Obligatia civila este raportul juridic in care o parte, numita creditor, are dreptul

de a pretinde celeilalte parti, numita debitor, sa execute prestatia sau prestatiile

la care este indatorat, sub sanctiunea constrangerii de stat.

-in dreptul nostrum civil este impartasita conceptia monista, obligatia fiind un
singur raport juridic, care insa prezinta o anumita structura interna: subiectele,
continutul, obiectul si sanctiunea.

Subiectele raportului juridic de obligatii:

-pot fi atat persoane fizice cat si juridice

Subiectul activ este o persoana determinata sau cel putin determinabila in

momentul nasterii raportului de obligatii si se numeste creditor.

Subiectul pasiv trebuie sa fie intotdeauna determinat la nasterea obligatiei si se

numeste debitor!

-in raporturile unilaterale unul e debitor si altul creditor, in schimb in raporturile

bilateral fiecare dintre subiecte e atat debitor cat si creditor.

Continutul raportului de obligatii

-prin continut intelegem drepturile de creanta si indatoririle care apartin

subeictelor acestuia.

-raportul de obligatii poate fi simplu( donatia) sau bilateral( vanzare-cumparare)

-continutul poate fi subiectiv- deoarece este stability prin vointa partilor si

obiectiv- deoarece este stability de lege.

-latura activa a raportului juridic este alcatuita din drepturi de creanta, iar latura
pasiva din obligatii personale.

-dr de creanta se realizeaza mediat sau mijlocit , iar dr reale cu realizare directa,
nemijlocita.

- in continutul raporturilor de obligatii pot exista si dr potestative( puterea

conferita unei persoane de a modifica sau stinge o situatie juridical preexistenta
ori de a recreea o situatie juridical prin vointa sa unilaterala); ex: dr de denuntare
unilaterala a unui contract, dr de a revoca o oferta de a contracta

Obiectul raportului juridic de obligatii

=reprezinta insasi prestatia sau conduit concreta la care este indrituit creditorul si
la care este tinut debitorul.

-poate consta intr-o actiune sau inactiune

-obiectul nu trebuie confundat cu continutul; prin continut intelegem drepturile si

obligatiile concrete, personale ale subiectelor, adica posibilitatile juridice de a
pretinde si indatoririle juridice de a indeplini anumite actiuni sau inactiuni.
Dimpotriva, obiectul consta in insasi acele actiuni sau inactiuni, pe care creditorul
le poate pretinde si debitorul este tinut sa le savarseasca.

- exista o diferenta si intre obiectul obligatiei civile si obiectul contractului.

Conform NCC, obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridical precum
vanzarea, locatiunea, imprumutul, etc, iar obiectul obligatiei este prestatia la care
se angajeaza debitorul.

Prestatiile sunt de 3 feluri: de a da, a face si a nu face.

Prestatia de a da –inseamna a constitui sau a transmite un dr real in patrimonial

creditorului

Prestatia de a face- este orice conduit pozitiva care nu este o prestatie de a da si

nici nu intra in continutul sau structura acesteia: plata chiriei, restituirea unui bun,
realizarea unui tablou si predarea lui, efectuarea unui transport,

Dreptul de a nu face- reprezinta o abtinere a debitorului de a face ceea c ear fi

fost indreptatit sa faca in lipsa angajamentului obligational existent intre el si
creditor.

-sub sanctiunea nulitatii contractului

Sanctiunea obligatiilor
= consta, din perspective creditorului, in totalitatea mijloacelor juridice ofensive si
defensive pe care le poate exercita, de regula, cu ajutorul fortei de constrangere a
statului, pentru a obtine sau pastra prestatia care I se datoreaza de catre debitor
si, din perspective debitorului, in mijloacele juridice pe care legea le pune la
indemana lui pentru a se libera de datorie,prin executarea prestatiei datorate,
atunci cand creditorul refuza ori nu poate sa o primeasca, debitorul avand interes
sa stinga raportul obligational prin executare.

A.Mijloacele juridice ofensive si defensive aflate la dispozitia creditorului

a. punerea in intarziere a debitorului

=consta in manifestarea unilateral de vointa prin care creditorul pretinde sau ii

cere ferm debitorului sa execute prestatia sau prestatiile datorate; se face prin
notificare scrisa, acordandu-i un termen de executare.

-poate fi facuta si prin cererea de chemare in judecata a debitorului de catre

creditor.

-consecinte: creditorul are dreptul sa ceara daune-interese compensatorii, de la

data de la care se afla in intarziere datoreaza daune-interese moratoria, debitorul
va raspunde de orice pierdere cauzata de un caz fortuitt.

b. actiunea in justitie

c.daunele cominatorii

=sunt sumele de bani pe care debitorul este condamnat, prin hotararea unei
instante competente, sa le plateasca creditorului sau pentru fiecare zi de
intarziere sau alta unitate de timp, pana la executarea prestatiei.

-nu au functie de despagubiri.

-imediat dupa executarea prestatiei, creditorul este obligat sa restituie aceste

sume.

d. amenzile cominatorii
=sunt sumele de bani pe care debitorul e obligat prin hot judecatoreasca sa le
plateasca la bugetul de stat, cu titlu de sanctiune, pt fiecare zi de intarziere, pana
la momentul in care va avea conduit la care este indatorat.

-fiind venituri la bugetul de stat, ele nu sunt supuse restituirii.

e.daunele- interese moratoria

=sunt despagubiri in bani pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului prin

intarzierea executarii prestatiei de catre debitor.

-se cumuleaza cu executarea in natura a prestatiei sau cu plata de daune-interese

compensatorii.

f. executarea silita

=este o procedura complexa prin care creditorul care are un titlu executoriu
obtine prestatia ce i se datoreaza, cu concursul organelor de stat competente, in
cazul in care debitorul nu intelege sa o execute de bunavoie.

-ea poate di directa, prin predarea bunului sau indirecta prin echivalent banesc

*In cazul obligatiilor natural, creditorul nu poate recurge la nici unmijloc juridic de
constrangere a debitorului, iar daca acesta din urma executa benevol, nu mai are
dreptul sa solicite restituirea platii ca nedatorata.

B. Mijloacele juridice la care debitorul poate recurge pentru a se libera de

datorie.

-atunci cand se refuza primirea platii, debitorul are la dispozitie prerogative

punerii in intarziere a creditorului, consecinta fiind ca respectivul creditor va fi
obligat sa repare toate prejudiciile cauzate debitorului prin intarziere.

-in cazul in care prestatia datorata consta in predarea unui bun, refuzul
nejustificat al creditorului de a-l primi ii da dreptul debitorului sa consemneze
bunul in cauza pe cheltuiala debitorului, liberandu-se de datorie; de asemenea
poate proceda la vanzarea bunului cu notificarea prealabila a creditorului si
incuviintarii instantei.
Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor

1.Obligatii de a da, obligatii de a face si obligatii de a nu face(am discutat mai sus)

2.Obligatiile de plata a unei sume de bani ori de predare a unei cantitati de alte
bunuri generice- obligatie de a face; transferarea dr de proprietate are loc de plin
drept, ex lege, in momentul predarii bunulurilor; poate fi realizata prin executare
silita.

3.Obligatiile de predare a unui bun cert, individual determinat; sunt incluse in

aceasta categorie obligatiile care au ca obiect prestatia de a pune la dispozitia
creditorului, adica de a-i preda un bun determinat, asupra caruia el a dobandit un
dr real sau un dr personal: obl vanzatorului de a preda bunul, obl locatorului de a
pune la dispozitie bunul inchiriat locatarului, obl celui care a sustras bunul altuia
de a-l restitui victimei; sunt susceptibile de executare silita

4. Obligatiile de prestare de servicii –au ca obiect o activitate proprie a debitrului,

cu exceptia predarii unui bun sau unor bunuri: transportul de bunuri sau
persoane, obl medicului de a trata pacientii, obl notarului de a autentifica un act;

-nu sunt susceptibile de executare silita in natura, ci doar condamnarea

debitorului la plata de daune-interese.

5. Obligatiile de a nu face- incalcarea acestor dr da dreptul creditorului la

despagubiri.

6.Obligatii de rezultat(determinate)= sunt acele raporturi juridice de obligatii in

care debitorul este indatorat, prin conduit sa pozitiva sau nevativa, sa obtina un
anumit rezultat, précis determinat, in favoarea creditorului sau

-debitorul garanteaza creditorului ca acel rezultat va fi obtinut.

- cel care trebuie sa faca dovada neatingerii rezultatului este creditorul.

-obligatiile de rezultat de clasifica in:

i. obligatii de rezultat absolute= atunci cand debitorul ramane indatorat chiar si
atunci cand rezultatul promis nu a fost obtinut din cauza de forta majora( de
pilda, obl de a plati o suma de bani poate fi executata in orice situatie)

ii. obligatia de rezultat relativa= ipoteza in care obligatia inceteaza din cauza fortei
majore

iii. obligatii de rezultat intermediare= acele obligatii in care raman in sarcina

debitorului numai anumite cazuri de forta majora, determinate printr-o clauza
contractuala sau dispozitie legala.

7. Obligatiile de mijloace( diligent sau prudenta)

=sunt acele raporturi juridice de obligatii in care debitorul este indatorat sa

utilizeze sis a puna in valoare toate mijloacele necesare si posibile, dand dovada
de diligent si prudent, pentru a obtine un anumit rezultat in favoarea creditorului
sau persoanei determinate de acesta: obligatia unui medic de a trata o maladie

-nu garanteaza creditorului rezultatul urmarit.

In cazul obligatiilor de rezultat, neobtinerea rezultatului antreneaza raspunderea

civila obiectiva, fara vinovatie a debitorului fata de creditorul sau. Dimpotriva, in
ipoteza obligatiilor de mijloace, raspunderea debitorului pt neexecutarea
prestatiei datorate este eminamente subiectiva, intemeiata pe culpa sau vinovatie

Obligatiile de a da sunt intotdeauna de rezultat, cele de a face pot fi ori de

rezultat ori de mijloace, iar cele de a nu face sunt obligatii de rezultat.

8. Obligatiile de securitate= sunt o specie a obligatiilor de a face, in care o parte

are indatorirea legala sau contractual de a o garanta pe cealalta parte si, uneori,
chiar tertele persoane impotriva riscurilor care le ameninta securitatea corporala.

-sunt obligatii de mijloace sau de rezultat in functie de faptul daca participarea

victimei se afla sau nu printer circumstantele evenimentului care a avut ca urmare
vatamarea sanatatii si integritatii corporale.
9. Obligatii in natura= sunt acele raporturi juridice obligationale care au ca obiect
orice prestatie pozitiva sau negative, cu exceptia prestatiei de a plati o suma de
bani

10. Obligatiile pecuniare= sunt acele raporturi juridice obligationale care au

intotdeauna ca obiect prestatia de a plati sau remite o suma de bani creditorului
sau reprezentantului sau.

Deosebiri intre 9 si 10:

-obligatiile pecuniare sunt intotdeauna si fara exceptii obligatii de rezultat, obl in

natura pot fi atat de rezultat cat si de mijloace.

-in cazul obl pecuniare, daca debitorul intarzie sa faca plata, raspunderea sa se
angajeaza fara ca creditorul sa fie tinut a face dovada vinovatiei debitorului si a
intinderii prejudiciului, iar in caz de forta majora, obligatia s-a nu inceteaza cid oar
este suspendata. In ipoteza obl in natura, intarzierea presupune angajarea
raspundrii sale civile care este conditionata de dovada existentei si intinderii
prejudiciului; in caz de forta majora, obl sa inceteaza fortuit( daca nu vb de bunuri
generice)

-obl pecuniare pot fi executate intotdeauna in natura daca debitorul e solvabil;

neexecutare platii catre debitor nu poate avea drept consecinta obligarea lui la
plata de daune-interese compensatorii; obl in natura, in unele situatii nu sunt
executate de debitor sau nu pot fi executate in natural or specifica, de aceaa
executarea va fi inlocuita cu despagubiri numite daune-interese compensatorii.

-obligatiile pecuniare cu executare succesiva sau afectate de un termen suspenisv

pentru plata lor sunt influentate de fluctuatiile monetare grave( se produce o
disproportionare a valorilor prestatiilor- impreviziune), in schimb obl de natura
sunt insensibile la asemenea fenomene.

11. Datorii de valoare= sunt acele raporturi de obligatii care au ca obiect o valoare
exprimata intr-o suma de bani pe care debitorul o datoreaza creditorului, suma
care este supusa modificarii sau recalcularii in acele situatii in care, la momentul
platii, nu mai reprezinta acea valoare din cauza fluctuatiilor monetare; este o
obligatie de rezultat

CLASIFICAREA IZVOARELOR

A. Actele juridice civile

=sunt acorduri de vointa sau manifestari unilaterale de vointa ale diferitelor

persoane facute cu respectarea sau in executarea legii, cu intentia de a produce
efecte juridice.

a. Contractul= acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane, cu intentia
de a da nastere, modifica, transforma, stramuta sau stinge raporturi juridice,
efecte care altfel nu s-ar produce.

b. Actul juridic unilateral= manifestarea de vointa a unei singure persoane, cu

intentia de a produce efecte juridice, adica a da nastere, a modifica sau stinge
raporturi juridice civile.

B. Faptele juridice civile strict sensu

= toate acele imprejurari, cu exceptia acordurilor si manifestarilor unilateral de

vointa, indiferent ca sunt sau nu conduit umane, de savarsirea sau producerea
carora legea leaga nasterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice.

a. Faptele juridice-conduite umane= actiuni sau inactiuni a oamenilor,

licite( gestiunea de afaceri, plata nedatorata si imbogatirea fara justa cauza) si
ilicite( incalca normele juridice imperative), care dau nastere, modifica sau sting
rapoturi juridice de obligatii.

b. Alte fapte juridice, care nu sunt conduite umane= manifestari exterioare vointei
omului, ale unui lucru sau ale unei finite, care potrivit legii imperative produc
effecte juridice: fenomenele naturii, sperietura unui animal, ruina unui zid, etc.
Izvoarele obligatiilor in textele NCC: “Obligatiile izvorate din contract, act juridic
unilateral, gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata,
fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea leaga nasterea unei
obligatii( de ex, actele unilaterale)”

CONTRACTUL CIVIL

=este un acord de vointa realizat intre doua sau mai multe persoane in scopul de
a crea, modifica sau stinge un raport juridic preexistent.

-acordul de vointe reprezinta intalnirea concordant a doua sau mai multe vointe
individuale, cu intentia partilor de a produce efecte juridice.

Principiul libertatii contractuale- partile sunt libere sa incheie orice contract sis a
determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de
bunele moravuri; consecinta imediata este forta obligatory a contractului.

Limitele libertatii contractual

a. Ordinea publica= totalitatea reglementarilor care alcatuiesc dreptul public.

Clasificare:

a.ordinea publica expresa= normele de ordine publica in cadrul carora se prevede

expres exigent unei anumite conduit, precum si sanctiunea nerespectarii acesteia

b.ordinea publica implicita= norme in cadrul carora se prevede soar ca nu se

poate deroga de la ele prin vointa partilor, fara sa se prevada vreo sanctiune
expresa; se bazeaza pe procesul de interpretare judiciara a judecatorilor.

c. ordinea publica de directive= norme prin care statul intervine cu scopuri

dirijiste(ex: norme fiscale cu incidenta contractuala)

d.ordinea publica de protectie= norme prin care se protejeaza partea economica

mai slaba din contract( raporturile de consum)
e.ordinea publica politica= norme ce ocrotesc interesele fundamentale: statul,
familia, individul, organizareaanumitor profesii.

f.ordinea publica moderna= norme ce raspund noilor realitati juridice

B.Bunele moravuri= totalitatea regulilor de conduita, care s-au conturat in

constiinta societatii si a caror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o
experienta si practica indelungata.

CLASIFICAREA CONTRACTELOR

A.CONTRACTELE SINALAGMATICE

= contr este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce
si interdependente.

-fiecare parte are atat calitatea de debitor cat si de creditor.

-toate contractile oneroase fac parte din cadrul contr sinalagmatice.

B.CONTRACTELE UNILATERALE

=acele contracte care nu sunt sinalagmatice, adica in care o parte sau mai multe
parti se oblige fata de cealalta, fara ca acesta sau acestea din urma sa se oblige
fata de primele la vreo contraprestatie.

-sunt caracterizate de lipsa interdependentei si reciprocitatii.

-ex: donatia, comodatul, mandatul, fideiusiunea.

Problema contractelor sinalagmatice “imperfecte”

-exista unele contr unilateral care pot, dupa incheierea lor, in mod ocazional, sa
dea nastere la oblifatii in sarcina creditorului, obligatii pe care acesta nu si le-a
asumat initial( ex. contr de depozit)

-NCC nu admite existenta lor, astfel acestea sunt considerate unilateral

*caracterul sinalagmatic poate fid at de vointa partilor, care cu ocazia incheierii
contractului inteleg sa-si assume obligatii reciproce si interdependente desi
contractual, prin natura sa, este unilateral.

Cand e vorba de un contract sinalagmatic, trebuie respectata conditia dublului sau

multiplurului exemplar, insa in cazul contr unilateral, inscrisul sub semnatura
private este sufficient a fi redactat intr-un singur exemplar si remis creditorului.

Efecte specifice contr sinalagmatice: exceptia de neexecutare a contractului,

rezolutiunea contractului, riscurile neexecutarii contractului.

Contracte simple, contracte complexe si grupuri de contracte

A.Contractele simple

=contracte prin care se realizeaza o singura operatiune juridica: vanzarea,

mandate, schimb, etc.

B.Contractele complexe

=sunt acele contracte care infatiseaza mai multe operatiuni juridice; fiecare dintre
aceste operatiuni, daca ar fi analizata distinct, ar repreza un contract in sine:
leasing-ul, contr de hotelarie

C.Grupurile de contracte

=doua sau mai multe contracte strans legate intre ele prin faptul ca sunt incheiate
in vederea realizarii aceluiasi obiectiv final, contracte care isi conserva insa
propria individualitate; spre deosebire de contr complexe, acestea pot fi incheiate
intre persoane diferite: vanzarea succesiva a aceluiasi bun, contractual de credit.

Acordul extern de vointe.Consensul extern

-aceasta faza indica parasirea forului intern al fiecarei parti si manifestarea

perceptibila a vointei juridice si presupune exprimarea consimtamantului intr-o
maniera suficienta pentru incheierea contractului;

-aceasta faza desemneaza de fapt mecanismul formarii contractului prin intalnirea

ofertei si acceptarii.
FAZA PRECONTRACTUALA. NEGOCIERILE

Determinarea fazei precontractuale

-se desfasoara sub semnul libertatii negocierilor: partile au libertatea initierii,

desfasurarii si ruperii negocierilor si nu pot fi tinute raspunzatoare pentru esecul
acestora.

-momentul incetarii fazei precontractuale este cel al realizarii acordului de vointe.

-in faza negocierilor se regasesc elementele unui posibil viciu de consimtamant.

Obligatii specifice fazei precontractuale

a.obligatia de buna-credinta

-este expres prevazuta de lege, astfel e obligatieimperativa. Ceea ce presupune ca

partile nu o pot inlatura sau limita

-manifestare contrara bunei-credinte: angajarea intr-o negociere precontractuala

fara intentia reala de a incheia un contrac, intreruperea intempestiva a
negocierilor, etc.

b.obligatia de confidentialitate

-cand o informative confidential este comunicata de catre o parte in cursul

negocierilor, cealalta parte este tinuta sa nu o divulge si sa nu o foloseasca in
interes propriu, indiferent daca se incheie sau nu contractual.

-nu este vorba de o obligatie imperativa, ci dispozitiva

c. obligatia de informare precontractuala

-exista o astfel de obligatie fata de cealalta parte asupra unor imprejurari pe care
se cuvenea sa i le dezvaluie, adica de o suma de informatii legate de viitorul
contract si care sunt considerate importante pentru incheierea acestuia.

-este o obligatie de rezultat, in sensul ca cel ce o datoreaza trebuie sa se asigure

ca transmiterea informatiilor s-a realizat.

d. alte obligatii: obligatia de a negocia, de a continua negocierile, de sinceritate,

de exclusivitate a negocierilor, de asistenta, etc.

Acorduri precontractuale

a. contractile preparatorii- sunt contractile prin intermediul carora partile convin

sa negocieze cu buna-credinta incheierea unui viitor contract si prin care, in fapt,
se organizeaza conventional negocierile dintre parti.

-se considera ca da nastere unei obligatii de negociere si unei obligatii de buna-

credinta.

b.punctajul- sau acordul partial, reprezinta un acord al partilor prin care acestea
recapituleaza negocierile purtate intre ele pana la un anumit moment si decid
stabilirea unor puncte commune care nu vor mai trebui sa faca obiectul
negocierilor, fiind considerate elemente contractual lamurite.

c. pactul de preferinta- este si el o varietate de contract preparatoriu, prin care,

una dintre parti se oblige fata de cealalta sa o prefere ca partener contractual in
conditii identice de contractare, fata de orice alti potentiali contractanti.

d.promisiunea unilaterala de a contracta(pactul de optiune)- reprezinta acel

contract preparatoriu prin care una dintre parti se oblige sa contracteze daca
cealalta parte va dori.

e.promisiunea bilaterala de a contracta- implica obligatia asumata de ambele

parti de a incheia in viitor un contract; in cazul neexecutarii promisiunii de a
incheia contractual, partea indreptatita poate sa solicite daune-interese sau chiar
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract.
f.contractul-cadru- este acel contract prin care partile contractante stabilesc
principalele reguli care vor guverna incheierea viitoarelor contracte dintre
acestea.

OFERTA DE A CONTRACTA

=reprezinta manifestarea unilateral de vointa, prin care emitentul face cunoscuta

tertilor intentia sa de a contracta si conditiile esentiale ale contractului.

-faza negocierii contractului poate sa cuprinda o serie de oferte si contraoferte.

Cat timp unei oferte I s-a raspuns printr-o contraoferta sau printr-o pretinsa
acceptare care in realitate modifica termenii ofertei primare si nu poate fi astfel
considerate acceptare, nu avem de a face cu un contract valabil incheiat.

Conditiile ofertei

a. trebuie sa fie completa, adica sa cuprinda elementele necesare pentru

realizarea acordului de vointe; doua dintre acestea sunt indispensabile: natura
contractului si obiectul contractului; ex: nu va putea fi considerate oferta de a
contracta actul prin care se anunta vanzarea fara sa se indice pretul pretins.

b. oferta trebuie sa fie ferma, adica sa exprime neindoielnic vointa de a incheia

contractual prin simpla ei acceptare, adica sa fie neechivoca; mai exact, oferta
trebuie sa releve intentia ofertantului de a se angaja juridic in cazul unei
acceptari; oferta care include clauza “negociabil” referitoare la prêt sau la alte
elemente esentiale ale contractului, nu poate fi considerate oferta valabila; oferta
adresata unor persoane nedeterminate( anunt in ziar), nu valoreaza oferta decat
in mod exceptional.

c. oferta sa fie emisa in forma ceruta de lege pentru validitatea contractului- daca
legea pretinde forma autentica ad validitatem, tot astfel trebuie sa fie si oferta de
a contracta.

Oferta si alte manifestari de vointa

-se distinge de propunerea adresata unor persoane nedeterminate, deoarece

aceasta reprezinta mai degraba o solicitare de oferta sau intentie de negociere;
prin exceptie propunerea valoreaza oferta, daca aceasta rezulta astfel din lege,
din uzante ori, in mod neindoielnic, din imprejurari.

-se distinge si de solicitarea de oferte, al carei rol este doar acela de a sonda
posibilitatile de contractare la un moment dat; nu are un character complet si
neechivoc.

-se distinge de numeroase manifestari de vointa din faza precontractuala, cum ar

fi: invitatia la negociere, scrisoarea de intentie, etc.

Forta obligatorie a ofertei

-se traduce in materie de oferta prin irevocabilitatea acesteia.

-exigenta ceruta este ca oferta sa presupuna un angajament unilateral explicit sau

implicit de mentinere a ofertei intr-un anumit termen; in lipsa unui asemenea
angajament unilateral, oferta trebuie considerate revocabila.

-in cazul cand oferta este facuta unei persoane prezente, fara sa se fi acordat un
termen pt a o examina si accepta, il oblige pe ofertant numai daca a fost
acceptata imediat, integral si fara rezerve. Acestei situatii I se asimileaza toate
acele cazuri in care mijloacele de comunicare dintre ofertant si destinatarul
ofertei asigura o comunicare imediata a manifestarilor de vointa: de ex, prin
telefon.

- in cazul in care oferta este facuta unei persoane absente, deci este trimisa prin
posta, fax, email, etc, trebuie sa distingem intre:

a.oferta cu termen- oferta care include un termen in mod explicit( oferta valabila
30 de zile) sau implicit( oferta valabila in limita stocului disponibil); inauntrul
termenului de acceptare nu este posibila revocarea ofertei.

b.oferta fara termen- trebuie mentinuta un termen rezonabil dupa imprejurari,

pentru ca destinatarul sa o primeasca, sa o analizeze sis a expedieze acceptarea;
revocaea unei astfel de oferte in termenul rezonabil nu produce efecte juridice.
Retractarea si revocarea ofertei de a contracta

-retractarea este o revenire asupra ofertei, survenita anterior ajungerii ofertei la

destinatar; ea impiedica formarea contractului desfiintand unilateral orice effect
al ofertei de a contracta.

-revocarea ofertei presupune revenirea de catre emitent asupra vointei sale, dar
numai dupa momentul ajungerii ofertei la destinatarul acesteia; se fac doua
discutii:

a. daca oferta este irevocabila datorita existentei unui termen explicit sau implicit,
dupa momentul ajungerii ofertei la destinatar, declaratia de revocare nu mai
produce nici un effect, ceea ce presupune ca, daca in termenul de acceptare
intervine acceptarea fara reserve a ofertei, contractual se considera incheiat, cu
toate consecintele ce decurg din aceasta situatie; regula se aplica si in cazul
persoanelor prezente daca exista termen de acceptare

b. daca oferta este irevocabila ca urmare a existentei termenului rezonabil, in

conditiile ofertei fara termen adresate unei persoane absente, atunci revocarea
ofertei nu impiedica incheierea contractului decat daca ajunge la destinatar
inainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea.

-daca oferta presupune un termen rezonabil ea poate fi revocata in mod liber

pana la momentul ajungerii acceptarii la ofertant, iar daca oferta presupune un
termen rezonabil, ea nu mai poate fi revocata dupa ajungerea ei la destinatar.

ACCEPTAREA

=consta in manifestarea vointei juridice a unei persoane de a incheia un contract

in conditiile stabilite in oferta ce i-a fost adresata in acest scop.

Conditiile acceptarii

a. sa fie pura si simpla- destinatarul trebuie sa accepte integral oferta, fara a

formula reserve sau a propune modificari privitoare la clauzele esentiale ale
viitorului contract.
b. sa fie neindoielnica- adica sa ateste in mod neechivoc intentia destinatarului
ofertei de a accepta aceasta oferta.

c. sa nu fie tardiva- sa fie facuta in interiorul termenului de acceptare, adica in

interiorul termenului in care oferta se considera a fi irevocabila.

d. sa fie emisa in forma ceruta de lege pentru valabilitatea contractului proiectat-

lipsa formei cerute atrage nulitatea absoluta a acceptarii.

MOMENTUL SI LOCUL INCHEIERII CONTRACTULUI

-momentul incheierii contractului coincide cu momentul realizarii acordului de

vointe; exceptie fac contractile solemne.

-din momentul inchierii contractului opereaza principiul fortei sale obligatorii, iar
oferta si acceptarea nu mai poate fi revocate.

-in general toate elementele de validitate a contractului se apreciaza in functie de

momentul incheierii acestuia.

-in caz de conflict de legi in timp, momentul incheierii contractului determina

legea aplicabila

-momentul inchierii contractului constituie momentul din care incep sa curga

anumite termene legale si conventionale

-in contr translative avand ca obiect bunuri mobile, momentul incheierii contr
marcheaza transferul dr de proprietate sau a altor drepturi reale de la instrainator
la dobanditor.

- constituie criteriul de determinare a locului incheierii contractului.

A. Determinarea momentului incheierii contractului intre persoane prezente

-momentul coincide cu acela al declararii acceptarii ofertei, integral si fara reserve

B.Determinarea momentului incheierii contractului intre persoane neprezente

a.sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii- contractual se considera incheiat
in momentul cand destinatarul ofertei s-a hotarat sa o accepte, chiar daca vointa
de acceptare nu a fost expediata ofertantului.

b.sistemul expedierii acceptarii- momentul incheierii contr este considerat acela

in care destinatarul ofertei a expediat acceptarea prin scrisoare, telegram, etc.,
chiar daca nu a ajuns la ofertant.

c.sistemul receptiunii acceptarii- contr se considera incheiat in momentul cand

acceptarea a ajuns la ofertant, fiind sufficient ca scrisoarea sau telegrama sa fie
pusa in cutia postal, predate la poarta, etc.

d. sistemul informarii sau luarii la cunostinta- momentul incheierii contr este acela
in care ofertantul a luat la cunostinta despre continutul acceptarii.

Solutia Codului civil- legiuitorul, urmand exemplul legislatiilor modern, s-a oprit
asupra sistemului receptiei acceptarii ca system aplicabil pt determinarea
momentului incheierii contractului.; contractual se incheie in momentul si in locul
in care acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din
motive care nu ii sunt imputabile.

C.Momentul incheierii contractului prin acceptarea implicita

-contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei

savarseste un act sau un fapt concludent, fara a-l instiinta pe ofertant, daca, in
temeiul ofertei, al practicilor statornicite intre parti, al uzantelor sau potrivit
naturii afacerii, acceptarea se poate face in acest mod: ex, acceptarea ofertei prin
executarea contractului.

Locul incheierii contractului

-este locul unde s-a realizat acordul de vointa.

-in cazul contractelor intre persoane neprezente, locul incheierii contr este
localitatea unde ofertantul primeste corespondenta cu acceptarea; in cazul
incheierii contr prin telefon este locul de unde vb ofertantul.
-contractele solemne se incheie la locul unde s-au indeplinit formalitatile
prevazute de lege pt validitatea lor.

PRINCIPIUL FORTEI OBLIGATORII A CONTRACTULUI

Forta obligatorie a contractului intre parti

-partile contractante sunt tinute sa execute intocmai, una fata de cealalta,

obligatiile la care s-au indatorat

-contractul se modifica sau inceteaza numaiprin acordul partilor ori din cause
autorizate de lege, de unde asa numita regula a simetriei in contracte care implica
irevocabilitatea unilateral a contractelor, precum si revocabilitatea acestora prin
consimtamant mutual

-obligatiile contractual trebuie sa fie executate intotdeauna cu buna-credinta

Obligatia partilor de a executa intocmai contractual. Regula conformitatii

executarii

- creditorul are dreptul sa utilizeze toate mijloacele juridice oferite de lege pt a

obtine executarea in natura a prestatiilor ce I se datoreaza de catre debitor; cand
executarea in natura este nerealizabila, obligatia debitorului se transforma in
daune-interese, angajandu-se raspunderea lui contractuala.

-nerespectarea obligatiei de a executa intocmai contractul presupune o

neexecutare; pentru a putea vorbi de o incalcare a principiului fortei obligatorii a
contractului este necesar sa avem de-a face cu o neexecutare ilicita, fara
justificare

-prin neexecutare licita se inteleg numeroase situatii in care debitorul este

indreptatit sa nu isi execute obligatiile asumate prin contract, fara ca aceasta
neexecutare sa atraga aplicarea remediilor contractual
Irevocabilitatea contractului prin vointa uneia din partile contractante. Regula
simetriei in contracte

-revocarea contractului nu este posibila prin vointa exclusiva a uneia dintre partile
contractante, cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege; la fel e si in cazul
modificarii contractului.

A. Revocarea contractului prin consimtamant mutual

-in realitate este vorba de un nou contract prin care se desface contractual
anterior incheiat intre aceleasi parti;

-in principiu, revocarea contr produce efecte numai pt viitor, ea operand ca o

reziliere amiabila.

- in ceea ce priveste contractile cu executare instantanee, cum este contractual de

vanzare, prin revocare mutuala, partile doresc sa restabileasca situatia juridical
existent inainte de incheierea lor; in cazul conr prin care s-a transferat dr de
prooprietate asupra unu bun, revocarea mutuala nu are effect retroactive; in
realitate este vorba de un alt contract de instrainare a bunului in sens contrar,
adica de la debitor la instrainator.

B. Revocarea unilaterala a contractului- denuntarea unilateral

-este posibila numai prin acordul partilor ori din cause autorizate de lege.

Reguli:

a. posibilitatea denuntarii contractului isi gaseste sursa in chiar forta obligatorie a

contractului sau intr-o norma legala care permite aceasta revocare

b. in ceea ce priveste contr cu executare dintr-o data, daca dr de a denunta

contractual este recunoscut uneia dintre parti, acesta poate fi exercitat atat timp
cat executarea nu a inceput; de indata ce executarea a inceput, denuntarea
unilateral chiar prevazuta constractual nu mai poate fi exercitata.

c. in contr cu executare suuccesiva sau continua, dr de denuntare unilateral daca

este prevazut de contract sau admis de lege, poate fi exercitat cu respectarea
unui termen rezonabil de preaviz, chiar si dupa inceperea executarii contr, insa
denuntarea nu produce efecte in privinta prestatiilor executate sau care se afla in
curs de executare.

d.in unele contracte este posibila stipularea unei contraprestatii in schimbul

exercitarii dr de denuntare unilaterala; efectul exercitarii dr de denuntare
unilateral se produce numai de la data executarii acestei contraprestatii

e. toate prevederile legate de maniera de exercitare a denuntarii unilateral sunt

supletive, de unde reiese ca partile pot modifica in totalitate regimul lor juridic,
stabilind, de exemplu, posibilitatea de denuntare a contractului cu executare
dintr-o data supa momentul executarii sau a lipsei termenului rezonabil de
preaviz in cazul denuntarii contr cu executare succesiva.

f. orice contract incheiat pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de

oricare din parti cu conditia respectarii unui termen rezonabil de preaviz

g. uneori, dr de denuntare unilaterala a contractului, indiferent de izvorul sau, nu

poate fi exercitat discretionar; exercitarea lui trebuie sa aiba loc numai in limitele
prevazute de lege, cu buna-credinta si sa fie intemeiata pe motive justificate

h. uneori, facultatea de denuntare unilateral este recunoscuta in conditii special

unei parti din contract de catre legiuitor, in scopul protejarii sale.

C.Rezilierea fortata a contractelor

-incetarea contractelor cu efecte pentru viitor poate avea loc si fortat, adica
impotriva vointei partilor contractante; cazul contractelor intuitu personae, care
se incheie avand ca motiv determinant identitatea sau calitatile speciale ale
celeilalte parti; astfel, in caz de deces, contractul inceteaza fortat, fiind vorba de o
imposibilitate fortuita de executare

Executarea cu buna-credinta a contractului- implica:

- obligatia de loialitate: presupune datoria de informare reciproca pe toata

perioada contractului; obligatia de a nu face nimic dolosiv care sa prejudicieze
cealalta parte
- obligatia de cooperare: partile sunt indatorate sa faciliteze executarea
obligatiilor astfel incat sa asigure echilibrul prestatiilor; fiecare parte trebuie sa se
comporte in asa fel incat sa nu impuna celeilalte parti cheltuieli inutile

IMPREVIZIUNEA IN CONTRACTE

- in special contractele cu executare succesiva si contractele cu termen suspensiv

de executare pot Fi afectate de impreviziune= paguba pe care una dintre parti o
sufera datorita dezechilibrului grav de valoare intervenit intre prestatiile partilor
pe perioada executarii obligatiilor datoria fluctuatiilor monetare sau alte
imprejurari

Caractere:

- problema impreviziunii se pune numai in cazul contractelor cu titlu oneros

- paguba intervine numai dupa momentul incheierii contractului(in cazul leziunii-

viciu de consimtamant, dezechilibrul de valoare dintre prestatii exista in
momentul incheierii contractului)

- problema de ordin economic sau financiar.

Ipoteza revizuirii conventionale a contractului. Clauze privind impreviziunea.

-partile pot reveni asupra contractului si-l pot reechilibra prin conventii de
adaptare a acetuia la noile conditii si pot anticipa impreviziunea prin clauze
stipulate in cuprinsul contractului sau prin conventii distincte.

a.clauze de indexare: presupun corelarea unei valori economice cu o alta valoare

in scopul mentinerii valorii reale a obligatiilor contractuale

b.clauzele de revizuire sau clauzele hardship: presupun obligatiile pe care si le

asuma expres partile de a revizui contractul din timp in timp pentru a asigura
reechilibrarea prestatiilor tinand cont de schimbarile si circumstantele economice.

-clauzele de indexare opereaza automat, in schimb clauzele de revizuire au ca

effect doar obliagtia partilor de a reexamine contractul sis a il readapteze atunci
cand e necesar. Ambele clause trebuie sa die in conformitate cu ordinea publica
monetara si economica.

Reechilibrarea prestatiilor de catre judecator in imprevizune:

-daca obligatiile devin doar mai oneroase ca urmare a situatiei economice

posterioare incheierii contractului, nu se pune problema revizuirii( principiul
nominalismului monetar)

-cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa

datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta
obligarea debitorului la executarea obligatiei, instant poate sa dispuna adaptarea
contractului sau incetarea acestuia.

Conditiile impreviziunii:

a. schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului, altfel avem

de-a face cu imposibilitatea materiala de executare a obligatiilor;

b.schimbarea imprejurarilor si intinderea acestora nu putea fi prevazuta de

debitor in mod rezonabil la momentul incheierii contractului; imprevizibilitatea
trebuie sa fie relative si nu absoluta.

c.debitorul sa nu-si fi asumat riscul schimbarilor imprejurarilor sau sa nu se poata

considera in mod rezonabil ca si-a asumat un asemenea risc;

d.debitorul sa fi incercat intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta negocierea

adaptarii rezonabile si echitabile a contractului- obligatie de mijloace, adica
debitorul trebuie sa fi depus toate diligentele pentru a ajunge la un rezultat.

EFECTELE CONTRACTULUI FATA DE TERTI

Relativitatea efectelor contractului fata de terti

Art 1280 NCP- un contract va produce efecte doar intre partile care au cazut de
comun acord sa incheie un contract, fata de acele persoane care nu au luat parte
la incheierea contractului nu va produce efecte, inafara de acele situatii in care
legea prevede astfel.
a) domeniul obiectiv al relativitatii:
- efectele contractului: continutul obligational al contractului nu va produce
efecte niciudecum in sarcina tertilor, ci fata de partile contractante ( efect
primar)
- efecte fara un continut obligational propriu-zis, adica tertii trebuie sa
respecte aceasta realitate juridica instituita prin contractul format=> in caz
de incalcare se ridica problema raspunderii delinctuale a tertului
- efectele obligatorii ale contractului se pot extinde asupra tertilor prin
intermediul ratificarii
b) domeniul subiectiv al relativitatii:
= determinarea persoanelor implicate in relativitatea efectelor contractului.
- subiectii de drept carora li se aplica aceasta regula:
b.1- parti contractante: persoane juridice sau fizice care si-au dat
consimtamantul personal, direct sau prin reprezentant de a fi parte la contract,
sunt numite parti originare

- persoanele care prin intermediul ratificarii devin parti la contract

- persoanele care adera la un contract deja format, de ex prin substituirea

uneia dintre parti sau alaturandu-se uneia dintre parti.

- persoanele care prin intermediul teoriei aparentei in drept vor suporta

efectele obligatorii ale contractului la care nu au fost parte

b.2- tertii propriu-zisi= toate persoanele care nu au luat in mod direct parte la
incheierea contractului si care nu au, astfel, calitatea de parti; exista mai multe
categorii de terti:

-unele parti ale contractului isi pierd aceasta calitate pentru a devein
tert( cazul cesiunii contractului)

-unii terti dobandesc insa calitatea de tert( mostenitorul devine parte la contr
consimtit de defunct)

-unii terti nu au legatura cu contractual si nu suporta efectele acestuia.

 - terti deveniti parti: care suporta in mod direct obligatiile contractului datorita
producerii unei circumstante anterioare (reprezentare) sau
posterioare(ratificare);

- succesorii in drepturi (avanzii cauza)- fata de acestia obligatiile contractului isi

produc efectul datorita legaturii pe care acestia o au cu una dintre parti; pot fi
succesori universali sau cu titlu particular

- tertii care suporta anumite efecte ale contractului: suporta efectele prin
intermediul dreptului de gaj general: creditorii chirografari

- terti absoluti: in persoana lor contractul nu produce efecte de gen

obligational, acestia tot ce trebuie sa faca e sa respecte situatia juridica
instaurata prin contract

Efectele contr. fata de succesorii partilor si fata de creditorii chirografari

A.Fata de succesorii universali sau cu titlu universal

-succesorii universali sunt acele persoane care dobandesc patrimoniul in

totalitate, in intregime, nefractionat ( succesorul legal unic)

- succesorii cu titlu universal sunt aceia care obtin o cota parte din patrimoniul
autorului lor

- diferenta dintre cele doua categorii este de ordin cantitativ; dobandesc o cota
parte sau intreg patrimoniul=> continua persoana autorului succesiunii devenind
creditor si debitor, astfel efectele contractelor incheiate se produc atata vreme
cat subzista la momentul dobandirii patrimoniului sau a cotei patri a patrimoniului

-exceptii: partile pot prevedea expres ca efectele contr nu se vor produce in

beneficial si sarcina succesorilor; contr intuit personae inceteaza, de regula, la
moartea partii contractante; cand legea prevede ca fata de succesori nu se mai
produc unele efecte
B.Fata de succesorii cu titlu particular

-Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care primesc drepturi

determinate, privite in individualitatea lor, nu ca parte a unui patrimoniu; ex:
cumparatorul unui bun, donatarul, etc.

-efectele trebuie analizate doar in legatura cu contractele care au luat loc in

legatura cu acele bucuri care au fost transmise succesorilor cu titlu particular;

-succesorul profita de drepturile reale si este tinut sa respecte obligatiile sau

sarcinile reale care reies din contractele incheiate de autorul sau in legatura cu
bunul sau dr ce i-a fost transmis; conditii: sa fie vb de dr si obl strans legate de
bunul respective, contractul sa aiba data certa, si sa fi fost indeplinite formele de
publictate.

-in raport cu dr si obligatiile personale nascute din contractile incheiate de autorul

sau, succesorul cu titlu particular are calitatea, in principiu de tert propriu-zis;
exceptii: cand partile stipuleaza sau legea prevede transmiterea obligatiilor catre
succesori sau cand reies implicit din contract.

-succesorii au un dr de actiune directa fata de vanzatorul initial.

C. In raport de creditorii chirografari

= acele persoane care au ca singura garatie reala a dreptului lor patrimoniul

debitorului= gajul lor general

-dr de gaj general le confera posibilitatea de a urmari toate elementele activului

patrimonial al debitorului lor.

-pot exercita actiunea pauliana si actiunea oblica

Opozabilitatea contractului in sens larg

- presupune, in sensul larg, faptul ca acordul de vointa materializat in contract

produce in primul rand efecte intre partile contractante, dar in acelasi timp este o
situatie juridica ce trebuie sa fie respectata de toti tertii
- in cazul contractelor, aceasta opozabilitate este una care reiese din principiul
fortei obligatorii a contractului si se manifesta in raport cu partile contractului si
succesorii acestora; in cazul tertilor opozabilitatea este una propriu-zisa, ceea ce
presupune ca acestia nu sunt tinuti de obligatiile prevazute in contract, ci trebuie
sa respecte realitatea juridica ce a luat nastere prin acordul de vointa, trebuie sa
respecte starea de fapt.

PROMISIUNEA FAPTEI ALTUIA

=un contract sau o clauza intr-un contract prin care o persoana- debitorul sau
promitentul- se obliga fata de creditor sa obtina consimtamantul unei alte
persoane de a incheia un contract sau de a ratifica un contract deja incheiat.

- cel care s-a angajat la o astfel de promisiune este tinut sa repare prejudiciul
creditorului in cazul in care tertul refuza sau atunci cand tertul nu executa
prestatia promisa.

-ea nu este o exceptie de la relativitatea efectelor contractului.

Formele conventiei porte-fort: aceasta poate fi una de tip principal, adica singurul
obiect al contractului incheiat de doua persoane este acela ca debitorul sa obtina
consimtamantul unui tert la a incheia un contract sau la a ratifica un contract;
adica obtinerea angajarii tertului

- pe de cealalta parte, poate fi si de natura accesorie(sub forma de clauza), adica

obligatia de a angaja un tert a tebitorului este doar una dintre mai multe obligatii
la care se angajeaza.

Conditiile conventiei de porte-fort: conditiile generale ale contractelor trebuie sa

fie respectate, nu trebuie sa implice forma autentica( exceptie face promisiunea
care este accesorie unui contract pt care se cere aceasta forma); pe langa acestea
este si o conditie speciala: intentia promitentului de a se angaja sa reiasa
neindoielnic din continutul contractului.
Efecte :

- In sarcina debitorului se naste o obligatie de a face si, in acelasi timp, de

rezultat.

-Promitentul are posibilitatea de a garanta executarea obligatiei tertului fara a se

produce astfel vreun prejudiciu creditorului. Aceasta optiune deschide
posibilitatea promitentului de a executa el insusi obligatia asumata de tert sau de
a face sa fie executata aceasta obligatie prin intermediul unei alte persoane (un
alt tert).

STIPULATIA PENTRU ALTUL

Contractul in favoarea unei terte persoane sau stipulatia pentru altul este un
contract sau o clauza intr-un contract, prin care o parte, numita promitent, se
obliga fata de cealalta parte, numita stipulant, sa execute o prestatie in
favoarea unei alte persoane, straina de contract, numita tert beneficiar.

De cele mai multe ori, stipulatia pentru altul este, in realitate, o clauza intr-
un contract care, prevazand nasterea unui drept direct in patrimoniul unui tert,
are ca efect adaugarea, la raportul de obligatii nascut intre stipulant si promitent,
a unui al doilea raport de obligatii, intre promitent si tertul beneficiar.

Conditii de validitate:

Stipulatia pentru altul, fiind o clauza intr-un contract sau, uneori, un contract
in favoarea unui tert, incheiat intre stipulant si promitent, trebuie sa
indeplineasca toate conditiile generale de validitate cu privire la : capacitatea de a
contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit, o cauza licita si
morala, iar daca este cazul si conditiile de forma.

Alaturi de conditiile generale de validitate, mai trebuie intrunite urmatoarele

conditii speciale:
 a) tertul beneficiar sa fie o persoana determinata sau, cel putin,
determinabila la data incheierii stipulatiei
b) Tertul beneficiar al stipulatiei trebuie sa existe la momentul la care
promitentul trebuie sa isi execute prestatia
c) Stipulatia sa fie certa si neindoielnica.

In cazul in care nu se respecta conditiile a) si b), sanctiunea este aceea ca

stipulatia profita stipulantului, fara a agrava insa sarcina promitentului.

Acceptarea stipulatiei de catre tert sau refuzul acesteia

Consimtamantul tertului beneficiar nu este o conditie de existenta a stipulatiei

pentru altul, dar este o conditie de efectivitate. Astfel ca dreptul nascut in
favoarea tertului beneficiar nu poate fi impus tertei persoane impotriva vointei
sale, ea are libertatea de a-l confirma sau de a refuza beneficiul acestui drept.

Momentul de la care se produc efectele acceptarii de catre tertul beneficiar

este esential pentru ca, in functie de acesta se poate stabili de la ce data stipulatia
este irevocabila. Momentul la care aceasta acceptare produce efecte este cel al
comunicarii ei catre stipulant sau promitent (ajungerea ei la destinatar).

Daca tertul nu accepta stipulatia, dreptul se considera ca nu a existat

niciodata, cu alte cuvinte, stipulatia este caduca si nu mai produce niciun efect.

Efectele stipulatiei pentru altul

Mecanismul stipulatiei consta in nasterea, in mod direct si originar, din

contractul incheiat intre stipulant si promitent, a unui drept de sine statator in
favoarea tertului beneficiar, fara a fi necesar consimtamantul acestuia.
 A. Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre stipulant si promitent

Efectele contractului in raporturile dintre stipulant si promitent care se produc

fara nicio legatura cu stipulatia in favoarea tertului sunt guvernate de dreptul
comun.

Posibilitatea revocarii mutuale sau individuale a stipulatiei are un regim

aparte:

a) de la momentul ajungerii acceptarii tertului beneficiar la stipulant sau la

promitent, stipulatia nu mai poate fi revocata, mutual sau unilateral.
b) revocarea stipulatiei poate avea loc doar anterior acestui moment, prin
acordul promitentului si stipulantului
c) Stipulatia poate fi revocata si unilateral de catre stipulant, cu conditia ca nu
cumva promitentul sa aiba un interes in executarea prestatiei fata de tert (de ex,
pentru stingerea unei alte datorii)
d) Indiferent ca e unilaterala sau mutuala, revocarea are un caracter intuitu
personae, ceea ce presupune ca stipulatia nu poate fi revocata decat de stipulant
in persoana si nu mai poate fi facuta de mostenitorii sai
e) Revocarea produce efecte din momentul in care ajunge la promitent
f) Daca nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului
sau mostenitorilor acestuia, fara a agrava insa sarcina promitentului.

Stipulantul are la dispozitie toate remediile conferite de lege oricarui creditor

si partilor contractante pentru neexecutarea contractului. Astfel :

- el poate actiona in justitie pe promitent pentru a fi obligat sa execute

prestatia ce o datoreaza tertului beneficiar (are un interes moral si, de cele mai
multe ori, patrimonial)

- daca promitentul nu-si executa obligatiile fata de tertul beneficiar,

stipulantul are dreptul de a invoca exceptia de neexecutare a contractului sau,
dupa caz, sa ceara sau sa declare rezolutiunea cu toate consecintele sale care
constau in desfiintarea stipulatiei in favoarea tertului
 - stipulantul are dreptul de a pretinde de la promitent plata de daune-
interese, atunci cand prin neexecutarea prestatiei datorate tertului beneficiar i-a
fost cauzat un prejudiciu.

B. Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre promitent si tertul

beneficiar

Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct

promitentului executarea prestatiei. Astfel :

a) tertul beneficiar nu este in pericol de a suporta concursul creditorilor

stipulantului si eventuala insolvabilitate prezenta sau viitoare a acestuia
b) In cazul in care tertul beneficiar decedeaza inainte de a fi confirmat dreptul
nascut in favoarea sa, dreptul respectiv se va transmite propriilor mostenitori
c) Intre tertul beneficiar si promitent se naste un raport obligational - astfel,
tertul beneficiar are calitatea de creditor, iar promitentul are calitatea de debitor
- Tertul beneficiar are la dispozitie actiunea in executare (avand dreptul sa
ceara promitentului sa execute prestatia la care s-a obligat), exceptia in justitie.

- Tertul se poate folosi de toate mijloacele juridice pe care le are la dispozitie

orice creditor - actiunea oblica, actiunea pauliana- precum si de eventualele
garantii speciale, constituite de promitent prin contractul incheiat cu stipulantul,
pentru a asigura executarea integrala a obligatiei, accesorii ale aceste obligatii,
cum ar fi: fideiusiunea, gajul si ipoteca.

- tertul beneficiar are dreptul sa ceara despagubiri de la promitent pentru

repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin neexecutarea obligatiei.

Cu toate acestea, tertul beneficiar nu este indreptatit sa ceara rezolutiunea

contractului in caz de neexecutare a obligatiei de catre promitent pentru ca: 1.nu
este parte in contract; 2.nu-i poate profita si nu are niciun interes in a desfiinta
contractul. Dreptul de a cere rezolutiunea contractului il au doar partile
contractante.
 d) exista situatii cand promitentul are dreptul sa refuze executarea obligatiei
in favoarea tertului beneficiar. Asadar, poate invoca, in apararea sa, toate
exceptiile pe care este indreptatit sa le opuna stipulantului : nulitatea
contractului, realizarea unei conditii rezolutorii care afecteaza contractul,
neindeplinirea termenului suspensiv de executare etc.

- se considera ca promitentul poate invoca si exceptia de neexecutare a

obligatiilor pe care si le-a asumat stipulantul fata de promitent pentru ca acesta
din urma sa se oblige, la randul sau, sa execute o prestatie in favoarea tertului,
caz in care tertul beneficiar va trebui sa suporte incetarea dreptului sau ca urmare
a rezolutiunii contractului care cuprinde stipulatia.

C. Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre stipulant si tertul

beneficiar

Stipulatia nu da nastere, prin ea insasi, unui raport de obligatii intre stipulant

si tertul beneficiar.

Stipulatia pentru altul poate produce anumite efecte juridice intre stipulant si
tertul beneficiar, in functie de faptul daca intre ei exista sau nu exista raporturi
juridice nascute anterior dintr-un act juridic sau fapt juridic.

Daca stipulantul este debitor al tertului beneficiar, executarea prestatiei de

catre promitent are valoarea unei plati care va stinge doua obligatii: obligatia
stipulantului si obligatia promitentului fata de tertul beneficiar, obligatii care au
izvoare diferite.

Alteori, intre stipulant si tertul beneficiar nu exista un raport juridic anterior

care sa justifice stipulatia pentru altul, atunci cand executarea prestatiei de catre
promitent constituie o donatie indirecta facuta de stipulant in favoarea tertului. In
acest caz, stipulatia trebuie sa indeplineasca conditiile de fond pentru validitatea
donatiei, cu exceptia formei autentice.
 SIMULATIA

- reprezinta o operatiune juridica cu caracter complex, realizata prin disimularea

vointei reale a partilor, constand in incheierea si existenta simultana, a doua
intelegeri sau conventii: una aparenta sau publica, prin care se creeaza o
situatie juridica aparenta, contrara realitatii, si alta secreta, care da nastere
situatiei juridice reale dintre parti, anihiland sau modificand efectele produse in
aparenta in temeiul contractului public.

- este o exceptie veritabila de la principiul opozabilitatii contractului

Contractul secret exprima vointa reala a partilor si stabileste adevarata

situatie juridica nascuta intre ele. Se mai numeste si contra-inscris pentru ca, in
general, se incheie in forma scrisa. Contractul secret produce efecte numai intre
parti si, daca din natura contractului ori din stipulatia partilor nu rezulta
contrariul, intre succesorii lor universali sau cu titlu universal.

Contractul aparent, public sau simulat (ostensibil) are rolul de a disimula

intentia reala a partilor, cu scopul de a ascunde fata de terti, prin crearea unei
false aparente, adevaratele raporturi juridice dintre parti, al carui izvor principal
este si ramane actul secret. Poate sa produca anumite efecte in subsidiar doar
daca partile au prevazut aceasta in contractul secret.

Conditiile simulatiei

1. Existenta actului secret - presupune ca actul real sa fie incheiat astfel incat
existenta si cuprinsul sau sa fie necunoscute tertilor
- nu trebuie supus publicitatilor, precum: transcrierea actului, intabularea,
inscrierea in arhiva electronica, existenta lui nu trebuie mentionata in actul
public.

- primirea de data certa, incheierea lui in forma autentica notariala, inregistrarea

actului la organele financiare si indeplinirea altor formalitati fiscale nu inlatura
caracterul secret al actului
a) actul secret trebuie sa existe in sens de negotium (adica de operatiune juridica
reala care produce adevaratele efecte intre partile contractante), insa poate sa
lipseasca daca este privit ca instrumentum

b) contemporaneitatea actului secret cu actul public - actul secret, incheiat

anterior actului public, sa se afle in vigoare la momentul incheierii actului public si
sa ramana in vigoare si in continuare

c) indeplinirea conditiilor de validitate de fond: capacitatea, consimtamantul,

obiectul si cauza; in ceea ce priveste forma, nu este necesar ca actul secret sa fie
incheiat in forma ceruta de lege pentru validitatea operatiunii juridice pe care o
intruchipeaza = exceptie de la conditiile de functionare ale principiului fortei
obligatorii

2.Existenta actului public - trebuie sa indeplineasca toate conditiile de forma ale

operatiunii pe care o intruchipeaza

3.Existenta acordului simulatoriu - presupune reprezentarea comuna a partilor,

anterior incheierii actului public si actului secret, in care partile sa imagineze toate
manoperele prin care se va disimula adevarata relatie dintre ele fata de terti
- acordul intervine cel tarziu in momentul perfectarii actului secret in sens de
negotium

Formele simulatiei

1. In functie de scopul concret al actului aparent si de relatia in care acesta se

gaseste cu actul secret, simulatia se poate realiza prin trei procedee:
a) prin fictivitate
b) prin deghizare (totala sau partiala)
c) prin interpunere de persoane

2. a) simulatia absoluta = partile stabilesc ca intre ele sa nu existe in realitate

niciun act (fictivitate)
 b) simulatia relativa = cand sunt simulate doar unul sau mai multe elemente
ale contractului public

- obiectiva = sunt disimulate elemente obiective, precum natura contractului,

obiectul sau cauza acestuia (deghizarea)

- subiectiva = este disimulat elementul subiectiv al contractului, adica partile

(simulatia prin interpunere de persoane).

Efectele simulatiei

A.Efectele simulatiei in raporturile dintre partile contractante

Atunci cand simulatia este valabila, intre partile contractante si succesorii
universali si cu titlu universal ai partilor, produce efecte actul secret.

Daca intre vointa interna reala si declaratia de vointa a partilor contractante

exista neconcordanta, are prioritate intotdeauna vointa reala, adica vointa
concordanta - cea care se regaseste in actul secret.

Efectele actului secret se produc si fata de succesorii universali si cu titlu

universal ai partilor, Codul civil restrangand astfel sfera avanzilor-cauza in orice
simulatie.

Succesorii universali si cu titlu universal pot deveni terti propriu-zisi, fata de

actul secret, atunci cand prin simulatie, autorul lor - parte contractanta- a urmarit
sa le fraudeze interesele.\

Daca una din parti refuza sa execute prestatiile pe care si le-a asumat prin
actul secret, cealalta parte poate sa ceara executarea prestatiilor celeilalte parti
sau sa invoce actiunea in simulatie.

B.Efectele simulatiei fata de terti

a) tertii obisnuiti : actul nu poate avea niciun efect in contra tertelor
persoane, complet straine de contract
- pentru ca actul secret sa fie complet inopozabil tertilor, acestia trebuie sa se fi
increzut cu buna-credinta in aparenta creata de actul public; buna-credinta
trebuie sa existe in momentul incheierii simulatiei

- prin exceptie de la regula inopozabilitatii fata de terti, acestia pot invoca

impotriva partilor existenta contractului secret atunci cand acesta le vatama
drepturile

b) creditorii uneia din parti - creditorii chirografari

- daca actele debitorului sunt vatamatoare fata de ei, intrunind si alte conditii,
creditorii pot avea dreptul sa le atace, prin constatarea simulatiei si invocarea
actului secret care le vatama drepturile sau pot avea dreptul sa invoce cu
buna-credinta aparenta creata

-pana la data notarii executarii silite sau instituirii sechestrului asupra bunurilor
debitorului, partile actului secret pot inlatura aparenta creata de actul public,
dovedind existenta simulatiei. Daca indeplinesc aceasta conditie temporala,
creditorii vor fi tinuti sa suporte toate consecintele actului secret, devenind astfel
opozabil fata de ei.

C.Efectele simulatiei in raporturile dintre terti

- aceasta problema se pune doar atunci cand intre terti exista un conflict, in
sensul ca unii au interesul sa invoce actul aparent, iar altii au interesul sa se
prevaleze de actul secret care le este favorabil.

- in acest conflict vor avea castig de cauza acei creditori de buna-credinta care
invoca, in favoarea lor, actul aparent, deoarece ei nu au putut cunoaste existenta
actului secret; singura conditie care se impune este aceea ca creanta creditorului
sa aiba data certa anterioara fata de actul secret (intentia partilor de a frauda
interesele sale).
- "daca exista conflict intre creditorii instrainatorului aparent si creditorii
dobanditorului aparent, sunt preferati cei dintai, in cazul in care creanta lor este
anterioara contractului secret"

Actiunea in simulatie

-este acea actiune prin care se cere instantei de judecata sa constate existenta si
continutul actului secret cu scopul de a inlatura actul aparent sau acele clauze ale
sale care anihileaza sau mascheaza actul real.

- sanctiunea este inopozabilitatea fata de terti a actului secret

- actiunea in simulatie poate fi dublata si de actiunea in nulitate cand simulatia s-a

realizat cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii sau este contrara ordinii
publice si bunelor moravuri sau de o alta actiune in executarea sau rezolutiunea
contractului secret pentru neexecutare.

Titularii actiunii in simulatie: - poate fi exercitata de orice persoana interesata sa

invoce in favoarea sa actul secret, daca este valabil, sau sa ceara constatarea
nulitatii acelui act, cum sunt : o parte contractanta, succesorii in drepturi ai
partilor contractante sau tertii propriu-zisi, creditorii chirografari

Natura juridica : -din p.d.v. procedural, actiunea in simulatie este o actiune in

constatare care poate fi exercitata oricand, pe cale principala sau de exceptie;
este imprescriptibila

Proba simulatiei:

- intre partile contractante se face numai potrivit normelor de drept comun

privitoare la dovada actelor juridice

- aceleasi reguli se aplica si atunci cand actiunea in simulatie este introdusa de

succesorii in drepturi ai partilor, daca prin actul secret nu le-a fost fraudate
interesele (caz in care fac parte din categoria tertilor propriu-zisi si pot face proba
simulatiei dupa alte reguli).

-regula: atunci cand forma ceruta de lege pentru insasi existenta actului real este
inscrisul autentic, acesta nu poate fi dovedit intre parti decat printr-un contra-
inscris care ar modifica sau combate actul aparent. Exceptie: proba existentei
actului secret se poate face prin orice mijloc de proba chiar si intre parti, daca cel
care invoca simulatia invoca si caracterul ilicit al acesteia, precum si in situatia
cand partile admit ca proba sa se faca si in alt mod decat cu inscrisuri.

-tertii propriu-zisi (incluzand si creditorii partilor) pot face dovada simulatiei prin
orice mijloc de proba.

Raspunderea civila contractuala

- este obligatia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat

creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu
intarziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil incheiat.

Conditiile raspunderii contractuale:

a) fapta ilicita care consta in neexecutarea obligatiilor contractuale

- lato sensu, consta in neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu

intarziere a obligatiilor

Executare necorespunzatoare = executarea prestatiei cu nerespectarea conditiilor

de calitate stabilite in clauzele contractuale sau in standardele uzuale (cazul
obligatiilor pozitive cu exceptia obligatiilor pecuniare)

Executare cu intarziere = debitorul a executat in natura prestatiile sale sau este

gata sa le execute dupa implinirea termenului stabilit in contract, cauzand astfel
creditorului un prejudiciu
- stricto sensu, consta numai in neexecutarea totala sau partiala a acelor obligatii

 In caz de neexecutare totala - raspunderea contractuala se va angaja cu

certitudine, debitorul fiind obligat sa repare intregul prejudiciu cauzat
 In caz de neexecutare partiala - daca obiectul obligatiei este o prestatie
indivizibila, prin natura sa ori prin conventia partilor, neexecutarea partiala
are valoarea unei neexecutari totale (rezultatul este acelasi si in cazul cand
debitorul nu executa o obligatie accesorie)
- daca obiectul obligatiei este o prestatie divizibila,
urmeaza a se aprecia masura in care obligatia este
executata, cu diminuarea corespunzatoare a
despagubirilor pe care debitorul va fi obligat sa le
plateasca creditorului sau.

Proba neexecutarii:

- dificila in cazul obligatiilor de a face

- in cazul obligatiilor de rezultat, faptul neexecutarii se dovedeste indirect

probandu-se ca rezultatul la care debitorul s-a indatorat nu a fost obtinut

- in cazul obligatiilor de mijloace, creditorul trebuie sa dovedeasca cum ca

debitorul nu a actionat in niciun fel sau ca activitatea desfasurata de el si
mijloacele utilizate au fost insuficiente si necorespunzatoare si de aceea rezultatul
urmarit nu a fost obtinut

b) prejudiciul - consta in consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau

nepatrimoniala, efecte ale incalcarii de catre debitor a dreptului de creanta
apartinand creditorului, prin neexecutarea lato sensu a prestatiei sau prestatiilor
la care s-a indatorat.

- prejudiciul trebuie sa fie cert (atunci cand existenta sa este sigura si poate fi
stabilita intinderea lui) . Sunt certe prejudiciile actuale (cele care s-au produs in
totalitate pana la data cand se cere repararea lor) si prejudiciile viitoare (cele care
nu s-au produs, dar este sigur ca se vor produce si pot fi evaluate in prezent).
c) raportul de cauzalitate intre neexecutarea lato sensu a obligatiilor contractuale
si prejudiciul suferit de creditor

- debitorul nu poate fi obligat la plata de daune interese atunci cand neexecutarea

lato sensu a prestatiei se datoareaza fortei majore sau unui caz fortuit; lor li se
asimileaza si fapta creditorului si fapta unei terte persoane.

d) culpa sau vinovatia debitorului

- in cazul obligatiilor de rezultat, culpa debitorului este prezumata (prezumtie

relativa care opereaza de indata ce creditorul face dovada ca debitorul nu a
realizat sau obtinut rezultatul la care s-a obligat)

- in cazul obligatiilor de mijloace sau de diligenta, pentru angajarea raspunderii

contractuale, creditorul trebuie sa faca dovada ca debitorul a fost in culpa de a nu
fi folosit mijloacele adecvate si nu a desfasurat o activitate diligenta care ar fi
putut duce la realizarea acelui rezultat. Aprecierea comportarii debitorului se face
in virtutea unui criteriu obiectiv, dinamic.

Raspunderea contractuala pentru fapta altuia

Daca partile nu convin altfel, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate

din culpa persoanei de care se foloseste pentru executarea obligatiilor
contractuale.

Conditii:

a) obligatia contractuala a debitorului sa se execute prin altul

b) tertul interpus in executarea contractului sa fie desemnat voluntar de catre

creditor (putem sa avem in vedere prepusii propriu-zisi ai debitorului, simpli
auxiliari ai acestuia care nu au totusi calitatea de prepusi, subcontractantii sau
substituitii in executarea contractului)
c) absenta de scutire de raspundere a debitorului de catre creditorul sau
contractual

d) neexecutarea obligatiilor contractuale ale debitorului principal sa constituie o

fapta ilicita si culpabila a tertului interpus in executare (neexecutare nejustificata
din partea debitorului principal, culpa persoanei de care debitorul se foloseste
pentru executarea obligatiilor contractuale)

-raspunderea contractuala pentru fapta altuia este consacrata si de cateva texte

legale speciale: in cazul locatiunii, in cazul mandatului, in cazul contractului de
antrepriza, in cazul contractului de depozit hotelier.

Remediile neexecutarii contractului

Termenul suplimentar de executare

Acest remediu consta in obligatia creditorului, in ipoteza ajungerii obligatiei la

scadenta fara a fi executata, sa acorde debitorului un termen suplimentar in
care acesta sa isi execute obligatiile contractuale.

In cazul in care, prin notificare, creditorul nu a stabilit un termen de executare

sau a stabilit un termen prea scurt, sau a formulat cererea de chemare in judecata
fara o punere in intarziere prealabila, debitorul va beneficia de un termen
rezonabil.

Din punct de vedere practic, sensul acestui remediu este punerea in intarziere
a debitorului printr-o notificare.

In cazul in care, in termenul indicat in notificarea de punere in intarziere,

debitorul nu isi executa obligatia contractuala, creditorul este indreptatit sa
apeleze la orice alt remediu considera ca i-ar fi util (executarea silita in natura,
rezolutiunea etc).
 Prin exceptie, acordarea acestui termen nu este necesara daca debitorul este
pus in intarziere de drept (ca urmare a unei prevederi legale sau ca urmare a unei
clauze contractuale care prevede punerea de drept in intarziere).

Conditiile termenului suplimentar de executare:

a) forma punerii in intarziere - trebuie facuta in scris si poate fi comunicata

debitorului prin orice mijloc care asigura dovada comunicarii, adica prin
executorul judecatoresc sau in orice alt mod prin care se poate proba
comunicarea notificarii.

- poate avea loc direct prin cererea de chemare in judecata

b) sub aspectul continutului, punerea in intarziere a debitorului trebuie sa

includa acordarea unui termen rezonabil de executare

Exceptia de la regula acordarii termenului suplimentar - punerea de drept in

intarziere

Debitorul este de drept in intarziere:

a) cand exista o stipulatie contractuala care prevede ca simpla implinire a

termenului contractual de executare produce efectul unei puneri de drept in
intarziere
b) Cand o prevedere legala expresa indica punerea de drept in intarziere
c) Cand obligatia contractuala a debitorului nu putea fi executata in mod util
decat intr-un anumit termen, precum si in cazul in care debitorul nu si-a executat
imediat obligatia desi era urgenta
d) Cand, prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a
obligatiei sau cand a incalcat o obligatie de a nu face
e) Cand, anterior oricarei notificari, debitorul si-a manifestat in mod
neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau atunci cand
debitorul refuza sau neglijeazain mod repetat sa isi execute obligatiile rezultate
dintr-un contract cu executare succesiva
f) Cand nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in
exercitiul activitatii unei intreprinderi
g) Cand obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale

- toate aceste cazuri trebuie probate de catre creditorul obligatiei neexecutate

Efectele punerii in intarziere

Acordarea termenului suplimentar de executare are rol dublu: reprezinta un

remediu prealabil oricarui alt remediu si, totodata, este un mijloc indirect de
proba a refuzului debitorului de a-si executa obligatiile.

1. Efectul principal al acordarii termenului suplimentar de executare consta in

suspendarea dreptului creditorului la remediul executarii silite in natura, la cel al
repararii/ inlocuirii sau la dreptul de a invoca rezolutiunea, fara a suspenda insa
dreptul creditorului la invocarea exceptiei de neexecutare sau la daune-interese.
2. Efectul secundar al punerii in intarziere consta in faptul ca debitorul
raspunde de la data punerii in intarziere de orice pierdere, cauzata chiar si de un
caz fortuit, cu exceptia cazului in care acesta exonereaza de raspundere
3. Daca debitorul a facut o oferta de executare creditorului, chiar fara a
respecta conditiile punerii in intarziere a creditorului, iar acesta din urma a refuzat
sa o primeasca, debitorul nu poate fi considerat pus in intarziere (creditorul nu va
fi indreptatit sa invoce celelalte remedii pentru neexecutare).
4. Punerea in intarziere a unuia din codebitorii solidari va produce efecte si in
privinta celorlalti debitori, dupa cum punerea in intarziere efectuata de catre un
creditor solidar va produce efecte si in privinta celorlalti cocreditori.

Exceptia de neexecutare

Regula simultaneitatii executarii prestatiilor - daca din conventia partilor sau din
imprejurari nu rezulta contrariul, in masura in care obligatiile pot fi executate
simultan, partile sunt tinute sa le execute in acest fel.
Exceptia de neexecutare - atunci cand obligatiile nascute dintr-un contract
sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre parti nu executa sau nu ofera
executarea obligatiei, cealalta parte poate, intr-o masura corespunzatoare, sa
refuze executarea propriei obligatii, afara de cazul in care din lege, din vointa
partilor sau din uzante rezulta ca cealalta parte este obligata sa execute mai
intai.

Pentru a putea invoca exceptia de neexecutare a contractului, trebuie sa fie

indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

1. Referitor la natura obligatiilor neexecutate: obligatiile reciproce ale partilor

trebuie sa isi aiba temeiul in acelasi contract sinalagmatic
2. Conditiile neexecutarii - trebuie sa existe o neexecutare a obligatiilor, chiar
partiala, dar suficient de importanta, din partea celuilalt contractant.
3. Obligatiile reciproce trebuie sa fie ambele exigibile
4. Neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de
neexecutare
5. Raportul contractual prin natura sa trebuie sa presupuna regula executarii
simultane a obligatiilor celor doua parti.

Exceptia de neexecutare functioneaza exclusiv in puterea partii care o invoca.

Exceptia anticipata de neexecutare = anticiparea riscului unei neexecutari din

partea celeilalte parti. Are caracter preventiv.

Pentru invocarea exceptiei de neexecutare nu este necesara indeplinirea niciunei

conditii de forma

Efectele exceptiei de neexecutare

- exceptia de neexecutare suspenda executarea prestatiei celui care o invoca, cu

alte cuvinte consta in suspendarea fortei obligatorii a contractului
- partea care invoca exceptia de neexecutare nu poate fi urmarita silit in justitie
pentru executarea obligatiilor sale

- partea indreptatita sa refuze executarea obligatiilor sale nu poate fi obligata sa

plateasca daune-interese moratorii

-exceptia de neexecutare poate fi opusa nu doar celeilalte parti, ci tuturor

persoanelor ale caror pretentii se intemeiaza pe acel contract.

Exceptia de neexecutare poate fi considerata, in acelasi timp, un mijloc de aparare

a partii care o invoca si un mijloc de presiune asupra celeilalte parti.

Rezolutiunea

- rezolutiunea reprezinta o cauza de incetare a contractului asociata chestiunii

executarii

Creditorul poate opta intre doua tipuri de rezolutiune: rezolutiunea judiciara si

rezolutiunea unilaterala extrajudiciara, cu exceptia existentei unei eventuale
clauze contractuale care limiteaza dreptul creditorului la rezolutiunea judiciara
sau printr-o eventuala dispozitie legala care prohibeste rezolutiunea unilaterala.

Rezolutiunea de drept legala = atunci cand legea prevede expres ca

neexecutarea obligatiilor la termen atrage dupa sine rezolutiunea

Rezolutiunea de drept conventionala = opereaza in temeiul pactelor comisorii

si in conditiile stabilite contractual de parti.

Rezolutiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci cand
executarea sa este divizibila. De asemenea, in cazul contractului plurilateral,
neindeplinirea de catre una din parti a obligatiei nu atrage rezolutiunea
contractului fata de celelalte parti, cu exceptia cazului in care prestatia
neexecutata trebuia, dupa circumstante, sa fie considerata esentiala.
Conditiile neexecutarii rezolutorii:

a) neexecutarea trebuie sa priveasca o obligatie contractuala

b) neexecutarea trebuie sa fie suficient de grava

Rezolutiunea judiciara

Conditii substantiale si formale de invocare a rezolutiunii judiciare:

1. Conditia substantiala unica a rezolutiunii judiciare consta in neexecutarea

insemnata
2. Conditia formala a rezolutiunii judiciare este aceea ca, in prealabil,
debitorului sa i se fi acordat un termen suplimentar de executare
- in cazul in care debitorului nu i se acorda un termen suplimentar de
executare si se formuleaza in mod direct o cerere de chemare in judecata
impotriva sa prin care se solicita rezolutiunea contractului, instanta de
judecata trebuie sa acorde un termen rezonabil de la data la care aceasta
cerere a fost comunicata debitorului, pentru ca acesta sa isi execute obligatiile
contractuale

- prin exceptie, in cazul unei puneri in intarziere de drept, creditorul este

indreptatit sa solicite in mod direct rezolutiunea in instanta.

Rezolutiunea unilaterala

- se deosebeste de rezolutiunea judiciara doar la nivelul conditiilor de forma

Conditii de invocare a rezolutiunii unilaterale:

1. Conditia de fond este aceea a existentei unei neexecutari insemnate

2. Prima conditie formala: existenta unei puneri in intarziere
- exceptie: acordarea termenului suplimentar de executare nu este
necesara in ipotezele de punere in intarziere de drept

3. Declaratia unilaterala de rezolutiune - act unilateral supus comunicarii

prin care creditorul isi manifesta vointa de a desfiinta unilateral contractul
pentru neexecutare
4. Conditia de efectivitate a rezolutiunii unilaterale - notificarea
 rezolutiunii
- se refera la comunicarea declaratiei de rezolutiune debitorului

- notificarea trebuie sa fie scrisa, poate sa insoteasca declaratia de

rezolutiune sau sa fie inclusa in aceasta.

Rezolutiunea conventionala intemeiata pe pactele comisorii

- reprezinta acea rezolutiune care poate opera (judiciar sau unilateral) in virtutea
unei clauze rezolutorii (numita de legiuitor pact comisoriu), prin care partile
stabilesc in prealabil care neexecutare contractuala poate sa atraga rezolutiunea

Conditiile de validitate si de invocare a pactelor comisorii:

1. Conditia transparentei pactelor comisorii - pactele comisorii trebuie sa fie

stipulate expres si sa prevada in maniera neechivoca obligatiile a caror
neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a contractului.
2. Pactul comisoriu trebuie invocat cu buna-credinta
3. Neexecutarea definita in pactul comisoriu trebuie sa se fi produs si sa aiba
o gravitate suficienta
4. Conditia formala pentru operarea rezolutiunii conventionale este aceea a
notificarii specializate - obligatia creditorului de a aduce la cunostinta debitorului,
prin intermediul unei notificari, faptul ca a invocat rezolutiunea contractului si
conditiile in care acesta opereaza.

Efectele rezolutiunii

Efectele intre parti

Pronuntarea rezolutiunii de catre instanta sau declararea unilaterala a acesteia

are ca efect desfiintarea contractului. Aceasta desfiintare va avea ca efect
nasterea obligatiilor reciproce de restituire a prestatiilor executate.
- daca prestatiile nu au fost executate, atunci ele nu mai trebuie executate

- daca prestatiile au fost deja executate, sau partial executate, regula

fundamentala este aceea ca restituirea prestatiilor se va face in natura, prin
inapoierea bunului primit.

Exceptii:

a) daca restituirea in natura nu mai este posibila, atunci se va face prin

echivalent, adica in bani

b) incapabilul va fi tinut la restituirea prestatiilor doar in limita imbogatirii sale,

apreciata la data cererii de restituire; prin exceptie, persoana incapabila poate fi
tinuta la restituirea integrala atunci cand, cu intentie sau din culpa grava, a facut
ca restituirea sa fie imposibila

c) cumulul restituirii cu executarea prin echivalent

Efectele in raporturile fata de terti

Regula de baza este cea a desfiintarii drepturilor tertilor constituite de catre

dobanditorul initial intre momentul incheierii contractului si cel al desfiintarii
acestuia.

Actiunea in restituire poate fi exercitata si impotriva tertului dobanditor.

Exceptii:

a) actiunea in restituire nu poate fi formulata fata de tertul dobanditor daca

regulile de carte funciara il impiedica sa o faca
b) actiunea in restituire nu poate fi utilizata nici impotriva dobanditorului de
buna-credinta a unui bun mobil, daca acesta dovedeste intrunirea tuturor
conditiilor pentru dobandirea proprietatii asupra bunurilor mobile prin posesie de
buna-credinta
c) Restituirea nu va putea fi solicitata nici tertului care a uzucapat bunul ce face
obiectul actiunii in restituire
d) Toate actele juridice, cu exceptia celor de dispozitie si celor cu executare
succesiva, vor fi mentinute, daca au fost facute in favoarea unui tert de buna-
credinta.
Executarea prin echivalent

Prin daune-interese intelegem despagubirile in bani pe care debitorul este

indatorat sa le plateasca, in scopul repararii prejudiciului suferit de creditor ca
urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale.

Daunele-interese au un caracter pecuniar.

Daunele-interese au vocatia cumulului cu oricare dintre remediile existente,

datorita naturii lor pecuniare si datorita functiei lor reparatorii, menita sa acopere
orice neajuns al celorlalte remedii.

Clasificarea daunelor-interese. Sunt de doua feluri: compensatorii si moratorii

(aceasta clasificare reiese din principiul repararii integrale a prejudiciului).

- Daunele-interese compensatorii sunt despagubiri in bani care se platesc

creditorului pentru a-i repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea
totala sau partiala ori executarea necorespunzatoare a obligatiilor de catre
debitor.

- Daunele-interese moratorii sunt despagubirile in bani care reprezinta

echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin intarzierea executarii
obligatiei de catre debitor. Acestea se cumuleaza intotdeauna cu executarea in
natura a obligatiei sau cu plata de daune-interese compensatorii.

Evaluarea daunelor-interese

Evaluarea judiciara. Aceasta se face prin hotarare judecatoreasca, cu

respectarea principiului repararii integrale a prejudiciului, in scopul repunerii
creditorului in situatia in care s-ar afla daca debitorul ar fi executat intocmai
prestatiile la care s-a indatorat.

Instanta trebuie sa tina seama de fluctuatiile valorice si de evolutia prejudiciului

ulterior neexecutarii contractuale. Evaluarea trebuie sa fie facuta in functie de
momentul pronuntarii hotararii judecatoresti.

Evaluarea legala. Aceasta se circumscrie sferei obligatiilor care au ca obiect

prestatia de a da o suma de bani, precum si obligatiilor de a face care pot fi
evaluate in bani.

A. Obligatiile pecuniare. Acestea se pot executa intotdeauna in natura, prin

urmare, in cazul lor, debitorul poate fi obligat sa plateasca numai daune-interese
moratorii, care se cumuleaza cu executarea obligatiei.
Referitor la daunele moratorii, in situatia obligatiilor care au ca obiect plata
unei sume de bani, se aplica urmatoarele reguli speciale:

a) cuantumul daunelor-interese moratorii este cel stabilit de parti sau de lege

(dobanda legala)
b) creditorul nu trebuie sa faca dovada existentei si intinderii prejudiciului
cauzat prin intarzierea in executarea obligatiei
- opereaza prezumtia ca ori de cate ori un creditor a fost lipsit de folosinta
sumei de bani datorata de debitor, el a suferit un prejudiciu

- cuantumul daunelor-interese moratorii se poate majora in doua situatii:

daca inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda
legala si atunci cand creditorul probeaza un prejudiciu superior dobanzii
moratorii conventionale.

c) daunele-interese moratorii sunt datorate, in principiu, din ziua scadentei

obligatiei de plata.

B. Reguli speciale in materie de obligatii pecuniare.

a) evaluarea daunelor-interese in materie de obligatii pecuniare trebuie sa

tina seama de clasificarea legala a acestora in dobanda legala remuneratorie
(dobanda datorata de debitorul obligatiei de a da o suma de bani la un anumit
termen, calculata pentru perioada anterioara implinirii termenului scadentei
obligatiei) si dobanda legala penalizatoare (dobanda datorata de debitorul
obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta)
 b) dobanda legala este stabilita de art.3 din Ordonanta Guvernului nr.13/2011
c) partile sunt libere sa stabileasca rata dobanzii pentru sumele datorate in
baza contractului dintre ele.

C. Evaluarea daunelor-interese moratorii in cazul obligatiilor de a face si a

altor obligatii decat cele pecuniare.

Daca aceste obligatii sunt executate cu intarziere, creditorul are dreptul la

plata unor daune-interese moratorii egale cu dobanda legala, care se pot calcula,
spre deosebire de cazul obligatiilor pecuniare, numai de la data punerii in
intarziere a debitorului.

Exceptii: a) cand s-a stipulat o clauza penala care prevede alt cuantum al
daunelor-interese

b) creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de intarzierea in

executarea obligatiei.

Evaluarea conventionala. Clauza penala.

Clauza penala reprezinta o stipulatie contractuala prin care partile evalueaza

anticipat daunele-interese contractuale. Astfel, debitorul se obliga la o anumita
prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale.

Clauza penala are un caracter accesoriu, ceea ce inseamna ca nulitatea clauzei

penale nu atrage nulitatea obligatiei principale, insa nulitatea obligatiei principale
atrage nulitatea clauzei penale. Prin exceptie, stingerea obligatiilor prin
rezolutiune sau reziliere nu va duce la stingerea efectelor clauzei penale
prevazuta pentru neexecutare.

Dreptul de optiune al creditorului - se refera la dreptul creditorului de a opta,

in cazul neexecutarii culpabile din partea debitorului, intre executarea silita in
natura a obligatiei principale si cea a executarii clauzei penale.
 A. Chestiunea cumulului.
-atunci cand clauza penala a fost prevazuta pentru neexecutarea
obligatiilor, nu poate fi cumulata cu executarea lor in natura si nici cu
eventualele daune-interese compensatorii

- atunci cand clauza penala a fost prevazuta pentru executarea

necorespunzatoare, aceasta se poate cumula cu remediul executarii silite in
natura

- daca clauza penala a fost prevazuta pentru neexecutare, ea nu poate fi

cumulata cu daunele-interese compensatorii, dar poate fi cumulata cu cele
moratorii daca exista si intarziere in executarea obligatiilor. Daca clauza
penala a fost prevazuta pentru executare necorespunzatoare, atunci ea se
poate cumula cu daunele-interese compensatorii.

B. Chestiunea mutabilitatii.

- in principiu, instanta nu poate modifica in niciun fel cuantumul clauzei

penale

- prin exceptie, clauza penala poate fi modificata de instanta de judecata in

doua ipoteze:

1. Micsorarea este admisibila in cazul in care obligatia principala a fost

executata partial si aceasta executare a profitat creditorului;

2. Micsorarea este admisibila si in cazul in care penalitatea este vadit

excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea
contractului.

Riscurile contractului

Riscul in contractele translative de proprietate

In noua reglementare, transferul riscurilor este separat de cel al transferului

proprietatii si este legat de un moment care poate fi evaluat strict, cel al predarii.
Astfel:

a) Daca bunul nu a fost predat, riscul ramane in sarcina debitorului obligatiei de

predare
b) Daca creditorul a fost pus in intarziere de catre debitor, riscul se transfera in
sarcina creditorului de la data punerii sale in intarziere

Gestiunea de afaceri (izvor distinct de obligatii civile)

- este un fapt juridic licit care consta in aceea ca o persoana, numita gerant,
incheie din proprie initiativa, fara sa fie obligata, acte juridice sau savarseste
acte materiale necesare si utile, in favoarea sau interesul altei persoane, numita
gerat.

Conditiile gestiunii de afaceri:

a) sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia

- interventia gerantului trebuie sa fie utila geratului, adica sa fi evitat pierderea
unei valori patrimoniale sau sa fi sporit valoarea unui bun al acestuia.

Continutul gestiunii:

1. Actele juridice de gestiune (plata unei datorii, contractul de asigurare,

chemarea unui medic in caz de boala a geratului etc)

- nu pot depasi sfera actelor de conservare si administrare, prin exceptie unele

acte de dispozitie sunt asimilate acestora si gerantul va putea incheia astfel de
acte (vanzarea unor bunuri perisabile, supuse stricaciunii)

2. Faptele materiale de gestiune (descarcarea unor marfuri, stingerea unui

incendiu, efectuarea unor lucrari etc)

b) actele de gestiune sa fie savarsite, fara imputernicire si fara stirea geratului sau,
cu stirea geratului, dara fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau fara a
se putea ocupa de afacerile sale
 - interventia gerantului este, in principiu, spontana

c) Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera

interesele altuia
- este necesar ca gerantul sa actioneze volunar

- nu este necesar insa ca gerantul sa fi cunoscut persoana tertului ale carui

afaceri le gestioneaza voluntar si nici ca gerantul sa fie o persoana determinata

- lipsa gestiunii de afaceri in doua situatii conexe acesteia:

1. In cazul persoanei care lucreaza in interesul alteia fara sa stie

2. In cazul persoanei care actioneaza in interesul alteia cu scopul de a o
gratifica
d) Gerantul sa aiba, in principiu, capacitatea de a contracta (in cazul actelor
juridice)
- geratul nu trebuie sa fie o persoana cu capacitate de exercitiu.

Efectele gestiunii de afaceri

A. Raporturile dintre gerant si gerat

Gerantul are urmatoarele obligatii: obligatia de instiintare, obligatia de

continuare a gestiunii incepute, obligatia de a se ingriji de afacerile altuia cu
diligenta unui bun proprietar, obligatia de a da socoteala geratului, obligatia de a
remite geratului tot ceea ce a primit actionand in interesul sau.

Geratul are urmatoarele obligatii: obligatia de a plati gerantului toate cheltuielile

necesare si utile pe care le-a facut in cursul gestiunii, obligatia de a-l despagubi pe
gerant de prejudiciile pe care, fara culpa sa, geratul le-a suferit din cauza gestiunii,
obligatia geratului de a executa actele necesare si utile care au fost incheiate de
gerant.

B. Raporturile dintre gerat si terti

- daca gestiunea de afaceri a fost ratificata sau este necesara sau utila, geratul
este obligat sa execute toate obligatiile contractate de gerant, in numele geratului
sau in nume propriu, in interesul gestiunii, in masura in care nu au fost inca
executate : plata pretului unor materiale comandate sau achizitionate de la terti
etc

C. Raporturile dintre gerant si terti

- daca gerantul le-a adus la cunostinta tertilor ca actioneaza numai in contul

geratului si gestiunea a fost ratificata sau este utila, el nu are nicio obligatie
proprie (cazul gestiunii cu reprezentare)

- daca gerantul a actionat in nume propriu, asumandu-si personal obligatiile fata

de terti, suntem in cazul gestiunii fara reprezentare - cazul cel mai frecvent

Natura juridica a gestiunii de afaceri

A. Gestiunea de afaceri si imbogatirea fara justa cauza

- ambele sunt fapte juridice licite si se fundamenteaza pe ideea de echitate

- beneficiaza insa de reglementari distincte:

a) -geratul are obligatia de a restitui gerantului valoarea integrala a

cheltuielilor pe care le-a facut cu gestiunea, chiar daca avantajele geratului sunt
inferioare acesteia (numai in cazul gestiunii necesare)
- imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii
sale, chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare

b) - eventuala imbogatire a geratului are un temei legal in interventia

unilaterala si voluntara a gerantului de a-i gera interesele

c) eventualele despagubiri generate de imbogatirea fara justa cauza, au in

temei juridic subsidiar fata de cel al gestiunii de afaceri.
B. Gestiunea de afaceri si mandatul

- in ambele cazuri, o persoana incheie acte juridice in contul altei persoane

- atat gestiunea de afaceri, cat si mandatul pot fi cu sau fara reprezentare

- ambele sunt izvoare de obligatii

- deosebiri: a) -gerantul poate incheia acte juridice si savarsi acte materiale

- mandatarul incheie numai acte juridice in contul altei persoane

b) - gerantul actioneaza din proprie initiativa si fara stirea geratului

- mandatarul incheie acte juridice in baza imputernicirii acordate de

mandant

c) - gerantul raspunde pentru prejudiciile cauzate geratului, atunci cand

interventia sa a fost absolut necesara, numai daca se face vinovat de dol

- mandatarul raspunde, fara exceptie, daca partile n-au convenit altfel,

indiferent de forma si gradul culpei

d) - gerantul nu poate renunta la gestiune, fiind obligat sa o continue

pana cand geratul sau mostenitorii sai, in caz de deces, o vor prelua

- mandatarul poate renunta la mandat, atunci cand continuarea

executarii lui l-ar prejudicia

e) - daca gestiunea de afaceri nu a fost ratificata, obligatiile geratului fata

de gerant vor exista numai daca gestiunea a fost necesara sau utila

- mandantul este intotdeauna obligat prin actele incheiate de mandatar

in limitele imputernicirii acordate

- diferenta fundamentala: consimtamantul mandantului face din mandat un

contract, pe cand lipsa unui consimtamant expres in aceasta privinta din partea
geratului face din aceasta operatiune un fapt juridic producator de obligatii.

Plata nedatorata
- este un fapt juridic licit care consta in executarea de catre o persoana, din
eroare, a unei prestatii la care nu era obligata si fara intentia de a plati pentru
altul

- astfel, cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire

- da nastere unui raport de obligatii in temeiul caruia cel care a platit este creditor
al obligatiei de restituire a prestatiei executate si se numeste solvens, iar cel care
a primit plata este debitorul aceleiasi obligatii si se numeste accipiens.

Conditiile platii nedatorate

1. Existenta unei plati in sens obiectiv

- plata facuta trebuie sa constea in remiterea unei sume de bani, a unui bun
individual determinat ori determinat prin caractere generice

- efectuarea platii, ca fapt material, trebuie sa fie dublata si de elementul sau

intentional- intentia de a plati o datorie, in caz contrar se poate considera ca are
valoarea unui imprumut sau constituie o donatie

- astfel, nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau
gestiune de afaceri.

2. Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe

-plata nedatorata poate avea caracter absolut sau relativ

- inexistenta absoluta sau obiectiva a unui temei al platii face ca si plata sa fie
nedatorata (atunci cand datoria este imaginara sau datorie anterior stinsa)

-plata nedatorata are caracter relativ sau subiectiv atunci cand ceea ce s-a platit
nu forma obiectul obligatiei intre solvens si accipiens sau cand obligatia concreta
a carei stingere s-a urmarit prin executarea acelei prestatii nu exista intre parti,
fara a fi exclusa existenta unei alte obligatii de alta natura.

- restituirea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost executate

de bunavoie
3. Relativitatea conditiei ca plata sa fie facuta din eroare
Eroarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) numai solvens trebuie sa fi fost in eroare (daca plata se face printr-un

reprezentant, este suficient ca numai acesta sa se fi aflat in eroare)
b) Eroarea sa fi avut caracter determinant, in sensul ca in lipsa ei solvens nu ar fi
facut plata

Conditia erorii celui care a facut plata nu este necesara:

1. Daca suntem in prezenta unei inexistente absolute sau obiective a temeiului

platii
2. Daca suntem in prezenta unei obligatii care ulterior a fost desfiintata
3. Cazul particular al executarii obligatiilor naturale (le lipseste sanctiunea, nu pot
fi executate silit) - daca plata este efectuata voluntar, prestatiile nu mai pot fi
supuse restituirii
4. Cand solvens a efectuat plata unei obligatii sub conditie suspensiva, daca acea
conditie nu s-a realizat
5. Plata unei datorii facuta a doua oara de catre debitor care dupa ce a executat
prestatia datorata pierde chitanta doveditoare si este amenintat cu urmarirea de
catre fostul sau creditor
6. Plata facuta datorita dolului si cea sub imperiul violentei.

Efectele platii nedatorate

- plata nedatorata are ca efect nasterea unui raport de obligatii intre solvens si
accipiens, in cadrul caruia accipiens are obligatia de restituire fata de solvens

In anumite cazuri nu se poate pretinde restituirea fata de accipiens in temeiul

mecanismului platii nedatorate (adica prin actiunea intemeiata pe plata
nedatorata):

a) atunci cand accipiens a primit plata cu buna-credinta (crezand asadar ca i se

cuvine) si a lasat sa se implineasca termenul de prescriptie
b) Atunci cand accipiens a primit plata cu buna-credinta si ca urmare a acestei
plati s-a lipsit in orice mod de titlul creantei sale sau a renuntat la garantiile
creantei
c) Nu poate fi restituit nici ceea ce s-a platit inaintea implinirii termenului
suspensiv, decat daca plata s-a facut prin dol sau violenta

- plata nedatorata trebuie restituita chiar daca solvens a fost de rea-credinta

- restituirea se face in natura sau prin echivalent

- plata nedatorata a avut ca obiect un bun cert

- daca bunul a pierit nefortuit sau a pierit din culpa debitorului sau nu mai este
posibila restituirea lui (pentru ca a fost instrainat, de exemplu), acesta va fi obligat
sa restituie contravaloarea bunului raportata la momentul primirii sale sau la
momentul pierderii sau instrainarii acestuia (daca debitorul este de buna-credinta
se va tine seama de cea mai mica dintre valori, daca este de rea-credinta- de cea
mai mare)

- daca bunul a pierit fortuit, debitorul de buna-credinta nu va fi obligat la

restituire si nici la contravaloarea bunului

- daca bunul a pierit fortuit si debitorul este de rea-credinta sau daca obligatia sa
de restituire este urmarea culpei sale, debitorul este obligat la restituirea
echivalentului bunului in functie de cea mai mare dintre cele trei valori
mentionate; daca dovedeste ca bunul ar fi pierit chiar daca ar fi fost predat
creditorului, atunci va fi exonerat de obligatia de restituire

- in cazul unei pierderi partiale a bunului (pieire partiala, deteriorare sau orice
scadere de valoare cu exceptia celei generate de folosinta normala a bunului sau
cu exceptia cauzelor neimputabile debitorului), debitorul este obligat sa ii achite
creditorului contravaloarea pierderii

- bunul supus restituirii este un bun frugifer

- daca debitorul obligatiei de restituire este de buna-credinta, el va putea pastra

in proprietate fructele, dar va suporta cheltuielile avansate pentru obtinerea
acestora

- daca debitorul obligatiei de restituire este de rea-credinta sau cauza restituirii ii

este imputabila, el este tinut sa restituie fructele sau contravaloarea lor si sa il
despagubeasca pe creditor de lipsa de folosinta (are insa dreptul la acoperirea
cheltuielilor facute cu obtinerea fructelor)

- indiferent de buna sau reaua-credinta a lui accipiens, acesta trebuie sa restituie

suma de bani ori, dupa caz, bunurile de gen primite, in aceeasi cantitate si de
aceeasi calitate

- daca accipiens este un incapabil, el este tinut la restituire numai in limita

folosului realizat

Actiunea in restituire a platii nedatorate

- este o actiune, de regula, personala

- se prescrie in termenul general de prescriptie extinctiva de 3 ani, care incepe sa

curga din momentul cand solvens a cunoscut ori ar fi trebuit sa cunoasca faptul
platii nedatorate si persoana obligata la restituire

- cand obiectul platii nedatorate a fost un lucru individual determinat, actiunea in

restituire are caracterul unei actiuni in revendicare, cu regimul sau juridic

Imbogatirea fara justa cauza

- faptul juridic licit prin care are loc marirea patrimoniului unei persoane prin
micsorarea corelativa a patrimoniului alte persoane, fara ca pentru acest efect
sa existe o cauza justa sau un temei juridic.

- creditorul se numeste insaracit, iar debitorul se numeste imbogatit

Conditiile imbogatirii fara justa cauza

1. Conditiile materiale ale intentarii actiunii in restituire

a) sa existe o imbogatire a paratului (exista imbogatire de fiecare data cand in
patrimoniul imbogatitului se poate inregistra orice avantaj care poate fi evaluat in
bani, fara sa fie necesara o crestere a activului patrimonial)
b) sa existe o insaracire a reclamantului
c) intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fie o legatura sau
o corelatie directa (sa aiba o cauza unica sau aceeasi origine)

2. Conditiile juridice ale actiunii in restituire

a) imbogatirea si insaracirea corespunzatoare sa fie lipsite de o cauza justa,
adica de un temei juridic care sa le justifice
Exista trei cazuri in care imbogatirea trebuie considerata justificata:

- atunci cand imbogatirea rezulta din executarea unei obligatii valabile

- in ipoteza neexercitarii de catre cel pagubit a unui drept contra celui

imbogatit

- cand imbogatirea rezulta dintr-un act indeplinit de cel pagubit in interesul

sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica

b) Imbogatitul sa fie de buna-credinta (in caz contrar este fapta ilicita ce

antreneaza raspunderea civila delictuala)
c) Insaracitul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru realizarea
dreptului sau de creanta impotriva paratului

Efectele imbogatirii fara justa cauza

- da nastere unui raport obligational intre imbogatit (debitorul) si insaracit

(creditorul obligatiei de restituire)

- restituirea se face in natura sau prin echivalent banesc

- limitele restituirii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza:

- imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea

imbogatirii sale, chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare

- insaracitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea insaracirii sale, chiar

daca foloasele obtinute de imbogatit sunt mai mari
- pentru ca imbogatirea fara justa cauza sa genereze actiunea in restituire este
necesar ca imbogatirea sa subziste la data sesizarii instantei

- restituirea este subordonata regulilor generale ale dreptului restituirilor

Prescriptia dreptului la actiune

- actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza se prescrie in termenul

general de 3 ani

- prescriptia incepe sa curga de la data cand insaracitul a cunoscut sau, dupa

imprejurari, trebuia sa cunoasca atat insaracirea sa lipsita de o cauza justa, cat si
persoana imbogatitului

RASPUNDEREA DELICTUALA SAU EXTRACONTRACTUALA

Raspunderea civila este acel raport juridic de obligatii in care o persoana, numita
raspunzatoare, este indatoratasa repare prejudiciul injust suferit de catre o alta
persoana; prejudiciul poate fi cauzat printr-o fapta ilicita a omului sau de un fapt
juridic care nu consta intr-o conduita umana, cum ar fi prejudiciul cauzat de un
anumal sau de un lucru, de un defect produs, etc.

Principiul precautiunii = obligatia juridica de a preintampina si reduce riscurile

care pun in pericol viata, sanatatea oamenilor si mediul inconjurator

-in toate cazurile, raspunderea civila este fundamentata pe ideea de garantie

obiectiva, care are ca support riscul de activitate,ori, dupa caz, riscul de autoritate

-prezumtia de culpa in sarcina debitorului opereaza exclusive in ceea ce priveste

categoria obligatiilor de rezultat; in cazul obligatiilor de mijloace sau de diligent,
culpa debitorului trebuie sa fie probata de creditor pt a obtine condamnarea lui la
reparatie.

Felurile raspunderii civile delictuale si clasificarea lor

1.in functie de clasificarea dupa sediul legal

A.Ipotezele de raspundere civila delictuala reglementate in NCC

a.raspunderea pt prejudiciul cauzat prin fapta proprie

-autorul unei fapte ilicite savarsite cu vinovatie care cauzeaza un prejudiciu altei
persoane are obligatia de a repara acest prejudiciu

b.raspunderea pt prejudiciul cauzat prin fapta altuia

-in acest caz intra raspunderea persoanelor care au obligatia de a supraveghea un

minor sau un interzis judecatoresc care trebuie sa repare prejudiciul cauzat de
persoanele aflate sub supravegherea sa; sau a comitetului pt faptele comise de
prepusul sau

c.raspunderea pt prejudiciul cauzat de animale, de lucruri sau prin ruina edificiului

-presupune raspunderea directa a celui care are in paza juridica animale, lucruri
sau este proprietarul edificiului care a cauzat prejudiciul;

B. Ipoteze speciale de raspundere civila delinctuala reglementate de legislatia

dezvoltatoare a CC

- raspunderea autoritatilor publice pentru prejudicii cauzate prin acte de putere;

- raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate de erori judiciare

-raspunderea pt prejudiciile cauzate de defectele produselor

-raspunderea pt prejudiciile sau daunele ecologice

-raspunderea pt daunele nucleare

-raspunderea personalului medical

2.dupa fundamentul sau, raspunderea delictuala se imparte in:

A.Raspunderea civila delictuala subiectiva

-se fundamenteaza in principiu pe vinovatia dovedita.

-cel a carui actiune a prejudiciat trebuie sa repare prejudiciul

B.Raspunderea civila delictuala obiectiva

-exista si se angajeaza fara vinovatia dovedita sau prezumata a persoanei

raspunzatoare; se fundamenteaza pe ideea sau obligatia de garantie obiectiva.

RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE PRIN FAPTA PROPRIE

- conditiile de raspundere: existenta prejudiciului; fapta ilicita; raportul de

cauzalitate intre prejudiciul cauzat si fapta ilicita; vinovatia autorului faptei ilicite
si prejudiciabile.

- dintre acestea, prejudiciul si raportul de cauzalitate sunt intotdeauna obligatorii.

PREJUDICIUL

-rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau morala, consecinte ale

incalcarii sau vatamarii drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane.

Clasificarea prejudiciilor:

A.Potrivit clasificarii traditionale, prejudiciile sunt de doua feluri: patrimoniale si

nepatrimoniale sau daune morale.

a.prejudiciile patrimoniale = consecinte daunatoare care au valoare economica,

putand fi evaluate pecuniar
b.prejudiciile nepatrimoniale sau daunele morale = consecinte daunatoare
suferite de catre o persoana, care nu au valoare economica si nu pot fi evaluate
pecuniar; ele constau intotdeauna in dureri fizice si psihice ale victimei si sunt
urmarea, in principiu, a incalcarii drepturilor personale nepatrimoniale care
definesc personalitatea umana in tripla sa dimensiune: fizica, morala si sociala
- se clasifica, la randul lor in : prejudicii morale rezultate din leziuni sau vatamari
ale personalitatii fizice a victimei (prejudiciile corporale) si prejudicii morale
independente de orice leziune fizica sau corporala (prejudiciile afective).

A. Clasificarea moderna tripartita a prejudiciilor : prejudicii patrimoniale,

prejudicii corporale si prejudicii sau daune morale.
a.prejudiciile patrimoniale
b.prejudiciile corporale = prejudiciile cauzate prin incalcarea drepturilor personale
nepatrimoniale care definesc personalitatea fizica a unei persoane, precum:
dreptul la viata, la sanatate, la integritate corporala.
- sunt prejudicii mixte, cu o alcatuire duala: o componenta economica
(patrimoniala), care se repara prin despagubiri banesti si o componenta morala
(nepatrimoniala), care se repara prin mijloace nepatrimoniale si, deopotriva, prin
plata de sume de bani cu titlu de compensatii banesti

c. prejudicii morale sau daune morale pure = constau in dureri psihice cauzate
prin atingerile aduse personalitatii afective ori personalitatii sociale a unei
persoane, cum sunt: moartea unei rude apropiate, atentatele la onoarea,
demnitatea, cinstea victimei etc.

Alte clasificari:

a) prejudicii previzibile = acele consecinte daunatoare care au fost sau au putut fi

prevazute la momentul savarsirii faptei ilicite sau al producerii imprejurarii care
le-a cauzat
prejudicii imprevizibile = cele care nu puteau fi prevazute

b) prejudicii individuale = cele care rezulta din atingerile sau incalcarile unui drept
ori interes legitim individual al unei persoane

prejudicii colective = presupun lezarea dreptului sau interesului unei colectivitati

privit in sine insusi, independent de interesele individuale ale fiecarui membru al
acelei colectivitati (sindicat, asociatie a consumatorilor)

prejudicii in masa = cele cauzate unui numar mare de victime, care rezulta dintr-
o fapta ilicita sau imprejurare unica (acte de terorism, catastrofa naturala,
accidente nucleare etc)

c) prejudicii instantanee = acele consecinte daunatoare care se produc dintr-o

data sau intr-o perioada de timp foarte scurta (moartea unui animal prin
impuscare, spargerea unui obiect de sticla etc)

Prejudicii succesive = acele consecinte daunatoare care se produc continuu sau

intr-o perioada indelungata de timp (o boala cronica, o infirmitate permanenta
etc)

Pentru a fi reparabil, in principiu, orice prejudiciu este obligatoriu sa

indeplineasca urmatoarele conditii minime: sa fie cert, direct, personal si sa
rezulte din incalcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim.

a) certitudinea sau caracterul cert al prejudiciului: un prejudiciu este cert atunci

cand existenta sa este sigura, neidoielnica si totodata poate fi stabilita intinderea
sa in prezent.

- sunt certe toate prejudiciile actuale ( acelea care s-au produs pana la momentul
in care cel prejudiciat cere repararea lor ) si toate prejudiciile viitoare dar sigure
(acelea care nu s-au produs, dar care pe baza elementelor indestulatoare, poate fi
stabilita intinderea si valoarea lor, ex: victima unui accident a ramas cu o
incapacitate de munca); prejudiciile viitoare si nesigura obliga la reparare doar
dupa ce se produc sau daca este sigur ca se vor produce.

Pentru ca un prejudiciu rezultat din pierderea unei sanse sa aiba caracter cert si
reparabil trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

- sansa sa fie reala si serioasa

- pierderea sansei sa fie consecinta directa a faptei ilicite sau a alte

imprejurari pentru care se angajeaza raspunderea delictuala

- la stabilirea reparatiei sa se tina cont in mod obligatoriu de marja de

incertitudine sau de faptul "alea" care afecteaza posibilitatea realizarii sansei
de castig sau evitarii riscului de pierdere.

b) caracterul direct al prejudiciului: necesitatea existentei raportului de

cauzaliatate intre fapta ilicita si prejudiciul produs; acesta exista si atunci cand
prejudiciul direct a fost cauzat in mod direct persoanei, dar si in cazul prejudiciilor
directe cauzate indirect (ex: rudele celui accidentat care sufera in urma pierderii
valorii patrimoniale)

- in primul caz victima se numeste directa, iar in cel de-al doilea victima indirect

-prejudiciul direct cuprinde atat prejudiciul cauzat in mod direct cat si prejudiciul
cauzat in mod indirect; prejudiciul este indirect atunci cand nu exista raport de
cauzalitate.

c) caracterul personal: doar persoana care a suferit un prejudiciu injust poate sa

ceara repararea sa; exista si prejudicii colective, care au fost cauzate prin
producerea aceluiasi eveniment mai multor persoane;

- in acest caz nici una dintre victime nu poate cere repararea prejudiciului colectiv,
ci doar a celui personal; totusi ei au si dreptul la actiunea colectiva.

Actiunea colectiva este actiunea introdusa de catre un reclamant- reprezentant

prin care se solicita apararea unui drept apartinand unui grup de persoane, incat
solutia ce se va pronunta va fi opozabila intregului grup (poate fi introdusa de o
asociatie a profesionistilor, a consumatorilor, un sindicat, asociatie de proprietari
etc).

d. Prejudiciul sa rezulte din incalcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes
legitim

-rasp civila se angajeaza tot timpul cand e vb de incalcarea unor dr subiective

patrimoniale sau extrapatrimoniale.

-atingerea unui simplu interes rezultat dintr-o situatie de fapt da dreptul la

repararea prejudiciului cauzat daca sunt intrunite doua conditii:

i. situatia de fapt sa fi avut caracter de stabilitate, incat sa se poata deduce

ca ar fi continuat si in viitor

ii. sa fie vorba de vatamarea unui interes licit si moral.

FAPTA ILICITA

-o fapta este ilicita atunci cand este contrara legilor imperative si bunelor
moravuri; acea actiune sau inactiune contrara legii care are ca efect atingerea
unui drept subiectiv sau a unui interes legitim al unei persoane.

-in cele mai frecvente situatii, faptele ilicite ale oamenilor sunt pozitive, adica
fapte de comisiune sau actiuni (sustragerea, deteriorarea sau distrugerea unui
bun etc)

-inactiunea este fapta ilicita in toate cazurile cand legea prevede imperativ
obligatia unei persoane de a actiona intr-un anumit fel, adica de a avea o conduita
pozitiva, obligatie care insa nu a fost respectata (parasirea locului accidentului,
neluarea masurilor medicale de urgenta etc).

Abuzul de drept este o fapta ilicita civila. Exercitarea drepturilor prin

depasirea limitelor lor juridice ori cu rea-credinta, contrar ordinii publice si
exigentelor ce rezulta din continutul bunelor moravuri constituie o conduita ilicita
sau un abuz de drept. Daca printr-o astfel de conduita ilicita sau abuziva se
cauzeaza altuia un prejudiciu, autorul sau este si trebuie obligat sa il repare.

RAPORTUL DE CAUZALITATE

- este o conditie materiala sau obiectiva

-raportul de cauzalitate lipseste atunci cand prejudiciul este cauzat in exclusivitate

de forta majora, uneori de cazul fortuit, de fapta unei terte persoane sau fapta
victimei.

Teoria sau sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii

-se porneste de la ideea justa potrivit careia in stabilirea raportului cauzal trebuie
avut in vedere ca fenomenul-cauza nu actioneaza singur, izolat, ci in ambianta
unor conditi externe, care fara a produce efectul pagubitor, au favorizat totusi
producerea acestui effect, inlesnind nasterea procesului cauzal

- cu alte cuvinte, intre cauza principala si conditii este o unitate indivizibila,

raportul de cauzalitate cuprinzand nu numai faptele care constituie cauza
necesara si directa, ci si conditiile cauzale, fapte care au facut posibila actiunea
cauza sau i-au asigurat ori agravat efectele daunatoare.
Cauzele care exclud existenta raportului de cauzalitate

Forta majora

Forta majora este orice imprejurare de origine externa, cu caracter exceptional,

imprevizibila, absolut invincibila si inevitabila.

Astfel, pentru ca un eveniment sau o anumita imprejurare sa poata fi calificata

forta majora este necesar sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: sa
fie externa, imprevizibila, absolut invincibila si inevitabila.

A. Exterioritatea - evenimentele de forta majora sunt, de cele mai multe ori,

fenomene naturale extraordinare, straine de activitatea si vointa omului, cum
sunt: cutremurele grave, inundatiile catastrofale, alunecarile de teren, trasnetele,
tornadele etc. De asemenea, sunt cazuri de forta majora si unele evenimente
sociale extraordinare, provocate de oameni, cum sunt razboaiele si revolutiile.
B. Imprevizibilitatea - evenimentul trebuie sa fie rezonabil imprevizibil
C. Absoluta invincibilitate si inevitabilitate - aprecierea se face in abstracto,
avandu-se ca etalon conditia si posibilitatea persoanei care este capabila sa
depuna diligent si prudent maxima de care este in stare omul cel mai dotat.

Cazul fortuit

Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de

catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.

Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de doua feluri:

a) imprejurari interne, care isi au originea in campul de activitate a celui care este
sau ar fi chemat sa raspunda, fiind intrinseci lucrurilor si animalelor acestuia, cum
sunt: viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricatie, sperietura unui animal
etc, imprejurari care nu sunt imputabile persoanei respective;
b) imprejurari de origine externa, neimputabile persoanei chemata sa raspunda,
care nu ai caracter extraordinar si nu puteau fi prevazute de catre un tip uman
mediu si nici prevenite ori evitate decat de omul cel mai capabil de o diligenta si
prudenta maxima. Fac parte din aceasta categorie: ploile torentiale, cutremurele
de mica intensitate care se produc frecvent in anumite zone teritoriale etc
Rezulta ca imprejurarile cazuri fortuite sunt evenimente care nu puteau fi
prevazute de cel care ar fi chemat sa raspunda si care nu pot fi impiedicate si nici
evitate de catre un om cu diligenta si prudenta medie, obisnuita, normala.

- sunt totusi situatii de exceptii cand numai forta majora exclude raspunderea
delictuala: prejudiciile cauzate de lucruri, de animale, de defectele produselor,
raspunderea in contractual de transport de persoane, etc.

Specificul raspunderii persoanei juridice pt prejudiciile cauzate prin fapta proprie

Raspunderea persoanei juridice pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite

ale organelor sale de conducere si administrare este o raspundere pentru fapta
proprie.

Persoana juridica poate fi conceputa si definita ca fiind o entitate juridica creata

potrivit legii de o persoana sau de mai multe persoane fizice sau juridice, cu statut
de subiect de drept autonom, care participa in nume propriu la viata juridica, fiind
titulara de drepturi si obligatii proprii si avand o raspundere juridica proprie,
distincta de persoanele care au constituit-o sau o alcatuiesc.

Faptele ilicite si prejudiciabile savarsite de organele de conducere si administrare

ale persoanelor juridice in legatura cu functiile incredintate sunt fapte ilicite ale
insasi persoanei juridice.

Angajarea acestei raspunderi poate avea loc numai daca sunt indeplinite anumite
conditii:

-in primul rand, trebuie sa fie prezente si dovedite trei conditii generale:
prejudiciul, fapta ilicita a organului de conducere sau administrare si raportul de
cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.

- mai este necesara o conditie speciala: fapta ilicita trebuie sa fi fost savarsita de
organele de conducere sau administrare in legatura cu atributiile sau cu scopul
functiilor care le-au fost incredintate. Fapta ilicita trebuie sa fi fost savarsita in
interesul persoanei juridice sau sa existe cel putin aparenta ca in acel moment si
loc s-a actionat in interesul acesteia.
-conditiile trebuie probate de victima; conditia vinovatiei dovedite a organului de
conducere care a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila nu este necesara.

Faptele ilicite atrag si raspundere personala si solidara a celor care le-au savarsit,
atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti. Victima va putea chema in
judecata, fie numai persoana juridical, fie doar persoanele in cauza sau pe toate
acestea pt a raspunde solidar.

Atunci cand persoana juridica obligata la reparare plateste victimei despagubiri,

ea are dreptul sa se intoarca cu o actiune in regres impotriva persoanelor care au
savarsit fapta in calitate de organ de conducere sau de administrare.

-in situatiile in care pers fizica savarseste fapta ilicita in calitate de simplu prepus
si nicidecum in aceea de organ al persoanei juridice, raspunderea acesteia din
urma se poate angaja ca o raspundere pt prejudiciile cauzate prin fapta ilicita a
altuia, adica in calitate de comitent pt prejudiciul cauzat prin fapta prepusului.

RASPUNDEREA PT PREJUDICIILE CAUZATE PRIN FAPTA ALTUIA

-cel care in temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarari judecatoresti este
obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde
de prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urma persoane; raspunderea
subzista chiar si in cazul cand faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu
raspunde pt fapta proprie.

Astfel, in ceea ce-l priveste pe autorul faptei ilicite si prejudiciabile, acesta

trebuie ca la data savarsirii faptei sa fi fost minor, adica sa aiba varsta sub 18 ani,
ori sa fie o persoana aflata sub interdictie judecatoreasca. Aceasta raspundere nu
exista in cazul in care autorul faptei este o persoana majora lipsita de
discernamant, care insa nu este pusa sub interdictie judecatoreasca pentru
alienatie sau debilitate mintala.

Persoanele chemate sa raspunda: toate persoanele fizice sau juridice care au

obligatia prevazuta de lege, stabilita intr-un contract sau printr-o hotarare
judecatoreasca de a supraveghea pe minorul sau, dupa caz, persoana pusa sub
interdictie judecatoreasca care a savarsit fapta ilicita prin care s-a cauzat unei
terte persoane un prejudiciu injust.

-persoanele carora le revine obl de supraveghere: parintii, tutorele minorului,

tutorii interzisilor, cadrele didactice, persoanele carora le este incredintat un
minor in plasament, asistentii maternali, profesionistii prin contract.

Conditiile existentei raspunderii

-conditiile generale ale raspunderii civile: prejudiciul injust cauzat unei terte
persoane, fapta ilicita a minorului sau, dupa caz, a interzisului judecatoresc si
raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia autorului faptei
ilicite si prejudiciabile nu este o conditie necesara pt existent si angajarea acestei
raspunderi.

- conditii speciale:

A.Minoritatea sau, dupa caz, statutul de persoana pusa sub interdictie.

-conditia trebuie sa fie prezenta in momentul in care autorul prejudiciului a

savarsit fapta ilicita si prejudiciabila.

B.Fapta ilicita si prejudiciabila sa fie savarsita de catre minor sau de interzisul

judecatoresc dupa momentul nasterii efective a obligatiei de supraveghere in
sarcina persoanei raspunzatoare.

- prin obligatia de supraveghere se intelege indatorirea si puterea persoanei in

sarcina careia s-a nascut de a organiza, dirija, indruma si controla activitatea
autorului faptei ilicite si prejudiciabile

-in NCC, nu se prevede ca o conditie a angajarii raspunderii existent

comunitatii de locuinta a minorului sau interzisului judecatoresc cu persoana sub
a carei supraveghere este.

Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste

ca nu a putut impiedica fapta prejudiciabila. Astfel, trebuie facuta dovada unei
cauze straine care l-a pus pe cel chemat de lege sa raspunda in situatia de a nu
putea impiedica fapta prejudiciabila. Cauza straina consta evident in forta majora,
cazul fortuit, fapta victimei sau fapta unei terte persoane.

- exonerarea de raspundere nu depinde de existenta sau inexistenta vinovatiei

persoanei raspunzatoare

- raspunderea este principala, obiectiva si directa, victima putand sa se indrepte

direct impotriva persoanei raspunzatoare pentru a obtine reparatia, fara ca
promovarea actiunii sa fie conditionata de chemarea in judecata inainte sau
simultan si a autorului prejudiciului, chiar daca are discernamant.

Regresul persoanei raspunzatoare care a reparat prejudiciul cauzat victimei

Atunci cand persoana raspunzatoare a reparat prejudiciul cauzat, in anumite

conditii, ea are dreptul de regres impotriva faptuitorului.

Dreptul de regres impotriva celui care a cauzat prejudiciul este prevazut de lege
cu valoare de regula generala si pentru toate cazurile de raspundere pentru
prejudiciile cauzate prin fapta altuia, indiferent de locul unde sunt reglementate.
Cel care raspunde pt fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat
prejudiciul, cu exceptia cazului in care acesta din urma nu este raspunzator pt
prejudiciul cauzat.

Persoana raspunzatoare care a reparat in totul sau in parte prejudiciul cauzat

victimei are actiune in regres impotriva minorului sau interzisului judecatoresc,
autor al faptei prejudiciabile, doar atunci cand sunt intrunite toate conditiile ca
acesta sa raspunda pentru fapta proprie, adica trebuie sa existe vinovatia
dovedita a autorului faptei prejudiciabile. Existenta vinovatiei va putea fi dovedita
numai atunci cand se va proba faptul ca in momentul savarsirii faptei
prejudiciabile, autorul ei avea discernamant.

- minorul care a implinit varsta de 14 ani are discernamant in plan delictual, deci
daca se dovedeste vinovatia lui, el va raspunde de prejudiciul cauzat.

Raspunderea comitentului pt prejudiciile cauzate tertilor prin faptele ilicite

delictuale ale prepusului
Comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori
fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau scopul functiilor
incredintate.

Este comitent cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita
directia, supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii
sau insarcinari in interesul sau sau al altuia,

Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victim cunoastea sau, dupa

imprejurari, putea sa cunoasca, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul
a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate.

-raspunderea intervine numai atunci cand prepusul cauzeaza un prejudiciu unei

terte persoane printr-o fapta ilicita exctracontractuala, adica delictuala.

Atentie!!! Nu ne aflam in cazul raspunderii pt fapta altuia, care este contractuala.

Conditiile de dr comun ale raspunderii comitentului

- prejudiciul victimei, fapta ilicita a prepusului si raportul de cauzalitate existent

intre fapta ilicita a prepusului si prejudiciul injust suferit de victim; nu se cere
vinovatia prepusului.

Raspunderea comitentului este principal si autonoma in raport cu eventual

raspundere delictuala proprie a prepusului. Comitentul raspunde pt prejudiciul
cauzat victimei prin fapta prepusului, iar nu pt repararea prejudiciului de catre
prepus. Prin urmare, comitentul are o obligatie proprie de reparare a prejudiciului
suferit de victim, fiind indiferent daca o obligatie similara s-a nascut sau nu in
sarcina prepusului.

Conditiile speciale ale raspundrii comitentului

a.Existenta raportului de prepusenie dintre autorul faptei ilicite si prejudiciabile si

persoana chemata sa raspunda in calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat
victimei
-comitentul este persoana care, in baza unui contract sau in temeiul legii, exercita
directia, supravegherea si controlul asupra prepusului
-prepusul este persoana care indeplineste anumite functii sau insarcinari in
interesul comitentului sau al altuia si asupra careia comitentul exercita directia,
supravegherea si controlul

- raportul de prepusenie se naste numai cu consimtamantul ambelor parti, in

sensul de vointa declarata a comitentului si a prepusului

-in cele mai frecvente situatii, raportul de prepusenie se naste dintr-un contract
(contractul individual de munca dintre salariat si angajator), insa sunt si situatii in
care izvorul sau este extracontractual( desfasurarea unei activitati din partea unui
copil in intereseul parintelui)

-prepusul este intotdeauna o persoana fizica, pe cand comitentul poate fi, dupa
caz, persoana juridica de drept privat sau de drept public ori persoana fizica.

b.fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu sa fie savarsita de catre prepus in legatura

cu atributiile sau cu scopul functiilor ce i-au fost incredintate de comitent.

- comitentul va raspunde intotdeauna cand prepusul a savarsit fapta ilicita si

prejudiciabila actionand in interesul comitentului sau la ordinul sau in interesul
altuia, in limitele stricte ale atributiilor care alcatuiesc continutul functiei sale, cu
respectarea instructiunilor si dispozitiilor pe care i le-a dat comitentul. Este vorba
de culpa de serviciu, care este imputabila exclusiv comitentului.

-comitentul va raspunde si pentru prejudiciul cauzat de prepus atunci cand a

actionat prin deviere de la functia sa, prin depasirea limitelor sale si chiar prin
exercitiul abuziv al acesteia; trebuie cel putin sa existe aparenta ca prepusul a
actionat, in momentul savarsirii faptei prejudiciabile, in legatura cu atributiile sau
cu scopul functiilor respective.

-comitentul nu va raspunde daca se dovedeste ca victima cunostea sau, dupa

imprejurari, putea sa cunoasca, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul
a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate, pe
scurt, trebuie ca victima sa fi fost de buna-credinta la momentul savarsirii faptei.
 Pentru admiterea actiunii in regres, comitentul, dupa ce a reparat in tot sau in
parte prejudiciul cauzat victimei, va trebui sa faca dovada vinovatiei prepusului.
Este necesar sa distingem intre vinovatia sau culpa proprie si culpa de serviciu.

In raporturile victima-comitent, vinovatia prepusului este si ramane indiferenta.

Ea are relevanta exclusiv in raporturile dintre victima si prepus, atunci cand
victima ii cere prepusului sau si prepusului repararea prejudiciului, precum si in
raporturile dintre comitent si prepus, fiind o conditie de admitere a actiunii in
regres a comitentului impotriva prepusului.

III. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, de animale si

de ruina edificiului

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general

Orice persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza
sa, ceea ce inseamna ca pentru a duce la antrenarea raspunderii, "lucrul" trebuie
sa indeplineasca o singura conditie: aceea de a se fi aflat, in momentul cauzarii
prejudiciului, sub paza persoanei chemata de lege sa raspunda.

Prin exceptie, aceasta raspundere nu se poate antrena in cazul lururilor pentru

care exista reglementari speciale: ruina edificiului, produsele cu defecte, instalatii
si energie nucleara, in caz de accidente nucleare, aeronave.

De asemenea, raspunderea nu se antreneaza pentru prejudiciile cauzate de

lucrurile care n-au fost inca apropriate de nimeni si nu se afla in paza unei
persoane, cum sunt: aerul din atmosfera, radiatiile naturale etc.

Raspunderea pentru lucruri nu se va aplica, de regula, in acele situatii in care

lucrul a fost doar un simplu instrument de care omul s-a folosit in cauzarea
prejudiciului.

Are paza animalului sau a lucrului proprietarul sau cel care, in temeiul unei
dispozitii legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt, exercita in mod
independent controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se
serveste de acesta in interes propriu.

Temeiul pazei juridice consta, de regula, intr-un drept (drept real, de proprietate
sau personal), dar sunt si situatii in care un lucru sau animal cauzeaza un
prejudiciu aflandu-se doar in fapt sub controlul si supravegherea unei persoane,
deci fara un temei legitim (persoana care a furat un lucru sau un animal sau este
gasitorul lui).

Prin paza materiala intelegem tot o punere de directie, control si supraveghere

pe care o persoana o exercita asupra unui lucru, sub autoritatea pazitorului juridic
si in interesul acestuia.

Paza juridica si paza materiala pot fi exercitate de una si aceeasi persoana, dar si
de persoane diferite (in cazul prepusului). Pazitorul material nu raspunde decat
pentru fapta proprie, iar obligatia de reparare a pejudiciului cauzat de lucru revine
numai pazitorului sau juridic.

Persoanele care au calitatea de pazitori juridici:

- proprietarul lucrului, care poate exercita plenar toate atributiile proprietatii

(posesie, folosinta si dispozitie) si in favoarea caruia opereaza o prezumtie relativa
de pazitor juridic al lucrului aflat in proprietatea sa. Aceasta prezumtie poate fi
inlaturata atunci cand proprietarul dovedeste ca lucrul sau, in momentul cand a
cauzat prejudiciul, se afla in paza juridica legitima sau nelegitima, de drept sau de
fapt, a unei alte persoane.

-calitatea de pazitor juridic nu inceteaza automat prin neuz, prin pierderea sau
abandonarea lucrului atat timp cat o alta persoana nu a dobandit ea paza.

- in situatia cand un lucru se afla in proprietate pe cote-parti sau in devalmasie,

raspunderea coproprietarilor este solidara pentru prejudiciul cauzat de lucrul
comun, prezumandu-se ca toti sunt simultan si concurent pazitori juridici ai
acestuia; exceptie face cazul in care se incredinteaza folosinta exclusive unuia
dintre ei sau cazul in care unul dintre ei a uzurpat acest drept.

- raspunderea unitatii administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate de

lucrurile dintr-o mostenire vacanta se angajeaza numai in momentul in care a
intrat in stapanirea de fapt a mostenirii; pana atunci va raspunde curatorul
desemnat de un notar public.

- in toate cazurile, daca proprietarul inlatura prezumtia de pazitor juridic al

lucrului, aceasta va opera, atunci cand este cazul, in sarcina titularilor celorlalte
drepturi reale, cum sunt: uzufructuarul, uzuarul, fiduciarul, creditorul gajist,
creditorul retentor etc.

Paza juridica a lucrului poate fi, adesea, scindata intre proprietar sau
posesor si detentorul precar. Astfel, paza juridica a structurii lucrului ramane la
proprietar sau la posesor, iar paza juridica a utilizarii sau pastrarii acestuia este in
sarcina detentorului precar.

-daca se va dovedi ca prejudiciul se datoreaza unui viciu intern al lucrului sau, in

general, este legat de structura sa, raspunderea se va angaja in persoana
proprietarului sau posesorului

- daca lucrul provoaca un prejudiciu din cauza modului in care este pastrat sau
utilizat, raspunderea revine detentorului precar (chiriasului, comodatarului,
transportatorului etc).

Obligatia de reparare a prejudiciului in sarcina celui care are paza lucrului este
independenta de orice culpa, adica de orice vinovatie. Raspunderea se
fundamenteaza pe obligatia de garantie in sarcina pazitorului juridic cu privire la
"comportamentul lucrului", care are ca suport riscul de activitate.

Raspunderea pazitorului juridic al lucrului este exclusa numai daca se face dovada
inexistentei raportului de cauzalitate dintre lucru si prejudiciul suferit de
reclamant. Proba se face prin dovada ca, dimpotriva, prejudiciul este cauzat
exclusiv de un caz de forta majora, de fapta victimei sau fapta unei terte
persoane.
 Conditiile raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri:

- conditiile generale sunt: un prejudiciu si raportul de cauzalitate dintre lucru si

prejudiciu

-conditia speciala consta in faptul ca lucrul care a cauzat prejudiciul este necesar
sa se afle in paza juridica a unei persoane

Efectele raspunderii pt prejudiciile cauzate de lucruri: victim are dr de a pretinde

repararea prejudiciului de catre pazitorul juridic al lucrului; intre cele doua
persoane se naste un raport unilateral de obligatii civile, in care victim este numai
creditor, iar pazitorul juridic este exclusive debitor.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde, independent de

orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub
paza sa.

Nu exista obligatie de reparare a prejudiciului atunci cand acesta este cauzat

exclusiv de fapta victimei, de fapta unui tert ori este urmarea unui caz de forta
majora.

Persoanele care sunt chemate de lege sa raspunda:

- raspunderea revine intotdeauna persoanei care are paza juridica a animalului in

momentul realizarii prejudiciului, intrucat paza juridica se prezuma ca apartine
proprietarului animalului care a cauzat prejudiciul, pana la proba contrara

- nu pot fi obligate sa raspunda acele persoane care au si exercita doar paza

materiala a animalului, cum este prepusul pazitorului juridic, indiferent ca, in
indeplinirea atributiilor si exercitarea functiilor sale, are obligatia de a ingriji
animalul sau dreptul de a-l folosi in interesul comitentului

Animalele pentru care se raspunde:

- aceasta raspundere se aplica doar in cazul prejudiciilor cauzate de animalele

care se afla in paza juridica a unei persoane fizice sau juridice, asupra lor putand a
fi exercitata, in mod independent, o putere de directie, control si supraveghere

-animalele domestice, indiferent de specie

- animalele salbatice din ariile protejate de tip faunistic, din gradinile zoologice,
din centrele de reabilitare, din sanctuare, din circuri, menajerii si folosite legal in
scopuri artistice, precum si acelea din crescatoriile de vanat autorizate si din
complexurile de vanatoare

- prejudiciile cauzate de animalele salbatice care traiesc in libertate, adica in

parcuri de vanatoare trebuie sa fie clasificate in: prejudicii cauzate prin
distrugerea sau avarierea bunurilor apartinand persoanelor fizice si juridice si
prejudicii cauzate direct persoanei umane, constand in vatamari ale sanatatii,
integritatii corporale sau in moartea victimei.

Conditiile raspunderii:

-existenta prejudiciului

-existenta raportului de cauzalitate dintre "comportamentul" animalului si

prejudiciu

- animalul sa se afle in paza juridica a unei persoane.

Cel care a suferit prejudiciul are dreptul sa ceara repararea lui de la pazitorul
juridic al animalului. Dupa ce pazitorul juridic a reparat prejudiciul, el are dreptul
la o actiune in regres impotriva celui care a avut paza materiala a animalului in
momentul cauzarii prejudiciului. In cadrul actiunii in regres, pazitorul juridic este
tinut sa dovedeasca prezenta tuturor conditiilor raspunderii pentru fapta proprie
a pazitorului material al animalului.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

Proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este obligat sa repare
prejudiciul cauzat prin ruina lui ori prin desprinderea unor parti din el, daca
acestea au fost cauzate de lipsa intretinerii sau de un viciu de constructie.

Prin edificiu se intelege orice constructie realizata de om prin ansamblarea

trainica a unor materiale care, prin incorporarea lor in sau la sol ori la alta
constructie, devine, in mod durabil, un imobil in natura sa. Nu constituie edificiu:
o stanca, un arbore etc nici lucrarile sau contructiile improvizate sau demontabile,
cum sunt este un gard mobil sau un garaj mobil.

Persoana raspunzatoare pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiilor este cea

care are calitatea de proprietar al edificiului. Acesta raspunde chiar si atunci cand
edificiul se afla, la momentul producerii prejudiciului, in stapanirea altei persoane
pe temeiul unui alt drept real sau personal: uzufruct, abitatie, fiducie, locatiune,
comodat etc, cu exceptia superficiarului, care este proprietarul edificiului.

Daca dreptul de proprietate este afectat de o conditie, suntem in prezenta a doi

proprietari: unul sub conditie suspensiva (care va raspunde numai in cazul
realizarii conditiei) si celalalt sub conditie rezolutorie.

Atunci cand edificiul este in coproprietate sau in devalmasie, coproprietarii sau

devalmasii vor raspunde solidar.

Conditiile raspunderii:

- existenta prejudiciului

- ruina edificiului sau desprinderea unor parti din edificiu care este urmarea lipsei
de intretinere sau a unui viciu de constructie (ruina edificiului trebuie sa fie
involuntara)

- existenta raportului de cauzalitate dintre ruina edificiului sau desprinderea unor

parti din acesta si prejudiciul suferit de victima

Toate aceste conditii trebuie sa fie dovedite de victima care pretinde repararea
prejudiciului ce i-a fost cauzat.
 In situatia in care prejudiciul este cauzat de caderea sau aruncarea unui lucru
dintr-un edificiu, raspunderea revine persoanei care a ocupat cu titlu sau fara titlu
acel imobil.

Inlaturarea raspunderii poate avea loc numai daca proprietarul edificiului

dovedeste ca ruina se datoreaza unei cauze straine: fortei majore, faptei victimei
sau faptei unui tert. Ea nu poate fi inlaturata prin simpla dovada a cazului fortuit.

Daca ruina edificiului s-a produs din cauza lipsei de intretinere sau a unui viciu de
constructie imputabil unei alte persoane, atunci proprietarul poate promova,
dupa repararea prejudiciului cauzat victimei, o actiune in regres impotriva acelei
persoane.

Modalitati privitoare la subiectele obligatiilor

Obligatia solidara= acel raport obligational cu pluralitate de subiecte care

prezinta particularitatea ca oricare creditor solidar poate cere plata in intregime a
datoriei sau oricare debitor solidar este tinut sa execute intreaga prestatie la care
are dreptul creditorul.

-se opune divizibilitatii;

-poate fi expresa sau tacita, cu singura conditie ca aceasta sa rezulte din contract.

-poate fi conventionala( rezulta din contract) sau legala (expres prevazuta de

lege)

-poate fi activa- exista doi sau mai multi CREDITORI solidari sau

pasiva- exista doi sau mai multi DEBITORI solidari.

Solidaritatea pasiva= obl. este solidara intre debitori cand toti sunt obligati la
aceeasi prestatie, astfel incat fiecare poate sa fie tinut separate pentru intreaga
obligatie, iar executarea acesteia de catre codebitori ii libereaza pe ceilalti fata de
creditor.
 -practic ii da dreptul creditorului de a urmarii pe oricare dintre debitorii sai,
avand functia unei adevarate garantii a realizarii creantei.

-riscul insolvabiltatii il va suporta codebitorul care a platit creanta si nu

creditorul.

-trebuie sa fie prevazuta expres de lege sau stipulate expres prin vointa
partilor( poate fi si act juridic unilateral); nu se prezuma. Exceptie: solidaritatea
pasiva se prezuma in cazul “obligatiilor comerciale”.

-solidaritatea pasiva legala:

1.cei care raspunde pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la

reparative fata de cel prejudiciat.(raspundere delictuala)

2.cand prejudiciul a fost cauzat de actiunea simultana sau succesiva a mai

multor persoane si nu se poate stabili care dintre acestea a cauzat prejudiciul,
toate vor raspunde solidar

3.avem un mandant care a desemnat mai multi mandatari, acestia raspund

solidar, daca nu exista o stipulatie contrara.

4.avem doi sau mai multi mandanti si un sg mandatar, fiecare raspunde

solidar fata de mandatar pentru toate efectele mandatului.

Efectele solidaritatii pasive:

A. In raporturile dintre creditor si debitorii solidari

1.Efectele principale ale solidaritatii passive sunt:

a.obligatia oricarui debitor de a plati datoria in intregime. In masura in care

creditorul nu si-a realizat intreaga creanta prin urmarirea unui debitor, el poate sa
urmareasca un altul.

b.plata facuta catre creditor are ca efect liberarea de datorie a tuturor

codebitorilor.
c.obl solidara are unul si acelasi obiect- prestatia datorata de toti codebitorii.
Totusi exista o pluralitate de raporturi obligationale=> obl unui debitor poate fi
anulata fara a afecta obligatiile celorlalti; unele obligatii pot fi pure si simple altele
sub conditie si termen; obl unui debitor se poate stinge fara a fi stinse si celelalte
obligatii; obligatia solidara este divizibila(intre mostenitori) in cazul mortii unuia
dintre codebitori(!!!)

d.debitorul poate opune exceptiile personale (nulitatea relativa ca urmare a

vicierii consimtamantului sau, modalitati care afecteaza doar unui codebitor-
profita in exclusivitate numai unui debitor si exceptii ce profita si celorlalti
debitori: remiterea de datorie catre un codebitor, confuziunea si compensatia
partiala) si exceptiile comune tuturor debitorilor (cauzele de stingere a
obligatiilor, nulitatea absoluta sic ea relative, modalitati comune- ex. acelasi
termen)

e.cauzele care genereaza o diminuare sau stingere a datoriei profita tuturor

codebitorilor solidari chiar daca numai partial(compensatie, remitere de datorie,
confuziunea)

f.intreruperea si suspendarea prescriptiei fata de un codebitor, genereaza

intreruperea sau suspendarea fata de toti debitorii solidari.

g.prin novatie, creditorul il accepta ca unic debitor pe unul dintre codebitori si

ceilalti sunt liberati.

h.in cazul remiterii de datorie, a compensatiei si a confuziunii, ceilalti debitori

raman obligati solidari pentru datoria ramasa. DOAR in cazul remiterii creditorul
poate sa ceara intreaga datorie celorlalti codebitori, acestia avand la randul lor dr
la actiune in regres fata de debitorul eliberat.

i.renuntarea la solidaritate facuta fata de un debitor= este ceruta doar o parte din
datorie, aferenta acelui debitor. Ceilalti codebitori raman obligati la intreaga
datorie, avand la indemana actiunea in regres.(trebuie facuta expres)

j. renuntarea la solidaritate fata de toti codebitorii= obl devine divizibila.(expresa)

2.Efectele secundare:

a.obligatia devine imposibil de executat din cauza faptei unuia sau mai multor
debitori solidari- toti sunt obligati la plata datoriei, iar cel vinovat si la daune-
interese; sau in care obligatia devine imposibil de executat din cause
obiective( forta majora, caz fortuit), insa dupa momentul punerii in intarziere a
debitorilor- toti debitorii sunt obligati la plata de daune-interese.

b.hot jud obtinuta impotriva unui codebitor nu are autoritate de lucru judecat
fata de ceilalti; hot jud pronuntata in favoarea unuia dintre debitori profita si
celorlalti( cu exceptia cazului in care s-a intemeiat pe o cauza ce putea fi invocate
numai de acel debitor)

B. Efectele solidaritatii passive in raporturile dintre codebitorii solidari

-obligatia lor e divizibila, nu exista solidaritate intre debitori. Daca unul dintre ei
plateste datoria, prestatia se imparte si trebuie executata de fiecare in parte.

-regresul este total daca obligatia solidara este contractata in interesul explusiv al
unuia dintre codebitori sau rezulta din fapta unuia dintre ei( ceilalti debitori sunt
fidejusori)

-pentru a obtine restituirea cotei lor de la ceilalti debitori exista doua actiuni:
actiunea subrogatorie( Art 1596(1) lit c)- ipoteca, gaj, privilegii si actiunea
personala, intemeiata pe mandate sau gestiunea de afaceri

-daca un debitor este insolvabil, riscul este suportat de toti codebitorii; si

creditorul suporta riscul insolvabilitatii celui fata de care a renuntat la solidaritate
sau l-a iertat de datorie(adica suporta partea de datorie)

-codebitorul urmarit de debitorul ce a facut plata ii poate opune acetuia toate

mijloacele de apare comuna pe care debitorul nu le-a opus creditorului, dar si
mijloace de aparare personale.
 CESIUNEA DE CREANTA

Def: Cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent transmite
cesionarului o creanta impotriva unui tert( debitor cedat).

Ea trebuie sa indeplineasca conditiile generale legale impuse oricarui contract:

capacitatea, consimtamantul, obiect determinat si licit, o cauza licita si morala si
forma, in masura in care este ceruta de lege.

Consimtamantul debitorului cedat nu se cere, deoarece nu este parte la contract.

In cazul cesiunii cu titlu gratuit se aplica regulile de la donatie( forma autentica),

iar in cazul cesiunii cu titlu oneros se aplica regulile de la contractual de vanzare( e
de ajuns simplul accord al partilor).

Exceptie: daca se transfera o creanta ce este legata in mod esential de persoana

creditorului se cere obligatoriu consimtamantul debitorului.

Precizare: Pentru efectivitatea cesiunii de creanta este necesar sa fie facuta

opozabila debitorului cedat.

Conditii de efectivitate ale cesiunii de creanta:

Pt opozabilitatea ei fata de terti( implicit fata debitorul cedat) trebuie indeplinite

anumite formalitati de publicitate:

VCC: notificarea cesiunii catre debitor sau prin acceptarea cesiunii de catre
debitor.

NCC: a. acceptarea cesiunii de catre debitor, printr-un inscris cu data certa

b. notificarea scrisa a cesiunii- se poate face atat de cesionar cat si de

cedent( care nu e obligat); daca notificarea e facuta de cedent, debitorul trebuie
sa execute prestatia direct fata de cesionar, opozabilitatea fiind realizata de la
data comunicarii notificarii; daca notificarea e facuta de cesionar, debitorul are
dreptul de a-i pretinde acestuia sa-I prezinte dovada scrisa a cesiunii, precum si de
a suspenda plata pana la acest moment.
 c. inscrierea in arhiva electronica- in cazul cesiunii de universalitati; nu e
suficienta in cazul debitorului cedat.

d. cererea de chemare in judecata- act ce incorporeaza notificarea

debitorului cedat; este formulata de catre cesionarul creantei.

e. opozabilitatea fata de tertii asimilati debitorului cedat- se include

fideiusorii debitorului, opozabilitatea fata de acestia facandu-se tot prin notificare
sau acceptare.

f. notarea in cartea funciara

Efectele cesiunii de creanta

-principalul effect este transmiterea dreptului de creanta de la cedent la cesionar.

-contractul care include cesiunea de creante produce si efectele operatiunii

juridice care se realizeaza prin intermediul ei: vanzare, schimb, imprumut, donatie

Efectele cesiunii de creanta intre parti:

A.Transferul creantei.

-creanta se transmite cu toate drepturile pe care cedentul le are in legatura cu

creanta cedata, impreuna cu dr de garantie si toate accesoriile ei(dobanzi).
Exceptie: cedentul nu poate transmite cesionarului posesia bunului luat in gaj fara
acordul constitutorului.

-este posibila o transmitere partiala( cedentul si cesionarul au dr proportionale)

-obligatia cedentului de a preda cesionarului inscrisul constatator al creantei(in

cazul transmiterii partiale, doar o copie), precum si alte inscrisuri doveditoare;
daca aceasta obligatie nu e indeplinita, cesionarul are dreptul sa invoce remediile
contractuale in caz de neexecutare.
B.Obligatia de garantie.

-cand cesiunea se face cu titlu oneros cedentul are o obligatie de garantie fata de
cesionar, adica raspunde de existent ACTUALA SI VALABILA a creantei si
acesoriilor sale.

-garantia NU presupune si o raspundere pentru solvabilitatea debitorului, doar

daca cedentul isi asuma prin actul de cesiune aceasta obligatie( si daca nu face
nici o alta precizare se prezuma ca se oblige pt solvabilitatea actual)

-in cazul in care cedentul stia la data cesiunii de insolvabilitatea actual a

debitorului, ii se aplica dispozitiile legale privind raspunderea vanzatorului de rea-
credinta pt viciile ascunse ale bunului vandut.

-nu exista obligatie de garantie in cazul cesiunii cu titlu gratuit, la cesiunea unui dr
aleatoriu, care s-a stins de la data realizarii evenimentului aleatoriu, nici atunci
cand dreptul cesionat a fost desfiintat datorita unor cause posterioare
cesiunii( exceptie face desfiintarea retroactive-anularea).

-cedentul este tinut sa raspunda si pentru evictiune( cand cesionarul nu

dobandeste creanta in patrimonial sau ori nu poate sa o faca opozabila tertilor)

-cedentul este tinut sa-l despagubeasca pe cesionar

Efectele cesiunii de creanta fata de terti si intre terti

A.Efectele inainte de notificare sau acceptare- fata de debitorul cedat, pana in

momentul notificarii sau acceptarii prin inscris cu data certa ori a prezentarii de
catre cesionar a dovezii scrise, cesiunea creantei ii este inopozabila.

B.Efectele dupa notificare/acceptare:

a. debitorul poate sa opuna cesionarului toate mijloacele de aparare pe care le-ar

fi putut invoca impotriva cedentului cum ar fi: nulitatea actului, imposibilitatea de
executare fortuita, remiterea de datoriesau darea in plata consimtite de cedent
anterior indeplinirii formalitatilor de publicitate
b.debitorul cedent poate sa opuna cesionarului plata facuta cu buna-credinta unui
creditor apparent.

c. debitorul cedat care a acceptat cesiunea prin inscirs cu data certa, nu mai poate
opune cesionarului compensatia(datorii reciproce) pe care o putea opune
cedentului.

C. Cesionari succesivi

a. daca s-au facut mai multe cesiuni ale aceleasi creante, va dobandi creanta acela
dintre cesionari care a facut primul notificarea cesinii catre debitor sau celui
caruia a obtinut primul acceptarea cesiunii prin inscris cu data certa.

b. este preferat cel care si-a inscris mai intai cesiunea la arhiva, indiferent de pct a

c. creditorii cedentului, pana la notificare sau acceptare sunt considerate terti,

deci pot urmari creanta cedentului fata de debitorul cedat. Dupa realizarea
publicitatii au doar dr la actiunea pauliana daca le-au fost fraudate interesele.

Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei

=consta in inlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligational cu o alta

persoana care, platind datoria debitorului, devine creditor al acestuia din urma.

In primul rand subrogatia personala este o modalitate de plata, iar in plan secund
este o modalitate de transfer al creantei.

-marele avantaj pt cel subrogate este faptul ca I se transmit toate dr creditorului

adica si toate garantiile si accesoriile, astfel el dobandeste o pozitie mai buna
decat ceilalti creditori ai debitorului.

-subrogatia poate fi partiala: caz in care creditorul initial are prioritate de plata, cu
exceptia cazului in care acesta s-a obligat fata de noul creditor sa-I garanteze
suma

Subrogatia conventionala
-trebuie sa fie expresa si pt a fi opozabila, constatata printr-un inscris.

a.Subrogatia consimtita de creditor

-opereaza prin acordul de vointa intre creditor si tert si fara consimtamantul

debitorului( contrazicere cu Art 1474(1) si (2))

-trebuie sa fie concomitenta cu plata( daca intervine inainte de a face plata ne

aflam in cazul cesiunii de creanta, daca intervine dupa plata, obligatia se
considera stinsa) si inscrisul trebuie sa aiba data certa(pt a fi opozabil tertilor)

b.Subrogatia consimtita de debitor

-are loc prin acordul de vointa intervenit intre debitor si tert, de la care debitorul
se imprumuta pentru a-l plati pe credito, subrogand pe tertul imprumutator in
drepturile creditorului initial.

-nu este necesar consimtamantul creditorului initial.

-pentru a fi valabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1.actul de imprumut sau chitanta sa imbrace forma inscrisului cu data certa

2.se se stipuleze expres ca debitorul a imprumutat suma de bani pt a face plata

datoriei sale fata de creditor

3.in chitanta de plata sa se arate expres ca plata s-a facut cu suma imprumutata
de debitor de la tert.

Subrogatia legala

-opereaza de plin drept, deci nu este necesar consimtamantul creditorului initial

sau al debitorului, in urmatoarele situatii:

a.in folosul celui, care fiind el insusi creditor al aceluiasi debitor, plateste pe un alt
creditor ce are preferinta.

b.in folosul dobanditorului unui bun ce face obiectul unei garantii( ex. privilegiu
sau ipoteca) care il plateste pe titularul creantei.
c.in folosul celui, care fiind obligat impreuna cu altii sau pt altii, are interes sa
stinga datoria( codebitorul solidar, codebitorul dintr-o obl indivizibila, fideiusoru)

d.in folosul mostenitorului care plateste din bunurile sale datoria succesiunii.

e. in alte cazuri prevazute de lege: in cazul asigurarilor, in cazul instrainarii bunului

obiect al locatiunii, in cazul platii nedatorate, avem un dr de regres in temeiul
subrogatiei in drepturile creditorului platit, impotriva adevaratului debitor.

Efectele subrogatiei

-subrogatul ia locul creditorului platit si poate exercita toate drepturile si actiunile

acestuia impotriva debitorului, de asemenea beneficiaza si de toate garantiile
care insotesc creanta.

-debitorul si cei care au garantat garantia pot opune creditorului toate mijloacele
de aparare pe care le aveau impotriva creditorului initial.

-subrogatul are la indemana si o actiune proprie contra debitorului prin care

poate obtine si alte cheltuieli sau daune suferite cu aceasta ocazie.

Preluarea datoriei si cesiunea de datorie

Transmisiunea datoriei se poate realize pe doua cai directe:

a. prin contract incheiat intre debitorul initial si noul debitor

-se realizeaza printr-un acord de vointa intre debitorul initial si debitorul cesionar

-pt opozabilitatea acestuia fata de creditor e necesar acordul acestuia, dup ace
unul dintre debitori ii comunica acestuia contractual. Pana ce primesc acordul,
acestia pot modifica sau pot sa puna capat contractului. Chiar si fara acordul
creditorului, intre parti acesta isi produce efectele, insa debitorul cesionar trebuie
sa execute la timp datoria preluata, creditorul avnd dr la actiunea oblica impotriva
acestuia.

-efectele cesiunii dupa acordul creditorului: noul debitor il inlocuieste pe cel vechi
si il libereaza de plata. Efectul liberator nu se produce daca noul debitor este
insolvabil, iar creditorul nu cunostea acest lucru. Partile pot conveni ca debitoriul
nous a nu il inlocuiasca, astfel vor suzista doua obligatii. Noul debitor nu mai
poate opune mijloacele de aparare pe care le-ar putea invoca in rap obligational
dintre el si vechiul debitor, nici exceptiile personale ale vechiului debitor(nulitatea
relative pt vicii de consim), nici compensatia intre debitorul initial si creditor.

-in ceea ce priveste efectele asupra garantiilor creantei initiale:

i.garantiile consimtite de debitorul initial sau instituite de legiuitor, se mentin.

ii.garantiile consimtite de terti se sting.

iii.garantiile se mentin si in cazul in care nu se libereaza debitorul initial.

b.prin contract incheiat intre creditor si noul debitor

-vorbim de fapt de o novatie prin schimbare de debitor, adica este o preluare de

datorie, dar nu si o cesiune a acesteia.

-ii sunt aplicabile dispozitiile generale in material preluarii de datorie.

-transmisiunea se realizeaza cu toate accesoriile, mai putin garantiile consimtite

de terti(se sting). Garantiile se mentin in cazul in care debitorul initial nu afost
liberat de datorie. Garantiile consimtite de debitorul initial se mentin daca pot fi
detasate de persoana debitorului.

-noul debitor se poate apara invocand toate apararile pe care le avea vechiul
debitor fata de creditor, cu exceptia compensatiei si exceptiilor personal.
MIJLOACE JURIDICE DE TRANSFORMARE A OBLIGATIILOR

NOVATIA

=este o operatiune juridical de natura contractuala prin care partile sting o

obligatie veche si o inlocuiesc cu o obligatie noua.(concomitent)

Conditiile novatiei:

-in primul rand trebuie indeplinite toate conditiile generale de validitate ale unui
contract si trebuie sa respecte toate conditiile de forma ale contractului initial.

-conditii speciale:

a. sa existe o obligatie veche valabila; obl lovita de nulitatea absoluta nu poate fi

novata, prin exceptie cea lovita de nulitatea relative poate fi novata deoarece
obligatiile anulabile pot fi confirmate( doar in cazul in care nulitatea nu s-a
pronuntat in justitie)

b. sa se nasca prin acordul partilor o obligatie noua valabila care o inlocuieste pe

cea veche; cand obl noua este lovita de nulitatea relative, novatia se va consolida
daca nulitatea este acoperita prin confirmare.

c.obligatia noua trebuie sa aiba un element nou fata de vechea obligatie, de ex:
schimbarea uneia dintre parti, schimbarea obiectului, a cauzei sau adaugarea ori
inlaturarea unor conditii(modificarea termenului nu e o novatie)

-schimbarea creditorului se aseamana cu cesiunea de creanta, dar se deosebeste

de aceasta prin faptul ca se face cu acordul debitorului si are ca effect nasterea
unei noi oblifatii.

-schimbarea debitorului se aseamana cu transmitereade datorie, insa novatia nu

transmite datoria, ci da nastere unei noi datorii, iar noua obligatie nu beneficiaza
de garantiile vechii obligatii.
-schimbarea obiectului se aseamana cu darea in plata, insa la darea in plata
acordul platilor este concomitant cu plata, in schimb la novatie intelegerea
partilor intervine anterior platii.

d. sa existe intentia expresa a partilor de a nova, adica sa rezulte din act intentia
partilor de a nova.

Efectele novatiei

a. Prin novatie se stinge obligatia veche impreuna cu toate garantiile si accesoriile

sale. Asadar:

-ipotecile constituite de debitor se sting in cazul in care avem o novatie prin

schimbare de debitor(si acesta cu consimte la mentinerea lor), in cazul celorlalte
tipuri de novatie se mentin, iar celelalte garantii se mentin indiferent de tipul de
novatie.

-ipotecile constituite de terti in vederea garantarii obligatiei originare se sting

odata cu incheierea contractului de novatie

-novatia intre un creditor si unul dintre debitorii solidari are ca si consecinta faptul
ca ipotecile legate de vechea creanta nu pot fi transferate decat asupra bunurilor
codebitorului care contracteaza noua datorie.

-totusi garantiile se pastreaza in toate cazurile in care cei care le-au constituit sunt
de acord.

b. Raporturile dintre partile novatiei.

-noua obligatie are intotdeauna character contractual, indiferent care a fost

izvorul obligatiei vechi.

-noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aparare pe care le avea

impotriva debitorului initial si nici pe care acesta din urma le avea impotriva
creditorului, cu exceptia situatiei in care, in ultimul caz, debitorul poate invoca
nulitatea absoluta a actului din care s-a nascut obligatia initiala.
STINGEREA OBLIGATIILOR PRIN EXECUTARE VOLUNTARA

PLATA

Obligatia se stinge daca este executata benevola, adica prin remiterea unei sume
de bani sau executarea oricarei prestatii care constituie obiectul insusi al
obligatiei.

Poate fi vorba de executarea prestatiei de a da, a face sau a nu face ceva.

Executarea benevola presupune preexistenta unei obligatii valabile. Lipsa acesteia

are drept consecinta calificarea operatiunii ca plata nedatorata. Restituirea nu
este admisa in privinta obligatiilor natural care au fost executate de bunavoie.

Notiunea de plata are doua intelesuri:

a.miloc de executare voluntara a unei obligatii

-in sens larg reprezinta obligatia de a da, a face sau a nu face.

-in sens restrains desemneaza obligatia de a da o suma de bani.

b.fapt juridic sau act juridic- dupa caz

In ceea ce priveste consmintamantul creditorului, in cazul in care acesta refuza

plata raportul obligational nu se stinge, decat daca debitorul utilizeaza tehnici de
obligare a creditorului la executare(punerea in intarziere). Acceptarea expresa a
creditorului are seminficatia unei renuntari la invocarea neconformitatii platii.

Persoana care poate primi plata

a. creditorul

b. reprezentantul sau legal sau conventional

c. persoana autorizata de instanta sa o primeasca

d. persoana indicata de creditor sa o primeasca

Situatii de exceptie:

a. cand creditorul a ratificat plata facuta unui accipiens fara drept de a o primi,
tertul devenind retroactiv mandatarul creditorului.

b. cand cel care a primit plata fara drept devine ulterior titularul creantei.

c. cand plata a fost facuta celui care a pretins plata in baza unei chitante liberatorii
semnate de creditor

d. plata poate fi primita de oricine cand plata a profitat creditorului(ex de un

creditor al creditorului)

e. cand plata s-a facut cu buna credinta unui creditor aparent

Plata nevalabila trebuie restituita in temeiul platii nedatorate, a imbogatirii fara

justa cauza ori a raspunderii delictuale.

Conditiile platii. Obiectul platii.

Debitorul nu se poate libera executand o alta prestatie decat cea datorata, chiar
daca valoarea prestatiei oferite ar fie gala sau mai mare decat daca creditorul
consimte la aceasta.
a. in cazul obligatiilor de rezultat debitorul este tinut sa procure creditorului
rezultatul promis, iar in cel al obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa
foloseasca toate mijloacele necesare pt atingerea rezultatului promis.

b. daca obiectul obl este prestatia de a preda un bun cert debitorul trebuie remita
in stare in care se gaseste in momentul platii. El nu raspunde de pieirea totala sau
partiala a bunului datorata fortei majore sau cazului fortuit.(exceptie face cazul in
care se afla in intarziere)

c. cand obiectul obligatiei este stramutarea proprietatii, debitorul are obligatiile

complementare de a preda bunul si de a-l conserva panalla predare.

d. o obligatie generica de a constitui o garantie se stinge prin plata in momentul

constituirii unei garantii reale sau personale

e.atunci cand obiectul prestatiei este de a da bunuri generice, debitorul are

dreptul sa aleaga bunurile ce urmeaza a fi predate si trebuie sa remita debitorului
intotdeauna bunuri de o calitate cel putin medie. In principiu pieirea bunurilor de
gen nu are ca effect stingerea datoriei.

f. atunci cand obiectul obligatiei este de a da o suma de bani: debitorul trebuie sa

plateasca suma nominal datorata; se poate utilize orice mijloc de plata; dobanda
daca exista este cea stabilita de parti sau de prin lege.

g. in cazul obligatiilor de a face debitorul trebuie sa execute intocmai prestatia la

care s-a obligat.

Imputatia platii

-exista situatii in care un debitor are mai multe datorii, avand ca obiect prestatii
de aceeasi natura fata de unul si acelasi creditor. Imputatia platii determina care
dintre datorii este platita de catre debitorul care face o plata insuficienta pt a le
stinge pe toate.

-poate fi de 3 feluri: conventional, unilateral si legala.

Imputatia conventional si unilateral

-de regula se face prin acordul partilor, necunoscand vreo limita, insa fiind vorba
de un acord patrimonial,in ipoteza in care este incheiat in frauda unor creditori
poate fi atacat printr-o actiune pauliana.

-cand se face de catre debitor exista urmatoarele limite:

a. cand creanta este producatoare de dobanzi sau cheltuieli, nu poate sa impuna

creditorului plata capitalului inainte platii acestora.

b. daca unele datorii au ajuns la scadenta si altele nu, iar termenul a fost stipulate
in beneficial creditorului, imputatia poate fi facuta numai asupra datoriilor
scadente

c. in cazul platii effectuate prin virament bancar, imputatia trebuie facuta de

debitor prin mentiunile corespunzatoare consemnate de el insusi pe ordinal de
plata

d. debitorul nu are dreptul sa impuna creditorului o plata fractionata.

Cand cel care face imputatia platii este creditorul, el trebuie sa indice debitorului
datoria asupra careia aceasta se va imputa.

Imputatia legala

-imputatia se face de plin drept daca nu a fost facuta de catre parti, dupa
urmatoarele reguli:

a. se considera platita datoria ajunsa la scadenta

b.se sting datoriile negarantate sau cu cele mai putine garantii apoi cele garantate

c. daca toate garantiile sunt scadente imputatia se face asupra celei mai oneroase

d. daca toate sunt scadente, la fel de oneroase si garantate la fel se va considera

platita datoria cea mai veche.
e. daca datoriile sunt la fel de oneroase si au aceeasi vechime, plata se imputa
proportional asupra fiecareia, infrangandu-se princ indivizibilitatii platii

f. in toate cazurile insa, plata se va imputa mai intai asupra cheltuielilor de

judecata si executare, apoi asupra ratelor, dobanzilor si penalitatilor, in ordinea
cronologica a scadentei acestora si in final asupra capitalului daca partile nu
convin altfel.

EXECUTAREA SILITA A OBLIGATIILOR

Dreptul la executarea silita in natura

Executarea in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatia de a da

a. obligatiile care au ca obiect prestatia de a da o suma de bani sunt intotdeauna

posibile de executat in natura. Creditorul poate opri suma de la debitorii
debitorului sau ori poate cere vanzarea bunurilor debitorului.

b.atunci cand obligatia are ca obiect prestatia de a da un bun individual

determinat, debitorul este tinut, pe de-o parte, sa transfere dreptul de
proprietate sau un alt drept real si pe de alta parte sa predea bunul in
materialitatea lui la creditor. In cazul in care bunul nu este predate se poate trece
la executare silita astfel:

i. predarea silita a bunurilor mobile consta intr-o procedura de ridicare a bunurilor

de la debitor de catre executor si predarea lor creditorului; se incheie doua
procese-verbale, de ridicare si de predare.
ii.predarea silita a imobilelor la fel ca in cazul bunurilor mobile se deruleaza dupa
o procedura si se incheie cu redactarea unui proces-verbal.

-aceste proceduri sunt posibile numai daca bunul este detinut de debitor. Daca se
afla in posesia unui tert, creditorul are posibilitatea sa introduca o actiune in
revendicare impotriva tertului. In cazul in care tertul invoca posesia de buna
credinta in cazul bunurilor mobile sau uzucapiunea in cazul bunurilor immobile,
creditorul va putea obtine executarea obligatiilor de la debitor numai prin
echivalent banesc.

c.in ipoteza in care obligatia are ca obiect prestatia de a da bunuri de gen,

transferul dr de proprietate opereaza numai in momentul individualizarii lorcare,
de regula, are loc cu prilejul predarii. Daca debitorul refuza sa individualizeze
bunurile prin numarare, cantarire sau masurare, creditorul poate cere executarea
silita in natura a obligatiei cu ajutorul fortei de constrangere a statului.

d.in ipoteza predarii de catre debitor a unor bunuri neconforme creditorul, in

cadrul aceluiasi drept la executare in natura, are dr si la repararea, inlocuirea
bunului, precum si la orice alt mijloc pt a remedia o situatie defectuoasa.

Executarea obligatiei de a face

-aceasta executare silita, in principiu nu se poate realize in natura, mai ales in

cazul obligatiilor de a face intuit personae.

-cu toate acestea exista unele mijloace indirect de constrangere a debitorului:

a.posibilitatea de acordare a amenzilor comisorii, care obliga( prin hot

judecatoreasca) debitorul la plata unor sume de bani catre stat pana la
executarea in natura a obligatiei sale.

b.autorizarea creditorului de a lua masurile necesare de executare in natura a

unor obligatii pe cheltuiala debitorului. Creditorul poate sa execute el insusi
prestatia de a face, solicitand apoi daune-intere de la debitor sau are dreptul sa
apeleze la un tert pt a obtine de la acesta executarea silita in natura si apoi sa se
indrepte impotriva debitorului cu solictarea de executare in echivalent, de daune-
interese si alte cheltuieli.(se aplica si in cazul obl de a da bunuri de gen).
Executarea silita a obligatiilor de a nu face

-in cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere instantei

incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea
obligatiei, pe cheltuiala debitorului, in limita stabilita prin hot judecatoreasca.

Amenzile cominatorii= reprezinta sume de bani pe care debitorul este obligat

prin hotarare judecatoreasca sa le plateasca creditorului la anumite intervale de
timp, de regula, pt fiecare zi de intarziere, pana la executarea in natura a obl.

-nu se pot aplica atunci cand:

a.debitorul a fost obligat anticipat prin hot judecatoreasca sa repare prejudiciul

pe care l-a suferit creditorul prin executarea cu intarziere a prestatiei( suntemin
prezenta daunelor-interese moratorii)

b.cand executarea in natura a obligatiei nu mai este posibila; debitorul va putea fi

obligat la plata de daune-interese compensatorii

c.cand refuzul debitorului de a executa obligatia este clar si definitiv exprimat,

astfel ca se va angaja raspunderea civila pt neexecutare, putand fi obligat sa
plateasca daune interese.

COMPENSATIA

=un mijloc de stingere a doua obligatii reciproce si de aceeasi natura existente

intre doua persoane, astfel incat feicare este concomitent, creditor si debitor al
celeilalte.

-are ca efect stingerea reciproca a celor doua obligatii pana la concurenta valorii
celei mai mici dintre ele.

Compensatia legala

-opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile,
oricare ar fi izvorul lor si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate
de bunuri fungibile de aceeasi natura.
-nu este nevoie de o hotarare judecatoreasca sau de acordul de vointa al partilor

Conditii:

a.obligatiile sa fie reciproce, adica sa existe intre aceleasi persoane, fiecare avand,
una fata de cealalta, atat calitatea de creditor cat si cea de debitor.

b. datoriile sa fie certe, lichide si exigibile, adica sa intruneasca toate conditiile pt

ca dr de a cere executarea silita in natura sau prin echivalent sa fie actual( fara
punerea in intarziere a celeilalte parti); creantele trebuie sa fie neindoielnice,
determinate in intinderea lor si sa poata fi ceruta executarea acestora; o parte
poate sa ceara lichidarea judiciara a unei datorii pt a putea opune compensatia.

c. datoriile sa aiba ca obiect prestatia de a da sume de bani sau o anumita

cantitate de bunuri fungibile si de aceeasi natura; compensatia nu este posibila
atunci cand consta in bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferita, cum ar fi
graul si porumbul.

d. partile sa nu fi reununtat expres sau tacit la beneficiul compensatiei.

Compensatia conventionala

-este acea compensatie care opereaza prin acordul de vointa al partilor; se

recurge la aceasta atunci cand nu sunt indeplinite conditiile compensatiei legale;
de cele mai multe ori ea se confunda cu o dare in plata reciproca; ex de
compensatie conv: desi creantele reciproce nu sunt inca exigibile, partile convin la
compensarea lor. Sau convin la lichidizarea unei obligatii de a da bunuri generice
si la compensarea acesteia de a da o suma de bani; efectele ei sunt similare celei
legale.

Efectele compensatiei

-compensatia legala nu poate opera impotriva partilor; de exemplu atunci cand s-

a facut o cesiune de creanta si aceasta a fost acceptata de catre debitorul cedat,
acesta nu mai poate opune cesionarului compensatia pe care o putea invoca in
raporturile cu cedentul; partile pot renunta la compensatie in mod expres sau
tacit. In fine, compensatia produce urmatoarele efecte:
a. stinge cele doua obligatii reciproce pana la concurenta obligatiei care are
valoarea cea mai mica.

b. compesatia opereaza ca o plata dubla avand urmatoarele consecinte:

i. se sting implicit garantiile si accesoriile obligatiei principale

ii. debitorul care putea sa opuna compensatia si care a platit datoria nu se mai
poate prevala in detrimentul tertilor de privilegiile sau de ipotecile creantei sale.

iii. compensatia nu poate opera in detrimentul drepturilor dobandite de un tert:

ex, in cazul efectuarii cesiunii de creanta nu poate opera comensatia intre cedent
si debitorul cedat.

c. cand exista doua sau mai multe datorii reciproce se aplica regula de la
imputatia partii( vezi mai sus)

d. fideiusorul poate opune creditorului compensatia, in schimb debitorul principal

nu poate opune compensatia fidejusorului impotriva creditorului sau.

e. compensatia care se produce intre creditor si codebitor solidar nu libereaza de

obligatie pe ceilalti codebitori.

f. in cazul indivizibilitatii insa, compensatia stinge obligatia fata de ceilalti

codebitori, acestia ramanand insa tinuti sa-i plateasca celui dintai partea lor.

g. in cazul compensatiei conventionale si a celei judiciare, aceste efecte se produc

de la data cand s-a incheiat conventia privitoare la compensatie.

DAREA IN PLATA

=este acel contract si totodata un mijloc de stingere a obligatiilor care consta in

acceptarea de catre creditor la propunerea debitorului, de a primi o alta prestatie
in locul celei pe care debitorul era obligat initial sa o execute. Asadar aceasta se
poate face numai cu consimtamantul creditorului.

Conditii:
a. acceptarea de catre creditor trebuie sa fie concomitenta cu plata, altfel daca
acordul sau a intervenit inainte de momentul executarii se realizeaza novatia prin
schimbare de obiect.

b. intre prestatia datorata si cea oferita in schimb trebuie sa existe o echivalenta

valorica relativa.

c. trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond pt validitatea contractului(Art

1179(1)) sau daca e vb de un imobil, trebuie indeplinite conditiile de forma
necesare transferului de proprietate.

Efectele darii in plata

-stinge obligatia cu toate garantiile si accesoriile ei.

-daca prestatia initiala a avut o valoare mai mare decat prestatia executata,
debitorul este obligat sa plateasca o sulta, altfel operatiunea ar putea fi
considerata o liberalitate, adica o iertare partiala de datorie cu titlu gratuit.

-daca noua prestatie are o valoare mai mare, creditorul initial devine debitor.

-daca darea in plata se face prin transferul unui dr de proprietate, creditorul

poate sa invoce garantia de evictiune si vicii ascunse sau poate sa solicite prestatia
initiala, ceea ce reprezinta renuntarea la darea in plata; in ipoteza alegerii
prestatiei initiale, garantiile oferite de teri nu renasc.

REMITEREA DE DATORIE

=un mod voluntar de stingere a obligatiei care consta in renuntarea creditorului,

cu consimtamantul debitorului, la dreptul sau de creanta.

Felurile remiterii de datorie

-poate fi totala sau partiala; daca nu exista stipulatii contrare se prezuma totala.
- de regula e un contract cu titlu gratuit

-in cazul in care este cu titlu oneros, in realitate este de fapt o novatie prin
schimbarea obiectului obligatiei sau o tranzactie.

-poate fi expresa sau tacita.

Conditiile remiterii de datorie

-ea poate fi facuta prin acte intre vii- donatie sau prin acte mortis causa- legat.

-cand se face prin acte intre vii, ea reprezinta o donatie indirecta si poate fi
realizata in orice forma scrisa sau verbala, expresa sau tacita; nu este nevoie de
inscris autentic;

-cand remiterea de datorie se realizeaza printr-un act juridic cu titlu oneros, in

schimbul remiterii de datorie, creditorul initial primeste o alta prestatie.

-cand remiterea se face prin acte mortis causa, trebuie sa indeplineasca toate
conditiile de fond si de forma pt validitatea testamentului.

ACTIUNEA OBLICA

=este mijlocul juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile

debitorului, atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa le exercite in prejudiciul
creditorului.

-ex: daca debitorul a suferit un prejudiciu cauzat de o alta persoana printr-o fapta
ilicita si nu cere repararea lui, creditorul va putea sa actioneze pe cel responsabil,
in locul victimei, pe cale oblica.

-este o masura de conservare a gajului general al creditorilor si nu o masura de

executare, deoarece nu conduce la realizarea creantei.

Domeniul de aplicare
-domeniul actiunii oblice trebuie circumscris numai actiunilor si drepturilor
patrimoniale, cum ar fi: dreptul la actiunea in revendicarea unui bun proprietatea
debitorului; dreptul de a cere plata unei creante apartinand debitorului; dr de a
cere restituirea unei plati nedatorate.

-intra in domeniul de aplicare al actiunii oblice si drepturi care sunt susceptibile de

o exercitare extrajudiciara: efectuarea unei formalitati de publicitate, declararea
unei creante a debitorului in procedura colectiva, in cazul falimentului.

Actiuni ce NU pot fi exercitate pe cale oblica:

a. creditorii nu au posibilitatea sa se substituie debitorului pentru a incheia acte

de administrare a patrimoniului acestuia( inchirierea unui bun, arendarea unui
fond), sau acte de dispozitie juridica(vanzarea-cumpararea, schimbul)

-pe cale oblica pot fi exercitate numai drepturile existe efectiv in patrimoniul
debitorului si nu simple posibilitati de a incheia un acte juridice.

b. creditorii nu pot exercita drepturile si actiunile care sunt strans legate de

persoana debitorului. Este cazul acelor drepturi si actiuni a caror valorificare
implica o apreciere personala de ordin moral sau familial din partea
acestuia(legate de donatii, de pensie)

c. nu poate fi exercitat pe aceasta cale nici dreptul debitorului de a solicita

repararea patrimoniala a prejudiciilor morale inregistrate ca urmare a savarsirii
unei fapte ilicite a carei victima este.

d. creditorii nu pot exercita drepturile care sunt in acelasi timp insesizabile si

inalienabile( dr de uz, de abitatie, dr de a primi o bursa). Cele care sunt doar
insesizabile pot fi exercitate pe cale oblica pt a evita micsorarea patrimoniului
debitorului.

Conditiile actiunii oblice:

a.creanta debitorului trebuie sa fie certa si exigibila; este certa atunci cand are o
existenta sigura si necontestata; ea este exigibila in cazul in care creditorul poate
sa ceara plata ei de la debitor.
b. debitorul sa fie inactiv, adica sa neglijeze sau sa refuze exercitiul dreptului sau.
Inactivitatea se poate datora relei-credinte, neglijentei sau chiar unei
imposibilitati obiective de exercitare; daca debitorul devine activ, actiunea oblica
nu mai poate fi continuata.

c. creditorul sa faca dovada unui interes serios si legitim, de ex cand ii se produce

un prejudiciu; sau cand creditorul dovedeste ca exista pericolul de a nu-si realiza
creanta datorita neexercitarii de catre debitor a unui drept sau a unei actiuni; sau
cand debitorul datorita pasivitatii sale este pe cale de a deveni insolvabil.

Momentul in care trebuie indeplinite conditiile actiunii oblice

-in cazul exercitarii pe cale judiciara conditiile trebuie indeplinite la momentul

pronuntarii hot judecatoresti- conditii de admisibilitate a actiunii.

-in cazul exercitarii pe cale extrajudiciara trebuie indeplinite la data formularii

cererii de catre creditor- conditii de exercitare a actiunii oblice.

Efectele actiunii oblice

a. efectele fata de tertul parat actionat in judecata

-tertul va putea opune toate exceptiile si mijloacele de aparare pe care le-ar fi

putut invoca si impotriva debitorului.

-debitorul poate dispune in continuare de dr sale patrimoniale, iar actele

incheiate in acest sens sunt opozabile creditorului: ex. Tertul poate invoca
compensatia datoriei sale cuo creanta pe care o are impotriva debitorului, chiar
daca dr de creanta s-a nascut dupa introducerea actiunii.

b.efectele fata de debitorul pasiv

-daca debitorul a fost introdus in proces hotararea judecatoreasca ii este

opozabila, altfel el este un simplu tert si nu ii este opozabila.

c. efectele fata de creditorii debitorului

-daca actiunea oblica este exeritata cu succes, se va evita micsora patrimoniul

debitorului, iar situatia creata profita tuturor creditorilor in temeiul dr lor de gaj.
ACTIUNEA PAULIANA

=acea actiune prin care creditorul solicita sa fie inopozabile fata de el actele
juridice incheiate de catre debitor in frauda intereselor sale, cum sunt cele prin
care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate; este un
instrument juridic prevazut de lege pt protectia intereselor creditorilor impotriva
fraudei debitorilor.

Deosebiri fata de actiunea oblica:

-actiunea oblica se exercita in numele debitorului, in timp ce actiunea pauliana

este exercitata de catre creditor in numele sau propriu.

-actiunea oblica sanctioneaza inactiunea debitorului, actiunea pauliana se

declanseaza ca urmare a actiunilor frauduloase ale acestuia.

-daca actiunea oblica profita tuturor debitorilor, actiunea pauliana foloseste

numai creditorului care a promovat-o.

Domeniul de aplicare

Regula: presupune cu necesitate existenta fraudei si poate fi exercitata numai

impotriva actelor juridice pe care le incheie debitorul; se exclud faptele juridice.

-cuprinde in principiu toate actele juridice civile: acte cu titlu gratuit, oneros, acte
unilaterale sau contracte, acte de instrainare de drepturi, ori creatoare de
obligatii, etc.

Discutii speciale:

a.Plata facuta in temeiul unui contract cu titlu oneros

-ea poate face obiectul actiunii pauliene conform dispozitiilor NCC.

-insa de regula, plata facuta de catre debitor unuia dintre creditorii sai, chiar daca
debitorul este insolvabil, nu poate fi atacata pe cale pauliana deoarece: prin plata
se stinge o datorie care greveaza pasivul, iar plata este la adapost de frauda.
-daca insa debitorul plateste din proprie initiativa o datorie la care nu este tinut,
actiunea pauliana devine aplicabila.

b. Contractul prin care debitorul isi asuma noi datorii

-nu este aplicabila actiunea pauliana din doua motive: debitorul, chiar insolvabil
nu poate fi lipsit de dr de a-si gestiona patrimoniul, iar actele prin care isi asuma
noi datorii nu reprezinta acte de insaracire, neavand loc o diminuare a activului
sau patrimonial.

-actiunea devine admisibila atunci cand scopul angajarii de noi datorii este de a
diminua gajul general al celorlalti creditori.

c.Hotararea judecatoreasca

-se poate solicita constatarea inopozabilitatii unei hot judecatoresti pronuntate

pe baza intelegerii frauduloase intervenite intre debitor si adversarul sau; o astfel
de tranzactie poate fi atacata pe cale pauliana.

Exeptii. NU pot fi revocate pe cale pauliana urmatoarele acte:

a. actele care privesc drepturile nepatrimoniale ale debitorului: nu pot fi atacate

deoarece implica o apreciere de ordin personal si moral sin partea debitorului(ex:
actul casatoriei, al adoptiei, actul de recunoastere al paternitatii,etc)

b. actele juridice referitoare la drepturile patrimoniale exclusive ale debitorului:

implica o apreciere personala din partea debitorului( ex: renuntarea debitorului la
repararea pe cale patrimoniala a unui prejudiciu moral)

c.actele juridice privitoare la drepturile si bunurile insesizabile ale debitorului:

renuntarea la o bursa de studiu, renuntarea la dr de a cere majorarea pensiei de
intretinere datorate de un tert, renuntarea la dr de diurna, etc.

Conditiile actiunii pauliene

A.Creanta creditorului trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si, de regula,

anterioara actului atacat.
a.creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, adica dreptul de creanta sa fie
cert la momentul introducerii actiunii; in ceea ce priveste lichiditatea si
exigibilitatea, acestea trebuie indeplinite la momentul pronuntarii hotararii
judecatoresti de declarare pe cale pauliana a inopozabilitatii actului atacat.

-actiunea pauliana nu poate fi primita decat daca prin actul atacat se cauzeaza
creditorului un prejudiciu, or nu poate fi vorba de un prejudiciu atunci cand
creditorul, desi detine o creanta certa, lichida si exigibila, se afla in imposibilitatea
de a si-o valorifica, de regula din cauza insolvabilitatii debitorului.

-pot justifica admiterea actiunii pauliene creantele pure si simple, precum si cele
afectate de o conditie rezolutorie, ele intrunind conditia de a fi certe, lichide si
exigibile; de asemenea actiunea este admisibila si daca creanta este afectata de
un termen suspensiv al carui beneficiar e creditorul.

b.creanta creditorului trebuie sa fie, de regula, anterioara incheierii de catre

debitor actului a carui inopozabilitate de solicita.

-totusi, creditorul posterior va putea introduce actiunea pauliana in doua situatii:

atunci cand creanta sa exista in principiu de la data incheierii actului fraudulos si
atunci cand la momentul perfectarii actului fraudulos exista perspectiva certa de a
intra intr-un raport juridic cu debitorul.

-dovada anterioritatii creantei cade in sarcina creditorului( orice mijloc de proba)

c.admisibilitatea actiunii pauliene nu depinde de existenta unui titlu executoriu- in

masurain care stabilirea insolvabilitatii debitorului nu depinde de declansarea in
prealabil a urmarii silite, rezulta ca nici titlu executoriu, ca o conditie pt initierea
ei, nu poate fi privit ca o cerinta indeniabila pt admiterea actiunii pauliene.

B.Actul incheiat de debitor cu tertul trebuie sa fi cauzat un prejudiciu

creditorului reclamant

-de regula prejudiciul consta in faptul ca debitorul si-a provocat, ori si-a marit o
stare de insolvabilitate existenta prin incheierea actului atacat.
-sunt acte de insaracire cele care au ca efect iesirea unei valori active din
patrimoniul debitorului, fara ca in locul acesteia el sa primeasca ceva in schimb.
Exemplul tipic este donatia; sunt acte de insaracire si cele cu titlu oneros in care
valoarea prestatiilor este dezechilibrata.

-actele prin care debitorul refuza sa se imbogateasca nu sunt acte de insaracire si

deci nu pot fi atacate pe cale pauliana.

-in schimb, renuntarea debitorului la o mostenire solvabila este considerata un

act de insaracire, in masura in care transmiterea mostenirii opereaza de plin
drept.

-desigur, pot fi atacate pe cale pauliana si alte acte incheiate de debitor: cazul
acelor acte prin care debitorul incearca sa paralizeze un drept de creanta
specializat al creditorului, care are ca obiect un anumit bun al sau.

C.Frauda debitorului

-frauda desemneaza simpla cunoastere de catre debitor a faptului ca prin

perfectarea actului contestat pe cale pauliana ii cauzeaza creditorului un
prejudiciu; in unele cazuri frauda imbraca forma intentiei sau a dolului.

-proba fraudei cade in sarcina creditorului si se realizeaza prin orice mijloc.

D.Complicitatea tertului la frauda debitorului

-cand tertul a cunoscut ca prin actul atacat se cauzeaza un prejudiciu creditorului

-complicitatea terului este ceruta numai atunci cand actiunea pauliana este
indreptata impotriva unui contract cu titlu oneros sau o plata efectuata in temeiul
unui atare act juridic.

-actiunea pauliana va putea fi indreptata impotriva subdobanditorului, sub

rezerva indeplinirii si in raport cu acesta a tuturor conditiilor ei de admisibilitate,
inclusiv a complicitatii sale la frauda si doar daca ea este admisibila si fata de
dobanditorul direct.

Efectele actiunii pauliene

A. Raporturile dintre creditor si tertul care a incheiat actul fraudulos cu
debitorul.

-actul atacat este declarat inopozabil fata de creditorul care a avut initiativa
declansarii demersului judiciar, dar si fata de creditorii care au intervenit in cauza.

-daca prin actul atacat a fost instrainat un bun, il vor putea urmari silit ca si cand
acesta nu ar fi iesit din patrimoniul debitorului, instrainarea nefiindu-le opozabila.

-hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii va indisponibiliza bunul pana la

incetarea executarii silite a creantei care a justificat pronuntarea ei; daca totusi
bunul este instrainat de catre tertul dobanditor, actul astfel incheiat este lovit de
nulitate, la cererea creditorului; tertul dobanditor va putea pastra bunul, daca va
plati creditorului o suma de bani egala cu prejudiciul suferit de acesta prin
incheierea actului atacat.

-atunci cand bunul a fost instrainat de catre tert unui subdobanditor cu titlu
oneros de buna-credinta sau cand bunul a pierit din culpa tertului, acesta poate fi
obligat la plata unor despagubiri.

B.Raporturile dintre partile actului fraudulos

-admiterea actiunii are ca efect inopozabilitatea actului fraudulos fata de

creditorul reclamant; actul atacat isi mentine valabilitatea si continua sa produca
efecte intre partile care au participat la incheierea lui.

-tertul dobanditor cu titlu oneros are un drept de regres impotriva debitorului,

intemeiat de cele mai multe ori pe garantia de evictiune ce cade in sarcina
acestuia; tertul dobanditor cu titlu gratuit nu are un drept de regres impotriva
debitorului.

C.Raporturile dintre creditorul reclamant si ceilalti creditori ai debitorului

-actiunea are un efect relativ numai cu privire la creditorul care a declansat-o si

fata de creditorii care au intervenit in procesul declansat de reclamant.

D.Raporturile dintre creditorul urmaritor si creditorii proprii ai tertului

a. in ceea ce priveste creditorii chirografari

-atunci cand creditorul urmareste in natura bunul instrainat prin actul fraudulos,
el nu va intra in conflict cu creditorii chirografari, deoarece d.p.d.v. al creditorului
urmaritor bunul nu a iesit din patrimoniul debitorului si nu a intrat in cel al
tertului

-creditorul urmaritor va intra in conflict cu creditorii chirografari, ori de cate ori el

detine un dr de creanta impotriva tertului ce consta in plata unei sume de bani.

b. in ceea ce priveste creditorii proprii

-cand asupra bunului instrainat tertul a contituit garantii reale in favoarea unor
creditori ai sai, acestia au statutul juridic al subdobanditorului cu titlu oneros in
raporturile cu creditorul urmaritor.

-daca creditorul nu dovedeste complicitatea lor la frauda pauliana, lui ii vor fi

opozabile garantiile reale astfel constituite, iar acesti creditori, in temeiul
dreptului de preferinta, vor fi platiti cu prioritate.

GARANTIILE PERSONALE

FIDEIUSIUNEA

=contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de cealalta parte, care are
intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, sa execute, cu titlu gratuit sau
in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului daca acesta din urma nu o
executa.

-se poate realiza fara stiinta sau acordul debitorului.

Caracterele fideiusiunii
a. este un contract solemn, intrucat trebuie intocmit in forma unui inscris autentic
sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute; fidiusiunea nu se
prezuma si nu poate fi extinsa peste limitele in care a fost contractata.

b. este un contract unilateral, pt ca numai fideiusorul se obliga; in masura in care

contr prevede si obligatii in sarcina creditorului, el devine sinalagmatic; doar acele
obligatii care reprezinta o reala compensatie pentru obligatia fideiusorului.

c. este un contract cu titlu gratuit sau oneros( daca fide. pretinde o remuneratie)

d.este un contract accesoriu, intrucat insoteste si garanteaza o obligatie principala

Din caracterul accesoriu decurg urmatoarele:

-fideiusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valabila; intr-un sg caz

fideiusinea ramane valabila, chiar daca obligatia principala este lovita de
nulitatem atunci cand motivul anularii consta in incapacitatea debitorului
principal, iar fideiusorul cunostea aceasta imprjurare.

-intinderea fideiusiunii nu o poate depasi pe aceea a datoriei debitorului si nici nu

poate fi contractata in conditii mai oneroase.

-insa nimic nu impiedica fideiusiunea sa garanteze numai o parte a obligatiei

principale sau sa fie contractata in conditii mai putin oneroase.

-fideiusiunea garanteaza atat obligatia principala, cat si toate accesoriile

acesteia(diferite cheltuieli)

-amanarea termenului obligatiei principale si decaderea din termen a debitorului

produc efecte si fata de fideiusor.

-fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului, are un dr la actiune in

regresimpotriva acestuia de la momentul implinirii scadentei initiale, chiar inainte
de a fi platit creditorului.

-stingerea obligatiei principale atrage si incetarea fideiusiunii.

Efectele fideiusiunii

a.in raporturile dintre creditor si fideiusor

-in situatia in care debitorul nu isi achita datoria, creditorul poate cere plata
datoriei direct de la fideiusor, fara sa fie obligat sa il urmareasca in prealabil pe
debitor.

-in apararea sa, fideiusorul poate invoca exceptiile ce decurg nemijlocit din
raportul juridic de fideiusiune, de asemenea poate apela la mijloacele de aparare
pe care le putea opune si debitorului, afara de cele care ii sunt strict personale.

Fideiusorul are la indemana doua exceptii specifice:

i. Beneficiul de discutiune= consta in facultatea fideiusorului de a cere

creditorului, care a pornit urmarirea impotria sa, sa urmareasca mai intai bunurile
debitorului principal.

Conditii:

-fideiusorul trebuie sa il invoce inainte de judecarea fondului procesului

-fideiusorul trebuie sa indice creditorului bunurile urmaribile ale debitorului si sa

avanseze acestuia sumele de bani necesare urmarii lor.

Atunci cand urmarirea nu conduce la realizarea creantei sau bunurile urmarite nu

acopera decat in parte valoarea ei, urmarirea va continua impotriva fidiusorului,
in limita in care dreptul creditorului a ramas neacoperit.

Acest beneficiu nu poate fi invocat de catre fideiusorul care a renuntat in mod

expres la aceasta facultate, de catre fideiusorul judiciar si nici de catre cel care s-a
obligat in solidar cu debitorul.

Urmarirea fideiusorului care a dat fideiusiune unui alt fideiusor nu poate avea loc
decat in cazul cand debitorul principal si toti fideiusorii sai sunt insolvabili ori sunt
liberati prin efectul unor exceptii personale debitorului principal sau fideiusorilor
sai.
ii. Beneficiul de diviziune= este facultatea recunoscuta cofideiusorului, in ipoteza
existentei mai multor fideiusori ai aceluiasi debitor, pt aceeasi datorie, de a
solicita creditorului sa isi divida actiunea si sa o reduca la partea fiecaruia.

-este o exceptie deoarece NCC prevede ca in situatia mai multor cofideiusori,

fiecare dintre ei este obligat la intreaga datorie, ca si cand ar fi singurul fideiusor.

-riscul insolvabilitatii unuia dintre cofideiusori, survenita inainte de invocarea

beneficiului de diviziune este suportat de catre ceilalti in mod proportional.

-daca insolvabilitatea survine ulterior invocarii beneficiului de diviziune, riscul

insolvabilitatii cofideiusorului este suportat de catre creditor.

-daca insusi creditorul a divizat urmarirea, el nu mai poate reveni asupra

diviziunii; ca o consecinta, insolvabilitatea oricaruia dintre fideiusori, survenita
chiar anterior diviziunii este suportata de catre creditor.

-beneficiul de diviziune nu poate fi invocat de cel care a renuntat la el si nici atunci

cand se obliga impreuna cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de
codebitor solidar; totusi beneficiul de diviziune nu se pierde in toate situatiile de
fideiusiune solidara: atunci cand fideiusorii sunt fiecare, separat, solidari cu
debitorul, nu si intre ei.

b. efectele in raportul dintre debitor si fideiusor

i.Regresul fideiusorului dupa efectuarea platii impotriva debitorului principal

-are la indemana doua actiuni: o actiune personala, intemeiata pe mandat sau

gestiunea de afaceri si actiunea subrogatorie, in locul creditorului platit.

Actiunea personala- cand fideiusorul s-a obligat cu acordul debitorului, el este

indreptatit sa pretinda restituirea a ceea ce a platit, capitalul, dobanzile,
cheltuileile, precum si daune-intere; daca fideiusorul s-a obligat fara acordul
debitorului, el poate solicita in regres numai ceea ce debitorul ar fi trebuit sa
plateasca faca fideiusiunea nu ar fi avut loc, inclusiv posibilele daune-interese.
Daca debitorul principal se libereaza de obligatie invocand incapacitatea sa,
fideiusorul are regres impotriva debitorului principal numai in limita imbogatirii
sale.

Actiunea subrogatorie- se fundamenteaza pe faptul subrogarii in drepturile

creditorului platit; fideiusorul nu poate solicita debitorului decat ceea ce a platit
efectiv creditorului; prin efectul subrogatiei, el beneficiaza de toate garantiile care
apartineau creditorului platit; atunci cand fideiusorul a garantat mai multi debitori
solidari, el poate solicita de la oricare dintre ei intreaga suma.

-atunci cand obligatia de garantie a fost asumata impotriva vointei debitorului,

regresul fideiusorului poate imbraca doar forma actiunii subrogatorii.

-fideiusorul poate cumula avantajele celor doua actiuni.

Dreptul de regres se pierde atunci cand:

-fideiusorul plateste datoria fara a-l incunostiinta pe debitor,iar acesta plateste a

doua oara

-fideiusorul plateste datoria fara a-l inccunostinta pe debitor, iar acesta face
dovada ca la momentul platii avea mijloacele necesare pentru a declara stinsa
datoria

-totusi, in toate situatiile, fideiusorul este indreptatit sa solicite creditorului sa-i

restituie plata facuta.

-daca datoria este achitata de catre debitorul principal, el are obligatia, atunci
cand cunoaste existenta unei fideiusiuni, sa il instiinteze pe fideiusor despre plata
efectuata. In absenta acestei instiintari, daca fideiusorul plateste a doua oara,
fideiusorul are un drept de restituire atat impotriva creditorului, cat si impotriva
debitorului.

ii.Regresul fideiusorului inainte de efectuarea platii

-fideiusorul urmareste sa obtina o garantie pentru creanta sa in regres impotriva

debitorului sau consemnarea sumei datorate de catre debitor.
-este recunoscut numai fideiusorului care s-a obligat cu acordul debitorului si
poate fi exercitat numai in urmatoarele situatii: fidesiusorul este urmarit in justitie
pentru plata; debitorul este insolvabil; debitorul s-a obligat a-l libera de garantie
intr-un anumit termen care a expirat; cand datoria a ajuns la termen, chiar daca
creditorul, fara consimtamantul fideiusorului, i-a acordat debitorului un nou
termen de plata; cand, din cauza pierderilor suferite de debitor ori a unei culpe a
acestuia, fideiusorul suporta riscuri semnificativ mai mari decat in momentul in
care s-a obligat.

c. efectele fideiusiunii intre cofideiusori.

-daca obligatia e garantata de mai multi cofideiusori si ea a fost achitata doar de

unul dintre ei, acesta are un drept de regres impotriva celorlalti.

-are la indemana doua actiuni: cea personala si actiunea subrogatorie

-actiunea personala este intemeiata pe gestiunea de afaceri

-daca unul dintre fideiusori este insolvabil, partea ce revine acestuia se divide
proportional intre ceilalti fideiusori si cel care a platit.

-atunci cand fideiusorul intelege sa recurga la actiunea subrogatorie beneficiaza

de eventualele garantii suplimentare pe care creditorul le detinea in raport cu
ceilalti cofideiusori.

-pentru situatia in care cofideiusorii s-au obligat in solidar la plata datoriei,

fideiusorul care a achitat creanta nu ii poate actiona pe ceilalti, invocand
beneficiul subrogatiei, decat pentru partea ce revine fiecaruia, si nu pentru
intreaga datorie.

PRIVILEGIILE

=cauze de preferinta acordate de lege unui creditor in considerarea calitatii

creantei sale; prin calitatea creantei se intelege cauza sau faptul juridic din care ea
s-a nascut.
-privilegiile sunt simple cauze de preferinta; ele acorda creditorului privilegiat
numai dreptul de a fi platit cu prioritate din pretul obtinut in urma vanzarii
bunului grevat si nu ofera un drept de urmarire a bunului.

-privilegiile sunt garantii legale, izvorul lor fiind numai legea.

-privilegiile sunt indivizibile; spre exemplu, daca bunul este instrainat partial,
portiunea ramasa continua sa fie afectata intregii creante privilegiate.

-privilegiile au un caracter accesoriu; existenta acestuia are ca singura finalitate

realizarea creantei garantate.

Privilegiile pot fi:

-generale, asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului

-speciale, care poarta asupra unor bunuri mobile sau imobile

IPOTECA

=acea garantie reala care se constituie fara deposedarea constitutorului si care

presupune afectarea unui bun, mobil sau impobil, garantarii unei obligatii,
conferind titularului ei atat un drept de urmarire, cat si un drept de preferinta.

Dreptul de urmarire este acea prerogativa in temeiul careia creditorul ipotecar

este indreptatit sa urmareasca si sa valorifice bunul grevat in mainile oricarui el s-
ar gasi, chiar daca a fost instrainat de catre constituitor.

Dreptul de preferinta este prerogativa recunoscuta creditorului ipotecar de a-si

realiza cu prioritate creanta inaintea creditorilor chirografari, precum si inaintea
creditorilor ipotecari de rang inferior.

-ipoteca este un drept accesoriu, ea se constituie pentru a insoti si garnta o

obligatie principala.

-nasterea dreptului de ipoteca implica existenta valabila a creantei garantate.

Dreptul de creanta este, de regula, prealabil sau concomitent constituirii ipotecii.
El poate fi si ulterior, intrucat ipoteca se poate constitui si pentru a garanta o
obligatie viitoare.
-transmiterea obligatiei principale are drept consecinta si transmiterea ipotecii.

-stingerea creantei atrage si stingerea ipotecii.

-ipoteca este indivizibila; prin indivizibilitatea ipotecii se intelege ca bunul in

integralitatea lui si fiecare parte din el sunt afectate garantarii creantei.

(importanta ipotecii pg 807).

Clasificare ipotecilor

-dupa cum poarta asupra unor bunuri individual determinate sau asupra unei
universalitati de bunuri, ipotecile sunt speciale si generale

-dupa cum bunurile grevate sunt mobile sau imobile, ipotecile sunt mobiliare si
imobiliare

-dupa izvorul lor, ipotecile sunt legale si conventionale

-restul materiei la ipoteca e importanta toata(vezi cartea)