Valoarea diagnostică parametrilor biochimici în sînge

Fosfataza alcalină: Norma la adulţi 20-120 U/L

Cauzele măririi:
1. Fiziologice: graviditate (ultimul trimestr), la copii, postmenopauza
2. Patologice:
Mărire mai puţin de 5 ori: neoplazii osoasă, osteodistrofia renală, hiperparatireoză primară cu afectarea
oaselor, fracturi în faza de consolidare, osteomielită, formaţiuni de volum în ficat (tumoare, abces),
afectarea infiltrativă hepatică, hepatită, afecţiuni inflamatoare gastrice.
Mărire mai mult de 5 ori: boala Paget, osteomalaţie şi rahit, colestază, ciroză.
Aminotransferaze: Norma: ALT ≤ 49, AST ≤46.
Activitataea crescută a ALT servește drept indicator al afectării parenchimului ficatului.
Activitatea AST crește în afecțiuni ale sistemului hepatobiliar, în infarct al miocardului, leziuni ale
musculaturii scheletale, în tuberculoza pulmonară, septicemie, infecție herpetică, neoplazii, ketoacidoză,
azotemie.
Activitatea AST scade în malaria, sarcină.
Cauzele măririi aminotransferazelor:
Mărire mai puțin de 5 ori: la nou-născuți;donatori de sînge; dieta bogată în proteine și zaharoză; alte
afecțiuni hepatice (în afară celor indicate mai jos); pancreatită; hemoliză; alcool, salicilați, steroizi,
contraceptive orale, inhibitorii MAO, opiați, sulfanilamide, barbiturați, preparate de cupru și fier, antibiotici,
piridoxină etc.
Mărire în 5-10 ori: infarct al miocardului, traumă sau intervenție chirurgicală, patologia mușchilor scheletali,
colestază, hepatită cronică.
Mărire mai mult de 10 ori: hepatită acută și necroza hepatică, crash sindrom, hipoxie gravă a țesuturilor.
α-amilaza: 2 izoforme: salivară și pancreatică. Norma 23-85 U/L (40-140 U/L)
Scădere: CR al pancreasului, eclampsie. Mărirea în 10 ori și mai mult peste 3-12 ore după apariția durerilor
este foarte patognomonic pentru pancreatita acută. Mărirea mai puțin semnificativă: ileus, apendicită,
parotită, afectarea căior biliari, sarcina extrauterină, insuficiența renală, hepatită virală, SIDA, după
pancreatocolangiografie endoscopică. Fenomenul macroamilazemia – legarea amilazei cu globuline
plazmatice, creșterea activității amilazei din cauza scăderei clearance-ului ei: nu are valoarea clinică, însă
poate duce în eroare în privința afectării pancreatice.
Mărire mai puțin de 5 ori: afectarea glandelor salivare, insuficiența renală cronică, macroamilazemia,
morfină (spazmul sfincterului Oddi), traume ale etajului superior al cavității abdominale.
Mărire în 5-10 ori: ulcer duodenal perforant, ileus, ”abdomen acut”, insuficiența renală acută cu oligurie,
ketoacidoză diabetică, chist ovarian torsionat.
Mărire mai mult de 10 ori: pancreatită acută.
Lactatdehidrogenaza: Norma: < 248 U/L. 5 izoforme, principale – LDH1 (miocard, rinichi, creier,
eritrocite, trombocite) și LDH5 (ficat, muschi). Idicator al leziunilor tisulare. LDH la nou-născuți este mărită
de cîteva ori, rămîne mărită și la copii.
Mărire mai puțin de 5 ori: infarct al miocardului; miocardită; aritmii; hemoliză; distrofia musculară
Duchenne (apare cu cîteva ani înainte de simptome clinice); miozite; infarct al miocardului; embolia arterei
pulmonare.
Mărire în 5-10 ori: hepatită toxică, hepatită virală, mononucleoză infecțioasă.
Creatinkinaza: Norma: bărbați < 195 U/L, femei < 170 U/L 3 izoforme: MM (muschi), BB (creier), MB
(miocard). Se mărește după traume, suprarăcire sau supraîncălzire, foame, intoxicație bacterială, intoxicație
cu monoxid de carbon.
Mărire mai puțin de 5 ori: nou-născuți, hipotireoz.
Mărire în 5-10 ori: intervenție chirurgicală; trauma mușchilor scheletali; suprasolicitare fizică; epilepsie;
mioztiă; distrofie musculară.

Page 1 of 4
Mărire mai mult de 10 ori: infarct al miocardului; necroza acută a mușchilor scheletali; hiperpirexia malignă.
γ-glutamiltransferaza: Norma: bărbați: < 55 U/L, femei < 40 U/L.
Scădere: în primele săptămîni de sarcină; scăderea GGT în ciroză – semn veridic de decompensare.
Mărire mai puțin de 10 ori: hepatită cronică; ciroza hepatică compensată; nefropatia în perioadă de
acutizare, infarct al miocardului în periodă de reparație; alcoolism; întrebuințare alcoolului, drogurilor;
medicamente (barbiturați, fenitoin, acetaminofen și alte AINS, streptokinaza, anticoagulanți din grupa
hidroxicumarinei, preparate antiepileptice, inhibitorii MAO (benzodiazepine)).
Mărire mai mult de 10 ori: hepatită virală, metastaze în ficat, pancreatită acută, icter mecanic.
Ureea: Norma: 2,5-8,3 mmol/L.
Scădere:
Dieta vegetariană (săracă în proteine și bogată în glucide), foame; sindrom de malabsorbție; hiperhidratare;
stare după hemodializă; catabolizm scăzut al proteinelor; administrarea hormonului somatotrop;
malabsorbție, celiachia; utilizarea accelerată a proteinelor (sarcină, al treilea trimestru; copii pînă 1 an,
acromegalie); insuficiența înnăscută a enzimelor care participă în ciclul ornitinic de sinteză a ureei; afectarea
gravă a ficatului (provocate de fosfor, arsen și alte toxine hepatotrope, necroză hepatică, coma hepatică,
ciroză decompensată, hepatite
Mărire:
Azotemia de retenție renală: glomerulonefrit; amiloidoza renală; pielonefrită; tuberculoză renală; obstrucția
căilor urinare (tumoare căilor urinare, prostatei, nefrourolitiază); insuficiența renală acută și cronică;
medicamente nefrotoxice (sulfanilamide, levomicetină, tetraciclină, ghentamicină, furosemid, dopeghit,
nevigramon).
Azotemia de retenție extrarenală: insuficiența cardiacă; infarct acut al miocardului; diabet zaharat cu
ketoacidoză; boala Addison; hemoragii grave; șoc; ileus; combustii; dereglarea eliminării urinei; dehidratare
(vomă incoercibilă, diaree).
Azotemia de producție (catabolizm accelerat al proteinelor): cașexie; cancere; preparate (glucocorticoizi,
androgeni, anabolici, tiroxină); stări febrile; suprasolicitare fizică; dieta bogată în proteine sau săracă în
cloride; leucoză; icter parenchimatos; infecții grave; ileus; combustii; dizenteria; șoc.
Creatinin: Norma: bărbați 74-110 μmol/L (>50 ani 70-127 μmol/L), femei 60-100 μmol/L.
Mărire: insuficiența renală acută și cronică; acromegalie și gigantizm; medicamente nefrotoxice (de
hidrargiu, sulfanilamide, tiazide, aminoglicozide, cefalosporine, tetracicline, barbiturați, salicilați, androgeni,
cimetidin, trimetoprim-sulfometoxazol; leziuni majore mecanice și chirurgicale ale mușchilor; crash sindrom;
boala actinică; pseudomărire (în cazul concentrației ridicate unor substanțe în sînge – glucoză, fructoză,
corpi chetonici, ureea, acid ascorbinic, levodopă, cefazolin, rezerpin, nitrofurazon, ibuprofen); hipertireoză;
dehidratare; multă carne în dietă.
Scădere: foame, scăderea masei musculare; glucocorticoizi; sarcină (trimestru 1 și 2); dieta vegetariană;
hiperhidratare; miodistrofii.
Acid uric: bărbați: 200-430 μmol/L, femei: 140-350 μmol/L
Hipourichemia:boala Wilson, boala Hodgkin scăderea sintezei acidului uric (xantinuria ereditară, deficitul
purinnucleozidfosforilazei, tratament cu allopurinol) sau excreției renale a acidului uric (în tumori maligne,
SIDA, sindrom Fanconi; diabet zaharat, combustii grave etc.).
Hiperurichemia: gută, sindrom Lesch–Nyhan (insuficiența hipoxantin-guanin-fosforibozil-transferază);
leucoze, mielom multiplu, limfom; insuficiența renală; eclampsie; foame; întrebuințare alcoolului; salicilați,
diuretici, citostatici; cauze fiziologice (suprasolicitarea fizică, dieta bogată în purine); accelerarea proceselor
catabolice în neoplazii; anemia B12-deficitară.
Proteina generală: Norma: 65-85 g/L
Hiperproteinemie relativă: combustii grave, peritonită generalizată, ileus, vomă incoercibilă, diareea, diabet
nezaharat, alte tipuri de dehidratare, nefrită cronică, hiperhidroză, ketoacidoză diabetică.
Hiperproteinemie absolută: hemoblastoze paraproteinemice (boala Waldenström, mielom multiplu), sinteza
proteinelor de fază acută, boala Hodgkin, hiperimunoglobulinemii, poliartrită cronică; hepatită cronică

Page 2 of 4
activă; infecții acute și cronice; patologii autoimune (LES, artrita reumatoidă, reumatizm); sarcoidoză; ciroza
ficatului fără insuficiența hepato-celulară semnificativă.
Hipoproteinemie relativă: oligo- și anurie; ”intoxicație hidrică”; decompensare cardiacă; hipersecreția
hormonului antidiuretică.
Hipoproteinemie absolută: aport insuficient de proteine (foame, dieta săracă în proteine, îngustarea
esofagului, malabsorbție, patologii ale tractului gastrointestinal, spre exemplu, inflamatoare); inhibarea
sintezei proteinelor în ficat (hepatite, ciroza hepatică, atrofia hepatică); insuficiența înnăscută a sintezei
unor proteine (analbuminemie, agamaglobulinemie, boala Wilson etc.); catabolizm accelerat al proteinelor
(cancer, combustiii, tireotoxicoză, după intervenții chirurgicale, stări febrile, traume, tratament cronic cu
glucocorticoizi, surmenaj fizic); pierderi crescute de proteine (sindrom nefrotic, glomerulonefrită, diabet
zaharat, diarea sau vomă cronică, combustii, hemoragii acute și cronice; trecerea proteinelor în spațiu al
treilea (ascită, pleurită).
Bilirubină: adulți: 5-21 μmol/L, bilirubina directă: < 3,4 μmol/L.
Produs al degradării hemului. În sînge bilirubina se leagă de albumină, aceasta fracție se numește liberă sau
neconjugată, este lipofilă și foarte toxică. În ficat bilirubina se conjugă cu acid glucuronic, se formează fracție
conjugată hidrosolubiă, mai puțin toxică; intră în reacție directă cu diazorectiv în metoda cea mai răspîndită
a determinării bilirubinei, deaceea se numește bilirubina ”directă”. În hiperbilirubinemie mai mare de 27-34
μmol/L apare icter.
Hiperbilirubinemii:
Hiperbilirubinemii hemolitice: anemii hemolitice acute și cronice; anemia B12-deficitară; talasemia;
hematoame mare.
Hiperbilirubinemii hepatice: afecțiuni hepatice difuze, cancer primar și metastaze în ficat; afecțiuni
secundare distrofice ale ficatului în patologii diferite ale organelor interne și insuficiența venriculului drept;
hepatita colestatică; ciroza biliară primară a ficatului; afectarea toxică a ficatului (cloroform, tricloretilen,
ftorotan, alcool, amanitin, paracetomol, izoniazid, rifampicină, clorpromazin).
Hiperbilirubinemii extrahepatice colestatice: obturația extrahepatică a căilor biliare; urolitiază; cancer
pancreatic; helmintoze.
Hiperbilirubinemii înnăscute: sindrom Gilbert (hiperbilirubinemia neconjugată idiopatică), sindrom Dubin-
Johnson (dereglarea transportării bilirubinei din hepatocite în bilă), sindrom Crigler-Najjar (insuficiența
glucuroniltransferazei), sindrom Rotor.
Colesterol: < 5,2 mmol/L
Trigliceride: < 1,7 mmol/L
Hiperlipidemii primare
Hiperlipidemii secundare: boala ischemică a cordului, infarct al miocardului, ateroscleroză; boala
hipertonică; obezitate; hepatite virale și ciroza hepatică, obturația căilor biliare; diabet zaharat; hipotireoză;
sindrom nefrotic; pancreatită acută și cronică; contraceptive orale, beta-blocanți, tiazide; sarcină;
glicogenoze; talasemia.
Scăderea nivelului trigliceridelor: hipolipoproteinemia; hipertireoză, hiperparatireoză; insuficiența lipidelor
în dietă; malabsorbție; limfangiectazia intestinului; afecțiuni pulmonare obstructive cronice; colestiramin,
heparină, vitamina C, progestine.
Proteina C-reactivă: Norma < 5 mg/L.
Se numește așa pentru că întră în reacții de precipitare cu polizaharidă-C a pneumococilor. Se sintetizează în
ficat prin activarea de către antigene, complexe imune, bacterii, fungi, leziuni. Lipsește în ser la oameni
sănătoși. Stimulează reacții imune (inclusiv fagocitoză), activează sistemul complementului. Se normalizează
peste 6-10 zile după vindecare, în timp ce VSH se scade numai peste 2-4 săptămîni. Dispare în infecții
cronice, reapare în acutizări. Se mărește nesemnificativ în infecții virale sau spirochetale.
Procalcitonin: La sănătoși: < 0.05 ng/mL; ≥ 2 ng/mL (și mai ales ≥ 10 ng/mL) – foarte patognomonic
pentru sepsis bacterial sau șoc septic; 0,5-2 ng/mL – ”grey zone”.

Page 3 of 4
Prohormon al calcitoninei; însă în timp ce calcitonină se produce exclusiv de C-celule ale glandei tiroide,
procalcitonin poate fi produs de diferite organe în răspuns la produse bacteriale.
Hemoglobină glicozilată: HbA1c indică concentrația glucozei în sânge pe parcursul ultimelor 2 luni.
Norma: 4,0-6,2%.
Fier: Norma: bărbați: 12,5-32,2 μmol/L, femei: 10,7-32,2 μmol/L.
Mărire: aport mărit de fier în organizm (hemocromatoză, hemotransfuzii multiple, intoxicație cu preparate
de fier la copii); anemii de diferită geneză; nefrită; patologii hepatice (din cauza scăderii incorporării fierului
în hem); leucoză acută; intoxicație cu plumb; levomicetin, contraceptive orale, metotrexat, cisplatin.
Scădere: anemia fierodeficitară; infecții acute și cronice; sepsis; colagenoze; hemoragii acute și cronice;
aport insuficient de fier (dieta lacto-vegetală, malabsorbție, patologii tractului gastrointestinal); utilizare
accelerată a fierului (sarcină, lactație, periode de creștere, suprasolicităre fizică); remisie de anemia B12-
deficitară; hipotireoză; sindrom nefrotic; hepatite cronice, ciroză hepatică; alopurinol, androgeni, aspirin,
colestiramin, glucocorticoizi.
Calciu: Norma: 2,2-2,6 mmol/L.
Mărire:
Cel mai des: cancer (mai ales cu metastaze osoase), hiperparatireoză primară.
Mai rar: tireotoxicoză; intoxicație cu vit. D; diuretici tiazide; sarcoidoză; transplant renal (hiperparatireoză
terțiară); hipercalciemia hipocalciurică idiopatică.
Rar: hipercalciemia alimentară; tratament cu preparate de litiu; tuberculoză; imobilizare; acromegalie;
insuficiența suprarenală; insuficiența renală, faza poliurică; hipercalciemia idiopatică la copii.
Scădere: deficit vit. D; insuficiența renală; preparate antiepileptice, citostatice, EDTA, neomicină; deficit de
1α-hidroxilază; hipoparatireoză; pseudohipoparatireoză; insuficiența de magneziu; pancreatită acută;
hipocalciemia neonatală; insuficiența hepatică; secvestrarea ionilor de calciu (alcaloza acută,
hiperfosfatemie hemotransfuzie de sînge cu citrat de natriu).
Potasiu: Norma: 3,4-5,1 mmol/L
Mărire: aport extern mărit (preparate de potasiu parenterale); eliberarea K + în spațiu extracelular (hemoliză
masivă, combustii grave, rabdomioliză, cancer, leziuni grave, acidoză, hiperpirexia malignă); scădere
excreției K+(insuficiența renală cu oligo- și anurie, acidoză, boala Addison, pseudohipoaldosteronizm,
hipofuncția sistemului renin-angiotenzin-aldosteron, stare de șoc, ischemia țesuturilor); scăderea volumului
lichidului extracelular (dehidratare); tratament cu amilorid, spironolacton, triamteren, acid aminocapronic,
citostatici, digoxină, AINS, trimetoprim-sulfametoxazol.
Scădere: aport extern scăzut (foame, dieta săracă în potasiu); pierderi prin tractul gastrointestinal (vomă,
diareea, fistule intestinale, aspirarea conținutului stomacal prin sondă nazogastrică, adenom al viliilor
intestinale); pierderi cu urină (acidoza renală canaliculară, insuficiența renală canaliculară, sindrom Fanconi,
hiperaldosteronizm primar (sindrom Konn), aldosteronizm secundar, sindrom Cushing, diabet zaharat
(diureza osmotică), alcaloză, tratament cu ACTH, cortizon, aldosteron); trecerea potasiului intracelular
(administrarea glucozei cu insulină, tratamentul anemiilor megaloblaste cu vit. B12 sau acid folic, paralizia
periodică familială, alcaloză); pierderi cu sudoare (mucoviscidoză); hipotermie; administrare de
glucocorticoizi, diuretici (în afară celor economisitoare de potasiu), beta-blocanți, antibiotici; infuzii
intravenoase voluminoase cu conținut scăzut de potasiu; VIPoame; deficit de magneziu.
Sodiu: Norma: 136-146 mmol/L.
Mărire: dehidratare hipertonică (hiperhidroză, tahipnee, vomă, diareea, febră); aport insuficient de apă în
organizm; hipoexcreția renală (hiperaldosteronizm, Cushing); tratament cu ACTH, anabolici, corticoizi,
contraceptive orale, metildopă, bicarbonat de sodiu, soluție hipertonică de sodiu).
Scădere: hiperhidratare hipotonică; hiponatriemie de diluție (edeme și ascită în insuficiența cardiacă, ciroza
hepatică, sindrom nefrotic, insuficiența hepatică); diureza osmotică; insuficiența suprarenală; supradozarea
diureticelor; pierderi cu vomă, diareea, hiperhidroză; tratament cu furosemid, aminoglicozide, glucoză
hipertonică, AINS, amitriptilină, haloperidol; hipotireoză.

Page 4 of 4