Sunteți pe pagina 1din 137

Nicolae POPESCU

PSIHOSOMATICĂ CONSONANTISTĂ
ContribuĠia doctorului ùtefan Odobleja adusă conceptului de
psihosomatică

1
2
NICOLAE POPESCU

PSIHOSOMATICA CONSONANTISTĂ
ContribuĠia doctorului ùtefan Odobleja adusă
conceptului de psihosomatică

Edi‫܊‬ia a II-a completată ‫܈‬i adăugită


(în limba română)

EDITURA UNIVERSITARIA
Craiova, 2016

3
Copyright © 2016 Editura Universitaria
Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria.

PrefaĠată: dr. NICOLAE POPESCU

Tehnoredactare: ing. CORNELIA CIUCIU

Coperta I. ing. Cornelia CIUCIU; InteracĠiuni psihosomatice.


Sursa: adaptare după ùt. Odobleja (1982): Psihologia consonantistă,
Ed. ùtiinĠifică úi Enciclopedică, Bucureúti, p. 425.

4
Motto:
,,Să speri întotdeauna. Să nu descurajezi. Dacă prezentul nu oferă
recompense, renunĠă să te mai gândeúti la aceasta: trăieúte în viitor...
cultivă elanul, aspiraĠia către scopurile mari” - ùtefan Odobleja

5
6
1. CUVÂNT ÎNAINTE

Prima ediĠie a acestei lucrări a apărut în limba engleză, în editura de


cercetare academică „LAMBERT Academic Publishing” (LAP),
Saarbrücken, Germania, sub titlul: „Consonantist Psychosomatics”.
Prin apariĠia celei de-a doua ediĠii, adăugită, în limba română, se
doreúte a se face cunoscută românilor vasta operă a doctorului ùtefan
Odobleja, „Psihologia consonantistă”, care prin caracterul său
multidisciplinar úi integrativ, datorat legii reversibilităĠii (feedback-ului) úi
fenomenului de rezonanĠă are valoare în prezent dar úi în viitor.
Lucrarea de faĠă scoate în evidenĠă aplicaĠiile în medicină a ideilor lui
ùtefan Odobleja, considerând opera, o adevarată abordare psihosomatică, cu
un titlu sugestiv „Psihosomatica consonantistă”. Edi‫܊‬ia de fa‫܊‬ă cuprinde
lucrări ale unor personalităĠi útiinĠifice ce au fost prezentate la simpozioane
organizate de „FundaĠia ‫܇‬tefan Odobleja”, al cărui preúedinte este
ing. ùtefan Odobleja, fiul marelui savant.
Cu această ocazie aduc mul‫܊‬umiri fiului meu dr. Grigore-Alexandru
Popescu, care m-a sprijinit în realizarea lucrării de faĠă úi doamnei ing.
Cornelia Ciuciu pentru contribuĠia adusă la tehnoredactarea acesteia.

Autorul

7
8
2. PREFAğĂ

Interesul pentru ùtefan Odobleja úi pentru opera sa l-am avut încă de


la liceu, eu fiind coleg cu viitorul inginer Radu CâlĠea, al carui tată era
medic dermatolog, vecin ‫܈‬i prieten cu dr. ùtefan Odobleja cu care avea lungi
discuĠii pe tema operei savantului. În anul 1968 am văzut acasă la colegul
meu, cele două volume în original, ,,Psichologie consonantiste”, tipărite în
limba franceză la Lugoj, prin contribuĠie proprie, úi difuzate prin ,,Libraire
Maloine” din Paris în anii 1938 - 1939, pe care le primise tatăl colegului,
dr. Constantin CâlĠea de la vecinul său dr. ùtefan Odobleja din strada
Decebal nr. 72 astăzi strada ùtefan Odobleja.
Întâmplarea a făcut să urmez acelaúi liceu cu marele savant, Colegiul
naĠional ,,Traian” din Drobeta Turnu Severin, dar la o distanĠă de 50 ani,
după care, am urmat aceeaúi facultate úi anume Facultatea de Medicină úi
Farmacie din Bucureúti, Institutul Medico-Militar. Astfel, am urmat o
carieră militară ca úi ‫܇‬tefan Odobleja, numai că acesta a parcurs o perioadă a
carierei sale de medic militar în cel de-al doilea razboi mondial, atât pe
frontul de est cât úi după întoarcerea armelor, pe frontul de vest, iar eu,
mi-am desfă‫܈‬urat activitatea ca medic militar numai pe timp de pace.
În anul 1981, la Institutul Medico-Militar, fiind la un curs, am adus
fotografii ‫܈‬i documente reprezentând momente din via‫܊‬a ‫܈‬i activitatea
marelui savant, la muzeul marilor personalităĠi ale medicinei militare
româneúti, unde, úi-a găsit locul pe deplin meritat cel care a avut prima
viziune cibernetică generalizată úi a elaborat prima psihologie cibernetică.
În perioada 1999-2006 am realizat o cercetare la efectivele PoliĠiei
de Frontieră unde lucram ca medic militar, inspirat de lucrarea lui ùtefan
Odobleja úi sub îndrumarea regretatului prof.dr. Mircea Ancuúa.
Omul în evoluĠia sa a fost úi este într-un permanent proces de
adaptare la schimbările din mediul înconjurător (geografic, climatic, social),
care pot acĠiona asupra sa ca agenĠi etiologici cu rol de trigger, proces
definit de Hans Selye ca ,,sindromul general de adaptare”, úi de ùtefan
Odobleja în ,,Psichologie consonantiste”, termenii consonanĠă-disonanĠă,
având semnificaĠia echilibrului sănătăĠii.
MotivaĠiile pentru care am optat ca tema tezei de doctorat să poarte
titlul ,,Factorii de stres profesionali úi posibila apariĠie a patologiei
psihosomatice úi comportamentale la efectivele PoliĠiei de Frontieră” se
pot grupa în patru categorii legate de profesie, activitatea ca militar,
perioada de tranziĠie de la economie centralizată la democraĠie úi economie
de piaĠă precum úi cea psihosomatică ca modalitate preferenĠială de abordare
a pacienĠilor în perspectiva aprofundării studiilor pe această direcĠie.
9
A. Prima este profesia de bază úi anume medicina de familie, înainte
de care am lucrat ca medic generalist în diferite structuri militare. Medicul
de familie (MF) asigură accesibilitatea pacienĠilor la asistenĠă medicală, cel
care, venind primul în contact cu bolnavul, realizează o mare parte din
asistenĠa medicală curentă a populaĠiei. Spre deosebire de specialiútii de
profil, MF analizează bolnavul în toată integritatea lui dându-i astfel
posibilitatea să descopere legăturile dintre fenomene cum ar fi legătura
dintre factorii psihici úi cei somatici, în cadrul bolilor psihosomatice. Mai
mult el este cel care asigură continuitatea îngrijirilor medicale úi are
posibilitatea să cunoască aspectele pozitive úi negative cu care se confruntă
individul sănătos sau bolnav în familie úi societate, pe o perioadă lungă de
timp, de multe ori de la naútere úi până la moarte. Pe scurt, MF este
,,medicul familiei cu toate problemele sale”.
În acest context, el poate promova amplu úi autentic principiile
medicinei psihosomatice deoarece ,,nu există o mai veritabilă medicină
generală decât cea psihosomatică” iar ,,în ansamblu, medicina
psihosomatică este forma cea mai elaborată a medicinii generale” .
B. A doua motivaĠie este dată de activitatea ca militar (experienĠa)
care a început din perioada studenĠiei pe care am parcurs-o la Institutul
Medico-Militar din cadrul UMF Bucureúti (1970-1976) unde am cunoscut
rigorile unei instituĠii militare de învăĠământ úi am traversat fazele adaptării
la FS/AG specifici vieĠii militare.
După absolvire, am fost repartizat la o armă de elită din MApN,
,,grăniceri”, unde mi-am început cariera de medic militar (1976-1983). Pe
lângă activitatea de asistenĠă medicală curentă, promovarea úi păstrarea
sănătăĠii efectivelor asistate avea o importanĠă deosebită; pentru aceasta
trebuiau să fie cunoscuĠi foarte bine factorii de risc implicaĠi în
determinismul îmbolnăvirilor, dintre aceútia structura psihică a personalităĠii
militarilor (cadre úi militari în termen) era pe primul loc pentru că principala
atribuĠiune era misiunea de pază pe care grănicerul o executa având în
dotare armament úi muniĠie de război. Astfel, în cazul necunoaúterii stării de
sănătate psihice úi fizice se puteau crea premizele producerii unor
evenimente deosebite (dezertări, sau alte abateri, răniri uúoare sau grave prin
mânuirea neregulamentară a armamentului, omucideri, sinucideri, etc). Din
studiul periodic al morbidităĠii am putut aprecia că există o corelaĠie între
factorii de risc úi patologia înregistrată.
O perioadă de timp (1983-1989), am funcĠionat în cadrul organelor
militare teritoriale (CMJ), unde principala activitate a fost selecĠia úi
orientarea profesională a tinerilor la recrutare, a recruĠilor la încorporare úi a
tinerilor selecĠionaĠi pentru instituĠiile militare de învăĠământ.
Printre tehnicile úi metodele specifice folosite în selecĠie testele
psihologice ocupau un rol important în depistarea unor tulburări de

10
personalitate, personalităĠi premorbide, sau stabilirea aptitudinilor necesare
realizării repartiĠiei în unităĠile militare. BineînĠeles că, aceste testări
precedau o examinare medicală complexă iar cei cu diferite probleme
rezultate în urma testărilor erau supuúi unui interviu bine condus la cabinetul
de psihiatrie. Testele aplicate au fost cele de personalitate, nivel mental úi de
evaluare a stabilităĠii, integrării úi dinamismului.
O altă perioadă importantă pe care am parcurs-o în instituĠiile
militare este aceea în care am condus serviciul medical dintr-o mare unitate
de grăniceri (1989-2000). Pe lângă aspectele specifice de acordare a
asistenĠei medicale de urgenĠă úi curative în situaĠii speciale (misiuni,
aplicaĠii, trageri) úi cele de management sanitar, preocuparea principală a
fost sănătatea publică având ca obiect efectivele PoliĠiei de Frontieră. Dintre
scopurile principale enumerăm:
- promovarea sănătăĠii realizată prin măsuri sanogenetice în toate
unităĠile úi subunităĠile;
- ocrotirea sănătăĠii prin menĠinerea úi prevenirea îmbolnăvirilor;
- controlul morbidităĠii prin combaterea bolilor úi a consecinĠelor lor.
Putem afirma că activitatea medicului militar face parte din
domeniul medicinii sociale care este o ramură a medicinei úi o parte a
sănătăĠii publice, având ca obiect studiul stării de sănătate a militarilor
asistaĠi, în corelaĠie cu factorii de risc care o influenĠează. Pe scurt, stabileúte
diagnosticul de sănătate úi factorii etiologici.
În această perioadă am avut posibilitatea de a urmări în centrele de
instrucĠie, modul de adaptare al recruĠilor repartizaĠi de centrele militare, la
rigorile vieĠii militare.
Ultimii doi ani (2000-2001) de activitate curentă ca militar i-am
petrecut la cabinetul medical al IJP MehedinĠi, (poliĠie) având astfel
îndeplinite condiĠiile de a-mi forma o imagine globală a influenĠelor
factorilor de stres profesional asupra sănătăĠii salariaĠilor din MAI. Această
concluzie a reieúit din studii efectuate, cu metode epidemiologice, asupra
distribuĠiei bolilor sau a factorilor de risc.
C. A treia motivaĠie se referă la faptul că, am fost contemporan cu
schimbările produse în societatea românească după evenimentele din 1989,
perioadă de tranziĠie úi implicaĠiile acesteia asupra sănătăĠii efectivelor
PoliĠiei de Frontieră, o adevărată psihologie a schimbării. A fost úi este o
experienĠă unică în istorie trecerea de la economie centralizată la democraĠie
úi economia de piaĠă fiind necesară, după 50 de ani, o schimbare radicală în
cultura materială úi cea spirituală, ultima cu rădăcini adânci în domeniul
útiinĠei, artei, literaturii, educaĠiei, moralităĠii, al conútiinĠei sociale în
general. Dacă schimbarea produsă în urmă cu aproximativ 50 de ani (1948-
1958) a adus în structurile militare indivizi cu o pregătire mediocră sau chiar
mai puĠin, în prezent cea mai mare parte au o pregătire superioară, chiar

11
dacă uneori superficială, cu o percepĠie diferită a FS/AS rezultaĠi din aceste
transformări. De aceea s-a impus încadrarea, după 1990, de psihologi în
unităĠile PoliĠiei de Frontieră cu care am iniĠiat diferite studii folosind teste
psihologice aplicate individual sau pe grupuri Ġintite pentru a depista
eventualii FS/AS ce influenĠau starea de sănătate a personalului.
Am sesizat că factorii psihici ocupă un loc important în determinismul
unor tulburări de adaptare, putând aprecia că a fost evidenĠiată o veritabilă
psihologie a sănătăĠii. Această afirmaĠie poate fi întărită de definiĠia pe care
Iamandescu I.B. o dă Medicinii Psihosociale conform căreia aceasta ,,priveúte
comportamentul de zi cu zi în raport cu interacĠiunea individului cu mediul
socio-familial-profesional, cercetând în plus explicaĠiile psiho-sociale ale
factorilor de risc pentru sănătate”. Adaptarea indivizilor la noua societate este
influenĠată de mai mulĠi factori, cei mai importanĠi fiind structura
personalităĠii, temperamentul, mentalităĠile úi nu în ultimul rând nivelul de
inteligenĠă, care, indiferent de pregătirea fiecărui militar (medie sau
superioară) aceasta intervine în percepĠia diferită a acĠiunilor FS/AS.
Persoanele cu nivel de inteligenĠă mai scăzut sunt incapabile să gestioneze
mecanismele de coping necesare limitării efectelor negative ale stresorilor
asupra organismului, având de asemenea úi o vulnerabilitate psihică mai
mare. Au existat situaĠii în care militari în termen sau chiar cadre, datorită
unor reacĠii dezadaptate la schimbările socio-economice úi implicit datorită
modificării produse în statutul fiecărui individ în parte, au apelat la soluĠia
extremă, sinuciderea.
D. O a patra motivaĠie, la fel de importantă în alegerea temei de
doctorat, a fost dorinĠa de a continua studiul úi a aprofunda cunoútinĠele
despre influenĠele FS/AS asupra sănătăĠii în general pentru a putea deveni
un domeniu preferenĠial în activitatea profesională alături de noile
descoperiri útiinĠifice care dovedesc din ce în ce mai mult că în medicină
concepĠia psihosomatică stă la baza diagnosticului úi tratamentului omului
bolnav. Pe acelaúi drum l-am sfătuit să meargă úi pe fiul meu, Grigore-
Alexandru Popescu, medic chirurg la început de carieră, care m-a sprijinit la
realizarea acestei lucrări.
La nivelul cabinetului de medicină de familie în care îmi desfăúor
activitatea, abordarea holistică a pacientului creúte eficienĠa diagnostică úi
terapeutică iar la catedra de kinetoterapie din Centrul Universitar Drobeta
Turnu-Severin a UniversităĠii din Craiova unde am predat, am constatat că,
tehnicile úi metodele fizical-kinetice sunt mijloace eficace de ameliorare a
stresului în contextul psiho-somato-psihic. Medicul, psihologul,
kinetoterapeutul pe de o parte (echipa de îngrijiri) úi pacientul pe de altă
parte realizează împreună un parteneriat care va face să avanseze
psihosomatica mileniului III.
Autorul

12
3. RECENZIA LUCRĂRII „CONSONANTIST
PSYCHOSOMATICS”1
Prof.univ. Ioan Bradu Iamandescu

Dr. Nicolae Popescu,


Dr. Grigore-Alexandru Popescu,
Ed. Lambert, Saarbrucken, Germania, 2015

Doctorul Nicolae Popescu, medic primar de Medicină de Familie- cu


preocupări útiinĠifice în domeniul psihosomaticii, încununate printr-o teză de
doctorat având ca temă factorii psihosociali de risc pentru sănătate, specifici
activităĠii poliĠiútilor de frontieră - a editat alături de fiul său - de asemenea
medic, chirurg, dr. Grigore-Alexandru Popescu, o carte semnal, de mici
dimensiuni, cu privire la un mare medic savant român, încă insuficient
cunoscut în patria noastră dar úi în străinătate.
Este vorba despre medicul severinean ùtefan Odobleja, a cărui uriaúă
personalitate útiinĠifică este, în prezent, ameninĠată de valul uitării, în ciuda
dimensiunii internaĠionale a unei opere insuficient explorată datorită nu
numai dimensiunii sale, cuprinzând 50.000 de pagini, dar úi trecerii timpului
de la data lansării ei iniĠiale (1938) , la Paris.
Lucrarea doctorilor Popescu a apărut în limba engleză în editura de
cercetare academică ,,Lambert Academic Publishing” (LAP), Saarbrucken,
Germania. Autorii au dorit a se face cunoscută întregii lumi, vasta operă a
doctorului ùtefan Odobleja, ,,Psihologia consonantistă”, care – prin
caracterul său multidisciplinar úi integrativ, datorat legii reversibilităĠii
(feedback-ului) úi fenomenului de rezonanĠă - are valoare atât în prezent cât
úi în viitor.
Prin această contribuĠie editorială adresată lumii útiinĠifice
internaĠionale sunt scoase în evidenĠă aplicaĠiile în medicină ale operei lui
Odobleja, ea putând fi echivalată de către cei doi autori cu un adevărat tratat
de psihosomatică, având un titlu sugestiv ,,Psihosomatica consonantistă”,
fiind astfel evidenĠiată contribuĠia doctorului ùtefan Odobleja la conceptul
actual de psihosomatică.
Această opinie a autorilor s-a bazat pe studiul lor de tip observaĠional
care a investigat interrelaĠiile dintre psihosomatică úi psihologia
consonantistă.

1
Articol apărut în Revista Medicală Română-volumul LXII, Nr. 4, An 2015

13
Autorii au subliniat faptul că ùtefan Odobleja (1902-1978), medic
militar (devenit academician post mortem) a fost recunoscut tardiv pe plan
internaĠional (1978) ca fiind părintele ciberneticii generalizate úi creatorul
psihociberneticii, meritând un loc cu totul deosebit în istoria ciberneticii dar
úi a psihosomaticii.
Psychologie consonantiste (880 pp), tipărită în limba franceză la
Lugoj, în două volume, în anii 1938-1939, a fost difuzată prin „Librairie
Maloine” din Paris.
În anul 1978 la Congresul internaĠional de Cibernetică úi Sisteme de
la Amsterdam, s-au aniversat 30 de ani de cibernetică úi a fost lansată
medalia ,,Norbert Wiener”. Cu această ocazie i s-a recunoscut lui ùtefan
Odobleja prioritatea mondială a ideii unei cibernetici generalizate, cu 10 ani
înainte de N. Wiener, a cărui cibernetică este de fapt aplicaĠia în tehnică a
ciberneticii generale.

În opera sa vastă ,,Psihologia consonantistă”, utilizează nouă legi


universale (echivalenĠei, echilibrului, compensaĠiei, reacĠiei, oscilaĠiei,
reversibilităĠii, inerĠiei, consonanĠei, transformării) având la bază
fenomenul de rezonanĠă. Este primul care a încercat să aplice legea
feedback-ului (legea reversibilităĠii) în natură úi societate, la cât mai multe
domenii útiinĠifice: filozofie, biologie, psihologie, sociologie, economie
politică, matematică úi chiar medicină (psihoneurologia, psihofiziologia,
psihopatologia, interpsihologia), ceea ce ne ajută să înĠelegem mai uúor,

14
interrelaĠiile dintre factorii biologici, psihologici úi sociali, a conexiunilor
dintre psihic úi somatic, în practica medicinii psihosomatice, cu mult
înaintea modelului bio-psiho-social al lui George Engel (1974).
Sintagma psihosomatică consonantistă ne ajută să descifrăm circuitul
psiho-somato-psihic exprimat în plan psihofiziologic úi clinic în opera lui
ùtefan Odobleja.
Este notabil faptul că autorii acestei lucrări succinte, menită să atragă
atenĠia lumii medicale - de fapt lumii útiinĠifice - internaĠionale, sunt printre
cei mai marcanĠi úi mai activi membri ai asociaĠiei útiinĠifice numită
,,Academia de Cibernetică úi Sistemologie ùtefan Odobleja”, reactivată la
Drobeta Turnu-Severin de către ing.ùtefan Odobleja jr., preúedinte al
FundaĠiei ,,ùtefan Odobleja”, fiul savantului, în a cărei componenĠă se află o
serie de personalităĠi din lumea útiinĠelor medicale, filosofice, psiho-sociale,
matematice, tehnice, etc. din Ġara noastră úi străinătate. Obiectivele principale
ale acestui for interdisciplinar sunt studierea în profunzime a operei lui
Odobleja precum úi difuzarea ideilor savantului în Ġară úi peste hotare.

15
16
4. CINE ESTE DOCTORUL ùTEFAN ODOBLEJA ?
ùtefan Odobleja s-a născut la data de 03.10.1902 în comuna Izvorul
Aneútilor, sat Valea HoĠului, din judeĠul MehedinĠi, România, astăzi
localitatea purtând numele ùtefan Odobleja.
Urmează clasele primare în satul natal, iar cursurile liceale la
Colegiul naĠional ,,Traian” din Drobeta Turnu-Severin.
În anul 1922 devine student al FacultăĠii de Medicină din Bucureúti
ca bursier la Institutul Medico-Militar. În anul 1928 susĠine teza de doctorat
intitulată ,,Accidentele de automobile”, lucrare elaborată la Institutul
Medico-legal, obĠine titlul de doctor în medicină úi chirurgie prin
prezentarea lucrării în faĠa unei comisii prezidată de prof.dr. Mina Minovici.
Ca medic militar, funcĠionează prin diferite garnizoane din Ġară
(Brăila, Tr. Severin, Lugoj, Dorohoi, Turda, Târgoviúte, Cernavodă). În
această perioadă, devine colaborator al Revistei sanitare militare, în paginile
căreia sunt găzduite două studii úi anume „Procedeu practic pentru a
împiedica aburirea oglinzilor laringoscopice”, în nr. 11-12 din anul 1928 úi
„AplicaĠiile gravitaĠiei în terapeutică”, în nr. 4 din anul 1929. Cel de-al
doilea studiu era o dezvoltare a cercetărilor sale care au făcut obiectul tezei
susĠinută de el public în Bucureúti în vara anului 1928 úi care era intitulată:
„Atitudinea corpului úi secreĠia sudorală”. Tot în anul 1929, publică studiul
intitulat: „Metodă de transonanĠă toracică” în care formulează aúa numita
lege a reversibilităĠii (Buletinul medico-terapeutic,1 mai 1929).
În anul 1935, după ce a editat la Lugoj lucrarea „La phonoscopie,
nouvelle methode d’exploration clinique”, care plasează fonoscopia printre
cele mai eficiente metode de diagnosticare, o tipăreúte úi la Editura Gaston
Doin din Paris. Ulterior, dezvoltă unele dintre ideile cuprinse în lucrare, într-un
studiu publicat în Revista sanitară militară nr. 2 din 1936, sub titlul
„Fonoscopia úi semiologia acustică”. Fonoscopia a fost distinsă cu premiul
„Medic general doctor Papiu Alexandru”.
În anul 1937 participă la cel de-al IX-lea Congres InternaĠional de
Medicină úi Farmacie Militară care a avut loc la Bucureúti cu comunicarea:
„Demonstration de phonoscopie”, primită cu mult interes de doctor
W.S. Bairbridge, úeful delegaĠiei americane. Distribuie cu acest prilej,
participanĠilor la congres, un prospect în limba franceză anunĠând apariĠia
lucrării: „Psychologie consonantiste”.
Deschidem o paranteză despre termenul de fonoscopie, termen
introdus de ùtefan Odobleja care trebuie considerat úi un precursor al
ecografiei, ecografie ce are ca sinonime ultrasonografia úi sonografia de

17
diagnostic, deoarece a apreciat că acest termen se potrivea cel mai bine
fenomenelor acustice utilizate la acea vreme în medicină. ùtefan Odobleja
defineúte fonoscopia ca o nouă metodă de diagnostic, o semiologie acustică
care trebuie să fie completată úi perfecĠionată odată cu progresul
tehnologiilor, prin introducerea instrumentelor de precizie care îúi aúteaptă
inventatorii, intuind astfel ecograful contemporan.
Academicianul studiază sistematic úi experimentează modul în
care sunetul îúi modifică caracteristicile când traversează organismul
uman, putându-se astfel, identifica atât forma cât úi consistenĠa diferitelor
organe úi unele procese. Aceste experimente nu le-a realizat cu sunete cu
frecvenĠe înalte (ultrasunete) ci cu frecvenĠe joase produse prin ,,lovire”
sau „plescăit” pe diferite suprafeĠe ale corpului. PercepĠia sunetului
modificat (ecoul) a efectuat-o cu urechea pe partea opusă. El precizează
că, între 40.000-100.000 vibraĠii/secundă, urechea nu mai percepe
sunetele úi le numeúte „ultrasonore”. Investigarea cu ultrasunete era
folosită încă de atunci în inginerie úi domeniul militar, cu mult timp
înaintea aplicării lor în domeniul medical cu ajutorul ecografului.
Referindu-ne la continuarea cercetărilor în domeniul de referinĠă
precizăm că energia ultrasonică a fost aplicată pentru prima dată în scop
medical, în relaĠia cu pacientul de dr. George Ludwig în anul 1940 la „Naval
Medical Research Institute, Betscheda, Maryland”. Prima aplicaĠie pur
imagistică este apoi realizată de medicul Karl Theodore Dussik (1942-1947)
de la Universitatea din Viena, o metodă pe care o numeúte
„hiperfonografie”. ùtefan Odobleja a lansat aceste idei încă din anul 1935.
Între anii 1937-1938 se remarcă printre preocupările savantului,
dorinĠa de a contribui la îmbunătăĠirea structurii úi activităĠii instituĠiei
militare româneúti din care făcea parte. În acest sens publică o serie de studii
în revista Spirit militar modern, precum „Teoria úi practica”, aúa cum era
intitulat studiul său publicat în nr. 1/1938 al revistei amintite, abordând
problematica definirii celor două noĠiuni úi al interdependenĠei lor obiective.
Într-un alt articol, publicat în nr. 5-6/1939 al aceleiaúi reviste, sub
titlul „Cantitate úi calitate” el analizează raportul dintre cele două noĠiuni úi
rolul lor în selecĠionarea cadrelor militare. Studiile sale de psihologie
militară au fost continuate până la izbucnirea războiului, printre acestea
numărându-se úi cel publicat sub titlul „Simetria úi dualismul războiului”.
Lucrarea sa de referinĠă „Psychologie consonantiste” apare în două
volume, la Paris, Libraire Maloins, 1938-1939, totalizând 880 de pagini.
După război dorind să se consacre activităĠii de cercetare, se retrage din
armată în anul 1946 úi începe redactarea unei lucrări de mari proporĠii,
„Logica rezonanĠei”, pe care nu va reuúi să o definitiveze .

18
În anul 1975, la al treilea Congres InternaĠional de Cibernetică,
desfăúurat la Bucureúti a prezentat comunicarea „Cibernetica úi Psihologia
consonantistă”, tipărită în lucrările congresului (Springer Verlag, 1976),
pregătind úi o carte pe această temă, publicată postum (Editura Scrisul
românesc, Craiova,1978). Deoarece boala l-a reĠinut să participe la al
patrulea Congres InternaĠional de Cibernetică de la Amsterdam (21-25
august 1978), trimite o nouă comunicare „Diversitate úi unitate în
cibernetică”, care a fost prezentată de ing.Stelian Bajureanu úi obĠine
recunoaúterea internaĠională de precursor al ciberneticii. B.H. Rudall de la
University of Wales, care a prezidat sesiunea, spunea: „Lucrarea dr.
Odobleja a fost foarte bine primită... S-a exprimat un mare interes úi
apreciere faĠă de Psihologia consonantistă”.
Academia Română recunoaúte meritele savantului ùtefan Odobleja úi
în anul 1990 i se acordă titlul de membru post mortem al Academiei Române.

19
5. ùTEFAN ODOBLEJA - CARIERA MILITARĂ2

Grl.(r) medic Ion Drăguúin, preúedintele AsociaĠiei Medicilor úi


Farmaciútilor OfiĠeri în Rezervă din România-lucrare prezentată la
Simpozionul ,,Эtefan Odobleja- eternitate la timpul prezent”, 12-14
octombrie 2012, Drobeta Turnu-Severin.

Grl.(r) medic Ion Drăguúin, în prim plan

Despre ùtefan Odobleja s-a scris mult sub aspectul analizei


contribuĠiei sale fundamentale în domeniul cercetării útiinĠifice. Mai puĠin
cunoscută este informaĠia referitoare la viaĠa sa de medic militar, la modul
cum a fost percepută personalitatea sa în contextul vieĠii ostăúeúti. Este
interesant de relevat faptul că, marile personalităĠi ale útiinĠei, artei, culturii,
vieĠii politice româneúti au străbătut de-a lungul vieĠii lor o perioadă în care
s-au aflat în postura inedită de militar, de subordonat úi în situaĠii de limită,
atunci când au participat la campanii în primul sau cel de-al doilea război
mondial, fie ca ofiĠer de rezervă, fie ca militari cu statut permanent în
structurile armatei române. În aceste perioade prestaĠia lor a fost apreciată
de către cei cărora li se subordonau. Din cauza lipsei de pregătire de
specialitate, comandanĠii fac foarte puĠine referiri la activitatea útiinĠifică.
Este cazul lui Odobleja, Octav Onicescu, Horia Hurubei, Anghel Rugină,

2
Referatul a fost intocmit după materialul cules de colonel Nicolaescu, din arhivele MApN
úi transmis FundaĠiei ,,ùtefan Odobleja” Dr. Turnu-Severin prin dl. grl.(r) Niculae Spiroiu,
reprezentant al FundaĠiei ,,Guúă”

21
George Emil Palade, etc; iar la cea literară ne referim la Mihail Sadoveanu,
Camil Petrescu, Victor Ion Popa, Mihai Moúandrei, etc; de asemenea la
activitatea artistică ne referim la George Vraca, Oscar Han, Ion Jalea. La
acĠiunea politică a unor lideri ai vieĠii politice româneúti din secolul trecut
amintim pe I.C. Brătianu, Ion Mihalache, Nicolae Titulescu ú.a. Ne-am
referit numai la câteva personalităĠi reprezentative

ùtefan Odobleja la absolvirea facultăĠii

pentru elita românească úi despre care s-au păstrat în arhiva militară mărturii
valoroase ale participării lor la evenimente cruciale din istoria românilor în
secolul XX.
ùtefan Odobleja face parte din această categorie de personalităĠi, iar
cunoaúterea traseului urmat de cariera sa militară este, credem, necesară úi
benefică pentru conturarea unui portret complet al celui care a dus faima
útiinĠei româneúti dincolo de hotarele Ġării.
Memoriul original, cum este cunoscut în epocă dosarul personal,
conĠine oglinda activităĠii unui cadru militar de la intrarea pe băncile úcolii
de ofiĠeri, activi sau în rezervă, úi până la scoaterea sa din evidenĠa armatei
române din diferite motive: pensionare, trecere în rezervă din alte
considerente decât vârsta, demisie, etc. În memoriul original al lui ùtefan
Odobleja, se găsesc foile calificative ale evaluării activităĠii sale, din
momentul admiterii lui în Institutul Sanitar Militar úi până la trecerea sa în
rezervă cu gradul de locotenent colonel medic, în anul 1946. El ne
descoperă un Odobleja aúa cum a fost perceput ce către numeroúii

22
comandanĠi cărora le-a fost subordonat în multe unităĠi militare în care a
îndeplinit funcĠia de medic în timp de pace sau de război.
ùtefan Odobleja, la 1 decembrie 1921, susĠine cu succes probele
examenului de admitere la Institutul Sanitar Militar. Prin decizia
ministerială nr. 927, este înscris pentru a frecventa cursurile anului I ale
institutului, primind úi o bursă care-i va permite să se prezinte în luna iulie
1922 la facultate. Lipsa mijloacelor materiale a determinat, credem, în
mare măsură, opĠiunea sa de a urma cursurile unei instituĠii militare de
învăĠământ. Pe parcursul anilor de facultate el se bucură, datorită
conútiinciozităĠii úi calităĠilor sale intelectuale, de aprecieri deosebite din
partea ùefilor Institutului Sanitar Militar úi a Inspectoratului de Studii.
Caracterizându-l, în 1924, cu ocazia acordării gradului de sublocotenent,
primul nota despre Odobleja: ,,Acest student militar a trecut la timp
examenele. Merită a ,,înainta”, iar cel de-al doilea făcea o descriere
sugestivă a principalelor trăsături ale personalităĠii sale, apreciindu-l ca
fiind: ,,inteligent, cumpănit úi muncitor”. Preocuparea sa pentru studiu va
fi deosebit de asiduă, ea îmbogăĠindu-se cu experienĠa căpătată în clinicile
Spitalului Militar Central unde úi-a continuat studiile de medicină internă
úi unde efectuează o serie de cercetări clinice. În acelaúi timp, studentul
Odobleja audiază cursurile unor somităĠi ale lumii medicale militare
româneúti din acea vreme, printre care se numărau colonelul
Dimitrie Noica, căpitanul Dimitrie Bagdasar, generalii Constantin Iliescu,
Alexandru Papiu úi alĠii.
Referindu-se la această perioadă a devenirii sale, savantul
mărturisea: ,,Am fost un úoarece de bibliotecă, nici nu vă imaginaĠi unde se
pot găsi informaĠii. Chiar úi într-o umilă bibliotecă dintr-un sat îndepărtat,
prin casele oamenilor úi chiar prin cărĠile uitate în rafturile unui regiment de
infanterie...” La absolvirea institutului, foaia calificativă întocmită pentru
acordarea gradului de sublocotenent úi a titlului academic de medic face
referiri la rezultatele deosebite obĠinute de tânărul absolvent: ,,Sănătos úi
rezistent. Inteligent, cumpătat úi muncitor. Foarte bun student, a absolvit
prin examene facultatea în sesiunea din ianuarie 1928 úi a fost propus pentru
înaintare la gradul de medic locotenent elev, pe data de 1 februarie 1928,
conform articolului 52 din Regulamentul Institutului Sanitar Militar. A
susĠinut cu succes la data de 14 iunie 1928 teza pentru doctoratul în
medicină úi chirurgie, obĠinând titlul academic cu nota 9 (nouă). Foarte bun
militar, posedă o educaĠie aleasă, conútiincios în îndeplinirea serviciului.
Promite a deveni un foarte bun medic militar”. În finalul aprecierii,
directorul institutului concluziona: ,,element bun, disciplinat úi posedă o
solidă pregătire profesională. Va fi un bun medic militar”. Odată încheiate
studiile academice, Odobleja este trimis, din iulie 1928 până la
23
23 decembrie acelaúi an, să urmeze cursul de instrucĠie sanitară pe care-l
frecventează cu regularitate, obĠinând la sfârúit media generală 7,19 úi fiind
promovat al 21-lea din 61 de ofiĠeri cursanĠi. În perioada frecventării acestui
curs are loc úi un incident neplăcut, consemnat în foaia calificativă, úi anume
pedepsirea sa cu trei zile de arest, la 14 octombrie 1928, de către Inspectorul
general al Serviciului Sanitar al Armatei, pentru participare la manevrele de
gaze în Ġinută neregulamentară.
Prima unitate în care îúi începe cariera de medic militar proaspătul
locotenent ùtefan Odobleja este Regimentul de Pontonieri din Garnizoana
Brăila. Debutul în profesie este bine apreciat de către superiorii săi dar lipsa
de cazuistică interesantă face să i se aducă unele mici reproúuri,
considerându-se că altul ar fi mediul propice pentru realizarea lui
profesională úi pentru punerea în valoare a calităĠilor sale. O afirmă chiar
comandantul regimentului, care consemna, la sfârúitul primului an de
activitate al tânărului medic: ,,Deúi de aparenĠă slabă, are aptitudini fizice
pentru a rezista serviciului în campanie. Inteligent, cu o frumoasă cultură
generală úi personală. Nu prea conútiincios în executarea ordinelor. A fost
întrebuinĠat ca ajutor al medicului corpului úi la diferite corpuri de trupă din
garnizoană. Activitatea sa în Regiment a fost cam mică, dar totuúi cred că nu
îi place serviciul la un corp de trupă. Cred că ar fi de un mare folos pentru
instituĠia armatei dacă ar fi întrebuinĠat la un spital militar”. Concluzia
comandantului de regiment era probabil determinată úi de preocupările
útiinĠifice ale lui ùtefan Odobleja care devine chiar din acel an colaborator al
Revistei Sanitare Militare. În paginile acesteia sunt găzduite două studii úi
anume: ,,Procedeu practic pentru a împiedica aburirea oglinzilor
laringoscopice”, în numărul 11-12 din anul 1928, úi ,,AplicaĠiile gravităĠii în
terapeutică”, în numărul 4 din 1929. Primul studiu vădea preocupările sale
pentru perfecĠionarea instrumentarului de clinică, propunând pentru
combaterea aburirii oglinzilor laringoscopice un procedeu simplu, care le
înlocuia pe cele folosite până atunci úi care se dovediseră greoaie úi
nepractice. Plecând de la constatări simple, la îndemâna oricui, el propunea
folosirea unei pelicule de săpun uscat care prevenea aburirea instrumentului
medical úi asigura în acelaúi timp sterilitatea oglinzii. Cel de-al doilea studiu
era o dezvoltare a cercetărilor sale care făcuseră obiectul tezei susĠinute în
Bucureúti în vara anului 1928 úi care fusese intitulată: ,,Atitudinea corpului
úi secreĠia sudorală”. Prin acest studiu el demonstra influenĠa gravitaĠiei nu
numai asupra secreĠiei sudorale, ci úi concluzia că ,,hiperfuncĠionarea în
superclivitate úi hipofuncĠionarea în declivitate ar fi o lege generală care s-ar
aplica tuturor funcĠiilor celulare sau organice. HiperfuncĠionarea în
declivitate ar fi în acelaúi timp calmantă úi nutritivă, invers de superclivă... úi
putem spune-afirmă el în studiul său - că poziĠia superclivă este nu numai o
24
poziĠie evacuatoare, antiflogistică, decongestionantă, úi hemostatică, ea este
în plus hiperfuncĠională-celulară (stimulentă úi hipersecretorie). Invers,
poziĠia declivă cunoscută ca poziĠie de scurgere, de drenaj úi congestionantă
ar fi pe deasupra o poziĠie hipofuncĠională, (calmantă) hiposecretorie úi
favorizantă a nutriĠiei úi a reparaĠiilor celulare”.
Aprecierile úefilor săi cu privire la cunoútinĠele sale teoretice úi la
pasiunea sa pentru studiu sunt prezente úi în anul următor, când úeful
Serviciului sanitar al Corpului 2 Armată în subordinea căruia se găsea
Regimentul de Pontonieri Brăila, nota: ,,Cu frumoasele sale cunoútinĠe
medicale teoretice cred că ar aduce instituĠiei servicii mai reale într-un
spital, fiind prea puĠin energic pentru serviciul la trupă. Este un bun ofiĠer
sanitar, are pregătirea necesară, hotărât aúi înmulĠi cunoútinĠele medicale úi
dacă va continua va aduce foloase instituĠiei”.

ùtefan Odobleja, tânăr ofiĠer medic

Anul 1930 semnifică pentru ùtefan Odobleja începutul periplului său


prin multe unităĠi militare în care úi-a desfăúurat activitatea de-a lungul
perioadei de 18 ani cât a servit în armată.
La 1 octombrie 1930 el este mutat la cerere în Regimentul 95
Infanterie din Turnu Severin. Aprecierile noilor comandanĠi se înscriu pe
linia celor din perioada anterioară, ele scoĠând în evidenĠă aspecte pozitive
ale activităĠii sale ca medic ajutor al medicului de regiment, dar úi unele
reproúuri generate mai ales de lipsa de experienĠă a tânărului locotenent. În
acelaúi timp apar cu obstinaĠie úi reproúuri cauzate de preocupările sale
útiinĠifice, care, în opinia celor ce îi erau úefi, ar fi grevat prestaĠia sa de

25
supraveghetor la starea de sănătate a personalului unităĠii, căreia nu-i acorda
suficientă atenĠie. În acest sens, úeful serviciului sanitar al Diviziei 19
Infanterie nota, la sfârúitul anului 1931: ,,Medicul locotenent Odobleja
ùtefan este un medic în formaĠiune, arată multă bunăvoinĠă úi pricepere, aúa
că, pus în subordinele unui medic mai bătrân, se poate socoti ca un bun
medic militar. Este drept că un regiment de infanterie cu efectivul său destul
de mare este prea mult pentru un medic locotenent, aúa că, dacă pe ici pe
colo, acest medic nu a fost la înălĠime, totuúi, graĠie eforturilor sale, conduse
úi controlate de către organele superioare tehnice, starea sanitară a corpului
său a fost cât se poate de satisfăcătoare... La manevre l-am văzut mereu cu
trupa sa, ocupându-se îndeaproape de starea sanitară a oamenilor”.
Anul 1933 a adus mutarea sa disciplinară în Regimentul 17
Infanterie. Dosarul personal nu conĠine nici un fel de detalii cu privire la
motivele acestei mutări. Unele informaĠii parvenite ulterior comandantului
său le apreciază ca fiind de ordin sentimental. La noua unitate este primit
fără nici un fel de resentimente úi apreciat ca atare, consemnându-se după
primul an de activitate, faptul că ,,a îndeplinit funcĠia de medic ajutor al
Regimentului de care s-a achitat în mod mulĠumitor... Conútiincios în
îndeplinirea serviciului, punctual la datorie. Posedă cunoútinĠe profesionale
solide úi le aplică cu pricepere. Îúi iubeúte cariera úi munceúte pentru
îmbogăĠirea cunoútinĠelor. La aplicaĠiuni cu trupa, în perioada a doua, a
înlocuit adesea pe medicul corpului, asigurând prin munca sa o stare sanitară
perfectă a oamenilor, pregătind la timp úi în bune condiĠiuni cantonamente
higienice pentru trupă. Este disciplinat úi ordonat. IniĠiativ, cu judecată
clară... OfiĠer tânăr, viguros, fără vicii úi fără pasiuni (dăunătoare n.n.). Este
educat úi manierat. Se prezintă bine în societate. Este prea bun camarad”.
Aprecierile úefilor săi din perioada cât a îndeplinit serviciul în Regimentul
17 Infanterie, până în 1 aprilie 1938, când este mutat la Regimentul 4
Vânători Moto din Lipcani, sunt deosebit de edificatoare asupra activităĠii úi
evoluĠiei sale ca militar. El dezvăluie, în acelaúi timp, un Odobleja non
conformist, dispus să accepte o categorisire a sa ca o persoană izolată, cu
condiĠia să dispună de timpul necesar studiului de care era atât de pasionat.
,,Este destul de energic, destul de hotărât - aprecia comandantul său la
sfârúitul anului 1935 - însă îúi îndreaptă adeseori această energie în altă
direcĠie decât în serviciul propriu-zis úi îi lipseúte rutina. Prevăzător,
iniĠiativa lasă însă de dorit. Trebuie încă îndrumat úi reamintit de ce trebuie
să facă. Primind ordine cu amănuntul le execută conútiincios úi cu
pricepere... element cu multă voinĠă úi perseverenĠă în a activa în anumite
direcĠii. Îúi impune rezolvarea diferitelor probleme útiinĠifice de care se
ocupă cu toată seriozitatea. Temperament impulsiv úi chiar nestăpânit.
Inteligent, judecată formată dar stăpânită de temperamentul său. Cultura
26
generală dezvoltată. De asemenea, posedă úi frumoase cunoútinĠe
profesionale, pe care însă nu le pune în practică. Are aptitudini de studiu, se
ocupă, citeúte úi chiar scrie articole în reviste de specialitate. Nu are cabinet
medical deschis úi nu practică. Îmi face impresia unui bun teoretician.
Disciplinat úi cu autoritate faĠă de inferiori, cu care se poartă adeseori aspru.
Modest úi integru. Evită camarazii úi din această cauză nu este consultat de
ei. A trebuit să i se impună ca să ia masa la popotă. Evită popota din spirit
de economie. Nu frecventează societatea, trăieúte izolat. Cred că duce
economia prea departe. Punctual la serviciu. În urma unui accident de
bicicletă a lipsit mai multe zile de la serviciu, scutindu-se singur. Din
această cauză nu a participat la manevră decât în ultimele trei zile fiind
chemat pe zonă”. De la 16 septembrie 1935 la 26 septembrie 1935 a urmat
cursurile ofiĠerilor sanitari cu gazele, obĠinând calificativul bine. Fiind dotat
cu ,,aplicaĠiune la studii úi cercetări în anumite ramuri ale útiinĠei medicale,
cred că mult mai frumoase rezultate ar da într-un laborator sau spital unde ar
avea ocazia úi posibilitatea de specializare” - aprecia comandantul său.
Aceste consideraĠii se regăsesc úi în anul următor, când se evaluează
prestaĠia sa pe anul 1936. Apreciind progresele realizate de ùtefan Odobleja
în ceea ce privea executarea atribuĠiilor ce revenea medicului de regiment úi
în domeniul Ġinutei, comandantul său caută unele explicaĠii ale atitudinii sale
izolaĠioniste, manifestate atât în plan profesional cât úi în raporturile cu
societatea. ,,OfiĠer studios, inteligent úi cu frumoase aptitudini de
teoretician, fără însă a practica decât la cazarmă úi la spitalul civil, incidental
când este câte un ostaú internat úi când se duce regulat pentru control úi
vizită. În acest an a fost premiat pentru lucrarea sa ,,La Fonoscopie” cu
premiul ,,Medic general Doctor Papiu Al”.
Temperamentul său nervos úi impulsiv îl lipseúte de calitatea de a
consulta cu prea multă frecvenĠă pe pacienĠi úi de aceea poate nu are cabinet
úi nici corpul ofiĠeresc nu-l cheamă prea des, deúi are frumoase cunoútinĠe
medicale úi diagnostichează cu competenĠă. Am arătat úi anul trecut această
latură firească a ofiĠerului úi mi-am dat părerea că, având în vedere calităĠile
de foarte bun teoretician, studios úi perseverent în diferite ramuri de
activitate medicală - ar fi foarte folositor într-un laborator sau spital unde să
aibă ocaziuni úi posibilităĠi de a cerceta úi lucra în interes general... ,,La
manevrele regale la care a participat, a depus multă muncă úi interes în ceea
ce priveúte pregătirea din punct de vedere sanitar cât úi activitatea pe zonă.
Foarte culant, expeditiv, uzează mult de mijloace practice úi improvizate...
Are lipsuri care nu sunt iremediabile. Izolarea în care se menĠine cred că
este rezultatul ocupaĠiunii ce-úi face cu cercetări úi studii în diferite ramuri
de activitate medicală. Rezultatul chiar s-a văzut prin lucrarea pentru care a
fost premiat. Anul acesta a suferit úi o pedeapsă disciplinară pentru motivele
27
,,purtare necuviincioasă úi lipsă de interes în tratarea familiilor ofiĠerilor”
dată de domnul general comandant al Brigăzii 1 Infanterie. Cred că i-a servit
ca lecĠie, întru-cât în tot restul timpului nu s-a manifestat altfel decât bine
din acest punct de vedere.”
Preocupat de izolarea în care se retrăsese úi în special de cauzele care
o provocau, comandantul Regimentului 17 Infanterie încearcă să discute
acest subiect cu ùtefan Odobleja. În acest sens el nota: ,,În ce priveúte traiul
în societate, se menĠine aceeaúi izolare ca úi în trecut. Am stat de vorbă cu el
úi l-am cercetat; a recunoscut că într-adevăr nu are relaĠiuni prea întinse
întru-cât aúa e felul său. Regretă acest fapt, însă nu are tăria de a se redresa
cu toate că este animat de cele mai bune intenĠiuni. Preferă să-úi petreacă
timpul liber citind, întru-cât crede că e prea târziu pentru a-úi schimba felul
de viaĠă. Timid în societate.”
Perioada destul de lungă în care úi-a desfăúurat activitatea în
Regimentul 17 Infanterie a fost foarte productivă pentru omul de útiinĠă
ùtefan Odobleja. Acum elaborează úi publică 2 din lucrările sale de
referinĠă. În anul 1935, după ce a editat la Lugoj lucrarea sa ,,La
pfononoscopie, nouvelle methode d’exploration clinique”care plasează
fonoscopia printre cele mai eficiente metode de diagnosticare, o tipăreúte úi
la Editura D. Dion din Paris. Ulterior, dezvoltă unele dintre ideile cuprinse
în lucrare într-un studiu publicat în Revista Sanitară Militară nr. 2 din 1936,
sub titlul ,,Fonoscopia úi semiologia acustică”. Aúa cum consemna úi
comandantul său, lucrarea ,, Fonoscopia” a fost distinsă cu premiul
,,General medic Alexandru Papiu”. Participan‫܊‬ii la cel de-al IX-lea Congres
InternaĠional de Medicină úi Farmacie Militară care a avut loc la Bucureúti
în perioada 2-8 iunie 1937 au fost deosebit de interesaĠi de comunicarea
susĠinută de către ùtefan Odobleja, comunicare însoĠită úi de o demonstraĠie
de fonoscopie. Tot cu această ocazie, el distribuie unor specialiúti prezenĠi la
congres rezumatul lucrării ,,Psihologia consonantistă” care era aproape
finalizată. Referindu-se la conĠinutul acesteia, generalul Constantin Atanasiu
consemna într-o recenzie publicată în revista Spirit Militar Modern:
,,Psihologia autorului, medic militar, e pozitivă úi depăúind biologismul se
îndreaptă mai ales spre fizicism. Este o încercare de a expune psihologia
printr-o prismă psiho-fizică. Scrisă cu mult spirit practic, cartea domnului
Odobleja este o lucrare realistă cu caracter aplicativ úi interesantă prin
sistematizarea ideilor... Consonantismul, după autor, reprezintă ultima
expresie a fizicismului psihologic. El caută să explice misterul sufletului
prin consonanĠe úi disonanĠe de unde vibratorii... dacă în sine ideea generală
a psihofizicismului nu e nouă, felul de a o concretiza în cazuri particulare,
modul de a o aplica în cazurile practice, sunt cu totul originale úi proprii

28
autorului. Este, credem, cel mai îndrăzneĠ psihofizician, cel mai modern úi
totodată cel mai reuúit”.
Activitatea lăudabilă a d-lui cpt. medic dr. Odobleja nu va scăpa,
sperăm, atenĠiei celor în drept, militari úi civili, ea făcând proba elocventă a
unei puteri de muncă útiinĠifică, vrednică de a i se pune la îndemână
mijloacele. Atunci când cineva, în Lipscani, izolat, scrie două volume
compacte de útiinĠă, în limba franceză, când nu poate úi când totuúi îúi
tipăreúte pe cont propriu lucrările atât de costisitoare, numai din interes
útiinĠific, acest efort merită semnalat úi încurajat. A trebuit să treacă 44 ani
pentru ca destinul acestei cărĠi, ,,care nu a fost deloc fericit”- după cum
mărturisea chiar savantul ùtefan Odobleja, să capete atenĠia binemeritată
prin evenimentul de la Lugoj, din 1982, datorat distinsului profesor doctor
Josif Constantin Drăgan.
Tot în anii 1937-1938 se remarcă printre preocupările savantului
dorinĠa de a contribui la îmbunătăĠirea structurii úi activităĠii instituĠiei
militare româneúti, din care făcea parte. În acest sens publică o serie de
studii în revista Spirit Militar Modern. ,,Teoria úi practica”, aúa cum era
intitulat studiul său publicat în numărul 1/1938 al revistei amintite,
abordează problematica definirii celor două noĠiuni úi a interdependenĠei lor
obiective. El pledează pentru avantajele lecĠiei tipărite în manuale care să fie
puse la îndemâna gradelor inferioare úi a soldaĠilor. Să se tipărească
manuale pentru gradele inferioare úi soldaĠi - susĠinea el. Să nu mai existe
elevi fără cărĠi... mai ales la úcolile de cadre, de transmisiuni... de sanitari.
Să se încurajeze cititul în toată ierarhia militară, de la ofiĠerul superior până
la soldat. Să se dea mijloacele necesare: biblioteci, pe companii, asortate
eventual, astfel ca să se poată face împrumuturi între companii. Preferabil:
biblioteca centrală pe regiment-organizată, clasificată, condusă de un om
competent, activă úi deschisă în permanenĠă... dar principalul este să existe
cărĠi, multe úi bune... ele trebuie să fie cărĠi de specialitate, în primul rând,
de educaĠie militară –apoi cărĠi practice (útiinĠă aplicată) úi într-o proporĠie
cuvenită, cărĠi de literatură, extrem de selecĠionate (istorie, patriotice, eroice,
naĠionale, morale, etc.)”. În acelaúi timp insistă asupra necesităĠii dotării
úcolilor úi unităĠilor cu material demonstrativ, cu tehnică de luptă: arme,
mostre, imitaĠii, planúe, desene, scheme, ,,predarea să fie pură, concentrată
úi fără prea multe explicaĠii teoretice, fără multă formalistică pedagogică. Să
arătăm oamenilor cum să facă úi să fie puúi să repete până când ajung să
execute cu un maximum de precizie úi rapiditate. Există o anumită pasiune a
tehnicii, a lucrului, a acĠiunii care trebuie infiltrată oamenilor, ceea ce este
uúor de obĠinut fiindcă ostaúul nostru... este activ úi capabil”. Într-un alt
articol, publicat în nr. 5-6/1939 al aceleeaúi reviste, sub titlul: ,,Cantitate úi
calitate”, el analizează raportul dintre cele două noĠiuni úi rolul lor în
29
selecĠionarea cadrelor militare. OfiĠerul, conchidea el reprezintă elementul
cantitativ superior. El trebuia să fie ,,o chintesenĠă a calităĠii, bun atlet al
gândirii militare, un erudit al profesiei sale, un practician intelectual, care să
fie în specialitate cu nimic mai prejos de intelectualii altor profesii”.
,,Soldatul, element robust úi rezistent este cantitativul. Bine condus, el este
un element de mare capacitate”. Principiile enunĠate de el în aceste studii nu
úi-au pierdut nici astăzi valabilitatea. Studiile sale de psihologie militară au
fost continuate până la izbucnirea războiului, printre ele numărându-se úi cel
publicat sub titlul: ,,Simetria úi dualismul războiului”.
Intrarea României în marea conflagraĠie a sec. XX, îl găseúte în
funcĠia de medic de batalion în Regimentul 36 Infanterie, dislocat pe zona
de apărare a litoralului, unde se face remarcat prin preocuparea de a asigura
asistenĠa medicală normală, în condiĠiile vitrege de campanie, atât pentru
personalul batalionului, cât úi pentru populaĠia din zonă. Pe 1 noiembrie
1941, el este numit medic al Regimentului 36 Infanterie. De la numirea în
noua funcĠie acĠionează pentru perfecĠionarea pregătirii de război a
medicilor de batalioane úi pentru asigurarea materială din punct de vedere
sanitar necesară în companie. Pe timpul marúului, cu trenul sau pe jos, prin
Rusia, până la Balúoi, la Cotul Donului, în dispozitivul operativ al
Regimentului, ùtefan Odobleja s-a aflat permanent la postul său, acordând
ajutorul medical bolnavilor úi răniĠilor. La Balúoi, el úi-a construit singur
postul de ajutor úi, din materiale găsite în localitate, a improvizat un bordei
pentru răniĠi ,,destul de spaĠios úi luminat” în care încăpeau circa 20 răniĠi,
aduúi de la posturile de prim ajutor. Aici, aceútia erau îngrijiĠi până ce erau
evacuaĠi. În cursul lunii noiembrie 1942 ùtefan Odobleja a depus o activitate
neobosită, deplasându-se aproape zilnic la posturile de prim ajutor, unde îi
supraveghea úi îndruma pe medicii de batalion. A îngrijit personal răniĠii
evacuaĠi de la companiile din linia I, organizând în cele mai bune condiĠii
transportarea lor la spitalele din zona operativă. În ziua de 19 noiembrie
1942, în urma unei incursiuni executată de tancuri ruseúti, pe valea unde se
afla postul de prim ajutor al Regimentului, medicul căpitan Odobleja a ajuns
la Varlamov, apoi în zona Frunza, pierzându-se astfel de regiment. Aici,
aflându-se AmbulanĠa Diviziei 9 Infanterie, el se pune la dispoziĠia
comandantului acestuia făcându-úi în continuare datoria de medic, fapt
apreciat în mod deosebit de către úefii săi. De la 24 noiembrie 1942 până la
15 decembrie, îndeplineúte funcĠia de medic al Detaúamentului din faĠa
satului Dubowski, acordând cu competenĠă asistenĠa necesară în acea
situaĠie grea. În zilele de 16 úi 17 decembrie a luat parte la luptele susĠinute
de Regiment, executând apoi retragerea cu resturile acestuia până la
Kamenka. Aici, în urma unor noi atacuri ale unor tancuri ruseúti se rătăceúte
iarăúi de regimentul său úi, împreună cu alĠi ofiĠeri úi câĠiva soldaĠi, ajunge
30
la Novazareskaia, unde din cauza degerăturilor este internat într-un spital de
campanie apoi evacuat la spitalul de zonă operativă de la Odesa. Gravitatea
afecĠiunii de care suferea impune rămânerea lui în spital de la 15 ianuarie
1943 până la 12 martie acelaúi an. La externare i se acordă un concediu de
25 de zile .
Referindu-se la comportamentul lui în această perioadă de grele
încercări, comandantul Regimentului 36 Infanterie, partea operativă, nota:
,,Pentru felul cum s-a comportat în luptă úi greutăĠile întâmpinate úi bravate
în timpul retragerii îl propun: Merită a înainta (în grad n.n.) la rândul
anualului”. Această etapă dificilă îi afectează serios sănătatea úi determină
dislocarea sa, ca de altfel, úi a întregului regiment în Ġară, pentru refacere.
Aici se remarcă prin atenĠia deosebită pe care o acordă úcolii de sanitari úi
brancardieri úi menĠinerii unei stări sanitare foarte bune în regiment, în
condiĠiile în care avea dislocat un batalion la Feteúti, unul la Cernavodă, iar
alte două la litoralul Mării Negre, de la Agigea până la Mangalia. ,,E uúor de
înĠeles - aprecia comandantul său - cât a trebuit să alerge pentru a controla,
conduce úi stăpâni buna stare sanitară în acest regiment împrăútiat într-o
asemenea zonă úi a reuúit într-adevăr să facă ca starea sanitară a
Regimentului 36 Infanterie să fie cea mai bună dintre toate unităĠile Diviziei
a 9-a.” Comportarea sa din această perioadă determină avansarea la gradul
de maior la 24 ianuarie 1944. La 5 iunie 1944, după o spitalizare de 10 zile,
între 17-27 aprilie úi, după un concediu medical de 30 zile, este mutat la
Depozitul Central de Echipament úi repartizat pentru caz de mobilizare la
Compania 6 Sanitară, pentru AmbulanĠa 37 Munte.
Aprecierea de serviciu întocmită de către noul său comandant
dezvăluie o altă latură a personalităĠii lui ùtefan Odobleja, úi anume grija
faĠă de omul simplu, alături de care străbătuse drumul de calvar al
campaniei din Est. În notarea de serviciu se specifica faptul că ,,Iubeúte
foarte mult trupa, de aceea este veúnic în mijlocul ostaúilor, cercetându-i în
fiecare moment cu o atenĠie părintească. M-a surprins foarte mult faptul că
în fiecare dimineaĠă, înainte de începerea programului, a vizitat pe toĠi
soldaĠii, prescriind pentru fiecare medicamentele necesare... este în adevăr
un element de valoare pe care se poate conta în orice împrejurare”. La 22
septembrie 1944, ùtefan Odobleja ia din nou contact cu asprimea vieĠii de
campanie, fiind trimis pe frontul de Apus, în calitate de medic în cadrul
AmbulanĠei 37 Munte, unde este încadrat în funcĠia de medic al Serviciului
boli interne úi ajutor al comandantului, până la 21 decembrie 1944. Din nou,
calităĠile úi conútiinciozitatea sa deosebită determină aprecieri elogioase din
partea celui care i-a fost subordonat. Referindu-se la modul în care el úi-a
îndeplinit obligaĠiile de serviciu în condiĠiile grele ale campaniei, medicul
úef al AmbulanĠei nota: ,,Activ úi neobosit în serviciu, fără a Ġine seamă de
31
timp úi împrejurări, gata oricând să ajute pe răniĠi úi bolnavi, pe care i-a
îngrijit cu devotament, mi-a adus preĠioase servicii în calitate de ajutor de
comandant: Este un bun medic úi necesar instituĠiei. Înapoiat de pe front la
sfârúitul lunii decembrie 1944, este menĠinut în cadrul Depozitului Central
de Echipament până la 1 octombrie 1945 când, este mutat la Cercul
Teritorial Someú. De aici va fi disponibilizat la cerere cu data de 26 iulie
1946, prin Înaltul Decret 2269. Astfel, lua sfârúit o etapă importantă din
viaĠa savantului, cea de medic militar, úi începea o alta de studiu dar úi de
izolare, cea de ofiĠer de rezervă, pensionar.
Documentele păstrate în Arhivele militare referitoare la această
perioadă din viaĠa savantului sunt mult mai puĠin numeroase úi mai lapidare.
Ele constau dintr-o fiúă chestionar biografică, din câteva referinĠe ale unor
consăteni (după trecerea în rezervă, ùtefan Odobleja îúi stabilise domiciliul
în satul natal Valea HoĠului din comuna Izvorul Aneútilor, judeĠul
MehedinĠi), referinĠe privind activitatea lui în noua postură úi dintr-o
autobiografie deosebit de interesantă, dar din păcate incompletă.
Chestionarul care se dorea a fi o chintesenĠă a activităĠii sale de la intrarea în
armată úi până la momentul completării lui, (aproximativ anul 1956),
conĠine câteva informaĠii în plus faĠă de cele relevate până acum úi anume:
faptul că a fost decorat la 17 aprilie 1946, prin Inaltul Decret Regal nr. 1389,
cu Semnul Onorific de Aur pentru 25 de ani în serviciul armatei ca ofiĠer
activ, în această perioadă fiind incluúi úi anii de studenĠie), că, prin decretul
325 din 6 august 1954, al Prezidiului Marii Adunări NaĠionale i s-a conferit
Medalia ,,Eliberarea de sub jugul fascist”, pentru cele trei luni de participare
pe Frontul de Vest úi pentru că fusese membru al Frontului plugarilor din
1948 până la desfiinĠarea acestuia.
ReferinĠele, solicitate de către organele de partid, úi nelipsite din
dosarele de cadre aparĠin unor consăteni. Ele sunt redactate într-un stil
agramat úi uneori incoerent, dar ilustrează modul cum a fost receptată
insolita prezenĠă a savantului în mediul sătesc din comuna Izvorul Aneútilor.
ConĠinutul lor subliniază absenĠa apartenenĠei savantului la vreo
organizaĠie politică úi faptul că, prin cunoútinĠele pe care le are sprijină în
mod permanent Căminul Cultural din Valea HoĠului unde de asemenea
locuieúte. În acelaúi timp, este apreciat că ,, are o comportare bună în
comună. În privinĠa serviciului a căutat úi a ajutat multe familii cu útiinĠa sa
medicală... Vicii nu are”. Un alt consătean concluziona: ,,arăt că tov.
Dr. Odobleja ùtefan merită a fi încadrat într-un post de răspundere úi este
devotat alături de clasa muncitoare”. Dincolo de simpatia ce transpare din
aceste sumare aprecieri este demnă de subliniat ironia sorĠii care îl pune pe
savant în postura de a fi apreciat de câĠiva semianalfabeĠi.

32
Dar cea mai revelatoare mărturie despre drumul savantului în
societate úi în carieră o constituie chiar autobiografia, aflată în dosarul său
de ofiĠer de rezervă, din care redăm câteva pasaje semnificative, credem noi,
atât pentru creionarea acestui drum, a modului cum înĠelegea să se integreze
în viaĠa satului, cât úi pentru decelarea posturii în care a fost pus
intelectualul în perioada copilăriei epocii comuniste din România. Obligat
fiind să folosească un limbaj impus de noile autorităĠi. ,,Retras din viaĠa
practică úi militantă, departe de oraú úi societate, izolat într-un sat natal el
însuúi izolat, subsemnatul duc o viaĠă modestă a pensionarului prematur
îmbătrânit, care nu mai poate avea veleităĠi profesionale úi nici veleităĠi
politice, mulĠumindu-se a-úi îngriji familia compusă dintr-un copil úi
sănătatea sa deficientă (de menĠionat că divorĠase de soĠia sa úi primise spre
îngrijire unul din cei doi copii n.n...) Am dat satului meu natal o bibliotecă
de 450 volume, selecĠionate –agricole, tehnice, sanitare, etc. úi sunt cu atât
mai mândru de fapta mea fiindcă nici unul din cei mulĠi, cu mult mai bogaĠi
decât mine, n-au făcut nimic pentru poporul din mijlocul căruia s-a ridicat,
în numele căruia adeseori vorbesc úi pe care ei îl asigură - dar numai verbal
– de neĠărmurita lor dragoste.
Când cooperativa locală pornise spre destrămare, am dat contribuĠia
mea hotărâtoare pentru îndreptarea lucrurilor.
Ajut poporul sărac úi suferind cu sfaturi úi îngrijiri medicale. Nu sunt
un parazit al societăĠii. Sunt în câmpul muncii voluntare úi duc o intensă
activitate socială ca om de útiinĠă care mă ocup cu studii de fiziologie
cerebrală (psihologie, logică, psihiatrie - úi aplicaĠiunile lor practice:
pedagogie, metodologie, euristică, psihoterapie, etc.)
Mă socotesc în această materie un stahanovist care, nu numai că am
depăúit norma, ci cred că am înzecit-o. Accept întrecerea socialistă cu orice
specialist în materie úi regret, în această privinĠă, că satul meu e prea departe
de capitală”.
Era o adevărată profesiune de credinĠă a omului care nu a fost
sprijinit úi nici apreciat de contemporani dar care úi-a dedicat întreaga viaĠă
unui ideal úi unei pasiuni devoratoare - cercetarea útiinĠifică .

33
6. INTERVIUL CU ùTEFAN ODOBLEJA
REALIZAT DE ARISTIDE BUHOIU

ÎncercaĠi să vă imaginaĠi acum, în toamna anului 1982, o confruntare


a celebrilor scriitori de literatură útiinĠifico-fantastică de altă dată, cu
realităĠile contemporane. Într-o lume ce părea neverosimilă bunicilor, fie că
era vorba de geniul anticipativ al lui Joules Verne sau a altui scriitor, au
apărut în zilele noastre lucrări, fapte, acĠiuni care depăúesc cu mult
imaginaĠia autorilor nu foarte vechilor cărĠi până mai ieri socotite
îndrăzneĠe. Iată, roboĠii există, se diversifică, preiau o parte din munca
omului, din acĠiunile sale.

ùtefan Odobleja intervievat de Aristide Buhoiu la Hotel „Triumf”, în


primăvara anului 1978

Rămânem să ne punem o întrebare: ar fi fost posibile toate acestea


fără cibernetică? ùtiinĠa care are ca obiect, printre altele, studiul matematic
al legăturilor, al comenzilor úi controlului în sistemele tehnice. Desigur că
nu poate fi vorba de lumea roboĠilor fără această útiinĠă de sinteză care
împinge omenirea pe un imens salt pe scara istoriei.
Probabil că, între victoriile cele mai spectaculoase ale útiinĠei úi
tehnicii din acest secol XX, astronautica figurează alături de extraordinarele
descoperiri din fizică, medicină, chimie.

35
Privirile omului au devenit mai pătrunzătoare. Mintea úi mâinile lui
au pătruns cu adevărat în spaĠiul interplanetar unde altă dată doar luneta
modestă a lui Galilei ne îngăduia să aruncăm o simplă privire.
Desigur, numai prin studiul matematic al sistemelor de autoreglaj,
prin relaĠii de comandă úi control, s-a putut ajunge aici, sau astfel zis,
folosindu-ne de útiinĠa ,,cârmaci”, ca să revenim la originea cuvântului
grecesc ce i-a dat numele, adică la cibernetică, oamenii au făcut acest uriaú
pas dincolo de Terra.
Ei bine, gândindu-ne la toate acestea va trebui să evocăm o
pătrunzătoare minte românească, ùtefan Odobleja, care, a propus în urmă cu
45 de ani conceptul ce stă la baza ciberneticii, sau cum afirma
prof.univ.dr.doc. Mihai Drăgănescu, ,,ùtefan Odobleja este cel care
elaborează pentru prima oară ideile unei cibernetici generalizate.”
A tipărit ,,Psihologia consonantistă” în două volume, 1938 úi 1939,
care continuă să suscite interesul specialiútilor. Punctul de plecare ar putea fi
situat în anul 1939 când a apărut prima recenzie în România, dar úi în 1941
când este prezentată această carte într-o revistă americană. Urmează apoi un
gol imens de 4 decenii, după care, cazul Odobleja se reia cu succes.
Ne facem, evident, o datorie de onoare din aceasta.
Părerile autorizate indică aceeaúi concluzie, anume că ùtefan
Odobleja nu este doar un precursor al ciberneticii, ci are prioritatea
mondială a ideii unei cibernetici generalizate.
Deúi cu mare întârziere este reconsiderat astăzi ca un mare om de
útiinĠă úi gânditor, opera sa de bază ,,Psihologia consonantistă” nu este doar
o lucrare de cibernetică ci úi o operă de gândire. O filozofie a proceselor
mintale úi a útiinĠei.
Există încă multe lucruri enigmatice care apar de-a lungul vieĠii sale.
CoincidenĠe stranii, contestări, care la vremea respectivă nu i-au acordat
onorurile ce i se cuveneau fostului medic din Armata română. Va trebui să
útim într-o zi mult mai mult despre cei care din interes sau din ignoranĠă au
barat drumul acestui român de geniu.
Televiziunea se mândreúte că deĠine un document cinematografic
unic, filmat în 1978, cu puĠin înaintea morĠii savantului, o peliculă cu
valoare istorică, singura de acest fel care ne-a rămas de la Odobleja.
Redăm mai jos integral interviul realizat de Aristide Buhoiu:
Aristide Buhoiu: Se pare că ùtefan Odobleja este primul om din lume
care, pe baze útiinĠifice a propus primele maúini gânditoare. Aceasta se întâmpla
în anul 1938. Ne-ar interesa să útim, cum au fost primite ideile dvs. atunci?
ùtefan Odobleja: MulĠi specialiúti, chiar úi din marele public, le-au privit
drept idei útiinĠifico-fantastice. Nu prea au fost luate în serios. Totuúi, câĠiva
dintre specialiútii noútri, printre care aú putea cita pe prof. Gheorghe Zapan,
36
prof. Rotaru Dăceanu, prof. Bagdasar, au luat în consideraĠie úi li s-a părut că sunt
destul de realiste aúa cum erau documentate acolo, în cartea aceea.
Aristide Buhoiu:Unde aĠi elaborat lucrarea ?
ùtefan Odobleja: Lucrarea am elaborat-o la Lugoj.
Aristide buhoiu: LocuiaĠi la Lugoj?
ùtefan Odobleja: Da, eram medicul Regimentului 17 Infanterie din
Lugoj.
Aristide Buhoiu:ùi care au fost principalele idei pe care vi le-aĠi
propus în această lucrare?
ùtefan Odobleja:Sunt vreo 40-50 idei importante care rezultau úi
pentru care militam în această lucrare úi printre ele aú putea cita: mecanizarea
úi fizicizarea gândirii, binalitatea, circularitatea, rezonanĠa, acordurile úi
propunerea ca să se treacă la aplicaĠii practice în această direcĠie.
Aristide Buhoiu: ùi cartea aĠi tipărit-o la Lugoj în limba franceză?
ùtefan Odobleja: Da, am tipărit-o la Lugoj, după aceea am propus-o
editurilor din Paris úi am aranjat contracte cu Editura Libraire Maloine din
Paris, care a editat-o úi a difuzat această lucrare.
Aristide Buhoiu: În momentul respectiv, deúi era în 1938, dvs.
anticipaĠi care vor fi aplicaĠiile practice ale ideilor pe care le propuneaĠi?
ùtefan Odobleja: Da, am întrevăzut toate aceste aplicaĠii úi
bineînĠeles s-au concretizat aúa cum s-au realizat, dar îmi permiteĠi ca să vă
citez din lucrarea mea, chiar la pag. 733, eu scriam următorul lucru: ,,Este o
consecinĠă a legii reversibilităĠii care ne permite să mecanizăm gândirea, să
realizăm gândirea instrumentală. Gândirea tehnică sau tehnicizată, gândirea
artificială úi provocată. GraĠie reversibilităĠii psiho-fizice noi putem să
materializăm úi să mecanizăm actul creaĠiei. După mecanizarea simĠurilor úi
a observaĠiei de către aparate detectoare úi înregistratoare, după
materializarea memoriei prin cărĠi úi biblioteci, după mecanizarea reacĠiilor
motrice prin diferite maúini, după substituirea secreĠiilor prin produse
fabricate, iată rândul elaborării de a fi mecanizată. Mai jos scriam: ,,fără
îndoială maúina de inventat nu este iacă inventată dar noi putem să
întrevedem crearea ei peste puĠin timp”.
Aristide Buhoiu: ùi acestea, peste puĠin timp, au venit destul de
repede, 15-20 de ani. În 1948, deci, la 10 ani de la lucrarea dvs. apare lucrarea
care fondează cibernetica. Cum se explică tăcerea dvs. atâĠia ani de zile?
ùtefan Odobleja: Războiul m-a concentrat asupra temelor de război.
Nu m-am mai putut ocupa în timpul acesta de útiinĠă úi de teoriile mele.
După terminarea războiului am rămas retras în satul natal, aúa că, am rupt
legăturile cu cercurile útiinĠifice úi, foarte târziu, am aflat despre cibernetică
úi de altfel am aflat despre ea pe căi ocolite úi ideile care erau de fapt úi în
cartea mea din 1938, erau, de data aceasta, redate într-un mod diferit, sub
37
termeni schimbaĠi úi de multe ori redate într-un stil ermetic, greu de înĠeles,
după moda care se instaurase ulterior.
Aristide Buhoiu: Dar, aflăm că dumneavoastră continuaĠi ceea ce
aĠi început în anul 1938. ùi la ce lucraĠi în acest moment?
ùtefan Odobleja: N-am putut să mă despart de pasiunea care mă
cucerise, aúa că, în continuare, în ciuda vicisitudinilor úi a împrejurărilor
contrarii am continuat ca o distracĠie, ca o muncă, sau, ca o deprindere,
elaborări în direcĠia acestei psihologii care era, de fapt, în mare parte o logică.
Am continuat deci, un fel de perfectare a unei logici pe care aú putea să o
redactez, care se găseúte în câteva lăzi de concepte scrise la repezeală pe care ar
trebui să le redactez pentru publicare, care cred că ar prezenta un interes poate
egal cu acela al psihologiei consonantiste. Aútept însă să termin acest litigiu cu
cibernetica, aútept să apară cartea de la Craiova, după care, m-aú dedica,
definitiv, acestei logici pe care intenĠionez să o elaborez úi să o dau tiparului.
Aristide Buhoiu: Astăzi cibernetica are implicaĠii aproape în toate
domeniile. Dar cum vedeĠi dvs. prezenĠa ei în anii care urmează, în secolul
XXI, poate, chiar?
ùtefan Odobleja: În anii care urmează, după părerea mea, eu cred
că cibernetica va face paúi tot atât de impresionanĠi, ca cei care i-a făcut
între anii 38 úi 78 úi, după părerea mea, pentru ca să realizeze acei paúi,
cibernetica, ciberneticienii vor trebui să se inspire din nou de la psihologie
úi de la logică úi să mecanizeze, să fizicizeze, să maúinizeze úi alte
principii pe care încă nu a reuúit să le maúinizeze. Printre ele aú putea să
citez principiul acordului úi al rezonanĠei, principiul selectivităĠii prin
rezonanĠă. Vor apare atunci niúte maúini úi mai miraculoase decât acelea
pe care le-am enumerat acum de curând.

Comentariu Aristide Buhoiu


Odată cu trecerea timpului ne-am dat seama tot mai mult de valorile
operei sale. După trecerea lui în nefiinĠă, în toamna lui 1978, comentariile în
loc să scadă s-au înmulĠit. Poate úi datorită faptului că sub toate aspectele,
cibernetica este astăzi o prezenĠă tot mai vie.
Redăm în continuare interviul cu ing. Stelian Bajureanu, delegat la
Congresul InternaĠional de Cibernetică úi Sisteme de la Amsterdam, care i-a
adus vestea recunoaúterii, nu cu mult timp înainte de a trece în nefiinĠă.
Aristide Buhoiu: Un inginer inventator, autor a 7 brevete, Stelian
Bajureanu, atras de cibernetică în general, úi de teoriile lui ùtefan Odobleja,
în special, Ġine să-úi facă intervenĠia în emisiunea noastră într-un mod cu
totul neobiúnuit. Vă ascultăm:

38
Stelian Bajureanu: ,,La steaua care a răsărit
e-o cale atât de lungă,
că mii de ani i-au trebuit
luminii să ne ajungă....

Icoana stelei ce a murit


încet pe cer se suie;
era pe când nu s-a zărit
azi o vedem úi nu e”.
VedeĠi, Eminescu descrie un fenomen úi anume des întâlnit în
natură, că în general efectele sunt îndepărtate de cauzele lor.
Matematica încă nu a reuúit să descrie aceste fenomene, pentru a le
reda tehnicii de exemplu.
Aristide Buhoiu: La Piteúti, pe adresa dvs. a sosit, nu cu multă
vreme în urmă, o scrisoare foarte importantă, aú zice, expediată din Olanda.
Cine a trimis-o úi care este miezul ei?
Stelian Bajureanu: Această scrisoare a fost trimisă de către dr.
Robert Mantz. El este cunoscut specialiútilor încă de la înfiinĠarea
OrganizaĠiei Mondiale de Cibernetică de la Namour, a participat la toate
congresele acestei organizaĠii, a publicat în revista ,,Cibernetica” a
aceleiaúi organizaĠii de la Namour.
El a participat úi la congresele mai noii organizaĠii mondiale
înfiinĠate de Sisteme Generale úi Cibernetică úi în 1975, a fost la Bucureúti
conducătorul unei secĠiuni a congresului úi atunci a primit de la ùtefan
Odobleja ,,Psihologia consonantistă” care, astăzi, ar însemna în limbajul
actual o cibernetică generalizată.
Aristide Buhoiu: ùi care este opinia despre cazul Odobleja, acum în
acest final de an 1982?
Stelian Bajureanu: Iată ce spune prof. Mantz despre cibernetica
generalizată a doctorului Odobleja. Citez: ,,este regina tuturor teoriilor,
útiinĠa viitorului” úi mai departe, la fel, citez: ,,dacă încercăm să plasăm
teoria lui Odobleja pe scala lui Boolding, a nivelurilor evoluĠiei, ea capătă
gradul 7, în timp ce cibernetica lui Wiener, gradul 3”.
Aristide Buhoiu: Care este cel mai înalt?
Stelian Bajureanu: Cel mai înalt nivel este gradul 7, cel mai scăzut,
gradul 1. Legile lui Odobleja sunt comparabile cu legile generalizate ale lui
Einstein în timp ce legile lui Wiener pot fi comparate cu legile lui Newton.
Comentariu Aristide Buhoiu: Acest reportaj nu úi-a propus să
polemizeze cu cineva, ci doar să aducă în atenĠia generală un caz
excepĠional din istoria útiinĠelor româneúti care demonstrează, încă o dată,
cât de bogată este zestrea spirituală a neamului nostru. În acelaúi timp, am
vrea ca el să fie un prilej de meditaĠie, dovedind că nu trebuie uitată sfânta
datorie ce o avem de a arăta mereu lumii ce am fost, ce suntem, ce vom fi.

39
7. CONCEPğIA PSIHOLOGICĂ A LUI ùTEFAN
ODOBLEJA

Vă redăm mai jos, concepĠia psihologică a lui ùtefan Odobleja


realizată într-un studiu introductiv de către acad.ing. Mihai Drăgănescu
(1929-2010), preúedinte al Academiei Române (1990-1994) úi fondator al
secĠiei de ùtiinĠă úi Tehnologia informaĠiei (1992-1998) úi de către prof.univ
dr. Pantelimon Golu. Acest studiu introductiv a fost făcut la traducerea în
limba română a Psihologiei consonantiste editată de Editura ùtiinĠifică úi
Enciclopedică, Bucureúti, 1982.
„... Moútenirea pe care ne-a lăsat-o ùtefan Odobleja în domeniul
creaĠiei psihologice se impune nu atât prin dimensiunile ei cantitative cât úi
prin calitatea úi valoarea ei intrinsecă...”
La sfârúitul volumului al doilea al ediĠiei în limba franceză a
Psihologiei consonantiste, găsim o autocaracterizare cum nu se poate mai
nimerită a însuúi modului de a gândi úi de a scrie a lui ùtefan Odobleja
despre psihic, fenomene psihice úi alte tipuri de fenomene cu care acestea se
află în legătură – Prin concizia sa externă, spune autorul, prin abrevierile
sale, prin numărul limitat de exemple concrete, prin tablourile sinoptice
această carte este mai degrabă, o tablă de materii, un repertoar sau un
dicĠionar de psihologie, un plan general pentru un mare Tratat de
psihologie,care ar trebui să conĠină 20-30 de tomuri.
Lucrarea se prezintă într-adevăr ca un imens dicĠionar, în care apar
toate noĠiunile unui tratat modern de psihologie, într-o manieră condensată,
cu tendinĠe de schematizare, peste tot căutându-se un principiu unificator:
consonanĠa. O viziune preponderent clasificatorie, cu accent pe dihotomic,
reversibil, miúcare în circuit. O lucrare făcută cu intenĠia, iarăúi după spusele
autorului, de a realiza un maximum de sinteză (de unitate) úi un maximum
de analiză (de pluralitate).
Fidel acestui principiu, Odobleja îúi structurează bine opera
psihologică, într-o parte consacrată problematicii generale teoretice úi alta
consacrată aplicaĠiilor practice.
Aruncând o privire asupra evoluĠiei psihologiei, Odobleja
menĠionează, încă de la începutul lucrării, că această evoluĠie s-a produs în
două sensuri: cel al concepĠiei úi cel al metodei. Sub raportul concepĠiei,
psihologia evoluează de la misticism úi animism la realism úi materialism,
de la explicaĠia transcedentală la explicaĠia pozitivă, bazată pe datele
biologiei, mecanicii úi fizicii, sub aspectul metodei, de la introspecĠia

41
subiectivă la observaĠia obiectivă úi de la aceasta la experiment, de la
descrieri úi speculaĠii la sistematizări úi aplicaĠii, de la faptul empiric la legi
úi clasificări.
O primă dimensiune, de ordin metodologic, a concepĠiei lui
Odobleja, rezidă tocmai în această abordare a problemei în plan istoric, axată
pe compararea critică a stării de fapt a psihologiei cu starea către care ar
trebui să evolueze. Brută úi indigestă, grea úi impură, amorfă úi difuză,
pulverizată úi diluată, inconsecventă úi contradictorie, psihologia, aúa cum
este nu este o psihologie bună, deoarece, după cum arată autorul în loc să
opereze cu ceea ce este fundamental, general, normal, precis, esenĠial, ea
preferă accidentalul, subtilul, particularul, implicitul, patologicul, misteriosul.
O astfel de psihologie nu poate fi socotită útiinĠifică, ci literatură, alchimie,
magie. Pentru a conta ca útiinĠă, psihologia trebuie să adopte altă strategie de
abordare a obiectivului său. Una bazată pe clasificări úi sinteze unificatoare,
evitând ceea ce este vag, imprecis, indefinit, evitând pedanteria, bombastica,
verbomania, gândind clar úi vehiculând idei, nu doare cuvinte. O psihologie
care comunică îndeaproape cu celelalte útiinĠe, pornind de la mecanică úi
fizică, trecând prin grupul útiinĠelor biologice úi ajungând la morală úi logică
úi care se străduieúte să le aprofundeze domeniile.
Operând în acest spirit, care reaminteúte de rigurozitatea
metodologiei carteziene, Odobleja supune criticii diferitele concepĠii despre
psihic, de la cele empiriste úi senzualiste până la cele mistice úi spiritualiste,
neomiĠându-i, evident, pe freudiúti, vitaliúti, biologiúti úi arătând în ce constă
eroarea strecurată în reprezentarea lor despre psihic.
Odobleja tratează diversitatea lumii psihice în spiritul unor principii
unitare úi unificatoare. Fenomenele psihice nu sunt singure în univers, nu
sunt un început, un dat apriori úi nici cele care Ġin „trena” altor categorii de
fenomene. Ele sunt precedate úi acompaniate de procese materiale de ordin
fizic, mecanic, chimic, biologic, neurologic úi sfârúesc prin reacĠii úi
conduite de răspuns la stimulaĠiile externe. De aceea, pentru a lucra
productiv în planul psihologiei, cercetătorul are nevoie de multiple alte
cunoútinĠe din sfera útiinĠelor care se ocupă de fenomenele nepsihologice.
Aúa se explică de ce, înainte de a pătrunde pe teritoriile psihicului, Odobleja
se opreúte asupra fizicului, a naturalului, considerându-l, pe bună dreptate,
drept sursa psihicului, „stofa” din care e confecĠionat acesta, cauza care îl
determină. El oferă, totodată, un tablou foarte sugestiv al corespondenĠelor
dintre notele definitorii ale conceptelor de fizic úi psihic. Psihicul, remarcă
autorul, este o diviziune a fizicului, o varietate a lui, adică, am spune noi, o
formă de existenĠă úi de miúcare a lumii obiective, cu efecte de recurenĠă
asupra termenului care i-a dat naútere – fizicul - pe care îl modifică úi îl
transformă la rândul lui, în efect. Sau, într-o definiĠie care oglindeúte mai
42
pregnant concepĠia odoblejiană, psihicul este un cerc vicios de energii, o
reversibilitate, un transformator de energie în dublu sens, o asociaĠie de
lentile convexe úi concave, concentrând sau dispersând energia sau fizicul,
adică îndeplinind funcĠii de recepĠie úi de reacĠie.
După Odobleja fenomenele psihice nu sunt niciodată exclusiv
interioare, directe, imediate. Ele sunt declanúate de cauze externe úi se
manifestă prin efecte fiziologice, fizice úi chimice. Chiar úi un fenomen atât
de complex, cum este conútiinĠa, cu capacitatea ei de dedublare úi reflexie,
îúi are un corespondent în lumea fizică, în procesul de autoinducĠie.
Privit dinamic, psihicul îi apare lui Odobleja ca un ansamblu de
procese, de stări úi funcĠiuni. Care sunt acestea? Este, oare, vorba de cele
trei mari categorii de procese- cognitive, afective, voliĠionale- întrevăzute
încă de Aristotel úi statuate expres în opera lui Christian Wolf úi Immanuel
Kant? Odobleja respinge acest punct de vedere, arătând că împărĠirea
psihicului în trei felii reprezintă o imitaĠie stereotipă a trinităĠii teologice, o
trihotomie ilogică, sterilă úi stupidă. Logică, reală, adevărată este, nu
ramificaĠia primitivă a psihicului în trei, ci faptul existenĠei unei dihotomii
primare, practicată pe direcĠiile „psihic centripet” úi „psihic centrifug” –
cunoaútere, respectiv, voinĠă – urmată de o dihotomie secundară, costând în
dedublarea segmentului centripet în inteligenĠă úi afectivitate. Aceasta din
urmă ca unitate a doi poli opuúi – plăcerea úi durerea – iar cunoaúterea ca
structură mediatoare între ei. Este un adevăr pus frecvent în evidenĠă de
analizele psihologice moderne, acela că procesele afective nu se reduc doar
la trăire, ci conĠin momente autentice de cunoaútere, care le sunt inerente.
Dar nu numai atât. Odobleja ne sugerează o viziune complexă –
funcĠionalistă úi dialectică – asupra relaĠiilor dintre cele două categorii
psihice úi dintre ele úi restul sistemului în care se integrează. Asemenea unui
dinam, afectivitatea se distribuie în jurul naturii interne a organismului úi se
cuplează cu ea, iar cognitivul – úi el un dinam – se distribuie, prin dublu
contact, între afectivitate úi lumea externă, mediind raporturile între ele.
ùtefan Odobleja a intuit excepĠional adevărul psihologic că punerea în
relaĠie a cunoaúterii cu afectivitatea se face nu după principiul seriei
continui, ci după principiul contradicĠiei, al conlucrării de pe poziĠii
contrare, traduse în cuplurile antagonice: exogen – endogen, exteroceptiv –
interoceptiv, obiectiv – subiectiv, indiferent – apreciativ, epicritic –
protopatic etc. În timp ce cogniĠia se specializează pe direcĠia surprinderii
lumii externe, afectivitatea se colaborează ca dimensiune internă profundă a
conútiinĠei, ca mod de raportare, ca atitudine.
Axate pe acest mod de ordonare a conceptelor, numeroase pagini din
lucrarea lui Odobleja sunt consacrate discutării analitice a proceselor
cognitive cu variatele lor subspecii úi componente, proceselor afective úi
43
voliĠionale, atenĠiei, aptitudinilor etc. De reĠinut, în legătură cu aceasta,
critica întemeiată pe care o aduce Odobleja concepĠiei antropomorfice, care
tinde să personifice procesele psihice, prin tautologii de genul: „memorăm
cu memoria”, „gândim cu gândirea”, „percepem cu percepĠia” úi care
substituie persoana ca subiect real prin ficĠiuni abstracte.
Indiferent de categoria din care fac parte, fenomenele psihice concrete se
subsumează unor moduri de fiinĠare úi unor principii de funcĠionare care le sunt
comune: antagonismul úi complementaritatea, corespondenĠa úi reversibilitatea.
Ni se pare de o valoare metodologică deosebită consecvenĠa cu care urmăreúte
autorul identificarea, în diferite forme de viaĠă psihică, a organizării úi
funcĠionării pe bază de binaritate, paritate, simetrie, bivalenĠă, alternare.
Ilustrative în acest sens úi cu valoare de prolegomene la un studiu
modern de psihologie a sensibilităĠii ni se par, de pildă, consideraĠiile
autorului cu privire la simĠuri. Acestea sunt văzute ca niúte aparate
fotografice, cinematografice, fotografice, aparate ale ,,maúinii” sau „fabricii”
psihice – cum zice autorul – care indică diferenĠele de potenĠial între
exteriorul fizic úi interiorul psihic, un fel de parapet al unui pod separând
întotdeauna în două braĠe (două categorii de senzaĠii) torentul excitaĠiilor,
instalaĠii de captare úi scurgere a energiei fizice către centrii nervoúi, detectori
bipolari. Autorul aduce numeroase exemple de grupare a funcĠiilor senzoriale
pe modelul cuplurilor contradictorii. Organele de simĠ se comportă activ úi
lucrează multifuncĠional. Ele colectează, selectează, transformă, amplifică sau
reduc – în funcĠie de situaĠie - energia excitaĠiilor externe, iar senzaĠiile, care,
cum cu temei observă autorul, se instituie în chip de fundament al întregii
vieĠi psihice, apar ca interpuse între excitaĠii úi reacĠii, cum printr-o reuúită
comparaĠie cu planul fizic, senzaĠia este raza de incidenĠă care premerge razei
reflectate (reacĠiei). Cum reacĠia înseamnă o reîntoarcere în sens invers,
rezultă că senzaĠia se conectează la marea lege a reversibilităĠii.
Diviziunea dihotomică – adică cea corectă, opusă celei politomice,
enumerative úi confuze – este proprie după autor, tuturor mecanismelor
psihice, acestea lucrând pe principiul „da sau nu”, „pozitiv sau negativ”,
„este sau nu este”. Sunt menĠionate, astfel, paralelismele úi antitezele
afectivităĠii:dragoste –ură, plăcere – durere, calm – nervozitate, siguranĠă –
scepticism, euforie – melancolie, bucurie – tristeĠe, optimism – pesimism;
ale atenĠiei – distragere – concentrare; ale gândirii: analiză – sinteză; ale
memoriei: reĠinere – uitare.
Se útie astăzi datorită cercetărilor psihofiziologice, psihopatologice
úi psihosociologice cât de importantă este funcĠia memoriei - „piatră
unghiulară a conútiinĠei”, cum o numea un autor – în arhitectonica psihică
de ansamblu. ùtefan Odobleja a anticipat concepĠia cu privire la acest rol,
socotind memoria drept „un film psihic”, o multiplicitate de aparate
44
rezonatoare, un fel de bobină care, prin înfăúurare úi desfăúurare, asigură
reversibilitatea stărilor de conútiinĠă, pendularea continuă între reducĠia
internă a experienĠei (în faza de întipărire úi fixare) úi amplificarea sau
dilatarea ei externă în faza de reproducere. Autorul respinge ideea existenĠei
unui centru reductor sau amplificator. Cele două operaĠii – opuse dar
complementare – se produc prin rezonanĠă. E implicată aici ideea
automiúcării, a autonomiei funcĠionale, pusă tot mai clar în evidenĠă, în
prezent, prin cercetarea principiului funcĠional al acĠiunii mentale.
Ingenios úi avansat mi se pare úi punctul de vedere al lui Odobleja
asupra afectivităĠii, concepută ca efect al refracĠiei excitanĠilor externi prin
lentila concavă a subiectivităĠii organismului, proces în urma căruia, cursul
egal úi continuu al energiilor externe este deodată deviat úi frânt în diferite
direcĠii, luând astfel naútere polii extremi ai neplăcerii úi durerii, iar între ei
– ca un optimum, ca o medie – plăcerea.
Nu pot fi ignorate nici definiĠiile propuse de Odobleja pentru
numeroase alte concepte psihologice, dintre care reĠinem percepĠia – o
consonanĠă intersenzorială, abstracĠia - o atenĠie negativă, generalizarea - o
contagiune mentală, imaginaĠia – un sistem de evocări multiple, o înlănĠuire
de consonanĠe, gândirea – o conduită interioară, ideea – o acĠiune virtuală.
Cum vede Odobleja mecanismul declanúării fenomenelor psihice?
Acestea nu se leagă, în nici un caz, prin fire sau coarde, cum credeau
asociaĠoniútii, ci pe bază de rezonanĠă. Datorită asemănării dintre ele,
fenomenele psihice consună, se evocă reciproc úi selectiv, prin acĠiune la
distanĠă, asemenea proceselor radiofonice. Ideea funcĠionării pe bază de
consonanĠă, antagonism, binaritate a fost întrevăzută de Odobleja încă
înainte de publicarea psihologiei consonantiste, în lucrarea consacrată
metodei fonoscopice.
Cuplul consonanĠă – disonanĠă, amândouă laturi ale rezonanĠei, este
implicat în toate categoriile psihice, în abstracĠie úi imaginaĠie, în percepĠie
úi generalizare, în aúteptare úi anticipare. GraĠie acestui fapt, în psihologie,
ca úi în fizică sau chimie – arată Odobleja – nimic nu se creează, nimic nu se
pierde, totul se transformă, totul este reversibil.
ùtefan Odobleja ajunge treptat la structura unei psihologii pe care el
însuúi o defineúte, în lucrări ulterioare, ca fiind binară, circularistă,
analogică, similaristă. ConsonanĠă însemnând armonie, psihologia
consonantistă devine, după expresia autorului, o logică a armoniei, sau în
alĠi termeni, o útiinĠă a organizării úi autoreglării.
Pornind de la această logică, Odobleja schiĠează, în partea a doua a
lucrării, un amplu tablou aplicativ, obĠinut prin derivare úi proliferare din
consonanĠa psihologică. Un tablou care nu se rezumă la descoperirile

45
psihologice, ci care se extinde spre biologie úi sociologie, economie politică
úi morală, terapeutică úi pedagogie.
Se obĠine, astfel, o viziune psihologică generalizată, un fel de
panpsihologism, o modelare a tuturor útiinĠelor pe calapodul fenomenului
psihic. În toate domeniile speciale tronează aceleaúi legi generale –
echilibrul, compensaĠia, reacĠia inversă, alternanĠa, reversibilitatea – cu
funcĠia lor unificatoare.
Se regăsesc aceste legi: în psihofiziologie, útiinĠă întemeiată pe
reciprocitatea acĠiunii dintre organic úi psihic (efect psihosomatopsihic n.a.),
termeni care îúi sunt, pe rând, cauză úi efect; în psihopatologie úi psihiatrie,
unde bolile nervoase, diferitele sindroame se explică binar, prin exagerări în
direcĠia parametrilor „hiper” sau „hipo” úi unde, fiecărei legi consonantiste i
se poate stabili, ca echivalent, o regulă terapeutică; în interpsihologie
(ramură a ceea ce numim astăzi psihologie socială), unde acĠiunea
interpsihologică apare drept o rezonanĠă fizică reversibilă, iar imitaĠia – unul
din cele mai expresive fenomene interpsihologice – o reversibilitate
complexă, cu consonanĠe multiple, etajate; în biologie, unde viaĠa apare ca
un cerc vicios de acĠiuni úi reacĠiuni reciproce;
ùtefan Odobleja întrevede úi exprimă – desigur, în limbaj natural –
principiul comenzii úi controlului, propriu tuturor sistemelor, fie acestea vii
sau nevii, principiu care, se útie, este central astăzi în cibernetică.
Este un merit incontestabil faptul că Odobleja a descoperit aceste
principii generale pe terenul psihismului, cercetând omul, încercând să
descifreze modul cum funcĠionează simĠurile, intelectul úi trăirile sale, adică
pe terenul celor mai complexe tipuri de structuri úi interacĠiuni, luate apoi ca
model de organizare úi funcĠionare pentru celelalte categorii de fenomene.
El a modificat radical optica asupra fenomenelor psihice – depăúind atât
asociaĠionismul cât úi behaviorismul – a revoluĠionat útiinĠa psihologică în
teorie, concepĠie úi metodă, conferindu-i noi atribute úi schiĠând, pe această
bază, n-a conútientizat de la început, scheletul viitoarei cibernetici.
Arătând, întemeiat, că a măsura un fenomen psihic înseamnă a-l
compara cu un lucru constant, a stabili o apropiere úi o consonanĠă între el úi
un etalon, Odobleja se opreúte la o serie de indicatori care, de fapt, nu sunt
psihologici: simptome anatomice, semnele fiziologice, reacĠia la excitanĠi.
FormaĠia sa de medic îl face să se intereseze mai mult de mecanismul fizic
úi fiziologic úi mai puĠin de felul cum se face, cum se construieúte, cum
devine faptul psihic.
GraĠie lui Odobleja, psihologia îúi arată pentru prima dată virtuĠile de
útiinĠă pivot, de útiinĠă releu, cum se exprimă ciberneticienii, în nod
inerdisciplinar, cum avea să sublinieze, mai târziu, Jean Piaget”.

46
8. PSIHOSOMATICA ÎN OPERA LUI
ùTEFAN ODOBLEJA

Psihologia consonantistă nu a fost o lucrare care urmărea să fie o


carte de cibernetică. Dar printre legile fundamentale care, după Odobleja,
guvernează fizicul úi psihicul se află legea reversibilităĠii. În termenii de
astăzi ea poate fi numită legea conexiunii inverse sau a feedback-ului.
Acesta este marele merit al lui ùtefan Odobleja, de a fi descoperit caracterul
general al feedback-ului úi a fi încercat să-l pună în evidenĠă în cele mai
variate procese úi fenomene.
Accentul în lucrarea sa este pus iniĠial pe consonantism în explicarea
psihicului. În introducerea lucrării, Odobleja exprimă intenĠia sa de a
sistematiza psihologia în jurul noĠiunii de consonanĠă, alături de obiectivul de
a reduce psihologicul la fizică. Dar treptat, de la o pagină la alta a lucrării,
reversibilitatea (retroacĠiunea, conexiunea inversă) câútigă tot mai multă
importanĠă, consonanĠa nu poate fi realizată fără reversibilitate (în sensul
feedback-ului ). Legea reversibilităĠii străbate ca un fir roúu întreaga lucrare úi
întreaga sa gândire. Biologiei îi dedică spre exemplu cinci pagini (pag. 481-485),
capitol care îl redăm în continuare, pentru a evidenĠia modul său de gândire
holistic, altfel exprimat, bio-psiho-social (existenĠial), psihosomatic.
„BIOLOGIA
Biologia este útiinĠa vieĠii, útiinĠa regnului însufleĠit sau viu,
útiinĠa despre fiinĠe.
Există o biologie statică (morfologie, anatomie) úi una
dinamică (fiziologie).
Există o biologie actuală (a prezentului) úi una istorică
(a trecutului: istoria naturală a fiinĠelor, biologia evolutivă).
Există o biologie animală (zoologie) úi una vegetală
(botanică). Se mai pot discerne úi multe alte varietăĠi:
generală sau specială; sintetică sau analitică;
filosofică sau practică; fundamentală sau accesorie;
speculativă sau experimentală; cazualistă sau finalistă;
abstractă sau complexă; materialistă sau animistă;

DEFINIğIILE CONCEPTELOR BIOLOGICE

ViaĠa se poate defini prin numeroase alte fenomene: ea e definită


chiar prin lucruri.

47
Ea a fost definită prin echilibrare; viaĠa e un echilibru instabil; o
echilibrare între interior úi exterior; un efect de echilibrare a unui interior
contra cauzelor de dezechilibru din afară.
Ea poate fi definită, mai ales, prin reversibilitate; viaĠa este un cerc
vicios de acĠiuni úi reacĠiuni reciproce. O reversibilitate complexă de
fenomenne fizico-chimice. Un perpetuum mobile realizat de natură în dauna
elementelor chimice úi energiilor fizice. Un complex de multiple fenomene
de cataliză suprapuse úi întreĠesute. Un cuplu reversibil de acĠiuni úi reacĠii.
Un fenomen complex în care fiecare fenomen parĠial este, succesiv, când
cauză, când efect, - prin urmare, un fenomen care produce iluzia
finalismului. O rotaĠie produsă de multiple cupluri de forĠe:
Asimilare dezasimilare atracĠie repulsie
RecepĠie reacĠie creútere diviziune
Sinteză analiză plăcere durere

ViaĠa a fost definită prin oscilaĠie (ritm, periodicitate): „ viaĠa este


o evoluĠie onduliformă a materiei” ( V. Conta).
Ea a fost definită prin transformare: viaĠa ar fi, astfel, un
transformator de energii fizico – chimice”.

8.1. Viziunea lui ‫܇‬tefan Odobleja asupra mecanismelor psiho-


fiziologice induse de factorii de stres/agenĠi stresori

Factorul de stres/agentul stresor este un conglomerat de stimuli


heterogeni (fizici,chimici, biologici, psihologici), care interacĠionează cu
organismul uman la diferite nivele, convertirea cauză-efect făcându-se în
sfera proceselor psihice superioare cognitive, psihicul fiind afectat direct sau
indirect, declanúând astfel stresul ca reacĠie a organismului, cu efecte
psihosomatice sau somatopsihice conform legii reversibilităĠii
(retroacĠiunea, conexiunea inversă).
FS/AS în general nu acĠionează unici, ci de regulă multipli, acĠionând
într-o configuraĠie situaĠională úi prin interacĠiunea cu subiectul în cauză
creează o situaĠie cu potenĠial stresant, care perturbează homeostazia psihică
(echilibrul psihic).
AcĠiunea FS/AS este nocivă, atunci când subiectul în cauză răspunde
la un nivel emoĠional prin anxietate, iar la nivel cognitiv iniĠial, prin răspuns
adaptativ, iar dacă apar noi reacĠii emoĠionale se poate ajunge la stres psihic.
A. Wells subliniază faptul că nu există o teorie sau un model
cognitiv al tulburărilor anxioase, autorul optând pentru concepĠia lui A.T.
Beck în care termenul de cogniĠie se referă la o serie întreagă de mecanisme

48
care stau la baza proceselor gândirii, oarecum úi la conĠinutul produselor
acestora, conĠinuturi cunoscute sub denumirea de gânduri.
La baza teoriei cognitive a tulburărilor emoĠionale se află supoziĠia
conform căreia disfuncĠiile din această sferă apar úi se dezvoltă datorită
interpretărilor pe care le dau oamenii evenimentelor extreme. În acelaúi
timp, răspunsurile în plan comportamental care rezultă în urma acestor
interpretări au, la rândul lor un rol în menĠinerea tulburărilor emoĠionale.
Astfel, gândurile pot deveni adevăraĠi FS/AS, pot induce diferite
stresuri (distresuri úi eustresuri) n.a.
A. Ellis, consideră credinĠele iraĠionale reprezentând sursa
tulburărilor în plan emoĠional úi comportamental, credinĠe care generează
solicitări úi cerinĠe absolutiste, acestea din urmă stând la baza cogniĠiei
iraĠionale, sursă a tulburărilor emoĠionale.
B. Arnold apreciază că evaluarea intuitivă a situaĠiei, iniĠiază o
tendinĠă spre acĠiune, care este trăită ca emoĠie úi exprimată prin diferite
modificări organice.
R.S. Lazarus úi colaboratorii au arătat pentru prima dată importanĠa
proceselor cognitive în geneza SP úi conturează un cadru general pentru
interacĠiunea dintre AS úi individ, capabil să sugereze că atât procesele de
evaluare úi reevaluare a nocivităĠii FS/AS, cât úi alternativele adaptative au o
rezonanĠă afectivă majoră.
Descriind dinamica emoĠiei, B. Arnold identifică o succesiune de
operaĠii, ce pot să nu atingă o amploare echivalentă cu un SP. Aceste
operaĠii se desfăúoară de regulă la nivelul conútiinĠei subiectului úi au
următoarea succesiune: perceperea FS/AS, evaluarea situaĠiei create,
reamintirea unor trăiri similare, reevaluarea situaĠiei, acĠiunea propriu-zisă.
ApariĠia unui FS/AS, declanúează o activare cerebrală, ce determină
o stare de tensiune emoĠională, generatoare de anxietate când acĠiunea
persistă fără un răspuns adecvat, atingându-se aúa zisul prag de stres. În
acest moment subiectul percepe pericolul úi se orientează fie spre sarcină,
căutând rezolvarea situaĠiei create, fie spre sine, tinzând să-úi păstreze
echilibrul psihic iniĠial. Astfel, într-o primă etapă se înregistrează o
mobilizare ca efect adaptativ caracterizată prin ameliorarea performanĠelor,
iar într-o a doua etapă se înregistrează răspunsurile deteriorate prin scăderea
performanĠelor úi a rigidităĠii actelor adaptative caracterizată prin
incapacitatea de valorizare a experienĠei anterioare, prin apariĠia
instabilităĠii, a suspiciunii, a ostilităĠii. Toate acestea duc la o stare
conflictuală internă, descrisă ca prag de epuizare, caracterizate prin
oboseală, ineficienĠă, lipsă de speranĠă, sentimente de vinovăĠie, într-un
cuvânt depresie.

49
FS/AS au o acĠiune globală înainte de elaborarea răspunsului
(caracter primar) úi o alta în timpul úi după declanúarea răspunsului (caracter
secundar), ambele acĠiuni bazate pe principiul conexiunii inverse, fiind
descrisă ca mărimea care influenĠează starea de recepĠie a sistemului la o
nouă acĠiune sau la persistenĠa acĠiunii AS.

8.2. Legea reversibilităĠii (retroacĠiunea, conexiunea inversă)


guvernează întreaga lucrare a lui ‫܇‬t. Odobleja „Psihologia Consonantistă” úi
întreaga sa gândire, fiind cel care îúi dă seama de caracterul general al
feetback-ului úi a încercat să îl pună în evidenĠă în cele mai variate procese
úi fenomene. În această lucrare concepută înainte de 1938, probabil între
anii 1934-1937 identificăm cu surprindere în capitolele psihicul static
(simĠurile, organele de reacĠii, memoria) psihicul dinamic, fenomenele
fundamentale (excitaĠiile, senzaĠiile, reacĠiile) fenomenele afective,
asemănări cu SGA descris de H. Selye, promovând idei originale, definiĠii,
concepte, legi.
Astfel, în concepĠia lui ‫܇‬t.Odobleja, excitaĠiile pe care le putem
asimila cu FS/AS, produc prin intermediul simĠurilor senzaĠii iar acestea la
rândul lor produc diferite reacĠii din partea organismului uman, precum cele
adaptative úi neadaptative (v.fig.1)

neadaptare
alarmă rezistenĠă (epuizare)
excitaĠie senzaĠie impuls reacĠie

fixaĠie reproducere
adaptare
Fig. 1.ReacĠii posibile la FS/AS

Schemă adaptată după: Dr. ‫܇‬t. Odobleja, Psychologie Consonantiste,


premier volume, Libraire Maloine, Paris, 1938, p. 137.- „senzaĠia este
partea internă a excitaĠiei, după cum impulsul este porĠiunea interioară
(psihică) a reacĠiei. FixaĠia este o oprire, pe când reproducerea este o
reluare a miúcării oprite.”
În această schemă fixaĠia (oprirea) ar fi interpretată ca o adaptare a
organismului la acĠiunea FS/AS, iar reproducerea úi impulsul ar fi
continuarea acĠiunii FS/AS asupra organismului, cu implicaĠii psihice.
Pe lângă excitanĠii fizico-chimici meritul lui ‫܇‬t. Odobleja este acela
că ia în considerare úi excitanĠii psihici (imaginile, gândirea, definind

50
simĠurile ca…” organe ale senzaĠiilor; furnizori ai psihicului, ai memoriei,
poarta de intrare a psihicului. Punct de contact al fizicului úi al psihicului”.
Pentru ‫܇‬t. Odobleja universul este un cerc, iar cele două jumătăĠi ale
lui sunt reprezentate de fizic úi psihic; „fizicul este izvorul psihicului úi
ultima sa expresie, cauza úi adeseori, efectul lui, materialul din care este
confecĠionat psihicul”. Cantitativ consideră că fizicul este porĠiunea cea mai
mare a universului „este exteriorul, perifericul, sfera mare; psihicul este
interiorul, centralul, porĠiunea cea mai mică dar cea mai importantă a
universului fiecărei fiinĠe” (v.fig. 2).

fizicul

psihicul

Fig. 2. Universul văzut de ùt.Odobleja

Din diviziunile dihotomice care sunt de fapt baza gândirii autorului,


putem observa că originea excitanĠilor úi reacĠiilor se află în fizic:
Fizicul transformabil, pre- psihicul, excitanĠii;
Fizicul transformat, post- psihicul, reacĠiile úi actele
AS/FS fie sunt la origine de natură fizico-chimică, fie că sunt stimuli
psihici, acĠionează în final la nivelul psihicului unde se produce impulsul ca
fenomen psihic care va declanúa reacĠiile ce aparĠin fiziologicului. La
nivelul psihicului intervin fenomenele afective despre care ‫܇‬t. Odobleja
spune că sunt concepte, ca efect al refracĠiei excitanĠilor externi prin lentila
concavă a subiectivităĠii organismului, proces în cursul căruia, cursul egal úi
continuu al energiilor externe este deodată deviat în diferite direcĠii, luând
astfel naútere polii externi ai neplăcerii úi durerii iar între ei se află plăcerea.
(v. fig. 3)

ExcitanĠi Lentila Deviatul, răul,

Normalul, optimul,

Deviatul, răul,
d
Fig. 3. Lentila afectivă Sursă: Dr. ‫܇‬t. Odobleja,
Psychologie Consonantiste, premier volume, Libraire Maloine, Paris, 1938,
p. 15.

51
Putem afirma fără a greúi că ùt. Odobleja în lucrarea sa, descrie într-un
mod original mecanismele psihofiziologice declanúate la nivelul organismului
de către diferiĠi stimuli externi sau interni, precum úi importanĠa psihicului în
procesul de adaptare sau neadaptare a organismului la aceúti stimuli.
În prezent au fost elucidate multiplele reacĠii declanúate de stimuli
interni sau externi cu diferite origini asupra sistemului psihosomatic.
Unitatea psihofiziologică a organismului uman ne obligă să privim stresul
mai degrabă, ca unul somatopsihic sau psihosomatic, úi trebuie să evităm a
vorbi de stres somatic úi/sau stres psihic.
InformaĠia venită din interiorul sau din afara organismului este cea
care influenĠează sinteza de neuro-hormoni hipofizari, care vor influenĠa la
rândul lor secreĠia unor periferici care vor acĠiona apoi asupra diferitelor
Ġesuturi. La evaluarea caracterului stresant intervin toate formaĠiunile
sistemului nervos (v. fig.4).
Mac Lean úi V. Reichlin, împart fibrele nervoase neurovegetative în
trei mari categorii: simpatice (adrenergice), parasimpatice úi non-
adrenergice, non – colinergice. Cele din urmă deúi vehiculate de nervii
simpatici sau parasimpatici, au neurotransmiĠători diferiĠi. Stimularea
nervilor simpatici úi parasimpatici nu este în întregime blocată de
medicamente antiadrenergice úi anticolinergice, fapt ce sugerează existenĠa
unor fibre nervoase cu alĠi neurotransmiĠători.
FS/AS
stimuli interni stimuli externi
cortex
FR tulburări
SL comportamentale
Boală subcortex
neurotransmiĠători
stimulare stimulare
neuroendocrină neurovegetativă
hormoni de stres catecolamine acetilcolină neuropeptid

modificări la nivel de Ġesuturi úi


organe
tulburări funcĠionale tulburări psihice

Fig. 4 ReacĠii neurohormonale úi TPS produse de FS/SA


Sursă adaptată după: I.B. Iamandescu (1999): Elemente de
psihosomatică, Ed. INFOmedica, Bucureúti, p. 44
52
După ùt.Odobleja, SNV este organul coordonator, normalizant,
compensator, care reacĠionează contra dezechilibrelor. Vorbind despre
critica teoriei vago – simpatice, arată că această teorie a evoluat de la
sistematizarea dogmatică a lui Eppinger úi Hess spre neurotonia intricată a
lui Guillaume úi amfotropismul lui Danielopolu úi precizează că teoria „…
neglijează existenĠa organelor periferice, individualitatea lor, acĠiunile lor
reciproce directe úi fără intermediari, sunt neglijate corelaĠiile nervoase
directe (perifero – periferice) între diferite organe: nu se mai vorbeúte de
relaĠii úi interacĠiuni directe de la organ la organ. Nu se admit decât acĠiuni
de sus în jos úi cele exercitate prin intermediul sistemului nervos vago –
simpatic.”; „în realitate, nu există un sistem inhibitor opus unui sistem
excitator: fiecare filet nervos este, pe rând inhibitor sau excitator. Din acest
punct de vedere fiecare filet nervos este un conductor indiferent, de
asemenea fiecare celulă nervoasă (sau ganglion) reacĠionează fie prin
excitaĠie, fie prin depresie – după caz, după excitant, după doza acestuia,
după starea fiziologică, etc”.
Din cele prezentate mai sus se desprinde ideea că ùt. Odobleja a avut
o viziune integrativă asupra activităĠii celor două sisteme vegetative,
simpatic úi parasimpatic.
În concepĠia sa, creierul este un rezonator de energie, iar organele
senzoriale sunt colectori, selectori, transformatori, amplificatori úi reductori,
rezonatori – receptori, rezonatori – amplificatori, care captează excitaĠiile
(FS/AS) úi le transformă în energie psihică úi care ar fi de origine
necunoscută, transmisă probabil prin intermediul unor secreĠii endocrine
(neurotransmiĠători, neuromodulatori) producând condensarea excitaĠiilor
periferice, cu decondensarea sau detenta centrală sau invers, proces care prin
teoria consonanĠei/ disonanĠei ar produce dezechilibre ce pun în pericol
homeostazia psihică, endocrină úi într-un final pe cea generală.
Indiferent de numărul úi varietatea stresorilor organismul uman nu
are decât un singur tip de mecanism fiziologic de apărare úi, acesta depinde
în principal, de integritatea corticosuprarenalei a cărei hiperactivitate este
răspunzătoare de tulburările de adaptare, iar organismul uman este victima
excesului propriilor sale mecanisme de apărare biologice.

53
9. PSIHOSOMATICA CONSONANTISTĂ3

Cu acest titlu Psihosomatica consonantistă, se doreúte a se pune în


evidenĠă contribuĠia doctorului ùtefan Odobleja adusă conceptului de
psihosomatică, subliniat încă din antichitate de către Hipocrat.
Creatorul ciberneticii generalizate, în opera sa ,,Psihologia
consonantistă”, cu ajutorul a nouă legi universale, având la bază fenomenul
de rezonanĠă úi procesele psihice energetice, crează un nou model de
abordare psihosomatică dându-i modelului bio-psiho-social o tentă cosmică.
Printre multiplele clasificări ale consonanĠei, Odobleja clasifică
consonanĠa în fizico-psihică úi psiho-fizică, adică psihosomatică úi
somatopsihică n.a.
Acest titlu este o sintagmă alcătuită din două cuvinte: psihosomatica
úi consonantismul, între ele, existând atât raporturi de subordonare cât úi o
corelaĠie de sens. Putem spune că amândouă pot fi considerate o unitate
sintactică stabilă.
Din acest punct de vedere se poate stabili locul úi rolul marelui
savant ùt.Odobleja în istoricul psihosomaticii úi nu numai.
Psihosomatica este o abordare în medicină care face legătura între
psihic úi somatic.
ConsonanĠa este definită de Odobleja ca un ,,fenomen fizic
caracterizat prin similitudine, selectivitate úi miúcare (sau vibraĠie)...o
excitaĠie reversibilă. O reversibilitate, o reciprocitate, o clasare reciprocă.
Principiul identităĠii (similitudine) úi principiul terĠului exclus (selectivitate)
reduse la fenomenul fizic al rezonanĠei, fenomen fizic complex, a cărui
cauză este o similitudine de sens úi de frecvenĠă úi ale cărui efecte sunt:
selectivitatea, excitaĠia, fuziunea. Ansamblul fenomenelor de selectivitate,
de amplificare, de dinamogenie úi de fuziune, produse de suprapunerea a
două miúcări, vibraĠii similare sau înrudite prin direcĠia úi frecvenĠa lor”.
Unitatea psiho-somatică este subliniată încă din antichitate de către
Hipocrat, fiind o concepĠie care privea omul ca un tot unitar, somaticul úi
psihicul fiind într-o strânsă interdependenĠă iar boala era considerată ca o
reacĠie a individului la mediu.
Anaxagara (504-428 î.e.n.) vorbeúte printre primii de dualismul
psiho-somatic (relaĠie minte corp) dualism pe care îl dezvoltă marii filozofi

3
Lucrare prezentată la simpozionul ,,‫܇‬tefan Odobleja – Eternitate la timpul prezent”, 12-14
octombrie 2012, Drobeta Turnu-Severin

55
ai antichităĠii greceúti Platon úi Aristotel ,,sufletul dă forma corpului úi
devine principiul său vital.”
Unitatea psiho-somatică se regăseúte úi în evul mediu la filozofi
(sec XVII - XVIII) precum Descartes, Hobbes, Berklez, Leibnity.
Primul care vorbeúte de psihosomatică, în epoca modernă este
Heinroth (1818) úi tot el este cel care în 1828 introduce termenul de
,,somatopsihic”.
În 1890 Sommer introduce termenul de psihogeneză care va fi
preluat úi fundamentat de către marii creatori ai teoriilor psihogenezei
(P. Janet Freud).
În 1899 Pavlov descrie influenĠa emoĠiei asupra proceselor
fiziologice, reflexele condiĠionate.
În 1912 Adler a argumentat în favoarea holismului, analizând
individual mai degrabă din perspectiva întregului vieĠii psihice.
În 1922 Deutsch prezintă nevroza de organ.
Introducerea psihosomaticii în limbajul medical se face în perioada
1936-1938 când apar primele societăĠi de psihosomatică, precum úi primele
reviste de specialitate.
Este de menĠionat faptul că în aceeaúi perioadă, úi anume, în anul 1938
apare primul volum al psihologiei consonantiste, tipărită la Lugoj în limba
franceză úi difuzată prin ,,Libraire Maloine” din Paris iar în anul 1939 apare cel
de-al doilea volum, ambele fiind distribuite marilor universităĠi ale lumii.
Enumerăm în continuare personalităĠi care au adus contribuĠii în
domeniul psihosomaticii moderne: 1943-Helen Fl. Dunbar cu profilul de
personalitate specifice pentru fiecare boală psihosomatică; 1946-Hans Selye
cu sindromul general de adaptare; 1950-Alexander cu specificitatea
conflictului; 1957-Hinkle, Wolff cu factori de mediu, rol determinant úi alĠii
precum von Uexkull, Schafer, Sifneos, Batson, Basedovsky, etc.
Micul dicĠionar enciclopedic îl descrie pe ùtefan Odobleja ca ,,autor
al primei variante a concepĠiei cibernetice generalizate, încercând să explice
fenomenele din natură úi, în particular, cele din cadrul biologiei úi
psihologiei cu ajutorul conexiunii inverse (legea reversibilităĠii)... sesizează
úi pune în evidenĠă, fenomenul adaptării organismelor vii, la condiĠiile de
mediu”, aspect introdus de Hans Selye în 1946. Aceste aspecte pot fi
considerate ca o dovadă a legăturii sale cu psihosomatica.
Sintetizând, putem spune că această concepĠie a parcurs câteva etape
distincte de-a lungul anilor.
I Prima etapă hipocratică descrie relaĠia dintre minte (psihic) úi corp
(soma).
II A doua etapă, începe în 1890 cu Sommer, care introduce în
această relaĠie termenul de psihogeneză.
56
III A treia etapă, începe cu epoca modernă în care la unitatea psiho-soma
este integrat úi mediul ecologic existenĠial, adică modelul bio-psiho-social
Engel - 1974. Dar pentru a stabili momentul intrării în această etapă trebuie
să ne întoarcem la anul 1939 când Odobleja, cu opera sa Psihologia
consonantistă, úi prin legea reversibilităĠii (feedback-ului) aduce o
contribuĠie esenĠială unităĠii psihosomatice stabilind o legătură de
reciprocitate între psihic úi somatic. Cu argumente pluri úi interdisciplinare,
extinde abordarea psihosomatică a omului la nivelul universului. Creează
astfel un nou model, legând modelul bio-psiho-social la univers, cu ajutorul
celor nouă legi universale (echivalenĠei, echilibrului, compensaĠiei, reacĠiei,
oscilaĠiei, inerĠiei, transformării, consonanĠei, reversibilităĠii) pe care le-a
armonizat într-o consonanĠă/rezonanĠă, având la bază legea reversibilităĠii úi
procesele psihice energetice, pentru toate fenomenele din viaĠa omului.
Analizează foarte profund legătura între psihic, fizic úi univers, dându-i
modelului o tentă cosmică. Abordarea psihosomatică din perspectiva
psihologiei consonantiste este demonstrată de ùtefan Odobleja prin definirea
psihicului úi fizicului.
Astfel, fizicul este descris ca fiind natura, lumea exterioară. ,,Fizicul
este izvorul psihicului úi ultima sa expresie, cauza úi, adeseori, efectul lui,
materialul din care este confecĠionat psihicul. E una dinte primele categorii
opuse psihicului. Din punct de vedere logic, fizicul este una din jumătăĠile
universului, cealaltă jumătate constituind-o psihicul; cantitativ el este de
departe porĠiunea cea mai mare a universului”.
,,Fizicul este exteriorul, perifericul, sfera mare; Psihicul este
interiorul, centralul, porĠiunea mai mică dar cea mai importantă a
universului fiecărei fiinĠe”.
Prin descrierea diviziunilor fizicului autorul analizează fizicul ca
fiind exteriorul, adică universul dar úi fiinĠa umană, între ele existând
influenĠe reciproce.
,,Din punct de vedere psihologic clasifică fizicul în :
- fizicul transformabil, pre-psihicul, excitanĠii;
- fizicul transformat, post-psihicul, reacĠiile úi actele...
Din punct de vedere biologic clasifică fizicul în:
- natura inertă: corpuri neînsufleĠite, fizicul propriu-zis;
- natura vie: fiinĠele, biologicul”.
În continuare, Odobleja precizează că studiul ,,fizicului este de
resortul útiinĠelor naturii :
- Pentru natura neînsufleĠită (útiinĠele cosmologice) descrie
útiinĠe statice ( chimia, geografia, mineralogia, astronomia,
ú.a.) úi útiinĠe dinamice (fizica, mecanica, mecanica

57
cerească, ú.a. - aici s-ar putea adăuga mecanica cuantică
n.a.).
- Pentru natura vie (útiinĠele biologice) descrie în acelaúi
mod útiinĠe statice (anatomia, histologia) úi útiinĠe
dinamice (fiziologia, evoluĠia)”.
De asemenea autorul consideră că, orice psihologie în introducere
trebuie să conĠină obligatoriu studiul fizicii din următoarele motive:
1. ,,Fizicul precede întotdeauna psihicul úi îl determină, el constituie
deci acuza acestuia:
- cauzele statice: - substratul anatomo - histologic (creierul)
- constituĠia chimică a substratului
- cauzele dinamice: - excitanĠii fizici
- excitanĠii fiziologici
2. Fizicul urmează psihicului: el constituie efectul lui, suntem deci
obligaĠi să-l studiem:
- ca efect material,
static: - anatomic, structural
- chimic, constituĠional
- ca efect energetic,
dinamic: - fenomene fizice determinate de psihic
- fenomene fiziologice determinate.
3. Fizicul se aseamănă cu psihicul, care se confundă cu el în mai
multe privinĠe: din punct de vedere static, psihicul poate fi atribuit unei
structuri biologice úi unei constituĠii chimice; din punct de vedere dinamic
fenomenele psihice sunt reductibile, în totalitatea lor, la fenomene fizice.
Odobleja descrie psihicul ca fiind sufletul, spiritul, universul interior,
ca o funcĠie biologică localizată în creier. ,,Ca úi orice altă funcĠie psihicul
serveúte viaĠa; el se află în corelaĠie cu fiecare din celelalte funcĠii ale
organismului (corelaĠii psiho-fiziologice ). El se află în strictă dependenĠă de
un sistem de organe. Fenomenele psihice sunt foarte net dependente de
circulaĠie úi de starea fiziologică a organismului la momentul considerat.
Activitatea psihică este influenĠată de agenĠii fizici, chimici úi biotici”. În
concluzie, Odobleja este primul medic care afirmă că ,, elementele
veritabile ale fenomenelor psihice sunt invizibile - ca úi elementele sau
substratul material al energiilor fizice- úi analoge, dacă nu identice, cu
acestea din urmă. Procesul psihic nu mai este un fenomen atât de grosier
ca acel presupus de apropiere mecanică úi de îndepărtare a fibrilelor
neuronice - dar un proces de o extremă fineĠe, un proces energetic”. Acest
element invizibil, energetic, vibraĠional, intuit de Odobleja, astăzi este numit
de unii fizicieni ,,string”.

58
În subcapitolul psiho-fiziologia, autorul o defineúte pe aceasta ca
fiind un studiu al ,,repercusiunilor reciproce (interreacĠiilor) între centru úi
periferie, între fizic úi fiziologic, între moral úi corp, între creier úi restul
viscerelor, între general úi local, între întreg úi părĠile sale; útiinĠa reacĠiilor
psiho-fizice. Fiecare organ are relaĠii cu toate celelalte organe, inclusiv cu
creierul... Creierul este, fără îndoială, un organ privilegiat dar el nu deĠine
monopolul comunicaĠiilor interorganice”.
De asemenea, descrie influenĠele psihicului asupra fiziologicului
care sunt: ,,reversibile (funcĠionale - de fapt tulburări psihosomatice) sau
ireversibile (organicizate -de fapt boli psihosomatice); normale (fiziologice)
sau anormale (patologice); úi influenĠele fiziologicului asupra psihicului
(acĠiune somato-psihică) care de asemenea le diferenĠiază în reversibile sau
ireversibile; normale sau patologice, durabile sau tranzitorii”.
Odobleja mai precizează că între fizic úi psihic, între corp úi suflet
există o influenĠă reciprocă: fiecare este la rândul lui, cauză úi efect úi
introduce noĠiunea mai precisă de influenĠă reciprocă între fiecare parte a
corpului úi fiecare parte a psihicului.
Putem spune că opera savantului a deschis o nouă perspectivă de
dezvoltare a concepĠiei psihosomatice.
În bibliografia studiată de Odobleja pentru realizarea operei sale, 700
de lucrări, găsim nume de autori care au fost citaĠi în istoricul psihosomaticii
precum: Janet P. (1891), Adler (1924), Pieron (1927), Pavlov (1932),
Marinescu (1910), Descartes, Freud.
După apariĠia Psihologiei consonantiste în 1939, s-au găsit în
manuscrisele sale titluri de lucrări despre concepĠia psihosomatică úi
universul atomic, precum: ,,Medicina psihosomatică - priviri asupra
enigmelor medicinii”, Bonneton Andre, Paris, Libraire Maloine, (1964) úi
,,Omul úi universul atomic,”Coudures E, 1951. Acest fapt demonstrează că a
fost în continuare preocupat, úi a studiat modul cum fizicul úi psihicul se
influenĠează reciproc. Odobleja consideră că ,,elementele veritabile ale
fenomenelor psihice sunt invizibile - ca úi elementele sau substratul material
ale energiilor fizice - úi analoge, dacă nu identice, cu acestea din urmă”.
Foarte mult se vorbeúte astăzi de psihologia ordinii - psihologia
cuantică (POPQ), care este considerată o útiinĠă sinergetică interdisciplinară
construită pe informaĠii din filosofie, psihologie, informatică, medicină,
fizică, biologie, cibernetică. POPQ are ca obiect cunoaúterea sistemic -
holistică a universului psihic uman cu ajutorul instrumentelor úi a
metodologiei originale de măsurare prin forme, bazate pe teoria cuantică
generalizată, în scopul optimizării condiĠiei umane, din perspectiva sensului
existenĠial úi a sănătăĠii psiho – somatice úi psihologice. Sunt amintite úi alte
domenii precum medicina cuantică, neuroútiinĠa cuantică iar dacă la baza
59
tuturor am pune psihologia consonantistă am putea enunĠa o altă sintagmă úi
anume, psihosomatica cuantică.
Printre puĠinii care amintesc de ‫܇‬tefan Odobleja úi contribuĠia sa pe
acest spaĠiu al enigmelor cuantice, este profesorul Ion Mânzat, preúedinte al
AsociaĠiei Române de Psihologie Transpersonală care, defineúte rezonanĠa
psihică (intuită în 1938 de ‫܇‬tefan Odobleja) ca o vibraĠie transpersonală de
energie care se explică prin psihosinergia extinsă.
Meritul principal al lui Odobleja este de a fi intuit structura
fundamentală care conectează omul cu natura (acel element invizibil,
energetic, vibraĠional, numit de unii fizicieni ,,string”). Opera sa radiază o
gândire cosmică privind dinamica vieĠii úi este o adevărată resursă pentru
ideile mileniului al treilea.
La acea vreme a trecut neobservată valoarea operei sale privind
concepĠia psihosomatică. Sperăm ca, de acum încolo, prin acĠiunile noastre,
să-i redăm locul binemeritat în istoria medicinii naĠionale úi internaĠionale úi
să-i studiem în continuare opera tipărită úi manuscrisele existente în
Arhivele Statului.

Bibliografie

1. Iamandescu I.B. (1999), Elemente de psihosomatică generală úi


aplicată, Ed.INFO medica Bucureúti, p.p. 2-59;
2. Kuttner F., Rosenblum B. (2011), Enigma cuantică, Fizica întâlneúte
conútiinĠa, Ed.Prestige Bucureúti, p.p. 23-125;
3. Odobleja ùt. (1982), Psihologia consonantistă, Ed.ùtiinĠifică úi
Enciclopedică Bucureúti, p.p. 72-75, 81, 183, 425;
4. Odobleja ùt. (1938-1939), Psychologie consonantiste, premier et
deuxieme volume, Libraire Maloine, Paris;
5. Popescu N., Cenea M. (2006), Factorii de stres úi patologia
psihosomatică, teorii úi cercetări la nivel organizaĠional, Ed. Universitaria
Craiova, p.p. 30-32, 38-44.

60
10. PSIHOLOGIA CONSONANTISTĂ - O ABORDARE
PSIHO-SOMATO-PSIHICĂ

Opera lui ‫܇‬tefan Odobleja ,,Psihologia consonantistă”, a fost


prezentată lumii medicale interna‫܊‬ionale în două rânduri. Odată personal, în
anul 1937 la Congresul Interna‫܊‬ional de Medicină Militară, unde Odobleja a
participat ‫܈‬i a anun‫܊‬at apari‫܊‬ia lucrării ‫܈‬i a doua oară, la Conferin‫܊‬a
Europeană de Medicină Psihosomatică, Sibiu, 2014, unde autorii articolului
de fa‫܊‬ă au prezentat un poster, intitulat sugestiv ,,Psihosomatica
consonantistă”, care demonstrează faptul că ,, Psihologia consonantistă” ne
ajută să în‫܊‬elegem mai bine circuitul psihosomatopsihic în plan
psihofiziologic ‫܈‬i clinic.
In perioada 25-28 iunie 2014, la Sibiu, s-au desfă‫܈‬urat lucrările
reuniunii anuale a Asocia‫܊‬iei Europene de Medicină Psihosomatică, cu titlul
,,Ingrijire ‫܈‬i vindecare - o abordare integrată a medicinei psihosomatice,
acreditată de către Consiliul European de Acreditare pentru Educa‫܊‬ie
Medicală Continuă.

Sigla conferinĠei. Fig. 5

EAPM-2014 a fost un mare succes:


- 270 de participan‫܊‬i din 39 de ‫܊‬ări ‫܈‬i 5 continente;
- Peste 210 rezumate prezentate din 35 de ‫܊‬ări;
- 19 simpozioane incluse în program;
- 6 sesiuni plenare;
- peste 80 de prezentări de postere în 2 sesiuni plenare.
În prima sesiune plenară am prezentat un poster în care am
eviden‫܊‬iat aplica‫܊‬iile în medicină ale operei lui ‫܇‬t. Odobleja ‫܈‬i contribu‫܊‬ia
adusă conceptului de psihosomatică. Pentru a sintetiza ideile, tezele ‫܈‬i
conceptele care demonstrează că ,,Psihologia consonantistă” este de fapt o

61
abordare psihosomatopsihică ce poate fi folosită în medicină, am introdus
sintagma ,,Psihosomatica consonantistă”.

Fig.6
În stânga, prof.univ. DHC Liviu Sofonea, preúedintele Comitetului
Român pentru Istoria ùtiinĠei úi Tehnologiei al Academiei Române, filiala
Braúov; în dreapta autorul, la prezentarea posterului la ConferinĠa
Europeană de Medicină Psihosomatică, Sibiu 2014.

„FIZICUL
(Natura, lumea exterioară)

DEFINI‫܉‬II

Fizicul este izvorul psihicului ‫܈‬i ultima sa expresie, cauza ‫܈‬i,


adeseori, efectul lui, materialul din care este confectionat psihicul. E una
dintre primele categorii opuse psihicului. Din punct de vedere logic, fizicul
este una din jumătă‫܊‬ile universului, cealaltă jumătate constituind-o psihicul:
cantitativ, el este de departe por‫܊‬iunea cea mai mare a universului...

DIVIZIUNILE FIZICULUI
Din punct de vedere psihologic, trebuie să distingem:
- fizicul transformabil, pre-psihicul , excitan‫܊‬ii;
- fizicul transformat, post-psihicul, reac‫܊‬iile ‫܈‬i actele.
Din punctul de vedere al schimbării:
- fizicul static: materia, substan‫܊‬a, chimicul, structura, anatomicul;

62
- fizicul dinamic: energia, for‫܊‬a, fizicul propriu-zis, fenomenele,
func‫܊‬ia, fiziologicul.
Din punctul de vedere biologic:
- natura inertă: corpuri neînsufletite, fizicul propriu-zis;
- natura vie: fiin‫܊‬ele, biologicul.

Studiul fizicului este de resortul ‫܈‬tiin‫܊‬elor naturii:


- pentru natura neînsufle‫܊‬ită: ‫܈‬tiin‫܊‬ele cosmologice statice: chimia,
geografia, mineralogia, astronomia, s.a.
dinamice: fizica, mecanica, mecanica cerească ‫܈‬.a.
- pentru natura vie: ‫܈‬tiin‫܊‬ele biologice:
statice: anatomia, histologia
dinamice: fiziologia, evolu‫܊‬ia”.

Odobleja ùt. (premier volume 1938), Psychologie consonantiste,


premier et deuxieme volume, Libraire Maloine, Paris, p.p.47-48.

„PSIHICUL (sufletul, spiritul, universul interior)...

PSIHICUL ESTE O FUNC‫܉‬IE BIOLOGICĂ LOCALIZATĂ ÎN CREIER


... orice fiziologie se reduce, în ultima instan‫܊‬ă la fizic ‫܈‬i la chimic.
Apar‫܊‬ine oare psihicul fizicului sau chimicului? Iar, în primul caz, ‫܊‬ine el
oare de mecanic-a‫܈‬a cum învă‫܊‬ăm în toate căr‫܊‬ile de psihologie - sau este
energetic de o natură mai subtilă ‫܈‬i superioară decât un act grosolan de
contact fibrilar?...
Elementele veritabile ale fenomenelor psihice sunt invizibile - ca ‫܈‬i
elementele sau substratul material al energiilor fizice-‫܈‬i analoge, dacă nu
identice, cu acestea din urmă. Procesul psihic nu mai este un femomen atât
de grosier ca cel presupus de apropiere mecanică ‫܈‬i de îndepărtare a
fibrilelor neuronice - dar un proces de o extremă fine‫܊‬e, un proces energetic.
Psihologia este, într-adevăr, fiziologia centrilor nervo‫܈‬i, dar nu e
decât partea cea mai fină, cea mai intimă, cea mai subtilă a acestei fiziologii:
restul e neurologie. Psihologia este o fiziologie fără anatomie, deoarece
anatomia sa veritabilă, anatomia psihologică propriu-zisă, microscopia
energetică nu a fost inaugurată până în prezent. Noi nu putem, până la noi
date, decât să ne-o imaginăm mental, imitându-i pe chimi‫܈‬ti ‫܈‬i pe
fizicieni care fac acela‫܈‬i lucru pentru valen‫܊‬ele, atomii, cuantele, ionii ‫܈‬i
electronii lor. Poate că, niciodată omul nu va reu‫܈‬i să vadă ‫܈‬i să constate
direct cu sim‫܊‬urile sale - inclusiv cu aparatele care le prelungesc ‫܈‬i le măresc
- adevăratul substrat material - anatomic al psihicului său”.
63
Odobleja ùt. (premier volume 1938), Psychologie consonantiste, premier et
deuxieme volume, Libraire Maloine, Paris, p.p. 51-64.

„PSIHOLOGIA (generalită‫܊‬i)

DEFINI‫܉‬IE
Psihologia este ‫܈‬tiin‫܊‬a sufletului, a con‫܈‬tiin‫܊‬ei, a fenomenelor de
con‫܈‬tiin‫܊‬ă; ‫܈‬tiin‫܊‬a faptelor nemijlocite, a experien‫܊‬ei interioare, a faptelor sau
fenomenelor psihice, ‫܈‬tiin‫܊‬ă derivată din introspec‫܊‬ie (defini‫܊‬ie genetică,
empirică, senzualistă ‫܈‬i subiectivă). Ea este ‫܈‬tiin‫܊‬a ‫܈‬tiin‫܊‬elor, cheia ‫܈‬i
fundamentul tuturor celorlalte ‫܈‬tiin‫܊‬e ‫܈‬i a filozofiei (defini‫܊‬ie noologică, prin
efectele ei). Ea este fiziologia creierului; fiziologia centrală ‫܈‬i fină a
aparatului de rela‫܊‬ie (defini‫܊‬ie obiectivă, biologică, anatomo-fiziologică).
Este ‫܈‬tiin‫܊‬a acаiunilor reciproce care se exercită prin stimulare, adaptare sau
ajustare ‫܈‬i răspuns între un organism ‫܈‬i mediul său (H. Spencer ‫܈‬i psihologia
comportamentului). Ea este fizica cerebrală: Юtiinаa fenomenelor fizice
percepute interior (propagări, echilibre Юi dezechilibre, consonanаe Юi
disonanаe, acаiuni Юi reacаiuni, încărcări Юi descărcări, etc. concep‫܊‬ia fizică,
sus‫܊‬inută în prezenta lucrare)...

Psihofizica

În vechea sa concep‫܊‬ie, limitată ‫܈‬i restrânsă, psihofizica este ‫܈‬tiin‫܊‬a


raporturilor între senza‫܊‬ii ‫܈‬i excitan‫܊‬ii lor. In concep‫܊‬ia sa lărgită psihofizica
este sinteza psihicului ‫܈‬i a fizicului, defini‫܊‬ia psihicului cu ajutorul fizicului,
concep‫܊‬ia fizicistă a fizicului, cunoa‫܈‬terea necunoscutului psihic prin
intermediul cunoscutului fizic, unificarea ‫܈‬tiin‫܊‬elor psihice ‫܈‬i a ‫܈‬tiin‫܊‬elor
fizice sau naturale, echivalen‫܊‬a legilor fizice ‫܈‬i a legilor psihice având drept
consecin‫܊‬ă aplicarea în domeniul psihicului a metodelor ‫܈‬i aparatelor fizicii
‫܈‬i adoptarea metodei experimentale. Psihologia noastră este o psihofizică în
accep‫܊‬ia ultimă ‫܈‬i lărgită a acestui cuvânt: ea este fizica psihologică”.
Odobleja ùt. (premier volume 1938), Psychologie consonantiste,
premier et deuxieme volume, Libraire Maloine, Paris, p.p. 39,46.

„PSIHO-NEUROLOGIA

Neurologia este uneori în‫܊‬eleasă ca o subordonată a psihologiei; ea ar


fi studiul anatomiei, fiziologiei, patologiei, etc. al sistemului nervos
(inclusiv al creierului ‫܈‬i al psigologiei). Ea poate fi de asemenea, în‫܊‬eleasă
64
ca o subordonată a psihologiei: în acest caz neurologia ar fi studiul
transmisiunilor, ‫܈‬tiin‫܊‬a legăturilor între suflet ‫܈‬i corp, între centru ‫܈‬i
periferie, între psihic ‫܈‬i fizic...
Influenаele psihicului asupra fiziologicului (efecte psiho-somatice)
sunt:
Reversibile (func‫܊‬ionale) - tulburări psihosomatice n.a.- sau
ireversibile (organicizate) - boli psihosomatice n.a.-.Normale (fiziologice)
sau anormale (patologice). Durabile (evolutive, permanente, anatomice,
organizate: fizionomie, voce, conforma‫܊‬ie, îngră‫܈‬are sau slăbire etc.) sau
efemere (tranzitorii, func‫܊‬ionale: mimica, gesturi, expresii, atitudini,
maniere, scriitura etc.). Intense sau slabe. Mediate sau imediate. Directe sau
indirecte. Locale sau difuze. Excitante (dinamogenice, stimulatorii, stenice)
sau deprimante (calmante, astenice, inhibitorii). Motorii sau secretorii.
Provocate de senza‫܊‬ii sau provocate de reprezentări –cognitive sau afective.
Influenаele fiziologicului asupra psihicului (efecte somato-psihice
n.a.) sunt:
Reversibile sau ireversibile ; normale asu patologice; durabile sau
tranzitorii; puternice sau slabe; locale sau difuze, excitante sau deprimante
etc. Există efecte asupra receptivită‫܊‬ii ‫܈‬i efecte asupra reac‫܊‬iei; efecte asupra
inteligen‫܊‬ei ‫܈‬i efecte asupra afectivită‫܊‬ii.
... Fizicul e acela care determină psihicul sau psihicul determină
fizicul? In realitate între centru ‫܈‬i periferie există o reciprocitate de ac‫܊‬iune,
interac‫܊‬iuni reciproce, oscila‫܊‬ii de echilibrare în curente alternativ. Între fizic
‫܈‬i psihic, între corp ‫܈‬i suflet există o influen‫܊‬ă reciprocă: fiecare este la
rândul lui, cauză ‫܈‬i efect.
Această influen‫܊‬ă este vagă sau precisă? În locul no‫܊‬iunii vagi de
influen‫܊‬ă reciprocă a fizicului ‫܈‬i a moralului, trebuie să introducem no‫܊‬iunea
mai precisă de influen‫܊‬ă reciprocă între fiecare parte a corpului ‫܈‬i fiecare
parte a psihicului”.
Odobleja ùt. (premier volume 1938), Psychologie consonantiste,
premier et deuxieme volume, Libraire Maloine, Paris, p.p. 407,426,427.

„PSIHO-FIZIOLOGIA

Psiho-fiziologia este studiul repercusiunilor reciproce (interac‫܊‬iilor)


între centru ‫܈‬i periferie, între fizic ‫܈‬i fiziologic, între moral ‫܈‬i corp, între
creier ‫܈‬i restul viscerelor, între general ‫܈‬i local, între întreg ‫܈‬i păr‫܊‬ile sale. E
studiul reflexelor psiho-fizice; ‫܈‬tiin‫܊‬a interreac‫܊‬iilor psiho-fizice. (v.fig.7).

65
Fig.7

Psychosomatic interactions.
Source: adapted after ùt. Odobleja (1939): Psychologie
consonantiste,deuxiéme volume, Libraire Maloine, 27, rue de L’école-de-
médecine 27 , Paris, 1939

Există ac‫܊‬iuni interorganice ce se realizează prin intermediul


centrilor nervo‫܈‬i (creier, inimă, plămâni, stomac, intestine, ficat, rinichi,
organe sexuale). Există însă ‫܈‬i ac‫܊‬iuni interorganice directe. Fiecare
organ are rela‫܊‬ii cu toate celelalte organe, inclusiv cu creierul. Creierul
este, fără îndoială, un organ privilegiat, dar el nu de‫܊‬ine monopolul
comunica‫܊‬iilor interorganice.
Odobleja ùt. (premier volume 1938), Psychologie consonantiste,
premier et deuxieme volume, Libraire Maloine, Paris, p. 535.

66
11. ISTORICUL PSIHOSOMATICII
¾ Unitatea psyche– soma – subliniată din antichitate (Hipocrat)
¾ Filozofii din sec. XVII – Descartes, Spinoza, Leibniz- relaĠia minte
corp (dualism)
¾ Johann Christian Heinroth (1773, 1843) – inventatorul termenului
„psihosomatic”
¾ 1843, Cabanis – relaĠiile dintre fizic úi moral
¾ 1885, Freud – instanĠele personalităĠii, nivele de conútientizare ale
proceselor psihice, etapele dezvoltării instinctuale, transfer, psihanaliză
¾ 1892, Fere – despre patologia emoĠiilor
¾ 1899, Pavlov – influenĠa comoĠiei asupra proceselor fiziologice,
reflexele condiĠionate
¾ 1912, Adler – locus minoris resistentiae
¾ 1922, Deutsch – nevroze de organ
¾ 1938 ,1939 , Odobleja – Psihologia Consonantistă
¾ 1943, Fl. Dumbar – profiluri de personalitate specifice pentru
fiecare B.P.S.
¾ 1946, Selye – sindromul general de adaptare
¾ 1950,Alexander – specificitate conflictului
¾ 1955, EY- medicina psihosomatică úi nevroza de organ
¾ 1956, Silva – medicina psihosomatică
¾ 1956, Kaplan – medicina psihosomatică, importanĠa factorilor
psihici în medicină
¾ 1957, Hinkle, Wolff – factori de mediu = rol determinant
¾ 1959,Grinker úi Robbinns – clinica psihosomatică
¾ 1963, Von Uexkull – diferenĠierea tulburărilor de conversiune
¾ 1963, Marty, M’ Uzan – gîndire operatorie
¾ 1964, Tzank –medicina generală/ medicina de familie (MG/MF)
este o veritabilă medicină psihosomatică (63)
¾ 1965, Klotz – medicina psihosomatică este forma cea mai elaborată
a MG/MF ( 63)
¾ 1966, Schafer – sociopsihosomatica
¾ 1969, Scheneider – psihologie medicală
¾ 1973, Sifneos, Nemiah – alexitimia
¾ 1974, Bateson – teoria generală a sistemelor
¾ 1979, Von Eieff – hipertensiunea neurogenă
¾ 1981, 1985, Locke, Besedovsky – implicarea SP în funcĠionarea
sistemului imunitar (psihoneuroimunologie)

67
Adaptat după: Dr. Diaconescu L., citat de I.B. Iamandescu (1999):
Elemente de psihosomatică generală úi aplicată, Ed. INFOmedica, Bucureúti,
p.p. 2-3

68
12. IDEILE LUI ‫܇‬TEFAN ODOBLEJA CU
APLICABILITATE ACTUALĂ ÎN MEDICINĂ ‫܇‬I ALTE
DOMENII ‫܇‬TIIN‫܉‬IFICE
(v.s. psihosomatica cuantică)

12.1. Fenomenul de rezonan‫܊‬ă


Acad.prof.univ.Alexandru Surdu, preúedintele SecĠiei de filozofie, teologie,
psihologie úi pedagogie a Academiei Române - prelegere sustinută la
Simpozionul ,,Эtefan Odobleja- eternitate la timpul prezent”, 12-14
octombrie 2012, Drobeta Turnu-Severin.

Când se vorbeúte despre cibernetică, toĠi vorbesc despre maúini úi


despre tehnică. Odobleja nu era un tehnician. Lucrările lui Odobleja au fost
concepute departe de tehnică. Studiile lui nu sunt nici astăzi realizate úi, ca
să facem o comparaĠie, toĠi marii gânditori au o mare viziune. Lucrările lui
Leibnitz úi ale lui Leonardo da Vinci nici astăzi nu sunt puse în practică.
Lucrarea lui este mai mult decât atât, este útiinĠă. Odobleja este interesat de
fenomenul rezonanĠei, care este un fenomen simplist, pornind de la ecou,
ecourile organismului transpuse în toate domeniile. În lucrarea
,,Fonoscopia” a încercat ascultarea organismului, a ecourilor pe care le are

organismul.

Acad. Alexandru Surdu, susĠinând prelegerea

69
A transpune, a compara prin rezonanĠă un domeniu cu altul, ùtefan
Odobleja când úi-a dat seama de descoperirile lui a început să lucreze, a
lucrat zeci de ani în toate útiinĠele pentru a vedea care sunt mecanismele
care ar putea să transpună acest fenomen dintr-un domeniu în altul úi după
aceea într-o oarecare tehnică.
Redăm mai jos prefaĠa întocmită de Constantin Noica în lucrarea
,,Introducere în logica rezonanĠei”, Editura ,,Scrisul românesc”,
Craiova,1994, p. 5 úi, prezentată în cadrul simpozionului de către
acad. Alexandru Surdu.
Culegerea făcută din manuscrisele despre logică ale lui ùtefan Odobleja
reprezintă - independent de interesul lor pentru întregirea psihologiei
consonantiste - o interesantă contribuĠie la formarea gândirii logice.
Logicienii de astăzi, atât de siguri pe procedeele úi calculele lor, ar
putea lesne găsi că nu este destulă rigoare în paginile despre logică ale lui
Odobleja. Dar úi ei trebuie să admită că, din momentul în care nu te
interesezi numai de rezultetele gândirii logice, ci îĠi propui problema
constituirii ei, cum face Odobleja, descrierea căilor úi proceselor ce duc la
formele logicii, sau chiar la formalismul ei este perfect îndreptăĠită.
În acest sens, partea a doua a manuscrisului de faĠă aduce contribuĠii
sugestive úi originale în timp ce partea I întârzie în chip justificat desigur,
asupra consideraĠiilor generale privitoare la logică. Începând de la tema sau
principiul rezonanĠei (am putea spune: al consonanĠei) între idei, lucrarea lui
Odobleja propune úi descrie, sub numele de ,,principii”, câteva metode úi căi
încă nesemnalate ale gândirii precum: dinamogenia úi ionhibiĠia, nivelarea úi
denivelarea, instantaneitatea úi acĠiunea la distanĠă, suprapunerea, alegerea
inversată, etc.
Socotim necesară tipărirea acestei lucrări, mai puĠin ca o contribuĠie
directă la înnoirea logicii, cât ca una indirectă la înnoirea perspectivelor úi
punctelor de vedere ale culturii útiinĠifice de astăzi, o cultură în cadrul căreia
ideile originale emise de Odobleja nu pot fi nesocotite. Dacă el nu a putut să
le valorifice până la capăt, suntem siguri că, în cultura română cel puĠin, ele
vor putea trezi, prin noutatea úi cutezanĠa lor, mari vocaĠii creatoare, de care
avem nevoie pentru calificarea noastră în cultura lumii.

12.2. Zmerită laudatio vizionarului român ‫܇‬tefan Odobleja


(1902-1978): întreg ‫܈‬i păr‫܊‬i în interactio în complexul sistem fizic-biotic-
axiotic danubius banatiensis

Prof.univ. D.H.C. Liviu-Alexandru Sofonea, preЮedintele Filialei


BraЮov a Comitetului Român pentru istoria Юi filozofia Юtiinаei Юi tehnicii al

70
Academiei Române.- prelegere sustinută la Simpozionul ,,Эtefan Odobleja-
eternitate la timpul prezent”, 12-14 octombrie 2012, Drobeta Turnu-Severin.
Moto: Imposibilităаile presupuse a fi urmate sunt/pot fi posibilităаi care nu
au fost deloc/insuficient, inadecvat definite logic/Юi situaаional/relaаional&
testate observaаional, experimental.
Prof.univ. DHC Liviu Alexandru Sofonea

I. Salve. Cel din toate úi peste toate- CREATORUL-


DEVENITORUL - aúa a rânduit miúcarea/devenirea evenimentelor care face
ordine în UNIVERS, ca noi să fim aici, în acest municipiu princeps al Daco-
României, ca să cinstim un vizionar, un mag de-al nostru úi al tuturor.
MulĠumim cum mente et anima organizatorilor reuniunii culturale care are
ca scop cinstirea memoriei úi operei unei personalităĠi de maximă
magnitudine úi a înfăptuirii folositoare, durabile, pro Humanitas, co-miltoni
întru umanism.

Acad.prof.univ. D.H.C. Liviu Sofonea, susĠinând prelegerea

Vă rog să primiĠi gândurile de bine ale Comitetului Român pentru


Istoria úi Filozofia ùtiinĠei úi Tehnicii al Academiei Române (CRIFST),
Filiala Transilvania, al cărui preúedinte sunt.
Este în deontologia noastră, aidoma legământului hipocratic, ca orice
prezenĠă, implicare, cuvântare,... să fie (în /întru), adecvat conjugate cu :
a) un ,,accent” de istorie/istoric: istorialitate (vieĠuire&trăire-
participativ: activ-pasiv/individual-grupat-în istorie: în timp/tempus
historicum;
b) un accent de filozofie/filozofic: istorio-gnozie, maximal
complexul Homo philosophans: Aestimans-Cogitans-Sapiens-Scientifer,

71
Religiesus (Pius,Fides)-Agens (Laborans, Ecologicus...; anti Entropicus,
anti Necrus).
Cuvântul pe care-l luăm/propunem acum ca reper nu atinge
altitudinea meditaĠiei meta-fizice&epistemice-gnoseo, ci are decizia, energia
pentru mulĠi: civis, responsabilităĠile lui Homo mnezicus militans, omul
care-úi aminteúte, care vrea să-úi amintească, care pătimeúte, îndemnat de
etica asumată úi de filozofia acĠiunii. Dintre semnele heraldice ale secĠiunii
pe care o conduc este úi Ianus Bi-frons, reprezentat printr-o extra fiinĠă
humano-morfă cu două capete lipite de bărbat viguros, orientate cu feĠele în
sensuri opuse, acesta fiind zeul intrării úi ieúirii succesive, păzitorul
trecutului úi al viitorului; adică, o ,,infinititudine (de momente) la modul
prezent”; dar într-o viziune ne-simetrică. Am zis accentuat nesimetrică: cu
faĠa orientată spre viitor. Această imagine a zeităĠii antice-
contemporaneizate este stilizată (mărită, virilizată) úi obligatorie! Această
emblemă evidenĠiază imperativ tocmai ce trebuie să facem acum (imediat,
consecvent ,ne-sincopat), în acest complex ,,ocean mocirlos” al degradării
,disperării,...; úi n-am să fac ,,aici úi acum”/hic et nunc cazuistica prezentului
,,în devenire”, analiza acestui casus historicus.
II. Homo ingenius/ creator. Suntem aici pentru că ne interesează
/obsedează creaĠia/creativitatea umană - acest fenomen real- minunat, peren
(hic et nunc perisabil- mutabil; esenĠial: dăruire) care dă/i se conferă aură,
demnitate condiĠiei umane/Homo creator: demiurgos/úi unicitate/idem/, care
îi permite să privească (contemplativ-participativ) ,,spectacolul pământesc
& ceresc”/Lumea/cu dominantele lui; cu nenumărate/caleidoscopice
aspecte, detalii (importante; în deveniri: varietur, unele reveniri ...).
Căutăm a-l înĠelege: dar înĠelegerea/cogniĠia, semnificarea/nu poate
să se efectueze să angajeze (in mente et anima ) un singur registru al
omenescului; o temă - problemă complexă, maximal, relevantă pentru orice
centru/Schola/de sociologie sistemică, de Istorie (Historialitate:
Historiologia – Historiognosia – Historiographia), activ, útiinĠific (cu
maximală exigenĠă, completitudine); înĠelegerea (identificare-descriere-
reprezentare-semnificare) înseamnă valorizare: judecarea/,,cotarea”
unei/oricărei situaĠii, chestiuni, teme-probleme... în ,,Tribunalul”/
,,Sinedriul”/ ,,Areopagul”... valorilor; cu norma/Principium/: audietur et
altera/omnia pars (more humenum).
Este greu/inerent subiectiv de dat (propus, enunĠat), de dat o definiĠie
convingătoare (pertinentă, utilă: funcĠională) a umanului/Homo/; apreciem
că aceea care este mai aproape de esenĠa sa este validată de faptul că omul
este o fiinĠă axiologică, omul vieĠuieúte& trăieúte, valorizează destinul său.

72
Destinul/Rostul omului/omului nu se ,,trece&petrece”, se consumă
în Mundus rerum/Universul lucrurilor/&Natura (physis-bios), ci în
Axios/universul valorilor úi valorizărilor.
Ierarhii ale valorilor&valorizărilor efectuate sub ,,semnele” acelor
,,patronaje axio-tice, valori-scop, valori-mijloc, interacĠii, interferenĠe,
difuzii, mixări, ... energheia-entelekeia-entropia ,,sistemica”/,,Cybernetika”
axiotice, s-au propus mai multe; eu am să rămân la triada de aur inter-activă:
vivum, a valorilor-scop/autotelice: Adevăr-Frumos-Bine. Dinamica lor
formează cultura celorlalte valori, valorile-mijloc nu sunt simplist
intermediari/,,instrumentum axioticum/inferioare; rămân, totuúi, valori-
mijloc. Dinamica lor formează civilizaĠia.
CreaĠia se exercită/o considerăm în acest studiu: elogium;
referenĠial-izareaxio-tică, mai ales, în ,,lumea”/domeniul axiotic/căci aici
este (se ,,fecundează”, ,,gestează”, ,,înfloreúte”, ,,fructifică”; se afirmă
social) elevaĠia umană; înfiorarea umană, văpaia/suflul care potenĠează
modus-ul axiotic al lui homo creator/ingenius: demiurgos/ne inspiră, ne
fascinează; adesea ne úi solidarizează. Motivarea, chemarea imperativă,
atracĠia, îndemnul, respectul, uimirea, ... afecĠiunea care ne-au adus aici úi
ne Ġine împreună sunt tocmai cele generate de prilejul de fi în memoria,
mente et anima aproape de al reîntâlni, întâmpina pe un mare creator român,
ùtefan Odobleja.
Deoarece, cum spuneam, creaĠia este o deschidere (novatoare,
multidimensională,...) spre perenitate, în multe/toate creaĠiile, urmaúii
contemporani (din câteva generaĠii: elevi, discipoli, ucenici, fani, epigoni,
imitatori, critici, continuatori, profesori, aplicatori, dezvoltatori... din
Historia Scienciae et Tehnicae) asistă úi la reciclări specifice, la depăúiri a
unor injoncĠiuni, limitări, varii metamorfoze care le produce timpul (tempus:
historialitate), sau chiar aderările la anumite úcoli, curente, matrici culturale.
Aniversarea de astăzi nu este doare o întoarcere spre trecut, o
pomenire/evocare, o inventariere critică a comandamentelor - posibilităĠilor
(separaĠie; d’impreună) ale timpului de faĠă/hic et nunc! ireal: efemer!/; ea
este, mai ales o angajare spre viitor.
În activitatea complexă (programată; spontană; acordării; conexării)
a Filialei Braúov & ,,DespărĠământul” Sibiu a C.R.I.F.S.T. al Academiei
Române sunt teme-probleme, ,,poziĠii” din agendă.4
Dorim să vi le semnalăm /aducem la cunoútinĠă! Vă invităm să
colaboraĠi la activităĠile noastre! Vă rugăm să ne ajutaĠi!

4
Vezi Sofonea Liviu Alexandru, Dobos Silviu úi colaboratorii-Proiectul
ideatic/cogitatum/Danubius Banatiensis, Universitatea Alma Mater, Sibiu, Dosimpex,
Timiúoara, 2013-2014.

73
În acest program complex (temerar&realist) sunt/pot fi
necesare/oportune, recomandate acĠiunile:
a) Fundamentarea, explorarea, utilizarea socială (stricto et exto
sensu) a sistemului complex (topos - situs; monumente, istorii,
obiceiuri, instituĠii,... perspective) se face prin cercetări útiinĠifice
& acĠiuni tehnice multiple (diverse, interactive, simple,
complexe, originale, unice,...). Un proiect ideatic/cogitatum/
maximal complex, fascinant, cu reale dificultăĠi de finalizare, cu
perspective (locale, naĠionale, europene, mondiale) pe care noi le
apreciem excepĠionale.
b) (axiotic, ecologic, economic, politic, tehnic, mecanic, electric,
...), este cel intitulat Danubius Banatiensis .

Aplicarea/,,mobilizarea”metodelor eficiente de cercetare a


sistemelor, (teoretice, observaĠionale, experimentale úi mai ales ale efectelor
de conexiune directă úi inversă ), în cazul sistemului pe cale l-am numit
Danubius Banatiensis este necesară úi specifică. Acest (tot unitar) complex
(natural-social) organizat (structurat; eterogen & omogen (specific, nu este
nicidecum un mecanism/sistem mecanic eminamente tehnic; este un sistem
social cu impresionantă potenĠă spirituală: este úi (major) axiotic-
totum/ansamblu/care are pro Homo estimans/ierarhicus/úi componente
afective, meditative... chiar din ,,registrul” inefabil; metoda de investigare
sistemo-logică generalizată.
Vivum: interactiv este (apriori; al fine/a posteriori! un ,,vector de forare,
penetrare” montat la un ,,detector” (de ,,tensiuni”: ,,fisuri”, ,,lacune”,
,,stratificări”, ,,ne-omogenităĠi”, structurări deosebite, comori, resurse, ...)
articulat cu un ,,scanner” prin care se ,,vizualizează”, ,,cartografiază” ,,solul” úi
,,subsolurile” acestui ,,tărâm” românesc/C.P.D./.; aplicată adecvat (odoblejian,
cu computeritzări, varii tehnologizări) produce ,,direct”; în utilizări) cunoaútere,
înĠelegere, prezentări (adecvate; polinivelare), acĠiuni sociale (praxio-logie et
al); politică úi filozofie culturală elevaĠie (civică, axiotică).

74
c) În Danubius Banatiensis – topos - situs mirabil, istoric,
funcĠionează instituĠii; una dintre instituĠii este chiar prezenĠa
acestui mag, ùtefan Odobleja-savant úi înĠelept, ctitor. PrezenĠa
(legitimă, onorantă, benefică: de bun augur ) trebuie cinstită prin
pomeniri, acĠiuni sociale multi-valenĠe: fundaĠie, comemorări (cu
expoziĠii, turniruri culturale, colocvii, seminarii, simpozioane,
muzee, spectacole), acordarea numelui unor úcoli, institute, spaĠii
urbane (stradă, parc, et al), ateliere, manifestări culturale regulate, et
al.
d) În Danubius Banatiensis -binecuvântat, unic situs frontalier din
SpaĠiul Carpato-Ponto-Danubian/România-SpaĠiu Balcanic
Nordic-poate/trebuie să existe cu eficientă funcĠionalitate socială:
c1) un centru de cercetări de sistemologie (autonom/integrat
într-o unitate specifică: regională, provincială) úi o secĠiune,
facultate, secĠie, catedră;
c2) o disciplină universitară cu specialitatea/profilul:
sistemologie; programă analitică, formule didactice, praxis,
diplome.
În aceste schola/agora/forum, participanĠii activi pot/trebuie să
anime dezbateri eficiente pe teme/probleme relevante , de exemplu:
- casus 1- Aplicări ale ,,reĠetarului sistemic” în situaĠii de criză
(economică: financiară, et al; politică, morală).
- casus 2- RelaĠii (asemănări, opoziĠii, et al) între popor (P)-
populaĠie (p); luaĠi seama: numai popoarele sunt istoriogene,
numai ele fac istorie!. PopulaĠiile fac /sunt referiri în istorisiri
(compuse din membrii lor/de alĠii străini;
- casus 3- Patrimonializarea valorilor: analiza (vivum; focus-ată;
permanentă: re-lecturări, exegeze, re-gradări ale unor situaĠii
complexe: problematice, deschise, redeschise, et al).

Prof.univ. Liviu Sofonea, reculegere la mormântul savantului


75
Poate că această reflecĠie trebuie să ne dea mult de gândit; din partea
noastră ea este un modest omagiu, însoĠit de confesiunea preocupărilor
noastre de a elogia un mare om de útiinĠă úi prin el, dimensiunea creatoare a
condiĠiei umane.

12.3. ‫܇‬tefan Odobleja - omul de geniu

Grl.(r) medic prof.univ.dr. Dumitru Constantin-Dulcan, neurolog


- prelegere sustinută la Simpozionul ,,Эtefan Odobleja - eternitate la timpul
prezent”, 12-14 octombrie 2012, Drobeta Turnu-Severin.

Istoria lui ùtefan Odobleja este aceea a omului de geniu născut într-o
lume nepregătită să-l recepteze.
Cel ce are la dispoziĠie tot ceea ce a lăsat în urma sa Odobleja úi are
de asemenea răbdarea să stăruie asupra ideilor sale, este impresionat de
profunzimea, extensia úi originalitatea gândirii unui gigant.
Aproape tot ceea ce a trecut prin mintea sa ca om de útiinĠă úi cultură
poartă amprenta geniului. Un geniu absolut original. De la modul de studiu,
de abordare, de prezentare, de sugerare, de explicare úi de clasificare în
ordinea firească a naturii - nimic nu i-a scăpat de scrutat acestui om de
geniu.

Grl.(r). Constantin Dumitru- Dulcan, susĠinând prelegere

76
Citindu-l pe Odobleja, aú redefini geniul ca fiind nu numai
inteligenĠă úi inventivitate, ci în primul rând asiduitate, perseverenĠă,
profunzime, sobrietate úi scrupulozitate cu sine însuúi.
Întreaga sa viaĠă este o ilustrare magistrală a voinĠei de a cunoaúte,
de a-úi însuúi comorile útiinĠei úi culturii, de a smulge naturii acele mistere
încă închise în sipetul său greu de pătruns.
Spre deosebire de majoritatea oamenilor a căror viaĠă este condusă
de valul timpului în care trăiesc, ùtefan Odobleja îúi dirijează întreaga sa
instruire úi formare profesională după un plan foarte riguros orientat. Nimic
din existenĠa sa nu a fost lăsat la întâmplare. Dacă circumstanĠele timpului
în care a trăit, nu i-ar fi fost, în majoritatea lor, potrivnice, ùtefan Odobleja
ar fi fost recunoscut în întreaga lume ca unul dintre oamenii de geniu ai
veacului său.
L-am cunoscut în anii `70 la Cercul de filozofie a medicinei de la
Academia Română. Era invitat să vorbească despre opera sa.
De statură uúor sub medie, dar bine întremat, degaja forĠa aspră a
celui care úi-a înfruntat întotdeauna o soartă mai mult adversă decât
favorabilă. Se citea în privirea sa încleútarea voinĠei celui hotărât să câútige
bătălia cu destinul, conútiinĠa valorii sale úi revolta de a nu fi înĠeles.
Ne-a prezentat un tabel pe două coloane cu ideile sale în
corespondenĠă úi consonanĠă cu cele ale lui Wiener.
Din expunerea sa, rezultă un conĠinut comun de idei, dar exprimat în
termeni diferiĠi. Arhaismul formulărilor lui Odobleja era specific primei
jumătaĠi de secol XX, în care se formase. Formulările lui Wiener reflectau
limbajul útiinĠelor moderne din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea,
deúi diferenĠa în timp dintre cele două opere era de numai zece ani.
Wiener, se útie, era un matematician de geniu úi dincolo de
formulările matematice necesare pentru impunerea unei útiinĠe, el a
beneficiat úi de discuĠiile avute cu un întreg conclav de oameni de útiinĠă, de
diferite profesii, care se întâlneau periodic. Odobleja úi-a elaborat opera sa
esenĠială într-o totală solitudine úi izolare, deúi insistase pe lângă forurile
militare să-i dea posibilitatea de a funcĠiona ca medic militar într-un centru
útiinĠific de talia capitalei pentru a beneficia de informaĠiile necesare în
elaborarea operei sale. Refuzându-i-se cu obstinaĠie cererea sa, este nevoit
să solicite ieúirea din rândul cadrelor militare.
Din nefericire pentru soarta operei lui Odobleja, neúansele continuă.
Publicată în anii 1938 – 1939, Psihologia consonantistă nu mai poate fi
difuzată din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Majoritatea
cărĠilor au rămas pur úi simplu în colete nedespachetate.
După cum se útie, centrul mondial al útiinĠei se mută după război în
SUA. Limba engleză ia locul limbii franceze úi prin investiĠiile masive în
77
cercetarea útiinĠifică, cucereúte lumea. În loc de buclă închisă, Wiener
foloseúte termenul de conexiune inversă, de feed-back sau retroacĠiune
etc., termeni care se impun pretutindeni în lume. O revizuire a operei sale,
scrisă în limbaj modern úi publicată în limba engleză, ar fi avut o cu totul
altă circulaĠie în lumea útiinĠifică. Dar în izolarea în care trăia ùtefan
Odobleja la vremea respectivă, când Wiener îúi publica opera, i-ar fi fost
imposibil, mai ales în condiĠiile războiului rece din anii 1948 - 1950, dintre
Est úi Vest.
Spre regretul meu, cred că dacă Wiener n-ar fi adus în atenĠia lumii
cibernetica, noi n-am fi auzit niciodată de Odobleja. Ca întotdeauna, a
trebuit să ne plecăm în faĠa meritelor străinilor ca să recunoaútem ceea ce
deja realizasem úi noi.
Să analizăm succint, de ce Odobleja?
Este fără îndoială că, prin preocupările úi capacitatea minĠii sale,
ùtefan Odobleja s-a înscris în pleiada marilor spirite ale umanităĠii.
Asemenea acestora, el a dorit să înĠeleagă resorturile lumii úi să descopere
legităĠile care fundamentează existenĠa sa.
DorinĠa sa de cunoaútere este una exhautivă, totală, profundă úi
meticuloasă. A avut vocaĠia úi obsesia unei cunoaúteri universale,
enciclopedice. A avut ambiĠia să regândească întreaga cultură umană, să o
axeze pe un alt fundament teoretic, să ofere o nouă viziune útiinĠifică despre
om, despre societate úi despre Univers.
Este primul în istoria útiinĠei care extinde la natură úi societate ideea
de buclă închisă. Este ceea ce Wiener va numi mai târziu feed-back sau
conexiune inversă. Meritul său genial este acela că a sesizat că această
relaĠie este o legitate generală de funcĠionare úi de autoreglare valabilă
pentru toate fenomenele din natură úi societate.
Ideea acestui mecanism de reglaj a presiunii în dispozitivele tehnice
era de multă vreme cunoscută, dar Odobleja este primul care o sesizează ca
legitate generală de funcĠionare în natură, o demonstrează cu o extraordinară
acurateĠe úi profunzime în opera sa capitală Psihologia consonantistă. Prin
această observaĠie ùtefan Odobleja devine autorul primei cibernetici
generalizate.
Termenul de psihologie consonantistă exprimă ideea de modulare a
proceselor psihice după principiul armoniei sau al consonanĠei cu universul
fizic. El vedea universul psihic derivând din cel fizic úi ca urmare, ambelor
trebuie să le fie specifice aceleaúi legi.
NemulĠumit de psihologia anilor `30, pe care o vedea ca fiind brută,
indigestă, greoaie, superficială, empirică, amorfă, difuză, diluată, un
amalgam de magie úi alchimie - îúi propune să ofere o nouă viziune asupra
psihologiei, să-i construiască un nou fundament útiinĠific.
78
Formulează nouă legi (a echivalenĠei, a echilibrului, a compensaĠiei,
a reacĠiei, a oscilaĠiei, a reversibilităĠii sau a conexiunii inverse, a
consonanĠei, a transformării úi a inerĠiei), valabile spune el, pentru toate
fenomenele din natură úi societate.
Extrapolează la toate celelalte útiinĠe legile formulate în funcĠionarea
psihicului. Supune unei critici severe toate concepĠiile despre psihic
elaborate de la Aristotel până în vremea sa.
Conferă un nou statut psihologiei pe care o exprimă în noi definiĠii,
scheme, tabele, imagini geometrice, dublate în permanenĠă de noi concepte
teoretice. Caută încontinuu unitatea consonantă a fenomenelor dorind să
ofere un instrument de lucru adecvat unei gândiri matematice úi utilizării în
maúinile de inteligenĠă artificială.
Prin volumul de cunoútinĠe vehiculat în opera sa, Odobleja a reuúit
să realizeze un adevărat inventar al culturii universale, constituind un
moment de referinĠă în spiritualitatea lumii. Iată, pentru ilustrare, numai
câteva din domeniile de cunoaútere pe care le-a reaúezat pe o altă bază
oferită de legile formulate de el: psihoneurologie, sociologie, lingvistică,
matematică, útiinĠele fizico-chimice, biologie, economie politică, filozofie,
religie, terapeutică, estetică, morală, drept, logică retorică, pedagogie,
psihodiagnostic, orientarea úi selecĠia profesională, psihanaliza, teoriile
despre subconútient etc. Iată ca exemplu cum vede pedagogia: arta de a
învăĠa, de a convinge, de a creúte voinĠa, de a scrie, de a critica, de a analiza
etc., sau cum concepe el sensul evolutiv al psihologiei: ,,de la subiectivism
la obiectivism, de la introspecĠie la extrospecĠie, de la observaĠie la
experiment, de la ipoteză la verificare, de la speculaĠie la aplicare, de la
descriere la sistematizare, de la fapte concrete la clase úi legi”.
Cel ce a scris aceste rânduri, dovedind o competenĠă útiinĠifică de
o rară profunzime, nu era un favorizat al sorĠii, asemenea lui Wiener care
a avut úansa de a trăi printre oamenii ce profesau útiinĠa la nivel de vârf,
nu era un ins cu acces la marile biblioteci din metropole ci, prin starea sa
materială, era un foarte modest medic militar care a avut parte numai de
garnizoane periferice.
ImaginaĠia sa în a găsi argumente, demonstraĠii, sinonime, analogii,
definiĠii, de a sesiza elemente inedite, laturi subtile, ipostaze noi ale
fenomenelor analizate era debordantă, inepuizabilă.
Ideile, mulĠimea de întrebări úi răspunsuri, mulĠimea de figuri grafice
pentru acelaúi conĠinut teoretic - curg pur úi simplu în avalanúă. Spiritul
nostru este siderat, copleúit de dorinĠa autorului de a fi exhaustiv în tot ceea
ce face, de a fi, am putea spune, un autor total.
ùtefan Odobleja nu este însă doar un om de útiinĠă genial. Este în
acelaúi timp un pedagog de excepĠie. În capitolul Arta de a crea, din
79
volumul Psihologia consonantistă, construieúte un magistral ghid pentru
cercetătorul útiinĠific, pentru inventatori úi pentru creatorii din domeniul
artei. ,,ùtiinĠa, filozofia, arta, tehnica nu sunt epuizate; totdeauna există
descoperiri de făcut”, spune Odobleja.
Referitor la modul în care se poate ajunge la o creaĠie sau o
descoperire, avem convingerea că Odobleja îúi exprima propriul său travaliu
de cercetător. Ideea, spune el, trebuie purtată în permanenĠă în gând,
pretutindeni, în călătorii, acasă, în societate úi în singurătate; noaptea úi ziua,
în vis sau în reverie. Obsesia, pasiunea, bucuria descoperirii sunt condiĠii úi
motivaĠie în acelaúi timp.
ùi ce ciudat! Recomandă exact ceea ce lui i-a lipsit cu desăvârúire:
contactul úi apropierea de marii creatori, atât de necesari ca repere, martori
úi inspiratori.
Se poate spune, fără ezitare, că lui ùtefan Odobleja nimic din ceea ce
a fost omenesc nu i-a rămas străin. A fost omul culturii totale, de la útiinĠă,
la filozofie, artă, proză úi poezie. Scrierile sale abundă în observaĠii de mare
subtilitate, pline de înĠelepciune. ,,La tine în sat, spune el, niciodată nu vei fi
ceea ce eúti, ci doar cel ce ai fost”. Constatare pe care, ne amintim, úi Iisus a
făcut-o în momentul în care a spus că în satul tău niciodată nu vei fi profet.
Cu toate acestea, în ciuda aparentei sale durităĠi, are nostalgia meleagurilor
natale úi îúi mărturiseúte bucuria revederii lor úi sentimentul de încărcare cu
energie pe care îl are când revine acolo.
Când l-am văzut la Academia Română, Odobleja părea a fi un
caracter dur, rece úi calculat, aúa cum ne-am aútepta să fie cei mai mulĠi
oameni de útiinĠă. Cu toate astea, el úi-a încercat condeiul úi în aria poeziei
úi, deúi, din modestie îúi mărturiseúte stângăcia, trebuie să constatăm că în
unele versuri muzele i-au fost foarte aproape.
În stilul său caracteristic de comportament a elaborat numeroase
sentinĠe de înĠelepciune. Recomandă ,,temperanĠă”, moderaĠie în toate, aúa
cum el însuúi a trăit toată viaĠa.
Nu lux, ci simplitate.
FrumuseĠe morală, nu mondenă.
Idealul vieĠii – armonia úi cunoaúterea.
Bucuria vieĠii trebuie căutată în profesie.
Cu 2500 de ani înainte, înĠeleptul Confucius afirma acelaúi lucru:
dacă alegi o profesie care corespunde pasiunilor tale, viaĠa îĠi va fi o
bucurie; dar dacă profesia este străină de pasiunea ta, viaĠa îĠi va fi un chin.
Cu mintea sa lucidă, a prevăzut îndepărtarea omului de natură úi
cultivarea artificialului. Spera pentru viitor democraĠia úi prevalenĠa

80
inteligenĠei în conducerea lumii - ideal care, s-ar părea că mai are încă mult
de aúteptat.
În concluzie, l-am putea considera pe ùtefan Odobleja ca fiind un
Aristotel al lumii moderne, desigur, Ġinând seama úi de condiĠiile istorice
diferite în care au trăit, prin voinĠa sa de a redefini toate domeniile de
cunoaútere úi a le imprima un nou impuls spre optimizare úi evoluĠie.
Dacă ùtefan Odobleja ar fi trăit într-o lume normală, receptivă la
ideile úi nevoile sale de manifestare, astăzi lumea întreagă l-ar fi aúezat în
panteonul marilor săi corifei úi l-ar fi onorat cu o statuie de aur.
Chiar dacă opera sa a fost dezavantajată de condiĠiile în care a fost
scrisă, nouă, generaĠiilor care îi succedem, ne rămâne amprenta efortului
uriaú ale unei minĠi strălucite úi îndrăzneala sa de demiurg, calităĠi suficiente
pentru a-l înnobila pe ùtefan Odobleja cu marca geniului.

12.4. Savantul ‫܇‬tefan Odobleja, pionierul ciberneticii úi


psihologiei consonantiste – vizionar în materia detecĠiei
comportamentelor criminale5

Prof. univ. dr. Tudorel Butoi, Col.(r) prof. Vasile Lăpăduúi, Lector
univ. drd. Pantelimon Boútină- prelegere sustinută la Simpozionul ,,Эtefan
Odobleja- eternitate la timpul prezent”, 12-14 octombrie 2012, Drobeta
Turnu-Severin.

Articolul abordează excepĠionala carieră útiinĠifică a savantului român


ùtefan Odobleja, ca deshidere pentru prezentarea unui manuscris încă
necunoscut publicului larg. În textul savantului, intitulat ,,Viziune în anul
2969”, este descrisă o anchetă criminalistică din viitor, realizată cu mijloace de
cercetare imaginate de autor dintre care unele sunt pe cale de a deveni deja
realitate.

5
Articol apărut în Revista Română de criminalistică nr. 1(85), februarie 2013, vol. XIV,
pag. 1223-1225

81
Col.(r), Prof.univ. Tudorel Butoi-psiholog. criminalist

Prin bunăvoinĠa domnilor ùtefan Odobleja jr., a dr.medic Nicolae


Popescu úi a excepĠionalului inginer de catedră matematică, prof. dr.Viorel
Sahagia, cu puĠin timp în urmă am intrat în posesia unui manuscris intitulat -
Viziune în anul 2969 - în care am găsit cu surprindere proiecĠiile unei
perspective criminalistice inedite asupra identificării autorilor unui omor prin
investigarea matricei infracĠionale cu ,,memoriograful” (parĠial acoperită
astăzi de tehnica poligraf), a apariĠiei în echipa de cercetare la faĠa locului a
profilereului (ciberneticianul legist), a apariĠiei helicopterului în transportarea
spre unităĠile medicale a rănĠilor grav (vezi SMURD-ul de azi).

*
* *
,,În pădurea din Ponoare, în seara zilei de 18. V.2969 a fost găsit în
stare de inconútienĠă tânărul Ilie Ciocîrlie domiciliat în T. Severin, bloc 99 etaj
288 ap. 1580. El a fost transportat cu helicopterul la spitalul judeĠean N. 73.
Ciberneticianul legist, chemat la patul bolnavului, i-a pus la fiecare
tâmplă câte o placă a memoriofrafului, aparat care, după cum se útie, citeúte
gândurile úi gândirea prin metode electronice, permiĠând úi înregistrarea
fidelă, pe un fir de oĠel, a firului memorial a celui examinat.
Memoria bolnavului, copiată la memoriograf, a fost apoi rulată úi
proiectată pe un ecran lat. Procurorul, ciberneticianul legist, medicii legiúti
úi alte persoane oficiale au putut viziona (vedea úi auzi) tot ceea ce
examinatul el însuúi a văzut úi a auzit.

82
AtenĠia a fost concentrată asupra capătului proximal al firului, unde
erau înregistrate ultimele întâmplări din viaĠa victimei, pînă la căderea sa în
starea de comă.
S-a stabilit astfel că Ilie Ciocîrlie fusese atacat cu ciomegele de către
doi indivizi. Fotografiile agresorilor, copiate din creierul victimei úi
amplificate, au fost difuzate în toată regiunea prin televiziunea locală, ceea
ce a permis identificarea úi imediata lor arestare. Ei se numesc Albulescu
Dtru úi Evcea Nicolae, ambii din Glogova úi ambii în vîrstă de numai 17 ani.
S-a procedat azi la luarea interogatoriului celor doi agresori de către
Procurorul de serviciu. Agresorii au fost pe rând invitaĠi a lua loc pe un
scaun în faĠa procurorului, fără ca ei să útie că prin acel scaun ei erau puúi la
priză cu memoriograful. În timp ce ei negau cu înverúunare orice amestec în
acea întîmplare, prin mintea lor alergau cu iuĠeală úi nervozitate gîndurile lor
cele adevărate, în care apărea frecvent figura victimei din momentul
agresiunii. Procurorul avea astfel posibilitatea să constate úi să aprecieze
totala contadicĠie dintre vorbele acuzaĠilor úi gîndurile lor care se proiectau
pe ecranul din faĠa organelor de instrucĠie. AcuzaĠii fiind aúezaĠi cu spatele
spre acel ecran, nu aveau nici măcar vreo cât de mică bănuială despre
făptaúi, că odată cu înregistrarea magnetofonică a vorbelor lor li se citeau úi
înregistra în acelaúi timp úi gândurile lor cele mai ascunse.
Pe firul lor memorial (pe porĠiunea de la 18 Mai a acestui fir) s-a
putut descifra clar úi precis agresiunea, reconstituită astfel în cele mai mici
detalii. Ciberneticianul legist a înregistrat totul pe peliculă, după care filmul
a fost rulat în faĠa agresorilor, care au fost uimiĠi, fiind nevoiĠi a-úi
recunoaúte în întregime bestiala lor faptă. Uimirea lor a fost úi mai mare
cînd au asistat la filmul copiat din capul victimei. Ei au rămas ferm convinúi
că cineva i-a fotografiat în momentul agresiunii. Perplexitatea lor era mare
deoarece, pe de altă parte, ei útiau prea bine că îl pândiseră pe Ilie Ciocîrlie
úi-l atacaseră într-un loc unde nu era nimeni nici de faĠă nici prin apropiere.
Mobilul agresiunii: rivalitatea în dragoste.
Cei doi huligani au fost condamnaĠi la câte doi ani detenĠiune în
Institutul de reeducare aflat în colonia românească de pe satelitul lunar. Ei
au fost expediaĠi spre cer cu racheta de 8 seara, ora Severinului.
Cu această ocazie, ne simĠim obligaĠi să amintim că memoriograful
este o invenĠie românească, inventatorul său Silviu Mucianiu fiind originar
din judeĠul nostru. Meritul marelui nostru inventator este cu atât mai mare
cu cât el este un autodidact. Lipsa titlurilor l-a făcut să aibă mari dificultăĠi
în promovarea úi difuzarea epocalei sale invenĠii. Ani de zile a bătut
zadarnic pe la uúile Academiilor, Institutelor úi SocietăĠilor útiinĠifice iar
revistele de specialitate îi refuzau sistematic publicarea articolelor sale.
InerĠia, tradiĠionalismul, spiritul de castă úi obtuziunea academicienilor a
83
făcut să se repete cu inventatorul mehedin‫܊‬ean ceea ce s-a întâmplat cu
Edison, acum 1100 de ani, la Academia din Paris, în timp ce făcea acolo
prezentarea inevenĠiei sale, gramofonul úi cu care ocazie un prea ilustru úi
tot pe atât de stupid academician l-a apostrofat pe inventatorul gramofonului
drept escroc úi ventricloc.
Alchimiútii psihologiei tânjeau încă de acum o mie de ani úi mai bine
după o ,,psihologie obiectivă”. Ani la rînd, alergând după această fata
morgana úi căzând mereu din lac în puĠ, ei trăiseră cu iluzia că au prins-o, pe
când, de fapt, nu făceau decît să se îndepărteze tot mai mult de obiectivitate
úi încă úi mai mult de psihologie. ùi cu cât ei sbierau mai tare úi băteau mai
îndrăcit tobele anunĠînd ,,psihologia cea adevărată “, cu atât acea mult
trîmbiĠată psihologie a lor era mai denaturată, mai úubredă úi mai subiectivă.
Abia azi, prin geniala invenĠie a conjudeĠeanului nostru, psihologia a ajuns
să împlinească visul bieĠilor vizionari care au trăit úi au murit în beatitudinea
unei magnifice iluzii.
Pentru conformitate, Dr. St. O.”

*
* *
Iată, aúadar, cum după 44 ani de la cele imaginate de marele om de
útiinĠă, astăzi serviciile SMURD au această deja renumită linie de transport
în situaĠii de urgenĠă a răniĠilor grav, cu helicopterul, cum în criminalistica
anglosaxonă profilerul-ciberneticianul legist-contribuie la realizarea
cercurilor de bănuiĠi, iar în ceea ce priveúte poligraful (deúi cu merite de unii
contestate, de alĠii confirmate) acesta rămâne deocamdată o exprimare
palidă a ceea ce úi-a imaginat ùtefan Odobleja a fi ,,memoriograful”...
Să fim optimiúti, sperăm în realizarea úi a acestei prorociri...

12.5. Repere consonantiste - Odobleja în explicarea/aplicarea


modelului biopsihosocial în practica medicală

Prof.univ. dr. Ioan Bradu Iamandescu, UMF Carol Davila,


Bucuresti, preúedintele SocietăĠii de Psihosomatică Aplicată úi Medicină
Comportamentală din România- prelegere sustinută la Simpozionul ,,Эtefan
Odobleja- eternitate la timpul prezent”, 12-14 octombrie 2012, Drobeta
Turnu-Severin.

Atât sănătatea cât úi boala pot fi considerate, în opinia noastră


(Iamandescu, 2010), rezultatul unei sume algebrice între factorii
salutogenetici (+) úi cei patogenetici (-), al carei sens pozitiv echivalează
cu sănătatea iar cel negativ, cu boala.
84
Prof.univ. B.I. Iamandescu, susĠinând prelegerea

Engel, creatorul modelului bio-psiho-social (mbps) (1976), are


meritul de a fi inclus factorii psihologici úi sociali în ecuaĠia bolii, fapt
confirmat în ultimele 4 decenii de achiziĠiile psihosomaticii moderne -
eliberată de psihologizarea excesivă, cu tentă psihanalitică - úi susĠinută de
progresele psihoneuroimunologiei (Ader,1981) - care au relevat strânsele
legături între sistemul nervos úi cel imun - ca úi de cele, mai recente, ale
neuro - imagisticii cerebrale ce au evidenĠiat existenĠa úi funcĠionarea unor
structuri úi zone cerebrale (în special, sistemul limbic) implicate în
convertirea proceselor psiho-afective în modificări funcĠionale úi chiar
lezionale la nivel somatic. In domeniul psihiatriei, acest model a oferit
explicaĠii privind rolului factorilor biologici în apariĠia unor psihoze, ca de
ex. schizofrenia, precum úi etio-patogenia psiho-socială a psihozelor reac‫܊‬ie,
inclusiv tulburare de stres post-traumatic .
Conceptele Psihologiei Consonantiste - create de genialul nostru
compatriot, doctorul Stefan Odobleja - au contribuit la apariĠia ciberneticii
din zilele noastre care ne ajută să înĠelegem mult mai uúor interrelaĠiile
factorilor biologici, psihologici úi sociali.
Aúa de exemplu, principiul aferenta‫܊‬iei inverse (de ex., miúcarea unei
părĠi a corpului, raportată de proprioceptori la structurile nervoase
coordonatoare ale actului motor) - extins la analiza inter-relaĠiilor bio-
psihologice, psiho-sociale úi bio-sociale - constituie o bază explicativă
fertilă pentru modul în care interacĠionează o multitudine úi o diversitate de
factori în edificarea stării de sănătate úi boală. La fel, legăturile
bidirecĠionale - ex. distresul declanúator al unei boli, devine rezultat al

85
disconfortului úi impasului psihologic úi social generate de boală. O ilustrare
a acestei situaĠii, frecvent întâlnită în bolile severe, o constituie drama
multora dintre bolnavii de infarct miocardic, la care se realizează un
veritabil cerc vicios ("Teufelkreis", în literatura germană) de tipul: distres
major--(teren biologic predispus ) = infarct miocardic--(teren psihologic
anxios-depresiv + suport social scăzut/condiĠii materiale dificile
+comportamente de risc, ex. fumat) = stare depresivă -- reinfarctizare/
moarte subită .
O altă interrelaĠie de tip cibernetic, bio-psiho-socială poate fi
ilustrată de apariĠia ,,comportamentului general de bolnav” descris de
Robert Danzer sub forma unor manifestări clinice nespecifice (astenie,
inapetenĠă, somnolenĠă, sexualitate diminuată, etc.), ca rezultat al
parcurgerii unei secvenĠe de activare a unor citokine inflamatorii cu punct
de plecare la beta1-interleukina, la nivelul căreia pot acĠiona în momente
diferite (dar úi concomitent!), atât stresul psihic cât úi un agent infecĠios
viral sau bacterian. Din acest moment, nu mai trebuie să privim acĠiunea
factorilor psiho-sociali- care acĠionează, de regulă interrelaĠionaĠi - ca fiind
de ordin ,,imaterial”, astăzi existând posibilitatea unei explicaĠii materiale a
acestor factori, aúa cum anticipase/sperase, úi Freud.
Una dintre dominantele etio-patogenice în bolile psihosomatice o
constituie comportamentele de risc - adoptate, cel mai adesea, în cursul
stresului psihic cronic-având un rol compensator, de tip ,,eufoman” (Teitel),
în special consumul de substanĠe, de la alcool, hrana nocivă úi nicotina până
la droguri. Aceste ,,substanĠe”, unificate prin starea de euforie pe care o
produc, sunt căutate de indivizii stresaĠi în virtutea unor motivaĠii
eminamente psiho-sociale, interrelaĠionate complex cu mecanismele
supraeului úi ale sinelui iar corectarea lor implică parcurgerea în sens invers
a secvenĠei motivaĠionale care le generează, prin psihoterapie, socioterapie
úi psihotrope.
Insfârúit, mbps oferă posibilitatea studierii úi ierarhizării factorilor
etiologici - versus resursele defensive ale individului - în cadrul etiologiei
plurifactoriale ale principalelor boli ale timpului nostru, cu evoluĠie severă
sau cu prognostic letal.
Abordarea lor în plan diagnostic úi terapeutic - pe baza unei gândiri
clinice, nutrită cu conceptele cibernetice, derivate din/similare cu ideile lui
ùtefan Odobleja, permite o elaborare riguroasă a strategiilor diagnostice úi
terapeutice, ca úi precizarea rolului diferiĠilor specialiúti în lupta contra
bolilor, inclusiv la nivel de politici sanitare .

86
12.6. Homeopatia exogenă, o emergentă contribuĠie românească:
de la consonantism la biofotonică

Prof. univ. dr. Traian D. Stănciulescu, Universitatea “Al. I. Cuza”


& Institutul NaĠional de Inventică Iaúi prelegere susаinută la Simpozionul
,,Эtefan Odobleja- eternitate la timpul prezent”, 12-14 octombrie 2012,
Drobeta Turnu-Severin.

Short astract. The paper explains in terms of Biophotonics (biology


+ lasers’ theory/technology) the mechanisms of “Exogenous Homeopathy”
– involving the emission of “ultraweak (bio)luminescence”
/(bio)electromagnetic waves of different types of external stimuli, which
could influence the human health – and justifies how a “Biophotonic
Resonator” device or other connected applications, patented by the authors,
work through a mechanism of “holographic resonance” (supposing the
synergy of some biological active substances, colours, shapes and volumes
etc.), similarly to a polychrest remedy. The main assertions of these original
explanations are connected with some essential postulates of Consonantistic
Psychology and Logic of Resonance, conceived by ùtefan Odobleja.
Key words: exogenous homeopathy, biophotonics, biolaser,
holographic resonance, synergy, consonantism

Prof.univ. Traian Stănciulescu, susĠinând prelegerea

87
1. Ecouri consonantiste ale unei emergente útiinĠe a “luminii vii”:

“Logica trebuie să iasă din starea sa de


izolare, să privească úi în jurul ei, în lume, úi
cât mai departe. Să ia legătura cu útiinĠele
reale, cu útiinĠele naturii, úi să intre în hora lor,
jucând în ritm cu ele, devenind ea însăúi o
útiinĠă naturală”.
ùtefan Odobleja [1984: 30]

Din perspectiva unei cuprinzătoare (onto)logici úi asertând că logica


gândirii este logica lucrurilor, ar trebui recuperată úi esenĠa unei cunoaúteri
arhetipale, ancorată în orizontul metafizicii Rig-Vedice úi al fizicii cuantice,
afirmând că totul în această lume este vibraĠie úi rezonanĠă, că totul este undă
interacĠionând cu undele... Unde de lumină, vibrând pe diferite nivele de
frecvenĠă, în diferite grade de comprimare, de substanĠializare, cum ar spune
Albert Einstein. Conútient la rându-i că lumina este o realitate fizică de prim rang,
ùtefan Odobleja o plasează întotdeaua pe poziĠia primă în raport cu stimulii care
privilegiază calitatea omului de a fi o fiinĠă vibratilă [1982: 110-113].
Transpunând fenomenele de rezonanĠă fizică în planul celor BPL
(bio-psiho-logice), ùtefan Odobleja susĠine în «Logica RezonanĠei» [1984]
că ,,gândirea úi cunoaúterea sunt fenomene de rezonanĠă”. În acest sens, el
justifică faptul că, indiferent în ce plan de realitate s-ar manifesta, rezonanĠa
are la bază principii (meta)fizice precum: acordul úi dezacordul, asemănarea
úi deosebirea, că fenomenele de rezonanĠă sunt selective úi dual-bipolare,
reversibile úi relative (variabile, în funcĠie de), că rezonanĠa este dinamică
(generatoare de miúcare), se manifestă la distanĠă úi că este imaterială6,

6
ùtefan Odobleja nu foloseúte pe parcursul cercetării sale conceptul de “informaĠie” în
sensul modern al cuvântului, deúi ߌ menĠionând úi o dimensiune “imaterială” prin care
rezonanĠa se manifestă ߌ se pare că l-a suspectat (invocat) implicit. Timpul tipăririi primei
ediĠii a “Psihologiei Consonantiste” (1938) era încă prea puĠin matur pentru a asuma toate
dimensiunile acestui concept. Căci, zece ani mai târziu de la apariĠia publică a cărĠii lui
Odobleja, Norman Wiener însuúi (considerat drept părintele unic al unei specializate
cibernetici, când consonantica deja rezona de pe biroul său ca expresie tacită a unei
cibernetici generalizate) nu putea să definească mai mult decât circular, redundant,
paralogic conceptul de informaĠie, spunând că: “InformaĠia nu este nici substanĠă, nici
energie. InformaĠia este informaĠie...”. Dubla dimensiune ontologică a informaĠiei, în
calitate de proprietate structural-funcĠională a unui sistem susceptibilă a se reflecta în
ansamblul de proprietăĠi specifice unui alt sistem, respectiv în calitate de măsură a gradului
de (neg)entropie pe care receptarea unei anume informaĠii o determină la nivelul sistemului
de referinĠă încă nu fusese asumată, ignorându-se astfel acĠiunea unei inedite legi a
continuităĠii úi conservării informaĠionale [Stănciulescu, 1981].

88
energetică. Toate aceste atribute caracterizează în virtutea unor specifice
legi ale creaĠiei pe care ùtefan Odobleja le-a postulat [Stănciulescu, 1983],
procesele biopsihice ale gândirii úi cunoaúterii novatoare, dar mutatis
mutandis úi pe cele din planul structurilor fizice.
Faptul că, în accepĠiune odoblejiană, fenomenele de rezonanĠă
bio-fizică sunt funcĠional similare cu cele bio-psihice, ne îngăduie în
contextul de faĠă o mai nuanĠată asumare a biofotonicii, disciplină de graniĠă
relativ recentă, ale cărei accepĠiuni etimologice rezultă din două interpretări
complementare:
Ɣ bio- (biologie/viaĠă) + photon (cuantă de lumină), ceea ce înseamnă
biofoton, foton biologic, cuantă de lumină biologică/lumină vie/bioluminiscenĠă;
în această accepĠiune, deci, biofotonica poate fi asumă ca o útiinĠă a luminii vii;
Ɣ bio- (biologie, viu) + fotonică (útiinĠa úi tehnologia laserilor), cuplaj
care îngăduie la rândul său două alternative definitorii úi anume:
— o accepĠiune convenĠională, care defineúte biofotonica drept útiinĠă a
utilizării laserilor în biologie, respectiv în medicină;
— o accepĠiune neconvenĠională, cea pe care o vom dezvolta noi,
înĠelegând biofotonica drept útiinĠa care studiază proprietăĠile de tip laser ale
sistemelor biologice.
Într-o mai nuanĠată înĠelegere, aúa cum a fost definită de specialiútii
domeniului, biofotonica reprezintă deci útiinĠa de graniĠă care studiază
procesele de biorezonanĠă presupuse de:
— emisia, stocarea úi eliberarea de fluxuri biofotonice în spectrul
vizibil sau ultraviolet, “luminiscenĠa ultra-slabă” (ultraweak luminescence)
determinată de sistemele vii, presupunând un număr variabil de biofotoni,
începând de la câteva zeci până la câteva sute pe centimetru pătrat;
— emisia de bioluminiscenĠă generată de toate sistemele biologice, în
calitatea lor de “laseri biologici”, esenĠial responsabilă pentru
rezonanĠa/interacĠiunea dintre acestea úi alte sisteme (bio)fizice interacĠionând din
exterior cu organismul uman [Stănciulescu, 2011: 70].
În acest context, câteva consideraĠii istorice se impun recuperate cu
privire na‫܈‬terea úi evoluĠia biofotonicii ca útiinĠă de graniĠă relativ recentă.
Ɣ Cercetări consistente cu privire la emisia de bioluminiscenĠă generată
de către toate sistemele vii, iniĠiate de Gurvich, Burr, Colli, Rossi, Quickender
ú.a., se datorează profesorului german Fritz-Albert Popp úi echipei sale, care după
1970, beneficiind de privilegiul unui photoncounter/numărător de fotoni a fost în
măsură să cuantifice cantitatea úi calitatea fluxurilor de biofotonici emiúi de
diferite tipuri de sisteme vii. Printre proprietăĠile aparte ale acestor emisii de

89
,,ultraslabă luminiscenĠă”, între care coerenĠa lor înaltă7, cercetătorii
germani au observat în laboratorul de la Kaiserlautern/Neuss proprietăĠile de
tip laser ale acestor emisii de “luminiscenĠă întârziată” (delayed
luminescence): monocromaticitate, direcĠionalitate, coerenĠă, intensitate,
fără a le putea explica însă în totalitate natura.
Ɣ În aceste condiĠii, cunoscând rezultatele publicate în 1989 de
F.A. Popp8, cercetările iniĠiate de specialiútii Institutului NaĠional de
Inventică din Iaúi úi-au propus să răspundă la două întrebări cheie úi anume:
— ce mecanisme generează fluxurile de biofoni la nivelul sistemelor
biologice, astfel încât acestea să dobândească proprietăĠi de biolaser?
— odată generate, cum interacĠionează aceste fluxuri de biofotoni,
emisii de unde bioelectromagnetice, generând o uimitoare comunicare intra-
úi intersistemică a elementelor generatoare?
Răspunsurile formulate acestor întrebări au implicat două contribuĠii
metodologice pe care încă ùtefan Odobleja le-a dezvoltat în paginile “Psihologiei
Consonantiste” [1982: 254]:
Ɣ Principiul analogiei, care fost asumat în ambele sale accepĠiuni,
deductiv úi inductiv, urmând termenii cercetătorului român:
1) în primul sens, deductiv, ,,analogia este o asemănare incompletă, o
consonanĠă parĠială, o varietate a asemănării (o specie de intensitate)”;
2) în al doilea sens, inductiv, ea poate fi considerată ca ,,o consonanĠă
căutată, presupusă, ca o apercepĠie provocată, o clasificare anticipată, o
transpunere, un tranfer de însuúiri de la un lucru la un altul”.
— DeducĠia analogică pe care am formulat-o cu privire la calitatea laser a
emisiei de bioluminiscenĠă a Ġesutului viu a fost următoarea: dacă această emisie
are calităĠi laser, înseamnă că trebuie să existe cel puĠin un sistem biologic care,
având proprietăĠi analoge laserului tehnic, să fie capabil a genera efecte similare.
— InducĠia analogică realizată a fost următoarea: care ar fi modelul
analogic ce ar putea îndeplini funcĠiile structurale ale unui minilaser, dacă
rezultatul este similar funcĠiei acestuia? Răspunsul inductiv formulat a fost:
probabil că ochiul. ùi mai apoi: poate că celula. ùi, în cele din urmă: poate că úi
sistemele subordonatate celulei: nucleul, ADN-ul nuclear etc.
Rezultatul cuplării celor două alternative studiate a fost uimitor:
comparând elementele structurale úi funcĠionalitatea unui laser tehnic oarecare cu

7
O atare caracteristică reprezintă, aúa cum F.A. Popp explică în “teoria coerenĠei”, o cauză
a fenomenelor de interacĠiune celulară, a cofuncĠionaliĠii coerente a organelor la nivelul
întregului organism etc.
8
Biofotonii sunt definiĠi ca fotoni prezenĠi pe suportul substratului biologice, având
caracter dual, corpuscular-ondulatoriu, caracterizaĠi prin frecvenĠe, lungimi de undă úi
amplitudini diferite, prin intensităĠi úi viteze diferite, dependente de substratul biologic care
le-a generat úi de mediul prin care se deplasează.

90
cele ale sistemelor biologice studiate iniĠial (celula úi ochiul) [Stănciulescu,
Manu, 1995] am constatat că analogia este perfectă, observând că tot ce are un
aparat laser în structura sa úi substanĠă laser activă, cavitate rezonatoare úi oglinzi
reflectorizante, stimulare luminoasă în impulsuri, sistem de fixare úi de răcire etc.
úi se regăsesc analog úi în componenĠa sistemelor biologice avute în vedere.
Concluzia generală úi ipoteză centrală a ceea ce am numit TEORIA
«LASERILOR BIOLOGICI» [Stănciulescu, Manu, 1995-2002] a fost
următoarea: sistemele biologice îndeplinesc funcĠiile complexe ale unor
“biolaseri ultraslabi”, susceptibili de a genera o emisie stimulată úi amplificată de
radiaĠie luminoasă (laser).
Ɣ Principiul rezonanĠei, deja invocat anterior, a fost dublat de principiul
transmisiei/transferului, presupunând úi în termenii interogativi úi implicit
afirmativi ai lui Odobleja [1982] úi că: unda nervoasă poate interfera potrivit unor
legi specifice, între două fibre vecine úi adiacente, dintre care una sau amândouă
sunt străbătute de curentul (bio)psihic, se produc fenomene de inducĠie electrică,
cu perturbaĠii funcĠionale, în sensul excitaĠiei sau inhibiĠiei, al stimulării sau al
relaxării. Asertând ipoteza că există conducĠii fără fir, prin mecanisme de
rezonanĠă energetică (úi implicit informaĠională, n.n. TDS), Odobleja
prefigurează de fapt explicaĠiile unei viitoare teorii a câmpurilor bio-psiho-
electromagnetice. De privilegiile acestor explicaĠii biofotonica se va folosi
implicit în elaborarea a ceea ce, deja cu două decenii în urmă, am numit ca fiind
TEORIA (BIO)FOTONICĂ A ENERGIEI-INFORMAğIEI (TBEI)
[Constantinescu, Stănciulescu: 1993-1995], având ca explicaĠie - cheie
transmiterea intra - úi intersistemică de energii-informaĠii specifice úi implicit de
emisii (bio) fotonice ultraslabe úi prin mecanisme de rezonanĠă holografică.

*
Cele două tipuri de explicaĠii aferente TLB úi TBEI sunt
complementare úi coextensive, având în vedere că: generarea emisiilor de
luminiscenĠă de tip biolaser de către toate sistemele biologice (vegetale,
animale, umane) presupune implicit interacĠiuni intra - úi intersistemice
coerente, realizate prin intermediul unui mecanism ondulatoriu de
,,rezonanĠă holografică”. Acest mecanism nu ar putea fi explicat în nici un
chip fără implicaĠiile teoriei laserilor (biologici), pe care teoria úi tehnologia
holografiei o presupune cu necesitate.
Aúadar, având deja conturate aceste generale premise devine posibilă
prezentarea sumară a celor două contribuĠii prin care biofotonica úi-a consolidat
statutul de útiinĠă teoretică. În condiĠiile unui spaĠiu limitat de prezentare, în
beneficiul unei intuitive asumări a intenĠiilor, ne vom prevala de o sugestie
odoblejiană pierdută între nenumăratele sale idei de valoare:
,,Decât 1000 de cuvinte, mai bine un desen explicativ...”.
91
2. ContribuĠii teoretice româneúti la statuarea biofotonicii ca útiinĠă

Aúa cum deja am sugerat, în pofida unor opoziĠii încă venind dinspre
vechile paradigme ale cercetării academice, biofotonica este deja o útiinĠă în
spectaculoasă evoluĠie, cu un destin transformator: acela de a corela úi
unifica explicativ fenomenele biologice cu cele ale lumii fizice, având ca
nucleu central înĠelegerea unor procese de specifică metamorfozare a
luminii naturale în ,,lumină vie”.

2.1. ContribuĠiile explicative ale biofotonicii:


argumente consonant(ist)e

O serie de premise desprinse din concepĠia odoblejiană pot sta ca


temei ontologic pentru dezvoltarea útiinĠifică a celor două contribuĠii
româneúti menĠionate, prin care biofotonica úi-a consolidat statutul de
útiinĠă a Mileniului Trei.

2.1.1. Teoria "Laserilor Biologici": premise explicative ale


“luminii vii”

ConsonanĠa este un úir de reacĠii mutuale


de consolidare. E un acord de vibraĠii ritmate. O
simbioză, o corespondenĠă între undele
vibratorii... E o identificare, o fuziune, o asimilare
între două sau mai multe vibraĠii...
ùtefan Odobleja [1982: 356]

Ŷ Teoria "Laserilor Biologici" (TLB), extensiv dezvoltată în


[Stănciulescu, Manu, 2002], explică geneza emisiilor ultra-slabe de
biofotoni prezente la nivelul unui sistem biologic oarecare (vegetal, animal,
uman), emisii caracterizate prin proprietăĠi similare unui sistem laser tehnic,
respectiv prin asigurarea coerenĠei funcĠionale a sistemului biologic de
referinĠă. Conform TLB, particularităĠile acestor emisii de bioluminiscenĠă
pot fi înĠelese prin corelarea a două sisteme structural-funcĠionale, în general
ignorate de specialiúti, respectiv:
Ɣ Sistemul molecular semi-conductor de tip fosfat ĺ apă legată
ĺ oxigen molecular explică geneza emisiei stimulate úi amplificate de
lumină prin devierea spre UV a luminii vizibile (fenomen anti-Stokes),
printr-un mecanism cuantic similar substanĠei active a laserilor tehnici.

92
Ɣ Structurile organice cu proprietăĠi de cristal lichid (CL), cum ar
fi fosfolipidele prezente la nivelul membranei, respectiv CL de tip smectic,
nematic etc. din citoplasma celulară, sunt responsabile pentru:
— transmiterea din aproape în aproape (de la celulă la celulă, de la
organ la organ) úi prin intermediul funcĠiei optice a sistemelor biologice
implicate (reflecĠie, refracĠie, birefringenĠă etc.) úi a emisiilor de
bioluminisencenĠă de tip ,,biolaser” (direcĠionalitate, coerenĠă, etc.),
sănătatea organismului uman caracterizându-se prin ,,transparenĠa la
lumină” a membranelor úi citoplasmei celulare etc.;
— explicarea unor proprietăĠi încă ignorate ale organismului uman,
cum ar fi: a) substratul substanĠial al memoriei, vizând capacitatea CL de
,,a fi puse în formă” la nivelul membranelor, respectiv de a fi in-formate de
către stimulii endo-/exogeni care le excită; (b) dispersia magnetică rotatorie,
care face ca lumina pătrunsă prin LC să descrie o formă elicoidală, similară
ADN-ului; (c) sensibilitatea la vibraĠii/presiuni endo/sau exogene, inclusiv
la aceea a (bio)luminescenĠei ultra-slabe, în măsură să genereze úi prin
proprietatea de piezoelectricitate a CL – fluxuri coerente de energie
(electroni) úi de informaĠii (biofotoni).

Ŷ Premisele esenĠiale ale TLB: 1) reprezentare schematic-intuitivă a


complexului molecular semiconductor; 2a) reprezentarea celor două foiĠe
ale membranei celulare úi a structurilor fosfolipidice (de tip cristal lichid)
ale acesteia, penetrate de lumină; două proprietăĠi optice membranare
ignorate până acum: 2b) efectul de memorie celulară (dispunerea CL în
câmpul celular, reproducând/traducând morfologic caracteristicile fizice ale
stimulilor receptaĠi); 2c) efectul de dispersie magnetică rotatorie, care
explică forma energo-informaĠională, elicoidal-dextrogiră, a ADN-ului, a
cărei morfogeneză este încă ignorată de specialiúti.

93
a. b. c. d.

Ŷ Sistemul de “laseri biologici înlănĠuiĠi úi intricaĠi” ai


organismului uman: a) sistemul ,,biolaserului” nuclear/celular, implicând
mecanismul de (re)duplicare prin forĠe EM suficient de intense pentru a
determina procesul de forfecare/divizare; b) ,,laserul biologic” celular
(celula retiniană): o perfectă analogie structural-funcĠională cu laserul tehnic
(lumină în impulsuri penetrată în cavitatea rezonatoare prevăzută cu
,,oglinzi reflectorizante”, substanĠă activă laser, lichid de răcire, câmp EM
direcĠionat, etc.) úi geneza/sinergia mecanismelor BEMF); c) ochiul, sistem
,,laser biologic” complex; d) sistemul embriologic al organismului,
explicând coerenĠa funcĠională úi prin rezonanĠa frecvenĠelor úi a
subsistemelor subordonate úi acĠiunile medicinei complementare
(acupunctura, preso- úi reflexoterapia) etc.

Dovedind analogia structural-funcĠională a sistemelor biologice cu


sistemul laserului tehnic, devine posibilă explicarea modului în care lumina
naturală este transformată de organismul uman într-o ,,lumină vie”, într-un
biocâmp coerent rezultat din acĠiunea unui număr indefinit de ,,laseri
biologici” înlănĠuiĠi úi intricaĠi, a căror conexiune generează energii extrem
de înalte, prin succesive modulări în frecvenĠă úi amplitudine, energie care:
— pe de o parte, explică útiinĠific (biofotonic) o serie de fenomene
parafizice, începând de la inedia (prin efectul Kervran, de transmutare a

94
elementelor în interiorul unui sistem biologic, cum ar fi un ou) până la
fenomenul levitaĠiei (prin efect de tip Meissner);
— pe de altă parte, presupunând un complex de procese interactive de
tip BEMF (Biochimice, Electrice, Magnetice, Fotonice), se asigură rezervele
profunde de EI ale organismului, respectiv ,,capcanele de energie” (cum ar fi
electronii mitocondriali) úi ,,capcanele de informaĠie” (cum ar fi biofotonii
stocaĠi între catenele de ADN), a căror eliberare explică posibilitatea naturală
a organismului de (auto)depăúire a stărilor de criză (starea de boală, de
exemplu).

2.1.2. Teoria (Bio)fotonică a Energiei-InformaĠiei:


cadru al interacĠiunilor creatoare

Există o consonanĠă între unde úi


materie... Viteza luminii (ale cărei vibraĠii sunt de
o mare frecvenĠă úi de o mică lungime de undă)
este net superioară în aer úi mult mai mică în
apă...
ùtefan Odobleja [1982: 356]

Ŷ Teoria (Bio)fotonică a Energiei-InformaĠiei [Constantinescu,


Stănciulescu, 1993-1995] clarifică mecanismele interacĠiunilor de unde
ultra-slabe între două sisteme biologice/biofizice, capabile să modifice
starea de sănătate a sistemului receptor, având în vedere faptul că:
— dualitatea corpuscul-undă caracterizează fiecare sistem al lumii
bio-fizice, fiecărui sistem corporal/substanĠial având drept corespondent un
complex de unde interferente, de spectre Fourier care menĠin în câmp,
holografic, informaĠia specifică;
— transferul intersistemic al unei anumite energii-informĠii pe cale
ondulatorie (prin intermediul unor frecvenĠe úi amplitudini EM), se
realizează printr-un mecanism de ,,rezonanĠă holografică” manifestă atât la
nivelul (bio)câmpului aferent sistemului, cât úi la nivelul vibratiilor
substanĠiali care îi definesc corpuscularitatea (al cristalelor lichide celulare,
de exemplu);
— efectele acestui tip de transfer au ca urmare (re)configurarea
structurilor EI ale sistemului receptor (contribuind la refacerea sistemelor
afectate de boală, de exemplu), după ce în prealabil a fost echilibrată aura,
potrivit unui vechi principiu al medicinei zalmoxiene: ,,Întâi se vindecă
sufletul (câmpul auric) úi apoi trupul (structura corpusculară)”.

95
a. b. c. d.

Ŷ Reprezentări electrografice ale unor sisteme biologice diferite:


a) frunză de muúcată; f) libelulă; c) palmă umană; g) epidermă umană [cf. Guja,
Iliescu, 2001]. Aceste situaĠii corespund tot atâtor tipuri specifice de “capcane
energo-informaĠionale”.

Efectele interacĠiunii prin ,,rezonanĠă holografică” sunt similare cu cele


pe care interferenĠa a două unde EM poate să le genereze, úi pe care Odobleja le-a
precizat în Psihologia Consonantistă [1982: 190], afirmând că: din punctul de
vedere al unui rezonator cu un anumit rezonat se observă existenĠa unor
resonatori consonantori úi a unor resonantori disonatori. Astfel, el ia în seamă
situaĠia de rezonanĠă sau disonanĠă, starea de a fi în fază sau în defazaj a două
unde, având ca efect al modulării lor creúterea sau anularea amplitudinii undei
rezultate.

a. b1 b2

Ŷ Schema generală a interacĠiunii prin “rezonanĠă holografică”,


justificând: a) mecanismul terapiei distale úi al Homeopatiei Exogene, la
nivelul unui sistem organic; b) efecte polare ale mecanismului de ,,rezonanĠă
holografică”: (b1) prin opoziĠie de fază; (b2) prin acord de fază.

96
Etapele cheie al procesului de rezonanĠă holografică sunt
următoarele:
Ɣ interacĠiunea dintre undele emise de un sistem (bio)rezonator, cum
ar fi un remediu homeopat, úi undele proprii sistemului biologic care
receptează informaĠii úi energii, prin intermediul modulărilor în frecvenĠă úi
amplitudine generate la nivelul aurei celulei, a organelor sau a organismului
ca un intreg;
Ɣ transferul informaĠiilor/frecvenĠelor de la nivelul biocâmpului
receptor, deja modificat prin interacĠiunea constantă a biorezonatorului,
către suportul de vibratili al sistemului corpuscular receptor (de exemplu, la
nivelul cristalelor lichide membrane úi citoplasmatice, cel mai fin senzor
substanĠial cunoscut la nivelul sistemelor vii).
Ca o consecinĠă a acestui mecanism de dublă rezonanĠă, urmează a
se instala o modificare morfologică la nivelul sistemelor receptoare, celulare
sau organice, ceea ce generează implicit reconfigurarea structural-
funcĠională, corectă, a sistemelor afectate de boală.
Fenomenul interacĠiunii dintre corpuscul úi undă este supus legii
reversibilităĠii úi înĠeleasă ca o oscilaĠie între două stări ce se determină alternativ
una pe cealaltă [Odobleja, 1982: 352] úi care acordă o dimensiune cibernetică
fenomenului de rezonanĠă holografică.

2.2. Modelul omului ca interactivă ,,fiinĠă de lumină”

Ca un rezultat al celor două contribuĠii la statuarea teoretică a


biofotonicii se constituie modelul biofotonic al omului ca fiinĠă interactivă,
generatoare de ,,lumină vie”, de tip biolaser, viaĠa însăúi definindu-se prin
acest atribut esenĠial.
Acest model dublează consideraĠiile teoretico-útiinĠifice ale
biofotonicii cu contribuĠiile empirice vizând structura entităĠii umane, aúa
cum este ea descrisă de intuitivii clarvăzători, pe de o parte, de utilizarea
aparaturii tehnologic-medicale evaluare úi tratare prin biorezonanĠă, pe de
altă parte. Aceste practice contribuĠii sunt în măsură să pună în evidenĠă
existenĠa unor emisii de (bio)luminiscenĠă specifice activităĠii corporale,
sufleteúti (manifestări afectiv-emoĠionale) úi mentale (activitate cerebral-
intelectuală) ale fiinĠei umane.

97
a. b. c.

Ŷ Reprezentări schematice ale matricii EI (energo-informaĠionale) a


fiinĠei umane: a) aura ovoidală a corpului: b) structura ierarhizată a
frecvenĠelor "Luminii Vii"; c) reprezentarea "contururilor aurice" invizibile,
ale fiinĠei umane: imagini desenate prin clarviziune [cf. Brennan, 1996:
160-161].

98
Faptul că fiinĠa umană se poate defini ca un întreg structural-
funcĠional úi având ca ,,nucleu dur” triada trup, suflet, spirit ce poate fi
jusificat cu instrumentele unei semiotici a ,,luminii vii”, pe care tehnologia
actuală este deja în măsură să o acrediteze la nivelul fiecăruia dintre cele trei
componente doar metodologic distincte [Stănciulescu, 2007].

a) b)
Ŷ Imagini electrografice ale “emisiei trupeúti” obĠinute de la o
persoană: a) bolnavă (Alzheimer), caracterizată printr-o puternică asimetrie
dreapta/stânga a petelor de bioluminiscenĠă palmară; b) sănătoasă, definită de o
simetrie evidentă a strimerilor bioluminescenĠei palmare [Guja, Iliescu, 2001].

99
Ŷ Matrici ale “luminii sufleteúti úi mentale”: a) imagini ale unor
subiecĠi umani aflaĠi în diferite stări afectiv-emoĠionale, obĠinute cu AURA
VIDEO STATION [cf. Manolea, 2002: 129]; b) imagine amplificată a aurei
umane prelucrată cu un program NASA [Godeanu, 1996], apărută în
condiĠii de intensă implicare mental-intelectuală a subsemnatului la
conferinĠa ANATECOR (1995).
În sinteză, ca urmare a conjugării contribuĠiilor teoretice ale TLB úi
TBEI cu justificările empiric-tehnologice úi vizând prezenĠa unui fenomen
intuit de când lumea, dar abia acum dovedit cu argumente multiple úi rezultă
următoarele concluzii generale:
Ɣ Mecanismul de interacĠiune dintre câmpurile bioluminiscente
specifice entităĠilor vii (umane) se soldează cu efecte stimulative sau
inhibitorii pentru receptorul de referinĠă, manifestându-se diferenĠiat pe
niveluri de structurare úi funcĠionare, biofizice, emoĠionale úi intelectuale.
Ɣ Modelul biofotonic al sistemului uman úi care justifică implicit
FORğA VITALĂ pe care o invocă homeopatia, ca emisie de ,,lumină vie” cu
varii implicaĠii în sănătatea umană úi ne-a permis să explicăm pertinent
mecanismul general al terapiei homeopate [Stănciulescu, 2003a], prin aceea
că:
— rezonanĠa informaĠională a unui remediu homeopatic úi diluat
până la dispariĠia oricărei substanĠialităĠi úi este capabilă să modifice, prin
propria frecvenĠă úi amplitudine, morfologia celulei/sistemelor vibratile
(cristale lichide), structura apei, a sângelui úi plasmei organismului etc., ceea
ce determină paradoxale efecte de recuperare a sănătăĠii;
— superradianĠa generată de rezonanĠa undelor homeopate
eliberează de la nivelul ,,capcanelor” EI exact acele resurse energo-
informaĠionale ale organismului capabile să stimuleze úi să susĠină procesul
de auto-vindecare, printr-o aparentă intensificare a simptomelor bolii (criza
de vindecare), mai întâi, printr-o dispariĠie a cauzelor generatoare de boală,
mai apoi.

100
Pentru a trece de la această înĠelegere biofotonică a principiilor
homeopatiei interioare, endogene, la o descoperire a principiilor unei
homeopatii exogene a fost doar o problemă de conjunctură istorică, de
deducĠie teoretică úi de conexiune inductivă, în termenii unei ,,LOGICI
SINERGETICE” ale cărei distincte repere le găsim deopotrivă în opera lui
ùtefan Odobleja, dar pe care timpul nu i-a mai îngăduit să o cupleze ca
întreg9.

3. De la biofotonică la homeopatia exogenă: explicaĠii teoretice úi


justificări practice

,,Care ar fi raportul între energia


psihică úi energia vitală? Cele două energii au
puncte de comunicare? ...
Noi opinăm pentru unitatea celor două
energii úi intertransformarea lor reciprocă,
ceea ce ar explica într-un mod satisfăcător
compensările úi decompensările reciproce ale
activităĠilor psihice úi ale activităĠilor
fiziologice. Fluidul psihic nu e decât o formă a
fluidului vital”.

ùtefan Odobleja [1982: 409]

Vorbind parcă în termenii unui homeopat, familiarizat cu conceptul


de energie vitală, biologică úi deopotrivă psihică, Odobleja creează
premisele înĠelegerii modului în care un ,,fluid” oarecare úi un câmp
informaĠional specific unui anume rezonator úi de exemplu a unui remediu
homeopat sau a unei surse exterioare de radiaĠie ultraslabă úi poate influenĠa
starea de sănătate fiziologică a receptorului uman. Este postulatul-cheie pe
care se întemeiază mecanismul a ceea ce am numit într-o carte de referinĠă
HOMEOPATIE EXOGENĂ [Stănciulescu, 2011]10. Aceasta poate fi
explicată integral prin:

9
De notat faptul că ùtefan Odobleja nu a mai avut răgazul să îúi împlinească admirabilul
efort de analiză documentară úi de interpretare într-o altă lucrare integratoare,
transdisciplinară, aúa cum a aspirat tacit să facă. Ca atare, pe generoasa linie deja iniĠiată de
academicianul Alexandru Surdu, cercetarea textelor odoblejiene ߌ publicate sau încă
nepublicate ߌ încă mai aúteaptă darul sintezelor sau/úi conexiunilor de referinĠă, aúa cum úi
succinta încercare de faĠă úi-a propus să înfăptuiască.
10
Geneza homeopatiei exogene este relativ recentă, fiind corelată cu un complex proiect de
cercetare útiinĠifică: NANOTEHNOLOGII BIOFOTONICE APLICATE ÎN INDUSTRIA

101
Ɣ pe de o parte, conform TLB, prin proprietăĠile biofotonic deja
menĠionate ale sistemului biologic uman, începând de proprietatea de a fi
generator úi receptor/transmiĠător de ,,lumină vie” (biofotoni), prin
piezoelectricitate úi transparenĠă la lumină, prin amplificarea úi stimularea
“laser” a bioluminiscenĠei ultraslabe generate etc.;
Ɣ pe de altă parte, în acord cu TFEI, printr-o serie de experimente care
au demonstrat incontestabil că o relaĠie de ,,rezonanĠă holografică” ar putea fi
stabilită între două sisteme biologice separate printr-o distanĠă variabilă, dovedind
că plantele, animalele sau fiinĠele umane ar putea interacĠiona la nivelul lor de
emisii biofotonice etc.
Căci, aúa cum úi specialiútii străini au început să recunoască, prezenĠa
acestui biocâmp de tip ,,laser biologic”, ale cărui unde coerente înconjoară úi
totodată pătrund organismul viu, este în măsură să regularizeze úi să influenĠeze
toate procesele vieĠii, aúa cum notează Marco Bischof, promotor de notorietate al
biofotonicii:

,,Este un câmp holografic de unde staĠionare capabil ca,


printr-un larg spectru de frecvenĠe úi polarităĠi, úi printr-o strânsă
interacĠiune cu toate structurile materiale, să transmită semnale
semnale cu viteza luminii în orice loc al organismului úi să activeze
sau să inhibe procesele biochimice, să organizeze materia úi multe
altele. Structurile materiale implicate în acest proces sunt prefigurate
să funcĠioneze ca antene pentru absorbĠia úi emisia acestor semnale,
pentru că ele posedă, în virtutea evoluĠiei lor în câmpul de radiaĠie
terestră, puternic corelat cu câmpul biotofotonic, geometrii úi
dimensiuni perfect compatibile” [Bischof: 2005].

Toate aceste contribuĠii, deja asumate de specialiúti, sunt implicit efectele


terapeutice subtile ale Homeopatiei Exogene (ExHo) [Stănciulescu, 2011], ale
cărei principii úi mecanisme funcĠionale se referă la faptul că este:
— o terapie preponderent informaĠională, în strânsă corelaĠie cu
homeopatia clasică, stimulând din afara organismului procesul de eliberare a

TEXTILĂ, EFECTE BENEFICE ASUPRA ORGANISMULUI UMAN PRIN


VESTIMENTAğIE “BIOFOTONTEX”, proiect de aplicare a biofotonicii în domeniul
industriei textil-vestimentare, coordonat de subsemnatul în cadrul Institutului NaĠional de
Inventică Iaúi în perioada anilor 2005-2008. Cu acest prilej am constatat că vestimentaĠia
influenĠează starea de sănătate a subiectului uman, prin sinergia efectelor biofotonice
ultraslabe (de natură homeopat-exogenă) generate de natura úi proprietăĠile vibratile ale
complexului vestimentar. Măsurătorile biofotonice realizate cu aparatura de biorezonanĠă
au validat fenomenul, ceea ce a permis traducerea lui într-un brevet de invenĠie având ca
obiect VESTIMENTAğIA BIOFOTONICĂ SANOGENĂ [Traian D. Stănciulescu, Aritia
Poenaru, Brevet 122825/OSIM 2010].

102
resurselor stocate în ,,capcanele” EI (Energo-Informationale) ale corpului uman,
printr-un mecanism de "rezonanĠă holografica", susĠinut de bioluminiscenĠa
,,ultra-slabă” generată de orice sistem biologic;
— o emisie (bio) electromagnetică iniĠiată de diferite tipuri de materia
medica, substanĠe selectate, conservate úi utilizate în diverse forme de agregare
(micro-úi macro-structurale) úi în diverse contexte utilitare (de la vestimentaĠie la
locuinĠe), conectate la vibraĠiile specifice unor anume culori, forme úi volume, în
scopul de a iniĠia efectele generale sau specifice stării de sănătate ale
organismului receptor.
Fără a avea putinĠa în acest context a unei riguroase justificări útiinĠifice a
fenomenului, pe care cartea deja menĠionată o realizează, în cele ce urmează
propunem doar o intuitivă prezentare a efectelor pe care ExHo le determină la
nivelul receptorului uman.

3.1. Efectele sinergetic-sanogene ale Homeopatiei Exogene

,,Există o sensibilitate globală úi una


specială (pentru fiecare substanĠă în parte); o
sensibilitate generală úi o sensibilitate locală a
fiecărui organ… AcĠiunea terapeutică variază
după individ úi moment, în raport direct cu
sensibilitatea sa…”.
ùtefan Odobleja [1982: 518]

Pe acest criteriu de rezonanĠă (receptivitate, compatibilitate,


sensibilitate la stimuli, fie ei ondulatorii, substanĠiali) se întemeiază efectele
BEMF ale oricărui tip de intervenĠie terapeutică, în general, a utilizării
remediilor homeopate, în particular. Astfel, prin utilizarea contribuĠiilor
explicative ale biofotonicii, devine posibil de a justifica faptul că sănătatea
umană poate fi îmbunătăĠită homeopat (iniĠiind o specifică terapie prin bio-
rezonanĠă) prin efectele sinergetic-exogene determinate de materialele,
culorile, formele, volumele, accesoriile specifice oricărui sistem biofizic
natural sau artificial oarecare.
O serie de experimente specifice sunt în măsură să valideze
interacĠiunile biofotonic-active prin care se manifestă diversele
sisteme/forme obiectuale pe care Homeopatia Exogenă le îmbracă.

1. Diferite structuri ale unei substanĠe ,,biologic active” (vegetale


sau proteice), preparate úi combinate prin (nano)proceduri tehnologice,
sunt capabile să rezoneze cu aura subiectului uman úi cu stările vibratil-

103
subsanĠiale ale corpului, transferându-le informaĠii úi energii specifice,
susceptibile de vizualizare electrografică.

a. b. c. d. e. f.

Ŷ Efectele diferite ale materialului asupra aurei umane: a) imagine


de referinĠă/normală a palmei umane; electrografii generate de purtarea unor
mănuúi fabricate din: b) bumbac; c) piele; d) lână; e) plastic; f) imaginea
palmei umane modificate după experiment [Guja, 2008]. Putem observa
diferite modificări structurale, fiecare dintre ele fiind funcĠional corelate cu
o anumită stare bio-fizică modificată de efectul de homeopatie exogenă.
2. Geometria formelor decorative úi volumetria diferiĠilor rezonatori
fizici/diferite obiecte sunt capabile să genereze specifice ,,unde de formă”
cu efecte sanogen-stimulative (form-terapia, fractal-terapia,etc).

104
Ŷ Efectele rezonante ale ,,undelor de forma” asupra stării bio-
fiziologice a subiectului uman: a) reprezentări electrografice ale undelor de
formă aferente unor figuri geometrice [Guja, 2008]; b) testele medicale au
evidenĠiat modificarea unor parametri fiziologici precum tensiunea
arterială/hipertensiunea arterială, puls, temperatură, etc., în cazul pictării
unor simboluri grafice pe corp [cf. Stelz, 2005].

a b c

Ŷ Reprezentări electrografice ale undelor de formă volumetrice:


a) tipuri diferite de volume confecĠionate din carton colorat [Poenaru, 2008];
b) reprezentare catodică a unui con úi a unei piramide, c) reprezentare
anodică [Guja, 2008].

105
3. Impactul bio-electromagnetic al culorilor modifică frecvenĠele
aurei úi implicit ale corpului uman, generând efecte cromoterapeutice de tip
ExHo.

a b c d e

Ŷ Efecte diferenаiate ale culorilor asupra bioluminiscenĠei umane.


Electrografii ale mâinii la purtarea unei mănuúi sintetice, de culoare: a) albă;
b) maro (cf. Guja: în [Stӽnciulescu, 2008]). Efectul de culoare pe care îl are
îmbrăcămintea ExHo asupra aurei aceluiaúi subiect uman după purtarea,
timp de trei zile diferite, a unui tricou din bumbac de culoare: c) albă;
b) albastră; c) roúie (evaluări cu AURA CAM 600 de T. Almos Zsolt).
Toate aceste tipuri de determinări ar putea fi considerate ca
aparĠinând unei terapii ExHo, constatându-se că:
— influenĠa ExHo este determinată de ,,bioluminiscenĠă ultra-slabă”
a diferitelor tipuri de emitenĠi de bio-materiale, interferând cu corpul uman,
într-o manieră similară în care diluĠiile homeopate utilizează Materia
Medica úi influenĠează endogen starea structural-funcĠională a organismului
uman;
— stimulii structurali deja menĠionaĠi au o influenĠă de armonizare
psiho-fiziologică asupra organismului uman, potrivit principiului Similia
similibur curantur, dacă acĠionează o perioadă suficient de intensă úi
constantă de influenĠare temporală, în consens cu ,,principiul plăcerii”11;
— alte principii ale homeopatiei clasice ar putea fi, de asemenea,
explicate, cum ar fi principiul sucusiunii (asociat cu efectul piezoelectric al
presiunilor efectuate pe cristalele lichide celulare), principiul diluĠiei ridicate
(cât de înaltă este frecvenĠa undelor biorezonatorului, tot atât de persistent úi
general este efectul de sănătate), principiul ,,crizei de vindecare”, etc.
Aceste corespondenĠe dovedesc că analogia între homeopatia endo-
úi exogenă este obiectivă, úi este dublată de diferenĠe specifice cum ar fi:

11
Acest principiu asertează că în alegerea unui stimul oarecare ߌ ales pentru că “place”
subiectului ߌ nu componenta culturală primează, ci cea naturală (bio-fizică), în realitate stimulul
sau complexul de stimuli fiind desemnat pentru că organismul are nevoie curativ-echilibrantă de
el, de efectele ExHo asupra stării sale de sănătate a subiectului [Stănciulescu, 2011].

106
natura substratului homeopatic, etapele/timpul de apariĠie a mecanismului
de vindecare, sinergia diferitelor macro-tipuri de stimuli, etc. O diferenĠă
esenĠială este că apariĠia efectului ExHo se manifestă practic úi imediat, în
câmpul auric, dar numai după o perioadă mai îndelungată de constantă de
utilizare (de la ore la zile sau chiar săptămâni), se instalează la nivelul
corpului fizic.

3.2. Rezonatorul biofotonic: dispozitiv de optimizare a


sănătăĠii umane

Ansamblul efectelor sinergice mai sus menĠionate reprezintă premisa


realizării unor brevete de invenĠii româneúti, folosind implicit principiile de
ExHo. În general vorbind, un Rezonator Biofotonic (BR), rezultat al unui
astfel de brevet [Stănciulescu, Apopei, Poenaru, Braúoveanu, 2010],
deosebit prin complexitate de altele existente, ar putea fi definit ca un
echivalent funcĠional al remediului policrest12, fabricat în diferite forme
tehnologice, în grade diferite de complexitate, capabil să genereze efecte
sinergice optime specifice ExHo. Acesta este echivalentul unei surse care
emite un spectru larg de frecvenĠe bioluminiscente ultraslabe, care rezultă
din sinergia substanĠei active utilizate, din diversitatea de culori úi forme în
2D úi 3D, din accesoriile utilizate, stimulând starea de sănătate a unui
anumit sistem biologic.
Chiar dacă rezultatele terapeutice ale ExHo sunt obiective, vibrând
în cadrul vieĠii umane, asupra ei (de exemplu, efectele armonizatoare ale
,,Terapiei Vestimentare”, biofotonic-armonizatoare, sau ale ,,Arhitecturii
Luminii” etc., cu efecte ecologic-sanogene, acestea sunt în general neglijate,
din cauza invizibilităĠii lor. Dar, în ceea ce ne priveúte, (re)descoperind
principiile unei ,,medicini magice” a timpurilor de altădată, pe care ExHo o
reiterează astăzi, reconsiderăm practice premisele unei mediu de viaĠă
armonizator pentru sănătatea umană, caracterizat prin rezonanĠa unei
sinergii de stimuli subliminali, ale căror insesizabile efecte urmează a se
suprapune benefic, în timp.
În acest sens, brevetul de invenĠie vizând Rezonatorul Biofotonic (BR)
pentru Stimularea Energo-InformaĠională a Sistemelor Biologice devine
capabil de a acĠiona sinergic, asemenea unui ,,remediu policrest”, rezonând
holografic ca o ,,simfonie de unde” în interiorul aurei umane úi (re)activând

12
Un remediu homeopat policrest este acela care foloseúte în scop therapeutic mai multe
tipuri de frecvenĠe, prin asocierea simultană sau succesivă a informaĠiilor specifice mai
substanĠe alese din Materia Medica, lista remediilor homeopate care de la Hahneman până
în prezent a ajuns să numere câteva mii de tipuri.

107
corespunzător FORğA VITALĂ a corpului uman. Acest efect, generat prin
purtarea RB ca un ,,talisman magic” în spaĠiul aurei personale, constă în
reamintirea modului în care organismul trebuie să funcĠioneze corect,
transmiĠând forme úi amplitudini, intensităĠi úi lungimi de undă corecte
(sanogene)13.

Ŷ Complexul ,,Rezonator Biofotonic”: a) pandantiv cu substanĠe


biologic-homeopate, pe care se aplică în funcĠie de necesităĠi filtre colorate,
transparente la lumină, prevăzute cu mandale color, care îmbogăĠesc
informaĠional emisia de biofotoni generată de pulberile active; b) imaginea
electrografică a emisiei de bioluminescenĠă a celor trei tipuri majore de RB
(cele stimulatoare úi cele de echilibrare/sus, până úi cele inhibitoare/jos),
presupunând diferite combinaĠii de substanĠe active (vegetale úi proteice):
(1) încapsulate, încadrate într-un recipient transparent; (2) afiúat sub formă
de pulbere simplă ExHo; c) filter de diferite de culori úi mandale
generatoare de ,,unde de forma”, redate electrografic [Guja, 2008].
Evaluarea efectelor profilactic-terapeutice pe care utilizarea unui RB
le generează la nivelul beneficiarului s-a realizat în variante multiple, menite
să elimine prezumpĠia efectului placebo (A), pe de o parte, respectiv să
amplifice sinergetic manifestarea acestui efect prin acĠiunea obiectivă a RB,
pe de altă parte (B).

13
Fenomenul este similar cu acela pe care îl determină o dischetă-sistem, capabilă să
“vindece” un PC care úi-a pierdut memoria BIOS-ului, prin scanarea disfuncĠiilor úi
inserĠia-înlocuirea aspectelor maladive, virusate de exemplu.

108
3a b 4a b c

5a b

Ŷ A. Obiectivitatea efectelor ExHo: (1) stimularea creúterii unei


plante cu ajutorul unui RB1 (stânga), în comparaĠie cu una nestimulată
(dreapta) [Simard, 2011]; (2) creúterea în frecvenĠă a aurei umane, folosind
un stimulator BR1 (un remediu policrest conĠinând 12 principii active,
destinat stimulării sistemului imunitar), măsurată cu AURA VIDEO
STATION [Dragoman, 2008]; (3) optimizarea sănătăĠii unui organ (ficat),
prin utilizarea unui BR6 de echilibrare (un remediu ExHo având 48 principii
active), evidenĠiată cu un aparat de diagnoză OBERON [Budeanu, 2010];
(4) protecĠia creierului împotriva undelor EM perturbatoare, puse în
evidenĠă cu un aparat de diagnoză METATRON, úi arătând: a) starea
normală a creierului; b) modificarea negativă/inversarea parametrilor în
timpul apelului telefonic; c) recuperarea aproape integrală a stării de
normalitate prin utilizarea unui rezonator de protecĠie antiradiativă RB5
(conĠinând 34 substanĠe active) [Poenaru, 2011]; 5) EvidenĠierea cu ajutorul
GDV CAMERA a efectului sinergic al unui RB1 + RB6 asupra aurei unui
subiect cu coxartroză avansată úi gonartroză incipientă: ruptura puternică a
aurei în zonele afectate (5a) este sensibil estompată (5b) după purtarea
constantă timp de 2 luni a dispozitivelor, cu optimizări clinice evidente
[cf. Ungureanu, 2009].

Astfel de efecte energo-informaĠionale, justificate prin măsurători


úi consecinĠe obiective (îmbunătăĠirea stării energo-informaĠionale a

109
sistemelor biologice), au o mulĠime de posibilităĠi de aplicare, aúa cum se
sugerează mai jos.

a. b. c. d. e. f.

Ŷ AplicaĠii funcĠionale ale ExHO, prezentate sub brandul


BIOPHOTONIC CONCEPT [Stănciulescu, Poenaru, 2010] la primul târg
interna‫܊‬ional de invenĠii "SIR 20" [Iaúi/România, 2011]: a) un biorezonator
RB 1, purtat ca un pandantiv decorativ, asortat cu o rochie biofotonică de
stimulare a sănătăĠii (reglarea hipotensiunii arteriale); b) un cuplu de
protecĠie/stimulare biorezonator BR tip cip, asortat cu un portofel din piele;
c) un biorezonator specific RB5 + aplicat pe un birou din lemn, capabil să
protejeze organismul uman împotriva radiaĠiilor telurice nocive (cum ar fi
re‫܊‬eaua Hartman), prin absorbĠia acestora (la nivel de substanĠă activă)
úi/sau prin dispersarea acestora (cu filtre speciale colorate); d) Cuplu de
protecĠie dintr-un biorezonator RB5 ‫܈‬i un telefon celular; e) structurarea apei
normale, folosind un BR4 ataúat cu (25 substante active) sau prin punerea
sticlei de apă pe un suport de cristal echipat cu un biorezonator RB4, pentru
stimularea lichidelor úi proprietăĠilor alimentelor; f) un efect
transpersonal/îndepărtat Exho, folosind mandale de armonizare úi
rezonatoare telurice, împreună cu un "Sistem generator de energie electrică
din câmpul EM terestru" [Stănciulescu, Bursuc, Poenaru, 2010].
Efectele mai sus-menĠionate pot fi amplificate prin mecanisme de
natură subiectivă, de pozitivare a gândirii sau de generare a unor trăiri
afectiv-emoĠionale intense, aúa cum rezultă din experimentele mai jos
prezentate.

1. a b. c. d.

110
2. a. b.

B. Stări BPL (bio-psiho-logice) cu efecte armonizatoare, cuplând


subiectivitatea efectului PLACEBO cu obiectivitatea acĠiunii RB, evidenĠiat
cu aparatul AURA VIDEO STATION: (1a) starea normală, de referinĠă a
subiectului (feminin) testat; (b) stare de pozitivare mentală, prin repetarea în
gând a afirmaĠiei: ,,DA”, timp de circa 3 minute; (c) negativarea gândirii
prin repetarea mentală a negaĠiei: ,,NU”, în acelaúi interval de timp;
(d) sinergia efectelor determinate de purtarea timp de câteva minute a unui
RB, însoĠită de aserĠiunea pozitivă: ,,DA, eúti foarte bun pentru mine”;
(2) Un efect nu numai simbolic: amplificarea efectului unui RB1 prin
afirmaĠia: „Te iubesc…”. Evaluarea realizată cu BIOPULSAR
REPLEXOGRAPH a evidenĠiat o deplină optimizare a culorilor aurei
(turcoaz), precum úi o optimizare a graficelor tuturor organelor majore.
Efectele acestor experimente au fost puse în evidenĠă cu ajutorul
aparaturii biofotonice úi de rezonanĠă, indicând în toate cazurile instalarea
unor situaĠii de optimizare a parametrilor BPL ai subiectului uman
receptor/utilizator. Ansamblul acestor experimente, iniĠiind într-o formă sau
alta efecte ExHo, au ca finalitate sinergică transformarea mediului de viaĠă
actual al fiinĠei umane într-un mediu încărcat de ,,lumină vie”, în măsură să
reconecteze, prin intermediul unei reînnoite opĠiuni umane, natura úi cultura,
în beneficiul unei societăĠi mai sănătoase úi mai spiritualizate.

În loc de concluzii: pledoarie pentru o nouă disciplină útiinĠifică

Având în vedere toate cele mai sus prezentate, putem considera


conjuncĠia dintre biofotonică úi homeopatie, atât în accepĠiunea sa
endogenă, biofotonic explicabilă, cât mai ales exogenă, pe care am
prezentat-o cu predilecĠie, ca fiind una de referinĠă istorică, marcând
naúterea unui nou domeniu de interes útiinĠific, pe de o parte, geneza unei
emergente teorii/discipline útiinĠifice, pe de altă parte. Îndrăznesc să o
numesc chiar, acum, printr-o combinaĠie firească a conceptelor de
homeopatie úi biofotonică: homeofotonica, homeopatie biofotonică, sau
poate exhofotonica.

111
O atare disciplină, inter - úi transdisciplinară deopotrivă, s-ar
caracteriza prin aceea că, potrivit viziunii consonantiste:
— recunoaúte existenĠa fenomenelor de rezonanĠă úi a celor
ultraslabe/biofotonice greu de decelat inclusiv úi instalate la nivelul oricărei
realităĠi a lumii fizice úi biologice, pe de o parte, a lumii psiho-logice, pe de
altă parte;
— explică fenomenele de bioluminiscenĠă ultraslabă úi modul în care
organismul uman este structurat conform TLB, pe de o parte, cum
funcĠioneză ,,rezonanĠa holografică” instituită între sistemul biologic uman
úi cele exterioare lui, conform TBEI, pe de altă parte;
— îngăduie variate aplicaĠii practice, începând de la cele terapeutice
propriu-zise (utilizând remedii homeopat-exogene, cum ar fi RB) până la
reperele sinergetice ale arhitecturii, complexelor vestimentare etc.
Recunoaúterea fenomenului neconvenĠional, explicarea útiinĠifică úi
reiterarea inovatoare a acestui fenomen (prin brevete de invenĠie aferente),
măsurarea úi validarea efectelor cu ajutorul aparaturii biofotonice úi de
biorezonanĠă reprezintă un complex de acĠiuni coerente, care fac ca
realitatea fenomenului să susĠină teoria explicativă úi teoria justificativă să
îngăduie derularea practicii novatoare. O asemenea situaĠie de interacĠiune a
criteriilor argumentative, pe care logica odoblejiană a descoperirii o susĠine
implicit, este în măsură să destrame limitele oricărui dogmatism útiinĠific.
În încheiere, vom observa încă o dată faptul că esenĠa gândirii
bio(psiho)fotonice a lumii, precum úi o serie de alte aspecte subordonate
ei, se regăsesc principial úi în universul (onto)logicii consonantiste. Acest
lucru îngăduie supoziĠia că, în calitatea sa declarată de “realist fizicalist”
aspirând la unificarea útiinĠelor (inclusiv a celor opuse, cum ar fi fizica úi
psihologia [1982: 90], ùtefan Odobleja ar fi putut să asume cu pertinenĠă,
dacă nu să úi conceapă în cele din urmă, premisele unei teorii aúa de
complexă precum biofotonica, atât în accepĠiunea originară a genitorilor ei
din străinătate, cât în accepĠiunea particulară pe care care contribuĠiile
ùcolii Româneúti de Inventică de la Iaúi au elaborat-o teoretic úi validat-o practic.
Ca atare, luând în seamă principiile emergent-novatoare ale unei noi
cunoaúteri, caracterizată prin înĠelegerea, reiterarea úi măsurarea unor
ignorate energii-informaĠii, fizice úi deopotrivă metafizice, apreciem că o
nouă paradigmă a rezonanĠei omului cu el însuúi, cu semenul său úi cu
mediul său de viaĠă devin premise pentru o reconfigurare ontologică úi
(pr)axiologică a fiinĠei umane, în pragul unui mileniu care trebuie să îúi
valorizeze mai înĠelept resursele materiale úi idealurile spirituale.

112
Bibliografie

1. Bischof, Marco, Biophotons, the light in our cells, in: “Journal of


Optometric Phototherapy”, March 2005.
2. Brennan, Barbara Ann, Mîini de lumină, Editura Hungalibris, Oradea,
1996.
3. Constantinescu, Paul, Stănciulescu, Traian D., Resonance as a Principle
of Universal Creativity. Photonic (Quantical) Hypothesis of
Information-Energy, în: “Revista de Inventica”, Iaúi, nr. 1, 1993.
4. Guja, Cornelia, Iliescu, Elena, Informational Complexity and Diversity in
Electrographic Images, Charm-Scott Printing House, Bucharest,
2001.
5. Guja, Cornelia, Evaluări electrografice, în: Traian D. Stănciulescu
(coord.), VestimentaĠia biofotonică, o úansă pentru sănătatea umană,
Editura Performantica, Iaúi, 2008.
6. Manolea, Doina-Elena & Aliodor, Aura energetică, Aldomar
Extrasenzorial, Bucureúti, 2002.
7. Odobleja, ùtefan, Psihologia consonantistă, Editura ùtiinĠifică úi
Enciclopedică, Bucureúti, 1982.
8. Odobleja, ùtefan, Introducere în logica rezonanĠei, ediĠie îngrijită de
Al. Surdu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.
9. Popp, F.A., Li, K. H., Gu, Q., Recent Advances in Biophoton Research
and its Applications, World scientific, Singapore, New Jersey London,
Urban Schwarzenberg, München, 1989.
10. Poenaru, Aritia, Stănciulescu, Traian, VestimentaĠia luminii,
Performantica, Iasi, 2006.
11.Stănciulescu, Traian D, Specific úi istoricitate în creaĠia umană, în:
Analele UniversităĠii "Al. I. Cuza" Iaúi (seria filosofie), 1981.
12. Stănciulescu, Traian D. Signs of light, Cristal-Concept & WDO, Iasi &
Geneva, 2003.
13. Stănciulescu, Traian D., Postulate consonantiste în creaĠia umanã,
Actele Simpozionului InternaĠional "ùtefan Odobleja", Milano, Editura
Nagard, 1983.
14. Stănciulescu, Traian D. (2003b), Terapia prin lumină, Cristal-Concept,
Iaúi, 2003.
15. Stănciulescu, Traian D., Semiotica iubirii: iniĠiere în útiinĠa comuniunii,
Editura Performantica, Iaúi, 2007.
16. Stănciulescu, Traian (coord.), Vestimentatia biofotonică: o úansă pentru
sănătatea umană, Performantica, Iaúi, 2008.
17. Stănciulescu, Traian D., Exogenous Homeopathy. A synergetic therapy:
the explanatory contribution of biophotonics, Performantica, Iaúi, 2011.
113
18. Stănciulescu, Traian D., Manu, Daniela M., Fundamente psiho-logice
ale gândirii creative, contract de cercetare útiinĠifică, Institutul NaĠional
de Inventică, Iaúi, 1995.
19. Stănciulescu, Traian D., Manu, Daniela M., Fundamentele biofotonicii,
Performantica, Iasi, 2002.
20. Stănciulescu, T.D., Apopei, M., Poenaru, A., Braúoveanu, M., Biophotonic
Resonator for energo-informational stimulation of biological systems,
patent OSIM no. 122764/20.01.2010.
21. Stelz, Diethard (2005), Heilen mit kosmischen Symbolen. Ein
Praxisbuch Schirmer Verlag.

12.7. „Pomul ciberneticii” úi testul proiectiv al arborelui –


interpretare globală

Comisar CENEA MARIANA – psiholog principal, Inspectoratul


Teritorial al PoliĠiei de Frontieră Timiúoara- lucrare prezentată la
Simpozionul ,,Эtefan Odobleja- eternitate la timpul prezent”, 12-14
octombrie 2012, Drobeta Turnu-Severin.

Testul proiectiv al arborelui a fost un bun instrument de lucru


psihologic pentru specialiútii care i-au stăpânit interpretarea úi au crezut
în capacitatea individului de a-úi proiecta inconútient, prin desen, trăirile
úi, de ce nu, energiile interioare. Căci un desen efectuat cu linii fine, slab
conturate, punctate chiar, indică fragilitate psihică, Eu slab, capacitatea
scăzută a individului de a face faĠă evenimentelor psihotraumatizante ale
vieĠii. În ultimii ani, ca urmare a postării pe Internet a manualului, testul
a pierdut calităĠile psihodiagnostice întrucât, subiecĠii, puúi în temă cu
obiectivele testului, nu mai execută desenul aúa cum simt, ci aúa cum ar
trebui să fie copacul perfect. Într-o societate haotică, în care CV-urile cât
mai „umflate” de diplome obĠinute printr-un simplu „clic” sau numirile
politice reprezintă condiĠia de bază în ocuparea unei funcĠii, nimeni nu
mai este interesat de o (auto)cunoaútere obiectivă, ca bază pentru o
carieră de succes.

114
Comisar, psih. Mariana Cenea, susĠinând prelegerea

Din multitudinea testelor proiective se pare că testul arborelui s-a


dovedit a avea cea mai mare aplicabilitate în timp úi-n spaĠiu. Deúi publicat
în 1949, există dovezi ale aplicabilităĠii testului încă din 1928. Spre

115
deosebire de testul persoanei în care subiectul proiectează doar schema
corporală/imaginea de sine dorită/aúteptată, în testul arborelui subiectul
proiectează nu numai imaginea de sine ci úi nevoile personale, afective,
sociale, de relaĠionare. Mai mult, proiectează traseul evoluĠiei sale ca
personalitate unică, de la naútere úi până în prezent. Căci rădăcina reprezintă
„bagajul” energetic cu care pornim la drum, reprezintă „rădăcinile
caracteriale”, reprezintă legătura individului cu trecutul, cu originea lui,
reprezintă „cutia neagră”, tot ceea ce inconútientul nostru a înmagazinat de
la naútere, reprezintă viaĠa instinctuală. Tulpina este personalitatea în sine,
traseul pe care-l parcurge omul până la intrarea lui în viaĠa socială. Coroana
reprezintă viaĠa/disponibilitatea relaĠională úi socială a individului. În
concepĠia lui Koch, autorul testului ca metodă de lucru, copacul este
oglinda. Am putea completa că este oglinda în care individul îúi realizaează
proiecĠia în toată completitudinea úi complexitatea personalităĠii sale, ca
univers bio-psiho-socio-cultural.
Probabil aúa a gândit úi Odobleja care, în 1951, după multe studii
dedicate ciberneticii, a publicat pentru prima dată „Pomul ciberneticii”
încercând astfel să demonstreze integrarea generală a tuturor útiinĠelor într-o
metodologie nouă numită cibernetica generală integrală. La baza acestei
metodologii stă, desigur, psihologia úi logica consonantistă. De aceea,
„Pomul ciberneticii” mai este numit de unii adepĠi ai lui Odobleja „Pomul
consonanticii”.
Nu există documente care să ateste că Odobleja s-ar fi inspirat din
testul lui Koch atunci când, din multitudinea fiinĠelor vii considerate de el ca
sisteme ce funcĠionează după aceleaúi legi ale universului, a ales copacul. Pe
rădăcinile úi ramurile lui, a aúezat legile úi structurile universale, comune
útiinĠelor cosmologice úi noologice, legi cu aplicabilitate generală „...a
ghidărilor simple úi complexe la animal úi om, la fiinĠe úi maúini, la indivizi
úi societate, la organism úi minte”.
Cu speranĠa că nu supărăm persoanele care l-au cunoscut personal,
încercăm să facem o analiză psihologică globală a desenului lui Odobleja,
intenĠionând astfel, să mai elucidăm din misterul personalităĠii acestui mare
cercetător. Este cunoscut faptul că, deúi a făcut descoperiri care au
revoluĠionat útiinĠele universului, medicul militar ùtefan Odobleja nu s-a
bucurat de atenĠia bine-meritată a generaĠiei sale de intelectuali, nu a fost
valorizat pe măsura aúteptărilor proprii. Putem spune că, abia în secolul
XXI, prin înfiinĠarea unor instituĠii care-i poartă numele úi prin organizarea
unor simpozioane úi sesiuni de comunicări útiinĠifice care să reamintească
semenilor de cercetările sale, de faptul că el este cu adevărat părintele
psihologiei consonantiste, Odobleja îúi culege, post mortem, roadele muncii.

116
Vom face abstracĠie de însemnările sale efectuate pe rădăcini úi
ramuri úi vom examina efectiv, la modul general, global, doar desenul.
Copacul lui Odobleja are toate elementele constitutive: rădăcină,
tulpină, coroană, toate desenate uniliniar, dintr-o linie continuă, fluentă,
fină, indicând o asumare a stadiilor psihice parcurse, dar úi sensibilitate,
senzitivitate, un om pretenĠios, hotărât în opiniile sale însă rigid, nerăbdător,
nestăpânit, cu un caracter regresiv (marcat de trecutul său).
AbsenĠa liniei solului indică lipsa demarcaĠiei dintre inconútient úi
conútient, un om călăuzit după impulsuri. Faptul că baza trunchiului
seamănă în structura sa cu rădăcina, întăreúte rigiditatea, existenĠa unui om
„greu de urnit”. Orientarea în sus a copacului (ramificaĠii multiple, fine,
depăúind spaĠiul grafic al foii) indică intelectualitate, preocuparea pentru
studiu, pentru spiritualitate, dar úi nevoie agresivă de afirmare úi
recunoaútere socială („nebunia grandorii”). Probabil că nesatisfacerea
acestei nevoi, resimĠite acut de cercetător, l-a condus, în cele din urmă, la
adoptarea poziĠiei de rezervă, inhibiĠie, la introversie, descurajare,
resemnare, deprimare, renunĠare - aspecte relevate de poziĠia coroanei, de
ramurile orientate cu predominanĠă către stânga foii, unde, după cum se
observă, câteva chiar sunt poziĠionate mai jos, pe trunchi, dând aproape
impresia că cercetătorul le-a adăugat după ce a finalizat desenul, ca úi când
úi-ar fi adus aminte că a uitat să adauge câteva ramuri ale ciberneticii
(fizicizarea psihologiei, maúinizarea gândirii, fizicizarea fiziologiei,
bionica). Ramurile fine sunt desenate în sus ca niúte limbi de foc indicând o
fire impulsivă, pasionată, dar úi uúor egocentrică. Aceste caracteristici sunt
relevate úi de faptul că trunchiul copacului este deschis către rădăcini úi
ramuri ca úi când cercetătorul nu era mulĠumit cu sine, nu avea o identitate
de sine clară, nu útia exact cine este úi unde vrea să ajungă cu aspiraĠiile sale
înalte (motivaĠie inconstantă).
Este interesant felul în care trunchiul se bifurcă în momentul
constituirii coroanei, împărĠind-o efectiv în două indicând astfel o
discrepanĠă între nevoile sale úi cele impuse, un eveniment mai mult sau mai
puĠin psihotraumatizant care a produs o schimbare majoră în viaĠa sa, la
începuturile carierei care, probabil, i-a marcat nu numai existenĠa, ci úi
evoluĠia vieĠii profesionale. Fatul că tulpina este mai mică decât coroana
(HT<HC) relevă vivacitatea intelectuală úi spirituală în care a trăit Odobleja,
interesul său pentru cosmic, pentru suprasensibil, pentru idei, întărind încă o
dată nevoia sa de afirmare, de grandoare. Păcat că această nevoie este
satisfăcută post mortem. Oare unde ar fi ajuns acest om plin de idei úi de
preocupări cosmice dacă mediul acelor ani i-ar fi fost prielnic úi l-ar fi
susĠinut în demersurile cercetărilor sale?

117
Odobleja dovedeúte că multe legi le-a scris pornind de la
autoanaliză, de la autocunoaútere, el însuúi luptând, se pare, pentru propria
sa echilibrare energetică.
Odobleja ar fi putut să facă orice alt desen în care să prezinte,
stratificat, ramurile ciberneticii. De ce totuúi pomul?
Probabil pentru faptul că, pomul (arborele, copacul), privit fie
individual, fie ca element component al pădurii, este asemeni omului, privit
fie ca personalitate unică, ca individualitate, fie ca personalitate aflată în
interrelaĠionare cu semenii. Omul úi pomul, deopotrivă, sunt entităĠi
sistemice care funcĠionează după aceleaúi legi ale universului.
Cu cât solul în care este plantat un copac este mai bun, mai fertil, cu
atât rădăcinile lui se prind úi permit dezvoltarea tulpinii. Dezvoltarea
intrauterină a fătului este asemeni cu cea a copacului, indicând faptul că
omul, nu este numai propriul său creator, ci úi creatorul universului în care
trăieúte. Căci omul plantează deopotrivă puietul copacului, úi „sămânĠa”
propriei procreări. Omul a creat copacul nu întâplător. Ci pentru că are
nevoie de el. Are nevoie de oxigenul produs de el. Iar copacul are nevoie de
om. Are nevoie de protecĠia lui (reciprocitatea).
Copacul creúte deopotrivă, în pământ úi în afară. Asemeni copacului,
omul are o dezvoltare externă úi internă. Este vorba mai mult decât de
dezvoltarea intrauterină. Este vorba de mediul palpabil, somatic (intern) úi
social (extern) care poate fi favorabil sau nu evoluĠiei sale, dar úi de
construcĠia sa psihică care este tot una internă, gestionată de gândire úi
conútiinĠă, aflată în legătură directă cu somaticul úi care este una magnifică,
misterioasă, nepalpabilă, dependentă de modul în care funcĠionează
procesele úi mecanismele psihice. Vorbim aici de mecanisme cognitive
(senzaĠii, percepĠii, reprezentări, imaginaĠie, atenĠie, memorie, limbaj,
culminând cu gândirea ca proces psihic central), de mecanisme afective
(pulsiuni, trăiri, sentimente, afecte, pasiuni, emoĠii) úi de mecanisme
motivaĠional-volitive (motivaĠia úi voinĠa). Toate aceste mecanisme psihice
există în noi, oamenii, fără a avea un loc anume. Ele nu stau în abdomen, în
creier, în muúchi, în oase. ùi totuúi... când ele suferă un dezechilibru,
durerea psihică resimĠită de om este mult mai mare decât cea fizică. Aceste
mecanisme psihice funcĠionează în baza unei energii care le întreĠine úi le
determină să producă, la rândul lor, starea psihică optimă necesară omului
într-un moment dat, în contextul existenĠial în care se află. Orice pierdere
inutilă (conútientă sau inconútientă) de energie psihică face ca mecanismul
psihic respectiv să-úi piardă din funcĠionare úi să se reflecte la nivel general,
în funcĠionarea omului, prin instalarea unei tulburări psihosomatice, de
personalitate sau de comportament. Psihicul uman funcĠionează precum un
angrenaj mecanic al unei maúini. Ca un mecanism complex în care, dacă o
mică rotiĠă se opreúte din funcĠionare, dă peste cap întregul angrenaj, oprind

118
în cele din urmă motorul. Ieúit din circuit o perioadă bună de timp,
angrenajul rugineúte, se pierde, se distruge.
La om se întâmplă acelaúi lucru, deúi paralela pare dureroasă. Dar,
omul este creatorul. El a creat „după chipul úi asemănarea sa” copacul,
maúina, etc. Pentru a funcĠiona după acelaúi sistem ca al lui. DiferenĠa este
dată de faptul că omul este înzestrat cu gândire, influenĠată de conútiinĠă
care, la rândul ei, produce procesul de conútientizare. Acest proces îi
permite omului să intervină în reglarea mecanismelor sale psihice, în
reglarea mediului său social. Depresia, de exemplu, indică o nefuncĠionare a
mecanismelor voinĠei úi motivaĠiei, aceasta din urmă fiind considerată de
Allport ca fiind „motorul personalităĠii”. Depresivul nu se mai simte înstare
să desfăúoare aceleaúi activităĠi pe care odinioară le desfăúura. Nu mai este
motivat să mai facă ceva. De aceea se retrage, se izolează. Energia lui
psihică se epuizează mult datorită unei gândiri predominant negative, a
autoculpabilizării, a sentimentului autoinoculat de inutilitate, a faptului că,
deúi vrea să scape de trăirile acestea, depresivul nu mai face niciu-un efort
voluntar în acest sens. Deúi nu face efort, el este tot mai obosit, mai epuizat.
El nu mai conútientizează necesitatea efortului personal pentru reechilibrare.
Cu cât nu conútientizează, cu atât tulburarea (dezechilibrul) se accentuează.
În acest stadiu este necesară intervenĠia semenilor (ajutor specializat dat de
psiholog, psihiatru sau susĠinerea morală a celor din jur), ajutându-l să
conútientizeze necesitatea implicării personale, a efortului personal
(autoajutorului) în propria echilibrare. Semenii (celalate sisteme) pot
inteveni doar asupra conútiinĠei omului (sistemului) afectat. Când aceasta
este alterată, sistemul este pierdut, funcĠionează haotic sau se autodistruge.
În cazul depresiei severe netratate sau al unei crize psihologice individuale
în care conútiinĠa are un moment de vid, apare suicidul (autodistrugerea).
Aúa cum spunea Odobleja, atunci când a descris legea echilibrului
(cu sublegile: barajului nivelării, ierarhiei, adaptării), echilibrul nostru
înseamnă funcĠionare, miúcare, acĠiune. Odobleja spunea că „orice cauză
este un dezechilibru, orice efect este un echilibru, mai mult sau mai puĠin
temporar”; „cauza oricărui fenomen, oricărei energii, oricărei miúcări este
un dezechilibru oarecare; fenomenul, energia, miúcarea reprezintă un proces
de echilibrare sau de nivelare”; orice miúcare tinde către o stare de repaus úi
de echilibru, nu există perpetuum mobile: miúcarea úi repausul se
echilibrează reciproc”; „viaĠa este un continuu dezechilibru úi o continuă
echilibrare”; „intensitatea senzaĠiilor repetate tinde să diminueze până la
dispariĠie, pentru că nivelarea urmează imediat denivelării generate de o
acĠiune”; „durerea, foamea, setea, abstinenĠa sunt dezechilibre fiziologice,
plăcerile sunt echilibre fiziologice”; „fiecare nevoie tinde să provoace
reacĠiile proprii satisfacerii ei, care se confundă cu dispariĠia sa”;
„dezvoltarea psihică sau a vieĠii mentale este proporĠională nevoilor, adică

119
echilibrelor rupte, dezechilibrelor care trebuie echilibrate”; „abstinenĠa -
compresia, refularea - fac să crească dorinĠele”; „între diferitele funcĠiuni ale
organismului se stabileúte o ierarhie în ordinea importanĠei lor vitale”;
Există o dezvoltare internă úi externă la om, asemeni copacului a
cărui rădăcină creúte úi se dezvoltă în pământ, direct proporĠional cu tulpina.
Este vorba de acea vârstă cronologică úi psihologică a omului care, ideal
pentru echilibrul psihic, ar trebui să fie direct proporĠionale, precum
rădăcina úi tulpina pomului. La orice pas însă observăm persoane adulte,
mature cronologic (vârste peste 30 ani), care au un comportament
adolescentin (vârsta psihologică mai mică decât cea cronologică, de
18-20 ani). Ele sunt cu uúurinĠă catalogate ca fiind imature. Unele persoane
conútientizează necesitatea schimbării, a maturizării úi intervin în procesele úi
mecanismelor lor psihice. Urmărite în timp persoanele care nu conútientizează
necesitatea schimbării, se va observa la acestea cum, acest deficit de
maturizare psihică, le conduce la un dezechilibru ce-úi pune amprenta în viaĠa
lor (eúecuri diverse în plan personal, familial úi profesional, instalarea
tulburării psihosomatice, a tulburării de comportament úi de personalitate).
Aceúte persoane sunt predispuse la anturaje, la comportamente compulsive,
adictive (alcool, droguri, infracĠiuni), se distrug nu numai pe ele, ci úi mediul
lor familial, social.
Datorită contagiunii psihologice, toĠi avem obligaĠia de a face ceva.
De a interveni în procesul acesta al schimbării, al asigurării echilibrului
universal. În univers, fiecare dintre noi suntem o particulă energetică care
hrăneúte (se hrăneúte din) energia universală. Un circuit asemeni unui cerc
vicios.
Autoajutorul – intervenĠia în propriul sistem. ConútiinĠa – judecata
de sine, Dumnezeul din noi. Acel monolog interior încărcat de gânduri
automate, raĠionale sau iraĠionale, pe care-l purtăm inconútient sau nu úi care
are o influenĠă fantastică asupra stării noastre de spirit, demonstrând nu
numai legătura de unitate dintre gândire úi limbaj, dar úi dintre acestea úi
comportamentul nostru. Suntem suma gândurilor noastre, căci vorbim úi
acĠionăm după cum gândim. Fenomenul contagiunii psihologice este
demonstrat úi este dependent de gândirea umană: gândim pozitiv,
contaminăm pozitiv mediul nostru social úi, invers, gândim negativ,
contaminăm negativ. Asemeni omului, copacul afectat de paraziĠi, transmite
virusul, distrugând pădurea.
Dacă rădăcinile copacului, în evoluĠia lor subterană, găsesc terenul
fertil (apă, îngrăúăminte, minerale, etc), tulpina creúte frumos, evoluează, se
dezvoltă, aspirând la înălĠimi, acolo unde-úi formează coroana, cu ramuri úi
frunze. Pentru a ajunge însă la maturitate, pentru a supravieĠui, are nevoie de
apă, de soare, de aer. Asemeni copacului, dacă omul, încă de la naútere,
primeúte un bagaj genetic úi biologic sănătos, are un mediu de creútere úi de

120
educaĠie bun, echilibrat, are modele umane corespunzătoare, de echilibru,
atunci evoluĠia lui psihică este una normală (consonanĠă = echilibru), pe
măsura a ceea ce a primit. El poate să-úi asume lipsurile trecutului său.
Poate face faĠă „atacurilor” energetice. Dacă mediul în care a crescut până la
maturitate a fost unul echilibrat, atunci úi el este considerat suficient de
matur din punct de vedere psihic încât să-úi asume pozitiv traumele produse
de inevitabilul vieĠii, de eúecurile vieĠii. ConútiinĠa lui este una puternică, în
măsură să producă procesul de conútientizare a gândurilor automate
iraĠionale, negative, a eventualelor dezechilibre energetice produse de
propriul său sistem, în măsură să găsească căile de intervenĠie pentru
reechilibrare (echilibru veghe-somn, acĠiune-repaus, alimentaĠie
corespunzătoare, etc.). Omul echilibrat este asemănat cu rădăcinile care
caută terenul fertil. La el sunt vizibile: adaptarea la ceea ce este necesar,
acceptarea a ceea ce nu poate schimba, gestionarea trăirilor, emoĠiilor,
sentimentelor, a evenimentelor, gândirea pozitivă, optimismul, prioritizarea
úi gestionarea raĠională a nevoilor personale úi a celor din jur, centrarea pe
spiritualitate. Nu există altă cale pentru echilibru, căci aici intervine un alt
principiu universal-valabil pentru toate fiinĠele vii: totul sau nimic. Primeúti
totul, dai totul = echilibru. Nu primeúti totul, dai haotic, insuficient, nu dai
ce trebuie universului tău în acel moment = dezechilibru. Echilibru-
Dezechilibru-Echilibru. Dezechilibru nu înseamnă distrugere. Nu înseamnă
moarte. Înseamnă semnal. Un semnal că omul trebuie să schimbe ceva la el
pentru a ajunge la următorul echilibru. Neconútientizarea semnalului, a
necesităĠii efortului de schimbare, de adaptare, înseamnă autodistrugere.
Schimbarea este o provocare pentru psihicul omului. Este o necesitate
pentru a evolua. Prin aceste provocări, schimbări, dezorganizări,
mecanismele noastre psihice sunt determinate să intre în acĠiune, să
funcĠioneze, să lupte să se adapteze situaĠiei, prin asimilare úi acomodare. În
stadiul de dezechilibru, acceptarea schimbării înseamnă maturizare. Nimic
nu este întâmplător, nimic nu se pierde, totul se transformă. Fie că este
energie pozitivă sau negativă. Dai pozitiv, primeúti pozitiv. Dai negativ,
primeúti negativ. Organizare sau dezorganizare. În orice situaĠie adaptarea
este necesară pentru că, oricum, timpul merge înainte. Timpul este o
presiune. ÎĠi aminteúte că eúti trecător prin această lume (provizorie poate) úi
că este necesar să faci totul pentru echilibrul tău úi al universului în care
trăieúti (consonanĠă). Doar adaptarea te conduce la homeostazie. La
restabilirea echilibrului interior. ùi apoi îl primeúti úi pe cel exterior.
Primeúti totul.
Toate acestea sunt cumva exprimate de Odobleja atunci când descrie
legea consonanĠei (cu cele trei principii: identităĠii, contradicĠiei úi al
terĠiului exclus): „consonanĠa este o suită de reacĠii mutuale de întărire”;

121
„principiul de identitate nu este decât legea consonanĠei”, corespunzător,
„principiul contradicĠiei este echivalentul legii disonanĠei”.
Pentru Odobleja, legea consonanĠei a fost consierată ca fiind cea mai
importantă pentru psihicul uman. Conceptele supraordonate cărora le-a
subordonat verigile particulare ale demersului episistematic sunt
„consonanĠa”, ca expresie úi măsură a organizării, úi disonanĠa, ca expresie a
perturbaĠiei úi dezechilibrului. Acestea se articulează într-un ciclu spiralic
orientat ascendent. Modul în care Odobleja relaĠionează cele două concepte,
respectiv, consonanĠa domină asupra disonanĠei, (consonanĠă - disonanĠă -
consonanĠă) este perfect identic cu schema cu care operează astăzi
cibernetica: ordine - dezordine - ordine. „ConsonanĠa odoblejeană este o
interacĠiune cu caracter regulator, pe de o parte, între diferitele subansamble
în interiorul unuia úi aceluiaúi sistem, iar pe de altă parte, între sistem luat ca
tot úi mediul ambiant. Comportamentul sistemului se circumscrie schemei
„intrare - ieúire - intrare”. „Intrarea” exprimă dependenĠa necesară a
sistemului de mediul extern, care poate fi o dependenĠă numai energetico-
informaĠională cum este cazul sistemelor tehnice artificiale sau energetico-
informaĠională úi substanĠială, cum este cazul sistemelor vii. „Ieúirea”
exprimă latura de autodelimitare în raport cu mediul úi afirmarea unei
finalităĠi proprii a sistemului”.
Începe de aici un proces complex care defineúte viaĠa sistemică
generală din univers, asemeni unui circuit cu un schimb fluent de energie
între mediul extern (univers) úi om/copac (ca entitate distinctă a
universului). Căci energia psihică este o entitate distinctă a energiei
universale. Cele patru elemente filosofice ale universului: apă, aer, foc
(soare), pământ, toate îúi îndreaptă precum niúte lasere, energia, alimentând
omul/copacul. La rândul său, omul/copacul, degajă energia/oxigenul atât de
necesare vieĠii din univers. Se conturează astfel un sistem, om/copac-mediu,
care este condiĠionat de un principiu universal numit de N. Wiener
feed-back, iar de Odobleja, cerc vicios. La baza acestui principiu există, în
concepĠia lui Odobleja, un set de legi de transformare, pe lângă legea
echilibrului úi legea consonanĠei menĠionate mai sus, care generează toate
aceste procese de evoluĠie-involuĠie, organizare-dezorganizare: legea
echivalenĠei, legea compensaĠiei, legea reacĠiei, legea oscilaĠiei, legea
inerĠiei, legea reversibilităĠii.

Bibliografie:

1. Componenta energetică a psihicului uman: perspectivă psihofilosofică,


Gabriel Dulea, Editura UniversităĠii NaĠionale de Apărarare, Bucureúti,
2005 ISBN 973-663-226-1
2. Psichologie consonantistă, vol. I-II, Lugoj, 1938.
122
12.8. Despre poten‫܊‬ialul genial al tinerilor no‫܈‬tri

Ing. Iustin Capră, inventator

Lumea există tocmai datorită imperfecĠiunii sale. De aceea trebuie să


ne bucurăm când e rău, în criză de exemplu, pentru că în crize s-au născut
cele mai importante valori ale istoriei. Un bărbat trebuie să găsească soluĠii,
nu scuze. Când un bărbat îúi găseúte scuze, este o babă sclerozată.
Ce ne lipsesc? Ne lipsesc modelele. HaideĠi să încercăm să ne
constituim în modele demne de urmat úi să úti‫܊‬i că nu se poate avea
încredere în oamenii care stau la coadă úi mănâncă seminĠe úi vor ajutor
social. HaideĠi noi să ne constituim în modele, să apăsăm mai mult pe
pedala religiei, pentru că, mileniul III va fi ori religios ori nu va fi deloc. Se
apasă aúa de mult pe această pedală a sănătăĠii útiind că de fapt sănătatea,
aúa cum spunea Zamolxes, pleacă de la suflet; aúa ne însănătoúim sistemul
endocrin, metabolismul úi rezolvăm problemele.
Nu există mare fără mic, nu există Dumnezeu fără diavol, nu există
deal fără vale. Deci, viaĠa există tocmai datorită acestor imperfecĠiuni.
Ce am făcut noi? Domnul Florin Cocea, mare matematician,
cunoscut în mai toate catedrele de specialitate din lume, a spus: ,,domnul
Capră, haideĠi să facem un fel de campus universitar úi să ajutăm copiii
supradotaĠi sau cu o inteligenĠă peste medie. Cu banii colegilor am
realizat o fundaĠie úi am încercat să adunăm pe aceúti ,,nebuni”,
profesori, elevi, copii care sunt altceva decât ce se vede în mod obiúnuit.
De exemplu, o fetiĠă la numai 5 ani úi jumătate cantă o arie de Mozart la
pian; un elev de 5 ani s-a ocupat de electronică, iar la ora actuală are 11
ani úi se ocupă de fizica cunatică. Aceúti copii deranjează, fiindcă omul,
prin natura lui, este conservator úi nu acceptă ca altul să fie mai deútept
decât el. HaideĠi să aruncăm la coú aceste vanităĠi care creează disfuncĠii
între oameni úi chiar războaie.
Acest copil se numeúte ùerban úi ca să vă dau aúa, ca o culoare, zice:
,,Domnule inginer, mie nu mi-a plăcut niciodată Albert Einstein, pentru că,
E = mc2 nu-i aparĠine, ci îi aparĠine lui Niccolo Lorini úi lui Eminescu,
pentru că, lumea nu útie că poetul s-a ocupat úi de fizică úi aceasta cu 50 de
ani înaintea lui Einstein”. Filozofia lui Eminescu, timpul, spaĠiul úi
cauzalitatea, în care se vede formula pătratului timpului úi a relativităĠii,
Eminescu a preluat-o din altele, vede s.a.m.d.
Eu îi spun:,,Dar trebuie să-l recunoaútem pe Albert Einstein ca fiind
părintele relativismului după cum Isis este părintele iubirii prin cina cea de
taină, părintele creútinismului”.

123
Copilul spune:,, Da domnule inginer, dar mie tot Niels Bohr îmi
place”.
Acest copil trebuia să vină aici, dar nu l-a lăsat mama lui, din păcate,
totuúi, are 11 ani.
Noi trebuie să valorificăm aceúti ,,nebuni” printre care profesorul
Pop de la Cluj, ce din păcate nu mai trăieúte, úi care a făcut 11 tratate de
teoria solicităĠii a lui Gogu Constantinescu, care este tot oltean. Profesorul
Ion Ion de la Politehnică care a făcut minuni cu studenĠii în materie de
robotică úi mulĠi alĠi ,,nebuni” din Ġară.
E bine să útiĠi, ca să nu vă plictisesc, că în tabloul cu genialităĠi ale
englezilor, primul după Edison este Gogu Constantinescu.

Cine este ing Iustin Capră?

Ing. Iustin Capră – inventator - susĠinând prelegerea

Virgilius Justin Capră, s-a născut la 22 februarie 1933 la Măgureni,


Prahova, România. În 1956, la nici 25 ani, Justin Capră a inventat primul
rucsac zburător, un aparat individual de zbor. Justin Capră nu úi-a brevetat
invenĠia, deúi, în 1956 în România, se acorda importanĠă mare miúcării de
inovatori úi invenĠii. În lipsa unui asemenea brevet nu se poate dovedi nici
măcar dacă specialiútii americani au utilizat acelaúi principiu úi cu atât mai
puĠin, o prioritate a ideii. Americanii úi mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe
tovarăúi să-úi reconstituie poziĠia faĠă de Iustin Capră.
Iustin Capră a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum
infim (2 litri de benzină pentru un drum între Bucureúti - Iaúi, cu viteza

124
medie de 70 km/h.), 7 aparate de zbor neconvenĠionale pe care le-a testat
personal. Din toate acestea, doar o invenĠie, automobilul fără caroserie cu
efect pelicular, úi-a găsit o oarecare aplicare, culmea, în realizarea unui
acvariu.
Inventatorul Capră a primit pe data de 20 mai 2008 premiul ,,Dan
Voiculescu” în valoare de 300.000 Ron úi Ordinul NaĠional pentru Merit în
grad de Cavaler, tot în 2008.
Vestitul inventator roman Justin Capră s-a stins la varsta de 82 de
ani, la 20 ianuarie 2015.

125
13. PAGINI EXILATE

Despre paginile exilate, a‫܈‬a cum le-a numit fiul marelui savant,
putem evoca momente interesante, având în vedere regimul în care ‫܇‬tefan
Odobleja se lupta să-‫܈‬i facă cunoscută opera sa. Numai citind con‫܊‬inutul
acestor pagini ne dăm seama de ce, cei doi, tată ‫܈‬i fiu, au hotărât să facă
acestă ac‫܊‬iune. Aceasta se întâmpla în anul 1966.

13.1. Morala economico-socială pag. 710-712 din vol II original

Alături de o morală individuală, există o morală socială. Alături de o


morală directă a binelui úi a răului provocat inten‫܊‬ionat, există o morală
indirectă, economică, aceea a binelui úi a răului provocată într-un mod
indirect, în cadrul mecanismului economic.
Morala economică-variantă a moralei generale-posedă aceleaúi
diviziuni ca aceasta din urmă. Există o morală economică naturală, produsă
de legile economice úi universale, alături de morala economică de stat
reglată, legiferată úi care nu este în ultima instanĠă decât o imitaĠie, o
accelerare, simplificare, o concentrare mai mult sau mai pu‫܊‬in reuúită a
moralei naturale. Transpuse în morală normativă aceste două variante vor
deveni două doctrine economice: liberalismul (laisssez faire, libera
concurenĠă, individualismul) úi intervenĠionismul (etatismul, legiferarea ).
IntervenĠionismul economic este fie profilactic, fie curativ; primul
vrea să realizeze igiena economico-socială úi să prevină dezechilibrele, al
doilea se resemnează să facă terapeutică economico-socială, tratând
dezechilibrele deja produse.
Socialismul: este doctrina care preconizează socializarea bunurilor
úi abolirea proprietăĠii individuale.
Este doctrina birocraĠiei generalizate la toĠi indivizii: birocraĠia
umanităĠii.
Egalitatea condiĠiilor de viaĠă: uniformizarea mijloacelor de existenĠă.
Standardizarea umanităĠii: uniformizare, etica economico-socială. Sistem
automatic pentru menĠinerea echilibrului social economic între indivizi.
Tentative de a preveni dezechilibrele economice provocate de acĠiuni
denivelatoare în cerc vicios.
Doctrina democratică pentru proletariatul din toată lumea, ideal
social întrezărit de către toĠi, de săraci úi dezmoúteniĠi ai sorĠii, ideal de
dragoste, frăĠie, solidaritate, altruism úi egalitate. Perntru cei bogaĠi este o

127
doctrină subversivă care încearcă să submineze ordinea în stat: o doctrină
revoluĠionară úi reformatoare, utopică úi himerică.
Dictatura majorităĠii. Anomalie complexă: dicatatură a inculĠilor,
dictatură a leneúilor, dictatura mediocrităĠilor.

‫܇‬coala liberală ‫܇‬coala socialistă


Individualistă, na‫܊‬ionalistă Colectivistă, cosmopolită
Individul este totul. Societatea este totul
Libertate (laissez-faire) Constrângere (dirijare)
Libera concuren‫܊‬ă. Emula‫܊‬ie Reglementare, solidaritate
Evolu‫܊‬ie naturală Evolu‫܊‬ie artificială
Terapeutică naturistă Terapeutică interven‫܊‬ionistă
Terapeutică generală Terapeutică locală, detaliată
Expectativă prudentă ‫܈‬i temătoare Interven‫܊‬ie temerară, hazardată
Ortodoxie, tradi‫܊‬ionalism Revolu‫܊‬ionar, reformist
Tratează dezechilibrele Previne dezechilibrele
Postulează inegalitatea nevoilor Postulează egalitatea (nevoi,valori,
‫܈‬i valorilor, a drepturilor ‫܈‬i a for‫܊‬e, drepturi, datorii)
datoriilor
Bazată pe egoism (mobil foarte Bazată pe altruism (obiectiv ‫܈‬ters,
puternic) slab)
Bazată pe dragoste ‫܈‬i ură Bazată pe dragostea de sine
Excita‫܊‬ie, exalta‫܊‬ie (dinamism) Inhibi‫܊‬ie,oprire (pasivitate)
Muncă atrăgătoare Muncă penibilă,impusă
Ambi‫܊‬ie, emula‫܊‬ie, activitate Indolen‫܊‬ă, neglijen‫܊‬ă
Prioritatea calită‫܊‬ii Prioritatea cantită‫܊‬ii (de masă)
Prioritatea elitelor Prioritatea majorită‫܊‬ii
Profesiuni libere pe primul plan Func‫܊‬ionarism generalizat la to‫܊‬i
Dictatură financiară Dictatură birocratică
Dictatura for‫܊‬ei în general Dictatură birocratică
Proprietate individuală mo‫܈‬tenită Proprietate socialistă

128
DificultăĠile socialismului sunt cele ale oricărui diagnostic sau
terapie, acelea ale oricărei intervenĠii, acelea ale mecanizării.
Este greu de evaluat capacităĠile (vezi toate remarcile critice aduse
psihometriei). Este dificil de a clasa capacităĠile. Este dificil de a evalua
munca. Măsurarea sa cronologică prin timpul de muncă este destul de
inechitabilă, calitatea úi cantitatea muncii pe unitatea de timp fiind foarte
variabilă de la individ la individ. Să măsori munca după produs (rezultat,
cauză) este la fel de criticabil - dat fiind că produsul poate să varieze mult în
funcĠie de împrejurări, tare, noroc, etc. Să măsori munca prin efort, prin
plăcere sau neplăcere, prin oboseală, etc. Este o metodă foarte subiectivă.
DificultăĠile cresc enorm atunci când se compară muncile diferite úi
trebuie să le echivalezi: munca unui savant diferă de cea a unui cizmar.
Raritatea, dexteritatea, talentul, dotarea, greutatea de a învăĠa, via‫܊‬a
sau durata măiestriei ú.a. vor complica calculul până la a-l face imposibil.
Este dificil să stabileúti valoarea unui produs oarecare.Valoarea este
ceva destul de relativ: să-i stabileúti o cotă fixă, rigidă, permanentă ar fi un
procedeu artificial, fals, inechitabil.
Dacă diagnosticul social este aúa de dificil de făcut, tratamentul este
nu mai pu‫܊‬in dificil de prescris úi foarte încet ca rezultate.
Mai întâi direcĠiile: care este idealul pe care îl va da umanităĠii?
Densitatea maximă de populaĠie - un Ġel numeric, aritmetic? Sănătatea fizică
úi vigoarea? FrumuseĠea? Productivitatea? Specializare? Fericirea? Plăcerile
estetice, erotice sau digestive?
Însfârúit, dificultăĠile de a aplica terapeutica preconizată. Cum să
previi reacĠia? Cum să schimbi obiceiurile? Cum să eviĠi corupĠia úi
abuzurile funcĠionarilor? DificultăĠile controlului vor duce la birocrtaizarea
unei mari părĠi a populaĠiei - o nouă variantă de parazitism social, o nouă
,,clasă de exploatatori”.
Socialismul este un sistem de echilibru economic: este
reglementarea economicului (derivat din stomac). Dar, omul posedă încă
orientări sexuale, estetice, religioase, naĠionale, etc., care diferă de la individ
la individ úi constituie dezechilibre complexe. Factorul economic nu este
singurul scop uman, el nu constitue singurul dezechilibru social: alături de
lupta de clasă există lupta de rasă, lupta internaĠională, lupta credinĠelor ú.a.
Socialismul găseúte în celelalte dezechilibre sociale o concurenĠă riguroasă:
izolat nu este realizabil, generalizat nu este de actualitate úi atunci el pierde
cel mai mult din importanĠa sa, care o va împărĠi cu alte probleme sociale.
Socialismul tinde spre omogenizare pe care el o cere. Orice sistem
socialist nu se poate realiza decât într-un stat mondial omogen ca rasă,
limbă, obiceiuri, moravuri, gusturi, etc.

129
Pentru moment această omogenizare este departe de a fi realizată –
dacă va fi vreodată. În stadiul actual al umanităĠii de o parte úi útiinĠa de altă
parte, socialismul este destinat eúecului.

13.2. Despre teoria relativităĠii pag. 650 din vol II original

Teoria relativităĠii este un sistem confuz, incoerent, bolnăvicios,


eterogen úi incomplet al metafizicii materialiste. El nu explică decât un
număr foarte limitat de fenomene: această ipoteză nu are avantajul de a ne
da o mare sinteză útiinĠifică, cum ar fi cazul, de exemplu al
evoluĠionismului. Domeniul său de explicare úi aplicare este foarte limitat:
sferele eterice. Este o filozofie astronomică (sau încă mai mult:
ultraastronomică), exclusiv spaĠială úi existenĠială: metafizică unidimen-
sională a unui spaĠiu cu patru dimensiuni(!), fără cauze úi fără legi, fără nici
o preocupare pentru ceea ce urmează. Ea nu se desfăúoară deloc în timp
(de altfel în ea timpul este negat).
ConcepĠie cosmogonică fantezistă, ireală, imposibilă, absurdă,
argumentată subtil până la misticism, în contradicĠie cu cele mai elementare
date din psihologie, lipsită de spirit critic, furnizând noĠiuni de neconceput.
În ea se confundă timpul cu spaĠiul (materializarea timpului: timpul este
definit ca un fel de lungime).
În ea se confundă percepĠia timpului cu timpul obiectiv.
În ea se confundă repaosul cu miúcarea.
În ea se confundă materia cu energia, ultima fiind materializată.
În ea se confundă lucrurile cu fenomenele.
În ea se confundă masa (atribut al materiei) cu viteza (însuúire a energiei, a
miúcării).
În ea se confundă linia dreaptă cu linia curbă.
În ea se confundă fizica cu geometria.
În ea se confundă adevărul cu iluzia, realitatea cu visarea.
SpaĠiul este materializat, plin de substanĠă úi solidificat într-un
anumit fel: conceput ca fiind limitat, finit úi curb. Această teorie a unui
spaĠiu úi a unui cer sferic ca un glob de cristal, este cea mai primitivă din
câte au fost imaginate: este un primitivism reactualizat. Geometria lui
Euclid este atacată în ea cu argumente sofisticate. Cât despre fenomenul
Fresnel-Fizeau (întârzierea unei raze de lumină sub acĠiunea unui curent de
apă de sens contrar) poate fi explicat cu teoria ondulatorie: el nu este
argumentat decisiv în favoarea teoriei emisiei.

130
14. ‫܇‬TEFAN ODOBLEJA-POETUL

Anatomie úi psihologie

ùtie multe-anatomia, dar mai multe nu le útie


ùi-i rămasă mult în urmă faĠă de psihologie.
E păcat ca aste útiinĠe să devină adversare
Cînd de fapt ele-s sortite numai la colaborare.
E de tristă amintire úi-i criminală-ncercarea
Ca útiinĠei despre suflet să i se vrea suprimarea.
Nu vrem cu-aceeaúi măsură, nu vrem dinte pentru dinte,
Nu cerem anatomiei ca, de astăzi înainte,
Să dispară de pe lume, să se-autodesfiinĠeze
Pentru ca psihologia singură să domineze,
Cerem doar să se supună la a útiinĠelor morală
ùi cu ea psihologia să fie-n drepturi egală;
Strictă reciprocitate în raporturile externe
ùi riguros neamestec în afacerile interne.
Îi cerem anatomiei mai atent să cerceteze,
Iar pe formele văzute cât mai puĠin să viseze
Să nu se mai compromită naiv să extrapoleze,
Să nu dea drept adevăruri niúte úchioape ipoteze,
În útiinĠa despre minte să nu se mai erijeze,
Domeniul psihologiei nicicând să nu-l invadeze,
Despre-a minĠii activitate amplu să se informeze.
Cerem deci anatomiei, scurt, în câteva cuvinte:
Monopolul pus pe creier să nu-l pună úi pe minte.

Gîndirea în creier úi gîndirea în aer


(gândire úi telepatie)

Că gîndirea se propagă la distan‫܊‬e mari, e-un fapt


Care-a fost útiinĠificeúte clar úi bine demonstrat.
O dovadă că gândirea se propagă-n undă fină
Ca úi unda herĠiană, ca úi raza de lumină
Cînd se-mprăútie în aer, liberă, fără oprire,
De ce-n creier vrem cu sila s-o forĠăm s-o ia pe fire?

131
Dacă-n cap ar fi pe fire, tot pe fir ar fi úi-afară,
Că n-ar mai avea gândirea de pe fire cum să sară.
Dac-ar fi pe fir gândirea, n-ar mai fi telepatie,
N-ar putea să zboare gândul kilometri peste-o mie
Dacă-n fire-ar sta gândirea, precum unii ne învaĠă,
Atunci úi televizarea s-ar propaga tot pe aĠă.
E absurd să presupunem că gândirea ar umbla
Pentru morfologi pe fire, pentru alĠii-almintrelea,
Mai probabil e că dânsa se comportă univoc
ùi că merge ca o rază úi că n-are fir de loc.

132
BIBLIOGRAFIE

1. Arnold B.Magda (1970): Feeling and emotions, Academic Press,


New-York.
2. Arnold B. Magda (1960): Emotion and personality, University Press,
New -York, Chicago.
3. Beck A.T. (1976): cognitive Therapy and the Emotional Disordes,
International University Press, New-York.
4. Dumitrascu D.I., Soellner W. (2014), proceedings of EAPM 2014,
Care and cure – an integrated approach to psychosomatic medicine,
Annual meeting of the European Association of Psychosomatic
Medicine, MEDIMOND - monduzzi editore International
Proceedings Division.
5. Ellis A.Grieger R. (1977): Handbook of Rationale therapy, Springer
Corp, New-York.
6. Holdevici I. (2002): Psihoterapia anxietă‫܊‬ii - Abordari cognitiv
comportamentale, Ed. Dual Tech, Bucure‫܈‬ti.
7. Iamandescu I.B. (1993): Stresul psihic úi bolile interne, Ed. All,
Bucureúti.
8. Iamnadescu I.B. (1999): Elemente de psihosomatică generală ‫܈‬i
aplicată, Ed. INFOmedica, Bucuresti.
9. Kuttner F., Rosenblum B. (2011); Enigma cuantică, fizica întâlne‫܈‬te
con‫܈‬tiin‫܊‬a, Ed. Prestige, Bucure‫܈‬ti.
10. Lazarus R.S. (1969): Psychological stress and coping process, New-
York, McGroww-Hill.
11. Odobleja ‫܇‬t. (1938): Psychologie Consonantiste, I; II volume,
Librairie Maloine, 27, rue de L’ecole de medecine, Paris.

133
12. Odobleja ‫܇‬t. (1982): Psihologia Consonantistă, Ed. ùtiinĠifică úi
Pedagogică, Bucureúti.
13. Odobleja ‫܇‬t. (1935): La phonoscopie, novelle méthode d’exploration
clinique, G. Doin & Cie, Editeurs, Paris
14. Popescu N. Doctor ùt. Odobleja, Medicina in EvoluĠie, Nr. 1,
Ed. Sigma Plus, Deva.
15. Popescu N., Cenea M. (2006), Factorii de stres ‫܈‬i patologia
psihosomatică, teorii ‫܈‬i cercetări la nivel organiza‫܊‬ional,
Ed. Universitaria, Craiova.
16. Popescu N., Popescu G.A. (2013), Vision of Stefan Odobleja on
psycho-physiological mechanisms induced by stress factors/stress
agents, Medicine in evolution, nr. 4, 2013, Timi‫܈‬oara.
17. Wells A. (1999): Cognitive Therapy of Anxiety Disorders, John and
Sones Chichester, New-York, Weinheim, Brisbane, Singapore,
Toronto, 3rd Edition

134
CUPRINS

1. CUVÂNTÎNAINTE.......................................................................................................7
2. PREFAԐ ....................................................................................................................9
3. RECENZIALUCR RII„CONSONANTISTPSYCHOSOMATICS”.......................................13
(Prof.univ.dr. I.B.Iamandescu)

4. CINEESTEDOCTORULbTEFANODOBLEJA?..............................................................17
5. bTEFANODOBLEJAͲCARIERAMILITAR ...................................................................21
(Grl.(r) medic Ion Drăgu‫܈‬in)

6. INTERVIULCUbTEFANODOBLEJA
REALIZATDEARISTIDEBUHOIU....................................................................................35
7. CONCEPԐIAPSIHOLOGIC ALUIbTEFANODOBLEJA.................................................41
8. PSIHOSOMATICAÎNOPERALUIbTEFANODOBLEJA..................................................47
8.1. Viziunea lui ‫܇‬tefan Odobleja asupra mecanismelor psihofiziologice induse de
factorii de stres/agen‫܊‬i stresori………………......................................................................48
8.2. Legea reversibilită‫܊‬ii……………………………………….........................50

9. PSIHOSOMATICACONSONANTIST ..........................................................................55
10. PSIHOLOGIACONSONANTIST ͲOABORDARE
PSIHOͲSOMATOͲPSIHIC .............................................................................................61
11. ISTORICULPSIHOSOMATICII...................................................................................67
12. IDEILELUIcTEFANODOBLEJACUAPLICABILITATEACTUAL ÎNMEDICIN cIALTE
DOMENIIcTIINfIFICE(V.S.PSIHOSOMATICACUANTIC ).............................................69
12.1. Fenomenul de rezonan‫܊‬ă…………………………………............................69
(Acad.prof.univ. Alexandru Surdu)
12.2. Zmerită lauda‫܊‬io…………………………………………….........................70
(Prof.univ.D.H.C. Liviu Alexandru Sofonea)
12.3. Ștefan Odobleja-omul de geniu…………………………….........................76
(Grl.(r) medic,prof.univ. Dumitru Constantin-Dulcan)
12.4. Savantul ‫܇‬tefan Odobleja, vizionar în materia detec‫܊‬iei comportamentelor
criminale……………………………………………............................................. 81
(Col.(r) prof.univ. Tudorel Butoi, col.(r) prof.univ. Vasile Lăpădu‫܈‬, lector univ.
Pantelimon Bo‫܈‬tină)
12.5.Repere consonantiste - Odobleja în explicarea/aplicarea modelului bio-psiho-
social în practica medicală………………………................................................. 84

135
(Prof.univ. I.B. Iamandescu)
12.6. Homeopatia exogenă, o emergentă contribu‫܊‬ie românească: de la
consonantism la biofotonică…………………………………………................... 87
(Prof.univ. Traian D. Stănciulescu)
12.7. ,,Pomul ciberneticii” ‫܈‬i testul proiectiv al arborelui-interpretare
globală…………………………………………………….................................. 114
(Comisar ‫܈‬ef, psiholog Mariana Cenea)
12.8. Despre poten‫܊‬ialul genial al tinerilor no‫܈‬tri………………........................ 123
Col.(r) ing. Iustin Capră, inventator

13. PAGINIEXILATE....................................................................................................127
13.1. Morala economico-socială………………………………......................... 127
13.2. Despre teoria relativită‫܊‬ii…………………………………........................ 130

14. cTEFANODOBLEJAͲPOETUL..................................................................................131
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................133

136
137