ADITIVII

 ALIMENTARI  

02.12.14  
1  
PLAN:
1.  Noțiuni generale. Definiția aditivilor
2.  Condiții de folosire a aditivilor;
3.  Evaluarea toxicologică;
4.  Clasificarea aditivilor:
4.1. Coloranții

02.12.14  
4.2. Conservanții
4.3. Antioxidanții
4.4. Emulgatorii
4.5.Agenți cu acțiune de sechestrare, stabilizare, tamponar,
întărire, sinergetică și creștere a capacității de hidratare
5. Unii aditivi toxici

2  
 1. Noțiuni generale

ADITIV -orice substanţă, chiar de natură microbiologică,

care nu este consumată în mod normal ca aliment şi care nu este
folosită în mod normal ca ingredient tipic al alimentului, chiar

02.12.14  
dacă are sau nu valoare nutritivă, a cărui adăugare în produsul
alimentar este legată de un scop tehnologic (şi organoleptic) în
fabricarea, ambalarea sau păstrarea produselor alimentare, cu
efect cert sau de la care se aşteaptă efecte convenabile (directe
sau indirecte) asupra proprietăţilor acestora.

Termenul nu include contaminanţii sau substanţele adăugate

în alimente pentru menţinerea sau îmbunătăţirea calităţilor
nutritive.” (Codex alimentarius) 3  
•  Aditivii, la nivel europen și internațional înainte de a di
autorizați pentru utilizarea în alimentație sunt supuși unui
proces de analiză/evaluare privind siguranța alimentară;

•  În Europa această analiză este efectuată de Agenția privind

02.12.14  
Siguranța Alimentară (EFSA).

•  Aditivii autorizați la nivel european sunt specificați printr-o

siglă numerică precedați de litera E

4  
 Deseori aditivii alimentari sunt
cauzele unor alergii

02.12.14  
Chiar dacă sunt asociați la
noile tehnologii alimetare,
5  
aditivii sunt utilizați de secole
Egiptenii utilizau coloranții și
aromele pentru a reda alimentelor
aspecte apetisante

02.12.14  
Romanii foloseau salnitritul
(nitratul de potasiu), condimentele și
coloranții pentru a conserva și a
îmbunătăți aspectul bucatelor.
6  
 PRICIPII DE UTILIZARE A ADITIVILOR:

Folosirea aditivilor este justificată în scopul:

02.12.14  
- conservării valorii nutritive a unui produs alimentar;

- ameliorării duratei de conservare şi stabilitate a unui produs

alimentar;

- favorizării fabricării, ambalării, depozitării şi transportului

produselor alimentare;

-  îmbunătăţirii caracteristicilor senzoriale ale produselor

7  
alimentare.
 PRICIPII DE UTILIZARE A ADITIVILOR:

Folosirea aditivilor nu este justificată în cazul în care:

02.12.14  
- doza de folosire propusă pune în pericol sănătatea
consumatorilor;

- rezultă o diminuare sensibilă a valorii nutritive a produselor

alimentare;

-  se intenţionează mascarea defectelor produsului alimentar

sau ascunderea unor defecte de fabricaţie sau manipulare;

-  se induce în eroare consumatorul. 8  

 EVALUAREA TOXICOLOGICĂ A ADITIVILOR ALIMENTARI

Evaluarea toxicologică a unei substanţe care este propusă să fie

întrebuinţată ca aditiv comportă două etape:

02.12.14  
•  etapa de colectare a datelor cu privire la siguranţa substanţei,
a încercărilor de laborator pe animale de experienţă şi dacă
este posibil observaţii pe om;

•  etapa de interpretare şi evaluare a datelor care vor conduce

la decizia dacă substanţa este acceptată sau nu ca aditiv.

9  
 METODELE  DE  CERCETARE  A    ADITIVILOR  ALIMENTARI    CONSTAU  ÎN:  

 
-  studii de toxicitate acută care se execută pe cel puţin 3
specii de animale, timp de 2-4 săptămâni. Studiile de
toxicitate acută vor furniza date privind apariţia unor acţiuni
complexe cum ar fi: efectul convulsionant al sistemului

02.12.14  
nervos, stimulant metabolic hepato - şi nefrotoxic;
-  studii de toxicitate pe termen scurt ce se efectuează pe cel
puţin 2 specii de animale dintre care una va fi rozătoare. Se
observă aspectul general al animalelor, comportamentul lor,
creşterea ponderată, mortalitatea. Se face studiul macr- şi
microscopic al organelor, greutatea organelor şi raportarea
lor la greutatea organelor lotului martor;
-  studii de toxicitate pe termen lung (pe o durată de 18 luni la
şoareci şi 2 ani la şobolani, cu referire specială asupra
riscurilor de carcinogenitate);
10  
 METODELE  DE  CERCETARE  A    ADITIVILOR  ALIMENTARI    CONSTAU  ÎN:  

-  studii privind reproducerea, cu referire la fecunditate,

dezvoltarea gestaţiei, stadiul de sănătate al animalelor de
experienţă, evoluţia mamei şi a descendenţilor.
-  Investigaţiile asupra reproducerii pot include cercetări

02.12.14  
asupra embriotoxicități și tetratogenități compusului
cercetat;

-  carcinogenitatea şi mutagenitatea se urmăresc pe două

generaţii ale aceleiaşi specii, evaluându-se totodată şi
transportul placentar la substanţelor cercetate, inclusiv
trecerea în lapte;

-  studii biochimice care se referă la modul, viteza şi gradul de

absorbţie, cantitatea stocată în organe şi ţesuturi,
transformarea metabolică, modul şi viteza de eliminare a 11  
aditivului ingerat.
 DOZE ZILNICE ADMISIBILE LA OM

În funcţie de evaluările toxicologice se stabileşte doza de aditiv admisă

(DAA) pentru om care poate fi ingerată zilnic pe toată durata vieţii fără a
antrena riscul.

02.12.14  
• Se poate vorbi de o doză zilnică admisibilă necondiţionat care se aplică
numai aditivilor pentru care datele disponibile ale studiilor toxicologice
satisfac atât din punct de vedere biochimic cât şi al transformărilor
metabolice ale aditivului.

• Se poate fixa şi o doză zilnică admisă temporar, când datele toxicologice

obţinute sunt suficiente pentru a asigura securitatea întrebuinţării aditivului
pe o perioadă limitată de timp, lipsind însă datele complementare pentru a
fixa doza zilnică admisibilă necondiţionat.

• Doza zilnică admisibilă necondiţionat sau temporar se exprimă în mg/ 12  

kilocorp individ (mascul sau femelă) standard.
 CLASIFICAREA ADITIVILOR:  
N.0 CATEGOTIA N.O. CATEGORIA

1 Coloranți (E 100-182) 14 Agenți de întărire (afermizanți) E500-E580

2 Îndulcitori E900-E999 15 Potențiatori de aromă

(edulcoloranți)
3 Conservanți E200-E297 16 Agenți de spumare

4 Antioxidanți E300-E390 17 Aromatizanți E600-E640

02.12.14  
5 Suporturi 18 Gelifianți E400-E496
6 Acidulanți E300-E390 19 Agenți de glazurare

7 Regulatori de pH 20 Umectanți 1200-E1202 /

E1400-E1450 /
E1500-E1520
8 Antiaglomeranți E500-E580 21 Amidonuri modificate E1400-E1450

9 Antispumanți E500-E580 22 Gaze de ambalare

10 Agenți de masă 23 Agenți de afînare E400-E496

11 Săruri de emulsionarei 24 Sechestranți

12 Emulgatori E400-E496 25 Stabilizatori E400-E496
13  

13 Agenți de îngroșare E400-E496 26 Agenți de tratare a fănii E1100-E1105

 NU SUNT CONSIDERAŢI CA ADITIVI:
Ø  substanţe folosite pentru tratamentul apei potabile;
Ø  produse care conţin pectină şi derivaţi din pulpă uscată de mere sau coaja fructelor
citrice, sau un amestec a celor două obţinute prin acţiunea acizilor diluaţi urmată de
neutralizare cu săruri de sodiu sau potasiu (este vorba de pectina lichidă);
Ø  baza pentru guma de mestecat;
Ø  dextrina albă sau galbenă, amidonul tostat sau dextrinizat, amidonul modificat
prin tratament cu acizi sau alcalii şi amidonul tratat cu enzime amilolitice;

02.12.14  
Ø  clorura de amoniu;
Ø  plasma sanguină, gelatina, hidrolizatele proteice şi sărurile lor, proteinele din
lapte, glutenul;
Ø  aminoacizii şi sărurile lor (alţii decât acidul glutamic, glicina, cisteina, cistina şi
sărurile acestora);
Ø  cazeina şi cazeinaţii;
Ø  inulina.

*De remarcat că, anumiţi aditivi nu se regăsesc în produsele finite. Este cazul unor
aditivi care se folosesc într-o anumită etapă tehnologică şi care sunt eliminaţi/distruşi 14  
înaintea finalizării produsului alimentar. Este cazul unor antispumanţi, unor aditivi de
clarificare/limpezire, de filtrare etc.
 4.1. COLORANȚII

Acest punct de vedere se găseşte şi în directiva 94/36

EC din 30 iunie 1994 a “European Parliament and
Directive Council” care la articolul 1 paragraful 2

02.12.14  
precizează că:

²  în categoria coloranţilor se includ

constituenţii naturali ai produselor alimentare (coloranţii
proprii) şi sursele naturale care în mod
normal nu sunt consumate ca produse alimentare
(ca atare) şi care nu sunt folosite ca ingrediente pentru a
produce un aliment 15  
Clasificarea coloranţilor se poate face după două criterii;

• după natura lor, în care caz pot fi: naturali şi sintetici;

• după proprietăţile lor tinctoriale în care caz pot fi:

02.12.14  
galbeni, oranj, roşii, albaştri, verzi, bruni, negri şi cu nuanţe
diverse (această clasificare este făcută şi pentru coloranţii
alimentari admişi de UE şi FDA-SUA).

•  Având în vedere specificaţiile chimice, coloranţii au fost

împărţiţi în patru categorii: I, II, III, IV;
categoria I, fiind cea pentru care Comitetul de experţi FAO/
OMS a fixat norme de identitate şi puritate.
16  
 COLORANȚI NATURALI
Coloranți surse: Domenii de utilizare Tipuri de coloranți
naturali
Antociani pieliţa strugurilor Utilizarea antocianilor este în funcţie de pH-ul Cele şase tipuri de antocianidine sunt
substanţele care şi tescovina; produsului alimentar. La pH 2,5-3 pelargonidina, cianidina, peonidina,
se găsesc în - Varza şi sfecla delfinidina,
roşie; antocianii au culoare purpurie iar la pH 4-4,5 au
flori, frunze, - afine, coacăze culoare violetă. petunidina, malvidina
sau fructe roşii, negre, cireşe,
violete, vişine, zmeură.
albastre.
Betaciane Sfecla roșie Poate fi utilizat drept colorant pentru carnea Din categoria betacianelor face parte
tocată în amestec cu derivate proteice texturate, colorantul roşu de sfeclă care conţine

02.12.14  
destinate obţinerii de perişoare, chiftele, în fapt atât pigmenţi
hamburger, la care se cere culoarea roşie pentru
amestecul ca atare, dar care se poate brunifica în roşii şi galbeni.
timpul tratamentului termic (ceea ce este de
dorit).
Carotenoizi Morcovi, petale se utilizează pentru colorarea margarinei, β-Carotina,
galbene, gălbenu; untului, brânzeturilor, îngheţatei, macaroanelor, β-apo-8’ carotenalul (L-orange)
de ou, alge, ardei cartofilor prăjiţi, uleiurilor vegetale, dressing- Esterul etlic al acidului β-apo-8’-
roșu, roșii, ficat urilor pentru salate, înălbitorilor de cafea, ouălor carotenoic ( L - orange 9),
praf, checurilor, bomboanelor, cremelor, Cantaxantina (Orange 8)
deserturilor pe bază de gelatină, sucurilor de Xantofila sau luteina, Capsantina
fructe, puding-urilor. Scopina (licopina), Oleozerina din
paprica, Capsicina, annato
Coloranți Părțile verzi ale Clorofila-colorarea diverselor produse Clorofila, colorantul sîngelui
porfirinici plantelor; alimentare şi pentru reînverzirea legumelor
sînge decolorate.
Pentru colorarea preparatelor din carne
Coloranți Curcuma longa Curcuma
chalconici

Coloranți Dactylopius Insecta: Carminul de cochenilla

antrachinonici coccus Costa
17  
Coloranți culoare galben oranj, având şi gust uşor amar. Na-riboflavin 5’ fosfatul
flavinici
 LIMITELE FOLOSIRII COLORANŢILOR NATURALI

Utilizarea coloranţilor naturali este încă limitată din cauza

următoarelor inconveniente:
- de regulă sunt mai scumpi;

02.12.14  
- puterea lor colorantă variază de la lot la lot şi este mai
redusă decât a celor de sinteză;
- nu sunt disponibili în cantităţi suficiente, ceea ce antrenează
preţuri speculative;
- sunt însoţiţi adesea de gusturi şi mirosuri nedorite;
- sunt mai puţin intenşi dacă nu sunt purificaţi, ceea ce
necesită folosirea lor în cantităţi mai mari;
- sunt instabili la căldură şi lumină;
- sunt higroscopici atunci când sunt solubili în apă;
18  
- sunt compatibili numai în anumite sisteme de producţie.
 PROPRIETĂŢILE FUNCŢIONALE ALE
COLORANŢILOR NATURALI

La folosirea coloranţilor naturali trebuie să avem în

consideraţie următoarele proprietăţi funcţionale:

02.12.14  
- solubilitatea şi activitatea apei mediului;

- puterea colorantă;

- sensibilitatea la pH;

- stabilitatea termică. 19  
COLORANŢII SINTETICI sau artificiali sunt coloranţi care nu există ca atare în natură sau sunt prezenţi în produse
necomestibile, respectiv se obţin prin sinteză chimică (exemplu antocianii extraşi din florile de hibiscus nu sunt
consideraţi coloranţi naturali, ci sunt consideraţi coloranţi sintetici).
Coloranți
artifiiciali

Coloranți în această grupă intră coloranţii care au drept grupări cromofore una sau mai multe grupări grupări azoice
azotici (-N=N) (monoazo, diazo, triazo, poliazo). Culoarea lor este diferită: de la roşu la violet trecând prin oranj, galben şi bleu.
Ei pot fi de asemenea negri sau bruni. Cei mai importanţi pentru industria alimentară sunt tartrazina, galbenul
oranj, azorubina şi amarantul.
Triarilimetanu Din această grupă de coloranţi fac parte albastru patent şi verdele brillant; aceşti coloranţi se caracterizează prin
lui prezenţa unui atom de carbon central de care se leagă trei nuclee aromatice purtătoare de grupări hidroxilice, amine

02.12.14  
şi amine substituite. Coloranţii din această grupă sunt în general verzi sau albaştri.

Coloranți Eritrozina este sinonimă cu C.I. Food Red 14, FD et Red nr. 3, LB-Rot 1 şi are culoarea roşie. Din punct de vedere
xantenici chimic este sarea dipotasică sau sarea disodică a tetra –2’, 4’, 5’, 7’ tetraiod fluoresceină,

quinolleinici La acest grup de coloranţi gruparea cromoforică este quinoftalona care conferă tenta oranj. Din acest grup de
coloranţi, pentru industria alimentară este autorizat galbenul de quinoleină.

Grupa Indigotina este sinonimă cu C.I. Food Blue 1, FD et C Blue nr. 2, Indigo carmin şi reprezintă un amestec de săruri
indigoului de sodiu ale acizilor indigotinsulfonici şi anume în principal acidului indigotin disulfonic – 5-5’ şi acid indigotin
disulfonic 5,7’.

Pentru Pentru colorarea de suprafaţă a unor produse alimentare se utilizează carbonatul de calciu, dioxidul de titan, oxizi
colorarea la şi hidroxizi de fier, aluminiu, argint, aur, litolrubină BK. Şi la aceşti coloranţi se impun unele condiţii de puritate şi
anume: arsen, maximum 5mg/kg; plumb, maximum 20 mg/kg; zinc, maximum 50 mg/kg. P
suprafață
Coloranți de Pigmenți insolubili în apă, obținuți prin precipitarea coloranților hidrosolubili într-o sare de aluminiu (AlCl3) pe
tip lac substrat de alumină hidratată. Aceste lacuri colorate pot fi utilizate la următoarele produse:
-colorarea produselor ce conţin materii grase: dressing-uri pentru salate, checuri, snack-uri;
- colorarea cristalelor de zahăr;
-colorarea supelor, băuturilor, deserturilor, condimentelor;
20  
- colorarea materialelor de ambalare.
 4.2.  CONSERVANȚII  
“conservanţii sunt substanţe care prelungesc durata de păstrare (durata de
viaţă a produselor alimentare) prin protecţia acestora faţă de deteriorările
cauzate de microorganisme”. (directiva 95/2/EC din 20 II )

Concentraţia
Pentru aceleaşi condiţii de mediu, aceeaşi temperatură şi acelaşi număr de

02.12.14  
microorganisme, acţiunea antisepticului asupra microorganismelor creşte odată
cu concentraţia sa în produsul conservat, fiecare antiseptic caracterizându-se
printr-o anumită putere de distrugere sau doză letală.

Durata de contact
Durata de contact este invers corelată cu concentraţia antisepticului; cu cât
concentraţia antisepticului este mai mare cu atât durata de contact este mai
redusă şi invers.

Numărul iniţial de microorganisme

Cu cât gradul de contaminare iniţial este mai mare cu atât eficacitatea
21  
antisepticului este mai mică, respectiv pentru a se realiza un efect
antimicrobian normal, trebuie mărită doza de antiseptic.
Specia de microorganisme
Comportarea la antiseptice este în funcţie de felul microorganismelor (drojdii,
mucegaiuri, bacterii), precum şi în funcţie de speciile şi tulpinile respective. De
exemplu, bacteriile Gram negative sunt mult mai rezistente la acţiunea antisepticelor.
Se consideră că diferenţele de rezistenţă ale microorganismelor s-ar datora deosebirilor
ce există între ele în ceea ce priveşte tensiunea superficială, structura şi compoziţia

02.12.14  
chimică a celulei (în special structura membranei şi nivelul de fosfatide din structura
membranei).

Stadiul de dezvoltare
Eficacitatea antisepticelor este mai mare atunci când microorganismele se află în faza
de lag, cel puţin în cazul microflorei epifite normale. Sporii, practic, nu sunt afectaţi de
antisepticele utilizate în industria alimentară.

Compoziţia chimică
Alimentele prin compoziţia lor chimică influenţează acţiunea antisepticului. De exemplu,
alimentele cu un conţinut ridicat de proteine sunt mai greu de conservat cu antiseptice care
eliberează clor sau oxigen. Alimentele cu un conţinut ridicat de zaharuri reducătoare (fructe,
musturi etc.) micşorează acţiunea antisepticului SO2 prin formarea de compuşi de adiţie cu 22  
grupările aldehidice sau cetonice ale zaharurilor.
ROLUL SUBSTANŢELOR ANTISEPTICE
• de a asigura securitatea sanitară sau inocuitatea produsului
alimentar prin inhibarea dezvoltării bacteriilor patogene
eventual prezente (clostridii, salmonele, stafilococi etc.) sau a
mucegaiurilor precum şi de a inhiba producerea de toxine de
către acestea;

02.12.14  
• de a asigura stabilitatea microbiană a produsului alimentar
ceea ce antrenează stabilitatea senzorială a produsului alimentar
prin inhibarea microorganismelor de alterare.

Antisepticul nu poate face un produs alimentar salubru şi nici nu

poate să amelioreze calitatea acestuia, dacă produsul alimentar
supus conservării a fost de proastă calitate.
La dozele utilizate pentru conservare, antisepticii acţionează în
23  
principal bacteriostatic.
 CLASIFICAREA CONSERVANȚILOR
după rolul Substanţe antiseptice propriu zise (sorbaţi, benzoaţi şi p-
principal pe care hidroxibenzoaţi: dioxid de sulf şi sulfiţi; bifenil, difenil,
îl au în produsul ortofenil–fenol, ortofenilfenolat de Na, nizină, natamicină,
alimentar în care hexametilentetramină, dimetilcarbonat, acid boric, tetraborat
s-a introdus: de sodiu, propionaţi, lizozimi, acid acetic şi acetaţi;

02.12.14  
substanţe destinate în principal altor utilizări dar care pot
avea un efect conservant secundar (azotaţi, azotiţi, acidul
acetic şi acetaţi; acidul lactic şi lactaţii, dioxidul de carbon);
după modul de substanţe care acţionează prin acidifiere sau prin influenţa
acţiune, în care asupra activităţii apei (acidul acetic şi acidul lactic
caz antisepticii acţionează prin acidifierea mediului; clorura de sodiu, care
pot fi clasificaţi nu este considerată ca aditiv, acţionează prin scăderea aw);
în: substanţe antiseptice propriu zise;
după poziţia Substanţe antiseptice E-200 până la E-240;
lor în substanţe antiseptice E-249…E-290;
clasificarea enzime şi antibiotice (bacteriocine). 24  
făcută de
Comisia Codex
Alimentarius:
 ADITIVI  DE  CONSERVARE  (E-­‐200  PÂNĂ  LA  E-­‐240)    
AceşA  adiAvi  sunt  încadraţi  în  categoria  substanţelor  de  conservare  propriu  zise  şi  la  
rândul  lor  sunt  clasificaţi  în  adiAvi  de  conservare  organici  şi  adi.vi  de  conservare  
anorganici  

Clasifica Tip Domenii de utilizare

re

02.12.14  
E 200 …
240
Conserva -Acidul sorbic şi sărurile -Margarină, dresinguri, maioneză, brânzeturi, care sunt
nți sale, Sorbaţii de sodiu, atacate în special de mucegaiuri, mai ales în timpul
organici potasiu şi calciu; maturării şi distribuţiei,produse vegetale murate, sucuri de
fructe, siropuri de fructe, fructe congelate, produse de
Acidul benzoic, sărurile şi panificaţie, produse zaharoase, gemuri, jeleuri, vinuri
esterii săi
Acidul benzoic şi derivaţii săi sunt utilizaţi ca agenţi de
Esterul etilic al acidului p- conservare pentru produse de peşte, sucuri din fructe la
hidroxibenzoic concentraţii
Esterul propilic al acidului
p-hidroxibenzoic
25  
Conserva Anhidrida păstrarea fructelor tăiate destinate
n ț i sulfuroasă sau deshidratării, în scopul
minerali dioxidul de sulf prelungirii duratei de conservare, menţinerii
SO2 și (SO2) culorii, aromei, protejării acidului ascorbic şi
a l ț i Sulfitul de sodiu carotenului;
compuși a n h i d r u conservarea unor semifabricate ca: sucuri de

02.12.14  
cu sulf în (Na2SO3) fructe, siropuri, paste;
IA Bisulfitul de în industria vinului, SO2, sulfiţii şi
sodiu (NaHSO3) metabisulfiţii se utilizează pentru dezinfecţia
Metabisulfitul de echipamentului de fabricaţie, precum şi la
sodiu (Na2S2O5) pregătirea mustului şi vinului unde se
Metabisulfitul de manifestă ca Aditivi alimentari antiseptici,
p o t a s i u antioxidanţi, deburbanţi (limpezire),
(K2S2O5) amelioratori ai gustului şi dizolvanţi de
Sulfitul de calciu, pigmenţi (antociani şi făinuri);
Bisulfitul de
calciu 26  
Rolul antioxidant al SO2 se bazează pe
proprietatea sa reducătoare:
•  SO2 leagă O2 dizolvat în must, suc sau vin

02.12.14  
oxidându-se în H2SO4, ceea ce determină
creşterea conţinutului de acizi liberi, deci
creşterea acidităţii.

Efectul antioxidazic se manifestă prin

inactivarea polifenoloxidazelor;
27  
În  această  grupă  se  încadrează  substanţele  care  pe  lângă  acţiunea  conservantă  mai  posedă  şi  altă  acAvitate.  AceşA  
conservanţi  pot  fi  şi  ei  clasificaţi  în:    

E
249-290
Organic Acidul acetic şi La pH acid, acidul acetic este formă disociată care are
i sărurile sale activitate antimicrobiană mai mult sau mai puţin specifică.
Sărurile acidului acetic (acetaţii) acţionează în principal prin
scăderea Aditivi alimentari activităţii (aw). Acidul acetic este
mai eficace asupra bacteriilor şi drojdiilor în comparaţie cu

02.12.14  
mucegaiurile. Acetatul de sodiu în schimb este mai eficace
asupra mucegaiurilor. Acetaţii acţionează în principal ca
substanţe de stabilizare, tamponare şi întărire.
Acidul lactic
Acidul lactic se comportă în principal ca un acidifiant dar
acţionează şi ca o substanţă ce Aditivi alimentari micşorează
activitatea apei (aw).
Acidul propionic şi
sărurile sale Acidul propionic și sărurile sale, se utilizează în industria
(propionatul de alimentară pentru combaterea mucegaiurilor în cazul:
sodiu,de calciu) -  brânzeturilor cu pastă semitare, tare şi topită, pâinii şi
produselor de panificaţie, fructe şi legume deshidratate;
produselor de cofetărie.
Se mai utilizează şi pentru impregnarea hârtiei de ambalaj 28  
destinate untului, margarinei, unturii de porc etc.
Miner Azotaţii şi contribuie la formarea şi Aditivi alimentari
ali azotiţii de menţinerea culorii preparatelor din carne
sodiu şi
potasiu acţionează selectiv, fiind activ faţă de
bacteriile de alterare şi faţă de mucegaiuri.
Efectul asupra drojdiilor şi bacteriilor
Anhidrida patogene este redus. CO2 este un aditiv de

02.12.14  
carbonică conservare interesant, deoarece la dozele
(conservarea utilizate nu prezintă nici un fel de toxicitate.
sub vid)

Alți lizozimul Lizozimul este permis în laptele destinat

aditivi (enzimă) brânzeturilor, are capacitatea de a hidroliza
de nizina mucopolizaharidele din pereţii celulari ai
conser (antibiotic) bacteriilor.
vare natamicina
(antibiotic) 29  
 4.3.  ANTIOXIDANȚII  

ANTIOXIDANŢII sunt substanţe care prelungesc durata de

păstrare (durata de viaţă) a produselor alimentare, prin protejarea
lor faţă de deteriorare cauzată de oxidare (râncezire şi modificare
de culoare

02.12.14  
După funcția principală După natura lor
- antioxidanţi propriu zişi antioxidanţi naturali care
(antioxidanţi primari); cuprind în principal
tocoferolii;
- substanţe care au acţiune - antioxidanţi de sinteză.
antioxidantă dar care
prezintă în egală măsură
alte funcţii. 30  
 02.12.14  
Menţionăm că împreună cu antioxidanţii propriu zişi se folosesc
şi substanţe care pot întări acţiunea antioxidanţilor primari.

Aceste substanţe se numesc substanţe sinergetice sau substanţe

de complexare a metalelor.
31  
 ALEGEREA  ŞI  DOMENIILE  DE  APLICAŢIE  ALE  ANTIOXIDANŢILOR    

Se ştie că nu există un antioxidant universal, valabil pentru toate

produsele alimentare, ceea ce ridică problema alegerii

02.12.14  
antioxidantului adecvat. La alegerea unui antioxidant trebuie să
se ţină seama de:

•  Compatibilitatea cu produseul alimentar

•  Potențialul antioxidant
•  tipul de prelucrare a produsului alimentar
•  solubilitatea şi dispersabilitatea antioxidantului
•  modificarea culorii produsului
•  aciditatea sau alcalinitatea produsului alimentar
•  modul de aplicare a antioxidantului: 32  
 ALEGEREA  ŞI  DOMENIILE  DE  APLICAŢIE  ALE  ANTIOXIDANŢILOR    

Antioxidanţii au un domeniu larg de utilizare, cuprinzând:

Ø  grăsimi animale,
Ø  uleiuri vegetale,
Ø  produse cu conţinut variat de lipide,
Ø  ambalaje pentru grăsimi sau

02.12.14  
Ø  produse alimentare bogate în grăsimi,
Ø  produse cerealiere,
Ø  peşte şi produse din peşte,
Ø  gumă de mestecat etc.

-  În legătură cu aceste utilizări, trebuie să se ţină seama de:

-  concentraţia antioxidantului care produce efect maxim (optim);
-  temperatura de prelucrare a alimentului,
-  prezenţa factorilor prooxidanţi ( de exemplu în prezenţa metalelor sau a
acidului sorbic adăugat ca fungistatic la unt în concentraţii de 0,05-0,1% se
accelerează râncezirea untului chiar în prezenţa unei concentraţii optime de 33  
antioxidant).
 MODUL DE ACŢIUNE AL
ANTIOXIDAŢILOR
Antioxidanţii sunt capabili să blocheze
autooxidarea, putând interveni la diferite nivele.

02.12.14  
Ø  În primul rând antioxidanţii preventivi sunt
capabili de a absorbi oxigenul prezent, aşa cum
face ascorbilpalmitatul.
Ø  Alţi antioxidanţi întrerup lanţul de reacţii al
oxidării. În această categorie intră fenolii
substituiţi care sunt capabili să reacţioneze cu
un radical liber peroxidic prin cedare de
34  
hidrogen de la o grupare OH.
Aceşti antioxidanţi reacţionează după schema:

ROO + AH K7 ROOH + A (7)

ROO + A K8 ROOA (8)

2A K9 AA (9)

02.12.14  
În prima reacţie antioxidantul cedează H de la OH fenolic, radicalul A• format fiind
stabilizat prin mezoizomerie. Deşi este puţin reactiv, el acţionează conform reacţiei (8)
sau (9). Deoarece prima reacţie este mai rapidă decât reacţia (7) de la autooxidare,
lanţul de reacţii este stopat până la epuizarea antioxidantului folosit, după care
autooxidarea reîncepe foarte rapid. Acţiunea antioxidanţilor poate fi prelungită în
prezenţa agenţilor reducători (RSH). Antioxidanţii sunt deci regeneraţi până în
momentul în care agentul reducător este epuizat.

AH + RO A + ROH (10)

A + RSH RS-+ AH (11)

35  
2 RS RSSR (12)
În sfârşit, substanţele sinergetice, care în general sunt acizi organici sau sărurile lor,
sunt capabile să cheleze ionii metalici cum ar fi cei de cupru şi fier, cu formare de
Antioxidanţii folosiţi în produsele alimentare conform Codex Alimentarius (1989)

E-307 α- Bulioane şi consomeuri 50 mg/kg singur sau în

tocoferol combinaţie cu un amestec
concentrat de tocoferoll, în
produsul gata de consum
Ulei de măsline rafinat 200 mg/kg pentru a restabili
nivelul natural de tocoferoli

02.12.14  
Alimente pe bază de cereale pentru sugari 300 mg/kg faţă de lipide,
şi copii de vârstă mică, alimente singur sau în combinaţie cu
diversificate pentru copii un amestec concentrat de
tocoferoli
Maioneză 240 mg/kg
Grăsimi şi uleiuri comestibile, margarină, 500 mg/kg
ulei de rapiţă cu conţinut redus de acid
erucic, ulei comestibil de cocos, pal,
palmist, sâmburi de struguri, grăsime de
porc topită Ulei comestibil de soia, arahide,
bumbac, floarea soarelui,
ulei de rapiţă, de germeni de porumb, de
muştar, diverse grăsimi vegetale şi animale 36  
şi amestec de grăsimi vegetale şi animale.
E-300 Acid Cartofi prăjiţi congelaţi 300 mg/kg sau în combinaţie cu ascorbat
palmitat de Ca sau Na
ascorbic

Piure de cartofi în conservă 150 mg/kg singur sau în combinaţie cu acidul

Făină de grâu, muguri de palmist în izoascorbic
conservă, castane în
conservă şi piure de castane în

02.12.14  
conservă Suc concentrat de struguri,
suc de fructe, nectaruri de
fructe, oţet Cocktail de fructe în
conservă, gemuri şi marmelade
Cornned beef, alimente diversificate
pentru copii,
maioneză, alimente toastate pe bază
de cereale pentru
sugari şi copii de vârstă mică.
Butilhidrox Galatul de propil (esterul n- propilic Acidul izoascorbic (acidul eritorbic) şi
ianisolul al acidului trihidroxi –3,4,5 benzoic) izoascorbaţii (eritorbaţii)
(BHA)
Butilhidrox Galatul de dodecil (esterul n-dodecil 37  
itoluenul al acidului 3,4,5, trihidroxibenzoic),
(BHT) a Ascorbatul de sodiu
 4.4.EMULGATORI  

EMULSIILE sunt sisteme disperse formate din două faze,

respectiv un amestec intim de două lichide nemiscibile. Faza
dispersată se găseşte sub formă de picături lichide şi se mai
numeşte fază internă. Faza de dispersie, sub formă lichidă –

02.12.14  
continuă se numeşte fază externă.

EMULGATORII sunt aditivi care facilitează formarea sistemelor fin

dispersate (emulsii). Ei acţionează prin scăderea tensiunii superficiale dintre
cele două faze nemiscibile şi, prin urmare, favorizează emulsionarea. Pe de
altă parte, emulgatorii adsorbiţi la suprafaţa particulelor dispersate acţionează
şi ca stabilizatori ai emulsiei formate datorită creării unei bariere sterice şi
electrice care face ca globulele de grăsime să nu se apropie unele de altele. 38  
 CRITERII  CARE  STAU  LA  BAZA  ALEGERII  EMULGATORILOR:    

Folosirea emulgatorilor în industria alimentară este legată de îndeplinirea unor

condiţii de inocuitate, tehnologice şi economice şi anume:

-  să fie lipsit de substanţe nocive, deci să fie autorizat de legislaţia sanitară;

02.12.14  
-  să aibă proprietăţi funcţionale bune, în funcţie de produsul în care urmează
a fi încorporată (să aibă o anumită balanţă hidrofilă/ lipofilă);

-  să fie uşor de încorporat în formă lichidă sau solidă (pulbere) şi să nu

reacţioneze cu componentele emulsiei responsabile de gust şi miros (să nu
modifice aroma emulsiei);

-  să nu sufere modificări în cursul depozitării, respectiv să fie stabili la

acţiunea mediului extern (lumină, temperatură, umezeală relativă);
39  
-  să fie economici din punct de vedere al costului şi al concentraţiei la care se
folosesc pentru obţinerea emulsiilor.
 Clasificarea  emulgatorilor:  

După felul sarcinii După proprietăţile După aportul După grupările

electrice; de dizolvare; între grupările funcţionale din

02.12.14  
hidrofile şi structura lor.
lipofile;

emulgatori După proprietăţile formatori de

anionici, de dizolvare, emulsii de tip A/U
cationici, amfoteri emulgatorii sunt la care HLB = 3-6.
şi neionici. clasificaţi în substanţe cu HLB
hidrofilici (polari) =7-9
şi lipofilici formatori de
emulsii U/A la care
(nepolari). HLB =8-14
substanţe cu HLB>
15 (15-18) 40  
 EMULGATORI UTILIZAŢI ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
LECITINA

Deşi se găseşte în gălbenuşul de ou (acesta se utilizează în gospodăria

individuală ca emulgator), comercial se foloseşte lecitina din soia care conţine
2,5-3,25% lecitină.

02.12.14  
•  Lecitina comercială se prezintă ca o masă vâscoasă, semilichidă, de
culoare brună şi miros caracteristic (conţine toate cele 4 componente).
•  Este insolubilă în apă, dar care se hidratează în apă, umflându-se. Este
insolubilă în acetonă şi solubilă în cloroform şi benzen.
•  Conţine minimum 65% substanţe insolubile în acetonă (adică lecitină).
•  Prin uscare la 105°C, timp de 1 oră, nu trebuie să piardă mai mult de 2%
din masa sa. Substanţele insolubile în benzen nu trebuie să depăşească
10% (lecitina decolorată).
•  Lecitina trebuie să conţină maximum 3 mg/kg As, maximum 10 mg/kg Pb
şi maximum 40 mg/kg metale grele. 41  
Lecitina se utilizează ca emulgator dar şi ca antioxidant în
panificaţie şi patiserie, ciocolaterie, la fabricarea îngheţatei,
dressinguri pentru salate, laptelui praf, produse pulbere
pentru copii, produse de caramelaj etc. La toate produsele
menţionate nu este specificat nivelul maxim admis, însă de

02.12.14  
regulă, lecitina se utilizează în proporţie de 0,5% până la
maximum 2%.

42  
Alți emulgatori:
•  Gliceril 1-monolaureatul (C15H30O4), Gliceril 1-

02.12.14  
monomiristatul (C16H34O4), Gliceril
monopalmitatul (C19H30O4), Gliceril 1-
monooleatul (C21H40O4), Gliceril 1-monostearatul
(C21H42O4), Esterii acidului lactic şi tartric cu
acizii graşi, Sucroesterii sunt obţinuţi prin reacţia
dintre zaharoză şi esterii metilici ai acizilor graşi,
Esterii propilenglicolului
43  
 4.5. AGENŢI CU ACŢIUNE DE SECHESTRARE, STABILIZARE, TAMPONARE, ÎNTĂRIRE,
SINERGETICĂ ŞI CREŞTERE A CAPACITĂŢII DE HIDRATARE

În această categorie pot fi incluse următoarele substanţe

mai importante:

02.12.14  
•  citratul de sodiu, de potasiu, de calciu,
•  tartratul de sodiu, de potasiu şi sodiu,
•  acetatul de calciu, clorura de calciu,
•  ortofosfaţii de sodiu şi potasiu,
•  pirofosfatul acid de sodiu, pirofosfatul tetrasodic,
•  trifosfatul pentasodic, metapolifosfatul de potasiu,
polifosfaţii de sodiu, acidul etilendiaminotetraacetic,
ferocianura de potasiu, lactatul de sodiu, lactatul de
44  
potasiu, lactatul de calciu.
 Cele mai multe din substanţele menţionate au rolul,
în principal, de a sechestra (chela) metalele, cum ar fi
Cu, Fe, Zn, Mg. Prin chelarea metalelor şi în special a
Cu şi Fe, se anulează efectul prooxidant al metalelor

02.12.14  
respective şi în aceste condiţii, eficacitatea
antioxidanţilor este substanţial îmbunătăţită.
Rezultă că substanţele care chelează metalele au rol
sinergetic atunci când sunt folosite împreună cu anumiţi
antioxidanţi: butilhidroxianisolul (BHA),
butilhidroxitoluenul (BHT), acidul nordihidroguaieretic
(NDGA), galatul de propil (GFP), acidul ascorbic
(AA), acidul izoascorbic, tocoferolii, fosfolipidele,
45  
tiopropionaţii.
 DOMENIU  DE  UTILIZARE  
Datorită acţiunii de chelare a metalelor grele, agenţii de sechestrare se
utilizează pentru:
- stabilizarea grăsimilor şi uleiurilor comestibile, prelungirea duratei de
depozitare şi reţinere a aromei pentru maioneze şi dressing-urile pentru salate,
care conţin grăsimi sau uleiuri emulsionate;

02.12.14  
- împiedicarea râncezirii uleiurilor arahidelor şi nucilor toastate;
- prevenirea apariţiei gustului şi mirosului de rânced la produsele de patiserie
şi cofetărie;
- menţinerea aromei la margarină;
- inhibarea autooxidării uleiurilor esenţiale;
- îmbunătăţirea stabilităţii la oxidare a grăsimilor interesterificate;
- îndepărtarea catalizatorilor metalici din grăsimile şi uleiurile hidrogenate;
- menţinerea culorii preparatelor din carne; 46  
- evitarea apariţiei unor defecte de culoare la conservele din peşte şi moluşte,
la fileurile de peşte refrigerate.
 CITRAŢII

•  Citratul de sodiu este utilizat ca agent de tamponare, împreună cu

acidul citric, în controlul pH- ului la fabricarea marmeladelor,
aspicurilor, fondantelor, jeleurilor, şerbeturilor etc.

02.12.14  
•  Este de asemenea utilizat la fabricarea brânzeturilor topite, ca
emulgator şi stabilizator. Este recomandat şi ca sinergetic al
antioxidanţilor.

47  
•  Citratul de potasiu se utilizează ca agent de tamponare, sechestrare
şi stabilizare în anumite produse lactate (brânzeturi topite) şi produse
din carne.

•  Citratul de calciu se utilizează ca substanţă de tamponare (ajustarea

pH-ului), ca stabilizant în produsele lactate (inclusiv brânzeturi),

02.12.14  
pentru obţinerea geluri de alginaţi. Având în vedere că dizolvarea
citratului de calciu până la limita de solubilitate este lentă, gelul
obţinut este tare şi clar.

48  
 TARTRAŢI
Tartratul de sodiu (C H O Na ·2H O)
4 4 6 2 2
Tartratul dublu de potasiu şi sodiu, Tartraţii se utilizează ca
agenţi de sechestrare în preparate de carne (inclusiv haşeuri şi
cârnaţi) precum şi la brânzeturi topite, în proporţia indicată
pentru citraţi.

02.12.14  
ACETATUL ŞI CLORURA DE CALCIU Se utilizează ca
stabilizant la cârnaţi, antifungic şi antifilant în panificaţie.

49  
ORTOFOSFAŢII
•  Ortofosfatul monosodic se utilizează în industria
alimentară ca agent de tamponare, neutralizare,
sechestrare (brânzeturi, lapte, preparate din carne).
• 

02.12.14  
Ortofosfatul disodic (fosfat disodic) se utilizează
ca substanţă de tamponare, neutralizare şi
sechestrare în diverse produse alimentare (lapte,
brânzeturi, preparate din carne). Se mai utilizează
în industria oţetului, vinului şi spirtului:
•  El reprezintă şi un ingredient al mediilor de
cultură pentru microorganismele utilizate ca agenţi
de fermentare. 50  
Utilizarea fosfaţilor în industria alimentară
În literatura de specialitate se arată că difosfaţii de sodiu şi
potasiu (Na2H2P2O7; Na3HP2O7; Na4P2O7; K4P2O7),
trifosfaţii (Na5P3O10; K5P3O10) precum şi polifosfaţii liniari
se utilizează în următoarele produse alimentare:

02.12.14  
•  făină de cartofi 0,2%,
•  brânzeturi topite 1,5%;
•  preparate din carne 0,25%,
•  plasmă sânge (anticoagulant) 0,6%;
•  preparate pentru budinci, 1,8%.

Conform legislaţiei din România, polifosfaţii se utilizează

pentru următoarele produse alimentare: mezeluri şi
semiconserve din carne 0,5%, brânzeturi topite 0,3%, budinci, 51  
creme, 1,0%.
 ACIDUL ETILENDIAMINOTETRAACETIC (EDTA)

În doze mici, EDTA este complet inofensiv.

În doze mici, chelează calciul formând un complex stabil, solubil,
neutilizabil de către organism, ceea ce conduce la sărăcirea depozitelor

02.12.14  
de calciu din organism (conduce la tetania hipocalcică). Organismul
tolerează 0,5 g/kilocorp.

Sărurile de Na şi K în soluţie exercită o acţiune de solubilizare, în cazul

dinţilor. La manipulare trebuie evitat contactul cu pielea şi inhalarea de
pulbere deoarece produce iritarea foselor nazale şi a tractului respirator
superior.

52  
UTILIZAREA EDTA în industria alimentară:
EDTA se utilizează pentru :
- stabilizarea vitaminelor în sucul de roşii, grape-fruit, portocale, lămâi, faţă de reacţii de
autooxidare catalizate de metalele grele. Soluţiile apoase de vitamină C, B , tiamină, acid folic sunt, de asemenea, protejate prin adaos de EDTA;
12
- produse de origine vegetală, caz în care EDTA previne îmbrunarea neenzimatică datorită complexării polifenolilor cu metalele: pentru prevenirea

02.12.14  
acestui tip de îmbrunare la mere, pere, gutui, cartofi, sparanghel, conopidă, varză de Bruxelles, se recomandă imersarea legumelor şi fructelor
respective într-o soluţie de Na EDTA 0,1% şi de pirofosfat acid de sodiu 1% după care acestea se supun tratamentului termic de conservare în
2
recipiente închise ermetic (sterilizare). EDTA se poate folosi în concentraţie de 0,1-0,2% şi direct în lichidul conservei respective;
-  peşte şi moluşte; peştele, dar în special moluştele, conţin cantităţi mari de fier (10 mg %), cupru (40 mg %), zinc (60 mg %). De exemplu,
datorită acumulării de cupru în carnea moluştelor, ca rezultat al poluării apei cu reziduuri de cupru, carnea capătă o culoare gri-verde.
-băuturi; în cazul vinului, cidrului şi oţetului, combinaţiile insolubile ale fierului şi cuprului cu taninul
produc tulburări. Prin adaos de EDTA (sau hexametafosfat de sodiu), se poate preveni defectul menţionat. Aceşti
sechestranţi pot preveni şi modificările oxidative (îmbrunare) la vinurile albe. La băuturile răcoritoare, unde se
folosesc coloranţi sintetici şi diverse arome, adaosul de EDTA (sau alt sechestrant) previne decolorarea;

53  
Alte utilizări: EDTA se utilizează şi la stabilizarea sângelui
(împiedică coagularea) precum şi la obţinerea albuşului de ou
sau ouălor praf (integrale) fără conţinut de glucoză, deoarece
împiedică coagularea proteinelor în timpul pasteurizării sau
apariţiei culorii gri cenuşiu la pregătirea culinară a melanjului

02.12.14  
reconstituit din praful de ouă.

În cazul laptelui condensat, EDTA previne coagularea

termică a cazeinei în timpul concentrării. În prezenţa EDTA,
laptele praf degresat, reconstituit, are o capacitate de spumare
mai bună.
La sărarea cărnii, adaosul de EDTA favorizează penetraţia
sării impurificate cu săruri de magneziu precum şi degradarea
pigmenţilor de sărare, catalizată de metalele grele. 54  
După FAO/OMS, doza zilnică admisibilă de Na2EDTA sau
Na2·Ca EDTA este de 0-25 mg/kilocorp.
 FEROCIANURA  DE  POTASIU  

În practică s-a constatat că un mg de fier este precipitat de 6-9 mg ferocianură de potasiu. Din cauza iregularităţii reacţiei şi a faptului
că nu tot fierul se află într-o stare imediată precipitabilă, este necesară determinarea dozei de ferocianură prin încercări prealabile de laborator.
Tratamentul de deferizare a vinului se execută de persoane autorizate care poartă răspunderea asupra calităţii vinului tratat. Vinurile ce
urmează a fi deferizate cu ferocianură de potasiu trebuie să fie omogene, debarasate de tulburări anormale, stabile biologic şi păstrate la
adăpost de aer. Tratamentul se aplică numai vinurilor albe şi roze, între primul şi al doilea pritoc. Tratamentul cu ferocianură de potasiu
produce şi ameliorarea gustativ-olfactivă a vinurilor tinere. La vinurile evoluate, tratamentul modifică buchetul vinurilor fine la învechirea în
sticle.

02.12.14  
LACTAŢII  

Lactatul de sodiu poate fi folosit în industria alimentară ca umectant (bombonerie),

plastifiant (1,5-2% la checuri cu structură spongioasă şi la fabricarea cazeinei), agent higroscopic,
anticoagulant, substanţă tampon (bombonerie), inhibitor de coroziune, antiseptic.

Lactatul de calciu se utilizează ca acidifiant, stabilizator al sucurilor şi extractelor de fructe şi

vegetale, la obţinerea băuturilor, siropurilor precum şi ca agent de plastifiere la fabricarea brânzeturilor.
Lactatul de calciu se utilizează şi pentru întărirea fructelor înainte de a fi introduse în recipiente pentru a fi
sterilizate, cele mai bune rezultate fiind obţinute în cazul conservelor de carne.

55  
 5. E-URI PERICULOASE
Exista insa si E-uri care sunt periculoase pentru sanatate. Iata o lista cu E-urile
periculoase si interzise in multe tari europene:

-  sunt considerate cancerigene:

-  E131-colorant sintetic albastru

02.12.14  
-  E142- colrant verde acid brilant
-  E210-acid benzoic
-  E211-benzoat de sodiu
-  E212-benz. De potasiu
-  E213-benz. de calciu
-  E214-para hidroxi benz. De etil
-  E215, E217, E239,
-  E330acid citric;

- substante periculoase sunt: E102 (Vit. B2,), E110 (colorant galben oranj), E120,
E123, E124, E127;
- substante interzise sunt: E103, E111, E121, E125, E126, E130, E152, E181;
56  
- substante care provoaca o crestere a presiunii arteriale: E250, E251, E252;
- substante care provoaca reactii ale pielii sunt: E230, E232, E233 si eczeme: E311,
E312.
 SUPORT VIDEO:

h[p://www.slideshare.net/ClassiDiVi[oriaPah/addiAvi-­‐alimentari  
 
h[ps://www.youtube.com/playlist?list...    

02.12.14  
h[ps://www.youtube.com/watch  v=6hSW3ExaLxY&list=PL7C9B529F563AE036&index=2        
h[ps://www.youtube.com/watch?v=6hD8wQphnIo&list=PL7C9B529F563AE036    

h[p://www.tkk.it/adal/add_alim.htm    lista  adiAvilor  :  A-­‐permiși,  E-­‐  de  evitat  

57  
 02.12.14  
58  
 02.12.14  
59  
 02.12.14  
60  
 02.12.14  
61  
 02.12.14  
62  
 02.12.14  
63  
 02.12.14  
64  
 02.12.14  
65  
 02.12.14  
66  
 02.12.14  
67  
 02.12.14  
68  
 02.12.14  
69  
„Cunoaşterea  ne  conferă  puterea  de  a  acţiona  pentru  a  
ne  transforma  viaţa  în  bine,    

02.12.14  
repede    
şi  eficient”.  

70