Comparaţie între arcul Coffin şi şurubul ortodontic clasic

Arcul Coffin şi şurubul ortodontic clasic sunt componente caracteristice pentru

aparatele ortodontice mobilizabile, initiala fiind un arc palatinal ce uneşte
fragmentele plăcii şi influenţează deplasările dentare prin intermediul bazei , iar a
doua este un element activ mobilizabil ce transformă mişcarea rotatorie de activare
într-o mişcare translatorie cu efect ortodontic.

Caracteristica arcului Coffin o reprezintă distanţarea în evantai a celor două

fragmente ale bazei plăcii pe care le uneşte. Pentru o distanţare paralelă a
fragmentelor de placă, trebuie folosite două sau trei arcuri, in timp ce surubul
ortodontic are proprietatea de a păstra stabilitatea fragmentelor bazei plăcii
ortodontice şi de a permite activarea aparatelor ortodontice chiar de către pacient
cu ajutorul cheiţei de activare.

Elemente Componente

Arcul Coffin se realizează din sârmă cu diametrul de 1,2mm şi are forma unei lire
ce se întinde simetric de o parte şi de alta a liniei mediane, având o limita
anterioară la nivelul unui plan ce trece prin feţele meziale ale premolarilor I si o
limita posterioară la nivelul intersecţiei liniei mediane cu tangenta la faţa distală a
molarilor I. Este alcatuit dintr-o buclă principală semicirculară, la nivelul limitei
posterioare a arcului si două recurbări anterioare ce servesc la ancorarea în acrilatul
bazei plăcii.
Şurubul clasic conţine elemente complet diferite fata de arc fiind reprezentate de:
două semirame ce au un tunel filetat (pentru tija filetată) cu rol de piuliţă şi unul
sau două tunele netede (pentru tijele de ghidare), tija filetată ce reprezintă partea
activă a şurubului si una sau două tije netede de ghidare ce culisează în tunelele
netede din semirame.
Tija netedă
Semirama
de ghidare

Tija netedă
Tija de ghidare
filetată
Orificiu pe
Săgeata ce filet

Activarea

Modul de activare difera semnificativ deoarece la arcul Coffin pacientul va purta o

perioadă placa nesecţionată pentru obişnuinţă, apoi se va activa arcul Coffin prin
secţionarea plăcii, ulterior datorită tensiunii înmagazinate în sârma arcului Coffin,
fragmentele plăcii se depărtează. Pentru activările ulterioare, se aplică cleştele
crampon perpendicular pe planul arcului Coffin şi se strâng fălcile turtind bucla
principală. Se produce astfel o nouă distanţare a celor două fragmente de placă.

Este posibil ca în timpul activării, fragmentele plăcii să nu mai rămână în acelaşi

plan deoarece arcul Coffin nu are tije de ghidare spre deosebire de şurubul
ortodontic. Activarea arcului Coffin implică o bună manualitate şi poate fi urmată
de căptuşiri frecvente pentru a readapta aparatul ortodontic la câmpul maxilar.

Şurubul clasic se activeaza prin introducerea cheiţei de activare, cu ajutorul căreia

şurubul se poate învârti în sensul săgeţii de pe semiramă cu 90° (un sfert din turaţia
completă a filetului). Prin învârtirea filetului, cele două părţi culisează una faţă de
cealaltă, fiind îndepărtate sau apropiate reciproc în funcţie de scopul urmărit

Pasul filetului determină gradul de distanţare între fragmentele plăcii prin activare
şi este astfel calculat încât la o răsucire completă a şurubului, distanţarea să fie de
0,8-1mm. Forţa intermitentă declanşată de şurub, precizia şi periodicitatea
activărilor în ritmul descris, asigură un ritm optim modificărilor tisulare şi
restructurărilor prin procese de resorbţie şi apoziţie la nivelul osului alveolar.

În concluzie, ambele componente au roluri esentiale in realizarea aparatelor

ortodontice mobilizabile , avand avantaje diferite in functie de patologiile
existente si planul de tratament al pacientului.