PROTECŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

- SPEŢE –
-
Speţa nr. 1

În anul 2004, în statul Metodia, dra Yara Dumy, în vârstă de 15 ani, elevă la un liceu din oraşul
Barov, descoperă că este însărcinată. Părinţii săi insistă ca Yara să păstreze sarcina, dar o obligă să renunţe
la studii. Pentru a păstra secretul asupra situaţiei fetei, o reţin acasă, încuiată într-o cameră, unde primeşte
zilnic mâncare, apă şi mama ei o ajută la igienă. Colegul său şi presupusul tată al copilului, Yanni V., în
vârstă de 16 ani, publică un articol în revista liceului despre situaţia Yarei, precum şi câteva mesaje primite
de la ea prin SMS şi o fotografie a ei, goală, trimisă tot prin telefon. Atât articolul, cât şi fotografia, sunt
preluate de ziarul naţional „Metodia adevărată”, însoţite de un apel făcut autorităţilor de a lua măsuri.
În urma publicării articolului, directorul ziarului, T.M., este pus sub urmărire penală pentru
publicarea unor imagini contrare bunelor moravuri. Judecătoria din Eledur, capitala statului, îl condamnă la
2 ani de închisoare cu suspendarea executării.
Între timp, Yara dă naştere unui băieţel, dar părinţii, în calitate de tutori legali ai fiicei lor, semnează
actele de abandon. Băieţelul, Yaris, este adoptat. Yara încearcă să anuleze abandonul şi adopţia, dar cererea
sa este respinsă de instanţă, pe motiv că deja legăturile de filiaţie au fost întrerupte ca urmare a adopţiei.
Între timp, Yara îşi reia studiile la liceul din Barov, însă, ca urmare a unor materiale publicate în
revista liceului, despre încercările ei de a-şi recupera copilul, este sancţionată cu eliminarea, iar înscrierea în
orice altă unitate de învăţământ îi este interzisă pt o perioadă de 3 ani, sancţiunea fiind aplicată de un comitet
format din inspectori şcolari şi cadre didactice, a cărui decizie nu poate fi atacată în instanţă.
In anul 2006, Yara şi directorul ziarului sesizează Curtea europeană a drepturilor omului.

Rezolvare :

1. Violarea căror drepturi ar putea fi invocată de Yara? Analizaţi și îndeplinirea condiţiilor de

admisibilitate.

În primul rând, în viziunea proprie, în conformitate cu prevederile art.2 al Protocolului nr.1 al

Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Yara Dumy ar putea invoca în fața Curții Europene a
Drepturilor Omului violarea dreptului la educație întrucât ,, nimănui nu i se poate refuza dreptul la
educație. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al
învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform
convingerilor lor religioase şi filosofice”. Curtea Europeană a stabilit ca fiind drepturi ocrotite1
următoarele: dreptul la acces la instituțiile de învățământ existente la un moment dat, dreptul la o
educație efectivă și dreptul la recunoașterea oficială a studiilor încheiate. Pornind de la această idee,
putem înţelege că statul are datoria de asigura pluralismul în educaţie , dar în acelaşi timpp acesta poate
impune anumite obligaţii instituţiilor de învăţământ sau chiar indivizilor.
Cu privire la reclamația de încălcare a art. 2 al Protocolului nr. 1 și anume, dreptul la instruire,
reflectă o importanță a dreptului fundamental, pentru că într-o societate democratică nimănui nu i se
poate refuza dreptul la instruire. În consecință reclamantul este victima unei încălcări a art. 2 al

1
Bianca Selejan Guţan, Protecţia Europeană a Drepturilor omului, Ediţia 4 revăzută şi adăugită, Ed. C.H.Beck, Bucureşti 2011,,
p.230
~1~
Protocolului nr. 1 din Convenție.
Domnișoara Yara Dumy ar putea invoca în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și violarea dreptul
la respectarea vieţii private şi familiale, potrivit art. 8 din Convenție orice persoană are dreptul la respectarea
vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Dreptul la respectul vieții private
este un drept complex, cu multiple declinări datorate jurisprudenței Curții europene. El include, în primul
rând dreptul la secretul vieții private, dar si dreptul la identitate personală, (inclusiv sexuală), dreptul la
integritate fizică si morală precum si, mai nou, dreptul la un mediu sănătos, dedus ca drept de sine-stătător
din jurisprudența Curții europene. Dreptul la secretul vieții private este denumit „dreptul de a trăi la adăpost
de privirile străine” sau „dreptul de a fi lăsat în pace”. Sfera sa include și asigurarea respectului pentru
domiciliu (spațiul privat al persoanei), în scopul protecției intimității locului unde se desfășoară viața
privată. Obiectul protecției acestui drept îl mai formează și secretul opiniilor si datelor cu caracter privat.
Yarei Dumy îi este încălcat acest drept prin publicare datelor cu caracter privat fără acordul său.
Cu privire la reclamația de încălcare a art. 8 din Convenție și anume, dreptul la respectarea vieţii
private şi familiale, reflectă o importanță a dreptului fundamental, pentru că într-o societate democratică
nimănui nu i se poate refuza dreptul la respectarea vieții private și familiale. În consecință reclamantul este
victima unei încălcări a art. 8 din Convenția europeană.

2. Ce drepturi ar putea invoca dl. T.M.?

Răspuns:
Domnul T.M. ar putea invoca în fața Curții Europene a Drepturilor Omului violarea dreptului la
liberatatea de exprimare, potrivit art. 10 aliniat 1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest
drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără
amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere, deoarece în scopul unei eficiente protecții a
libertății de exprimare, statul nu are doar o obligație generală negativă, de a se abține de la orice îngrădire a
acesteia, dar și obligații pozitive, de acțiune. Astfel, de exemplu, statul trebuie să asigure libera circulație a
informațiilor, să vegheze la menținerea caracterului pluralist al informației, iar informația trebuie asigurată
prin toate mijloacele tehnice sau, cum a precizat Comisia, prin orice „alte forme de expresie”.

3. Cum aţi argumenta dacă aţi fi agentul guvernamental?

Răspuns:
Dacă aș fi agentul guvernamental al statului Metodia aș argumenta că:
- nu au fost epuizate toate căile de atac interne - aceasta este o condiție întâlnită în dreptul Internațional
general și are, la origine, un caracter cutumiar. Această condiție este destinată a proteja suveranitatea statului
împotriva unor proceduri internaționale intempestive.
- cererea nu a fost introdusă într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive – acest termen are
ca scop limitarea în timp a posibilității de contestare a unor acte sau măsuri interne.
- cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenției, manifest nefondată sau abuzivă - o cerere poate
fi considerată incompatibilă cu prevederile Convenției atunci când obiectul ei nu intră sub incidența
dispozițiilor acesteia. Cererea abuzivă este cea prin care se urmărește un scop contrar celui prevăzut de
Convenție sau care dovedește folosirea șicanatorie a dreptului de recurs la Curtea Europeană. Calificarea
unei cereri ca abuzivă poate interveni și în cazul unor cereri repetate care nu au nici un fundament sau care
conțin afirmații insultătoare sau cereri fanteziste sau provocatoare.

~2~
SPEȚA NR. 2

În perioada insurecţiei izbucnite în Filistinia, J.C., a fost reţinut de către autorităţile statului, în
temeiul prevederilor Codului Penal şi al celui de Procedură Penală filistine, pentru săvârşirea infracţiunilor
de atentat la siguranţa naţională şi uneltire împotriva democraţiei, şi deţinut în penitenciarul de maximă
siguranţă din capitala Filistiniei. J.C. a fost pus în libertate 45 de zile mai târziu printr-o decizie a
procurorului militar în care se dispunea neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de atentat la
siguranţa naţională şi schimbarea încadrării faptei de uneltire împotriva democraţiei în cea de tulburare a
liniştii publice, precum şi continuarea cercetărilor în stare de libertate. În perioada detenţiei J.C. a fost supus
unui control medical obligatoriu pentru persoanele deţinute într-un penitenciar de maximă siguranţă, control
ce a arătat că J.C. suferea de hermafroditism, acesta suferind o primă intervenţie chirurgicală în acest sens.
În ciuda solicitărilor lui J.C. acesta nu a avut acces la un avocat, nu şi-a putut contacta familia şi nu a fost
adus în faţa vreunei instanţe.

După eliberare, J.C. a încercat să înfiinţeze Asociaţia Victimelor Autorităţilor Filistine, care reunea
persoane ce au fost deţinute în perioada insurecţiei din Filistina. În urma demersurilor făcute, Tribunalul din
capitala Filistina a respins în mod definitiv înregistrarea asociaţiei al cărei preşedinte era J.C., motivând că
preşedintele acestei asociaţii este supus unei cercetări penale, iar din dosarul de cercetare penală al acestuia,
şi mai ales din înregistrările convorbirilor telefonice efectuate cu acordul procurorului de caz pe întreaga
perioadă a cercetării penale, rezultă că scopul asociaţiei este anticonstituţional urmărind să înlăture guvernul
actual din Filistinia. În urma acestei decizii, J.C. a acordat un amplu interviu ziarului Vox Patriae în care
critica abuzurile autorităţilor şi solicita tuturor victimelor autorităţilor filistine să lupte împotriva acestor
abuzuri. Două zile mai târziu, ziarul Tabloid Per Sempre, apropiat puterii din Filistinia, a publicat un articol
denigrator la adresa lui J.C. în care oferea informaţii din dosarul medical al lui J.C din perioada detenţiei şi
dezvăluia că în urmă cu puţin timp lui J.C. îi fusese refuzată de către primarul capitalei Filistiniei o cerere de
a se căsători pe motiv că „identitatea sa sexuală este incertă”. De asemenea, un al doilea tiraj al ziarului Vox
Patriae în care se afla interviul cu J.C. a fost retras de la comercializare ca urmare a unei decizii luate de o
instanţă din capitala Filistiniei la solicitarea procurorului de caz, în decizie afirmându-se că articolul publicat
afectează în mod grav autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti, având în vedere că J.C este cercetat
într-un dosar penal iar dezbaterea în presă a acestui subiect ar impieta asupra desfășurării actului de justiţie
în momentul în care cauza în care este cercetat J.C. ar fi adusă în faţa unei instanţe.

J.C. s-a adresat instanţelor din Filistinia în vederea apărării drepturilor sale recunoscute prin
Convenţie, iar în urma epuizării tuturor căilor de recurs interne a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor
Omului. Filistinia este stat parte la Convenţie.

1. Care sunt articolele din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pe care şi-ar putea întemeia
J.C. cererea adresată Curţii?

Răspuns:
Principala sarcină a Curții Europene a Drepturilor Omului este asigurarea respectării angajamentelor
care decurg pentru statele părți la CEDO. Orice persoană particulară poate invoca protecția

~3~
convenției împotriva unui stat parte atunci când pretinsa încălcare a drepturilor a avut loc în cadrul
jurisdicției statului respectiv.
În speța prezentată, statul Filistinia fiind parte la Convenție este partea pârâtă, iar dacă domnul J.C.
este cetățean al avestui stat, Filistinia, sau se află sub jurisdicția acestui stat are calitatea de reclamant.
Domnul J.C. și-ar putea întemeia cererea adresată Curții pe următoarele articole din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului:
- Art. 5 alin. 4 din Convenția Europeană
Din enunțul speței reiese că reclamantul nu a fost lăsat să-și exercite dreptul de a introduce un recurs
în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statuieze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să
dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală, în consecință presupunând că reclamantul a fost împiedicat
să deschidă procedura recursului fiind deținut în penitenciarul de maximă siguranță din capital Filistiniei.
- Art. 6 din Convenția Europeană, din care reiese că garanțiile procesului echitabil se aplică oricărei
persoane fizice sau juridice.
Reclamantul poate invoca art. 6 alin. 3 lit. c, deoarece acesta a fost lipsit de dreptul de a se apăra în
mod efficient, nu a dispus de toate facilitățile necesare pentru a-și organiza apărarea, reclamantului I s-
interzis dreptul de a avea acces la un avocet ales sau din oficiu, dreptul de a fi dus în fața unei instanțe și
dreptul de a-și contacta familia.
- Art. 10 din Convenția Europeană potrivit căruia orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.
Conform art. 10 alin 1, reclamantul poate susține că prin reragerea ziarului Vox Patrie de la comercializare,
în care se afla interviul său, i s-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare.
Art. 10 alin. 1 stipulează că libertatea de expresie include libertatea de opinie, precum și libertatea de
informare. Conform art. 9, libertatea de opinie este protejată în strânsă legătură și cu libertatea de gândire și
conștiință.
Prin interviul acordat de J.C. ziarului Vox Patria, acesta critica abuzurile autorităţilor şi solicita
tuturor victimelor autorităţilor filistine să lupte împotriva acestor abuzuri, aducând la cunoștință publicului
abuzurile pe care le făcea statul filipinez.
- Art. 11 din Convenția Europeană – Libertatea de întrunire și asociere.
Un alt articol pe care și-ar putea ăntemeia reclamantul acțiunea aste art. 11 din Convenția Europeană,
care prevede că „ Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere,
inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege,
constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică,
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor
şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor
drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.”

2. Cum aţi argumenta pe fond, dacă aţi fi avocatul lui J.C.?

Răspuns:
Dacă aș fi avocatul domnului J.C. desigur că argumentarea mea ca apărător al acestuia ar fi
formulată în favoarea sa, prin explicarea în mod disciplinat a tuturor motivelor redate în raport de temeiurile
de drept invocate, după cum urmează:
- Potrivit art. 5 alin. 4 din Convenția Europeană, persoanele arestate sau deținute au dreptul la examinarea de
către instanță a legalității măsurii private de libertate, prin raportare la cerințele de procedură și de fond

~4~
necesare pentru a se dispune o asemenea măsură atât din perspectiva dreptului intern, cât și prin raportare la
prevederile Convenției Europene.
Din speța prezentată rezultă că reclamantul, fiind deținut într-un penitenciar de maximă siguranță, nu
a fost lăsat să-și exercite dreptul de a introduce un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze
într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală, în
consecință, având în vedere că reclamantul a fost împiedicat să deschidă procedura recursului, consider că i
s-a încălcat dispozițiile art. 5 alin. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
- În ceea ce privește reclamația de încălcare a art. 6, alin. 3 lit. c al Convenției – oricare ar fi motivul pentru
care o persoană este privată de libertate, aceasta are dreptul de a se apăra ea însăși sau să fie asistată de un
apărător ales de ea și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în
mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer.
Din prezenta speță constatăm violarea drepturilor fundamentale garantate de dispozițiile art. 6, alin.
1, 2 și 3 lit. b și c din Convenția europeană, denunțând inechitatea procedurii întrucât, J.C. a fost reţinut de
către autorităţile statului, în temeiul prevederilor Codului Penal şi al celui de Procedură Penală filistine,
pentru săvârşirea infracţiunilor de atentat la siguranţa naţională şi uneltire împotriva democraţiei, şi deţinut
în penitenciarul de maximă siguranţă din capitala Filistiniei, judecarea și codamnarea reclamantului, pe
fondul evenimentelor, nu au fost realizate de un tribunal independent și imparțial.
Dreptul la un proces echitabil, reglementat în art. 6 din Convenția europeană
c a g a r a n ț i e  procedurală a drepturilor și libertăților persoanei în fața instanțelor de judecată, constituie una
dintre premisele asigurării principiului preeminenței dreptului intr-o societate democratică.
Dezvoltările jurisprudențiale au făcut ca dreptul la un proces echitabil să fie privit atât ca o garanție formală,
cât și ca un drept substantial.

Aliniatul 2 al art. 6 din Conveția europeană vizează prezumția de

n e v i n o v ă ț i e : „Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va
fi legal stabilită.”

La rândul său alin. 3 al art.6 din Convenația europeană prevede o serie de drepturi
acordate persoanei impotriva căreia se formulează o acuzație în materie penală.

3. Cum aţi formula apărarea în cazul în care aţi fi agentul guvernamental al statului Filistinia?

Răspuns:
În cazul în care aș fi agentul guvernamental al statului Filistinia aș invoca:
- excepția preliminară a neepuizării căilor de atac interne – reclamantul ar fi putut invoca în mod direct
Convenția în fața instanțelor statului Filistinian;
Statul Filistinian arată că pentru a fi examinate pe fond de către Curte, cererile individuale trebuie să
îndeplinească o serie de condiții de adminibilitate prevăzute de art.35 al Convenției și în consecința
solicităm respingerea cererii ca inadmisibilitate pe motiv că este prematură.
- excepția preliminară a tardivității prin nerespectarea termenului de 6 luni.
Privind această excepție, statul Filistinian demostrează că potrivit dispozițiilor art. 35 paragraful 1
din Convenție, Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne și într-un termen de
6 luni de la data deciziei interne definitive, care este termenul de decădere sancționat cu respingerea cererii
ca inadmisibilitatea pe motiv că este tardivă.

~5~
SPEȚA NR. 3

A.F. este absolvent de liceu, fără ocupație stabilă. Locuiește cu mama sa, intr-un apartament din
orașul BlackVille, capitala statului Burlania, stat membru al Consiliului Europei și parte la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului din iunie 2001. În ianuarie 2001, A.F. intră într-un grup de infractori,
specializați în spargeri de mașini. În noaptea de 22 spre 23 ianuarie 2001, grupul săvârșește mai multe
spargeri într-un cartier rezidențial din BlackVille. O patrulă de poliție îi surprinde în flagrant, cheamă întăriri
și infractorii sunt toți arestați, inclusiv A.F., care se afla în programul de ”inițiere”, adică nu lua parte direct
la spargeri, ci doar privea de pe margine și avea sarcina să-i avertizeze pe ceilalți în caz că se apropia cineva.
În momentul arestărilor, șeful grupării, D.M., un infractor deosebit de periculos, l-a acuzat pe A.F. că din
cauza lui au fost prinși și l/a amenințat că ”o să vadă el” în închisoare.
A.F. este dus la secția de poliție, unde este interogat, fără a fi chemat un avocat. Speriat, mărturisește
tot în declarație, dar nu precizează care era rolul său în noaptea aceea, arătând doar că făcea parte din grupul
de infractori. De altfel, întreaga declarație a scris-o la dictarea polițiștilor, adăugându-și doar datele
personale. După câteva ore de anchetă, timp în care nu a mâncat, nu a fost lăsat să meargă la toaletă și nici
să bea apă, este dus în arestul poliției. La 30 de ore de la arestare, A.F. află de la colegii de celulă (care
aflaseră de la avocații lor) că vor fi trimiși în judecată.
După un proces de 3 zile, A.F. este condamnat la 2 ani de închisoare cu executare, într-un penitenciar
de maximă siguranță. Este transportat la penitenciar (300 km) într-un camion fără geamuri și fără scaune,
alături de alți 20 de condamnați. Nu este lăsat să ia legătura cu mama lui, care a așteptat în zadar la ușa
tribunalului și apoi la poarta închisorii. Odată ajuns, este plasat într-o celulă de izolare, fără a putea avea
contact cu nicio persoană, fără activități fizice sau intelectuale. Singurele momente de ieșire din celulă sunt
câte o plimbare la două zile, însoțit de un gardian, care nu vorbește cu el, într/o curte interioară de 20 metri
pătrați, plimbare care durează 30 de minute, precum și mersul la dușul săptămânal. La sesizarea avocatului
angajat de mama sa, autoritățile declară în fața instanței că această izolare este pentru protecția lui A.F. de
amenințările lui D.M. (care a fost închis într-o celulă normală, cu alți 20 de deținuți, cu TV, program de
muncă și religios). După 3 luni și în urma sesizărilor repetate ale avocatului, lui A.F. i se permite o vizită pe
săptămână din partea unui preot și o vizită lunară a mamei lui.
Instanțele din Burlania, sesizate de mama lui A.F., resping cererile de schimbare a regimului de
detenție al lui A.F. Mama se adresează Curții europene a drepturilor omului, la data de 1 martie 2002.

ÎNTREBĂRI ȘI CERINȚE

a. Ce excepții de inadmisibilitate poate ridica Guvernul statului Burlania?

Răspuns:
Excepțiile de inadmisibilitate pe care le poate ridica statul Burlania sunt:
- inadmisibilitatea cererii pe motiv că este tardivă, deoarece Curtea nu poate fi sesizată decât într-un
termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive.

- inadmisibilitatea cererii pe motiv că este prematură, deoarece reclamantul nu a epuizat toate căile de
recurs interne disponibile și effective atât în practică cât și în teorie, la momentul faptelor, și anume celor
accesibile.

~6~
 b. Ce drepturi poate invoca mama lui A.F. în fața CEDO? Discutați calitatea de victimă a mamei.

Răspuns:
Conform art. 36 alin. 2 din Convenție, în interesul bunei administrări a justiţiei, Preşedintele Curţii
poate invita orice Înaltă Parte contractantă care nu este parte în instanţă sau orice persoană interesată,
alta decât reclamantul, să prezinte observaţii scrise sau să ia parte la audieri.
Drepturile pe care mama lui A.F. le poate invoca în fața Curții sunt următoarele:
- interzicerea torturii, deoarece conform art. 3 Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante.
- dreptul la liberate și la siguranță, deoarece conform art. 5 alin. 4 . Orice persoană lipsită de libertatea sa
prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să
statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea
este ilegală.
- dreptul la un process echitabil, deoarece conform art. 6 alin. 1 Orice persoană are dreptul la judecarea
în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă
şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu
caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate  împotriva sa.
Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi
publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii
publice ori a securităţii naţionale  într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau
protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către
instanţă atunci când, în împrejurări speciale publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor
justiţiei.
- nici o pedeapsă fără lege, deoarece conform art. 7 alin. 1 Nimeni nu poate fi condamnat pentru o
acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit
dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea
care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.

c. Cum ar putea răspunde Curtea acestor capete de cerere?

Răspuns:
În cazul în care, în urma examenului prealabil, Comitetul nu declară inadmisibilă și nu scoate de pe
rol, în unanimitate, cererea, o Cameră se poate pronunța asupra admisibilității și a fondului cererii.
În cazul în care Curtea declară o cerere admisibilă, ea va proceda la examinarea cauzei în condiții de
contradictorialitate, împreună cu reprezentanții părților și, dacă este cazul, la o anchetă pentru a cărei
desfășurare eficientă, statele interesate vor furniza toate facilitățile necesare. De asemenea, Curtea se poate
pune la dispoziția celor interesați, în scopul rezolvării cauzei pe cale amiabilă, pe baza respectării drepturilor
omului garantate de CEDO. Rezolvarea pe cale amiabilă constă, de obicei, într-o înțelegere prin care statul
pârât se obligă să plătească o compensație sau alte reparații, fără a-și asuma însă răspunderea pentru
încălcarea Convenției.
Dacă nu s-a ajuns la rezolvarea cauzei pe cale amiabilă, Curtea va proceda la audieri, finalizate cu
pronunțarea unei hotărâri prin care declară dacă a avut loc sau nu o încălcare a Convenției. În caz afirmativ,

~7~
si dacă dreptul intern al statului pârât nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acelei
încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.
După examinarea prealabilă a drepturilor invocate de mama lui A.F., după ce Comitetul nu declară
inadmisibilă cererea și în urma celor analizate Curtea constată că reclamantului iau fost încălcate
următoarele drepturi:
- Dreptul de a nu fi supus torturii si altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante prin care nimeni
nu poate fi supus pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, iar reclamantul este ținut într-un
penitenciar de maximă siguranța, este plasat într-o celulă de izolare, fără a putea avea contact cu nicio
persoană, fără activități fizice sau intelectuale, singurele momente de ieșire din celulă sunt câte o plimbare la
două zile, însoțit de un gardian, care nu vorbește cu el, într-o curte interioară de 20 metri pătrați, plimbare
care durează 30 de minute, precum și mersul la dușul săptămânal.
- Dreptul la liberate și siguranță prin care orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are
dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, în condițiile în care reclamantul A.F. este dus la secția de
poliție, unde este interogat, fără a fi chemat un avocat. Speriat, mărturisește tot în declarație, dar nu
precizează care era rolul său în noaptea aceea, arătând doar că făcea parte din grupul de infractori. De altfel,
întreaga declarație a scris-o la dictarea polițiștilor, adăugându-și doar datele personale. După câteva ore de
anchetă, timp în care nu a mâncat, nu a fost lăsat să meargă la toaletă și nici să bea apă, este dus în arestul
poliției.
- Dreptul la un proces echitabil, reclamantul nu are dreptul la un avocat, este obligat să scrie declarația sub
dictarea polițiștilor și nu este dus în fașa unei instanțe, după 30 de ore de la arestare aflându-se în arest.
- Dreptul la o pedeapsă adecvată, art. 7, alin. 1 din Convenție spune că nici o pedeapsă fără lege, prin care
nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu
constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o
pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii. În cazul de față
reclamatului i s-a aplicat o pedeapsă mai severa decât fapta săvârșită fiind condamnat la 2 ani de închisoare
cu executare, într-un penitenciar de maximă siguranță.
După constatările făcute Curtea constată că statul Burlania nu a respectat drepturile reclamatului
fiind obligat să plătească o compensație și să facă reparațiile cuvenite față de reclamant.

~8~
 BIBLIOGRAFIE

 Bianca Selejan Guțan, Protecția europeană a drepturilor omului, Ediția 4, Editura C.H. Beck,
București,2011;
 Bianca Selejan Guțan, Protecția drepturilor omului, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu,
Sibiu 2004;
 Doina Balahur, Protecția europeană a drepturilor omului, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din
Iași, Iași, 2011;
 CONVENŢIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A
LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE;
 http://jurisprudentacedo.com/

~9~