POLENURI

Sezoanele polenice in Romania sunt:

- Februarie – mai = sezonul polenului de arbori si arbusti timpurii, in special din familia
Betulaceae ( alun, arin , mesteacan)
- Mai- iunie = sezonul polenului de graminee salbatice ( firuta, timoftica, paius rosu,
golomat, vitelar, ovascior, iarba de gazon, iarba campului, etc ) si al gramineelor de cultura
(secara, ovaz, orz, grau)
- Iulie- septembrie = sezonul polenului de buruieni ( ambrozie, macris marunt, patlagina
ingusta, urzica mare si in special pelinarita si pelinul negru)
Pacientii cu manifestari in perioada zborului ( pufului) de plop sunt in cea mai mare parte
sensibilizati de fapt la polenul de graminee, deoarece sezonul polemic al gramineelor se
suprapune peste cel ai papusului de plop.
O clasificare a plantelor cel mai des intalnite in tara noastra in functie de momentul din an in care
se elimina polenul se face in :
- Arbori/ arbusti timpurii ( mestecan, arin, alun, salcie, loza, plop alb si frasin)
- Graminee salbatice ( firuta, timoftica , golomat, flocosica, iarba de gazon, iarba campului,
vitelar, ovascior si secara)
- Cereale/graminee de cultura( secara, ovaz, orz, graul)
- Ierburi/ buruieni ( pelin negru, macris marunt, patlagina ingusta, urzica mare si ambrozia
pitica)

Mesteacanul ( Betula verrucosa)

Familia Betulaceae
Sursa: polen
Mesteacanul comun este un arbore cu frunza cazatoare, avand tulpina unica, ce poate atinge
inaltimi de 25m.
Mesteacanul comun – originar in majoritatea Europei, NV Africii, vestul Siberiei, absent in sudul
Europei
- Cel mai des intalnit arbore in Scandinavia si in Alpi, fiind producator potent de polen in
acele zone
- Betula pubescens poate fi intalnit in ariile mai nordice ale Europei si in special in zionele
montane, in paduri extensive
- Genul are 40 specii distribuite in regiunile temperate nordice
- Mestecanul comun infloreste primavara tarziu, in acelasi timp cu aparitia frunzelor , in
America de N- primavara timpuriu
- Perioada de inmugurire este scurta, de obicei
- Acesti arbori sunt polenizati de vant
- Se gaseste in paduri, in special unde solul este mai afanat
- Creste in campuri necultivate, luminisuri si este plantat in gradini
- Urmatoarele alergene au fost isolate din Betulla verucosa : Bet v 1, Bet v 3, Bet v 4, Bet v
5, Bet v 7 si un numar de izoforme : Bet v 1n, Bet v 1d
- Bet v 1 – principalul alergen din polenul mesteacanului
- Bet v 2 – profilina
- Bet v 1 este recunoscut de IgE la aprox 95% din pacientii alergici la mesteacan, Bet v 2 si
v3 la 10 % , Bet v 5 la 32%, Bet v 4 react cu IgE serice la 20 % din indivizii alergici la polen
- Cross-reactivitatea intre polenurile diferitelor specii din familia Betulaceae sau
apartinand familiilor strans inrudite poate fi asteptata
- Profilina, un panalergen comun, prezenta in mesteacanul comun, piersic si mar; acest
fapt poate rezulta in apritia cross- reactivitatii intre acestia , chiar daca acesti pacienti nu au fost
expusi niciodata la polenul de mesteacan
- Cross- reactivitatea – des intalnita la alte substante continand profilina : alunul salbatic,
polenul de rugina, polenul de pelin, polenul de timoftica, telina, morcov, alunul comun, ardeiul
rosu, anason, coriandru, si chimen
Alergenele commune din mar, par, caisa, cireasa sunt omologi structurali ai alergenului major
Bet v 1 din polenul de mesteacan argintiu.
Cross- reactivitatea dintre mesteacan si diverse alimente poate duce la simptomele sindromului
de alergie orala la indivizii sensibilizati la polenul de mesteacan
- Simptomele sunt usoare si limitate la nivelul cavitatii bucale
- Desi alergiile la alimente precum alunele salbatice fara polinoza concomitenta sunt rare,
simptomatologia poate fi ami severa si deseori sistemica
- Alimentele inrudite cu polenul de mesteacan declanseaza dermatita atopica la pacientii cu
raspuns cellular cutanat specific la antigenele din polenul de mesteacan

ARINUL ( ALNUS GLUTIOSA)

Fam Betulaceae
Arinul negru este cea mai raspandita specie de arin din N-V Americii si Europa.
- Arbust foios cu rata mare de crestere , cu multiple tulpini sau un arbust mic cu tendinta de
a forma tufisuri
- Are trunchiul lung si o coroana ingusta
- Ajunge la o inaltime de 2-5 m, dar poate masura si 12m
- Arborii produc deseori radacini aditionale in vecinatatea bazei trunchiului
- Frunzele sunt in linii mari eliptice sau ovalare de culoare verde-mat pe ambele parti;
raman verzi pana cand cad toamna
- Infloresc in genral intre martie- aprilie
- Florile sunt organizate in amenti
- Sunt polenizate de vant si produc polen( nori de polen ) galben
- Arinul creste in vecinatatea apelor, pe terenuri mlastinoase si umede

ALUNUL( CORYLUS AVELLANA)

Familia Corylaceae ( Betulaceae)
Alunele salbatice cresc in palcuri in arborii de alun in zonele temperate, insulele Britanice,
Europa, si Asia de Vest si Africa de N.
- Copac foios, atinge 6 m, unele soiuri cresc ca arbusti mici sau cresc in garduri vii
- Scoarta este maro- palid sau maro- gri
- Frunzele devin rosii toamna
- Este hermafrodit ( florile sunt fie masculine, fie feminine si ambele sexe pot fi gasite pe
aceeasi planta
- Matisori(sex masculine) descries iarna tarziusau la inceputul primaverii , in ciorchini
galben- stralucitor
- Florile female apar pe aceleasi ramuri ca smocuri roz-rosii
- Este polenizat de vant
- Copacul produce alone
- Cor a 1 – allergen major, protein de 17 KDa; are 4 izoforme determinate cu diferite
proprietati antigenice si alergene
- Cor a 1 – omologie cu Bet v 1
- Cor a 2- protein de 14 KDa, profilina
- Cross- reactivitatea: Cor a 1 are 80- 83 % similitudine cu alergeni din pomi ai ordinului
Fagales ; Bet v 1, Aln g 1, Car b 1
- Alte cross- reactivitati cu Bet v 1, Atin (Aln g 1), Cor a 1 si carpen – Car b 1
- Cross-reactivitate cu membri ai familiei Oleaceaw ( frasin, maslin, liliac)
- Alergenele majore din alone -> protein de 18 KDa omoloaga lui Bet v 1 si un allergen de
14 KDa – Bet v 1
- Protein de 18 KDa a fost eliminate prin prajirea launelor
- Au fost detectati si raportati drept alergeni majori unele protein de 47 KDa, 32 KDa si 35
KDa
- Protein de 47 KDa s-a demonstrate a fi o protein de legare a zaharozei, alergenul de 35
KDa un leguminous, iar cel de 32 KDa- o albumina
Pacientii cu reactii anafilactice severe la alone aveau reactivitate specifica IgE la un allergen de
( KD ace a fost caracterizata ca o protein de transfer termostabila a lipidelor
Prajirea alunelor se pare ca reduce activitatea lor alergenica
- Legarea de catre Cor a 1 a fost drastic redusa dupa incalzirea la 80 grade Celsius
- In mancarurile ce contin alone prajite nu a fost detectata nici o activitate alergenica
Cor a 8 – allergen minor; similaritati cu LPT din migdale (62%), piersici si cirese
Cor a 9- recunoscut prin IgE seric la 86% din pacientii cu alergie la alone si cu reactive sistemica
Se asteapta sa existe o cross- reactivitate extinsa intre diferitele specii individuale ale genului
- Ar putea aparea o cross-reactivitate intre alone si polenul de alun
- IgE specifice din serurile tuturor celor 25 de pacienti cu reactii alergice tipI la polenurile
de arbori ca si la alone se leaga de alergenul major din alun Cor a 1 si de profilina de 14KDa din
polenul de alun la 16%; legarea IgE-urilor de protein cu greutate molecular comparabila cu cele
din extractele de alun (18KDa si 14 KDa) a sugerat ca in alone se exprima si alte protein similar
cu Cor a 1 si profilina
Alti autori au gasit o relatie intre polenizarea mestecenilor si sensibilizarea la alune, mar ,kiwi,
morcov, cartof si alte vegetale.
Prezenta alergenului Bet v 1- like ar putea explica asocierea alergiei la alone cu alergia la alte
fructe; la indivizii cu alergie la kiwi, s-au raportat reactii puternice la mar si alone, cu reactii
moderate la morcov, cartof si avocado. Studiile inhibitiei RAST au demonstrate croos-
reactivitatea antigenic intre polenul de mesteacan si kiwi.
s-a raportat o importanta crss-reactivitate intre polenul de Platanus acerifolia ( platanul
londonez0 , alun si banana.
- Exista o cross-reactivitate intre alun si pelin; in serurile a 28 de indivizi cu IgE specific
pentru polenul de pelin negru si alun, RAST la alun a fost inhibat pana la 63% de catre polenul
de pelin negru; totusi RAST la polenul de pelin a fost inhibat doar pana la 36% de catre alun
- In experimentele de inhibitie imunoblot, alunul a inhibat partial toate benzile de polen de
pelin, cu exceptia celei a proteinei de 19 KDa, in timp ce polenul de pelin a produs o inhibitie
aproape totala a tuturor alergenelor de alun
- Un laergen LPT din alone a fost identificat si a demonstrate o asemanare de 62% cu LPT
din migdale, de 59% cu piesici si 59% cu cirese; proteinele de transfer lipidic s-au demonstrate a
fi panalergene importante, rezultanad in reactii adverse dupa ingestia mancarurilor derivate din
plante fara legatura din punct de vedere botanic. S-a sugerat ca data fiind prevalent si severitatea
reactiilor alergice induse pacientilor sensibilizati la alergenele proteice de transfer lipidic,
alunele si nucile sa fie considerate posibil riscante
- Cor a 9 din alune este o protein membra a familiei globulinei 11S stocate in seminte;
aceasta familie se compune din alergene alimentare cunoscute din alunw si boabe de soia;
omologie dintre aceste 3 proteine variaza intre 45- 50%
- Un epitop cunoscut care leaga IgE din Ara h 3 participa cu o asemanare de 67% in
reziduul de aminoacizi cu aria corespunzatoare a lui Cor a 9. ; aminoacizii care difera s-a aratat
ca nu sunt indispensabilipentru legarea IgE in Ara h 3
- S-a raportat existenta unei cross- reactivitati intre alune si nucile Macadamia
- Alergii la kiwi, seminte de mac sau seminte de susan apar frecvent la pacientii cu
sensibilizare simultana la nuci si faina; totusi, reactiile incrucisate si componentele unice ar putea
fi diferite la diversi pacienti

SALCIA LOZA ( SALIX CAPREA)

Fam Salicaceae
Familia Salicaceae contine genurile Populus ( Plop) si Salix ( Salcie)
Salciile sunt arbori de climat racoros, fiid des intalnite in majoritatea Europei, Americii de N,
Asiei de V cu climat temperat si in N Africii. In Asia de E ele sunt inlocuite de alte specii. Este
un arbore rar intalnit ila tropice
Salcia este o tufa sau un arbore cu multiple tulpini, ajungand pana la inaltimena de 3- 15 m . pot
creste ca tufe mari si inalte sau ca arbusti cu mai multe tulpini. Scoarta are o culoare galben-
brun, care devine brun- inchis pe masura ce arboreal imbatranaeste
Frunzele verzi sunt alungite, cu zimti neregulati
Salcia este unul din primii copaci care infloresc primavera. Florile sunt dioice ( florile
individuale sunt fie barbatesti, fie femeiesti, dar pe aceeasi planta se afla doar un singur sex)
- Salcia barbateasca produceflori albe de 2,5- 5 cm lungime
- Polenizarea se face prin insecte
- Salciile se gasesc in paduri, pe maluri, ca tufisuri dau garduri vii; scoarta de salcie este
folosita in scop medicinal. Lemnul este usor si ferm si produce salicina ( salicilat) care este
utilizat ca tablet contra cefaleei si in unguent eantialgice
- Nu au fost descrisi alergeni apartinand acestei plante
- Se aspeapta existent unei cross-reactivitati extinse intre genurile Salix si Populus. Acest
lucru a fost demonstrate intre plop si salcie
- Folosind neutralizarea P-K si hemaglutinino- inhibarea pasiva s-a aratat existent unei
reactivitati incrucisate intre membrii familiei Salicaceae si Fagales.
- Ole a 9 , un allergen major din polenul de maslin, prezinta o identitate secventiala de
39%, 33%, 32% cu 1,3β gluconazele din grau, salciesi Arabidopsis thaliana, iar component inalt
consrvate au fost detectate doar in polenurile inrudite taxonomic; exista documente care atesta
aparitia fitodermatiei la contactul cu salcia.

Plopul alb ( POLULUS DELTOIDES)

Fam Salicaceae
- Populous deltoids este cea mai frecventa specie de arbori din acest gen, cu toate ca exista
3 grupe distinct de Populs: plopul tremurator, plopul alb si plopul negru
- Plopul alb este un arbore foios , ce poate creste pana la 45 m inaltime si este arboreal
native al Americii de N cu rata de crestere cea mai rapida. Pe suprafete intinse, ela are in mod
normal un trunchi mare care se divide in ramuri ascendente aproape de baza, ramurile formand o
coroana larga, deschisa si imprastiata
- Pe plantatii tinde sa aiba un trunchi inalt, drept si fara ramuri cu coroanamica si rotunda.
In zonele prielnice, arborii de 35 ani au o inaltime medie de 40 m, in timp ce arborii de 55- 65
ani pot ajunge la 53- 58 m. sistemul radacinilor este expansiv si se poate extinde pana la 60 m de
trunchi.
- Plopul alb este un arbore specific partii estice a Americii de n, genul Populus contine
aproximativ 30 specii in America de N, Europa , Africa de N, si aaaAsia temperate. Nu se
intalneste in emisfera sudica
- Plopul alb- arbore foios ( avand sexe separate); altfel spus, fiecare arbore este de tip
feminine si masculine, dar nu ambele
- Plopul infloreste primavera timpuriu, perioada de producer a polenului depinzand de
regiune
- Speciile de plop sunt in intregime polenizate de vant, spre deosebire de salcii care sunt
polenizate de insect
- Papulusul este produs in cantitati enorme in fiecare an si poate fi purtat de vant pe
distante mari de la locul de origine; el este dispersat doar de arborii femeiesti doar pentru 2
saptamani pe an; desi ambii infloresc, doar arboreal femeiesc produce fructe . acesta seminte
sunt acoperite de puf de consistent bumbacului
- Datorita sistemului extensive de radacini, plopul joaca un rol important in controlul
eroziunii solului de-a lungul raurilor si lacurilor
- Inca nu au fost caracterizati alergeni apartinand acestei specii; se asteapta sa existe o
reactivitate incrucisata intre speciile genului Polpulus si intre speciile genului Salix
- Intr-un studio cu privire la cross-reactivitatea dintre plopul alb si salcie, s-a demonstrate
existent unui grad inalt de legatura, in timp ce intre plop si mesteacan nu s-a aratat nici o legatura

Frasinul ( FRASINUX EXCELSIOR)

Fam Oleaceae
Familia Oleaceae are 4 grupuri importante:
- Maslinul ( olea)
- Frasinul ( Frasinux)
- Liliacul(Syringa)
- Maslinul negru ( Ligustrum)
Frasinul este un gen cu aproximativ 65 specii distribuite in regiunile nordice temperate; frasinul
alb este originar si des intalnit in E americii de N si in Europa ( Frasinul European)- Fraxinus
excelsior-, cu exceptia nordului Scandinaviei si sudului regiunii mediteraneene
- Frasinul European eeste un arbore foios, care se raspandeste repede, capabil sa atinga
inaltimi de pana la 35 m; se deosebeste de celelalte specii de frasin prin mugurii negri ; scoarta
are culoare cenusiu- deschis ( neteda la arborii tineri si aspra la arborii mai batrani)
- Frunzele sunt de un verde inchis, lungi de 25- 35 cm, formand complexe pinate cu 9- 13
frunzulite; frunzele au margini zimtate si ascutite
- Frunzele frasinului sunt printer primele care apar primavera si primele care cad toamna in
cazul inghetului timpuriu; de obicei cad cat sunt inca verzi, insa unele pot devenii galbene
- Frasinul European este un arbore dioic ( florile au sexe diferite, dar in acest caz in marea
majoritate a timpului cresc in copaci diferiti); rareori un arbore care produce flori masculine intr-
un an poate produce flori femeiesti in anul urmator)
- Florile ce apar primavera nu au petle, au culoare violet sau alb- verzuie( cle femeiesti
sunt putin mai lungi decat cele barbatesti) si se deschid inaintea frunzelor.
- Frasinul imprastie polen din abundenta; arborel este polenizat exclusive de vant
- Cantiatea de polen variazade la an la an
- In europa , frasinul infloreste in aprilie- mai
- Fructele sunt lungi de 4-5 cm, alungite, prezentand aripi; ele devin brune si raman in
copaci pana la urmatoarea primavera cand sunt date jos si purtate de vant
- Polenul frasinului European poate fi uneori omis drept cauza de polinoza, deoarece
sezonul sau de inflorire coincide cu cel al mesteacanului
- Din cauza relatiei stranse din cadrul familiei cu maslinii , polenul sau este o cauza
semnificativa de alergii respiratorii prin reactii incrucisate
- In Elvetia, frasinul European poate fi , cel putin pe plan local, la fel de important in
declansarea polinozelor de primavera ca si mesteacanul
- Scoarta contine zaharoza frxin amaruie, substanta fraxetin de asemenea amaruie si tannin,
qeratin si acid malic
- Polenul frasinului European contine o serie de component inrudite cu alergene apartinand
altor specii: ex. Fra e 1 , allergen major inrudit cu alergenul major Ole e 1 din masline.
- Profilina Fra e 2 , un panalergen
- Fra e 3 – o protein care lega calciul; o molecula pectinesteraza- like si un allergen care
imprumuta epitopi cu alergenele din grupul 4 de polenuri de ierburi
- Alergenele caracterizate : Fra e 1, Fra e 2 ( o profilina), Fra e 3 ( o protein care lega
calciul), Fra e 9 ( o gluconaza 1,3 β)
- Frea 11 – allergen major la indivizii sensibiizati la lenul de frasin in N si central Europei
- Aproximativ 70-80% din indivizii sensibilizati la polenul de frasin vor avea IgE specific
la Fra e 1
- Genul Fraxinus apartine familiei Oleaceae; el este strans inrudit cu iasomia ( Yasmina),
liliacul( Syringa), maslinul negru ( Lygustrum ) si maslinul ( olea)
- Se poate astepta o reactivitate incrucisata intre diferiti indivizi ai aceluiasi gen, intre
membrii familiei Oleaceae.
- S-a demonstrate o reactivitate incrucisata intre polenurile de maslin ( olea europaca),
frasin alb ( Fraxinus Americana), maslin negru ( Lygustrum vulgare)
FIRUTA
Familie: Poaceae (Gramineae)
Subfamilie: Pooideae
Trib: Poeae
Sursa: pollen

Poa pratensis se incruciseaza in mod normal cu alte cateva specii din cadrul genului incluzand P.
secunada, P. arctica P. alpine, P. nervosa, P reflexa si P. palustris. Majoritatea celor 200 de specii
ale genului Poa sunt distribuite in regiunile reci si temperate ale Globului.
Originara din Europa si Asia , aceasta graminee are in momentul de fata o distributie pe
tot intinsul Globului in regiunile temperate. Este probabil cea mai importanta graminee introdusa
in America de Nord, desi este intalnita in fiecare stat al acestei tari, are o prevalenta crescuta in
jumatatea nordica a Statelor Unite si jumatatea sudica a Canadei. Este una dintre cele mai
appreciate ierburi pentru pascut fiind folosita extensiv si pentru peluze si hipodromuri.
Numeroase varietati au uz commercial. Firuta este producator major de pollen.
Firuta este o graminee perena, de talie mica spre medie, ce formeaza gazoane in
sezoanele racoroase avand rizomi superficiali dar densi. Tulpinile pot ajunge la o inaltime de
peste un metro . Frunzele abundente, boante la capete sunt atasate in primul rand la baza plantei
si au de obicei o lungime de 10-30 de cm. Inflorescenta este un panicul verde sau violet, alungit,
ovalar sau pyramidal, drept sau usor incurbatdeschis sau contractat. Exista in mod tipic 3-4
ghimpi pe o ramura terminala de inflorescenta si 2-6 flori per ghimpe.
Firuta incolteste la sfarsitul toamnei sau iarna si este una dintre primele ierburi care isi
continua cresterea la sfarsitul iernii sau primavera timpuriu. Florile sunt hermaphrodite (au atat
origine masculine cat si feminine) si sunt polenizate de vant. Perioada infloririi in emisfera
nordica este in general intre lunile mai si iulie. Aceasta perioada este scurta de obicei mai putin
de o saptamana . Acest tip de iarba este un competitor ierbos viguros. Nu numai ca se
raspandeste prin expansiune rizomala, dar ea produce si o cantitate mare de seminte de
dimensiuni mici care contribuie la o noua recrutare si stabilire pe zonele cu probleme.
Firuta creste in preerii si campuri deschise, poieni din paduri , pajisti montane, pe zonele
riverane padurilor. Este des intalnita pe marginile drumurilor se pe dune, peluze , campinguri,
terenuri de golf si partii de schi.
Semintele si bazele grupariplor de frunze sunt mancate ocazional de oameni.
P. pratensis contine cel putin 26 de antigene, dintre care 14 au dus la legarea de IgE-urile
din serurile a 11 pacienti cunoscuti cu febra fanului. O serie de alergeni au fost identificati si
caracterizati:
- Poa p 1 si doua izomere ale acestuia , Poa p1 a (o proteina de 35,8 kDa) si Poa p 1b (o proteina
de 33 kDa)
- Poa p 5
- Poa p 9
- Poa p 10. A fost detectata de asemenea si o profilina

O activitate inhibitory a tripsinei apreciabila a fost detectata in Parietaria, Olea,

Ambrosia, Rumex, Chenopodium, Holcus si Poa spp. Aceste proteine apartinand familiei de
antiproteaze serpinice s-a dovedit ca ar lega Ac specifici IgE din serurile pacientilor cu febra
fanului.
Se asteapta sa existe o reactivitate incrucisata intre diferitele specii individuale ale
genului si intr-o oarecare masura intre membrii familiei Poaceae si ierburi particulare apartinand
subfamiliei Pooideae (iarba de gazon , firuta, timoftica, golomat, flocosica). Firuta este o specie
foarte complexa avand mai multe forme recunoscute cu reactivitati incrucisate foarte puternice
intre ele.
Acest tip de iarba contine alergene de tip 1 la care mai mult de 95% din pacientii cu
alergie la polenurile de ierburi prezinta Ac IgE. Alergenele sunt glicoproteine cu reactivitate
incrucisata crescuta exprimate exclusive in polenurile multor ierburi.
Alergenele de grup 1 prezinta o omologie crescuta, insa nu toti epitopii antigenici
reactioneaza incrucisat. De exemplu, alergenii de grup 1 din 8 polenuri importante de ierburi
diferiti clinic din subfamilia Pooideae (iarba de gazon, firuta, timoftica si golomat),
Chloridoideae si Panicoideae (porumb) au fost izolati si s-a incercat legarea de IgE din serurile
indivizilor alergici pentru a se determina gradulul similitudinilor antigenice si de lagare IgE .
Cele mai mari asemanari in legarea IgE au fost observate intre golomat si iarba de gazon (53%).
Nu s-au gasit asemanari in legarea IgE intre porumb si alte ierburi. Cele mai mari similitudini au
fost gasite si intre iarba de gazon si golomat(76%) , iar cele mai mici cu porumbul (23%).
Anticorpi monoclonali impotriva Cyn d 1 a recunoscut o reactivitate incrucisata cu
epitopii proteinelor din alte 8 ierburi inclusive firuta , iarba de gazon, timoftica.
Limfocite T specifice pentru Phl p 1 (alergene de grup 1 timoftica) din serurile a 9
pacienti alergici la polenurile de ierburi au aratat legarea IgE-urilor de extracte din polenurile de
Dactylis glomerata (golomat) , Poa pratensis (firuta) . Lolium perenne (iarba de gazon) si Secale
cereale (secara) si secvente derivate din secvente aminoacide selectate. Studiii de reactivitate
incrucisata au demonstrate epitopi de limfocite T care ractioneaza incrucisat si care nu prezinta
cross-reactivitate.
Studii de inhibitie pe Ac IgE ce leaga Dac g 4 (Dactylis glomerata- golomat) cu alte
extracte de pollen au confirmat prezenta activitatii incrucisate cu alergene din Secale cereale
(secara ) , Lolium perenne (iarba de gazon), Festuca arvensis (paius) , Holcus lanatus (flocosica),
Poa pretense (firuta) , Hordem sativum (orz) si Phleum pretense (timoftica). In plus omologii de
Phl p 4 cu greutate moleculara similara au fost detectati in Dactylis glomerata (golomat) Festuca
pratensis (paius) Holcus lanatus (flocosica) Poa pratensis ( firuta) si Lolium perenne (iarba de
gazon). Omologii de grup 4 sunt prezenti in diverse extracte de ierburi dar in diferite grade.
Polenul de firuta contine si alergene de grup 5. Aproape 90% din pacientii alergici la
polenurile de ierburi sunt sensibilizati la alergenele de grup 5 din polenurile de ierburi. Un Ac
monoclonal uman IgE ns-a aratat ca ar reactiona incrucisat cu izoalergene de grup 5 din diverse
tipuri de ierburi si specii de porumb.
Noua clone Lol p 1- specifice de limfocite T s-a aratat ca ar expune recunoastere
incrucisata cu alergenul recombinant Poa pratensis 9 (Poa p 9), acest fapt indicand ca aceste 2
antigene majore din polenurile de ierburi au aceiasi epitopi de limfocite T. Compararea
secventelor de aminoacizi ale caror molecule antigenice a indicat ca reactivitatea incricisata se
poate datora prezentei epitopilor cu structuri similare epitopului major de pe limfocitele T ai
alergenelor Poa p 9 , acest fapt sugerand ca alergenii majori din polenul de ierburi impartasesc
epitopi limfocitari T care reactioneaza incrucisat. Alte studii pe 13 tipuri diferite de polenuri de
ierburi utilizand testarea immunoblot a proteinelor pentru identificarea anticorpilor alergenici
anti-recombinanti Poa pratensis (Poa p 9) au indicat ca proteinele Poa p 9 –like sunt prezente si
in alte polenuri de ierburi desi in cantitati variabile si forme polimorfe. A existat o asociere
puternica intre extractele de firuta si acest allergen recombinant in legaturacu inhibitia legari
anticorpilor umani IgE de alergene din extractele de pollen din ierburi. Luate impreuna aceste
rezultate sugereaza ca epitopii alergenici si antigenici ai proteinelor inrudite cu Poa p 9 din unele
polenuri, dar nu din toate , sunt similare ca structura si specificitate.
N-glicani au fost identificati si izolati din extractele de pollen din firuta (Poa prantensis),
secara (Secale cereale) , iarba de gazon ( Lolium perenne), ambrozia pitica (Ambrosia elatior),
ambrozia uriasa (Ambrosia trifida), mesteacan(Betula alba), carpen (Carpinus betulus), maslin
(Olea europaea) si pin (Pinus leucodermis). In ceea ce priveste polenurile de ierburi, glicanii
majori detectati aveau proprietati identice. Autorii au declarat ca aceste rezultate sunt
compatibile cu ipoteza ca structurile glucidice sunt o alta sursa potentiala de reactii incrucisate
intre diferitii alergeni din plante.

Timoftica (Phleum prantense)

Familia: Poaceae (Gramineae)

Subfamilie: Poideae
Trib: Agrostideae
Sursa: pollen

Timoftica este originara din Europa, Africa de nord si nordul Asiei, fiind introdusa si
cultivate pe scara larga drept fan si iarba de pacut in America de Nord si de Sud, in sudul Africii
si in Australia. Este una dintre cele mai raspandite graminee din lume si una dintre cele mai
importante surse de hrana pentru animale. Creste mai bine in climatele racoroase si umede.
Timoftica aunge pana la 1 m inaltime. Este o graminee ce formeaza palcuri, cu viata
destul de scurta, avand flori lungi,cilindrice, sub forma de tepi , de culoare violet-argintii ce cresc
pe tulpini subtiri si flexibile. Tulpina se indoaie frecvent la nivelul nodulilor inferiori. Tecile
sunte deschise cu marginile rulate inauntru. Frunzele au o latime de 4-10mm si sunt conice si
netede. Frunzele aflate in portiunile mijlocii si superioare ale tulpinii sunt mult mai scurte (3-
10cm lungime) decat tecile.
Timoftica infloreste la inceputul verii si pana la jumatatea ei. Chiar inainte sau in timpul
perioadei de inflorire este sezonul secerisului, o circumstanta care poate reduce expunerea la
pollen. Florile sunt hermaphrodite (avand organe feminine si masculine). Plantele polenizeaza cu
ajutorul vantului. Semintele timofticii sunt printer cele mai mici seminte produse de speciile
folosite pentru pascut. Planta se inmulteste in principal prin seminte insa poate aparea si o
reproducere vegetative.
Phleum pretense se confunda uneori cu Agrostis alba (iarba campului) dar se poate
deosebi de aceasta prin ligula alba si mai opaca avand ancose pe ambele parti fara a avea perisori
pe partea dorsala. Prezenta cililor pe guler si o incretire mai putin evidenta a suprafetei frunzei
sunt de asemenea diagnostice.
Timoftica este larg raspandita de pajisti, campuri sip e marginea drumurilor . Este
cultivate pe pasuni pentru furaj si este foarte frecventa in fan. Este gramineeea cultivate cel mai
extensive pe pajisti , insa se poate stabili si in campuri naturale si locuri virane.
Continutul proteic din polenul de timoftica variaza de la sezon la sezon, ceea ce poate
impacta asupra calitatii totale de alergeni la care sunt expusi indivizii sensibilizati. In plus
polenul recoltat recent de pe pajistile rurale si de pe langa drumurile cu traffic intens au aratat
diferente majore fata de origine , cu rate de eliberare a alergenelor crescute fata de polenul
gramineelor din pajistile rurale.
Phleum pretense contine cel putin 28 de antigene din care 15 au fost dovediti ca ar lega
IgE . Au fost detectati o serie de alergene majore:
- Phl p 1, un allergen major de grup 1
- Phl p 4
- Phl p 5, un allergen major de grup 5
- Phl p 6 , o proteina de 11- 12 kDa
- Phl p 7 , o proteina care leaga calciul
- Phl p 12 o profilina de 14,2 kDa
- Phl p 13

Doua alergene de grup 1, izoforme Phl p 1, au fost detectate si sunt alcatuite din componente de
37 si 35 de kDa.
Phl p 5 este un allergen dominant din P. pretense si este constituit din 2 izoforme cu greutati
moleculare aparente de 38 kDa (Phl p 5a) si 32 kDa (Phl p 5b). Fiecare izoforma este clivata in
cel putin 4 izoalergene.. In plus limfocitele T specifice la Phl p 5 sunt extreme de heterogene.
Clonele individuale de limfocite T apartinand diferitilor pacienti recunosc diferite izoalergene.
Peste 70% din pacientii alergici la polenul de timoftica prezinta reactivitate IgE impotriva
fractiunii moleculare cu greutate mare de 50-60 kDa din extractele de pollen de timoftica.
Alergeni din aceasta fractiune sunt Phl p 4 si Phl p 13. Folosind serurile a 306 subiecti alergici la
polenurile de graminee, s-a demonstrat o legare specifica de IgE atat a Phl p 4 cat si a Phl p 13 la
mai mult de 50% din acestia. Intre Phl p 4 si Phl p 13 existau diferente clare intre proprietatile
imunologice.
Se poate astepta o reactivitate incrucisata intre diferitele specii individuale ale genului ca
si intre membrii familiei Poaceae intr-o oarecare masura in particular intre graminee apartinand
familiei Pooideae (iarba campului, iarba de gazon , timoftica, golomat, paius, etc)
Aceasta graminee contine alergene de grup 1 la care mai mult de 95% din pacientii
alergici la polenul de ierburi prezinta anticorpi IgE.
Timoftica prezinta si alergene de grup 4. Alergenele de grup 4 din graminee sunt
glicoproteine cu greutate moleculara de 50-60 de kDa ce sunt prezinte in multe specii de ierburi.
Aproape 75% din pacientii alergici la polenul de graminee au prezentat reactivitate IgE la
alergenele de grup 4 , acestea putand fi astfel considerate alergene majore ale polenurilor de
graminee. Phl p 4 reprezinta un allergen major rezistent la tripsina din polenul de timoftica avand
similitati imunologice cu alergenul major de ambrozie Amb a 1 putand fi astfel considerat o
componenta importanta de reactivitate incrucisata in alergia la polenurile de graminee si ierburi.
Proteinele din polenul de rapita au fost capabile sa blecheze IgE-urile aparute la
proteinele ci greutati moleculare de peste 60 kDa din polenul de timoftica, acest fapt sugerand ca
alergenele de grup 4 reactioneaza incrucisat cu multimea proteinelor cu greutati intre 27 si 69
kDa din polenul de rapita.
Polenul de timoftica contine si alergene de grup 5. Aproape 90 % dintre pacientii alergici
la polenul de graminee sunt sensibilizati la alergenele de grup 5 din polenurile de graminee.
Alergenele de grup 5 au fost detectate in extractele de timoftica , iarba de gazon, firuta si
golomat. Componentele majore din aceste fractiuni s-a descoperit a fi proteine de 25-28 de kDa
iar legarea lor de IgE –uri a fost confirmata folosind serurile pacientilor alergici la graminee.
Un anticorp uman monoclonal IgE s-a demonstrate a reactiona incrucisat cu izoalergenele de
grup 5A din mai multe specii de graminee si de porumb. Forme polimorfice de Pha a 5 din iarba
alba s-a aratat ca ar impartasi o identitate semnificativa in nsecventele de aminoacizi cu alte
alergene de grup 5 din polenurile de firuta , timoftica si iarba de gazon. Alergenele de grup 5 in
timoftica (Phl p 5) contin epitopi limfocitari T ce reactionreaza incrucisat cu alergenele de grup 1
din iarba de gazon (Lol p 1).
Compararea secventiala a aratat ca clonele AND Hor v 9 (polenul de orz) era omolog cu
alergenele de grup 5 din polenul de timoftica si iarba alba ( Phalaris aquatica) si cu alergenele de
grup 9 din polenul de iarba de gazon (Lolium perenne).
Timoftica mai contine si alergene de grup 13. Grupul 13 compus din alergene majore
gasite in graminee, cu amse moleculare intre 50-60 kDa este detectat in multe graminee
commune si demonstreaza reactivitate incrucisata intre ele.
Timoftica mai are si o protein ace leaga calciul cu care alergenele de grup 134 prezinta
similitudini ce pot sa rezulte in reactivitate incrucisata.

Flocosica ( Holcus lanatus)

Familie: Poaceae (Graminee)

Subfamilie: Pooideae
Trib: Aveneae
Sursa : pollen

Flocosica este originara si frecvent intalnita in majoritatea Europei cu toate ca este

absenta in regiunile nordice. La momentul actual are o distributie globala incluzand regiunile
temperate in vestul Euroasiei , Rusiei si Australia . A fost adusa in America de Nord unde este
cultivate ocazional pentru pasunat. Numele ei ( velvet grass – iarba de catifea) probabil provine
de la aspectul pe care il ia pajistea pe care creste de la florile pal-violete ale plantei. In multe tari
H lanatus este considerate o buruiana de o importanta redusa pentru pasunata.
Gramineea perena ce creste in manunchiuri poate pe de alta parte avea aceasta denumire
de la perisorii albi , fini (de doua lungimi diferite) de pe tulpina, frunze si chiar de pe ramurile cu
inflorescente. Frunzele bazale in cea mai mare parte si cu texturi distincte ale fetelor ce pot avea
o culoare violacee , ajung pana la 20cm lungime si 10mm latime; tulpina si spicele sporesc
inaltimea plantei care ajunge in mod tipic la 60 cm sau mai mult.
Inflorescentele sunt argintii-verzui spre violacee, paniculate, drepre sau incovoiate ,
deschise sau contractate, deseori alungite sau ovalare cu forma de spin cateodata lungi de 8-
15cm fiind uneori incastrate in frunzele superioare . Spicele sunt in numar de 2-3 asezate in mod
tipic pe ultima ramura de inflorescente. Sunt de obicei 2-3 flori hermaphrodite albe pe spicul
lung de 4-4,5 mm. Exista cateva flori rudimentare sau incomplete (masculine fara structura
avariana). Flocosica infloreste vara tarziu. Inmultirea se face prin seminte, care sunt dispersate
prin intermediul vantului. Ca in cazul majoritatii ierburilor ce cresc in manunchiuri aceasta
specie tolereaza focul si se regenereaza rapid prin portiunea bazala.
Flocosica invadeaza rapid zonele umede distrugand speciile native si formand regiuni
dense pe pesunile inalte , paduri deschise , campuri, pajisti si de-a lungul drumurilor. Florile
sunt folosite in aranjamnte proaspete sau uscate
Alergenii cunoscuti sunt:
- Hol I 1, o proteina de 34 kDa
- Hol I 5 , un allergen major proteic de 30 kDa

Alergenii majori de grup I din flocosica prezinta cel putin 4 epitopi IgE – binding diferiti ,
recunoscuti individual din serurile diferitilor pacienti.
In polenul acestei graminee a fost detectat si un omolog allergenic de grup 4 al Phl 4 (timoftica)
Doua izoforme de Hol I 5 au fost detectate si denumite rHol I 5.01 si rHol I 5.02. Exista o
similaritate ridicata intre acestea (identitate de 78%) si intre alergenii de grup 5 si izoformele lor
gasite in alte specii de graminee.
O apreciabila activitate inhibitory a tripsinei a fost detectata in speciile de Parietaria,
Olea, Ambrosia, Rumex, Chenopodium, Holcul si Poa. Aceste proteine din familia anti-
proteazelor serpinice s-a dovedit ca ar lega anticorpii IgE din serurile pacientilor cu rinita
alergica.
Se poate astepta la existenta unei reactivitati incrucisate intre diferitele specii individuale
ale genului ca si intr-o oarecare masura intre membrii familiei Poaceae in special in cadrul
subfamiliei Pooideae(iarba de gazon, firuta, golomat, paius, flocosica, iarba campului, etc)
Flocosica contine alergeni de grup 1 la care mai mult de 95% din pacientii alergici la
polenuri de graminee prezinta Ac IgE.
Flocosica mai contine si alergeni din grup 4.
Polenul de flocosica mai contine si alergeni de grup 5 . Aproape 90% din pacientii
alergici la polenurile de graminee sunt sensibilizati la acesti alergeni. Multe alte graminee s-a
demonstrat ca ar contine alergeni de grup 5.

Golomat (Dactylis glomerata)

Familie: Poaceae (Graminee)

Subfamilie: Pooideae
Trib: Poeae
Sursa: pollen

Varietatile cunoscute include:

-D.g var. ciliate Peterm
- D.g var. detonsa Fries

De origine din zonele temperate ale Europei , golomatul a fost adus in estul Statelor Unite
in anii 1760. Actualmente este intalnit in marea majoritate a Americii exceptand regiunile
desertice si cele arctice, in zonele temperate ale Africii (Kenya, Tazmania, Rhodesia, Africa de
Sud), Australia ( ASW, Victoria si alte regiuni din sudul Australiei) si in America de Sud
( Brazilia, Columbia, Venezuela, Argentina). Este larg raspandita in Europa si in regiunile
temperate din Asia si Japonia unde este o sursa majora de pollen. Este una dintre cele mai larg
raspandite graminee fiind folosit drept furaj sau fan. Este una dintre cele mai bune de cultivat
graminee in zonele umbrite.
Golomatul este o gramineee perena care creste in manunchiuri, ce pot ajunge pana la 1,4
m inaltime cu un system adanc de radacini. Planta nu dezvolta rizomi, reproducandu-se prin
seminte si incoltire. Are coroane drepte, spinoase si frunze lungi de 10-60cm si late de 0,2-1,1
cm. Inflorescenta este un panicul lung de 8-20 de cm cu 2 pana la 6 flori pe fiecare spic, cu
spicele adunate strans pe o parte a frunze. Acest aranjament a fost comparat cu piciorul de cocos.
In America de Nord infloreste in aprilie /mai pana in august , iar in Europa din iunie pana
in septembrie . Florile sunt hermaphrodite si sunt polenizate de vant. Semintele se coc din iulie
pana in septembrie.
Planta creste pe marginile drumurilor, pajisti, campuri, santuri, pasuni, si locuri virane.
Prefera tinuturile paduroase si umbrite iar uneori apare ocazional in comunitati de tufisuri
desertice. Este deseori plantat pentru acoperirea si stabilizarea solului si biomasa, dar in special
pentru pasunat si fan.
Planta este cunoscuta in popor ca remediu pentru tumori si afectiuni renale si ale veicii
urinare.
Pana la data actuala au fost izolate multe componente ce leaga IgE au fost identificate
grupurile de alergeni iar alergenii au fost descoperiti prin studii de reactivitate incrucisata.
- Dac g 1
- Dac g 2
- Dac g 3, o proteina de 14 kDa
- Dac g 4, o proteina majora de 59 kDa
- Dac g 5

Dac g 3 este recunoscut de mai mult de 60% din serurile indivizilor alergici la polenul de
Dactylis glomerata.
La nivelul plantei componentele alergenice sunt concentrate in mare masura in pollen dar
sunt prezente si in frunze iar urme se gasesc si in tulpini.
O reactivitate incrucisata extensive intre diferitele specii individuale ale genului se poaet astepta
ca si intr-un anumit grad intre membrii familiei Poaceae si este de asemenea foarte probabil intre
membrii subfa,miliei Pooideae (iarba de gazon, firuta, timoftica, golomat, paius, iarba campului,
etc)
Aceasta graminee contine alergeni de grup 1 la care mai mult de 95% din pacientii alergici la
polenurile de graminee prezinta anticorpi IgE.
O identificare secventiala de 65% a fost gasita intre alergenul Dac g 3 si Lol p 3 (iarba
de gazon) acest lucru sugerand omologia acestor alergeni. Analaizele digitale au demonstrate ca
in ciuda gradului ridicat de omologie secventiala , chiar si alergeni strans inruditi precum Dac g
3 si Lol p 3 prezinta structuri secundare predictive diferite si antigenicitate potentiala similara.
Golomatul mai contine alergeni de grup 4

Omologi Phl p 4 cu greutati moleculare similare au fost detectati in Dactylis glomerata (golomat)
, Festuca pratensis (paius) Holcus lanatus (flocosica) Poa pratensis (firuta) si Lolium perenne
( iarba de gazon)
Omologii de grup 4 au fost prezenti in diferite extracte de graminee dar in diferite grade.
Polenul de golomat contine si alergeni de grup 5 . Aproximativ 90% din pacientii alergici la
polenurile de gramineee sunt sensibilizati la alergenii de grup 5 din aceste polenuri.
Un test de inhibitie a demonstrate ca reactivitatea anticorpilor specifici IgE pentru
antigenele din polenul de maslin a fost inhibata dependent de doza de un extract de pollen de
golomat . Aceste descoperiri arata ca unele reactii la pacientii cu polinoza la graminee pot fi
induse de polenul de maslin.
 Serurile a 3 pacienti cu alergie confirmata la pepene, golomat, si polenurile plantelor
englezesti cultivate au demonstrate aceleasi benzi proteice distincte prezente la toate cele 3
extracte : de 14, 31 si un spectru cuprins intre 40 si 70 kDa . Extractele din pepene , platan si
golomat au demonstrate faptul ca toti alergenii din pepene au fost aproape complet inhibati de
extractele de polenurile de graminee si patlagina acest lucru sustinand teoria cum ca sunt alergeni
similari din punct de vedere structural si ca toti epitopii alergenici din pepene sunt prezenti si in
aceste polenuri.
Paiusul rosu (Festuca rubra)

Familie: Poaceae (Graminee)

Subfamilie: Pooideae
Trib: Poeae
Sursa: pollen

Paiusii sunt de doua tipuri, paiusul de pajiste (F. elatior, sinonim cu F. pratensis) si
paiusul inalt ( F. arundinacea) cu unele confuzii existente cu privire la destinatiile lor
toxonomice. Paiusul inalt este mai persistent si se inmulteste foarte rapid fiind la momentul
actual tipul dominant. Similitudinile lor morfologice stranse si habitatul impartasit justifica
prezentarea simultana a plantelor ca alergene.
Paiusul este o graminee de climat temperat originara din nordul Europei si vestul Asiei.
A fost introdus si cultivat cu success in climatele racoroase din Statele Unite, dar este mai
frecvent intalnit in Europa. A fost introdus si cultivat in aceleasi conditii in climatele similare din
intreaga lume. Este o graminee de pascut valoroasa folosita intr-o mai mica masura drept fanete
si iarba de hipodrom.
Paiusul inalt este o graminee perena robusta de tipul buchetelor cu textura aspra. Tulpina
dreapta poate ajunge la inaltimea de un metru. Diferenta la paiusul de pajiste este dimensiunea
mai redusa de obicei mai mica de jumatate de metro. Frunzele late de 3-8 mm si lungi n de 10-
50cm sunt ascendente , curbate cand sunt tinere, aspre pe suprafata superioara si netede
dedesubt, suculente, cu margini zimtate si cu nervure proeminente. Frunzele cresc radial fata de
masa centrala a plantei iar tecile frunzelor inferioare sunt de culoare rosu-violet.
Inflorescenta de tip panicul este lunga de pana la 20 de cm . Se destinde in timpul
infloririi contractandu-se ulterior. Spinii verzi sau usor violeti contin cate 3-11 flori. Florile sunt
hermafrodite . Planta polenizeaza cu ajutorul vantului. Sezonul infloririi pentru [paius este din
luna mai pana in iulie in emisfera nordica si din octombrie pana in aprilie in Australia. Paiusul
tinde sa fie o planta solitara: nu se raspandeste rapid datorita lipsei stolonilor sau a ribozomilor.
Paiusul creste mai bine in zonele deschise si umede precum: pe marginile drumului ,
paraielor, zonelor mlastinoase si campurilor ingradite, dar si pepajisti si pasuni. Sistemul
extensive si adanc de radacini al paiusului inalt il face potrivit si pentru zonele intinse si
secetoase.
Paiusul contine cel putin 24 de antigeni dintre care 12 s-a dovedit ca ar lega anticorpi de
tip IgE in serurile pacientilor cu rinita alergica in antecedente. O serie de alergene au fost izolate
si caracterizate:
- Fes p 1
- Fes p 1-B
- Fes p 2 –B
- Fes p 4 , o proteina de 60 kDa
O jumatate a antigenului Fes p 4 avand o structura de carbohidrat pare sa fie implicate in legarea
de IgE .
Se poate astepta existenta unei reactivitati incrucisate intre diferitele specii individuale
ale genului cat si intre membrii familiei Poaceae si in particular in cadrul subfamiliei Pooideae
(iarba de gazon,iarba alba, firuta, timoftica, golomat, paius, flocosica , vitelar, iarba campului)%
din pacientii alergici la polenurile de graminee prezinta anticorpi tip IgE.
Paiusul prezinta si alergene de grup 4. Alergenele de grup 4 din graminee sunt
glicoproteine cu greutate moleculara de 50-60 kDa ce sunt prezente in specii de ierburi. Aproape
75% din pacientii alergici la polenul de graminee aua prezentat reactivitate IgE la alergenele de
grup 4 , acestea putand fi astfel considerate alergene majore ale polenurilor de graminee.
Paiusul este deseori infectat cu endofit, Acremonium coenophialum ce produce
numeroase clase de alcaloizi vegetali/fungici. Acestia sunt responsabili de problemele toxice ale
animalelor ce ingera aceasta graminee rezultand un sindrom denumit toxicoza la paius. Acesti
alcaloizi pirolizidini (frecventi la paiusul inalt) pot fi excretati in laptele de vaca si reprezinta un
risc pentru copiii ce ingera acest aliment.
Zazanie/Iarba de gazon ( Lolium perenne)

Familie: Poaceae (Graminee)

Subfamilia : Pooideae
Trib: Poeae
Sursa:pollen

Exista nevoia de a se face diferenta intre iarba de gazon (Lolium perenne) g5, iarba
cultivate (Secale cereale- secara) g12, secara (secale cereale ) g5 si secara salbatica (Elymus
tricoides) g70.
Unii autori considera secara italiana a fi o varietate sau o subspecie a ierbii de gazon.
Studii genetice recente indica faptul ca ar fi specii distincte \, ambele avand originea posibila
intr-un stramos comun, iarba de gazon Wimmera (L. rigidum)
Este originara din Europa insa a fost introdusa pe toate continentele cu zone temperate si
mai multe insule. Iarba de gazon a devenit un furaj valoros si productive pentru sezoanele
racoroase , fan, iarba pentru peluze si controlul eroziunii solului. A fost prima iarba cultivate in
Europa aici fiind considerate cea mai importanta iarba de furaj.
Iarba de gazon (sau zazania) este o graminee perena ce creste in manunchiuri bianuala
sau anuala ce creste pana la 1,5 m lungime intr-un ritm rapid cu un system radicular fibros si
adanc . Planta creste in tufe rare sau dese (daca e rara fosrmeaza tufe rar) culcate la pamant,
prezentand uneori radacini la nodulii inferiori.Frunzele sunt dise minate de-a lungul tulpinii.
Firele ierbii sunt pliate b lucioase, netezi si de culoare verde-inchis.
Inflorescenta se prezinta sub forma unui singur spic verde sau violet ascendant drept sau
usor curbat, simetric protruzionat complet si lung pana la 25 de cm. Florile alterneaza pana la
varful axului. Florile hermaphrodite sunt in numar de 6-22 pe spic. O inflorescenta incomplete
(organ masculine) poate fi prezenta. Iarba de gazon poate ramane infrunzita tot timpul anului si
poate inflori intreaga vara, in emisfera nordica intre mai si iulie. Florile polenizeaza prin vant.
Inmultirea se face prin seminte probabil dispersate de animale . Inmugurirea poate fi de
asemenea din belsug.
Iarba de gazon creste in regiuni calcite de animale, pasuni, poieni, campuri, pajisti, de-a
lungul drumurilor si chiar in luminisuri. Se cultiva in special in amestecuri.
 Semintele sunt folosite drept cereale sau alimentatie de urgenta. Este ocazional folosita ca
remediu naturist impotriva cancerului, diareei, hemoragiei si malariei.
Alergenu ierbii de gazon este o cauza majora de alergii dee tipul 1 pe tot globul. El
contine cel putin 32 de antigene dintre care 13 se pot lega de IgE-urile din serurile a 11 pacienti
cu rinita alergica bine stabilita.
- Lol p 1 , un allergen major
- Lol p 2 un alt allergen major
- Lol p3
- Lol p 4
- Lol p 5 cu izoformele sale Lol p 5a si Lol p 5c
- Lol p 9
- Lol p 10 citocrom C (are alergenicitate foarte scazuta )
- Lol p 11 un inhibitor al tripsinei gasit si in soia

S-a gasit doar o singura izoforma a lui Lol p 1.

Lol p 5C si Lol p 5A ]prezinta o identitate de 95% in secventele de aminoacizi. Ambele
izoforme au prezentat activitate antigenica asemanatoare dar activitati alergenice diferite. Lol p
5C recombinant a demonstrat o reactivitate IgE de 100% la 22 pacienti sensibilizati la polenul de
iarba de gazon. In comparatie Lol p 5A recombinant prezinta reactivitate IgE la mai putin de
64% din pacienti.
Aceasta graminee contine alergeni de grup 1 la care mai mult de 95% din pacientii
alergici la graminee prezinta anticorpi. Acestia sunt glicoproteine inalt cross-reactive exprimate
exclusiv in polenurile multor graminee.
Polenul ierbii de gazon contine si alergeni de grup 5. Aproape 90% din pacientii alergici
la polenurile de graminee sunt sensibilizati la acesti alergeni . Un anticorp uman monoclonal IgE
s-a demonstrate ca ar reactionaincrucisat cu izoalergenii din diferite specii de graminee si
porumb.
Din extractele de polenuri de firuta, secara , iarba de gazon, ambrozie pitica, ambrozie
giganta, mesteacan, carpen, nuc, maslin, si pin au fost izolate N-glicani. Pentru polenurile de
graminee glicanii majori detectati au prezentat proprietati identice. Autorul a afirmat ca aceste
rezultate sunt compatibile cu ipoteza ca structurile de carbohidrati sunt o alta sursa potentiala de
reactivitate incrucisata intre diferitele alergene din plante.
Legarea prin imunoblot a IgE-urilor de polenul din semintele de rapita poate fi total
inhibata de polenul de iarba de gazon.
Un anticorp monoclonal impotriva polenului major de iarba de gazon ce leaga un allergen
de 28-30kDa a prezentat prin teste de imunoblot, legare de polypeptidele similare din Festuca
elatilor (paius).
Furtunile de la sfarsitul primaverii s-a raportat ca ar declansa epidemii de atacuri de astm.
Au fost postulate mecanisme variate pentru a explica acest lucru, inclusive eliberarea de amidon
din garnulele de polen ale ierbii de gazon.
S-a mai sugerat ipoteza cum ca sensibilizarea limfocitelor T in utero este cauzata de
inhalarea acestor alergeni de catre mama in timpul sarcinii.
Desi alergenii comuni nu au fost detectati pana in present in polenurile si semintele de
iarba de gazon aparea reactivitate incrucisata intre semintele diverselor cereale si graminee.
Testarea RAST pe serurile subiectilor sensibilizati la fainurile de grau si secara a indicat faptul
ca exista reactii semnificative cu extractele din semintele a 12 cereale (grau, secara, orz, iarba de
gazon, ovaz, orez, porumb, etc)
Semintele de iarba de gazon sunt compatibile din punct de vedere al valorii nutritive cu
cereale de ovaz si contin prolamina si un gluten similar cu glutenul din grau.

Ambrozia pitica (Ambrosia artemisiifolia var. Elatior)

Familie: Asteraceae (Compositae)

Sursa: polen

Termenul de “ambrozie”se refera la grup de aproximativ 40 de specii de buruieni anuale

apartinand familiei Asteraceae (Compositae) Majoritatea speciilor de ambrozie sunt originare din
America de Nord. Polinoza la ambrozie a fost absenta in Europa insa in urma importarii
ambroziei pitice pe continent in urma celui de-al doilea razboi mondial ca rezultat al
contaminarii navelor cu seminte, planta a devenit o sursa majora de alergii in regiunile din
Europa unde planta creste acum. Ambrozia pitica este de asemenea o sursa serioasa de polinoza
in Japonia.
Cea mai des intalnita specie e Ambrozia pitica (A. artemisiifolia). Ambrozia giganta (A.
trifida),este mai putin abundenta. Aceste doua specii sunt problematice cauzand alergii si
simptome astmatice. Ele sunt principala cauza de rinita alergica sezoniera in estul si nordul
Americii. Alte specii ce cauzeaza simptome alergice mai putin frecvente si mai putin serioase
sunt ambrozia vestica (A. psilostachya), ambrozia arginte (A. tenuifolia) si ambrozia maritime
(A.maritime). Ultima specie este singura originara din Europa , celelalte 4 au fost importate in
Europa din America. Ambrozia falsa (Franseria acanthicarpia/ Ambrosia acanthicarpa)
contribuie si ea la sensibilizarile alergice din America de Nord.
Ambroziile sunt plante anuale caracterizate prin tulpinile lor aspre cu peri si cu frunzze
de obicei lobate sau divizate. Florile de ambrozie sunt verzui si ascunse in muguri mici pe
frunze. Planta produce milioane de granule de polen ce pot fi foarte usor purtate de vant.
Ambrozia pitica este originara din America de Nord dar poate fi intalnita si in Canada, Jsponia,
Australia si Europa. Este prima cauza de alerii in Statele Unite si in present si in Europa, in
special in va,lea superioara a Rhonului, in statele Balcanice si in districtul Krasnodar din Rusia.
Ambrozia pitica este o planta erbaceee anuala de vara, verticala, ce creste pana la 0,9m .
Frunzele sunt delicate, verzi si opuses au alternante. Fiecare frunza este impartita in segmente
inguste, fiecare cu lobi neregulati. Se aseamana foarte ,mult cu falsa ambrozie. Ambrozia pitica
produce tepi similari cu cei ai ambroziei gigante, insa primii sunt considerabil mai mici(2-4mm
lungime)
Ambrozia pitica infloreste din august pana in octombrie. Este polenizata prin vant
eliberand milioane de granule de polen in atmosfera. Totusi prezenta polenului in miere indica o
polenizare prin intermediul insectelor.
Florile barbatesti si femeiesti sunt dispuse pe muguri separati pe aceeasi planta (o
structura monoica). Florile masculine minuscule si verzui , de obicei cazatoare sunt structurate
in raceme subtiri in apropierea varfului plantei, in timp ce florile pistilate femeiesti au tendinta de
a se aglomera la baza racemelor.
Ambrozia pitica este gasita in paduri si locuri virane. Se poate intalni pe terenuri uscate si pasuni
de-a lungul drumurilor si in special in zonele cu soluri afectate. Paote deveni o buruiana
daunatoare pe solurile cultivate , Frunzele plantei sunt folosite ca medicatie naturista. Un ceai
este facut din radacinile acestei plante ca remediu naturist. Polenul este cules industrial si folosit
la preparatele homeopatice pentru tratamentul alergiilor la aceasta buruiana.
Studiile initiale pe ambrozia pitica au identificat o varietate de substante antigenice in
polen dintre care 5 au fost demonstrate a fi alergenice: 2 fractiuni majore denumite E si K si 3
alergene minore Ra3, Ra4, si Ra5. Acestea s-a demonstrate ca induc un raspuns allergic la 20
pana la 30% din subiectii sensibilizati la ambrozie. Astfel unele alergene, insa nu toate, au fost
identificate si caracterizate:
Antigenele caracterizate include:
- Amb a 1 (antigenul E)
- Amb a 2 (antigenul K)
- Amb a 3 (Ra3)
- Amb a 5 (Ra5)
- Amb a 6 (Ra6) un precursor proteic nespecific de transfer lipidic
- Amb a 7 (Ra7)
- Amb a 10

Un allergen de 11 kDa inca nenumit a fost izolat din ambrozia pitica . Izoforme ale Amb a 1 au
fost identificate:Amb a 1.1; Amb a 1.2; Amb a 1.3 si Amb a 1.4; Amb a 2 si a 1 au prezentat
crozz-reactivitate imunologica in studiile ELISA. Polenul de Ambrozie contine o profilina desi
acest allergen nu a fost inca descries.
Polenurile de ambrozie si timoftica impartasesc epitopi IgE cu alergenele glicoproteice
din Latex. Prezenta epitopilor comuni poate explica partial simptomatologia clinica la contactul
cu latexul \a pacientilor alergici la polen.
A fost raportata o asociere intre polinoza la ambrozie si hipersensibilitatea la vegetalele
cucurbitaceae (pepenele rosu, pepenele galben, zucchini, castravete) si banana. Pana in
momentul de fata 3 alergene au fost identificate drept candidate la aparitia acestei rectivitati
incrucisate: profilina, Bet v 1 si un allergen de 60-69 kDa.
Ne putem astepta la o cross-reactivitate intre profilina din ambrozie si alte plante care
contin profilina. Acest lucru a fost demonstrat prin reactivitatea incrucisata dintre ambrozie si
Persommon. Intr-un al doilea studio serurile a 35de pacienti din 36 ce contineau IgE-uri
impotriva ambroziei , profilina a reactionat cu profilina din latex, indicand omologii structurale
intre aceste doua profiline. Deoarece profilina este prezenta si in exttractele de banana, este de
asteptat sa fie implicate in reactivitatea incrucisata dintre banana si Latex.
Polenul de ambrozie pare sa reactioneze incrucisat cu polenurile de Rumex crispus. Cand
anticorpi monoclonal cu specificitati diferite au fost prezentati componentelor majore alergenice
din poelnul de ambrozie, anticorpii monoclonali au reactionat cu antigenele speciei Rumex
crispus.
Ambrozia si in principal ambrozia pitica (Ambrosia artemisiifolie) este din punct de
vedere clinic cea mai importanta sursa de aeroalergene sezoniere, fiind responsabila atat de
majoritatea cazurilor cat si de cazurile cele mai severe de rinita alergica.
Eficacitatea polenului de ambrozie in exacerbarea simptomelor alergice poate fi datorata
endopeptidazei din acest polen, endopeptidaza ce poate fi implicate in inactivarea
neuropeptidelor reglatorii in timpul reactiilor elergice initiale de polen. Studii au aratat ca
activarea complementului indusa de allergen poate amplifica simptomatologia sclinica a alergiei
la ambrozie.
 O susceptibilitate genetica la alergenele din ambrozie a fost sugerata pe baza studiilor
HLA; Amb a V, Amb t V si Amb p V din ambrozia pitica , ambrozia giganta, respective
ambrozia vestica sunt associate cu HLA-DR2 si Dw2 (DR2.2) la indivizii caucazieni alergici.
Macrisul marunt (Rumex acetosella)

Familie: Polygonaceae
Sursa: polen

Macrisul marunt este o buruiana/iarba perena originara din Europa si Asia, naturalizata
de-a lungul zonelor temperate din America de Nord si in alte regiuni temperate ale lumii. Desi
creste ca o iarba, este clasificat ca o buruiana otravitoare si invaziva.
Macrisul marunt este o buruiana cu rizomi ce formeaza uneori colonii dense de muguri
intamplatori din inmultirea larga din radacini si rizomi. Tulpinile sunt verticale , subtiri, inalte de
10-60cm. Frunzele ascutite de diferite nuante de verde sunt lungi de 2-10cm si late de 1-2cm
fiind situate in principal la baza tulpinii. Frunzele sunt intepatoare si picante la gust, devenind
deseori rosii toamna. Planta produce flori mici primavara si vara ce apar in raceme subtiri , largi
la capatul tulpinii. Planta este dioica (florile de genuri masculine si feminine sunt prezente pe
plante separate); florile barbatesti sunt galben-portocalii , florile femeiesti sunt rosii-portocalii.
Macrisul marunt este polenizat prin vant raspandind cantitati mari de polen. Polenul este
dominant toamna. Semintele sunt achene si sunt dispersate de vant si insecte. Macrisul marunt se
inmulteste prin seminte sau prin raspandirea radacinilor si ribozomilor.
Macrisul marunt este frecvent pe pajisti, campuri, pasuni, cranguri si locuri virane, de-a
lungul drumurilor.
Frunzele macrisului marunt se folosesc in supe si salate si pot fi mestecate pentru
potolirea setei. Au fost folosite sip e post de remediu naturist. Macrisul marunt contine seleniu si
acid oxalic, ambele putand fi otravitoare in cantitati mari.
Nu au fost caracterizate alergene apartinand acestei plante.
Intoxicatia letala cu acid oxalic din supa de macris marunt a fost raportata.

PAtlagina ingusta(Plantago lanceolata)

Falimie: Plantaginaceae
Sursa: polen
Specii inrudite:
- Plantago cordata
- Plantago major
- Plantago rugelli
- Plantago aristata
- Plantago purshii
- Plantago virginica

Plantele din genul Plantago cunoscute sub denumirea de patlagini au in general o coroana de
frunze verzi sunt originare din Europa si Asia, insa acum cresc practice in toata lumea. Patlagina
englezeasca este frecvent intalnita in regiunile temperate si este considerate o buruiana
producatoare de polen ce ridica probleme in diferite regiuni din Noua Zeelanda, Mauritania,
Italia, Canada, Ecuador, Belgia, Germania, Franta si Statele Unite.
Patlagina ingusta este o buruiana perena verticala ajungand pana la 0,3-0,5m inaltime.Frunzele
sunt plasate la baza tulpinei au o culoare verde-inchis sunt lungi de 5-40cm si late de 8-25mm,
trilobate cu o textura neteda si ondulata. Frunzele sunt alungite sau ascutite acoperind baza
plantei intr-o tulpina zvelta. Axurile frunzelor sunt acoperite deseori cu peri lungi, bruni si moi.
Planta infloreste din aprilie pana in august. Spicul este lung de 2-7,5cm la nivelul varfului
inflorescentei iar fiecare floare ingramadita are cate 4 petale pergamentoase de 3mm lungime ,
cate 4 stamine pe tijele cu peri, terminandu-se in excrescente de culoare bej, cu sepale prezente
sub flori. Florile sunt hermaphrodite iar polenizarea se face prin vant si prin intermediul
insectelor. Planta se poate autofertiliza. Patlagina ingusta produce mai mult polen decat orice alta
planta din familia Plantago. Plantago rgelli are capacitatea potentiala de a produce febra fanului
insa polenul este produs in cantitati atat de mici incat este considerat de o importanta minora ca
allergen. Semintele se coc din iunie pana in septembrie. Fructele lungi de 3mm au o forma
sferica, sunt uscate si pergamentoase si contin fiecare cate 2 seminte. Se dechid prin rasfrangerea
jumatatii inferioare ca o pleoapa. Semintele sunt naviculare, cu o suprafata de obicei lucioasa, de
culoare verde-brun pana la brun-inchis.
Patlagina se intalneste pe pajisti de-a lungul drumurilor sip e terenurile cultivate. Patlagina
ingusta este o buruiana problematica, ea invadand deseori peluzele si gradinile.
Initial cel putin 16 alergene diferite au fost detectate in polenul de patlagina, dintre care
cel putin 6 puteau fi alergenice. Doua alergene citocrom c au fost identificate. Studii ulterioare
au izolat 3 alergene specifice de 17,19 si 40 kDa.
Recent Pla I 1 un allergen major cu 2 izomorfe de 16 si 20 kDa au fost izolate. Pla I 1 prezinta o
identitate secventiala cu Ole e 1. Prevalenta IgE-urilor specifice la Pla I 1 purificat la pacientii
alergici la patlagina s-a demonstrat a fi de 86%, acesta reprezentand aproximativ 80% din
capacitatea totala de legare a IgE-urilor de extractele de patlagina.
Ne putem astepta la o reactivitate incrucisata intre diferitele specii individuale ale genului cat si
intre membrii familiei Plantaginaceae intr-o oarecare masura. Totusi contrar interferentelor
taxonomice, rezultatele a doua studii au aratat ca exista o reactivitate incrucisata scazuta intre
patlagina ingusta si Plantago ovata, membrii strans inruditi ai aceluiasi gen. Aceste studii au
rezultate contrare altui studio mai vechi ce sugereaza ca patlagina ingusta ar reactiona intr-adevar
cu P. Ovata. S-a indicat astfel prezenta alergenelor commune si specifice. Cross-reactivitatea
dintre polenurile de graminee si patlagini este cauzata in principal de o proteina de 30kDa din
polenul de patlagina. Un allergen de grup 5 din polenul de graminee este probabil responsabil de
majoritatea reactiilor incrucisate dintre graminee si patlagini.
Experimentele de inhibitie imunoblot practicate pe extractele de pepene si polen de Plantago
lanceolata si Datylis glomerata au aratat ca toate alergenele din pepene au fost aproape complet
inhibate de extractele de polenuri din graminee si Plantago. Rezultatele sustin prezenta
alergenelor similare din punct de vedere structural in pepene si polenurile de Plantago si
graminee si ca toti epitopii alergenici din pepene sunt prezenti in aceste polenuri.
Serurile subiectilor diagnosticati ca alergici la polenurile de pin, chiparos Italian, iarba de gazon
sau mesteacan au prezentat anticorpi IgE ce au reactionat cu polenurile acestor 4 specii si cu
polenurile de golomat, maslin, patlagina, ambrozie s.a. Autorii au concluzionat ca prezenta
anticorpilor IgE nu poate fi neaparat o urmare reala a sensibilizarii la unele specii de polenuri.
Dovezi preliminarii in sprijinul cross-reactivitatii dintre patlagina ingusta si Echium
plantagineum au fost demonstrate prin studii de inhibitie RAST.
Hipersensibilitatile cutanata imediata si intarziata se crede ca sunt implicate in fiziopatologia
dermatitei atopice. Un studio ce a evaluat alergiile de tip I si IV la aeroalergene la copiii cu
dermatita atopica a raportat ca din 59 de copii cu aceasta afectiune testati la aeroalergene
commune din mediu 9,8% au prezentat sensibilizare la polenul de patlagina ingusta.
Masurarea IgE-urilor specifice este o metoda de determinare a sensibilizarilor la patlagina
ingusta . Diverse teste diagnostice sunt necesare pentru a confirma sensibilitatea clinica.

Urzica mare(Urtica dioica)

Familie: Urticaceae
Sursa: polen

Plantele din America de Nord nu pot fi differentiate la nivel de specie una de alta sau
fata de plantele din Europa. Urmatoarele 3 subspecii sunt recunoscute la ora actuala:
- U. dioica ssp dioica
- U. dioica ssp gracilis
- U. dioica ssp. Holosericea

Specia este distribuita pe tot teritoriul Europei, in vestul Asiei si in nordul Africii, specia fiind
introdusa si in vestul Americii de Nord, Australia si in regiuni din Africa de Sud. Urzica este o
buruiana perena cu ritm de crstere ajungand pana la latimi de 1,2 m si inaltimi de 1m. In cadrul
familiei Urticaceae planta creste cu o tulpina principala larga cu frunze formand perechi opuse.
Frunzele sunt produse din luna martie pana in noiembrie. Frunzele sunt largi , de culoare verde-
inchis triunghiulare cu zimti mari pe margini acoperite cu peri plini de otrava. Frunzele isi
descarca otrava cand sunt atinse ceea ce duce la aparitia senzatiei de arsura si apoi a rash-ului.
Florile rosu-brune pana la alb-verzui nu au petale, sunt ingramadite in gramezi la
jonctiunile dintre tulpina si frunze si sunt dioice (florile individuale sunt fie barbatesti fie
femeiesti ins ape o planta nu se gasec flori decat de un singur sex). Planta este pelenizata prin
intermediul vantului. Majoritatea speciilor dde urzici infloresc din aprilie pana in octombrie.
Mecanismul polenizarii este neobisnuit : cand soarele straluceste pe florile tinere curbate,
filamentele devin tensionatesi se rup foarte repede eliberand polenul in puffuri. Semintele mici si
verzi se coc din iunie pana in octombrie.
Urzica se gasete in regiuni deschise sip e pajisti in apropierea cladirilor si in special in
solurile bogate in nitrati. Urzicile se folosesc la salate, supe , ceaiuri, drept coloranti si in remedii
naturiste.
Nici un allergen din aceasta planta nu a fost inca caracterizat.
Ne putem astepta la o reactivitate incrucisata intre diferite specii individuale ale genului
ca si intre membrii familiei Urticaceae intr-o oarecare masura de ex. Cu Parietaria judaica,
Parietaria officinalis. Acest lucru nu poate fi totusi generalizat . Inhibitia RAST a demonstrate
lipsa totala a cross-reactivitatii dintre Parietaria si Urtica. Boehmeria nivea, o planta din familia
Urticaceae este distribuita pe zone intinse din regiunea Nagasaki, fiind o cauza cunoscuta de
astm. Totusi aceasta si Parietaria examinate prin testare ELISA folosind P. officinalis si P.
judaica nu au demonstrate nici o reactivitate incrucisata.IgE-urile specifice la Urtica au fost
detectate si in cazurile de sensibilizari ocupationale.