6 lecţii esențiale pe care copilul le

învaţă din căsnicia părinţilor

În calitate de părinți, știm deja că întreg comportamentul nostru față de copii este în
strânsă legătură cu dezvoltarea acestora. Tendinţa de a se concentra strict pe rolul de părinte îi
determină pe foarte mulţi adulţi să neglijeze rolul căsniciei în educaţia şi dezvoltarea copilului.
Astfel, nu se ia cu adevărat în calcul şi modul în care relaţia de cuplu, căsnicia influențează
comportamentul și viitorul copilului.Cercetările au arătat cum calitatea relaţiei dintre părinți are
efecte nu numai pentru aceştia, ci, mai ales, pentru copiii lor. Pentru că, prin structura lor
sensibilă, vulnerabilă şi deschisă emoţiilor, copiii percep toate subtilităţile. Atunci când își văd
părinții purtându-se afectuos unul cu celălalt, aceştia se dezvoltă armonios şi îşi setează,
instinctiv, propriile abilități interpersonale, emoționale și sociale. Părinţii sunt cei mai importanți
oameni din viața copilului și modul în care se tratează reciproc îl învață foarte mult pe copil
despre cea mai importantă relație a vieții.

Relaţia dintre părinţi rămâne un șablon pentru copil, iar, observând comportamentul lor,
acesta învaţă 6 lucruri esenţiale în viaţă:

1. Angajamentul

Din relaţia părinţilor, copilul învaţă

angajamentul. Felul în care alegeţi să vă comportaţi unul cu celălalt atunci când lucrurile nu
merg ca pe roate reprezintă modelul pe care îl veţi oferi copilului.

Când totul este bine, e uşor să fiţi răbdători şi iubitori, însă atunci când lucrurile scapă de sub
control, se observă calitatea căsniciei.

Atunci copiii sunt cei mai atenţi şi încearcă să descopere cum se vor rezolva micile obstacole.

Aşadar, atunci îi arătaţi cât sunteţi de uniţi şi îl învăţaţi pe cel mic exact ce trebuie să ştie despre
rezolvarea unor situaţii similare din viaţa lui.

2. Aprecierea
Copilul are nevoie să îşi vadă părinţii apreciindu-se, complimentându-se şi fiind afectuoşi. Prea
prinşi în grijile de zi cu zi şi preocupaţi de bunăstarea copilului, părinţii uită adesea faptul că ei
sunt prima cărămidă în stabilirea bunăstării copilului.

Luaţi-vă timp pentru voi pentru a vă reconecta, pentru a vă privi cu iubire şi a vă declara
mulţumirea, aprecierea şi recunoştinţa pentru tot ce faceţi şi sunteţi unul pentru celălalt. Astfel,
copilul observă şi învaţă ce înseamnă aprecierea, empatia şi recunoştinţa în relaţia cu ceilalţi.

3. Împărţirea sarcinilor şi lucrul în echipă

 O familie sudată este, printre altele, şi o
familie în care partenerii îşi împart sarcinile în mod egal, în care se ajută, colaborează
pentru obţinerea celor mai bune rezultate, dar îşi acordă unul celuilalt şi spaţiu individual
de petrecere a timpului separat.

O căsnicie puternică este aceea în care ambii parteneri demonstrează aceste calităţi şi oferă
copilului un model extraordinar despre importanţa respectării spaţiului şi timpului celuilalt,
precum şi oferirea ajutorului necondiţionat şi din proprie iniţiativă.

Observând toate acestea, copilul înţelege importanţa lucrului în echipă, oferirea şi acceptarea
ajutorului, precum şi necesitatea spaţiului personal de exprimare.

4. Respect şi scuze
O căsnicie în care unul dintre parteneri dictează, iar celălalt execută nu este tocmai cel mai bun
exemplu pentru un copil. Respectul şi scuzele sunt parte din procesul renunţării la egoul puternic
care e adesea vinovat de multele probleme şi certuri inutile.

O căsnicie sănătoasă este aceea în care părinţii îşi recunosc greşelile, îşi cer scuze unul
celuilalt, îşi arată respectul reciproc şi se tratează cu egalitate. Copilul are nevoie de un
model armonios, nicidecum de unul în care părinţii îşi dispută ultimul cuvânt şi îşi impun
părerea. O căsnicie sănătoasă şi armonioasă este bazată pe negociere, niciodată pe supunerea
unuia dintre parteneri.

Când copilul observă căldura, scuzele pentru micile greşeli şi respectul arătat celuilalt, el învaţă
să îşi respecte colegii, prietenii, profesorii şi, bineînţeles, părinţii.

5. Obiective pentru viitor

Nu doar la locul de muncă ar trebui să avem obiective. Familia e locul din care pleacă cele mai
puternice obiective şi care îl motivează pe copil să lupte pentru ceea ce îşi doreşte. Stabiliţi mici
obiective legate fie de sănătate, fie de petrecerea timpului liber, fie de carieră: realizarea unui vis
mai vechi, planificarea unei vacanţe de familie, schimbarea stilului de viaţă sau alimentar.
 Observând aceste obiective la părinţi,
copilul va începe să şi le stabilească pe ale sale sau să se implice în cele de familie. Iar acesta
este primul pas în descoperirea lucrului cu motivaţia şi realizarea propriilor dorinţe. Implicarea
copiilor în identificarea, stabilirea și atingerea obiectivelor ca o familie îi încurajează şi pe ei să
aprecieze satisfacţiile obţinute din părăsirea zonei de confort.

6. Simţul umorului
Râdeţi, râdeţi mult, jucaţi-vă împreună şi promovaţi o atitudine pozitivă şi optimismul. Din
acestea, copiii învaţă cum să fie pozitivi şi să trateze lucrurile cu bucurie, entuziasm şi degajare.
O casă în care se cântă, se dansează şi familia se distrează… este o casă fericită!

Rigiditatea nu ne ajută să creştem nici copii mai inteligenţi, nici mai disciplinaţi. În schimb, o
relaţie deschisă, pozitivă între părinţi îi poate oferi copilului un model excelent de viaţă. Când
râdeţi împreună, copiii învață să privească viața pozitiv şi obstacolele ca pe posibilităţi de a
evolua, nu ca pe tragedii care îi împiedică să îşi îndeplinească scopurile.

Concluzie
Totul are legătură cu ceea ce trăim acasă. Nimic nu ar trebui să fie la voia întâmplării, pentru că,
în final, toate vor ieşi la suprafaţă atunci când ajungem la maturitate.

Tot ce vrei să oferi copilului tău fă-o sub forma puterii exemplului. Acolo se află cele mai
puternice lecţii.

“Copiii voștri sunt cel mai mare dar pe care Dumnezeu vi-l va da, și sufletele lor reprezintă cea
mai mare responsabilitate. Petrece timp cu ei, învață-i… când vei îmbătrâni şi vei privi înapoi,
nimic altceva pe care l-ai făcut nu va conta atât de mult cât contează fericirea lor.” Lisa
Wingate, speaker motivaţional.
 Parenting
Visele nu se termină niciodată,
iar timpul este infinit…
iulie 30, 2018
0

Da, visele nu se termină niciodată, iar timpul îl scurtăm chiar noi. Mă întreb,
dacă timpul este atât de prețios, oare de ce nu îl prețuim mai mult?

Nu am mai scris de atât de mult timp, încât am crezut că DaddyCool îmi va

desființa rubrica. Dar în tot acest timp am căutat și am desoperit emoții. Unele
uitate, altele neimaginate, unele pozitive iar altele mai puțin.

Am plâns, poate mai mult decât o fac de obicei.  Aproape la fel de mult ca în
timpul sarcinii. Am observat. Am realizat că a fost drastic să aleg să mă opresc
brusc din tot ce am realizat în ultimii 10 ani, m-am panicat și am ales să fac
altceva. Însă a fost o alegere grăbită și nepotrivită. Un pas care mă ducea spre
nicăieri. M-am simțit pierdută. Uneori goală pe interior, alteori puternică și
încrezătoare. Am fost și sunt mereu iubită. Te iubesc, iubitule!
Sunt recunoscătoare și conștientă că, fără iubire, nimic nu funcționează. Noi
suntem o forță! Mi-am dorit atât de mult să fiu eu încât am simțit că m-am
îndepărtat de mine. M-a derutat tot. Apoi, când am simțit că nu mai pot mima
că sunt bine, nu mi-a rămas decât o ultimă opțiune: să îmi accept și să îmi
asum slăbiciunile, eșecul, haosul. Să fac o mare curățenie și să trag aer în piept.
Să respir.

Am pus capăt și am început să construiesc iar, de data asta în locul potrivit, în

armonie cu tot ce mă înconjoară, așa cum mă imaginam. Meditație și yoga.
Liniște. Iubire și lumină. Timp. Timp pentru mine, cu mine și gândurile mele.
Toate acestea mă ajută să mă așez.

Timpul m-a ajutat să-mi dau seama că am luat

decizii greșite, dar pe de altă parte tot el mi-a
arătat că iubirea ne ajută trecem peste orice.
Mă bucur să am parte de toată iubirea de care
am nevoie.
 

Azi este liniște. Am atelierul meu. Azi accept că o nouă etapă a început, abia
acum. Abia acum furtuna s-a oprit. Culeg din urma ei. El este lângă mine. A fost
lângă mine mereu. Uneori l-am rănit. Nu am vrut, dar așa am făcut. Dar el a
rămas lângă mine, cu mine, pentru noi! Mulțumesc, iubitule! Și te rog să mă
ierți! Uite, am scris primul meu articol în Word! Mă rog, transcris după ce l-am
scris pe foaie, așa cum mă inspiră pe mine. 🙂

Vă spuneam că am observat. Da. Într-o zi am ascultat Robbie Williams pe

stradă și am plâns. Am plâns de fericire, cu gândul la momentele frumoase,
petrecute pe muzica lui, dar și de tristețe că acum muzica are alt sens. Nimeni
nu mai are timp pentru momente simple, totul este pe grabă. Timpul nu mai
înseamnă fericire, acum timpul înseamnă bani.
Mi-ar plăcea să nu mai acuzăm timpul că fuge,
ci să fim în armonie cu el!
 

Am plâns de emoție, de bucurie și de recunoștință acum câteva zile, la concertul

lui Jessie J de la Electric Castle. A fost primul nostru concert împreună cu Ingrid.
Deși am avut emoții că o va deranja sunetul puternic, energia acestei artiste,
unică în lume, a cucerit-o! Mă întreba după fiecare piesă dacă mai cântă pentru
că vrea să o mai asculte. La final, ne-a spus că vrea să fie și ea fetiță mare, să
cânte pe scenă! Am lăcrimat de fericire! 🙂
Misiunea noastră ca părinți este atât de importantă! Noi le putem da copiilor o
direcție sănătoasă fiindcă de la noi se inspiră viitorii adulți. Este important să
fim conștienți de asta și să încercăm, pe cât se poate, să fim cea mai bună
versiune a noastră. Pentru noi și, mai ales, pentru ei! Știți ce îmi doresc pentru
noi, toți oamenii? Îmi doresc să ieșim mai mult afară la iarbă verde. Să iubim
mai mult copacii! Să fim mai buni, mai simpli și mai puțin grăbiți! Să nu mai
acuzăm timpul că fuge, ci să fim în armonie cu el!

Vă las cu bine, cu zâmbetul pe buze și cele mai sincere emoții! Am revenit de-a
binelea. 🙂

Cu drag, Mirela Deaconescu