LUCRAREA PRACTICĂ 6

METODICA INSTRUIRII
MIJLOACELOR TEHNICO-
TACTICE SPECIFICE FAZEI I-a A
APĂRĂRII - REPLIEREA

MIJLOACELE TEHNICO-TACTICE SPECIFICE FAZEI I-a A

APĂRĂRII – REPLIEREA SUNT:

■ 1. OPRIREA CONTRAATACULUI
Dacă echipa adversă a intrat în posesia mingii în urma unei aruncări la
poartă nereuşite, blocată de apărători sau prinsă de portar, atunci jucătorul cel
mai apropiat de minge îl atacă prompt pe posesorul acesteia, uneori chiar şi pe
portar, dacă este în apropierea semicercului, încercând să întârzie cât mai mult
declanşarea contraatacului.

■ 2. MARCAJUL ADVERSARULUI
Dacă un apărător aleargă în apropierea unui atacant care se îndreaptă spre
poartă, se va apropia şi mai mult de el, va intra în ritmul lui de alergare şi va
exercita un marcaj strâns, om la om. Pot exista şi alte situaţii în care
apărătorul foloseşte o altă formă de marcaj, şi anume marcajul de intercepţie,
pe linia care-l uneşte pe posesorul mingii cu vârful de contraatac, interpunându-
se între cei doi adversari, ceea ce nu permite transmiterea mingii vârfului de
contraatac.

■ 3. SCOATEREA MINGII DIN DRIBLING

În timpul replierii există momente de luptă între un apărător şi posesorul
mingii care o conduce în dribling. Mingea poate fi scoasă prin atac din lateral
atunci când cei doi adversari aleargă umăr la umăr, sau prin atac din spate,
atunci când apărătorul îl ajunge din urmă pe atacant.

1
 METODICA INSTRUIRII MIJLOACELOR TEHNICO-TACTICE
SPECIFICE FAZEI I-a A APĂRĂRII - REPLIEREA

Replierea sau retragerea în apărare se face pe drumul cel mai scurt,

alergând în cea mai mare viteză spre propria poartă. Alergarea, deși în plină
viteză, trebuie să fie efectuată astfel încât mingea să poată fi văzută și
deplasările adversarilor urmărite continuu.
În preajma liniei punctate de la 9 m, jucătorii care se repliează se întorc
cu spatele la poartă (180º), continuând retragerea spre semicerc.
Este indicat să se efectueze replierea și ocuparea pozițiilor defensive de
către toți jucătorii; oprirea declanșării contraatacului advers sau o eventuală
intercepție se poate încerca să se realizeze de către un singur jucător, cel mai
apropiat de minge în acel moment.
În timpul replierii, repartizarea adversarilor se face în adâncime, astfel
încât primul apărător care se deplasează spre propria poartă să răspundă de
atacantul cel mai avansat, al doilea apărător de următorul atacant ș.a.m.d.
Împotriva unui atacant care acționează în dribling rapid, apărătorul, în
timp ce se repliează, caută să se plaseze între acesta și poarta proprie și să se
lanseze cu el; dacă nu sunt viabile aceste două alternative, apărătorul va căuta,
ca prin plasament și unele intervenții, să-i stânjenească atacantului deplasarea în
viteză, pasa și mai ales aruncarea la poartă. Replierea colectivă tinde spre
asigurarea spațiului central al zonei de apărare și pozițiilor defensive la
semicerc, începând din centru către marginile laterale ale terenului.
Această fază a apărării durează până când majoritatea sau chiar toți
jucătorii au ajuns în apropierea semicercului propriei porți.
De calitatea replierii depinde, în numeroase situații, succesul viitor al
apărării.
Retragerea în apărare este determinată și condiționată de formele sub care
se desfășoară atacul echipei adverse. În cazul în care ea are jocul bazat pe
contraatac, iar vârfurile sunt valoroase, echipa din apărare își va lua măsuri mai
severe și mai numeroase de prevedere. Se cere jucătorului de pe partea vârfului
de atac să joace mai retras și să înceapă replierea mai devreme, iar portarul să se
deplaseze, față de linia mediană a terenului, ceva mai în lateral, pe partea unde
se desfășoară contraatacul respectiv.
Deși replierea este colectivă, ea rămâne totuși o succesiune de acțiuni ale
fiecărui jucător. Caracterul acțiunilor apărătorilor sunt determinate de poziția în
teren și viteza pe care pot să o dezvolte vârfurile de atac adverse, precizia și
rapiditatea cu care portarul advers lansează contraatacul, evoluția scorului etc.
În activitatea sa, apărătorul acționează în concordonață cu următoarele
reguli de tactică individuală:
■ jucătorul va fi preocupat de apărare încă din timpul acțiunilor de atac.
■ informându-se permanent, fiind atent la desfășurarea jocului și
anticipând acțiunile coechipierilor, apărătorul se va replia prompt și oportun.

2
 ■ urmărește recuperarea mingii, pentru a întârzia lansarea și desfășurarea
contraatacului advers.
■ va căuta ca în permanență să se afle între adversari și propria poartă.
■ va ataca adversarul care urmează să primească sau care are mingea.
■ va folosi orice posibilitate certă pentru a intra în posesia mingii.

Replierea în apărare nu ridică probleme complicate de instruire tehnică.

Pregătirea teoretică a jucătorilor, pentru a înţelege importanţa replierii la timpul
potrivit, trebuie să constituie începutul acestei instruiri. Prin exerciţii complexe
se urmăreşte, apoi, formarea deprinderilor de retragere în apărare la momentul
tactic oportun, se îmbunătăţesc tehnica şi pregătirea fizică specifică.
În acest scop se pot folosi unele din următoarele exerciții:
■ 1. suveică dublă în lungimea terenului, cu urmărirea atacanților de către
apărători.
■ 2. urmărirea vârfului de contraatac, care conduce mingea în dribling, de
către apărătorul care se află inițial la o distanță de 3 – 4 m în urma lui.
■ 3. schimburi de locuri în trei, terminate cu aruncare la poartă, întoarcere
extrem de rapidă și alergare de viteză până la propriul semicerc.
■ 4. pasarea mingii în atac, în sistemul cu unul și cu doi pivoți,
urmărindu-se asigurarea echilibrului defensiv; la semnal optic sau acustic dat de
antrenor, jucătorii se întorc și aleargă în viteză spre propria poartă, ocupându-și
posturile în apărare.
■ 5. circulația jucătorilor în atac pentru schimbarea pozițiilor lor în teren,
apoi la semnal, întoarcere și repliere pe drumul cel mai scurt în apărare,
indiferent de postul ocupat de echipă.
■ 6. exerciții de retragere în viteză cu adversarul pentru deprinderea
marcajului strâns și la intercepție.
■ 7. joc la două porți în care antrenorul intervine cu semnalul sonor
pentru a determina replierea în apărare.

Întrebări de control și teme de dezbatere:

1. Descrieți marcajul de intercepție utilizat în faza de repliere.

2. Oprirea declanșării contraatacului advers de către cine este
recomandat să se facă?
3. Prezentați un exercițiu pentru repliere pe care îl utilizați la
antrenament.

3
 Bibliografie obligatorie
1. Ghermănescu, I. K., Hnat, V., 2000 (şi ediţia I, 1996), Handbal I, ediţia
a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
2. Ghermănescu, I. K., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., 1983,
Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
3. Mihăilă I., Popescu Daniela Corina, 2016, Metodica antrenamentului
pe ramură de sport – handbal, Suport de curs. Uz intern, Pitești.
4. Mihăilă I., 2013, Handbal. Teoria jocului, Edit. Universității din Pitești.
5. Mihăilă I., Popescu Daniela Corina, 2015, Handbal. Curs teoretic.
Pregătire specializată, Edit. Universității din Pitești.
6. Mihăilă I., Popescu Daniela Corina, 2006, Handbal. Îndrumar
practico-metodic, Edit. Universitaria Craiova, Craiova.
7. Mihăilă I., 2013, Handbal. Exerciții pentru joc, Edit. Universității din
Pitești.
8. Popescu Daniela Corina, 2016, Probe și teste pentru evaluarea
jucătorilor de handbal. Caiet de lucrări practice – Metodica antrenamentului pe
ramuri de sport – handbal, Edit. Universității din Pitești.

Bibliografie online:
http://www.frh.ro/frh/pdf/program%20saptamanal/conceptiadejoc.pdf