Subiectul 4

-Personajul brechtian. Procedee, tehnici specifice-

Mutter Courage, Opera de trei parale, Un om=un om

Brecht a fost un sustinator al marxismului si a vrut sa transforme teatrul intr-o

forma politica. El a vrut ca teatrul sa starneasca un interes in perceptia publicului
despre lume. Nu voia ca publicul sa stea pasiv, pierdut in poveste, ci voia sa ii
faca sa gandeasca si sa se intrebe despre lumea in care traieste si ii incuraja sa fie
critici asupra societatii in care traiau. De aceea operele lui erau rautacioasa,
provocatoare si ironice. El voia ca publicul sa ramana obiectiv si impasibila in
timpul spectacolelor pentru a fi capabili sa judece rational aspectele politice ale
pieselor sale si pentru a face asta, a creat cateva tehnici.

1.Teatrul epic este un tip de teatru politic care abordeaza problemele

contemporane, desi mai tarziu Brecht a preferat sa il numeasca teatru dialectal.
Brecht credea ca abordarile teatrului clasic sunt o cale de evadare din realitate,
iar el era mai mult interesat de fapte si de realitate decat de evadare.Teatrul epic
nu prezinta o intriga si o poveste cursiva, ci lasa probleme nerezolvate lasand
publicului niste intrebari incomode la care sa raspunda.
Teatrul dramatic Teatrul epic
Intriga Naratiune
Implica spectatorul in poveste Spectatorul este doar observator
Ii ofera senzatii Il forteaza sa ia decizii
Ii ofera o experienta Ii ofera o viziune asupra lumii
Sugestie Argument
Ii ofera sentimente insitinctive E adus in punctul in care recunoaste
Spectatorul este in poveste, Spectatorul priveste obiectiv, studiaza
impartaseste experienta
Omul este luat ca atare Omul este luat ca subiect de cercetare
O scena creaza o alta Fiecare scena pentru sine
Dezvoltare liniara Dezvoltare curbata
Omul ca punct fix Omul ca proces
Gandul determina fiinta Fiinta sociala determina gandirea
Sentiment Motiv
Se axeaza pe final Se axeaza pe calatorie
2. Verfremdungseffekt/Tehnica distantarii care s-ar traduce “a face ceva
straniu”si urmareste sa faca familiarul straniu, a da unei zi obisnuite statutul de
grandios, epic. Este o tehnica care instraineaza/indeparteaza publicul si il
forteaza sa isi puna intrebari legate de subiectul piesei. El a reusit sa faca asta
prin distrugerea iluziei creata de conventia piesei. El credea ca teatrul care iti
anihileaza ratiunea si nu te ancoreaza in realitate este o forma de teatru
superficiala,manipulatoare si o forma de avadare care nu provoaca publicul in
niciun fel, ci doar il face sa simta o conexiune profunda cu personajul.El credea
ca distanta emotionala trebuie sa fie pastrata pentru ca doar atunci publicul poate
critica eficient ce se intampla in piesa si doar astfel publicul poate fi atins cu
adevarat.
3. Brecht isi vrea operele didactice si toate servesc la educarea publicului sau
penturu a trimite un mesaj legat de aspectele societatii.Toate pornesc din
credintele sale marxiste iar in piesele sale putem observa societatea burgheza
prezentata intr-o lumina negativa, punandu-se o lumina pozitiva pe corectitudinea
moralitatii marxiste. In “Mother Courage”didacticismul sta in personaje
contradictorii si in felul cum alegerile lor le-au afectat viata. Faptul ca Mottter
Courage alege sa faca bani si nu sa aiba grija de copiii ei este socant pentru
public.De fiecare data cand copiii ei au nevoie de ea, nu este acolo, iar actiunile ei
fac publicul sa se intrebe: cat de mult inseamna viata?Cat de mult ma aseman cu
Motter courage?Ce as schimba sau face diferit?

4. Distrugerea celui de-al patrulea perete. Al patrulea perete este zidiul imaginar
care separa publicul de actiunea de pe scena.In teatrul realistic acest zid ramane
intanct si actorii se comporta de parca nu ar sti ca sunt priviti, iar publicul sunt
observatori care sunt conditionati sa creada ca ce se intampla este real.Brecht a
vrut sa distruga al patrulea zid pentru ca asta ar insemna ca actorii sa
constientizeze publicul si sa interactioneze cu acesta chiar daca asta inseamna sa
distruga parcursul personajului.Prin acest lucru, publicul devine constient ca
personajele si actiunile lor nu sunt reale si ca asista la o fictiune. Aceasta tehnica
duce la aceeasi teorie ca publicul trebuie sa fie mereu constient de ce are in fata.
5. Tehnici actoricersti. Brecht credea ca un actor nu trebuie sa prezinte un
personaj impersonal, ci mai degraba el trebuia sa prezinte o naratiune a
actiunilor personajului. Voia acest lucru pentru a aminti constant publicului ca
urmaresc o piesa de teatru si credea ca daca publicul se va atasa de personaj, nu
vor mai fi in stare sa analizeze prolemele piesei obiectiv Stanislavski spunea ca
daca un actor crede ca este acel personaj, automat si publicul va crede acest
lucru. Brecht nu voia asta.In teatrul brechtian nu personajul este punctul de
interes, ci povestea si fara o distantare atat din partea publicului cat si din partea
actorilor, scopul de a intelege problemele piesei nu poate fi atins. A fi actor in
teatrul epic insemana sa joci un personaj credibil, dar fara sa convingi publicul si
fara ca tu sa crezi ca esti acel personaj. Exista o distantare auditv si visuala intre
actor si personaj, iar actorii de multe ori vor distruge al patrulea zid si se vor
adresa publicului, vor juca mai multe roluri, se vor folosi de actiuni exaxagerate
si repetitive pentru a pune in evidenta faptul ca ei nu sunt personajele pe care le
joaca.

6. Gestus este o tehnica teatrala care ajuta sa contureze emotia unui persoanaj si
contextual din care fac parte. Este combinatia unui gest si a unei semnificatii
sociale intr-o singura miscare. Este de obicei o forma neobisnuita si nerealistica
care forteaza publicul sa vada o imagine mai larga a situatiei.De exemplu, in
Mutter Courage, nu verbalizeaza tulburarile emotionale, ci le arata printr-o
reprezentatie fizica. Se uita la public si tipa fara sunet. Nu numai actiunea o face
“gestus” , ci combinatia dintre gest si sensul social. Tocmai si-a pierdut un fiu,
dar daca ar scoate vreun sunet ar pune in pericol viata ei si a fiicei sale. Prin
acest gest, ea reprezinta toti oamenii care trebuie sa ramana tacuti pentru a salva
o situatie. A fost adusa intr-o situatie teribila si publicul intelege asta prin gestul
ei.

7. Songurile brechtiene sunt cuplete intercalate in text si cantate de diferite

persojane ale piesei. Ele nu urmaresc sa delecteze prin melodicitate, ci sa ilustreze
un moment al piesei sau sa descrie o situatie psihica. De asemenea, ele ajuta sa
ancoreze publicul in realitate, sa nu uite ca privesc o piesa de teatru. Uneori
songurile sunt puse ironic, cu o muzica vesela, dar cu versuri intunecate.

8. Naratiunea este folosita de asemenea sa aminteasca oamenilor ca urmaresc o

poveste. Uneori naratorul va anunta publicul ce urmeaza sa se intample inainte de
a se intampla. Astfel, daca publicul stie ce se va intampla,vor fi capabili sa
analizeze distantati.
9. Brecht credea ca sala ar trebui luminata mereu si decorurile nu ar trebui sa fie
realiste, ci doar sugestive. Actorii ar trebui sa foloseasca recuzita minima si
credea ca o singura recuzita poate fi folosita in mai multe moduri. De asemenea,
schimbarea decorului se face la vedere, cu cortina ridicata.

10. Pancardele sau proiectiile erau folosite ca sa ofere publicului informatii

suplimentare: cati oameni au murit intr-un razboi, unde este actiunea, cine sunt
personajele.

11. Actorii puteau ingheta pe scena pentru a le da spectatorilor un moment de

gandire sau pentru a-l lasa pe narrator sa vorbeasca.
PROCEDEE TEHNICE

 Acțiunea nu trebuie jucată, ci povestită

 Nu avem spectatori, ci observatory

 Nu vrea emotie nici la spectator, nici la actor

 I se da publicului impresia ca traieste odata cu personajul

 Gestus – gest definitoriu al personajului

 spectatorul priveste detasat, judeca, decide

 Nu personajul determină acțiunea, ci acțiunea personajul

 Demonstrator – vb. La pers. A 3-a

 Comentează cu voce tare, citește didascaliile

 Schimbarea decorului se produce la vedere
 Actorul explica aluziile satirice
 Piesele reprezinta un pamflet, critica aspra

Tehnici specifice pt. obținerea distanțării pt. spectator

 lumina aprinsă în sală

 anti-iluzie

 proiecții cinematografice
  muzica

1898-1956, INTERBELIC, POST-BELIC

 Dramaturg, teoretician al teatrului

 Fondator de metoda

 Teatrul este o institutie care are o misiune social educativa, teatrul nu trebuie sa il fure pe
spectator, sa il farmece, ci trebuie sa fie o scoala a luciditatii critice.

 TEATRUL EPIC-descrierea obiectiva a faptelor. Actiunea nu e traita de actori, ci

povestita, ea trebuie sa ofere spectatorului cunostinte explicite folosindu-se de
argumentari. Teatrul trebuie sa provoace reactii lucide ale publicului obtinute prin efectul
de distantare a lui de faptele petrecute pe scena. Spectatorul priveste detasat, judeca, ia
pozitie si capata un indemn la fapta.

 Piesele brechtienese compun din scene de sine statatoare.

 O scena nu se sustine neaparat prin raportatea ei la scena anterioara si nu e facuta in

vederea explicarii sau pregatirii scenei urmatoare.

 Montarea spectacolului nu urmareste teatralitatea

 Pe scena sunt aduse pancarde cu texte explicative

 Schimbarea decorurilor se face la veere, cu cortina ridicata

 Actorul nu se identifica total cu personajul interpretat si nu ramane permanent in rol

 Actorul se adreseaza in anumite momente salii, prin explicatii, comentarii critice asupra
celor petrecute in scena

 Actorul explica aluziile satirice din piesa la realitatile contemporane

 Piesele au un caracter de denuntare, de pamflet, de critica aspra.

 Song-urile brechtiene= cuplete intercalate in tex si cantate de diferite persojane ale piesei.
Ele nu urmaresc sa delecteze prin melodicitate ci sa ilustreze un moment al piesei sau sa
descrie o situatie psihica, sa comenteze faptele, sa usureze intelegerea ideatiei piesei, sa
exprime o atitudine.

 Brecht a luat parte la primul razboi mondial si la revolutia din 1918 din Germania

 A combatut vehement ferocitatea nazista, a trait in exil mai bine de 20 de ani

 Toate evenimetele insemnate ale timpului si-au gasit reflectare in operele sale.

 Gandirea omului este determinata de existenta lui sociala