înaintea chivotului mărturiei", în ziua în care evreii au
intrat în Canaan, mana a încetat să mai cadă din cer. Mana
prefigurează Sfânta împărtăşanie.
MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂ
- au fost descoperite începând din anul 1947, pe malul
nordic al Mării Moarte. La început au fost descoperite la
Qumran, apoi şi la En Ghedi, Masada şi Samaria. Ele au
fost scrise de esenieni.
MARANATHA - expresie arameică ce înseamnă
„Domnul vine" sau „Vino, Doamne",
MARCU - 1) al doilea din cei patru evanghelişti. A
fost fiul Măriei şi nepotul lui Barnaba. Se numea şi loan
Marcu, loan fiind numele evreiesc, iar Marcu numele roman.
Se crede că în casa lui din Ierusalim, numită şi „a Măriei",
a avut loc Cina cea de. Taină. Făcea parte din „cei şaptezeci"
de apostoli. După ce a mers cu Sf. Pavel în prima călătorie
DICłIONAR BIBLIC
139
1-a însoŃit pe Sf. Petru prin Asia, Capadochia, Bitinia, Pont,
Babilon şi Roma. în Roma a scris Evanghelia a doua, în
anul 63-64 d.Hr.
Din cauza lui Nero s-a refugiat în Egipt şi a murit ca
martir în Alexandria, în secolul al IX-lea moaştele lui au
fost furate de veneŃieni, iar acum ele se află îri catedrala
Sân Marco din VeneŃia. E sărbătorit la 25 aprilie.
2) Evanghelia după Marcu - scriere canonică (vezi
„Evanghelia").
MAREA MOARTĂ - mare în sudul Palestinei. Are
o suprafaŃă de cea 940 km2 şi în acest loc a fost Sodoma
şi Gomora.
Datorită apei sărate (26%) în Marea Moartă nu trăiesc
vieŃuitoare.
Se află la o altitudine de 392 m sub nivelul mării. E
unică pe pământ şi în acest sens. în ea se varsă râul Iordan.
MAREA ROŞIE - se află între Africa şi Arabia,
având, în nord, legătură cu Marea Mediterană prin canalul
de Suez, iar în sud comunică prin strâmtoarea Bad el Mandeb,
cu Marea Arabici. Prin această mare au trecut evreii, conduşi
de Moise, ca „pe uscat", când au ieşit din Egipt.
Marea Roşie prefigurează apa botezului, în care se îneacă
faraonul spiritual adică diavolul.
MĂRIA - (în ebraică: Miriam - „cea plăcută",
„Doamnă", „Stăpână", „Steaua Mării", „Cea bine mirosi-
toare").
1) Măria, Maica Domnului - unicul copil al drepŃilor
loachim şi Ana. A fost dobândită prin rugăciune. La 3 ani
este adusă la templul din Ierusalim. Se trăgea din neamul
lui David. La vârsta de cincispreze ani este logodită cu
bătrânul losif, care era văr primar cu Sf. Fecioară Măria.
Această alegere s-a făcut prin minunea înverzirii toiagului
lui losif. La scurt timp după venirea în Nazaretul Galileei,
are loc momentul Bunei-Vestiri, slujitor al acestui eveniment
sfânt fiind arhanghelul Gavriil (Luca l, 26-27).
Maica Domnului a născut pe Mântuitorul în ieslea din
Betleem unde venise să se înscrie după porunca lui August.
140
Maica Domnului a fost fecioară înainte de naştere, fecioară
în naştere şi fecioară după naştere, ea e: „Pururea Fecioară".
La 8 zile a pus numele lisus, Pruncului şi L-a adus să fie
tăiat împrejur. LaA40 de zile de la naştere a adus pe Prunc
la templu (vezi „întâmpinarea Domnului") şi a adus jertfa
de curăŃire pentru sine. Apoi fuge în Egipt, ca să salveze
viaŃa Pruncului de urgia lui Irod. După moartea lui Irod,
revine în Nazaretul Galileei, de unde venea la Ierusalim în
fiecare an la sărbătorile mari. A participat la nunta din Cana
Galileei şi a însoŃit uneori pe Fiul ei prin łara Sfântă. Când
Mântuitorul era pe cruce, încredinŃează pe Maica Domnului
ucenicului loan al lui Zevedeu. După TradiŃie, Domnul s-a
arătat prima dată în ziua învierii Maicii Sale şi apoi Măriei
Magdalena. După înălŃarea Mântuitorului a mai trăit
unsprezece ani. Biserica a rânduit patru zile de pomenire a
Maicii Domnului. Aceste praznice împărăteşti sunt:
Naşterea sau Sântămăria mică la 8 septembrie.
Intrarea în Biserică sau Ovedenia la 21 noiembrie.
Buna-Vestire sau Blagoveştenia la 25 martie şi
Adormirea, sau Sântămăria mare la 15 august.
2) Măria Magdalena - („din Magdala") - una din femeile
mironosiŃe. Din ea ^scosese Mântuitorul şapte demoni. Este
prima vestitoare a învierii. Este sărbătorită la 22 iulie.
3) Măria, sofia lui Cleopa - (loan 19,25) - făcea parte
dintre femeile mironosiŃe. A fost verişoară primară cu Maica
Domnului.
Ea este mama aşa-zişilor „fraŃii Domnului". Cei patru
fii ai ei au fost: lacov, losie, Simon şi Iuda. Deci ei erau
veri secundari ai Mântuitorului.
5) Măria, mama lui loan-Marcu - în casa ei din Ierusalim
a avut loc Cina cea de Taină şi această casă a devenit prima
biserică din Ierusalim.
6) Măria - creştină din Roma, pe care o saluta Sf. Pavel.
(Romani 16,6).
MARIAM (Miriam) - prorocită în Vechiul Testa-
ment. A fost sora lui Moise şi a lui Aaron. A murit în
pustie.
MARTA - (în ebraică: „Stăpână", sau „Stăpâna casei")
DICłIONAR BIBLIC
141
- sora Măriei şi a lui Lazăr din Betania. Era una din femeile
mironosiŃe.
MARTORII LUI IEHOVA - sau „calculatorii
serioşi ai mileniului" - sectă religioasă cu principii şi practici
violente, desprinsă din adventism.
Martorii lui lehova poartă mai multe denumiri: 1) StudenŃi
în Biblie; 2) Milenişti aleşi sau advenŃi calculaŃi; 3) Ruselişti
etc. Primul organizator al sectei a fost Charles Taze Russell
(1852-1916). Acesta a fixat mai multe date^ ale venirii
Domnului, dar totul s-a dovedit a fi minciună. In anul 1879
el a scos revista „Turnul de veghe".
în cele din urmă Russell a fost declarat „eretic" de
urmaşul său la conducerea sectei, judecătorul şi scriitorul
iehovist Joseph Frederick Rutherford (1869-1942), care trece
drept adevăratul întemeietor al sectei în America.
lehoviştii au o doctrină milenistă. Ei nu cred în Sfânta
Treime, în dumnezeirea Mântuitorului, în nemurirea
sufletului. Pentru ei nu există iad, rai, sărbătoare, biserică,
ierarhie, Sfintele Taine etc. De asemenea, nu acceptă
jurământul, războiul şi nu pun mâna pe armă.
MASLU - una din cele şapte Taine ale Bisericii
Ortodoxe. In această Taină, prin ungerea cu untdelemn
sfinŃit, însoŃită de rugăciunile preoŃilor, se împărtăşeşte
credincioşilor bolnavi în chip nevăzut harul tămăduirii sau
uşurarea durerii trupeşti, al întăririi sufleteşti şi al iertării
de păcatele rămase nemărturisite.
Această taină s-a săvârşit chiar din timpul apostolilor.
Sf. lacov zice: „De este cineva bolnav, să cheme preoŃii
Bisericii ca să se roage pentru el, ungându-1 cu-untdelemn
în numele Domnului" (lacov 5,15).
Pentru săvârşirea tainei, de regulă ar trebui 7 preoŃi,
dar la nevoie pot sluji şi numai trei sau chiar doi preoŃi.
Slujba propriu-zisă a tainei este precedată de canonul
Sf. Arsenic şi cuprinde rugăciunea pentru sfinŃirea
untdelemnului, care trebuie zisă de şapte ori, şapte Apostole,
şapte Evanghelii şi opt rugăciuni.
142
MATAN - preot din seminŃia lui Levi, din Betleem.
E străbunicul Mântuitorului (Matei 1,15).
Pe soŃia lui o chema Măria şi a avut patru copii: pe
lacov, tatăl lui losif; pe Măria, mama Salomeei, soŃia lui
Zevedeu; pe Sovi, mama Elisabetei care a născut pe Sf.
loan Botezătorul şi pe Ana, mama Sf. Fecioare Măria.
MATATIA - preot din Modein, tatăl fraŃilor Macabei.
MATEI - (în ebraică: „Dăruit de Dumnezeu") -
1) primul din cei patru evanghelişti. Pe tatăl lui îl chema
Alfeu.
A fost vameşul oraşului Capernaum şi se mai numea şi
Levi.
Face parte din cei 12 apostoli. Potrivit TradiŃiei, el a
activat după Cincizecime în părŃile Etiopiei şi Persiei.
Evanghelia a scris-o în anul 43-44 d.Hr., în limba
arameică. Traducerea ei în greacă s-a făcut pe Ia anul 68
d.Hr. A murit ca martir şi e sărbătorit la 16 octombrie.
2) Evanghelia după Matei - (vezi „Evanghelia").
MAłI A - făcea parte din cei 12 apostoli, fiind ales în
locul lui Iuda, prin tragere la sorŃi, după înălŃarea Domnului.
MATUSALEM - tatăl lui Lameh. A fost fiul lui
Anoh şi a trăit 969 de ani.
MEGHIDO - cetate în Canaan, cucerită pentru prima
dată abia de David.
MELCJHISEDEC - („împărat al dreptăŃii" - „me-
lek" = „împărat, rege" şi „Ńedek" = „dreptate") - preot şi
rege al Salemului. După eliberarea lui Lot, Melchisedec îl
întâmpină pe Avraam, binecuvântându-1 şi aducându-i pâine
şi vin. Atunci Avraam a dat zeciuială lui Melchisedec.
Melchisedec nu slujise idolilor, ci menŃinuse credinŃa în
Dumnezeul Cel adevărat. De aceea preoŃia lui prefigurează
„preoŃia Mântuitorului", care e „Preot în veac după
asemănarea lui Melchisedec" (Evrei 7,15).
MESIA - (în ebraică: „Masiah" = „uns") - nume dat
DICłIONAR BIBLIC
143
lui lisus Hristos. în Vechiul Testament, doar regii, preoŃii şi
prorocii erau „unşi".
Mântuitorul este singurul Om care a^ împlinit pe pământ
cele trei demnităŃi: de Conducător sau împărat, Proroc sau
învăŃător şi Arhiereu sau Preot.
Deci numai El poate fi numit cu adevărat „Unsul
Domnului". Evreii aşteptau un Mesia războinic şi de aceea
au nesocotit „împărăŃia" întemeiată de Mântuitorul, adică
Biserica.
Ei n-au înŃeles cuvintele Domnului spuse lui PonŃiu
Pilat: „împărăŃia Mea nu este din lumea aceasta" (loan 18,
36).
Şi Hristos înseamnă tot „Uns".
Mesia sau Hristos este aşadar Fiul lui Dumnezeu care
prin întrupare se face „Fiul Omului", ce trimite energia
necreată a harului divin peste toŃi cei care cred în El.
în ziua învierii, lisus Hristos a dat sfinŃilor săi apostoli,
prin cuvânt şi suflare, harul apostolici, al preoŃiei şi al
păstoririi.
MEŞAC - unul din cei trei tineri aruncaŃi în cuptorul
„cel de foc" din Babilon (vezi „Abed-Nego").
MICOL - fiica lui Saul şi soŃia lui David. Ea n-a avut
copii, fiind pedepsită pentru că a dispreŃuit pe David când
dănŃuia înaintea chivotului adus în Ierusalim (// Regi 6).
MIELUL PASCAL - mielul pe care evreii îl
sacrificau la Paşti, în amintirea ieşirii lor din robia egipteană.
Pentru prima dată evreii au mâncat mielul pascal în noaptea
când îngerul a omorât pe „întâii născuŃi" ai egiptenilor.
Mielul era mâncat cu ierburi amare şi azime, evreii trebuind
să fie încălŃaŃi, având coapsele încinse şi cu toiege în mâini.
Carnea trebuia friptă şi consumată toată, iar oasele să nu
f
ie zdrobite.
Mielul pascal prefigura pe Mântuitorul.
MIHAIL - („cine este ca Dumnezeu") - o căpetenie
a îngerilor, care face parte din ceata arhanghelilor. Se crede
că el a contribuit foarte mult la alungarea lui Lucifer din
144
cer. A avut de asemenea un mare rol în conducerea şi
ocrotirea poporului evreu atât prin pustie cât şi în Canaan.
La sfârşitul lumii va conduce oastea îngerilor şi va birui
pe Satana.
MIHEEA - 1) al treilea dintre profeŃii mici, fiul lui
loram, din seminŃia lui Efraim. A propovăduit în ludeea,
între anii 756-697 Î.Hr.
2) Cartea Miheea - carte canonică de valoare profetică
a Vechiului Testament. Are şapte capitole şi cuprinde
îndemnuri, făgăduinŃe, mustrări şi prorocii despre Mesia
(Miheea 5).
MIRA - port în Ńinutul Lichiei, din Asia Mică (vezi
„Lichia"). Aici şi-a desfăşurat activitatea Sf. Nicolae.
MIRUNGERE - a doua din cele şapte Taine, a
cărei slujbă este strâns legată cu slujba Botezului.
Taina constă în ungerea celui botezat cu Sf. Mir la
organele principale, zicând cuvintele: „Pecetea darului
Sfântului Duh", la care se răspunde „Amin". Prin această
Taină se pun în lucrare puterile date omului prin Botez.
MISIA - Ńinut în nord-vestul provinciei Asia. Cel mai
important port al Misiei la Marea Egee era Troa.
MIŞCAREA ECUMENICĂ - o vastă acŃiune a
Bisericilor creştine de a restabili unitatea văzută între ele.
Mişcarea a luat fiinŃă în anul 1910 şi are ca metodă de
lucru calea dialogurilor teologice, cooperarea şi asistenŃa
reciprocă. Mişcarea ecumenică asigură de asemenea şi
posibilitatea unei mai largi cunoaşteri a specificului fiecărei
Biserici, în cadrul ei, un rol foarte important îl are Consiliul
Ecumenic, care reuneşte 313 Biserici-membre.
MITILENE - capitală şi port al insulei Lesbos.
MOABIłI - urmaşii lui Lot, nepotul lui Avraam. Ei
au făcut multe greutăŃi evreilor când au venit în Canaan.
Rut, care a fost luată de soŃie de Booz, a fost moabiteancă.
Ei slujeau idolilor Baal-Peor şi Astanta. Practicau chiar
sacrificiul uman.
DICłIONAR BIBLIC
145
MOISE - cea mai complexă personalitate a Vechiului
Testament. A fost proroc, legiuitor, istoric, filosof, arhitect,
teolog şi un mare conducător. Era din seminŃia lui Levi. Pe
tatăl său îl chema Amram, iar pe mama sa lochebad. A
trăit în timpul faraonilor Set I şi Ramses al II-lea, deci în
secolul al XlII-lea î.Hr.
Când s-a născut Moise, mama sa nu 1-a omorât, după
cum era porunca egiptenilor, ci 1-a ascuns, dându-1 apoi pe
apa Nilului într-un coşuleŃ, fiind urmărit de Miriam, sora
lui mai mare.
După rânduiala lui Dumnezeu, Moise, care înseamnă
„scos din apă", este aflat de fiica lui faraon şi înfiat de
aceasta. Doică a fost luată chiar mama lui, ceea ce presupune
că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea pentru fiu.
După 12 ani, Moise este luat la curtea lui faraon, primind
cea mai înaltă educaŃie diplomatică şi militară. Faraon
hotărâse să-1 lase ca urmaş pe tronul său. Moise însă n-a
căzut în idolatrie.
Când avea 40 de ani, apărând un evreu, a omorât un
egiptean şi de aceea a fugit în Madian, la preotul letro,
care adora pe Dumnezeu. Căsătorindu-se cu Sefora, fiica
acestuia, el a stat la curtea preotului şi conducătorului letro
patruzeci de ani, ca păstor al oilor sale. în acest timp, prin
răbdare, înfrânare şi contemplaŃie, Moise s-a învrednicit de
mari descoperiri. După ce i se arată îngerul în flacăra rugului
de pe Sinai, el este trimis să scoată pe evrei din robie.
Pentru această misiune primeşte ca ajutor pe Aaron, fratele
său mai mare. I s-a dat şi darul facerii de minuni, ca să
fie crezut de evrei. Pentru că faraon n-a voit să dea drumul
evreilor, zece plăgi sau pedepse s-au abătut asupra Egiptului,
în cele din urmă evreii sunt lăsaŃi să plece spre Canaan,
călătoria având să dureze 40 de ani. Aceasta din cauza
cârtirii şi necredinŃei lor. în acest timp, Moise a făcut multe
minuni. Pe muntele Sinai el a primit cele zece porunci
dumnezeieşti, precum şi instrucŃiunile în legătură cu facerea
Cortului Sfânt.
El nu a intrat în Canaan, ci a murit pe muntele Nebo
în vârstă de 120 de ani, şi a fost înmormântat în pământul
146
Moabului. La schimbarea la faŃă, printre cei prezenŃi pe
Tabor a fost şi Moise. El a scris Pentateuhul sau primele
cinci cărŃi din Biblie: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii şi
Deutoronomul. în limba ebraică Pentateuhul se numeşte Tora
(lege).
Moiseâvea să prefigureze pe Mântuitorul; mana din pustie
- Sfânta împărtăşanie, iar Marea Roşie - apa Botezului.
Este sărbătorit la 4 septembrie.
MOLOCOMII - sectă religioasă apărută în Rusia
în secolul al XVUI-lea, după perioada lui Petru cel Mare.
AdepŃii acestei secte au renunŃat la post şi au început să
mănânce lapte, brânză şi ouă.
Pentru consumul de lapte, secta s-a numit a molocomilor
(moloko = lapte) şi a fost organizată de negustorul bogat
Ilarion Mateev Uklein.
Molocomii admit doar Sf. Scriptură şi resping Tainele,
învăŃătura despre Sf. Treime, Sf. TradiŃie, cultul icoanelor,
nu admit jurământul militar, icoanele, dar Ńin praznicile
împărăteşti.
Practică postul dar consumă lapte, iar despre Mântuitorul
spun că e singurul preot şi arhiereu, dar n-a fost Dumnezeu.
MOLOH - zeul fenician al războiului, căruia i se
sacrificau şi copii. Era cinstit în Orient, Cartagina, fiind şi
„dumnezeul amoniŃilor".
MORIA - muntele pe care Avraam a adus jertfă pe
Isaac (Facerea 22). Dar pentru că îngerul 1-a oprit să-şi
junghie copilul, Avraam a adus jertfă mielul arătat de înger.
In acest loc a zidit apoi Solomon templul din Ierusalim.
MORMONII - sectă religioasă apocaliptică, având
ca întemeietor pe Joseph Smith (+ 1844).
AdepŃii sectei sunt mai ales tineri şi se numesc „SfinŃii
pământului". Doctrina sectei este politeistă şi sincretistă şi
admite poligamia.
Au făcut o „Biblie" a lor, pe care au retipârit-o, iar
centrul sectei este în SUA, unde au şi un templu la Salt
Lake City. Mormonii, pe lângă faptul că se delcară „sfinŃi",
se consideră şi „salvatorii" sufletelor tuturor oamenilor care
DICłIONAR BIBLIC
147
au trăit pe pământ. De aceea ei au format detaşamente
speciale care să meargă la primării, la oficii de stare civilă
şi parohii, pentru a înregistra numele şi prenumele morŃilor,
data şi locul naşterii lor, precum şi data şi cauza morŃii.
Fiecare membru al sectei trebuie să contribuie cu 10% din
venitul său la „pensia eternităŃii".
MUNTELE FERICIRILOR - este muntele pe
care Mântuitorul a rostit „Predica de pe munte".
După TradiŃie, acest munte se numeşte astăzi Kurun
(Karn) Hattin (Coarnele Hattinului), situat la 7 km nord-vest
de oraşul Tiberiada, în apropierea lacului Ghenizaret.
Muntele are o înălŃime de 560 m.
Cele nouă „Fericiri" sunt următoarele:
1) FericiŃi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăŃia
cerurilor. .
2) FericiŃi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia.
3) FericiŃi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
4) FericiŃi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că
aceia se vor sătura.
5) FericiŃi cei milostivi, că aceia se vor milui.
6) FericiŃi cei curaŃi cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu.
7) FericiŃi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu
se vor chema.
8) FericiŃi cei izgoniŃi pentru dreptate, că a lor este
împărăŃia cerurilor.
9) FericiŃi veŃi fi, când vă vor ocări oamenii şi vă vor
prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minŃind
pentru Mine. BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi, că plata voastră
multă este în ceruri.
MUNTELE ISPITIRII (sau al Carantaniei) -
muntele pe care a fost ispitit Mântuitorul, după ce a fost
botezat de Sf. loan şi după ce a postit 40 de zile.
Potrivit TradiŃiei, ar fi muntele Duca, în părŃile Iordaniei,
la nord-vest de Ierihon. łinutul acesta este unul din cele
mai secetoase de pe pământ.
Această zonă este stearpă, iar aerul dogoritor este
148
sufocant. Mântuitorul a venit aici nu pentru a fi ispitit, ci
pentru a da război diavolului. Ispitirea a fost doar o momeală
întinsă diavolului. Biruind ispitele, Mântuitorul a dezbrăcat
puterile iadului de vicleniile lor infernale cu care amăgesc
pe oameni prin ispitele plăcerii. Pe cruce Mântuitorul avea
să biruiască ispitele prin durere, în felul acesta, „muntele
ispitirii" este locul primei victorii asupra diavolului, iar
Golgota esle locul biruinŃei finale, în acest război nevăzut.
Cele trei ispitiri din Carantania au fost următoarele:
1) „De eşti Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să
se facă pâini". Mântuitorul răspunde: „Scris este: nu numai
cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din
gura lui Dumnezeu".
2) Diavolul a dus pe lisus pe aripa templului şi I-a zis:
„De eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci scris este:
îngerilor Săi va porunci pentruTine şi pe mâini Te vor purta,
ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău".. Domnul
îi răspunde: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".
3) Ducându-L pe un munte înalt, diavolul I-a arătat
împărăŃiile lumii şi I-a zis: „Toate aceste le voi da łie, dacă
Tu căzând, Te vei închina mie". Zis-a lisus: „Piei de la
Mine, satana, că scris este «Domnului Dumnezeului tău să
te închini şi numai Lui să-I slujeşti»".
MUNTELE MĂSLINILOR - (sau ELEON) -
este în partea de est a Ierusalimului, dincolo de pârâul
Kedron. La poalele acestui munte, plantat cu măslini, se
află grădina Ghetsimani.
De pe Muntele Măslinilor a rostit Mântuitorul prorocirile
despre sfârşitul lumii şi tot de aici s-a înălŃat cu trupul la
cer (vezi „înălŃarea Domnului").
N
NABATEENI - populaŃie semită, care a fost în
raporturi bune cu evreii, în timpul Macabeilor. Nabateenii
se stabiliseră în Palestina în secolul al V-lea î.Hr.
NABOT - un israelit care avea via moştenită de la
părinŃii săi, lângă curtea regelui Ahab al Israelului.
în urma intrigilor Izabelei, Nabot a fost judecat, pe
nedrept, că a hulit pe Dumnezeu şi pe rege şi a fost ucis
cu pietre, iar via lui a fost luată de rege. Atunci prorocul
Ilie a vestit lui Ahab pedeapsa ce avea să urmeze pentru
această nelegiuire (/// Regi 21).
NABUCODONOSOR - rege babilonean (601- 562
î.Hr.)
în anul 587 î.Hr. a cucerit ludeea şi dărâmând Ierusalimul
şi templul, a dus pe iudei în robia babiloneană, luând şi
vasele sfinte din templu.
NAIN - cetate în Galileea, aşezată la sud-est de
Nazaret. Din această cetate era originar fiul văduvei pe care
1-a înviat Mântuitorul.
NARCIS - fost sclav, botezat de Sf. Pavel la Roma.
E sărbătorit la 31 octombrie.
NAŞTEREA LUI IISUS HRISTOS - 1) este
un eveniment istoric care a avut loc în anul 748 de la
întemeierea Romei, în timpul domniei cezarului Octavian
August (31 î.Hr. - 14 d.Hr.), pe când guvernator al Siriei
era Quirinus (Luca 2,1-2).
După învăŃătura Sfintei Biserici, zămislirea Mântuitorului
lisus Hristos a fost o lucrare supranaturală, care s-a împlinit
în momentul consimŃirii Sfintei Fecioare Măria, când a zis
150
îngerului: „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul
tău" (Luca 1,38).
De aceea zămislirea Mântuitorului este o conlucrare a
divinului cu umanul. Sf. Fecioară se afla atunci în Nazaret.
Apropiindu-se timpul să nască Sf. Fecioară Măria, împăratul
Octavian August a dat poruncă să se facă recensământul
populaŃiei în tot imperiul. Pentru aceasta, fiecare om trebuia
să meargă în cetatea de baştină pentru a fi înscris. Şi cum
Sf. Fecioară Măria cu bătrânul losif erau din „neamul David",
înscrierea lor s-a făcut în Betleem, „cetatea lui David".
Din rânduiala lui Dumnezeu, tocmai atunci a venit timpul
ca să nască: „Şi a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut şi
L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, pentru că nu mai era loc
pentru ei în casa de oaspeŃi" (Luca 2,1-7).
Despre naşterea Mântuitorului n-a ştiut nimeni. Ea a
fost tăinuită, fiind cântată şi vestită doar de îngeri la început.
Primii care au aflat de la îngeri această veste au fost păstorii
de lângă peştera Betleemului, cărora le-a zis îngerul: „Vi
s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în
cetatea lui David. Şi acesta vă va fi semnul: veŃi găsi un
prunc înfăşat şi culcat în iesle" (Luca 2,8-14). Rege al
ludeei era atunci Irod cel Mare.
La scurt timp după naşterea Domnului, în Betleem au
sosit şi cei trei crai de la răsărit care s-au închinat Pruncului,
aducându-I daruri ca unui împărat, Arhiereu şi Proroc.
Craii fuseseră călăuziŃi spre Betleem de o stea minunată,
al cărei mers nu era ca al celorlalte stele şi care se arătase
pe cer timp de doi ani.
Dar pentru Maica Domnului nici vestirile îngerilor şi
nici arătarea stelei nu însemnau prea mult, ci numai Pruncul
dumnezeiesc pe care-L purta în prea curatele sale braŃe cu
o totală dăruire. Naşterea Domnului este de asemenea şi
împlinirea profeŃiilor mesianice.
2) Naşterea Domnului se serbează la 25 decembrie, fiind
unul din praznicele împărăteşti. Se mai numeşte şi Crăciunul.
NATAN - profet al Vechiului Testament, care a mustrat
pe David pentru uciderea lui Urie Heteul (II Regi 12,1-15).
DICłIONAR BIBLIC_____________________________________151
El a ajutat apoi pe Solomon să ajungă rege în locul lui
David, şi a scris faptele celor doi regi ai lui Israil.
NAUM - 1) al şaptelea dintre profeŃii mici, originar
din Elcoş. A profeŃit înainte de anul 612 î.Hr. E sărbătorit
la l decembrie.
2) Cartea Nawn este una din cărŃile canonice de valoare
profetică ale Vechiului Testament.
Are 3 capitole.
Partea întâi (cap. 1-2,3) - vorbeşte despre puterea şi
dreptatea lui Dumnezeu.
Partea a doua (cap. 2,3—4) - relatează asediul şi
distrugerea cetăŃii Ninive.
NAZARET - (în ebraică: neŃer = „rădăcină",
„odraslă") - orăşel în Galileea, aşezat între lacul Ghenizaret
şi Marea Mediterană. Aici se afla Sf. Fecioară Măria în
momentul Bunei-Vestiri şi tot în Nazaret a locuit Mântuitorul
de la întoarcerea din Egipt, până la vârsta de 30 de ani,
când şi-a început propovăduirea.
Apoi s-a mutat în Capernaum.
NAZARINENI - 1) denumire dată de iudei creş-
tinilor, care erau consideraŃi „ucenici ai lui lisus Naza-
rineanul". Tot astfel şi credinŃa creştină era numită la început
„eresul nazarinenilor" (Fapte 24,5).
2) Nazarinenii sau „urmaşii Domnului" în „pustia lumii"
- sectă religioasă întemeiată de elveŃianul loan lacob Wirz
(1778-1858). Li se mai spune şi „pocăiŃi". După moartea
lui Wirz, care avea dese crize de epilepsie dublate de o
avansată schizofrenie, secta s-a destrămat, dar ideile lui s-au
transmis totuşi.
Noul organizator al sectei a fost Samuel H. Frolich
(1803-1857), tot în ElveŃia. El era evreu de neam, convertit
la calvinism. în 1832 trece la baptism, întemeind apoi o
nouă grupare eretică numită „Comuna nazariană". PocăiŃii
sau nazareii nu sunt totuna cu adepŃii Cultului creştin după
Evanghelie. Ei nu au pastori, ci „preşedinŃi". Sunt împotriva
statului şi Bisericii. Doctrina lor este sincretistă. Resping Sf.
152
Taine, icoanele, cultul sfinŃilor, Sf. TradiŃie, jurământul militar
etc.
Pentru ei, toate instituŃiile statului sunt locaşuri ale lui
Antihrist. Celelalte învăŃături ale lor sunt un amestec confuz
de idei gnostice, maniheice, baptiste, calvine etc.
NAZIREU - în Vechiul Testament era bărbatul sau
femeia care, printr-un legământ special, se dedica lui
Dumnezeii. Nazireul se abŃinea de la vin şi struguri, nu-şi
tăia părul şi nu se apropia de mort.
Cei care erau nazirei de o lună, după ce se încheia
timpul făgăduit, aduceau o jertfă specială.
Samson şi Samuel au fost nazirei pe viaŃă.
NEAPOLI - („noua cetate") - port al Macedoniei,
la 12 km de oraşul Filipi.
Sf. Pavel a trecut prin acest oraş în a doua călătorie
misionară.
NEBO - muntele pe care a murit Moise. Era în Ńinutul
Moabului.
NEEMAN SIRIANUL - comandantul armatei
regelui Siriei în timpul prorocului Elisei. Fiind bolnav de
lepră, vroia să vină la Elisei, dar înainte de a se întâlni,
prorocul îi A trimite vorbă să intre de şapte ori în apa
Iordanului, în cele din urmă Neeman face cum i s-a spus
şi se vindecă.
NEEMIA - paharnic al regelui Artaxerxe şi guver-
natorul ludeei după întoarcerea din robia babiloneană.
Neemia a venit din Babilon la Ierusalim în anul 20 al lui
Artaxerxe, adică în anul 445 î.Hr.
Venind la Ierusalim, el a început reconstrucŃia zidurilor
Ierusalimului şi apoi, ajutat de preotul Ezdra, restaurează
viaŃa religioasă şi morală a poporului. După 22 de ani de
şedere în Ńară, merge iar la Suza. întorcându-se din nou la
Ierusalim, a dat mai multe dispoziŃii de ordin moral, religios
şi social, pentru a scoate poporul din starea în care decăzuse
în absenŃa sa. în cele din urmă, Neemia a revenit în Persia.
DICłIONAR BIBLIC
153
NEFTALI - 1) fiul patriarhului lacov, născut de Bilha.
2) Numele seminŃiei care s-a tras din Neftali.
NICODIM - fariseu, cărturar şi membru al
Sinedriului, iar „într-ascuns", ucenic al Mântuitorului.
în convorbirea avută cu el, Domnul a arătat obligativitatea
botezului în vederea mântuirii.
Nicodim nu s-a învoit cu sfatul iudeilor când au
condamnat pe Mântuitorul. Apoi împreună cu losif din
Arimateea au luat trupul Domnului şi L-au pus în mormânt.
NICOLAE - unul din cei şapte diaconi (Fapte 5,6),
prozelit din Antiohia.
Se pare că făcea parte din „cei şaptezeci" de ucenici şi
că ar fi ajuns episcop de Samaria.
NICOLAIłT - sectă de gnostici antinomişti.
AdepŃii sectei săvârşeau fapte imorale. Părerea unora că
aceştia îşi trag numele de la diaconul Nicolae nu se întemeiază
pe nici o dovadă certă.
NINIVE - capitala Asiriei, de la sfârşitul secolului al
VUI-lea î.Hr. Locuitorii oraşului erau idolatri. Oraşul Ninive
a fost distrus de babiloneni în anul 612 î.Hr.
NOE - („linişte", „mângâiere", „aducător de pace") -
al doilea strămoş al neamului omenesc, deoarece toŃi oamenii
din vremea sa au murit în timpul potopului ce-i poartă
numele (Facerea 9).
Noe a fost al zecelea descendent al lui Adam. El este
fiul lui Lameh şi nepotul lui Matusalem. Când a venit
potopul, Noe avea 600 de ani. Porunca de a face corabia
a primit-o cu o sută douăzeci de ani înainte de potop,
printr-un înger. Şi tot îngerul i-a descoperit planul şi
dimensiunile corăbiei. Noe a vestit pe oameni de venirea
potopului, dar nimeni nu 1-a ascultat.
După potop, Noe a adus jertfă de mulŃumire lui
Dumnezeu şi a binecuvântat pe Sem şi pe lafet pentru că
s-au purtat cu înŃelepciune atunci când tatăl lor s-a ameŃit
154
de vin. Ham, dimpotrivă, s-a purtat necuviincios şi a fost
blestemat.
Binecuvântarea lui Sem şi lafet şi blestemul lui Ham,
nu le-a anulat libertatea, ci a fost o profeŃie, căci Dumnezeu,
în lumina preştiinŃei Sale, cunoştea faptele urmaşilor lui
Noe.
După potop, Noe a mai trăit 350 de ani, toate zilele
lui fiind de 950 de ani.
Noe prefigurează pe lisus Hristos, apa potopului
prefigurează apa de la botez, iar corabia prefigurează Biserica.
NUMERI - a patra carte a Pentateuhului. Este carte
canonică de valoare istorică a Vechiului Testament. Autorul
ei a fost Moise.
Se numeşte aşa, pentru că în ea se cuprinde recensământul
poporului evreu. Cartea are 36 de capitole.
Partea întâi (cap. 1-14) - istoriseşte răzvrătirea poporului
cauzată de informaŃiile mincinoase ale iscoadelor trimise în
Canaan.
Partea a doua (cap. 15-19) - cuprinde unele întâmplări
ce au avut loc în timpul celor 40 de ani petrecuŃi în pustie.
Partea a treia (cap. 20-36) - povesteşte despre moartea
Mariamii, a lui Aaron, despre şarpele de aramă şi luptele
cu amoniŃii, moabiŃii şi madianiŃii.
NUNTA - (sau Cununia) - una din cele şapte Taine
ale Bisericii.
Nunta este actul sfânt, de origine dumnezeiască, în care,
prin preot, se împărtăşeşte harul Sfântului Duh, unui bărbat
şi unei femei ce se unesc liber în căsătorie, care sfinŃeşte
şi înalŃă legătura naturală a căsătoriei la demnitatea
reprezentării unirii duhovniceşti dintre Hristos şi 'Biserică.
Căsătoria este o legătură naturală pe viaŃă între un
bărbat şi o femeie.
Slujba cununiei are ca introducere ierurgia logodnei.
Cununiile ce se pun pe cap sunt semnul cinstei şi al demnităŃii,
sau cum zice Sf. loan Gură de Aur, sunt „simbolul ascezei
conjugale", pentru a atinge castitatea, integritatea fiinŃei.
DICłIONAR BIBLIC
155
NUNTA DIN CANA GALILEEI - a avut loc
la scurt timp după botezul Mântuitorului.
La această nuntă, lisus Hristos a făcut prima minune,
prefăcând apa în vin.
Minunea a fost făcută la mijlocirea Maicii Domnului, de
faŃă fiind şi Sf. apostoli. Aceştia, văzând cele întâmplate,
„au crezut" în Mântuitorul lisus Hristos.
o
OCUPAREA CANAANULUI - s-a realizat sub
conducerea lui losua Navi, care a trăit 110 ani. înainte de
a trece Iordanul, în pământul Canaan, evreii conduşi de
Moise au biruit armatele lui Sihon, regele amureilor, şi ale
lui Of, regele Vasanului, iar pământul acestora a fost dat
seminŃiei lui Gat, seminŃiei lui Ruben şi la jumătate din
seminŃia lui Mânase.
După moartea lui Moise, conducerea poporului evreu a
fost preluată de losua Navi. Sub conducerea lui, poporul
evreu a trecut Iordanul, ca pe uscat, şi a ocupat oraşele
Ierihon şi Ai.
Apoi a învins pe locuitorii din oraşele Hebron, Eglpn,
Lachiş şi larmut, care se coalizaseră împotriva lui, şi a cucerit
nordul şi sudul Canaanului.
SeminŃia lui Levi nu a primit pământ de moştenire în
Canaan şi s-a răspândit în tot Canaanul ca să fie la dispoziŃia
celorlalte seminŃii pentru trebuinŃele religioase.
OLOFERN - general al lui Nabucodonosor.
Acesta a înconjurat cu armata cetatea Betulia, ameninŃând
pe iudeii din cetate cu moartea prin înfometare. Atunci
văduva ludita a venit în tabăra asirienilor şi într-o noapte,
după un ospăŃ, a tăiat capul asirianului, salvând cetatea de
la distrugere.
OMORÂREA BALAURULUI ŞI ISTORIA
IDOLULUI BEL - adaus sau supliment la Cartea
canonică a prorocului Daniel.
în acest adaus se descrie modul ingenios în care prorocul
Daniel a demascat înşelătoria slujitorilor idolului Bel, care
mâncau cele aduse idolului, intrând în templu printr-o uşă
secretă. Atunci slujitorii au fost ucişi iar idolul sfărâmat.
Balaurul a fost ucis tot de Daniel şi pentru aceasta, babilonenii
DICłIONAR BIBLIC
157
au cerut regelui să arunce pe proroc într-o groapă cu lei.
Dar Dumnezeu 1-a apărat şi Daniel nu a fost sfâşiat de lei.
OMRI - rege al Israelului (885-875 î.Hr.), tatăl regelui
Ahab şi întemeietorul dinastiei omonime. El a mutat capitala
regatului Israel la Samaria. A făcut fapte rele înaintea lui
Dumnezeu şi a fost mai nelegiuit decât înaintaşii lui
(HI Regi 16).
ONAN - fiul lui Iuda şi nepotul lui lacov. Din cauză
că nu a voit să aibă copii cu Tamara, cumnata sa şi deci
să ridice urmaşi fratelui său mort, după cum prevedea
căsătoria de levirat, Dumnezeu a poruncit să fie omorât.
De aici păcatul onaniei.
ONIA - nume de arhiereu din timpul Macabeilor.
1) Onia 7-a trăit la sfârşitul secolul al IV-lea şi
începutul secolului al III-lea î.Hr. (/ Macabei 12).
2) Onia II - a trăit cu o sută de ani mai târziu faŃă de
Onia I. Arhiereul Simon a fost fiul lui.
3) Onia II (+ 170 î.Hr.) - s-a opus planului lui Seleuc
IV de a lua tezaurul templului din Ierusalim.
El a fost fiul arhiereului Simon.
ONISIM - fostul sclav al lui Filimon, originar din
Frigia. A fost convertit de Sf. Pavel la Roma, devenindu-i
ucenic. El i-a dus lui Filimon epistola pe care i-a adresat-o
apostolul Pavel. Potrivit TradiŃiei, Onisim a fost hirotonit
episcop şi martirizat în anul 95 d.Hr.
Este sărbătorit la 15 ianuarie.
OPRIREA SOARELUI - atunci când cinci regi
amorei şi alŃi regi canaanei au venit să piardă cetatea Ghibam,
care făcuse pace cu evreii, ghiboaniŃii au cerut ajutor lui
losua Navi. Acesta a lovit pe neaşteptate pe amorei şi aliaŃii
lor şi i-a învins, în timpul luptei, losua a strigat către
Dumnezeu şi „s-a oprit soarele şi luna a stat" şi „nu s-a
grăbit către asfinŃit aproape toată ziua" (losua 10,13).
Pentru ^ evrei această minune a avut o semnificaŃie
deosebită, în timpul celor 430 de ani cât au stat în robia
egipteană, ei luaseră cunoştinŃă de mai multe zeităŃi adorate
158
de egipteni, între aceste zeităŃi era şi Soarele. Prin faptul
că losua Navi i-a poruncit şi el s-a oprit „aproape" încă o
zi, iudeii au fost feriŃi de păcatul politeismului şi-al idolatriei.
ORINI - cetate în ludeea. Aici s-a născut Sf. loan
Botezătorul. Astăzi localitatea se numeşte Ain Karem.
ORTODOXIE - (în greceşte: orthos + doxa =
dreaptă credinŃă şi închinare adevărată) - religia creştină a
cărei învăŃătură are la bază tradiŃia apostolică, transmisă
prin intermediul teologiei patristice şi neopatristice.
Rădăcinile dogmatice, canonice şi cultice ale ortodoxiei
sunt puternic ancorate în răsărit şi au ca moment de referinŃă
perioada celor şapte sinoade ecumenice.
Specifice teologiei ortodoxe îi sunt de asemenea doctrina
despre persoană şi comuniunea de iubire dintre persoane,
precum şi doctrina despre energiile divine necreate. Teologul
energiilor necreate este socotit Sf. Grigorie Palama
(1296-1359).
OSANA - (în arameică: „ajută-ne [Doamne], mântu-
ieşte-ne") - cuvânt de preamărire, aclamaŃie.
„Osana Fiul lui David" - a fost strigătul de bucurie al
poporului şi al copiilor la intrarea Mântuitorului în Ierusalim.
OSEA - (în ebraică: „laşa - lehosua" = „mântuire").
1) Primul dintre profeŃii mici ai Vechiului Testament. S-a
născut la începutul secolul al VUI-lea î.Hr. şi a propovăduit
în regatul de nord, între anii 750 î.Hr. - 730 î.Hr. Este
sărbătorit la J.7 octombrie.
2) Cartea Osea - carte canonică de valoare profetică a
Vechiului Testament. Are 14 capitole.
Partea întâi (cap. 1-3) - vorbeşte despre căsătoria
profetului cu o femeie păcătoasă, arătând prin aceasta
nesupunerea lui Israel faŃă de Dumnezeu.
Partea a doua (cap. 4-14) - cuprinde trei mustrări
adresate poporului, precum şi anunŃarea pedepselor care
aveau să vină asupra evreilor.
3) Ultimul^rege al Israelului (732-721 î.Hr.) s-a mai
numit şi Ozia. în cele din urmă a fost închis de Salmanasar I.
DICłIONAR BIBLIC
159
OZIA - rege în regatul Iuda, fiul lui Amasia. în timpul
lui a propovăduit prorocul Zaharia. Ozia a bătut pe filisteni
şi pe arabi, dar pentru că a intrat în templu ca să tămâieze,
a fost pedepsit de Dumnezeu cu lepră chiar în acel moment.
Lui i-a urmat fiul său lotam.
PAFOS - port în partea de vest a insulei Cipru. De
aici era proconsulul Sergius Paulus convertit de Sf. Pavel
în prima călătorie misionară.
PALESTINA - (în greceşte: „ge Palestine" =
„pământ filistean") - se mai numeşte în Sf. Scriptură „łara
FăgăduinŃei", „Canaan", „Israel", „ludeea" etc. Palestina se
învecina cu Siria şi Fenicia la nord, Marea Mediterană la
vest, Siria la est şi cu deşertul arab la sud. Cele mai însemnate
oraşe ale Palestinei au fost Ierusalim, lerihon, Betleem,
Betsaida, Capernaum, Amaria, Sichem etc. Râul cel mai
important este Iordanul, care trece prin lacul Ghenizaret şi
se varsă în Marea Moartă, în anul 63 î.Hr. Palestina a fost
cucerită de Pompei. Ultimul rege al ei a fost Antigon
Macabeul, care în anul 37 î.Hr. a fost înlăturat de idumeul
Irod cel Mare.
PAMFILIA - Ńinut situat pe coasta meridională a
Asiei Mici. Pe aici a trecut Sf. Pavel de mai multe ori în
călătoriile sale misionare.
PARABOLA - istorisire alegorică prin care se
mijlocesc adevăruri dogmatice sau morale, plecându-se de
la pilde şi asemănări foarte cunoscute în această viaŃa.
Mântuitorul a rostit 28 de parabole.
Prin unele parabole lisus Hristos transmite învăŃături
despre împărăŃia cerurilor (bobul de muştar, aluatul, comoara
din Ńarină, cele zece fecioare, neghina etc.) prin altele despre
Judecata de apoi (năvodul, semănătorul), precum şi despre
pocăinŃă, răbdare şi alte învăŃături morale (fiul risipitor, oaia
cea rătăcită, bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, vameşul şi
fariseul, samarineanul milostiv etc.).
PARALIPOMENA (I-II) - cărŃi canonice istorice
DICłIONAR BIBLIC
161
ale Vechiului Testament. Prima are 29 de capitole, a doua
36 de capitole.
PARMENA - unul din cei şapte diaconi hirotoniŃi
de aspostoli. Făcea parte din „cei 70 de ucenici" ai
Mântuitorului. A murit ca martir la 28 iulie şi e sărbătorit
la 2 martie şi 28 iulie.
PĂRłI - erau de ôrigine iraniană şi locuiau în
sud-vestul Mării Caspice. în ziua Cincizecimii, la Ierusalim
erau şi evrei care trăiau în aceste Ńinuturi.
PARUSIE - este învăŃătura despre înnoirea lumii, a
doua venire a lui lisus Hristos, învierea morŃilor, judecata
obştească, despre rai şi iad.
între semnele care vor premerge cea de-a doua venire
a Domnului pot fi amintite: înmulŃirea fărădelegilor, războaie,
diferite calamităŃi naturale, propovăduirea Evangheliei la
toate popoarele, apariŃia lui Antihrist, venirea lui Enoh şi
Ilie, arătarea pe cer a Sf. Cruci şi altele. Dar despre timpul
venirii Mântuitorului nu se ştie nimic. Atunci va fi nimicită
şi moartea şi va urma înfricoşata judecată.
PAŞTE - (în greceşte: „pasha" = trecere prin moarte
la viaŃă) - 1) sărbătoarea cea mai însemnată a evreilor, care
amintea de scoaterea lor din robia Egiptului (Ieşirea 12,5-11).
La evrei prin „paşte" se mai înŃelegea şi mielul pascal
ce trebuia mâncat după un anumit ritual. Pastele se serba
începând cu seara zilei de 14 Nisan (ajunul) până în seara
dinaintea zilei de 15 Nisan.
Atunci se mânca mielul pascal, cu azimă şi cu ierburi
amare (Ieşirea 12). Apoi de la 15 până la 21 se Ńinea
sărbătoarea azimilor.
2) Sărbătoarea cea mai îjisemnată a creştinului. Pentru
creştini, Pastele este „ziua învierii Domnului", a biruinŃei
vieŃii asupra morŃii, este ziua împărtăşirii cu „Trupul şi
Sângele" Lui Hristos Dumnezeu. Prin înviere şi apoi prin
înălŃare, Mântuitorul, care este şi „sămânŃa lui Avraam", a
fost ridicat cu trupul până la tronul Prea Sfintei Treimi şi
de acolo mijloceşte pentru noi, mai ales în sfânta şi
162
dumnezeiasca Liturghie, când nu numai că vine să se
jertfească tainic pe Sf. Altar, ci ne înalŃă şi pe noi să slujim
cu heruvimii şi serafimii Liturghia cerească.
Pastile se sărbătoreşte în prima duminică după lună plină
ce urmează echinocŃiului de primăvară, fixat la 21 martie.
Această regulă s-a stabilit la primul sinod ecumenic din
Niceea (anul 325 d.Hr.). Dacă se întâmplă să coincidă cu
cel iudaic, Pastile creştinilor se amână pe duminica următoare.
PĂTARĂ - port pe Ńărmul de vest al Lichiei.
PATIMILE DOMNULUI - 1) încep cu rugă
ciunea din grădina Ghetsimani şi se încheie cu răstignirea
pe Crucea Golgotei.
Pentru Mântuitorul, patimile nu au fost o constrângere,
ci au fost o parte a chemării şi trimiterii Sale. Ele sunt de
fapt problema principală a vieŃii Sale. Mântuitorul a vrut şi
a dorit să pătimească. De aceea, toŃi cei care vor să-L
urmeze, trebuie să-şi educe voinŃa de a suferi.
Lăsându-se prins în urma sărutului trădării lui Iuda,
Mântuitorul este legat şi adus la Anna, socrul lui Caiafa,
care era arhiereu în anul acela. Anna L-a trimis la Caiafa,
unde erau adunaŃi cărturarii şi bătrânii.
Lovit peste obraz de unul din slujitorii ce se aflau de
faŃă, Mântuitorul este adus înaintea Sinedriului şi osândit
la moarte, pentru că le-a spus că El este „Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu, Cel prea înalt".
în acest timp, Petru s-a lepădat de trei ori de Mântuitorul,
în faŃa celor care se aflau în curtea Sinedriului,
blestemându-se şi jurându-se că „nu cunoaşte pe omul
acela". Când a cântat cocoşul, el şi-a adus aminte de cele
ce i-a spus Domnul şi ieşind afară, „a plâns cu amar". Se
zice că trădarea lui Iuda şi lepădarea lui Petru au fost cele
mai tragice fapte din istoria patimilor Mântuitorului.
Lăsat apoi în seama slugilor, Mântuitorul este bătut,
batjocorit, scuipat, lovit cu pumnii şi hulit. La iudei, ca şi
la alte popoare, scuiparea era cea mai mare insultă ce se
putea aduce vreunui om.
A doua zi, dimineaŃa, Mântuitorul este adus iarăşi în
faŃa Sinedriului şi pentru că mărturiseşte ca este „Hristos,
DICłIONAR BIBLIC____________________________________163
Fiul lui Dumnezeu", II aduc legat în Pretoriu, pentru a fi
condamnat la moarte de PonŃiu Pilat. Fiind găsit fără vină,
guvernatorul roman îl trimite la Irod, care se afla la Ierusalim,
în palatul luxos din Asmonea.
Dar pentru că Mântuitorul nu a rostit nici un cuvânt
înaintea lui Irod, acesta îl îmbracă în „haina albă" de
batjocură şi-1 trimite din nou la PonŃiu Pilat.
Adus la guvernator, poporul cere eliberarea tâlharului
Barabba şi răstignirea Mântuitorului.
Urmează apoi groaznica bătaie cu bice, încoronarea cu
spini şi expunerea în faŃa poporului.
După aceea L-au bătut cu vergile, despre care se spune
că era „preludiul înfricoşat al morŃii".
HoraŃiu o numeşte „grozavă pedeapsă".
îmbrăcat cu o hlamidă roşie de ocară, Domnul este lovit
peste cununa de spini atât de tare, încât capul, faŃa şi tot
trupul I se umplu de sânge. Multe lovituri au fost mortale,
dar îl întărea dumnezeirea, ca să bea până la fund paharul
înfricoşatei suferinŃe. Şi aceasta numai din dragoste pentru
noi!
PonŃiu Pilat îl aduce în faŃa poporului şi strigă: „Iată
Omul!" Aceste cuvinte erau providenŃiale, dar nimeni nu
le-a înŃeles şi de aceea iudeii au început să strige:
„Răstigneşte-L, răstigneşte-L".
Una din trăsăturile esenŃiale ale patimilor Mântuitorului
a fost tăcerea, pe care Sf. Ambrozie o numeşte „silentium
triumphale". El a vorbit numai când datoria mărturisirii a
cerut-o şi când a spus deschis adevărul.
Şi acum Domnul avea soarta în mâna Sa, căci dacă ar
fi vorbit, poporul în loc de „răstigneşte-L" ar fi strigat
„Osana". Dar El vrea să se jertfească.
Atunci Pilat a hotărât ca lisus Hristos să fie răstignit.
De aceea ostaşii L-au dezbrăcat de hlamidă şi L-au îmbrăcat
în hainele Sale. Apoi dându-I crucea, au ieşit din cetate
până la Golgota. Pe drum Domnul, nemaiputând să meargă
cu crucea, din cauza cumplitelor răni, este ajutat de Simon
din Cirene.
Dus pe Golgota, El este răstignit între doi tâlhari.
164
PATMOS - insula în care a fost exilat Sf. apostol
loan, de către DomiŃian. Aici a avut revelaŃia celor scrise
în Apocalipsă. Insula se află în Marea Egee, între Grecia
şi Asia Mică.
PATRIARH - (în greceşte: „primul părinte")
1) în Vechiul Testament numele de „patriarh" s-a dat
lui Adam .şi urmaşilor lui din Set, până la potop. După
potop, acest nume s-a dat lui Avraam, Isaac, lacov şi celor
doisprezece fii ai lui lacov.
2) în Noul Testament patriarhul este persoana care deŃine
cel mai înalt grad în ierarhia unei Biserici ortodoxe, sau
eterodoxe, autocefale.
Patriarhul de la Constantinopol se numeşte „Patriarh
ecumenic".
PATROLOGIE - (Patristică)
1) ColecŃie formată din scrierile părinŃilor Bisericii, până
în secolul al VUI-lea d.Hr., adică până la Sf. loan Damaschin
(753). După Sf. loan Damaschin, urmează perioada
neopatristică.
2) Una din disciplinele teologiei care studiază sistematic
viaŃa, operele şi doctrina părinŃilor şi scriitorilor bisericeşti.
Cei mai reprezentativi părinŃi ai Bisericii au fost: Sf.
Ignatie (98-117 d.Hr.); episcopul Antiohiei, Herma, autorul
scrierii „Păstorul"; Sf. Justin Martirul şi Filosoful (+ cea
165 d.Hr.); Clement al Alexandriei; Sf. Atanasie cel Mare
(+ 373); Sf. Chirii al Ierusalimului (+ 387); Sf. Vasile cel
Mare (+ 379); Sf. Grigorie de Nazianz (+ 390); Sf. Grigorie
de Nyssa (+ 394); Sf. loan Gură de Aur (+ 407); Sf. Chirii
al Alexandriei (+ 444); Sf. Maxim Mărturisitorul (581-662);
Sf. loan Damaschin (650-753) şi alŃii.
PA VEL - „Apostolul neamurilor" - nu a fost dintre
cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului.
1. ViaŃa
Sf. Pavel se numea la început Saul şi s-a născut în
Tarsul Ciliciei. Era din seminŃia lui Veniamin, având drepturi
de cetăŃean roman, învăŃase la şcoala vestitului rabin Gămăliei
DICłIONAR BIBLIC
165
şi făcea parte din partida fariseilor. La început a fost un
aprig duşman al Bisericii. După uciderea arhidiaconului
Ştefan, când el păzea hainele ucigaşilor, Saul a mers la
Damasc având scrisori de împuternicire de la arhiereu. Dar
pe calea Damascului are loc convertirea lui (vezi „Convertirea
lui Pavel").
Fiind botezat de Anania, episcopul Damascului, Sf. Pavel
a plecat în Arabia unde a stat trei ani. A mers apoi la
Ierusalim şi de aici a fost trimis la Cezareea şi de acolo la
Tars. Adus de Barnaba la Antiohia Siriei (în anul 43 d.Hr.),
propovăduieşte aici un an întreg.
După aceea a plecat în cele trei călătorii misionare (vezi
„Călătoriile misionare ale Sf. Pavel").
După a treia călătorie, urmează captivitatea din Cezareea
de doi ani (59-61 d.Hr.) şi cea de la Roma (61-63 d.Hr.).
Eliberat în anul 63 d.Hr., a mers în Spania, apoi a venit în
Italia. De aici s-a dus la Efes, unde îl înscăunează pe
Timotci episcop, întâlneşte pe Tit în Filipi şi după ce trece
prin Corint, pune pe Tit episcop în Creta. Se întoarce prin
Corint la Filipi, iar în anul 66 este prins şi dus la Roma în
a doua captivitate (anii 66-67).
în anul 657, la 29 iunie este martirizat pe colina Vatican,
prin tăierea capului, în aceeaşi zi a fost martirizat şi Sf.
Petru.
2. Scrierile Sf. Pavel
De la Sf. Pavel ne-au rămas 14 epistole, care fac parte
din scrierile canonice ale Noului Testament (vezi „Epistolele
pauline").
PĂCAT — este înstrăinarea de Dumnezeu sau ruperea
comuniunii cu El, prin călcarea poruncilor Lui. Păcatul se
mai numeşte şi „fărădelege" sau „nelegiuire". Păcatul nu
este lucrarea lui Dumnezeu, el a apărut prin libertatea de
voinŃă a îngerilor căzuŃi şi apoi a oamenilor, începând cu
Adam.
Lucifer a fost primul care a păcătuit şi apoi îngerii căzuŃi.
Păcatul lui Adam se mai numeşte şi „păcatul strămoşesc"
şi de el se curăŃă omul numai prin Taina Botezului. Eliberarea
166
de sub robia diavolului şi-a păcatului s-a făcut prin
întruparea, răstignirea şi învierea Mântuitorului.
Păcatele săvârşite după Botez se iartă numai prin Taina
Spovedaniei sau a Mărturisirii.
Păcatele de moarte sunt în număr de şapte: mândria,
iubirea de arginŃi, desfrâul, invidia, lăcomia, mânia şi lenea.
Păcatele împotriva firii sunt: sodomia sau
homosexualitatea, malahia, oiŃania şi idolatria. Iar cele
împotriva Duhului Sfânt sunt respingerea adevărului
învederat sau necredinŃa, precum şi lupta împotriva Bisericii.
Fiind încălcarea cu deplină ştiinŃă şi cu voie liberă, prin
gând, cuvânt şi faptă, păcatul are urmări foarte grave în
viaŃa pământească, iar după moarte aduce osânda şi chinul
în iadul veşnic.
PECAH - rege al Israelului (737-733 î.Hr.) A purtat
lupte cu asirienii, dar a fost omorât de poporul răsculat
Lui i-a urmat Osea, pus de Tiglatfalasar II al asirienilor
(IV Regi 16).
PENTATEUH - primele cinci cărŃi canonice ale
Vechiului Testament. Autorul Pentateuhului a fost Moise.
Cele cinci cărŃi ale Pentateuhului sunt următoarele:
Facerea sau Geneza, Ieşirea sau Exodul, Leviticul, Numerii
şi Deutoronomul.
PENTICOSTALI - sectă religioasă, ai cărei adepŃi
pretind că pot dobândi darul de „a vorbi în limbi" şi puterea
de a vindeca bolnavi.
Secta a apărut la începutul secolul al XX-lea în Anglia
şi SUA, dar învăŃăturile penticostale îşi au rădăcinile în
ereziile primelor veacuri, adică în învăŃăturile gnostice şi
iudeocreştine de atunci. Penticostalii au înlăturat Sf. Taine,
refuză serviciul militar, sunt milenişti şi se mai numesc şi
„tremurici".
PEREEA - teritoriul care se întindea între Marea
Moartă, lacul Tiberiadei şi Ńinutul Decapolei. Principalele
oraşe ale acestui Ńinut au fost: Gadara, Betabara, Filadelfia,
Macherus, unde a fost închis Sf. loan Botezătorul şi altele.
DICłIONAR BIBLIC
167
PERGA - oraş în Parnfilia, la 12 km de Marea
Mediterană. Locuitorii acestui oraş cinsteau pe zeiŃa Artemis.
în Perga a venit Sf. Pavel în prima călătorie misionară.
PERGAM - oraş în Ńinutul Lidiei, aproape de Marea
Egee. Episcopul Pergamului e amintit în Apocalipsă (2,12).
PESCUIREA MINUNATĂ - de două ori Petru,
Andrei, lacob şi loan s-au ostenit să prindă peşte pe
Tiberiada în timpul nopŃii, dar n-au prins nimic. Prima dată
a fost îmediat după botezul Mântuitorului, iar a doua oară
după înviere.
în ziua următoare însă, când timpul nu era favorabil
pescuirii, ascultând de cuvântul Domnului ei au prins atâta
peşte încât mreaja era „gata să se rupă".
Marea Tiberiadei simbolizează lumea, corabia - biserica
creştină, pescarii pe viitorii apostoli, iar mreaja înseamnă
cuvântul Evangheliei. Datoria slujitorilor altarului este de a
arunca mreaja cuvântului, deci de a învăŃa şi povăŃui, dar
ca să se prindă cineva în mreaja cuvântului nu e în puterea
lor, ci este după voia lui Dumnezeu.
PETRU - 1) unul din cei doisprezece apostoli. Era
originar din Betsaida şi pe tatăl lui îl chema loan, iar fratele
său este apostolul Andrei, „cel dintâi chemat".
La început fusese ucenic al Sf. loan Botezătorul, de
meserie fiind pescar. Sf. Petru a fost căsătorit şi se numea
Simon. Chemat la apostolat de Mântuitorul lisus Hristos, el
avea să facă parte din grupul celor mai apropiaŃi ucenici ai
Domnului, alături de lacob şi loan ai lui Zevedeu.
Cu puŃin timp înainte de răstignirea Mântuitorului, Petru
a mărturisit în Cezareea lui Filip că El este „Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu". Atunci Domnul i-a răspuns: „Tu eşti Petru
şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porŃile iadului
nu o vor birui" (Matei 16,16-18). Cuvântul „piatră" se referă
nu la Petru, ci la credinŃa mărturisită de el în numele
celorlalŃi apostoli, că Mântuitorul este „Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu".
în noaptea patimilor, Petru s-a lepădat de trei ori de
168
Domnul, iar când cocoşul a cântat de două ori el a ieşit
din curte şi a „plâns cu amar".
Deci Sf. Petru avea credinŃă tare, dar s-a dovedit de
mai multe ori îndoielnic şi lipsit de înŃelegere, înviind din
morŃi, Mântuitorul 4-a repus în apostolat, iar faptul că el a
luat cuvântul la alegerea lui Matia, la pogorârea Duhului
Sfânt şi la vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă,
dovedeşte că se bucura în grupul celor doisprezece apostoli
doar de o întâietate de vârstă.
în anul 49-50 d.Hr. Petru a luat parte la Sinodul Apostolic
din Ierusalim.
A făcut multe minuni în viaŃă şi a propovăduit Evanghelia
în ludeea, Samaria, Asia Mică, Babilon şi în ultimii ani ai
vieŃii la Roma.
în ziua de 29 iunie, anul 67 d.Hr., a fost martirizat prin
răstignire pe o cruce, cu capul în jos, pe colina Vaticanului,
în timpul împăratului Nero.
In aceeaşi zi fusese martirizat şi Sf. apostol Pavel. Se
pare că sarcofagele cu osemintele celor doi mari apostoli
se află şi azi la Roma, în subsolul Bisericii Sfântului Petru.
2) Epistolele soborniceşti ale Sf. Petru fac parte din
cărŃile canonice ale Noului Testament (vezi „Epistolele
soborniceşti").
PIERDEREA SODOMEI ŞI GOMOREI -
a fost cauzată de idolatrie şi mai ales de păcatele trupeşti
„împotriva firii", adică de sodomie sau homosexualitate.
Ca eveniment istoric, pierderea Sodomei a avut loc cu
un an înainte de naşterea lui Isaac, deci în anul 1972 î.Hr.
Dintre toŃi locuitorii Sodomei, doar Lot, nepotul lui
Avraam şi familia sa au mai scăpat cu viaŃă.
Dar şi femeia lui Lot, neascultând de porunca de a nu
mai privi înapoi, s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Pierderea
celor două cetăŃi s-a săvârşit de doi îngeri prin „foc şi
pucioasă".
Pe locul lor a apărut apoi Marea Moartă.
PILDA - (sau parabolă) - este un mijloc de a transmite
DICłIONAR BIBLIC
169
învăŃături religios-morale, plecându-se de la lucruri sau
întâmplări cât mai cunoscute.
Pildele rostite de Mântuitorul au fost în număr de 28.
1) Pilda semănătorului (Matei 13,3-23)
Cuprins. A ieşit semănătorul să semene sămânŃa sa. Şi
semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost luată de
păsări. Alta a căzut pe loc pietros şi răsărind, s-a uscat,
căci nu avea umezeală. Alta a căzut între spini şi a fost
înăbuşită, iar alta a căzut pe pământ bun şi a adus roadă.
Explicare. Semănătorul este Mântuitorul şi apoi apostolii,
episcopii, preoŃii şi diaconii. SămânŃa este cuvântul
Evangheliei. Pământul închipuie inima omului, care poate
fi împietrită, nestatornică, plină de griji pământeşti sau bună
şi răbdătoare.
2) Pilda neghinelor (Matei 15,24-43)
Cuprins, împărăŃia cerurilor e asemenea unui om care
a semănat Ńarina, iar noaptea vrăjmaşul a semănat în acea
Ńarină neghină. La secerat, grâul se adună în hambar, iar
neghina se aruncă în foc.
łarina este lumea, sămânŃa bună sunt fii împărăŃiei,
vrăjmaşul este diavolul, timpul secerişului este sfârşitul lumii
iar secerătorii sunt îngerii.
3) Pilda omului care aruncă sămânŃa pe pământ (Marcu
4,26-29)
4) Pilda grăuntelui de muştar (Matei 13,36-43)
5) Pilda aluatului (Luca 13,20-21)
6) Pilda comorii ascunse în Ńarină (Matei 13,14).
Cuprins, împărăŃia cerurilor este asemenea cu o comoară
ascunsă în Ńarină, pe care găsind-o un om, a vândut toate
şi a cumpărat Ńarina aceea.
Explicare. Comoara ascunsă este împărăŃia cerurilor, adică
învăŃătura creştină, iar pentru a o câştiga un om care îşi dă
seama de valoarea ei, lasă toate şi urmează Mântuitorului.
7) Pilda mărgăritarului de mare preŃ (Matei 13,45-46)
8) Pilda năvodului (Matei 13,47-50)
9) Pilda smochinului neroditor (Matei 21,19-22)
10) Pilda smochinului udat să rodească (Luca 13,6-9)
11) Pilda celor doi fii chemaŃi a lucra în via tatălui (Matei
21,28-32)
170
12) Pilda lucrătorilor răi (Matei 21,33-46)
Cuprins. Un gospodar a sădit vie, a împrejmuit-o, a făcut
teasc, a zidit turn de pază şi a dat-o în seama lucrătorilor.
La timpul roadelor, a trimis slujitorii săi la lucrătorii viei.
Dar lucrătorii au bătut şi chiar omorât pe unii din slujitorii
stăpânului. Atunci e trimis fiul. Dar lucrătorii îl omoară.
Explicare. Gospodarul este Dumnezeu, via lumea, gardul
înseamnă legea, teascul altarul, turnul de pază lăcaşul sfânt,
iar lucrătorii au fost evreii. Slujitorii stăpânului sunt profeŃii.
Fiul este însuşi Mântuitorul, pe care L-au răstignit.
13) Pilda Acelor zece fecioare (Matei 25,1-12)
Cuprins, împărăŃia cerurilor e asemenea celor zece fe-
cioare. Cinci dintre ele aveau untdelemn, celelalte nu. AŃipind
toate, au adormit. Când a venit mirele, au intrat cu el la
nuntă numai cinci, care aveau candelele pregătite.
Explicare. Cele zece fecioare închipuie pe oameni.
Adormirea lor înseamnă moartea. Mirele e Mântuitorul care
va veni la sfârşitul lumii. Fecioarele neînŃelepte sunt oamenii
care fac şi fapte bune, dar nu le fac pentru Dumnezeu ci
pentru a fi văzuŃi şi lăudaŃi de lume.
14) Pilda galanŃilor (Matei 25,14-3)
Cuprins, împărăŃia cerurilor este asemenea cu un om,
care, plecând într-o Ńară îndepărtată, a dat unei slugi cinci
talanŃi, alteia doi şi alteia unul.
Când a venit şi s-a socotit cu slugile sale, cel cu cinci
talanŃi mai câştigase cinci şi e lăudat, cel cu doi mai câştigase
doi, iar cel cu un talant, îl îngropase. Atunci stăpânul s-a
mâniat şi i-a luat şi talantul acela, dându-1 celui cu cinci
talanŃi.
Explicare. Stăpânul este Dumnezeu, slugile sunt oamenii,
iar talanŃii sunt darurile date oamenilor. Cei care înmulŃesc
talantul sunt cei mulŃumiŃi de darurile pe care le au şi
lucrează cu ele. Cel care a îngropat talantul simbolizează
pe omul nemulŃumit şi leneş.
Timpul când Dumnezeu se socoteşte cu oamenii este
moartea şi judecata.
15) Pilda bogatului căruia i-a rodit Ńarina (Luca 12,16-21)
Cuprins. Unui bogat i-a rodit Ńarina şi el cugeta să strice
hambarele şi să facă altele mai mari şi apoi să zică sufletului
DICłIONAR BIBLIC
171
său să bea, să mănânce §i să se veselească. Dumnezeu i-a
zis: „Nebune, în noaptea asta vor cere sufletul tău de la
tine şi cele ce ai pregătit tu, ale cui vor mai rămâne?"
ExplicaŃie. Bogatul simbolizează pe omul nemilostiv şi
lacom. Lipindu-se de bunătăŃile pământului, el nu mai
înŃelege că alta este mâncarea, băutura şi veselia pentru
suflet. De aceea şi Dumnezeu a trimis pe îngerii Săi ca să-i
ia sufletul, rămânând toate de la el.
16) Pilda celor chemaŃi la nuntă (Luca 14,7-15)
17) Pilda nunŃii fiului de împărat
Cuprins. Un împărat a făcut nuntă fiului său. Cei poftiŃi,
n-au voit să vină şi de aceea au fost chemaŃi cei de la
răspântiile drumurilor. La masă a intrat şi un om fără haină
de nuntă. Acesta este aruncat în întunericul cel mai din
afară.
Explicare, împăratul este Dumnezeu, fiul Lui este
Mântuitorul. Nunta este mântuirea omului prin Fiul.
Cei chemaŃi au fost fariseii şi cărturarii, care n-au crezut
în Hristos. Cel găsit la masă fără haină, simbolizează pe
orice om, care fiind poftit, fără să merite, uită să primească
învăŃătura necesară pentru mântuire. Pe acesta îngerul îl
aruncă în foc, neavând fapte bune.
18) Pilda despre cina cea mare (Luca 14,16-24).
Cuprins. Un om a făcut cină mare. Cei chemaŃi însă
n-au venit, unii motivând că şi-au luat Ńarină, alŃii că au
cinci perechi de boi pe care trebuie să-i încerce, iar alŃii
că s-au însurat. Atunci sunt chemaŃi cei bolnavi şi cei de
la răspântii şi garduri.
Explicare. Omul este Dumnezeu.
Cei care n-au venit la cină motivând că şi-au luat Ńarină
sunt cei robiŃi de lume şi de patimile lumeşti. Cei cu cinci
perechi de boi sunt cei ce se lasă robiŃi la simŃuri, care
sunt două câte două. Iar cel care şi-a luat femeie, simbolizează
pe oamenii robiŃi de patimile trupeşti. Săracii, orbii şi
neputincioşii sunt evreii simpli, fără carte, pe când oamenii
de la „răspântii şi garduri" sunt păgânii ce aveau să fie
botezaŃi.
19) Pilda despre oaia cea pierdută (Matei 18,12-14)
20) Pilda celor doi datornici
172
Cuprins. Un împărat, socotindu-se cu slugile sale, a iertat
datoria de 10000 de talanŃi unui datornic. Acesta însă n-a
iertat pe unul ce-i datora lui 100 de dinari şi 1-a aruncat
în închisoare.
Auzind de aceasta, stăpânul s-a mâniat şi 1-a aruncat
în închisoare pe jcel ce nu 1-a iertat pe datornicul său.
Explicare, împăratul este Dumnezeu. Slugile sunt
oamenii, iar banii sau datoriile sunt greşelile faŃă de
Dumnezeu şi faŃă de ceilalŃi oameni. Dumnezeu a iertat
datoria aceluia ce-i datora 10000 de talanŃi, dar pentru că
acela nu iartă datoria mică de 100 de dinari unui .cunoscut
de-al său, este aspru pedepsit. Deci iertarea de la Dumnezeu
este condiŃionată de iertarea aproapelui.
21) Pilda fiului risipitor (Luca 10,11-32) (vezi „Fiul
risipitor")
22) Pilda despre slugile ce-şi aşteaptă stăpânul (Luca
12,36-40)
23) Pilda despre iconomul credincios şi înŃelept (Matei
24,45-52)
24) Pilda despre drahma cea pierdută (Luca 15,8-10)
25) Pilda despre iconomul necredincios (Luca 16,1-13)
26) Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr (Luca
16,19- 31) (vezi „Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr").
27) Pilda văduvei stăruitoare şi a judecătorului nedrept
(Luca 18,1-8)
28) Pilda vameşului şi fariseului (Luca 18,9-14)
Cuprins. Doi oameni au mers la templu să se roage.
Unul era fariseu iar altul vameş.
Fariseul se înălŃa pe sine şi judeca pe ceilalŃi oameni,
pe când vameşul se bătea cu pumnul în piept şi zicea:
„Dumnezeule milostiv, fi mie păcătosul".
Şi s-a întors vameşul la casa sa, mai „îndreptat decât
fariseul".
Explicare. Templul a prefigurat Biserica creştină. Fariseul
simbolizează pe cei mândri şi lăudăroşi, pe când vameşul
simbolizează pe omul smerit şi doritor de îndreptare.
Venirea lor la templu ca să se roage, arată că Biserica
DICłIONAR BIBLIC
173
a fost rânduită de Dumnezeu „casă de rugăciune pentru
toate neamurile".
PILDELE LUI SOLOMON - carte canonică
poetică a Vechiului Testament. Are 31 de capitole.
PISIDIA - Ńinutul dintre Frigia, Licaonia, Lichia şi
Pamfilia. Cel mai însemnat oraş al acestui teritoriu era
Antiohia Pisidiei.
PLAGA - 1) rană a corpului, greu de vindecat.
2) Plăgile Egiptului - au fost zece plăgi abătute asupra
Egiptului, înainte de plecarea evreilor din robia egipteană.
Aceste plăgi au fost: prefacerea apelor în sânge, broaşte în
tot Egiptul, muşte rele în Ńară, muscă câinească, ciumă mare
în vite, bube rele pe oameni şi vite, grindină cumplită,
lăcuste în toată Ńara, întuneric timp de trei zile şi moartea
întâilor născuŃi ai egiptenilor.
Cele zece plăgi au fost date prin Moise şi Aaron.
PLÂNGERILE LUI IEREMIA - carte cano-
nică poetică a Vechiului Testament. Are 5 capitole.
PONT - patria lui Pilat. A fost provincie în Asia Mică,
în partea de sud a Mării Negre şi la est de Bitinia. Cele
mai însemnate oraşe ale acestei provincii au fost Ncocezareea
Pontului şi Sinope al Pontului.
PONłIU PILAT - guvernator roman al ludeei, în
timpul împăratului Tiberiu (14-37 d.Hr.). Avea reşedinŃa la
Cezareea Palestinei.
El a guvernat ludeea între anii 26-36 d.Hr. şi era originar
din Pont. PonŃiu Pilat a hotărât condamnarea la moarte a
Mântuitorul, cedând presiunii mulŃimii dezlănŃuite a iudeilor.
De aceea, cu toate că a mărturisit că nu I-a „găsit nici
o vină", spălându-se pe mâini în faŃa celor prezenŃi, el
rămâne totuşi vinovat de marea nedreptate judiciară ce I
s-a făcut Mântuitorului, nedreptate care a avut ca
deznodământ răstignirea Fiului lui Dumnezeu întrupat pe
crucea Golgotei.
PORCIUS FESTUS - guvernatorul roman al
174
Palestinei care a trimis pe Sf. Pavel la Roma, pentru a fi
judecat de împărat. Apostolul Pavel ceruse judecata
Cezarului, deoarece era cetăŃean roman. Porcius Festus a
guvernat Palestina între anii 60-62 d.Hr.
POłI—FERA - preot la templul păgân din Iliopolis,
tatăl Asinetei, soŃia lui losif (Facerea 41-45).
POTOP - ploaie de patruzeci de zile şi patruzeci de
nopŃi, în urma căreia a fost inundat tot pământul (Facerea
7). Potopul a fost vestit cu 120 de ani mai înainte, dar
oamenii nu au luat în seamă mesajul venit din cer.
ToŃi oamenii, mai ales uriaşii care apăruseră la câteva
generaŃii după Adam, deveniseră idolatri, poligami, violenŃi
şi răzbunători.
In mijlocul acestei decăderi morale generale, Matusalem
şi Noe menŃineau credinŃa în Dumnezeu.
Porunca de a face corabia, precum şi planul corăbiei,
au fost date lui Noe printr-un înger.
Oamenii de atunci vedeau această grandioasă lucrare dar
n-au primit solia lui Noe în legătură cu potopul, deoarece
credeau, ca şi mulŃi din zilele noastre, că natura e mai
presus de Dumnezeu care a creat-o şi legile ei sunt atât
de neclintite, încât nici chiar Dumnezeu nu le-ar putea
schimba. După terminarea corăbiei, animale şi păsări de tot
felul au intrat în ea, fiind conduse de îngeri. Apoi au intrat
şi Noe cu soŃia, cu cei trei fii şi cu nurorile sale, uşa masivă
fiind închisă de un înger. Grozăvia potopului a început a
opta zi după intrarea lui Noe în corabie. Apa cădea în
valuri uriaşe din nori, iar izvoarele se revărsau în cascade
înspăimântătoare pe pământ.
Groaza oamenilor era de nedescris, dar dacă potopul ar
fi încetat, ei s-ar fi întors iarăşi la păcatele lor. După
încetarea potopului, timp de mai multe luni de zile corabia
a fost purtată de vânturi şi de valuri, fiind ocrotită de îngeri.
Ea s-a oprit pe muntele Ararat în Armenia. Şi în zilele
noastre s-au mai găsit unele rămăşiŃe din corabia lui Noe,
în gheŃarii din Ararat.
DICłIONAR BIBLIC
175
Toată scoarŃa pământului a fost schimbată prin potop,
iar pădurile uriaşe s-au prefăcut în cărbune.
Ca semn al hotărârii lui Dumnezeu de a nu mai nimici
lumea prin potop, a fost pus pe cer curcubeul.
Potopul avea să prefigureze mântuirea oamenilor prin
Taina Botezului, iar corabia lui Noe prefigurează Biserica
lui Hristos.
PREOT - (în greceşte: „slujitor") - persoană consa-
crată săvârşirii rânduielilor cultice ale unei religii, în Biserica
creştină, preotul este o persoană hirotonită care primeşte
şi exercită puterea harului preoŃiei, în virtutea căruia învaŃă
cuvântul lui Dumnezeu, săvârşeşte Sf. Taine şi toate actele
de cult legate de viaŃa religioasă a oamenilor şi conduce pe
credincioşi pe calea mântuirii.
PREOłIA - (sau hirotonia) 1) una din cele şapte
Sfinte Taine, prin care se mijloceşte celui ce o primeşte
harul preoŃiei, cu cele trei lucrări, instructivă, sfinŃitoare şi
conducătoare.
2) PreoŃia Vechiului Testament - se referă la trei tipuri
de preoŃie - preoŃia lui Melchisedec, preoŃia leviŃilor sau
„după rânduiala lui Aaron", „preoŃia împărătească" a tuturor
evreilor, ca „popor ales".
3) In Noul Testament se vorbeşte tot de trei preoŃii:
— PreoŃia lui lisus Hristos, primită de la Dumnezeu Cel
în Treime, pe care şi-a dat-o şi El ca Dumnezeu, nu ca
om.
— PreoŃia apostolilor, transmisă lor de Mântuitorul în
ziua învierii, când a „suflat asupra lor" şi a zis: „LuaŃi Duh
Sfânt! Cărora veŃi ierta păcatele, se vor ierta, şi cărora le
veŃi Ńine, vor fi Ńinute" (loan 20,21-23). Această preoŃie e
transmisă de apostoli prin hirotonie episcopilor, iar episcopii
la rândul lor o transmit altor episcopi, preoŃilor şi diaconilor.
Fiecare dintre aceştia are harul ^ preoŃiei potrivit treptei
ierarhice în care a fost hirotonit, în felul acesta, preotul şi
episcopul devin organe văzute prin care însuşi „Arhiereul"
Hristos ca subiect împărtăşeşte celor ce cred darurile Sale
şi pe Sine însuşi.
176
PreoŃia ortodoxă este de succesiune apostolică.-
— Mai este şi o preoŃie „împărătească" sau generală. Pe
aceasta o primesc toŃi creştinii prin Taina Botezului, a
Mirungerii şi a Sfintei împărtăşanii, şi nu e totuna cu „preoŃia
harică".
PRETORIU - palatul în care locuia pretorul roman.
Tot astfel era numit şi cel locuit de un prefect sau de un
procurator- roman.
PRIDVORUL LUI SOLOMON - sau porticul
lui Solomon se afla în partea de est a templului. Sub acest
portic, se adunau mulŃi evrei, din Ierusalim sau din alte
localităŃi.
PROCONSUL - guvernator al unei provincii
senatoriale, cu rol de magistrat roman, dar fără putere
militară.
PROCURATOR - guvernator roman cu funcŃie de
prefect.
PROHOR - unul din cei şapte diaconi (Fapte 6,5-6),
care a ajuns episcop în Nicomidia Bitiniei. A făcut parte
din grupul „celor şaptezeci" de ucenici ai Mântuitorului şi
e sărbătorit la 28 iulie.
PRONIE - (sau ProvidenŃă) - este purtarea de grijă
a lui Dumnezeu faŃă de toată creaŃia Sa, şi deci şi faŃă de
oameni.
PROROC - 1) cel ce „vede" cele viitoare. Se mai
numeşte şi profet, adică cel ce „spune" cele ce au să se
întâmple în viitor. Prorocii au fost persoane cu o viaŃă sfântă
care au vorbit în numele lui Dumnezeu, purtaŃi fiind de
Duhul Sfânt. Prorocirile lor au fost inspirate de Dumnezeu.
ProfeŃii Vechiului Testament se împart în profeŃi mari: Isaia,
Ieremia, lezechiel şi Daniel, şi profeŃi mici, care sunt în
număr de doisprezece.
Pe lângă aceştia au mai fost şi alŃi profeŃi ca: Moise,
David, Samuel, Natan, Ilie, Elisei şi alŃii.
Ultimul proroc al Vechiului Testament este Sf. loan
DICłIONAR BIBLIC
177
Botezătorul, însă cel mai mare proroc este însuşi Mântuitorul
lisus Hristos.
ProfeŃii au fost şi în Noul Testament, dar numai în
Biserică.
2) Prorocii mincinoşi sunt aceia care se cred „proroci"
dar s-au despărŃit de Biserica „una, sfântă, sobornicească şi
apostolicească".
PROROCIE - vestirea unui eveniment viitor care
nu se poate cunoaşte în mod natural, ci numai Dumnezeu,
în virtutea preştiinŃei Sale, îl face cunoscut prorocilor prin
revelaŃie. Iar evenimentul se întâmplă întocmai cum a fost
prezis.
PROSCOMIDIE - (în greceşte: proscomizin = a
aduce, a pune înainte, a oferi):
1) Prima parte a Sf. Liturghii, care cuprinde rânduiala
pregătirii şi a binecuvântării Cinstitelor Daruri, adică a
materiei jertfei liturgice.
2) Proscomidiar (sau altarul producerii) - este masa de
forma unei firide în peretele din nord al altarului, pe care
se săvârşeşte rânduiala proscomidiei. El simbolizează peştera
în care s-a născut Mântuitorul.
PROTESTANTISM - mişcare religioasă creştină
desprinsă din catolicism, ce a avut ca început Reforma din
secolul al XVI-lea.
Primele ramuri ale protestantismului au fost: luteranismul,
calvinismul şi anglicanismul. Apoi au apărut din acestea sute
şi mii de grupări şi secte neoprotestante.
în general, doctrinele protestante recunosc doar Sf.
Scriptură şi resping Sf. TradiŃie, susŃin mântuirea numai prin
credinŃă, resping cultul Maicii Domnului, sfinŃilor, Sf. Treime,
postul, monahismul şi au doar taina botezului şi a
împărtăşaniei, care sunt simple simboluri.
PROZELIT - („nou venit", „străin") - cel de alt
neam care primea religia mozaică, se tăia împrejur şi Ńinea
poruncile Legii Vechi.
ProzeliŃii mai primeau şi un botez de curăŃire. Cei tăiaŃi
178
împrejur se mai numeau şi „prozeliŃii dreptăŃii", iar cei ce
nu se tăiau împrejur erau numiŃi „prozeliŃii porŃii" sau
„temătorii de Dumnezeu".
MulŃi dintre prozeliŃi aveau să devină creştini.
PSALMI - carte canonică poetică a Vechiului
Testament. Cuprinde 150 de psalmi canonici, iar psalmul 151
este necanonic. Cei mai mulŃi psalmi au fost alcătuiŃi de
regele David. Ei se pot împărŃi în 6 clase: de laudă, de
cerere, psalmi istorici, didactici, de pocăinŃă şi mesianici.
Cartea psalmilor se mai numeşte şi Psaltirea, care a devenit
cartea de rugăciune a Bisericii creştine, fiind împărŃită în
20 de catisme.
PUDENłIU - unul din „cei şaptezeci" de apostoli
şi colaborator al Sf. Pavel. A murit martir la Roma. E
sărbătorit la 15 aprilie,
PURIM - (în ebraică: „tragere la sorŃi") - sărbătoare
a iudeilor instituită în amintirea scăpării lor de uneltirile lui
Aman (vezi „Estera").
Se Ńinea în zilele de 14-15 ale lui Adar şi a fost rânduită
după întoarcerea evreilor din robia babiloneană.
PUTIFAR - demnitar egiptean şi comandantul cor-
pului de gardă de la curtea faraonului. El a cumpărat ca
sclav pe losif, fiul lui lacov, atunci când a fost vândut de
fraŃii săi.
Q
QUIRINIUS - guvernator A al Siriei pe vremea
Cezarului Augustus (Luca 2, 1-2). în timpul guvernării lui
a dat poruncă împăratul Augustus să se facă recensământul
populaŃiei în imperiu şi deci tot în acest timp s-a născut
Mântuitorul lisus Hristos în Betleem.
QUMRAN - (Kirbet Qumrari) - locul unde s-au găsit
în 1947 celebrele manuscrise „de lângă Marea Moartă".
Localitatea este în nord-vestul Mării Moarte şi ar fi fost
locuită de esenieni din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul
I d.Hr.
R
RABI (sau Rabbi) - (în ebraică: „Domnul meu",
„stăpânul meu"), în vremea Mântuitorului acest titlu îl purtau
cărturarii şi fariseii, începând cu marele învăŃat Hillel. Dar
singurul „Rabbi" cu adevărat a fost numai Mântuitorul lisus
Hristos.
RABIN - (în ebraică: „rab" = domn). Acest nume
era purtat de cei care ştiau să scrie şi care învăŃau poporul
din cărŃile sfinte ale Vechiului Testament. Mai târziu rabinii
au devenit conducători ai comunităŃilor evreieşti mozaice.
RAHAV - soŃia lui Salmon, unul din strămoşii
Mântuitorului (Matei 1,5). Ea fusese o femeie desfrânată
din Ierihon, pe care losua nu a omorât-o când a cucerit
cetatea, deoarece ascunsese iscoadele trimise în Canaan.
RAFAEL - (în ebraică: „Dumnezeu tămăduieşte").
Numele unuia dintre arhangheli, în cartea lui Tobit se
istoriseşte cum arhanghelul Rafael a însoŃit pe tânărul Tobie
până la Gabael care locuia în Ragheşul Mediei. Mai întâi
ei s-au oprit la Ecbatana, la Raguel, ruda lui Tobit. Aici,
ascultând de sfatul lui, Tobie izbăveşte pe Sara, viitoarea
sa soŃie, de un demon cumplit şi vindecă apoi orbirea tatălui
său Tobit, când s-au întors la Ninive. După aceea, arhanghelul
Rafael li s-a descoperit astfel: „Eu sunt Rafael, unul din
cei şapte sfinŃi îngeri, care ridică rugăciunile sfinŃilor şi le
înalŃă înaintea slavei Celui Sfânt" (Tobit 12,15). Apoi s-a
făcut nevăzut.
RAGUEL - tatăl Sarei şi deci socrul lui Tobie. Pe
soŃia lui o chema Edna şi locuiau în Ecbatana.
RAHILA - una din soŃiile patriarhului lacov şi fiica
lui Laban. Ea a născut pe losif şi pe Veniamin. Rahila a
DICłIONAR BIBLIC
181
murit la naşterea lui Veniamin şi a fost înmormântată la
Betleem (Facerea 35,16-19).
RAI - după concepŃia creştină, este locul în care vor
locui sufletele celor drepŃi, după moarte.
Raiul se mai numeşte şi eden, paradis sau sânul lui
Avraam. El este loc şi stare de nespusă fericire.
Din cauza păcatului lui Adam, raiul a fost închis pentru
om şi a fost deschis după moartea şi învierea Mântuitorului.
De aceea, primul cetăŃean al raiului avea să fie tâlharul din
dreapta, căruia i-a zis Domnul: „Astăzi vei fi cu Mine în
rai" (Luca 23,43).
Sufletele celor ce se mântuiesc merg în rai după judecata
particulară, care are loc a 4Q-a zi după moarte.
RAMA - localitate în ludeea, situată la 10 km nord
de Ierusalim. E amintită de prorocul Ieremia în legătură cu
strigătul disperat al mamelor din Betleem, atunci când Irod
le-a ucis pruncii la Naşterea Mântuitorului (Matei 2,18).
RASCOLUL - mişcare eretică apărută în Rusia în
urma sinodului de la Moscova din anul 1654, când s-a
hotărât traducerea corectă a cărŃilor de ritual după ediŃiile
greceşti şi îndreptarea inovaŃiilor şi exagerărilor cultice.
Sinodul a fost convocat de patriarhul Nikon.
Cu timpul rascolnicii s-au împărŃit în bezpopoviŃi („fără
preoŃi") şi popoviŃi („cu preoŃi"). Rascolnicii popoviŃi de pe
teritoriul Ńării noastre se mai numesc şi lipoveni.
RĂSCUMPĂRARE - este darul lui Dumnezeu
oferit oamenilor gratuit, ca urmare a Jertfei Sale de pe
cruce. Prin întrupare, răstignire şi înviere, Mântuitorul ne-a
împăcat cu Tatăl, ne-a eliberat de sub robia diavolului şi a
îndumnezeit firea omenească. Omului i se cere credinŃă şi
fapte bune, pentru că acestea îi asigură capacitatea de a
primi şi conlucra cu energia necreată a harului divin în
vederea acceptării darului răscumpărării sau mântuirii.
RĂSTIGNIREA MÂNTUITORULUI - a avut
loc vineri, înainte de Pastile iudeilor, în anul 33 d.Hr.
182
Mântuitorul a fost răstignit între doi tâlhari la ora 12 şi a
murit la ora 15.
Deci prima Liturghie solemnă a Noului Testament,
săvârşită de însuşi Arhiereul Hristos, a durat 3 ore.
Răstignirea nu este semnul neputinŃei, ci momentul
înălŃării Lui pe tronul eternităŃii.
Pe cruce Domnul a încredinŃat pe mama Sa apostolului
loan, sau .mai bine zis pe loan şi Biserica pe care o
reprezenta, i-au încredinŃat iubirii de mamă a Maicii
Domnului.
înainte însă, El s-a adresat tâlharului din dreapta Sa,
ceea ce arată că- într-un anumit sens iubirea de păcătoşi
întrece iubirea de mamă şi de prieten.
Atitudinea tâlharului mântuit este o adevărată convertire
pe patul morŃii, care cuprinde: mărturisirea păcatelor şi
luarea crucii cu încredere şi căinŃă. •
Tâlharul din stânga, dimpotrivă, prin necredinŃă, hulire
şi cârtire, respinge cu răutate darul mântuirii.
în tot timpul patimilor, dar mai ales pe cruce, Mântuitorul
a fost „bărbatul durerilor" şi batjocura mulŃimii.
Aproape toŃi îşi băteau joc de neputinŃa lui aparentă,
de titlul său de jmpărat şi deoarece se făcuse pe Sine Fiul
lui Dumnezeu, într-un oarecare fel, această batjocorire se
continuă peste veacuri cu Trupul şi Sângele Său euharistie,
din Sfânta împărtăşanie.
Răstignirea Domnului a fost însoŃită şi de un semn
ceresc, căci „de la al şaselea ceas întuneric s-a făcut peste
tot pământul până la al nouălea ceas" (Matei 27,40).
Pierzând mult sânge prin rănile provocate de piroane,
cât şi prin rănile deschise de pe tot trupul şi epuizat fiind
de nebănuitele dureri trupeşti şi sufleteşti, Mântuitorul „şi-a
dat duhul" la ora 15. El a murit când şi cum a voit. Era
atunci anul 33 d.Hr. în momentul morŃii catapeteasma
templului s-a despicat în două, iar sutaşul a mărturisit „Cu
adevărat Acesta Fiul lui Dumnezeu a fost".
RĂZBOIUL EVREILOR - s-a
anii 66-70 d.Hr.
desfăşurat între
DICłIONAR BIBLIC
183
La jumătatea secolului I d.Hr., Galileea, Samaria şi ludeea
sunt frământate de mai multe răscoale, care aveau să ducă
la alungarea romanilor în anul 66 d.Hr.
In anul 67 d.Hr., Nero trimite legiunile romane în
Palestina, sub conducerea lui Vespasian. Acesta ocupă
Galileea. ^Murind Nero, Vespasian vine la Roma, ajungând
împărat, în anul 70 d.Hr. el trimite pe fiul său Titus, care
reia ofensiva romană în Palestina. Acum este cucerit şi
distrus Ierusalimul, iar populaŃia a fost împrăştiată în tot
imperiul roman.
Despre evenimentele îngrozitoare ce au avut loc atunci
în Ierusalim, losif Flavius scrie astfel:
„Ei beau sângele cetăŃenilor şi-şi împărŃeau cadavrele.
Foamea împingea populaŃia disperată la fapte grozave.
Mamele jşi sfâşiau copiii lor proprii, ca să-şi potolească
foamea, în decursul asediului, Tit porunci ca în fiecare zi
să fie crucificaŃi în public 500 de evrei şi fiindcă crucile
lipseau, spânzura de aceeaşi cruce 3—4 inşi. La luarea cu
asalt a oraşului au fost omorâŃi 11000 de jidovi, aşa că
sângele curgea şiroaie pe străzi, în piaŃă, pe coridoarele
templului. Sabia romană îşi făcea drum printre evreii care
luptau împrejurul sanctuarului cu disperare.
Un mercenar aruncă flacăra focului în templu. Strigăte
şi vaiete răsunau prin oraş, ca ecoul blestemului de odinioară.
Când Tit, după cucerire, a văzut ruinele fumegânde şi-a
înălŃat mâinile la cer şi a strigat: «Eu sunt nevinovat pentru
această jale, aceasta nu e opera mea, este pedeapsa lui
Dumnezeu»".
REBECA - soŃia lui Isaac şi fiica lui Batuel arameul.
Fratele ei a fost Laban, tatăl Rahilei şi al Liei, viitoarele
soŃii ale lui lacov.
Rebeca a avut doi fii gemeni, pe Esau şi pe lacov. Ea
a murit în timp ce lacov era plecat în Mesopotamia şi a
fost îngropată în peştera Macpela, acolo unde fuseseră
îngropaŃi Avraam şi Sarra.
Astăzi este oraşul Hebron, iar pe mormintele lor a fost
făcută o mare moschee musulmană.
184
REGI - cărŃi canonice de valoare istorică ale Vechiului
Testament.
1) I Regi (sau I Samuel), are 31 de capitole, în introducere
(cap. 1-7) vorbeşte despre naşterea şi activitatea lui Samuel.
Cuprinsul (cap. 8-31) istoriseşte alegerea şi domnia lui
Saul, ca primul rege al Israelului, precum şi ungerea lui
David, care trebuie să fugă din cauză că Saul îl urmărea
ca să-1 omoare.
2) // Regi (sau II Samuel) - are 24 de capitole şi vorbeşte
despre domnia regelui David, timp de 40 de ani.
3) /// Regi - are 22 de capitole şi se împarte în 3 părŃi:
Partea I (cap. 1-11) - cuprinde istoria lui Solomon.
Partea a Il-a (cap. 12-17) - istoriseşte evenimentele
care au urmat după moartea lui Solomon. Palestina se
împarte în regatul de nord sau Israel şi regatul de sud sau
regatul Iuda, cu capitala la Ierusalim.
Partea a IlI-a (cap. 18-22) - relatează despre regele
Ahab şi despre prorocul Ilie Tesviteanul.
4) IV Regi - are 25 de capitole:
Partea I (cap. 1-17) - istoriseşte minunile prorocului
Elisei şi evenimentele din cele două regate până la cucerirea
Samariei (anul 722 î.Hr.) de către Sargon al asirienilor,
urmaşul lui Salmanasar.
Partea a Il-a (cap. 18-25) - prezintă evenimentele din
Iuda, până la cucerirea Ierusalimului în anul 587 î.Hr.„ de
Nabucodonosor II al babilonenilor.
REGIUM - oraş situat în sudul Italiei. Aici s-a oprit
Sf. Pavel o zi, atunci când a fost adus în prima captivitate
romană.
REVELAłIE - („descoperire") - este lucrarea
supranaturlă prin care Dumnezeu a dezvăluit lumii voinŃa
Sa. RevelaŃia este de două feluri: naturală şi supranaturală.
Cea supranaturală s-a făcut prin proroci şi prin însuşi
Mântuitorul. Ea se păstrează şi se transmite sub călăuzirea
Duhului Sfânt în Biserică prin cele două izvoare ale ei: Sf.
Scriptură şi Sf. TradiŃie.
ROBIA BABILONEANĂ - eveniment "de tristă
DICłIONAR BIBLIC
185
amintire din istoria „poporului ales", care a însemnat ducerea
unui mare număr de evrei în Mesopotamia.
Regatul Israel a fost cucerit în timpul lui Osea de regele
Sargon al III-lea, în anul 722-721 î.Hr. Atunci asirienii au
cucerit Israelul şi Samaria şi în locul evreilor deportaŃi au
colonizat fenicieni, amoniŃi, moabiŃi, edomiŃi etc. PopulaŃia
care a luat naştere din amestecul acestora cu evreii rămaşi
s-a numit" samariteană şi era considerată spurcată de evreii
care au revenit din robie în secolul al IV-lea î.Hr.
Regatul Iuda s-a menŃinut până în anul 587 î.Hr. când
Nabucodonosor II a cucerit Ierusalimul şi a dărâmat templul.
Convoiul evreilor duşi în robie la Babilon a pornit din
localitatea Rama.
Dărâmarea templului a dus la apariŃia sinagogilor. In
anul 538 î.Hr., Babilonul este cucerit de Cyrus al perşilor,
iar evreii sunt eliberaŃi din robie.
ROBIA EGIPTEANA - se referă la perioada de
430 de ani, timp în care evreii s-au aflat ca robi în Egipt.
Din cauza unei mari secete din Canaan, lacov şi fiii săi au
venit în Egipt, unde prin mijlocirea lui losif s-au stabilit în
Ńinutul Goşen din Delta Nilului. Aici ei au menŃinut credinŃa
în Dumnezeu. Eliberarea evreilor din robie s-a făcut prin
Moise.
ROBOAM - fiul lui Solomon. A domnit între anii
933-917 î.Hr. în anul 933 î.Hr. s-a împărŃit regatul în două:
partea de nord cu zece seminŃii, numită Israel, şi partea de
sud, cu seminŃia lui Iuda şi Veniamin, numită şi regatul
Iuda, cu capitala la Ierusalim. Roboam a fost primul rege
al regatului Iuda.
RODOS - insulă în Marea Egee, în faŃa coastei de
sud-vest a Asiei Mici.
RUBEN - 1) fiul cel mai mare al lui lacov. Pe mama
sa o chema Lia.
2) Numele seminŃiei care s-a tras din el.
RUF - fratele lui Alexandru şi fiul lui Simon
Cireneanul, care a dus crucea Mântuitorului. Făcea parte
186
din „cei şaptezeci de ucenici" şi ajunge episcop de Teba.
E sărbătorit la 8 aprilie şi la 4 ianuarie.
RUGĂCIUNE - este vorbirea omului cu Dumnezeu.
Ea este semnul comuniunii personale dintre om şi Dumnezeu.
Sunt rugăciuni de laudă, de cerere şi de mulŃumire. Biserica
este „casă de rugăciune pentru toate neamurile" (Marcu
11,17), iar Sf. Liturghie este rădăcina tuturor rugăciunilor.
RUGĂCIUNEA DIN GHETSIMANI - este
începutul patimilor Mântuitorului.
La Cina cea de Taină Mântuitorul a rostit „Rugăciunea
Arhierească", rugându-se pentru Sine, pentru ucenicii Săi
şi pentru toŃi credincioşii. Apoi a luat pe ucenici, afară de
Iuda, care plecase să-L vândă, şi a mers în grădina Ghetsimani
ca să se roage. Şi s-a depărtat puŃin cu Petru, cujoan şi
cu lacov şi a început „a se spăimânta" şi le-a zis: „întristat
este sufletul Meu până la moarte".
Frica Domnului era cauzată de apropierea cumplitei
morŃi de care ştia, precum şi de ruşine.
Iar „mâhnirea" care-I cuprinsese inima fusese generată
atât de cunoaşterea mizeriei sufleteşti a oamenilor, cât şi
de durerea insuccesului, de toŃi fiind părăsit.
Atunci el se depărtează puŃin şi de cei trei apostoli şi
se roagă Tatălui, cu „sudori de sânge" (Luca 22,44) să
„treacă de la Mine paharul acesta" şi continuă „însă nu
precum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu" (Matei 26,29).
Această rugăciune a Domnului rămâne un model perfect
de rugăciune. Căci esenŃialul în rugăciune nu este împlinirea
dorinŃelor imediate, ci „preamărirea lui Dumnezeu". De
aceea şi roadă acestei rugăciuni a Mântuitorului a fost de
maximă însemnătate pentru acele momente. Iar această roadă
este curajul şi tăria de a împlini voia lui Dumnezeu. Acum
sufletul Lui se linişteşte şi zice hotărât ucenicilor, care
dormeau: „SculaŃi-vă, să mergem" (Matei 26,46). De
asemenea şi somnul ucenicilor agrava situaŃia, căci pe când
prietenii Lui dormeau, duşmanii, împreună cu Iuda, vegheau.
Deci răul veghează, binele doarme.
DICłIONAR BIBLIC
187
RUGUL APRINS - după aproape 40 de ani
petrecuŃi de Moise la madianiŃi, a văzut în muntele Sinai
un rug care ardea, dar nu se mistuia.
Apropiindu-se de rugul aprins, îngerul care era în focul
rugului, i-a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate-Ńi încălŃămintea
din picioarele tale, căci locul pe care calci e pământ sfânt"
(Ieşire 3,5).
Apoi îngerul îi face cunoscută hotărârea lui Dumnezeu
de a merge şi de a elibera pe evrei din robie.
Rugul lui Moise există şi astăzi.
RUSALII - (sau „Cincizecime") - 1) în Vechiul
Testament era sărbătoarea secerişului, numită şi sărbătoarea
săptămânilor.
2) în Noul Testament este sărbătoarea Pogorârii Duhului
Sfânt (vezi „Cincizecime").
SABA - regat în partea de sud a Arabici. Venind la
Solomon cu cuvinte greu de înŃeles, regina din Saba a rămas
uimită de înŃelepciunea acestuia.
SABAT - (în ebraică: sabbat = „odihnă") - în limba
greacă înseamnă „zi de odihnă" sau „ziua a şaptea", iar în
româneşte e tradus prin „sâmbătă".
Pentru evrei, sabatul a avut o semnificaŃie cu totul
specială, fiind poruncit ca „zi de odihnă" în pustiul Sinai,
în amintirea scoaterii poporului evreu din robia egipteană,
prin Moise (Ieşire 16,23). Creştinii însă, încă de la învierea
Domnului şi de la Pogorârea Duhului Sfânt au serbat
duminica drept zi de odihnă.
SADUCHEI - formau un partid politico-religios şi
erau în permanentă contradicŃie cu partida fariseilor. Nu
credeau în existenŃa îngerilor, în înviere şi-n nemurirea
sufletului.
Fiind bogaŃi, saducheii deŃineau funcŃii foarte influente
în conducerea Ńârii. Ârhiereul Caiafa fusese unul din
reprezentanŃii lor. împotriva Mântuitorului însă, ei
întotdeauna se uneau cu fariseii.
SALAMINA - port în partea de est a insulei Cipru.
SALOMEEA - 1) numele uneia dintre femeile
mironosiŃe, care a urmat pe Mântuitorul până la Golgota
şi a venit la mormânt în ziua învierii.
2) Vară primară a Maicii Domnului. Ea a fost soŃia lui
Zevedeu şi mama apostolilor lacov şi loan.
Se sărbătoreşte la 3 august.
3) Salomeea, fiica Irodiadei şi a lui Filip tetrarhul. Atunci
când Irodiada 1-a părăsit pe Filip şi trăia cu Irod, Salomeea
a urmat-o. Dar la aniversarea lui Irod, îndemnată de mama
DICłIONAR BIBLIC
189
ei, ea a cerut capul Sf. loan Botezătorul, care se afla în
închisoare.
SAMARIA - 1) capitala regatului Israel. A fost
distrusă în anul 722 î.Hr. de Sargon al III-lea al asirienilor.
2) în timpul Mântuitorului, Samaria era Ńinutul dintre
Galileea, Iordan, ludcea şi Marea Mediterană. Locuitorii
acestui Ńinut se numeau samarineni şi erau un amestec de
iudei şi de popoarele colonizate de asirieni aici. Din Vechiul
Testament ei citeau doar Pentateuhul lui Moise şi erau
consideraŃi spurcaŃi de ceilalŃi evrei. Templul samarinenilor
de pe Garizim a fost dărâmat în anul 107 î.Hr., de loan
Hircan. Nu credeau în înviere şi în îngeri. La fântâna lui
lacov de lângă oraşul Sihar, Mântuitorul a avut convorbirea
cu femeia samarineancă.
3) Samarineanul milostiv - (vezi „Pilda").
SAMOS - insulă în Marea Egee, în apropiere de
Troghilion.
SAMOTRACIA (sau Samosul trac) - insulă mică
în Marea Egee, între Troa şi Neapoli.
SAMSON - cel mai puternic om care a trăit pe
pământ. S-a născut în łora, iar tatăl lui, Manoe, era din
seminŃia lui Dan. Din copilărie Samson a trăit în înfrânare,
fiind nazireu de la naştere.
Puterea lui extraordinară izvora de la poziŃia sa de
nazireu pe viaŃă. Părul netuns era semnul devoŃiunii sale
faŃă de Dumnezeu.
Contrar voinŃei părinŃilor, Samson s-a căsătorit cu o
filisteancă, pe care însă a părăsit-o în timpul nunŃii, deoarece
1-a trădat. Căsătorindu-se cu altul, el s-a răzbunat distrugând
viile şi câmpurile filistenilor.
Omorând cu o falcă de măgar o mie de filisteni, Samson
a fost pus judecător peste Israel.
Legăturile sale desfrânate cu o filisteancă din Gaza, şi
apoi cu Dalila („mistuitoarea") din Valea Sorec, vestită în
vinuri, ca şi deprinderea de a bea vin, ceea ce contravenea
poziŃiei sale de nazireu, au dus la îndepărtarea binecuvântării
190
lui Dumnezeu de la el. De aceea, atunci când Dalila a fost
pusă să afle care este taina puterii lui neobişnuite, Samson
a cedat insistenŃelor ei şi-i spune că puterea lui e condiŃionată
de pâr. Şi într-adevăr, când Dalila i-a tăiat părul, puterea,
adică binecuvântarea lui Dumnezeu, 1-a părăsit.
Fiind prins de filisteni, el a fost dus în Gaza şi după ce
i-au scos ochii, 1-au pus la râşniŃă.
La o mare sărbătoare în cinstea zeului Dagon, în templul
plin de filisteni a fost adus şi Samson, fiind batjocorit de
toŃi. Intre timp părul îi crescuse, ca semn că prin smerenie
recâştigase binecuvântarea lui Dumnezeu. Zdrobind cei doi
stâlpi din mijloc, templul s-a surpat şi au murit sub dărâmături
atât el cât şi cei prezenŃi acolo.
SAMUEL („Dumnezeu a ascultat") - profet, ar-
hiereu şi judecător peste Israel. Tatăl lui se numea Elcama
şi era din seminŃia lui Levi, iar pe mama sa o chema Ana.
Dobândit prin rugăciune, Samuel, copil fiind, a fost adus la
cortul din Silo, unde ajhiereu era bătrânul Eli.
Samuel a fost ales judecător la MiŃpa şi în timpul
guvernării lui Israelul nu a fost atacat de nimeni. El conducea
poporul din Rama, iar fiii lui, care judecau cu nedreptate,
se aflau în Beer-Şeba. La insistenŃele poporului, Samuel a
uns rege pe Saul, iar când acesta a căzut din binecuvântarea
lui Dumnezeu, tot el 1-a uns ca rege pe David. Samuel a
înfiinŃat şcolile propetice în Israel şi cu el a încetat perioada
judecătorilor.
Samuel prefigurează pe Mântuitorul lisus Hristos.
SANHERIB - rege al Asiriei (705-681 î.Hr.). A avut
lupte cu sirienii, fenicienii şi cu lezechia al ludeei, pe care-1
obligă la o grea despăgubire (IV Regi 18,14-16).
SARRA - 1) soŃia lui Avraam, pe care 1-a urmat din
Ur în Haran şi din Haran în Canaan. Ea 1-a îndemnat pe
Avraam să ia pe slujnica ei egipteancă Agar, ca a doua
soŃie. Apoi tot Sarra a cerut lui Avraam să alunge pe Agar
şi pe fiul ei Isamail. Sarra a născut pe Isaac, potrivit
făgăduinŃei, la vârsta de aproape 90 de ani.
DICłIONAR BIBLIC
191
Ea a murit la vârsta de 127 de ani şi a fost înmormântată
în peştera Macpela (Facerea 17,15-20).
2) Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana, rudă cu Tobit
din Ninive. Fiind eliberată de demonul Asmodeu, care
omorâse şapte bărbaŃi în noaptea nunŃii, Sara se'căsătoreşte
cu tânărul Tobie, fiul lui Tobit. (Tobit 7-10).
SARDES - fostă capitală a Lidiei, în Asia Mică.
Biserica din Sardos este amintită în Apocalipsă (1,11).
SAREPTA - străveche cetate feniciană, la sud de
Sidon. La o văduvă din această cetate a fost trimis prorocul
Ilie în timpul secetei de 3 ani şi jumătate.
SARON - câmpie fertilă pe Ńărmul Mării Mediterane,
între lope şi Cârmei.
SATANA - (în ebraică: „potrivnic" sau „vrăjmaş") -
nume care se mai dă diavolului. El este cauza răului în
lume. La început diavolii au fost îngeri, dar au căzut din
har prin mândrie. Ca să înşele pe oameni, Satana se poate
preface în „înger de lumină" şi poate lua chiar chipul lui
Hristos sau al Maicii Domnului. El inspiră pe „hristoşiii" şi
„prorocii" mincinoşi şi tot Satana se substituie morŃilor în
spiritism şi necromanŃie.
Puterea Satanei nu trebuie nesocotită, căci numai harul
divin poate să o biruie. Cu toate acestea, tot atât de greşit
este a crede că puterea lui e de nebiruit.
SAUL - primul rege al Israelului, uns de Samuel
(aproximativ 1030-1010 î.Hr.). Tatăl lui se numea Cluş şi
era din seminŃia lui Veniamin. înainte de a fi uns rege în
Rama, Saul se ocupa cu plugăritul. învingând pe Nahaş al
amqniŃilor, Saul a fost recunoscut ca rege în Ghibeea.
înainte de lupta cu filistenii, Saul s-a făcut vinovat de
un mare păcat, prin aceea că la Ghigal s-a apropiat de
altar şi a jertfit el, nemaiaşteptând pe Samuel, care avea
să-1 mustre cu asprime. De aceea şi victoria n-a mai venit
prin el, ci prin lonatam, fiul său.
După lupta cu amaleciŃii, Saul păcătuieşte din nou,
cruŃând pe Agag şi turmele lui. Atunci Dumnezeu i-a zis
192
lui Samuel: „Mă căiesc că am pus pe Saul rege". CăinŃa lui
Dumnezeu nu e ca a oamenilor. CăinŃa oamenilor presupune
o schimbare a sentimentelor, pe când căinŃa lui Dumnezeu
cuprinde o schimbare a împrejurărilor şi circumstanŃelor.
Apoi Saul ajunge stăpânit de „un duh rău", care-i genera
acele stări depresive. Deci el a devenit unealta lui Satan.
Atunci a fost adus la curtea regelui David, şi când acesta
cânta, Saul se liniştea.
Saul a fost omorât împreună cu fiii săi, în luptele cu
filistenii.
2) Saul s-a numit şi Sf. Pavel înainte de convertire.
SAVAOT - („al oştirilor") - cuvintele „Domnul
Savaot" înseamnă „Domnul oştirilor cereşti".
SĂRBĂTOAREA CORTURILOR - cu aceas-
ta se încheiau sărbătorile la evrei. Mai întâi a fost sărbătoarea
recoltei, iar după aceea a pribegiei prin pustie. Timp de
şapte zile (15-21 ale lunii Tisri) se trăia în corturi şi se
aduceau jertfe zilnice, iar ziua întâia şi a opta erau zile de
odihnă.
SCHEVA - numit „arhiereu iudeu" (Fapte 19,13-16).
A avut şapte fiii şi nu a fost arhiereu la templul din
Ierusalim.
în realitate a fost ori un impostor ce se dădea drept
„arhiereu", ori se născuse într-o familie de arhierei, sau se
lepădase de credinŃa mozaică şi slujea ca preot în templul
păgân al zeiŃei Artemis din Efes.
SCHIMBAREA LA FAłĂ A MÂNTUITORU-
LUI- a avut loc pe muntele Taborului, cu puŃin timp înainte
de pătimirea Sa. Pe Tabor Domnul a luat pe Petru, lacov şi
loan, care au văzut faŃa lui mai strălucitoare decât soarele şi
hainele mai „albe decât zăpada". Despre această lumină de
pe Tabor, Sf. PărinŃi ne învaŃă că este lumină necreată.
Apoi s-a arătat Moise şi Ilie, care întăresc adevărul că
Mântuitorul este Mesia, cel prezis de proroci. Iar Tatăl din
nor mărturiseşte: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în care
am binevoit; pe acesta să-L ascultaŃi" (Matei 15,5).
DICłIONAR BIBLIC
193
După aceea, Domnul a poruncit ucenicilor să nu spună
nimic despre cele văzute şi auzite pe Tabor.
SCHISMA - 1) o abatere de la disciplina Bisericii.
Este o sciziune, o ruptură în sânul unei Biserici, care pleacă
de la nesupunerea faŃă de conducerea oficială şi de la
tăgăduirea unor reguli generale sau particulare. Asociată
apoi cu erezia, schisma dă naştere la o nouă grupare religioasă
sau un nou cult religios.
2) Marea schismă - a avut loc în ziua de 16 iulie 1054,
când cardinalul Humbert a depus „sentinŃa de excomunicare"
împotriva patriarhului Mihail Cerularie pe altarul bisericii
Sfânta Sofia din Constantinopol, în numele papei Leon IX,
care murise cu trei luni înainte. Atunci patriarhul Mihail
Cerularie a condamnat actul cardinalului Humbert în edictele
sinodului local din Constantinopol şi a excomunicat delegaŃia
papală ce venise cu Humbert.
Aşa s-a ajuns la separarea canonică şi întreruperea
comuniunii titurghice dintre Roma şi Constantinopol.
Anatema afost ridicată abia la 7 decembrie 1965, de
către Patriarhul Atenagora şi Papa Paul VI, dar consecinŃele
ei vor dăinui încă mult timp.
SCIłI - popor care pe vremea apostolilor locuia în
Dobrogea de astăzi. Acest teritoriu se numea atunci SciŃia
Minor, sau Moesia inferioară. Aici a propovăduit Sf. Andrei.
SF. SCRIPTURĂ sau Biblia - este cartea care
cuprinde cuvântul lui Dumnezeu, fiind inspirată de Duhul
Sfânt. Canonul Sf. Scripturi a fost stabilit de Biserică şi
datorită inspiraŃiei divine, numai Biserica are menirea de a
o interpreta corect (vezi Biblia).
SECTA - este o grupare de oameni nemulŃumiŃi de
cultul sau confesiunea din care făcuseră parte şi a căror
învăŃătură nu poate fi decât eretică sau greşită.
Depărtându-se de la adevărul revelat, sectarii creează tot
felul de învăŃături „după mintea lor", care de cele mai multe
ori duc la acte fanatice, imorale şi antisociale.
SEDECHIA - rege al regatului de sud (590-587
194
î.Hr.). în timpul lui regatul Iuda şi-a încheiat existenŃa, fiind
cucerit de Nabucodonosor II, iar poporul iudeu a fost dus
în robia babiloneană. Regele Sedechia a fost ucis de
babiloneni în faŃa fiilor săi.
SEFORA - soŃia lui Moise şi fiica preotului letro,
conducătorul madianiŃilor. Ea a născut pe Gherşon şi Eliazer.
SELEUCIA - port al oraşului Antiohia din Siria.
SEM - fiul cel mare al lui Noe, fratele lui Ham şi
lafet. Urmaşii lui s-au numit semiŃi. Din neamul lui s-a
născut Ebar şi mai târziu Avraam, părintele poporului evreu,
din care se naşte Mântuitorul. SemiŃii au trăit în Orientul
Apropiat şi vorbesc şi astăzi limbile semite înrudite: akkadă,
ebraică, arameică, arabă, feniciană, etiopiana.
SEPTUAGINTA - (în latină: septuagjnta = „şapte-
zeci") - prima traducere în limba greacă a Vechiului
Testament, făcută în timpul regelui egiptean Ptolemeu
Filadelful (284-247 Î.Hr.).
Traducerea a fost făcută la propunerea lui Philadelpos,
şeful bibliotecii din Alexandria.
Pentru aceasta, faraonul Ptolemeu a cerut conducătorilor
evrei de la Ierusalim un exemplar ebraic al Vechiului
Testament şi 72 de traducători.
Aceştia au tradus Vechiul Testament în insula Phatos, în
şaptezeci şi două de zile, iar traducerea a fost pusă în vestita
bibliotecă din Alexandria.
Toate traducerile Vechiului Testament din Biserica
Ortodoxă s-au făcut apoi după Septuaginta.
SERAFIMI - (în ebraică: „seraf' = „a arde") - una
din cele nouă cete îngereşti, care „arde" de iubirea lui
Dumnezeu. După învăŃătura Bisericii Ortodoxe, serafimii cu
heruvimii şi tronurile formează prima triadă de îngeri.
SERGIU PAUL - proconsul roman în Cipru,
convertit de Sf. Pavel în prima călătorie misionară.
SET („înlocuitor") - al treilea fiu al lui Noe, care a
primit dreptul de „întâi născut".
O veche tradiŃie spune că Set a fost răpit cu trupul la
cer patruzeci de zile şi a aflat multe taine de la îngeri.
Urmaşii lui s-au numit „fiii lui Dumnezeu", iar ai lui Cain
„fiii oamenilor". Din neamul lui avea să se nască Enoh şi
apoi Noe.
SFÂRŞITUL LUMII - lumea a avut un început
şi va avea şi un sfârşit. Sfârşitul va fi de fapt o înnoire a
lumii (vezi „Parusia").
SFINłIREA TEMPLULUI - 1) eveniment de
referinŃă în istoria religioasă a poporului evreu, care a avut
loc în timpul lui Solomon. După terminarea lucrărilor de
zidire a templului din Ierusalim, care au durat şapte ani,
Solomon a hotărât sfinŃirea lui în zilele sărbătorilor din luna
Etanim, adică luna a şaptea. Şi venind toŃi bătrânii lui Israel,
au dus preoŃii şi leviŃii chivotul Domnului, cortul adunării
şi toate lucrurile sfinte din cort, în templu. Când preoŃii au
ieşit din locaşul sfânt, un nor a umplut casa Domnului, în
acest timp se aduceau jertfe vite mărunte şi mari care nu
se puteau socoti. Atunci Solomon a îngenuncheat înaintea
altarului pentru jertfe şi s-a rugat lui Dumnezeu. Iar Domnul
i-a zis lui Solomon: „Am auzit rugăciunea ta şi cererea ta...
am sfinŃit templul pe care 1-ai zidit ca să petreacă numele
Meu acolo în veci şi vor fi ochii şi inima Mea acolo în
toate zilele" (/// Regi 9,3).
2) După întoarcerea din robia babiloneană, la îndemnul
lui Zorobabal, losua şi prorocilor Agheu şi Zaharia, templul
dărâmat de Nabucodonosor II a fost rezidit şi sfinŃirea lui
s-a făcut în al şaselea an al domniei regelui Darie (/ Ezdra
6,15-17). l
SICHEM - străveche localitate în Canaan, situată
între munŃii Garizim şi Ebal. Aici s-au adunat evreii după
moartea lui Solomon, cerând lui Roboam uşurarea birurilor.
Acesta le-a respins cererea şi Palestina s-a divizat în regatul
de nord sau Israel şi regatul de sud sau Iuda. Sichemul a
fost prima capitală a Israelului. A fost distrus de Alexandru
Macedon şi apoi de loan Hircan.
196
Vespasian a zidit aici cetatea Flavia Neapolis, iar numele
de azi al localităŃii este Nablus.
SIDON - oraş port al Feniciei, pe Ńărmul Mării
Mediterane. De aici era originară Izabela, soŃia regelui Ahab.
SIHAR - oraş în Samaria, în apropierea fântânii lui
lacov, fiul lui Avraam. Aici a avut loc convorbirea
Mântuitorului cu femeia samarineancă.
Sihar este numele vechiului oraş Sichem.
SILA (sau SILVAN) - unul din „cei şaptezeci" de
apostoli. A luat parte la Sinodul Apostolic din anul 49-50
d.Hr. şi a dus hotărârea Sinodului Bisericii din Antiohia.
Avea darul prorociei şi a însoŃit pe Sf. Pavel în a doua
călătorie misionară.
A fost uns episcop al Corintului. E sărbătorit la 30 iulie
şi la 4 ianuarie.
SILOAM („trimis") - scăldătoarea Siloam era un fel
de lac în partea de sud-est a Ierusalimului. La Siloam a
fost trimis orbul din naştere şi spălându-se pe faŃa a început
să vadă.
SILVAN - făcea parte din „cei şaptezeci" de apostoli
şi a ajuns episcop al Tesalonicului. Este sărbătorit la 30
iulie şi la 4 ianuarie.
SIMBOLUL CREDINłEI (sau Crezul) - se
numeşte şi „Simbolul niceo-constanlinopolitan", pentru că
a fost alcătuit la primele două Sinoade ecumenice, de la
Niceea (325 d.Hr.) şi de la Constantinopol (381 d.Hr.). La
primul Sinod ecumenic s~au formulat primele şapte articole
ale Crezului, iar la Sinodul al doilea ecumenic s-au formulat
ultimele şapte articole.
Crezul este o mărturisire de credinŃă care expune pe
scurt dogmele fundamentale ale religiei creştine. De aceea
el reprezintă un moment important în slujba Sfintei Liturghii,
având forma de rugăciune.
Primul „simbol de credinŃă" este însă „simboluî apostolic",
DICłIONAR BIBLIC
197
alcătuit de SfinŃii apostoli în anii 49-50, care avea două-
sprezece articole.
SIMEON („cel drept") - 1) fiul patriarhului lacov,
născut de Lia.
2) Numele seminŃiei care se trăgea din Simeon.
3) Bătrânul Simeon - după TradiŃie a fost preot în
Ierusalim. El ar fi făcut parte din cei 72 de înŃelepŃi care
au tradus Vechiul Testament în limba greacă (vezi Septuaginta)
şi pentru că nu a crezut că „Fecioara va lua în pântece şi
va naşte pe Emanuel", a fost Ńinut de Dumnezeu ani mulŃi
ca să vadă împlinirea prorociei. De aceea, el a fost purtat
de Duhul Sfânt în templu când Mântuitorul a fost adus la
40 de zile. Şi luându-L Simeon în braŃe, a rostit rugăciunea:
„Acum siobozeşte pe robul Tău, Stăpâne..." Această
rugăciune se zice la vecernie. Este sărbătorit la 3 februarie.
4) Simeon ce se zice Niger - proroc în Antiohia, care a
hirotonit, împreună cu ceilalŃi proroci din acest oraş, pe Sf.
Pavel şi pe Barnaba pentru apostolat. El fusese un iudeu
botezat după Cincizecime.
SIMOiN (sau Simion) - 1) Simon, arhiereu în timpul
Macabeilor. A fost fiul lui Onie şi în jurul anului 200 î.Hr.,
din îndemnul lui s-a reparat templul, (înŃelepciunea lui lisus
Sirah 5,1-2).
2) Simon Macabeul (vezi „Macabei").
3) Simon-Petru (vezi „Petru").
4) Simon Zilotul sau Cananeul - făcea parte din grupul
celor 12 apostoli. Era originar din Galileea. Cuvântul arameic
„Cananeul" s-a tradus în greacă prin „Zilotuî". După TradiŃie,
a predicat în Egipt şi în Mauritania şi a murit ca martir
fiind răstignit pe cruce la Snanir, în Persia.
Se sărbătoreşte la 10 mai.
5) Simon „ruda Domnului" - şi fratele lui lacov, losif
şi Iuda (Matei 13,55). După TradiŃie, a fost episcop al
Ierusalimului din anul 62 d.Hr., când Sf. lacov cel Mic a
fost ucis cu pietre. Păstorind până la 120 de ani, a fost
martirizat prin răstignire în anul 107 d.Hr.
Se sărbătoreşte la 27 aprilie.
198
6) Simon Magul - vrăjitor din Samafia, botezat de diaconul
Filip. A voit să cumpere cu bani puterea de a mijloci
transmiterea harului peste cei botezaŃi. De aici păcatul
Simoniei, de a vinde sau cumpăra cu bani harul Duhului
Sfânt.
7) Simon Leprosul - în casa lui o femeie păcătoasă a
uns capul Mântuitorului (Matei 26,6-13).
8) Simon Fariseul - e una şi aceeaşi persoană cu Simon
Leprosul.
9) Simon Cireneanul - (din Cirene) - tatăl lui Alexandru
şi Ruf. El a fost pus de răstignitori să ducă crucea
Mântuitorului pe drumul Golgotei (Matei 27,32).
10) Simon Iscariotul - (din Cariot) - tatăl lui Iuda care
a vândut pe Mântuitorul pe 30 de arginŃi (loan 6,17).
11) Simon Tăbăcarul - (sau^ „curelarul") - era din lope
şi a fost botezat de Sf. Petru, în casa lui se afla apostolul
când au venit trimişii lui Corneliu Sutaşul, spre a-1 ruga pe
Sf. Petru să meargă la Cezareea.
SINAGOGA („adunare") - locaş de cult la iudei.
Sinagogile au apărut după dărâmarea templului de către
babiloneni, în timpul regelui Nabucodonosor II (586 î.Hr.).
Ele se menŃin şi după rezidirea templului de către Zorobabel.
De aceea, atât Mântuitorul cât şi SfinŃii apostoli au
învăŃat nu numai în templul din Ierusalim, ci şi în sinagogile
din Galileea şi ludeea.
SINAI -t-1) muntele pe care Moise a primit Legea
de la Dumnezeu. Se mai numeşte şi Horeb.
2) Peninsulă între Marea Mediterană, Oceanul Indian,
Golful Persic şi Marea Roşie. Aici se află muntele Sinai.
SINEDRIU - 1) Autoritate judecătorească în statele
elenistice.
2) Forul suprem de judecată al evreilor, în vremea
Mântuitorului, Sinedriul avea 71 de membri, aleşi dintre
arhierei, preoŃi, cărturari, saduchei, farisei şi dintre bătrânii
poporului. După prinderea Mântuitorului în grădina
Ghetsimani, Sinedriul L-a osândit la moarte, cerând după
aceea lui Pilat să-L răstignească.
DICłIONAR BIBLIC
199
SINOD - 1) Sinod local - adunarea episcopilor unei
Biserici locale. Sinodul local se întruneşte la anumite intervale
de timp, pentru a rezolva diferite probleme administrative
şi este autoritatea supremă a Bisericii respective,
2) Sinod ecumenic (în latină: conciliu) - adunarea
episcopilor Bisericii universale. Sinodul ecumenic este forul
suprem al Bisericii şi are autoritatea de a se pronunŃa în
ceea ce priveşte învăŃătura, morala, disciplina şi misiunea
Bisericii. Biserica Ortodoxă recunoaşte şapte sinoade
ecumenice, până la schisma din anul 1054.
Aceste sinoade sunt:
— Sinodul I ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.).
— Sinodul II de la Constantinopol (381).
— Sinodul III de la Efes (431).
— Sinodul IV de la Calcedon (451).
•— Sinodul V de la Constantinopol (553).
— Sinodul VI de la Constantinopol (680).
— Sinodul VII de la Niceea (787).
Catolicii au mai Ńinut după anul 1054 încă 14 concilii
sau sinoade ecumenice, până în anul 1962, cvând a avut loc
Conciliul II Vatican.
SION - sau „muntele Sion" - denumirea unei coline
din vechiul Jerusalim, pe care a fost înălŃată cetatea noului
Ierusalim, în sens duhovnicesc, Sion înseamnă Biserica
Creştină.
SIRACUZA - capitala Siciliei, unde Sf. Pavel a stat
trei zile când a fost adus la Roma.
SI SERA - comandantul armatei lui labin, regele
Canaanului. El a fost biruit de judecătorul Barac şi când a
fugit de pe câmpul de luptă s-a ascuns în cortul laelei,
femeia lui Hebar Chereul. în timp ce dormea, laela i-a
înfipt un Ńăruş în tâmplă şi 1-a omorât (Judecători 4).
SAMPETRU - numele dat în popor sărbătorii
SfinŃilor apostoli Petru şi Pavel, care se Ńine la 29 iunie.
SANTAMARIA - cu acest nume sunt cunoscute
200
două sărbători în cinstea Maicii Domnului: 1) Sântămăria
mare, la 15 august, în această zi se sărbătoreşte Adormirea
Maicii Domnului, care este ultimul praznic împărătesc din
timpul unui an bisericesc,
2) Sântămăria mică, la 8 septembrie, când se sărbătoreşte
Naşterea Maicii Domnului, care este primul praznic
împărătesc din timpul unui an bisericesc,
SANTILIE - denumire dată în popor zilei de 20
iulie, când se sărbătoreşte Sf. proroc Ilie Tesviteanul, despre
care se crede că are putere asupra tunetelor şi trăsnetelor.
SMIRNA - port al Lidiei din Asia Mică la -Marea
Egee. Biserica de aici e amintită în Apocalipsă (1,11; 2,6).
SODOMA - cea mai prosperă cetate din Canaan, în
timpul luî Avraam. Era aşezată pe Valea Sidinului, adică în
câmpia Iordanului. Ea a fost nimicită de Dumnezeu prin
„foc şi pucioasă" (vezi „Pierderea Sodomei").
SODOMIE - păcat împotriva firii, care. îşi trage
numele de la Sodoma şi care azi se numeşte homosexualitate.
Cei care săvârşesc acest păcat sunt numiŃi sodomiŃi sau
homosexuali. Iar „focul" ce a nimicit Sodoma anticipează
„focul veşnic" în care vor arde toŃi cei care pe lângă celelalte
păcate grele s-au făcut vinovaŃi şi de păcatul homosexualităŃii.
SOFONIE - 1) al nouălea dintre profeŃii mici. A
fost fiul lui Cuşi, din neamul lui lezechia şi a profeŃit în
zilele lui losia, fiul lui Amon, regele lui Iuda (anul 620
Î.Hr.).
2) Cartea Sofonie - carte canonică de valoare profetică
a Vechiului Testament. Are 3 capitole şi cuprinde îndemnuri,
sfaturi şi mustrări adresate evreilor.
SOLOMON („pace") - unul din cei mai mari regi
ai Israelului (973-933 î.Hr.). A fost fiul lui David şi al
Betşebei, fosta soŃie a lui Urie Heteul. Solomon s-a făcut
cunoscut prin înŃelepciunea sa proverbială. El a avut relaŃii
comerciale şi de bună vecinătate cu toate statele din jur.
A construit în Ierusalim multe palate, dar cea mai măreaŃă
construcŃie a sa avea să fie templul ce-i poartă numele.
DICłIONAR BIBLIC
201
Din cauză că multe din soŃiile sale au fost idolatre, în ultima
parte a vieŃii Solomon a căzut în idolatrie.
Ca pedeapsă pentru idolatrie, în timpul lui Roboam, fiul
său, Israelul avea să se divizeze în regatul de nord sau Israel
§i regatul de sud sau Iuda. CărŃile canonice scrise de Solomon
sunt: „Proverbele lui Solomon", „Cântarea Cântărilor" şi
probabil „Eclesiastul", iar cartea necanonică este „înŃelep-
ciunea lui Solomon".
SOSIPATRU - episcop în Iconia Pamfiliei. înainte
el 1-a însoŃit pe Sf. Pavel şi făcea parte din „cei- şaptezeci"
de apostoli. Este sărbătorit la 28 aprilie şi la 4 ianuarie.
SOSTEN - conducătorul sinagogii din Corint. A ajuns
episcop în Colotbnia. E sărbătorit la 29 martie şi la 4
ianuarie.
SPIRITISM - este credinŃa în „existenŃa" spiritelor
şi în posibilitatea de a comunica direct cu ele prin diferite
procedee.
Practica spiritistă nu este nouă, ci se cunoştea cu mii
de ani înainte de întruparea Mântuitorului lisus Hristos.
Spiritismul modern însă, îşi are originea în America de
Nord şi are ca întemeietoare pe surorile Fox.
Cartea de bază a spiritiştilor este „Le livre des esprits"
(Cartea spiritelor), scrisă de juristul şi medicul Hippolyte de
Nisard Rivail, cunoscut sub pseudonimul Allan Kardec.
Spiritismul a pătruns nu numai printre cei neînvăŃaŃi ci şi
în rândurile savanŃilor, politicienilor, literaŃilor etc. ConcepŃia
spiritistă este plină de contradicŃii şi absurdităŃi şi nu este
unitară, în general, spiritiştii susŃin că Dumnezeu este
mărginit, nu există din eternitate şi sunt mai multe Sfinte
Treimi.
Mântuitorul, zic ei, nu este Dumnezeu ci un simplu
Profet, ca şi Moise şi El nu a adus mântuirea.
Cred în reîncarnarea spiritelor şi în posibilitatea
comunicării cu ele. Mesajele spiritelor s-au dovedit însă
banale, contradictorii şi ridicole.
Un celebru medium-spiritist, Daniel Dunglas Home, care
202
a lucrat cu William Crooks, a spus pe patul de moarte: „în
ceea ce mă priveşte, n-am întâlnit niciodată spirite. M-am
servit de ele, pentru a da practicilor mele o aparenŃă de
mister... Nu! Un medium nu poate crede în spirite. Este
chiar îndreptăŃit să nu le accepte", între explicaŃiile care se
pot da fenomenelor spiritiste sunt: trucajul, scamatoria,
halucinaŃia, iluzia, hipnotismul, sugestia, folosirea de
inconştient, pocnituri prin contracŃia rapidă a muşchilor,
existenŃa ventrilogilor („vorbitori din stomac"),
somnambulismul, iar comunicările din lumea spiritelor sunt
de fapt lucrări drăceşti. Demonii sunt cei care se substituie
sufletelor celor morŃi, reproducându-le vocea şi spunând
unele amănunte din viaŃa celui decedat, pentru a amăgi pe
cei neavizaŃi.
De aceea Biserica Ortodoxă condamnă şi interzice cu
toată hotărârea practica spiritistă.
STOICI - discipolii lui Zenon, care a trăit în Atena
între anii 335-264 î.Hr. Filosoful Zenon învăŃa că fericirea
omului este determinată de efort şi de stările tensionale ale
sufletului. Epicur, dimpotrivă, cerea liniştirea sufletului şi a
trupului.
SUTAŞ - comandant peste o sută de ostaşi romani.
Cei mai mulŃi erau păgâni, dar şi dintre ei unii s-au botezat.
SUZANA - 1) femeie frumoasă pârâtă de doi bătrâni
judecători desfrânaŃi că a fost prinsă în adulter, în timp ce
se îmbăia. Datorită acestei acuzaŃii, Suzana a fost condamnată
la moarte. A intervenit însă Daniil, care dovedeşte minciuna
judecătorilor, şi ea a fost eliberată iar bătrânii condamnaŃi
la moarte.
2) Istoria Suzanei - scriere necanonică a Vechiului
Testament. Are un capitol şi istoriseşte această întâmplare.
3) Una dintre femeile mironosiŃe care au urmat pe
Mântuitorul pe drumurile Palestinei, ajutându-1 cu „avutul
lor".
„ŞAPTEZECI" - se referă la „cei şaptezeci" de
ucenici ai lui lisus Hristos, care formau un grup aparte de
cei doisprezece apostoli.
Şi aceştia, ca şi cei doisprezece apostoli, au fost trimişi
la propovăduire, dându-li-se puterea de a învăŃa, de a
vindeca pe bolnavi şi de a alunga pe demoni, fiind martori
ai învierii Domnului.
Dintre „cei şaptezeci" s-a format apoi ierarhia Bisericii:
episcopi, preoŃi şi diaconi.
Soborul „Celor şaptezeci" de apostoli se sărbătoreşte la
4 ianuarie.
ŞARPELE DE ARAMĂ - (Numeri 21) -
1) aminteşte în primul rând de răzvrătirea evreilor împotriva
lui Dumnezeu şi a lui Moise în valea Edemului. Datorită
cârtirii, Dumnezeu nu i-a mai apărat şi evreii au fost atacaŃi
de şerpi veninoşi. Aproape în orice cort erau morŃi şi
muribunzi. La rugăciunea lui Moise, Dumnezeu le-a poruncit
să facă un şarpe de aramă şi să-1 pună pe două lemne în
formă de cruce, ca toŃi cei muşcaŃi de şerpi să privească la
şarpele de aramă şi să nu moară. MulŃi nu au crezut celor
făcute de Moise şi au murit în chinuri groaznice.
Iar cei care se aflau în agonia morŃii şi erau aduşi de
alŃii ca să privească chiar şi o singură dată la şarpele de
aramă,^ se vindecau deplin.
2) în al doilea rând, şarpele de aramă prefigura răstignirea
Mântuitorului pe cruce, cum însuşi El îi relevă lui Nicodim,
că „aşa trebuie să se înalŃe Fiul Omului" (loan 3,14).
De aceea, numai prin crucea Domnului putem scăpa de
veninul ucigător al demonilor.
SILO - aşezare străveche în Palestina, situată la vest
de Marea Moartă. Aici s-a aflat cortul sfânt până în vremea
204
arhiereului Eli şi tot aici a fost adus copilul Samuel de
mama sa Ana. în cele din urmă, cetatea a fost nimicită de
filisteni.
ŞTEFAN - primul din cei şapte diaconi hirotoniŃi de
apostoli (Fapte 6, 1-6) şi primul mucenic al Bisericii. El a
fost judecat şi condamnat la moarte de Sinedriu prin uciderea
cu pietre. In timpul martirajului, hainele celor ce-1 ucideau
erau păzite de Saul, care avea să ajungă apostolul neamurilor
sub numele de Pavel.
Sf. Ştefan e sărbătorit în ziua de 27 decembrie.
ŞTEFANA - ucenic al apostolului Pavel, originar din
Corint. După botez, casa lui a ajuns prima Biserică din
Corint, iar el şi fiii săi, primii păstori din acest oraş.
E sărbătorit la 15 iunie.
TABOR - munte în Galileea, la 10 km răsărit de
Nazaret. După TradiŃie, pe acest munte s-a schimbat la faŃă
Mântuitorul lisus Hristos (vezi „Schimbarea la faŃă").
TADEU - vezi „Iuda Tadeul".
TAINA - (în greceşte: mysterion, în latină: mysterium
sacramentum = taină, simbol sacru) - are două înŃelesuri:
1) înseamnă ceva necunoscut şi de nepătruns pentru
mintea omului, cum ar fi: „taina lui Dumnezeu", „taina
omului", „taina întrupării Fiului lui Dumnezeu", „taina
mântuirii" etc.
2) Taina este apoi împărtăşirea sau comunicarea energiei
divine necreate a harului printr-o lucrare văzută, săvârşită
de preot. De aceea, toate Tainele Bisericii sunt în legătură
cu lisus Hristos, care le-a instituit, şi numai prin ele creştinul
participă real la taina mântuirii. Baza generală a Tainelor
Bisericii este credinŃa că Dumnezeu poate lucra asupra
creaturii în realitatea ei vizibilă, iar baza Tainelor în sensul
lor restrâns este întruparea Cuvântului şi faptele Lui
mântuitoare.
Tainele au o parte văzută şi o parte nevăzută şi ele sunt
lucrări invizibile ale lui Hristos săvârşite prin actele vizibile
împlinite de preoŃi, prin care se constituie Biserica şi care
se săvârşesc în Biserică.
în Biserica Ortodoxă sunt şapte Sf. Taine:^
Botezul, Mirungerea, Sf. Euharistie sau împărtăşanie,
PocăinŃa, numită şi Spovedania sau Mărturisirea, Cununia
sau Nunta, Maslul şi Hirotonia sau PreoŃia.
TALION - Legea talionului prevedea la evrei
pedepsirea vinovaŃilor în raport cu răul făcut: „ochi pentru
ochi şi dinte pentru dinte".
206
Această lege a răzbunării avea să înceteze prin legea
iubirii şi a iertării adusă de Mântuitorul.
TALITHA—KUMI - (în arameică: „copilă Ńie zic,
scoală-te") - prin aceste cuvinte a înviat Domnul pe fiica
lui lair.
TAMARA - nora lui Iuda, unul din cei 12 fii ai
patriarhului lacov.
Iuda a avut trei băieŃi de la soŃia sa Şua, care era
canaaneancă. Aceştia au fost: Ir, Onan şi Şela. Ir s-a căsătorit
cu Tamara, dar pentru că era rău, a fost pedepsit cu moartea
de Dumnezeu. Atunci Tamara a fost luată de soŃie de fratele
lui Ir, Onan, în virtutea leviratului. Acesta, pentru a nu
ridica fii fratelui său Ir, a căzut în păcatul onaniei şi a fost
omorât.
în cele din urmă, Tamara îl înşeală pe Iuda, socrul său,
şi naşte doi băieŃi gemeni. Primul a fost numit Fares şi
acesta avea să fie strămoşul lui David, din urmaşii căruia
s-a născut Mântuitorul.
TARS - capitala Ciliciei, în Asia Mică. Se afla la 18
km de Marea Mediterană, pe Ńărmul Cidnului. Aici s-a
născut Sf. Pavel, apostolul neamurilor. Locuitorii oraşului
se bucurau de drepturi romane speciale şi de aceste drepturi
a făcut caz Sf. Pavel când a cerut să fie judecat de Cezar.
TA VITA - („căprioară") - tânără creştină din lope
înviată de Sf. Petru, la rugămintea celorlalte femei creştine
din această localitate.
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂ-
TORUL - s-a făcut din ordinul regelui Irod Antipa
(4-39 d.Hr.).
Irod a închis în temniŃă pe Sf. loan Botezătorul din
cauza'Irodiadei, femeia fratelui său Filip, pe care o luase
de soŃie. loan îi zicea lui Irod: „Nu-Ńi este îngăduit să Ńii
pe femeia fratelui tău". Din această cauză Irodiada îl ura
de moarte.
Sărbătorind ziua de naştere, Irod a oferit ospăŃ
dregătorilor lui şi mai-marilor Galileei, iar Salomeea, fiica
DICłIONAR BIBLIC
207
Irodiadei, a intrat în sala ospăŃului şi jucând a plăcut lui
Irod. El i-a jurat în faŃa invitaŃilor că îi va da „orice va
cere", până la jumătate din regatul său.
Atunci Salomeea, învăŃată de Irodiada, i-a cerut „pe
tipsie, capul lui loan Botezătorul". Irod s-a întristat, pentru
că preŃuia pe loan, dar din cauza jurământului, a trimis un
paznic să-i taie capul. Acela i-a tăiat capul în temniŃă şi
aducându-1 pe tipsie 1-a dat fetei, iar fata 1-a dat Irodiadei.
Când au auzit de cele întâmplate, ucenicii Sf. loan
Botezătorul au venit de i-au luat trupul şi 1-au îngropat.
Tăierea capului Sf. loan Botezătorul se sărbătoreşte la
29 august.
TĂIEREA ÎMPREJUR - vezi „Circumciziunea".
TEMPLU - 1) Clădire în care popoarele din
antichitate aduceau diferite jertfe zeilor şi în care oficiau
toate ceremoniile rituale, potrivit credinŃei lor.
2) Templul din Ierusalim - a fost centrul vieŃii religioase
le evrei. Pentru prima dată templul din Ierusalim a fost
construit de Solomon, pe muntele Moria, după asemănarea
Cortului Sfânt.
Acest templu a fost distrus în anul 586 î.Hr. de regele
Nabucodonosor II şi rezidit din temelie de Zorobabel, când
iudeii au revenit din robia babiloneană.
Apoi a fost reparat de Irod cel Mare.
Pe vremea Mântuitorului templul din Ierusalim se întindea
pe o suprafaŃă de 5 ha, fiind făcut în trei terase suprapuse.
Prima terasă se numea curtea sau tinda neamurilor şi
cuprindea o suprafaŃă de aproape 2,5 ha. Curtea era
neacoperită, fiind înconjurată de vaste pridvoare sau portice
acoperite, cu trei rânduri de coloane la apus, nord şi răsărit,
iar la sud cu patru rânduri de coloane.
Sub aceste portice învăŃa Mântuitorul pe oameni când
venea la templu şi în această curte erau vânzătorii de animale
pentru jertfe şi schimbătorii de bani.
A doua terasă se înălŃa în mijlocul curŃii neamurilor şi
era înconjurată de ziduri cu patru uşi mari la nord şi sud.
208
în mijlocul zidului dinspre răsărit era doar o uşă şi mai
mare, numită „Poarta Frumoasă".
Terasa aceasta era înconjurată de o scară cu 14 trepte
şi forma tot un fel de curte, unde intrau numai evreii. Ea
se împărŃea în două, într-o parte a bărbaŃilor şi-n partea
cealaltă a femeilor.
în partea de nord se afla Korvana, adică sala tezaurului
templului sau gazofilachia.
Apoi urma a treia terasă sau templul propriu-zis. Acesta
se împărŃea în trei: vestibulul sau tinda, „Sfânta", unde
intrau numai preoŃii, şi „Sfânta Sfintelor", unde numai o
dată pe an intra arhiereul la ziua Ispăşirii, numită şi a
înnoirii.
Acest templu a fost distrus de romani în anul 70 d.Hr.
3) în sens spiritual, Mântuitorul vorbeşte şi de un „templu
al trupului Său", iar Sf. Pavel zice că trupurile creştinilor
sunt „temple ale lui Dumnezeu' (/ Corinteni 3,16).
4) Este un templu şi-n cer, pe care 1-a văzut Moise
prin revelaŃia din Sinai şi despre care se vorbeşte în
Apocalipsă (3,12).
TEOFIL - (în greceşte: „prieten al lui Dumnezeu")
- personalitate marcantă la romani, căruia i-au fost adresate
de Sf. Luca atât Evanghelia a treia, cât şi Faptele Apostolilor.
Cu timpul el s-a convertit la creştinism.
TEOSOFIA - (sau cunoaşterea „desăvârşită" a
înŃelepciunii divine) - este un sistem sincretist care a apărut
ca urmare a exagerărilor spiritismului. Teosofia îşi are originea
în Orient, în vechea cugetare indiană.
întemeietoarea sistemului teosofic a fost Elena
Blavatskaia (1831-1896), care deşi era rusoaică a trăit mai
mult în apus, apoi în SUA şi India.
După moartea Elenei Blavatskaia (în 1896) şi a soŃului
ei Samuel Olcott (în 1907), conducerea societăŃii a fost
preluată de Annie Bessant şi apoi de poetul Krâshnamurti.
Mişcarea teosofică este de nuanŃă spiritistă şi susŃine
posibilitatea cunoaşterii nemijlocite a „esenŃei lui
Dumnezeu", cu ajutorul unei intuiŃii mistice sau iluminări.
DICłIONAR BIBLIC
209
După învăŃătura teosofică, Dumnezeu există dar nu este
transcendent, ci contopit în natură. Deci se susŃine
panteismul. lisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci un
simplu om (aşa cum susŃineau în secolul IV şi V Arie şi
Nestorie). După teosofi nu există îngeri, diavoli, rai, iad,
revelaŃie, Biserică, Taine, dogme etc.
Din această cauză teosofia este o sectă care susŃine mai
multe erezii şi nu are nici o legătură cu creştinismul.
Cu timpul, Rudolf Steiner avea să creeze o nouă direcŃie
în teosofie, pe care o numeşte antroposofie. Antroposofiâ
a încercat o apropiere de creştinism, dar prin noile aberaŃii
şi falsuri preluate de la diferite secte, este în realitate tot
atât de departe de adevăratul creştinism ca şi teosofia şi
spiritismul.
TERAH - unul din urmaşii lui Sem şi apoi ai lui
Eber. S-a născut în cetatea Ur din Caldeea. El a avut trei
fii: Avraam, Nahor şi Haran, tatăl lui Lot. După moartea
lui Haran, Terah a luat pe Avraam, pe Sarra, soŃia lui
Avraam, şi pe Lot şi au venit în Haran, oraş în nordul
Mesopotamiei. Terah a trăit aici 205 ani şi apoi a murit.
TERłUL - retorul pus de sinedrişti să-1 acuze pe
Sf. Pavel la Cezareea, în faŃa procuratorului Felix.
TERłIUS - sclav creştin care 1-a ajutat pe Sf. Pavel,
făcând pe tahigraful. După TradiŃie, a fost hirotonit episcop
în oraşul Iconiu. E sărbătorit la 30 octombrie.
TESALONIC - 1) capitala provinciei romane
proconsulare Macedonia, din anul 146 î.Hr. Numele îl are
de la „Tesalonica", sora lui Alexandru Macedon. Este situat
pe Ńărmul Mării Egee. Sf. Pavel a ajuns în Tesalonic în a
doua călătorie misionară.
2) Epistola întâi către Tesaloniceni şi Epistola a doua
către Tesaloniceni - (vezi Epistolele pauline).
TESTAMENT - 1) - act unilateral cu valoare
juridică, prin care cel care face testamentul lasă bunurile
sale după moarte, ori unor rude, ori altor persoane.
2) Vechiul Testament - este „Legământul" făcut de
210
Dumnezeu cu Avraam, reînnoit cu poporul evreu la ieşirea
din robia egipteană şi încheiat prin Moise când s-a dat
Legea pe Sinai.
Prin Vechiul Testament se mai înŃelege şi prima parte a
Bibliei sau a Sf. Scripturi care cuprinde cărŃile scrise de la
Moise şi până la Macabei.
3) Noul Testament - a fost încheiat de Mântuitorul la
Ierusalim şi a fost pecetluit cu sângele Său dumnezeiesc
când iudeii L-au răstignit pe Crucea Golgotei.
Prin Noul Testament se mai înŃelege şi partea a doua a
Sfintei Scripturi, care cuprinde cele 27 de cărŃi canonice, cu
un conŃinut istoric, didactic şi profetic.
între Vechiul Testament şi Noul Testament este o strânsă
legătură. Astfel Noul Testament este împlinirea Vechiului
Testament, iar Vechiul Testament are valoare şi putere prin
Noul Testament.
TEUDA - unul din cei cinci conducători ai revoltei
împotriva romanilor. El era evreu de neam. După înăbuşirea
revoltei el a fost omorât împreună cu ceilalŃi.
TIATIRA - oraş din Ńinutul Lidiei, în Asia Mică. Era
aşezat între oraşele Sardes şi Pergam, fiind vestit în perioada
apostolilor prin stofele de purpură ce se făceau aici.
Biserica din Tiatira este amintită şi în Apocalipsă
(2,18-20).
TIBERIADA - vezi Ghenizaret
TIBERIUS CEZAR - împărat roman, între anii
14-37 d.Hr. S-a născut în anul 42 î.Hr. la Romajşi a fost
adoptat de împăratul August, care nu a avut copii, în timpul
lui Tiberius şi-au desfăşurat activitatea atât Sf. loan
Botezătorul cât şi Mântuitorul lisus Hristos.
TIHIC - unul din „cei şaptezeci" de apostoli. Era din
Asia şi după ce a însoŃit pe Sf. Pavel, a fost hirotonit episcop
al Calcedonului din Bitinia.
Se sărbătoreşte la 8 decembrie şi la 4 ianuarie.
TIMON - făcea parte din „cei şaptezeci" de apostoli.
DICłIONAR BIBLIC
211
A fost hirotonit între cei şapte diaconi şi apoi a ajuns
episcop în localitatea Vosta, din Arabia.
Se sărbătoreşte la 28 iulie.
TIMOTEI - 1) unul din cei mai apropiaŃi ucenici ai
Sf. Pavel. Era originar din Listra Licaoniei. Mama lui era
de neam evreu, iar tatăl era grec.
în anul 64 d.Hr., Sf. Pavel 1-a hirotonit episcop al
Efesului. După TradiŃie, ar fi fost ucis cu pietre şi ciomege
de păgâni, în anul 97 d.Hr.
Este sărbătorit la 22 ianuarie.
2) Epistola întâi şi a doua către Timotei - (vezi Epistolele
pauline).
TIR - oraş din Fenicia şi port la Marea Mediterană.
A fost unul dintre cele mai importante oraşe ale Feniciei,
împreună cu Sidonul.
TIRANUS - profesor de retorică în Efes, în casa
căruia Sf. Pavel a predicat doi ani de zile.
TIRSA (TIRłA) - veche localitate din Canaan. A
fost într-un timp capitala regatului de nord sau Israel.
TIT - 1) ucenic apropiat al Sf. Pavel, de neam elin.
Este uns de Sf. Pavel episcop în Creta, în anul 64 d.Hr.
După TradiŃie, ar fi vestit Evanghelia şi în părŃile DalmaŃiei,
murind la o vârstă destul de înaintată. E sărbătorit la 25
august.
2) Epistola către Tit - (vezi Epistolele pauline).
3) Titus - împărat roman (69-79 d.Hr.).
Este fiul împăratului Vespasian.
în anul 70 d.Hr., Tit a cucerit Ierusalimul şi a distrus
templul.
TOBIT - 1) tatăl lui Tobie. Era evreu de neam şi a
fost dus^în robia asiriană, stabilindu-se în Ninive, capitala
Asiriei. în acest oraş Tobit a fost de mare ajutor evreilor
săraci şi neajutoraŃi. Rămânând orb şi sărac, Tobit trimite
pe Tobie la Gabael în Ragheşul Mediei. Dar mai întâi Tobie
212
se opreşte la Raguel, ruda sa, în Ecbatana, cu a cărui fiică,
Sara, se căsătoreşte.
în cele din urmă Tobie vine la Ninive cu Sara şi cu
banii de la Gabael, iar Tobit este vindecat de orbire, în
lunga sa călătorie Tobie a fost însoŃit, învăŃat şi apărat de
arhanghelul Rafael, în chip de om.
TOMA - făcea parte din grupul celor 12 apostoli şi
era originar din Galileea.
El nu era cu ceilalŃi apostoli când Ii s-a arătat Mântuitorul
în seara zilei învierii şi de aceea a zis că va crede numai
dacă va pipăi cu mâna lui rănile Mântuitorului. Acest lucru
s-a întâmplata opta zi de la înviere, încredinŃându-se şi el
de adevărul învierii Domnului. După TradiŃie, Sf. Toma a
vestit Evanghelia la părŃi şi în India. E sărbătorit la 6
octombrie.
2) Duminica Tomii - prima duminică după Duminica
învierii, adică a opta zi de la înviere.
TOJRA - („lege") - denumire dată Pentateuhului lui
Moise. în sens mai larg însă, Tora cuprinde şi cărŃile profetice
şi hagiografele.
Tora este cartea sfântă la evreii mozaici.
TRĂDAREA LUI IUDA - este unul dintre cele
mai triste momente din istoria patimilor Mântuitorului lisus
Hristos. învoindu-se pentru treizeci de arginŃi să vândă pe
Domnul, Iuda a mers după Cina cea de Taină la mai-marii
iudeilor, şi luând „oaste şi slujitori" cu „săbii şi cu ciomege",
a venit în grădina Ghetsimani, ştiind mai dinainte locul unde
obişnuia Mântuitorul să se roage.
Şi apropiindu-se de lisus, a zis: „Bucură-te, învăŃătorule!"
Şi L-a sărutat. Mântuitorul 1-a lăsat să-L sărute şi i-a zis:
„Prietene, pentru ce ai venit?" (Matei 26,47-50). Prin aceasta
Domnul voia să-1 trezească pe Iuda, dar în zadar. „Atunci
ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe lisus şi L-au prins"
(Matei 26,50).
Sărutarea lui Iuda este una dintre cele mai condamnabile
infamii. El a folosit simbolul frăŃiei, păcii şi dragostei pentru
DICłIONAR BIBLIC
213
trădare. Când şi-a dat seama de marea greşeală făcută, a
fost prea târziu pentru el. De aceea, a aruncat argintii în
templu şi apoi s-a spânzurat. Trădarea lui Iuda ne atrage
atenŃia în acelaşi timp cum să ne purtăm cu trupul euharistie
al Mântuitorului.
TRECEREA IORDANULUI - după moartea lui
Moise, conducerea poporului evreu a fost preluată de losua
Navi. Ajungând la apa Iordanului, fiii lui Israel au stat pe
loc trei zile. Dumnezeu a poruncit atunci lui losua ca preoŃii
ce poartă chivotul Domnului să intre în apă şi să se oprească
la mijlocul Iordanului.
Când preoŃii au făcut aşa, apa care curgea din sus s-a
oprit şi s-a făcut perete pe o foarte mare distanŃă, până la
cetatea Adam, iar cea care curgea spre Marea Moartă s-a
scurs, încât poporul a trecut Iordanul în faŃa Ierihonului ca
pe uscat. Iar când preoŃii care purtau chivotul legământului
au ieşit din Iordan, apa a pornit ca mai înainte şi a curs
până peste maluri,
TRECEREA PRIN MAREA ROŞIE - ieşind
din robia egipteană, evreii conduşi de Moise şi călăuziŃi de
înger, care se arăta ziua ca un nor iar noaptea ca un stâlp
de foc, au ajuns la Marea Roşie, în acest timp, faraon s-a
căit că a dat drumul evreilor şi a plecat cu 600 de care şi
cu toată călărimea Egiptului, după ei, ajungându-i la Marea
Roşie. Atunci Moise a lovit Marea Roşie cu toiagul şi apa
s-a despărŃit în două, încât poporul a trecut marea ca pe
uscat.
Iar când armata lui faraon a intrat după evrei în mijlocul
mării, Moise a întins mâna asupra mării şi apa s-a întors
la locul ei. Şi aşa au fost înecaŃi egiptenii în mijlocul mării.
Faraonul simbolizează pe Satana iar apa Mării Roşii
simbolizează apa Botezului, prin care creştinii primesc puterea
harului ce îi ajută să lupte cu demonii.
TROA - port pe Ńărmul de nord-vest al Asiei Mici,
în Ńinutul Misiei. Pentru prima dată Sf. Pavel a ajuns aici
214
în a doua călătorie misionară, iar în călătoria a treia misionară
el a înviat în Troa pe tânărul Eutihie.
TROFIM - unul din „cei şaptezeci" de apostoli. Era
originar din Efes şi 1-a însoŃit pe Sf. Pavel la Ierusalim. A
murit ca martir în timpul lui Nero, fiind decapitat la Roma.
TUMMIM - vezi Urim.
T
łARINA OLARULUI - terenul cumpărat de
sinedrişti cu cei treizeci de arginŃi aruncaŃi de Iuda în templu,
când şi-a dat seama că a vândut sânge nevinovat. I s-a zis
„Ńarina olarului", pentru că a fost cumpărată de la un olar,
iar mai târziu a primit numele de Hachedama, adică „Ńarina
sângelui". Aici aveau să se îngroape străinii care mureau la
Ierusalim şi tot aici s-a spânzurat Iuda de un arbore. Această
Ńarină se afla în sudul Ierusalimului, dincolo de valea Hinnom.
u
UCIDEREA CU PIETRE - era pedepsa cu
moartea prevăzută de Legea Vechiului Testament, iar martorii
care aduceau învinuirile împotriva celor nelegiuiŃi, aruncau
primele pietre asupra condamnaŃilor.
Intre păcatele care atrăgeau această pedeapsă se pot
număra: blasfemia, adulterul, călcarea Legii, hulirea etc.
UGARIT - străvechi oraş din Fenicia, pe Ńărmul Mării
Mediterane. Locuitorii Ugaritului pe lângă faptul că
cunoşteau scrisul pe plăci de pământ, erau idolatri,
închinându-se lui Baal şi zeului El.
UNITĂłI DE MĂSURĂ - măsurile de lungime,
de capacitate şi de greutate, ca şi monedele întrebuinŃate
de evrei au suferit unele schimbări nu numai ca numire ci
şi ca valoare, datorită perioadei îndelungate în care s-au
scris cărŃile Sfintei Scripturi (1230 LHr. - 29 d.Hr.).
1) Măsurile de lungime au fost:
deget (0,02 m), lat de mână (0,08 m), palmă (0,24 m),
cot (0,48 m), picior (0,32 m), pas (0,96 m), braŃ (1,75 m),
prăjină (2,88 m), stadii (185,00 m), milă (1480 m).
Calea sâmbetei era de 1000 de paşi (aproximativ 1000 m),
jug - suprafaŃa ce putea fi arată de doi boi într-o zi (aprox.
2500 m).
2) Măsuri de capacitate pentru cereale:
homer sau kor (388,00 1), letek (194,100 1), efa (38,80 1),
şea sau saton (12,90 1), hin sau efapmer (6,5 1), omer sau
isarom (3,88 1), kab (2,20 1), log (0,55 1).
3) Măsuri de capacitate pentru lichide:
kor (388,00 1), bath (38,00 1), hin (6,50 1), kab (2,20 1),
log (0,55 1).
4) Măsuri de greutate:
DICłIONAR BIBLIC
217
talant (34,5 kg), mină (0,575 kg), siclu (11,5 gr), gheră
(0,57 gr = 1/20 siclu) şi litră (326,00 gr).
5) Monede:
Siclul - din aur (16,36 gr); din argint (14,54 gr),
Demi-siclul = 1/2 siclul, drahma - din aur (4,09 gr); din
argint (3,65 gr), Didrahma = 2 drahme, statirul - din aur
(8,52 gr) - din argint (14,60 gr), dinarul = din argint
(4,05 gr), mina - din aur (818,00 gr), din argint (727,00 gr),
talantul - din aur (49,077 kg), din argint (43,620 kg).
Codratul, leptaua, asariul şi obolul erau mici subdiviziuni
din aramă. Iar mina (= 50 sicii = 2000 de drahme, şi
talantul (= 3000 sicii = 12000 drahme), nu erau monede,
ci denumiri ale sumelor monetare mari.
UR - oraşul în care s-a născut patriarhul Avraam. El
se afla în sudul Babilonului. Din Urul Caldeei, Terah, tatăl
lui Avraam, a venit cu familia sa în Haran, oraş situat în
partea de nord a Mesopotamiei.
URANUS - unul din „cei şaptezeci" de apostoli şi
care 1-a ajutat pe Sf. Pavel la Roma. TradiŃia spune că a
fost episcop al Macedoniei. E sărbătorit la 31 Octombrie şi
la 4 ianuarie.
URIE - om viteaz în armata lui David, de origine
hitită. Pe soŃia lui o chema Batşeba. El a fost omorât în
lupta cu amoniŃii, fiind pus, după porunca lui David, în
prima linie de luptă.
URIM şi TUMMIM - erau două pietre preŃioase
de mare strălucire pe care le purtau arhiereii Vechiului
Testament. Când se aduceau înaintea lui Dumnezeu diferite
chestiuni spre aprobare, o coroană de lumină care înconjura
piatra din dreapta, era semnul aprobării divine, iar când un
nor înconjura piatra din stânga, era dovada dizgraŃiei divine.
v
VAMEŞ - slujbaş al statului care lucra la vamă şi
care aduna impozitele şi dările. Pe vremea Mântuitorului
lisus Hristos, punct de vamă era şi în oraşul Capernaum.
Sf. Evanghelist Matei fusese „mai mare peste vameşi".
VASAN - unul din cele mai puternice regate din
Canaan, în timpul intrării evreilor în łara FăgăduinŃei. După
ce evreii conduşi de Moise au învins pe amoreii lui Sihon,
regele Heşbonului, au ajuns la hotarele Vasanului. Locuitorii
erau uriaşi, violenŃi şi cruzi, având ca rege pe „uriaşul
uriaşilor", numit Og.
Armata uriaşilor a fost înfrântă şi Og omorât, căci „însuşi
Dumnezeu lupta cu evreii". łinutul Vasanului a fost apoi
dat ca moştenire la jumătate din seminŃia lui Mânase.
VELIAR - (apostat) o altă denumire dată lui Satan
sau Belzebut, căpetenia demonilor.
VENIAMIN - (sau Beniamiri) - 1) unul din cei 12
patriarhi. A fost ultimul copil al lui lacov, născut de Rahila,
care a murit la moartea lui. Veniamin înseamnă „fiul durerii".
2) Una din cele 12 seminŃii ale lui Israel, care avea să
se tragă din Veniamin. Din această seminŃie a făcut parte
atât Saul, primul rege al evreilor, cât şi Saul din Tars, viitorul
apostol Pavel.
VINDECAREA ÎNDRACITULUI DIN
GADARA - ca Dumnezeu, Mântuitorul a vindecat nu
numai oameni bolnavi trupeşte şi sufleteşte, ci şi îndrăciŃi
sau demonizaŃi. Ajungând în Ńinutul gadarenilor, El a fost
întâmpinat de un îndrăcit în care erau şase mii de demoni,
adică o „legiune". La rugămintea demonilor, Mântuitorul le
îngăduie să intre într-o turmă de porci, după ce^mai înainte
îl mărturisiseră „Fiul lui Dumnezeu celui Prea înalt". Apoi
DICłIONAR BIBLIC
219
turma de porci s-a aruncat în mare. Demonizatul, liniştit şi
stăpân pe mintea sa, L-a rugat pe Domnul să-i îngăduie
ca să-L urmeze. Dar Mântuitorul îl trimite în cetate, ca să
vestească gadarenilor nerecunoscători, care L-au alungat pe
Domnul din hotarele lor, cât „bine i-a făcut lui Dumnezeu".
VITEZDA - („casa milei") - scăldătoare sau lac din
Ierusalim, lângă Poarta Oilor, în cele cinci pridvoare ale
scăldătorii se aflau mulŃi bolnavi, deoarece o dată pe an,
un înger tulbura apa şi primul intrat se vindeca. La Vitezda
a vindecat Mântuitorul pe un om bolnav care zăcea paralizat
de 38 de ani.
VIłELUL DE AUR - idol făcut de evrei la poalele
muntelui Sinai, în timp ce Moise se afla de 40 de zile pe
munte pentru a primi Legea (vezi „Apostazia de la Sinai").
VULGATA - traducerea latină a Bibliei făcută de
Ieronim (390-405).
ZABULON - 1) unul din cei 12 fii ai lui lacov.
Mama lui a fost Lia.
2) SeminŃia care îi poartă numele şi care s-a tras din
Zabulon. Când a ajuns în Canaan, această seminŃie a primit
ca moştenire sudul Galileei.
ZAHARIA - 1) al unsprezecelea dintre profeŃii mici
ai Vechiului Testament. Pe tatăl lui 1-a chemat Berechia şi
era fiul lui Ido. E sărbătorit la 8 februarie.
2) Cartea Zaharia - carte canonică de valoare profetică
a Vechiului Testament. Are 14 capitole şi cuprinde 8 viziuni,
făgăduinŃe şi diferite profeŃii. Cartea a fost scrisă după anul
520 î.Hr., Zaharia fiind contemporan cu profetul Agheu,
care a avut un rol decisiv în timpul refacerii templului din
Ierusalim.
3) Fiul lui Ieroboam II - a fost rege peste Israel doar
6 luni, fiind omorât de Şalum (IV Regi 15,8-12). A fost un
rege nepopular şi idolatru.
4) Zaharia fiul lui Barahia (Varahia) - un om drept,
ucis din porunca regelui loas „între templu şi Altar" (//
Paralipomena 24,20-21).
5) Zaharia preotul, tatăl Sf. loan Botezătorul.
Era din neamul lui Aaron şi făcea parte din ceata
preoŃească a lui Abia. SoŃia lui a fost Elisabeta, care era
verişoară primară cu Sf. Fecioară Măria. Ana, mama Maicii
Domnului, a fost soră cu Sovi, mama Elisabetei. Pe când
Zaharia tămâia în templu, i s-a arătat arhanghelul Gavriil,
care i-a spus că va avea un fiu.
Fiind bătrân, Zaharia s-a îndoit şi a rămas mut până
când s-a născut Sf. loan Botezătorul.
Atunci i-a venit graiul şi a prorocit despre prunc. E
sărbătorit la 5 septembrie.
DICłIONAR BIBLIC
221
ZAHEU - mai-marele vameşilor din Ierihon. Când
Mântuitorul a trecut prin Ierihon, el s-a suit într-un sicomor
ca să-L vadă. Apoi a primit cu mare bucurie pe Domnul
în casa lui. Mai târziu s-a botezat şi se crede că a ajuns
episcop. E sărbătorit la 20 aprilie.
ZELOłI - grupare de farisei bigoŃi şi foarte riguroşi
în păstrarea Legii lui Moise. ZeloŃii au fost cei mai activi
instigatori ai revoltei din anul 66 d.Hr. care apoi a dus la
dărâmarea Ierusalimului de către romani, în anul 70 d.Hr.
ZEVEDEU - tatăl apostolilor lacov şi loan. A fost
pescar din Capernaum sau din Betsaida Galileei. SoŃia lui,
Salomeea, era vară primară cu Maica Domnului.
ZILELE CREAłIEI - Dumnezeu a făcut lumea
din nimic în şase zile.
Ziua întâi - Dumnezeu a făcut lumina. Şi a numit lumina
ziuă, iar întunericul 1-a numit noapte.
Ziua a doua - Dumnezeu a făcut tăria, despărŃind apele
de sub tărie, de cele de deasupra tăriei. Tăria este numită
cer.
Ziua a treia - Dumnezeu a despărŃit uscatul de apele
mărilor. Apoi a făcut regnul vegetal.
Ziua a patra - Dumnezeu a făcut soarele, luna şi stelele,
rânduind zilele, anotimpurile şi anii.
Ziua a cincea - Dumnezeu a făcut animalele din ape şi
păsările înaripate.
Ziua a şasea - Dumnezeu a făcut animalele sălbatice şi
domestice de pe pământ şi apoi a zidit pe om, după chipul
Său, bărbat şi femeie.
Ziua a şaptea - Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile
Sale pe care le-a făcut.
ZILPA - roaba Liei. Ea i-a născut lui lacov doi fii:
pe Gal şi Aşer (Facere 35,26).
ZINA - (sau Zenori) - unul din „cei şaptezeci" de
apostoli ai Mântuitorului. El 1-a însoŃit pe Sf. Pavel şi, după
TradiŃie, a ajuns episcop al Diospolei.
222
Se sărbătoreşte Ia 27 aprilie şi la 4 ianuarie.
ZOROBABEL - guvernatorul ludeei după întoar-
cerea evreilor din robia babiloneană. A fost fiul lui Salatiel
şi se mai numea şi ŞeşbaŃar (/// Ezdra 6,20).
Dar cu toate că avea nume persan, Zorobabel era iudeu
născut în timpul robiei babilonene. El a condus primul grup
de iudei reîntorşi în patrie, în urma edictului regelui Cyrus
din ânul 538 î.Hr.
în anul 536 î.Hr., Zorobabel şi evreii reîntorşi au pus
temelia templului din Ierusalim.
Templul a fost sfinŃit abia în anul 515 î.Hr., în timpul
regelui perşilor Darius (521-485 î.Hr.).
Pentru restabilirea rânduielilor prescrise de Legea lui
Moise, Zorobabel a fost ajutat de profeŃii Agheu şi Zaharia,
precum şi de arhiereul losua.
în templul zidit de Zorobabel avea să intre Mântuitorul
lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Sfârşit
şi lui Dumnezeu slavă!
preot Vasile Sorescu
Figuri, evenimente şi Jocuri biblice. DicŃionar
ERATĂ
Pagina Rândul în loc de se va cili
10 1 Arania (Şabroc) Ariania (Şadroc)

13 30 a întrupat-o a făcut-o
27 23 Azozel Azazel
30 11 Aras ARES
32 1 Phatos Pharos
37 3 Mamuri -, MAMVRI
39 8 686 î.Hr. 586 î.Hr.
41 11 lacob loab
42 13 Laz Luz
44 21 în greceşte în latineşte
47 25 America Armenia
48 7 „a afunda" „afundare"
52 26 euharistiei! euharistică
53 26 nesecată necrcată
54 2 45-58 î.Hr. 45-58 d.Hr.
54 10 45-50 d.Hr. 49-50 d.Hr.
55 4 Letrarhul Tetrarhul
56 21 49-60 d.Hr. 49-50 d.Hr.
57 32 parte PERSOANA
59 20 numit pastor hirotonit preot
60 7 anul 336 d.Hr. anul 337 d.Hr.
64 12 70 de ani 70 de săptămân-i de ani
65 11 mindele miridele
66 18 sâmbetei odihnei
67 23 Tersa şi Samana Tirsa şi Samana
Sf. Dionisie Nu el ci Sf. Dionisie
68 28
Areopagitul a scris P.ye'«do-AreopagituI
69 14 componentă PERSOANA
69 32 recreată necreată
70 18 321 Î.Hr. 321 d.Hr.
72 3 alcătuire PERSOANE
75 30 Sida LIDA
Pagina Rândul In loc de se va citi
82 17 Percca Pcrcea
85 22 Artup Arhip
97 11 Ncftasli NEFTALI
98 13 înainte de după
102 1 1571 sau 3937 1440 î.Hr. sau 4068
112' 3 Gherşan Ghcrşon
116 6 Măria Moria
117 8 Isaac lacov
120 13 Triad Triod
Sf. Dionisie
123 2 Sf. Dionisie Pseudo Areopagitul
Areopagitul
137 5 Io na n loan
137 21 Mata ta Matatia
142 22 Anoh Enoh
144 33 As ta n ta Asiarta
160 10 Amaria Samaria
161 30 creştinului creştinilor
167 21 loan lonâ
190 25 propeticc profetice
191 8 Sarclos Sardes
191 26 1030-1010 î.Hr. 1030-1013 î.Hr.
191 , 26 Cuş chiş
191 31 Ghigal Ghilgal
194 10 Ebar Ebcr
194 23 Phatos Pharos
196 29 ultimile şapte ultimile cinci
198 21 Onie Onia
198 32 losif losie
199 23 cetatea noului noua cetate a Ierusalimului
199 31 Hehar Chercul Hebcr Chereul
216 15 -29 d.Hr. -96 d.Hr.
221 32 Gal GAD
Tiparul executat la DRAGO PRINł
Calea Rahovei nr. 147
Telefon: 623.93.22; 623.66.61
Titluri disponibile:
1). Marcus Gossler, DicŃionarul ştiinŃelor de gra-
niŃa, 224 pagini - 2800 lei;
2), M. Eminescu, Opere, volumul II, ediŃia Perpessicius
reprodusă anastatic, 472 pagini - 7000 lei (lucrare subvenŃio-
nată de Ministerul Culturii);
3). M. Eminescu, Opere, volumul III, ediŃia Perpessi-
cius reprodusă anastatic, 424 pagini - 6000 lei;
4). M. Eminescu, Poezii, ediŃia din 1939; ilustrată de
Camil Ressu, Jean Steriadi etc., 3500 lei;
5). /-/or/a Matei, Enigmele Terrei, voi. l-ll, 368+368 p.,
7950 lei;
6). DicŃionar de maxime, expresii şi citate ce-
lebre, 384 p., 4500 lei;
7). Ovidiu Papadima, O viziune românească a lu-
mii, 208 pagini - 2950 lei;
8). Sven Loerzer, Monika Berger, Relatări despre
lumea de dincolo, 288 Ragini - 3500 lei;
9). Raymond de Rienzi, Intre lege şi pasiune, 216
pagini - 1400 lei;
10). Gabriel Pleşea, Aruncă pâinea ta pe ape, 320
pagini - 1950 lei;
11). Al. Dumas, Fiul condamnatului, 288 pagini - 1950
lei;
12). /. Oprişan, Lucian Blaga printre contempo-
rani. Dialoguri adnotate, eosp., esoo iei;
13). Flora Şuteu, Elisabeta Şoşa, Ortografia limbii
române. Glosar şi reguli, 320p., 3950 iei.
14). prof. N. Chirvase, Teste de literatura română
pentru examenul de admitere la licee şi şcolile
profesionale, ediŃia a ll-a, 144 pagini - 1900 lei;
15). o. Băghină, N. Constantinescu, Literatura
română cls. V-VIII. Analize, 203 pagini - 2000 iei;
în curs de apariŃie:
l). Procesul Mareşalului Antonescu, volumul l-ll,
432+464 pagini - 7900 lei;
li). Florentin Popescu, O istorie anecdotică a lite-
raturii române, 432 p., 5700 iei.

Pr. Vasile Sorescu Figuri Evenimente Si

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pr. Vasile Sorescu Figuri Evenimente Si

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coperta de DONE STAN

Editura SAECULUM I.O.

ANAFORA - momentul central al Liturghiei ortodoxe

ÎNGER - este o fiinŃă spirituală, raŃională şi liberă,

10 1 Arania (Şabroc) Ariania (Şadroc)

S-ar putea să vă placă și