Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Documents - Tips - Proiect FDT Magda
Documents - Tips - Proiect FDT Magda
Coordonator: Student:
Prof.Ing. Lisă Cătălin Ursache Maria- Magdalena
Anul: III
Grupa: 2308
2011-2012
1|Page
Tema proiectului:
2|Page
Cuprins:
Bibliografie
3|Page
Cap. I Tema de proiectare
1. ventilator;
2. coloană de absorbţie;
3. rezervor de soluţie amoniacală;
4. pompă pentru soluţie amoniacală;
5. recuperator de căldură;
6. coloană de desorbţie;
7. rezervor pentru absorbant;
8. pompă centrifugă pentru absorbant.
4|Page
5|Page
1.3. Funcţionarea instalaţiei
6|Page
Cap. II Procese tehnologice de fabricaţie
Separarea amoniacului din amestecul gazos iniţial, constituit din aer şi amoniac,
se realizează prin absorbţie în apă intr-o coloana.
ABSORBŢIA este operaţia prin care unul sau mai mulţi componenţi se separă
într-un lichid selectiv în care componenţii nu se dizolvă.
Operaţia inversă, prin care un gaz dizolvat într-un lichid trece in fază gazoasă se
numeşte desorbţie.
Clasificare:
Scopul absorbţiei:
îndepartarea unui component nedorit dintr-un amestec gazos;
recuperarea unui component valoros dintr-un amestec gazos;
realizarea unei reacţii în sistem gaz-lichid.
DIFUZIA
7|Page
Definiţie: micşorarea moleculelor unei substanţe printr-un mediu datorită energiei
termice.
Factorul care reduce numărul de ciocniri între două coliziuni vor influenţa pozitiv
difuziunea.
RECTIFICAREA
În rectificare, cele două procese: fierberea lichidului şi condensarea vaporilor, se
repetă printr-o succesiune de contractări a celor doua faze. Contractarea poate fi diferenţiata
sau în trepte şi se realizează în aparate tip coloană, numite coloane cu contact diferenţial sau
continue şi coloane de contact în trepte sau discontinue.
După fiecare contractare are loc o îmbunătăţire a vaporilor în compuşi uşor vola-
tili şi o sărăcire a lichidului în acelaşi component.
Temperatura în coloana de rectificare variază de la temperatura rezidului,
apropiată de temperatura de fierbere a componentului greu volatil care părăseste coloana.
Coloana de rectificare este îmbunătăţita în două faze de talerul pe care se face
alimentarea. Zona de deasupra acestui taler se numeşte zona de concentrare, iar zona de sub
taler se numeşte zona de epuizare.
ATMOLIZA
Atmoliza este operaţia de separare a unor amestecuri gazoase prin introducerea
unor diferenţe de compoziţie a gazelor în diferite zone şi separarea fazelor de concentraţie
diferită cu ecrane perforate ce micşoreaza efectul de amestecare a gazelor.
Gradientul de concentraţie apare ca urmare a difuziei în amestecul de gaze. Difi-
cultatea de a anihila efectul contrat convenţiei reduce aplicabilitatea industrială a analizei.
8|Page
Cap. III Dimensionarea tehnologică
a utilajelor
a) Caracteristici constructive:
Dimensiunile principale:
La coloana cu umplutură, spaţial este delimitată pe înălţime (o coloană cu
umplutură necesită o înălţime mai mică decât o coloană cu talere).
La coloana cu talere, spaţial este limitată pe orizontală (coloanele cu talere
necesită un diametru mai mic decât coloanele cu umplutură).
Conexiuni laterale:
Coloanele laterale cu umplutură nu necesită introducerea sau scoaterea
intermediară a unui lichid sau gaz. La coloanele cu talere, scoaterea sau introducerea
intermediară a unui lichid este necesară.
Curaţirea coloanei:
La coloanele cu umplutură, curăţirea se face numai în perioada reviziilor anuale si
constă în scoaterea umpluturii, sortării şi apoi spălării acesteia.
La coloanele cu talere, curăţirea trebuie efectuată periodic.
Costul coloanei:
Coloanele cu umplutură sunt folosite la diametre până la 0,75m, iar coloanele cu
talere sunt folosite la diametre mai mari de 1,35m.
b) Factori hidrodinamici:
Căderea de presiune:
În operaţiile efectuate sub vid se impune o cădere de presiune mică, folosindu-se
coloana cu umplutură.
La coloanele cu talere, căderile de presiune sunt mai mari.
9|Page
Viteza de curgere a fluidelor:
În coloanele cu umplutură, faza gazoasă se gaseşte în mişcare turbulentă,
rezultând un transfer de masă mai bun.
La coloanele cu talere, faza lichidă se gaseşte în mişcare turbulentă, favorizând
sistemul în care viteza transferului de masă este determinată de rezistenţa fazei lichide.
Eficacitatea:
La coloanele cu umplutură, dar şi la cele cu talere, valorile eficacităţii sunt in
limite largi.
Funcţionarea discontinuă:
Coloanele cu umplutură cu diametre mari au masa foarte mare şi prezintă proble-
me deosebite la realizarea unei distribuţii uniforme a celor doua faze. La diametre mai mici
de 400 mm coloanele cu talere sunt mai ieftine decât cele echivalente cu umplutură.
Sisteme corozive:
Este mai uşor şi mai ieftin să se construiasca o coloana cu umplutură din material
rezistent la coroziune, decât o coloana cu talere care presupune un cost foarte ridicat.
Sisteme termostabile:
Coloanele cu umplutură sunt sisteme stabile din punct de vedere termic, iar
coloanele cu talere sunt sisteme care nu prezintă stabilitate din punct de vedere termic.
Sisteme vascoase:
Coloanele cu umplutură sunt sisteme cu vâscozitate mare, iar coloanele cu talere
sunt sisteme cu vâscozitate mică.
10 | P a g e
3.1.1 Materiale de construcţie şi umpluturi
pentru coloane
Materiale de construcţie:
11 | P a g e
Corpurile de umplere de formă regulată sunt în general foarte rar utilizate.
Corpurile de umplere pot fi aşezate în mod regulat în coloană sau pot fi turnate. La
umpluturile aşezate în vrac, distribuţia lichidului depinde de forma şi mărimea corpurilor de
umplere, diametrul coloanelor, înălţimea straturilor şi distribuţia iniţială.
Umpluturile mici duc la formarea unor purje de lichid datorită efectelor capilare
ce apar la punctele de contact între corpuri, ceea ce determină micşorarea suprafeţei udate a
umpluturii şi prin urmare scăderea eficacităţii coloanei.
În scopul realizării unei bune distribuţii a lichidului în coloană, în secţiunea
transversală a straturilor de umplutură, se recomandă ca diametrul nominal al corpurilor de
umplere sa fie de cel puţin 8 ori mai mic decât diametrul coloanei.
Evitarea formării canalelor se face prin turnarea uniformă a umpluturii în strat,
distribuţia uniformă a fazei lichide, împărţirea umpluturii în mai multe straturi în care se
interpun dispozitive interioare pentru redistribuirea lichidului.
Grătarele se construiesc din lemn, material ceramic, metalic, plastic în formă
simplă de bare paralele sau forme complexe, care permit dirijarea celor două fluide. În timp
ce grătarele simple se demontează uşor, se relizează o scădere de presiune şi nu se înfundă
când lichidul conţine particule solide în suspensie. Grătarele complexe asigură umezirea
aproape completă a umpluturii, preîntâmpină apariţia unor curgeri parţiale şi a pungilor cu
lichid.
Grătarele de susţinere:
Dintre cele mai vechi şi mai simple grătare de susţinere sunt plăcile perforate care
işi găsesc şi astăzi o largă utilizare, în special când se lucrează cu debite mici de lichid si gaz.
Secţiunea liberă pentru trecerea celor două faze este mai mică decât în stratul de
umplutură, fapt ce determină în cazul unor debite mari de lichid şi gaz, o scădere mare de
presiune şi o reducere a eficienţei coloanei.
12 | P a g e
Distribuitoarele cu jgheaburi sunt formate dintr-un anumit număr de jgheaburi
prevăzute cu creneluri în formă de V pe pereţii laterali. Sunt recomandate pentru coloane cu
diametre mari şi pot realiza distribuţia uniformă a unor debite specifice de 5-120 m3/h.
Operaţia de absorbţie presupune materia a două faze: gazoasă şi lichidă, care sunt
construite din unul sau mai multi componenţi. Pentru simplificarea bilanţului de materiale se
consideră faza gazoasă formată din componenţii A si B.
În figura de mai jos este reprezentată o coloană de absorbţie în care sunt
specificate fluxurile de material care intră în procesul de absorbţie şi care ies.
13 | P a g e
L – debitul de absorbant (apa) kmoli/ora;
G – debitul de gaz inert ce trece prin coloana (aer) kmoli/h;
Xi – raportul molar între NH3 şi H2O la intrarea în coloană, kmoli NH3/kmoli H2O
Y – raporturi molare între solut şi gaz inert, kmoli NH3/kmoli aer;
NA = G(Yi – Yf) = L(Xf – Xi), L(Xf – Xi) = 0;
NA – cantitatea de amoniac care se transferă cu unitatea de măsură kmol/h;
G x Yi – cantitatea de NH3 din amestecul gazos la intrarea în coloană;
G x Yf – cantitatea de NH3 din amestecul gazos la ieşirea din coloana;
L x Xf – cantitatea de NH3 care iese cu absorbantul pe la partea inferioară a
coloanei;
L x Xi – cantitatea de NH3 care intră pe la partea superioară a coloanei;
Bilanţul de absorbţie:
Mv = 2600 m3/h
yi = 5.1%
α = 96%
β=1.5%
NA = G(Yi – Yf) kmol NH3/kmol aer
Mv y 2600 5.1
G= (1 - i ) = · (1 – ) = 110.15 kmol/h
22.4 100 22.4 100
yi 5.1
Yi = = = 0.053 kmol NH3/kmol aer
100− y i 100−5.1
96
Yf = Yi(1-α) = 0.053· (1- ) = 0.0021 kmol NH3/kmol aer
100
NA = 110.15 · (0.053 – 0.0021) = 5.68 kmol NH3/h
x Y
0.0212 0.0159
0.0264 0.02
0.0318 0.0244
0.0422 0.0338
0.0548 0.0435
0.0795 0.0703
14 | P a g e
Debitul de aer:
G · 28.9 = 110.15 · 28.9 = 3183.33
G · 22.4 = 110.15 · 22.4 = 2467.36
Concentraţia gazului la intrare:
Concentraţia amoniacului:
17
Yi · = 0.053 · 0.588 = 0.0311
28.9
Concentraţia aerului:
1 - Yi = 1-0.051=0.949
1 - Yi/ Yi = 1 – 0.051/0.051 = 18.607
1 - Yi/ Yi · 28.9/17 = 18.607*1.7=31.63
Debitul gazului la ieşire:
Debitul de amoniac:
G · Yf = 110.15 · 0.0021 = 0.23
G · Yf · 17 = 0.23*17=3.93
G · Yf · 22.4 = 0.23*22.4=5.15
Debitul de aer:
G · 28.9 = 110.15*28.9=3183.33
G · 22.4 = 110.15*22.4=2467.36
Concentraţia amoniacului:
Yf · 17/28.9 = 0.0021 · 17/28.9 = 0.012
yf = Yf/1+Yf = 0.0021/1+0.0021 = 0.00209
Concentraţia aerului:
1 – yf = 1 – 0.00209 = 0.997
yf /1 – yf = 0.00209/1 – 0.00209= 477.46
yf /1 – yf · 28.9/17 = 477.46 · 28.9/17 = 811.68
Debitul apei:
L · 18 = 121.71*18=2190.78
L · 18/1000 = 2.19
Debitul amoniacului:
L*Xf=121.71*0.046=5.59
L*Xf*17=5.58*17=95.17
L*Xf/100=0.00559
15 | P a g e
3.3 Bilanţul termic la absorbţie şi desorbţie
Din punct de vedere al regimului termic, absorbţia poate decurge izoterm sau ne-
izoterm. Este de preferat să se realizeze izoterm, dar acest lucru complcă foarte mult con-
strucţia utilajului. În cazul unor efecte reduse se conduce procesul de absorbţie adiabat şi prin
ecuaţii de bilanţ termic, se verifică temperature maximă ce se poate atinge în timpul
procesului:
Ecuaţia general de bilanţ termic este următoarea:
16 | P a g e
QGi = Ǵ · (1+ Ý i ) · Cpgi · tgi
QGi = Ǵ · 1 · 10
Ǵ i = G · 28,9
QGi = 3183.33 · 1 · 10 = 31833,33 kJ/h
QLi = Ĺ · Cpl · tli
Ĺi = L · 18
QLi = 2190,78 · 4.19 · 10 = 91793,6 kJ/h
QAb = Ń A · (-ΔHAb)
17
Ń A = Ĺ · Xf · = 95,96
18
QAb = 95,96 · 2048 = 196526,08 kJ/h
QLf = Ĺ · (1+ Ý f ) · Cpl · tf
QLf = Ĺ · 4.19 · tf
QLf = 2190,78(1+0.044) · 4.19 · tf
QLf = 9583,26 · tf
QGf = Ǵ · (1+ Ý f ) · Cpg·tf
QGf = Ǵ · Cpg · tf
QGf = 3183,33 · 1 · tf
QGf = 3183,33 · tf
Qp = (3 ÷ 5 %) · QAb
Qp = 0.04 · QAb
Qp = 0.04 · 196526,08 = 7861,04 kJ/h
17 | P a g e
OLi = Ĺ · (1+ X́ f ) · Cpl · tli
OLi = Ĺ· 4.19 · 60
OLi = 2190,78 · 4.19 · 60
OLi = 550762,05 kJ/h
ρNH3 = 0.7589
95.96 ·0.579
MAA= = 48.822 kg/h abur
0.7589 ·1.5
lg
( g·ε 3 ρl )= 0.022 – 1.75 ·( ) ( )
Ǵ
·
ρl
19 | P a g e
v 2i · 1.183 2190.78 0.25
1.183 0.125
lg ( 3
9.81 ·0.74 · 1000 ) = 0.022 – 1.75 · ( 3183.33 ) ( ·
1000 )
vi2 · 0.06 = 10-0.659
0.207
vi = √
0.06
vi = 1. 85 m/s
Vf = 0.75 · 1,85
Vf = 1.381m/s
M v·4
D=
√
π · v f · 3600
2600 · 4
D=
√
π ·1.381 · 3600
D = 0.816 m
DSTAS = 0.8 m
NA = Ky · A · ΔYmed = Kx · A · ΔXmed
NA – flux de NH3 care este transferat;
Ky – coeficientul global de transfer de masă;
A – suprafaţa de transfer de masă;
ΔYmed - forţa motoare a transferului de masă.
1
Ky= 1 + k H
k y kx
ky – coefiecientul individual raportat la faza gazoasă;
kx – coeficient individual raportat la faza lichidă;
kH – constanta lui Henry.
4 · q́ g
Reg =
a · ɳg
q́ g - debitul masic specific de gaz;
ηg – densitatea aerului;
4 · Ǵ
q́ g=
π · D 2STAS
20 | P a g e
Ǵ
Ǵ ’= ⇒ Ǵ ’ = 0.884 kg/s
3600
4 · 0.884
q́ g= ⟹ q́ g= 1.765
π · 0.82
4 ·1.765
Reg = ⇒Reg = 1961.11
204 · 0.018· 10−3
ηg = 0.018 · 10-3 Pa·s
ηg
Scg = ρ · D
g g
21 | P a g e
4 · 0.730
q́ l= ⟹ q́l = 1.21
π · 0.82
4 · 1.21
Rel = ⇒Rel = 23.725
204 ·10−3
ηg
Scl = ρ · D
l l
1
Ky= 1 0.75
−3
+
3.8 · 10 1.047 · 10−5
1
Ky = ⇒ Ky = 1.32· 10-5
263.15+75000
Y i−Y f
Yi
ΔYmed =
∫ Y dY
−Y ¿
Yf
y 0.0021 0.00269 0.0122 0.0178 0.0238 0.0291 0.0349 0.0407 0.0468 0.053
y* 0 0.0022 0.00259 0.00298 0.0136 0.0178 0.0214 0.0254 0.0298 0.0340
y–y* 0.0021 0.00049 0.00961 0.01462 0.01 0.0113 0.0135 0.0153 0.017 0.019
1/y-y* 476.19 2040.8 104.05 68.39 100 88.49 74.07 65.35 58.82 52.63
22 | P a g e
Yi
dY
∫ Y −Y ¿
Yf
Y −Y ¿
Yi 0.053−0.0021
ΔYmed =
∫ Y dY = 17.144 = 2.96·10¯³
Y −Y ¿
f
NA = 5.68 kmol/h
NA
NA = Ky · A · ΔYmed ⟹ A =
K y · ΔY med
0.0015
A= = 136.36 m²
0.000011
π · D 2STAS
A= · H uA ·a ·φ
4
φ = coeficientul de umezire a suprafeţei umpluturii;
φ = 0,96
H uA = înălţimea umpluturii prin varianta A
4·A
H uA =
π · D 2STAS · a · φ
4 · 136.36
H uA =
3.14 · 0.64 · 204 · 0.96
= 1.47 m
23 | P a g e
B. Calculul din înălţimea unităţii de transfer (IUT) şi
numărul unităţilor de transfer (NUT)
H Bu = (NUT)y·(IUT)y=1.49 m
24 | P a g e
ne – numărul de puncte de pe curba de echilibru;
(IETT)G – înălţimea la echilibru a unui taler teoretic;
1
(IETT)G = 200 · (ε/a)1.2 · 0.4
vf
(IETT)G = 200 · 0.00117 · 0.879 => (IETT)G = 0.20 m
H Cu = 9.49 · 0.20 => H Cu = 1.89 m
Hu = max(H uA , H Bu , H Cu ¿
Hu = 1.89 m
H = h 1 + h2 + H u
h1 – înălţimea părţii inferioare, dacă:
Hu > 1m => h1 = 1 ÷ 2 m
Hu < 1m => h1 = 0.5 ÷ 1 m
h2 – înălţimea părţii superioare, dacă:
Hu > 1m => h2 = 0.5 ÷ 1.5 m
Hu < 1m => h2 = 0.5 ÷ 1 m
Hu = 1.89 m
h1 = 1.5 m
h2 = 1 m
Qiz < Op = Qp
Qiz = kiz · Aiz · ΔTmediz
25 | P a g e
2· π · D 2iz
Aiz = π · Diz · H +
4
Diz = DSTAS + 2 · δ iz
δ iz - grosimea stratului de izolaţie;
Diz = 0.8 + 2 · 0.05 = 0.9
3.14 ·0.9 2
Aiz = 3.14 · 0.9 · 4 + 2 · = 12.57
4
1 1
Kiz = 1 δ otel δ iz 1 = δ iz 1
+ + + +
α 1 δ otel λiz α 2 λ iz α 2
Δ = b2- 4ac
Δ = 150.38
−10.67−12.25
X1=
0.08
=-277.5
−10.67+12.25
X2=
0.08
=19.75
tp =19.75
Δt=19.75-10=9.75 ͦ C
α2= 9.74+0.07·9.75 => α2= 10.42
1
1
Kiz = 0.05 1 = => Kiz =0.75
+ 1.34
0.04 10.42
26 | P a g e
3.8. Dimensionarea racordurilor
4 · 2190.78
di =
√
3.14 · 1000 · 0.8· 3600
di = 0.03 m ⟹ 30 mm
dSTAS = 30x4 mm
c) Intrare fază gazoasă
ρ = 1.29 kg/m3
v - viteza apei;
v = 5 ÷ 25 m/s
4 · 1982.7
di =
√
3.14 · 1.29 ·15 · 3600
di = 0.19 m ⟹190 mm
dSTAS = 250 x 12 mm
27 | P a g e
v - viteza apei;
v = 5 ÷ 25 m/s
4 · 1982.7
di =
√ 3.14 · 1.29 ·10 · 3600
di = 0.23 m ⟹ 230 mm
dSTAS = 320 x 12 mm
28 | P a g e
Pompele centrifuge au un debit constant şi reglabil cu ajutorul unui robinet plasat
pe conducta de refulare, ocupă spaţii mici, sunt ieftine şi pot fi cuplate direct la motorul de
acţiune.
30 | P a g e
ΔPf = 14.82 Pa
λ = 0.03
L = 2 ÷ 4m = 3m
ΔPrl = ∑ ξ · (ΔPd) = 25.5 · 42.66
ΔPrl = 1087.63 Pa
∑ ξ =25.5
ΔPcol = K · ΔPuscat
ΔPcol = 1.072 · 703.24
ΔPcol = 753.87 Pa
Hu· a v 2f
ΔPuscat = λ · ·ρ g ·
4 · ε3 2
vf = m/s
a= 204
ε = 0.74
ρg = 1.29
133
λ = ℜ + 2.34
g
λ = 2.45
Reg = 1218.04
4 · Ǵ
q́ g =
π · D 2c · 3600
q́ g = 1.09
1.86∙ 204 1.3812
ΔPuscat = 2.45 · · 1.29·
4 ∙ 0.74 3 2
ΔPuscat = 703.24 Pa
−10 a
[
K = 1−1,65 ∙10 ∙ −A -3
ε ]
−10 a
[
K = 1−1.65 ∙10 ∙ −0.023 -3
ε ]
K = 1.072
2
3 q́ l a bl
A=
√( ) ( )
∙ ∙
ρl ε 2 ∙ g
1.748
bl =
ℜ0.3
l
1.748
bl =
25.630.3
bl = 0.66
4 · q́ l
Rel=
a· ɳl
Rel = 25.63
4 · Ĺ
q́ l = 2
π· DSTAS · 3600
q́ l = 1.21
31 | P a g e
1.21 2 204 0.66
A=
√(
3
) ∙ ∙ (
1000 0,74 2∙ 9.81
A = 0,023 m3
)
Pl = β · Pv
0.427 ·1898.38
Pv =
10³ · 0.4
=> Pv =2.205 kW
Pl = 1.5 · 2.25 =3.03 Pa
32 | P a g e
LR = 4600 mm
Utilităţi :
Apa, aburul, gazele inerte şi energia electrică folosite în industria chimică sunt
uzual înglobate în denumirea de utilităţi.
Apa :
În funcţie de utilitatea pe care o are , apa se împarte în mai multe categorii:
apă tehnologică,
apă de răcire,
apă potabilă,
apă de incendiu,
apă de încălzire
Aburul
Este cel mai utilizat agent termic şi poate fi:
33 | P a g e
abur umed
abur suprasaturat
abur supraîncălzit
Aburul umed conţine picături de apă şi rezultă din turnurile de contrapresiune. Este
cunoscut sub denumirea de abur mort.
Aburul suprasaturat este frecvent folosit ca agent de încălzire având căldura
latentă de condensare mare şi coeficienţi individuali de transfer de masă.
Temperatura aburului suprasaturat poate fi reglată uşor cu modificarea presiunii.
Aburul supraîncălzit cedează în prima fază, căldura sensibilă de răcire până la
atingerea temperaturii de saturaţie când coeficientul individual de transfer de căldura este
mic.
Energia electrică
Reprezintă una din formele de energie cele mai folosite în industria chimică datorită
transportului cu uşurinţă de distilare mare şi randamentului mare cu care poate fi transferat în
energie mecanică, termică sau luminoasă.
34 | P a g e
referitoare la efortul fizic , microclimatul încăperilor de lucru în mg/m3 la circa 400 de
substanţe, de asemea norme referitoare la iluminat, nivel de zgomot şi vibraţii.
Măsuri P.S.I
35 | P a g e
Bibliografie
36 | P a g e