LEXICOLOGIA LIMBII ROMÂNE

(SEM. II)
Obiective generale
La finalul cursului studenŃii vor proba:
- aproprierea conceptelor fundamentale operante în studiul nivelului lexical;
- înŃelegerea raportului dintre sistemicitate şi sistematizare în descrierea
lexicului;
- surprinderea caracterului dinamic al lexicului.

Bibliografie minimală:
BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, Structura vocabularului limbii române
contemporane, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1986.
BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, Lexic comun, lexic specializat, Bucureşti,
Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1986.
BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, FORĂSCU, NARCISA, Modele de
structurare semantică, Timişoara, Editura Facla, 1984.
BRÂNCUŞ, GR., Vocabularul autohton al limbii române, Editura ŞtiinŃifică,
1983.
BUCĂ, M., EVSEEV, I., Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla,
1976.
COTEANU, I. (coord.), Limba română contemporană, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1985.
COTEANU, ION, SALA, MARIUS, Etimologia şi limba română, Bucureşti,
Editura Academiei, 1987.
DRĂGHICI, OVIDIU, Eufemismul parofonic, Studii de limba română în
memoria profesorului Radu Sp. Popescu, Craiova, Editura Universitaria,
2008, p. 81-85.
DRĂGHICI, OVIDIU, Cacosemie. Concept şi termen, în „Analele UniversităŃii
din Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică”, XXV, nr. 1-2/2003, p.
57-62.
DRĂGHICI, OVIDIU, Un model simetric al semnului lingvistic sau despre
natura conceptuală a semnificantului, în „Analele ştiinŃifice ale
UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (Serie nouă), SecŃiunea III e
– Lingvistică, Studia linguistica et philologica in honorem Constantin
Fâncu”, Tomul LI, 2005, p. 153-159.
GROZA, Liviu, Elemente de lexicologie, Humanitas Educational, Bucuresti,
2004.
HRISTEA, TH. (coord.), Sinteze de limba română, ed. a 3-a, Editura Albatros,
1984.
STOICHIȚOIU-ICHIM, ADRIANA, Vocabularul limbii române actuale.
Dinamică, influenŃe, creativitate, ALL Educational, 2001.
ŞERBAN, V., EVSEEV, I., Vocabularul românesc contemporan, Timişoara,
Editura Facla, 1978.
ZUGUN, PETRU, Lexicologia limbii române, Iaşi, Tehnopres, 2000.
*** DicŃionarul limbii române (DLR), Bucureşti, Editura Academiei, 1965 şi
urm.
*** DicŃionarul explicativ al limbii române (DEX), ed. a II-a, Bucureşti, Editura
Univers Enciclopedic, 1996.
***DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM),
Bucureşti, Editura Academiei, 1982.
***Formarea cuvintelor în limba română, vol. I-III, Bucureşti, Editura
Academiei, 1970-1989.
 Unitatea de învăŃare I
Tematică:
Curs 1. Structura etimologică a vocabularului românesc. Principalele tipuri de
etimologii. Cuvinte moştenite.
Curs 2. Căi de înnoire lexicală. Cuvinte împrumutate. Principalele influenŃe.
Curs 3. Cuvinte formate în limba română. Mijloace de formare. Derivarea
progresivă.

Obiective:
- studenŃii vor asimila principalele tipuri de etimologii;
- studenŃii vor diferenŃia intensional şi extensional între moştenit şi
împrumutat;
- studenŃii vor enumera, defini, diferenŃia între căile de înnoire lexicală;
- studenŃii vor discrimina cele două perspective în analiza cuvântului:
lexicologică şi morfologică.

Timp alocat: 10 ore

***

I. STRUCTURA ETIMOLOGICĂ
A VOCABULARULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN
A. Cuvinte moştenite şi cuvinte împrumutate
I. CUVINTE MOŞTENITE - din latină
- autohtone

II. CUVINTE ÎMPRUMUTATE din: - slavă (vechi şi moderne)

- maghiară
- greacă
 - turcă
- germană (vechi şi moderne)
- limbi latino-romanice
- engleză şi engleză americană
- alte limbi

III. CUVINTE FORMATE PE TEREN ROMÂNESC

Mijloace: principale - derivare proprie - cu prefixe
- cu sufixe
- derivare improprie (= derivare regresivă)
- compunere
- conversiune
secundare - contaminare
- reduplicare
- trunchiere
mixte - parasintetice
- calc lingvistic (îmbină elemente externe cu
elemente interne)

IV. CUVINTE CU ETIMOLOGIE NECUNOSCUTĂ

V. CUVINTE STRĂINE ÎN LIMBA ROMÂNĂ (neadaptate sistemului

lingvistic românesc)

I. Cuvinte moştenite

Cuvinte latineşti
Reprezintă aproximativ 20% din ansamblul vocabularului, constituind
fondul de bază al limbii române, cu o largă circulaŃie (inclusiv prin locuŃiuni şi
expresii), cu multe derivate şi compuse, cu structuri semantice variate şi bogate.
Sunt cuvinte care se referă la realităŃi din cele mai diverse domenii de activitate,
care definesc viaŃa socio-economică şi spirituală a românilor (omul, viaŃa
materială, afectivă şi de familie, agricultura, creşterea vitelor etc.). Ex.: arde,
auzi, avea, barbă, bea, bate, carne, cap, creier, cot, cânta, cunoaşte, crede,
dinte, deget, dormi, deschide, duce, ficat, fată, faŃă, face, fi, fugi, fierbe, frige,
gură, gusta, genunchi, geană, inimă, intra, ieşi, ierta, închina, întreba, însura,
înghiŃi, înŃelege, învăŃa, limbă, lucra, lăuda, lăsa, lua, măsea, mână, mustaŃă,
mamă, mărita, minte, muşchi, merge, muri, mânca, nas, naşte, nuntă, os, ochi,
picior, piele, palmă, piept, plămâni, pumn, păr, plânge, râde, roade, rupe,
răsări, sânge, sări, scrie, sparge, spune, sta, suflet, somn, şti, şedea, tăcea, tăia,
umbla, uita, vedea, vrea, zice ş.a.; bătrân, bun, deştept, orb, mut, surd, flămând,
sătul, tânăr, trist; bărbat, femeie, fată, fecior, fiică, fiu, frate, soră, mamă, tată,
noră, nepot, socru, soŃ, unchi, văr etc.; ac, aŃă, caş, cârnat, ceapă, casă, cheie,
cui, curte, cuŃit, făină, friptură, fereastră, fântână, lingură, lână, legumă, masă,
miere, oală, ou, piper, pâine, plăcintă, prânz, sare, sapă, scaun, untură, vin, vas,
zeamă etc.; aer, apă, albină, arşiŃă, brumă, berbec, bou, căldură, cald, ceaŃă,
cer, capră, căŃel, câine, cireş, foc, frig, fulger, fum, furnică, floare, ger, gheŃă,
găină, grâu, iepure, iarbă, întuneric, lemn, lumină, lac, lup, munte, măr, nea,
negură, nor, pământ, piatră, ploaie, pădure, pasăre, peşte, porc, pui, purice,
pom, rază, râu, rândunică, secetă, soare, stea, şarpe, şoarece, tuna, taur, urs,
vânt, vacă, vierme, viperă, viŃel, varză etc.; an, lună, săptămână, azi, ieri,
dimineaŃă, seară, luni, marŃi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, zi,
noapte, primăvară, vară, toamnă, iarnă etc.

Cuvinte autohtone
Numărul lor nu este stabilit cu precizie în timp de către lingvişti. Ultimele
cercetări de amploare aparŃin prof. Gr. Brâncuş (vezi, Vocabularul autohton al
limbii române, Bucureşti, 1983). Se disting două categorii:
a) cuvinte autohtone existente şi în albaneză (cca 70), de ex.: abur, baci, balaur,
barză, bucura, bunget, buză, baltă, brâu, brad, copac, copil, dărâma, groapă,
grumaz, guşă, măgură, mal, mătură, mazăre, mânz, moş, pârâu, sâmbure,
şopârlă, Ńarc, Ńap, viezure, vatră, zgâria;
b) cuvinte autohtone inexistente în albaneză, de ex.: aprig, băiat, bordei, burtă,
genune, gheară, măceş, melc, mişca, niŃel etc. Este o categorie de cuvinte cu
interpretări etimologice diferite. Pentru unii lingvişti, o parte din aceste cuvinte
sunt considerate cu etimologie necunoscută sau sunt asociate cu posibile
etimoane latineşti neatestate. Autohtone sunt considerate şi o serie de toponime,
antroponime şi hidronime (de ex. Ampoi, Argeş, Jiu, Lotru, Bucur, Moş, Brad
etc.).

II. Cuvinte împrumutate. Principale influenŃe

InfluenŃa slavă s-a manifestat diferit şi în perioade distincte, fiind evidentă

din secolul al IX-lea, în cele mai variate domenii: natură, faună, floră, corpul
uman, familie, locuinŃă, hrană, agricultură, religie, armată, timp, toponime,
antroponime etc. InfluenŃele din bulgară, ucraineană, polonă sau sârbo-croată
sunt mai evidente la nivelul graiurilor (fapt explicabil geografic). Exemple: deal,
iaz, izvor, luncă, mlaştină, nisip, omăt, peşteră, cocoş, raŃă, gâscă, rac, ştiucă,
vrabie, hrean, morcov, gât, gleznă, obraz, stomac, trup, glas, vreme, veac, ceas,
babă, nene, maică, nevastă, blid, ciocan, cleşte, coasă, coş, lopată, topor, zid,
cojoc, rufă, colac, hrană, icre, ulei, oŃet, brazdă, plug, ogor, război sabie, suliŃă,
sfânt, pomană, groapă, lene, milă, necaz, noroc, poftă, basm, diavol, zmeu; citi,
clădi, grăi, hrăni, iubi, munci, odihni, omorî, sfârşi, topi, trăi, trebui; bogat,
drag, lacom, mândru, prost, sărac, scump, slab, vesel, vinovat ş.a.
 InfluenŃa maghiară se manifestă începând cu secolul al X-lea şi vizează
viaŃa orăşenească, de curte, comerŃul, industria etc. Majoritatea cuvintelor
împrumutate din maghiară circulă în zone locuite şi de populaŃia maghiară. În
limba literară s-au păstrat mai puŃine, de ex.: dijmă, hotar, oraş, tâlhar, viteaz,
ban, cheltui, meşter, lacăt, bănui, chibzui ş.a.

InfluenŃa greacă s-a manifestat în perioade diferite, direct sau prin

intermediul latinei dunărene (carte, creştin, farmec etc.) şi a slavei (busuioc,
hârtie, cămilă, corabie, dascăl, catastif, trandafir, zahăr etc.). Din epoca
fanariotă au rămas termeni de cancelarie, de afaceri, administraŃie etc., de ex.:
economisi, lefter, magazie, plictisi, cangrenă, silabisi, teatru ş.a.

InfluenŃa turcă aparŃine unor straturi distincte în timp şi ca importanŃă (din

perioada protootomană, apoi din secolul al XV-lea şi, cu intermitenŃe, până în
secolul al XIX-lea). Cuvintele acoperă o arie foarte diversă (viaŃă materială,
faună, floră, comerŃ, toponime etc.), de ex.: acaret, ciorap, cearşaf, chibrit,
chirie, divan, odaie, tavan, cafea, caşcaval, ciulama, ciorbă, chiftea, ghiveci,
iahnie, iaurt, sarma, telemea, tutun, basma, maramă, şalvari, dovleac, pătlăgea,
zambilă, fildeş, sidef, băcan, cântar, chilipir, ciubuc, bucluc, huzur, maidan ş.a.

InfluenŃa germană se manifestă cu evidenŃă mai ales prin dialectul săsesc,

prin cel sârbesc şi pe cale livrescă (tehnică, sport etc.), de ex.: stofă, cartof,
chiflă, parizer, şniŃel, şuncă, şut1 ş.a.

Împrumuturi latino-romanice. Primele atestări din secolul al XV-lea şi al

XVI-lea sunt sporadice şi se leagă doar de anumite texte (documente de
cancelarie, traduceri de cărŃi bisericeşti etc.). Există împrumuturi directe şi
indirecte (prin limbi europene din care s-au efectuat traduceri: germană,
neogreacă, maghiară, rusă ş.a.). Cronicari şi alŃi oameni de cultură din secolul al
XVII-lea şi al XVIII-lea au contribuit substanŃial prin lucrările lor la
introducerea şi răspândirea unor termeni latino-romanici din cele mai variate
sfere tematice (ştiinŃe, religie, armată, viaŃă economică şi spirituală etc.), de
pildă: epistolă, democraŃie, orator, autoritate, cauză, fabulă, proprietate,
bibliotecă, ocazie, situaŃie, formaŃie, maistru, colonel, poştă, flotă ş.a.
Împrumutul latino-romanic devine mai numeros după secolul al XVIII-
lea, un loc aparte revenind împrumutului lexical din franceză. La început (a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea), influenŃa franceză este indirectă (prin
germană, rusă, poloneză), iar cea directă se manifestă puternic mai ales începând
cu secolul al XIX-lea (pe lângă traduceri, un rol însemnat revenind relaŃiilor
socio-economice şi culturale cu FranŃa) şi este evidentă practic în toate
domeniile, dar în proporŃii diferite (de pildă, sunt multe neologisme de origine
franceză – sau şi franceză – în sfera ştiinŃelor, a noŃiunilor abstracte etc.).
Aceleaşi cuvinte, împrumutate simultan sau în timp din limbi diferite
(înrudite sau nu), au determinat o creştere simŃitoare a împrumuturilor motivate
multiplu, ceea ce justifică şi conceptul de etimologie multiplă (în cazul de faŃă
de etimologie multiplă externă), alături de etimologia simplă (= unică). Câteva
exemple: abces (< fr., lat.), abis (< fr., lat., gr.), accident (< fr., it., lat.),
campanie (< fr., rus.), carafă (< ngr., fr., it.), compensa (< fr., lat.), disponibil (<
fr., lat.) ş.a.m.d.
În general, exceptând etimologiile unice, din franceză (de ex.: dispozitiv,
disproporŃie, embargo ş.a.), o bună parte din împrumuturi se motivează, pe
lângă franceză, din latină şi apoi din italiană, engleză etc., de ex. acomoda (< fr.,
lat.), antirezonanŃă (< fr., engl.), completamente (< fr., it.), emisiune (< fr., lat.),
escadron (< rus., fr.) ş.a.

Împrumuturi din engleză şi americană. Acestea sunt împrumuturi directe

şi prin alte limbi de cultură (cu precădere limba franceză, germana sau rusa),
aparŃinând ştiinŃei, tehnicii, vieŃii economico-financiare, sportului etc.
 O bună parte din aceste împrumuturi au o circulaŃie inetrnaŃională (fiind
recunoscute şi în alte limbi, cu forme identice sau adaptate sistemului lingvistic
respectiv). De pildă: boiler, buldozer, smoching, bridge, outsider, ring, blugi,
boss, campus, week-end, marketing, hamburger, supermarket ş.a.

CUVINTE FORMATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ. MIJLOACE DE FORMARE

(PRINCIPALE, SECUNDARE, MIXTE; CALC LINGVISTIC)
A. PRINCIPALE

DERIVAREA PROGRESIVĂ (= ~ PROPRIE)

Componente: - cuvânt bază
- formant (= formativ, lexiform)
* afix – formativ; are şi un sens mai larg, incluzând morfemele auxiliare
Criterii generale de caracterizare pentru bază şi formative: etimologie, parte de
vorbire (bază şi rezultat), caracteristici lexico-semantice, repartiŃii funcŃionale şi
teritoriale.

1. Derivarea cu prefixe (şi prefixoide)

a) Prefixe – afixe* (= particule) adăugate înaintea unui cuvânt (simplu, derivat
sau compus) existent în limbă, înaintea rădăcinii unui asemenea cuvânt sau
înaintea unor teme inexistente în calitate de cuvinte independente, pentru a
forma un nou cuvânt.
b) Structură morfematică: - simple (peste 80)
- complexe (ex. pres < pre + (ră)s)
* Există şi prefixe în variante fonetice sau grafice
Ex. anti- (ant-, an-, andi-), răs- (răz-, res-)
c) Valori semantice:
În bună parte sunt polisemantice (ex.: în-, des-, pre-, ne-, răs-, extra- ş.a.)
 Se marchează, de pildă:
„superioritatea“ (extrafin), supra-, arhi-, hiper-
„inferioritatea“ (subintitula), de-, hipo-, infra-
„interioritatea“ (înnopta), intra-
„exterioritatea“ (expatria), extra-, dis-
„anterioritatea“ (antebraŃ), re-, retro-
„posterioritatea“ (postdata), supra-, en-, trans-
„opoziŃia“ (antisimetrie), contra-, o(b)-
„intensificarea“ (răsciti), re-
„absenŃa unor caracteristici“ (anormal), des-, şi var. dez-, de-
„transformarea în sens negativ“ (neadevăr), in- (im-, i-)
„trecerea de la o stare la alta“ (încărunŃi)
„dobândirea unei însuşiri“ (îmbujora)
„asemănarea cu obiectul denumit“ (învăpăia) ş.a.
Exemplele de mai sus indică şi existenŃa unor serii sinonimice şi
antonimice, serii care pot fi recunoscute şi la nivelul sufixelor.
d) Principale tipuri:
- negative (ne-, in-)
- privative (des-, de-) „absenŃa“
- iterative (răs-, re-) „repetarea“
* delocutive în- (îm-), in- (im-), an- (am-)
* Provin din locuŃiuni, de ex.: a pune în fapt = a înfăptui.
e) Originea prefixelor (principalele surse)
- moştenite din latină (mai puŃine, cca 12) (ex. a-, cu-, de-, des-, în- etc.);
- împrumutate:
- din slavă (ex. iz-, ne-, răs- ş.a.)
- din greacă (prin slavă sau latino-romanice) (ex. anti-, arhi-, hiper-,
hipo-)
- latino-romanice (cele mai multe) (ex. ab-, ante-, contra-, ex-, extra-, retro-,
super- ş.a.)
- apărute pe teren românesc (din alte prefixe sau din prepoziŃii prin calcuri şi
semicalcuri) (de ex. sco-fală).
Cu origine comună, există dublete, triplete şi chiar cvadruplete: (stră- şi extra-),
(super-, spre-, sur-), (tră-, trans-, tra-, tre-). Unul este moştenit, iar celelalte
sunt împrumuturi latino-romanice.
* Cel scris cu aldine este moştenit.
f) RepartiŃie pe părŃi de vorbire:
Derivatele cu prefixe sunt la toate părŃile de vorbire, cu excepŃia articolului şi a
prepoziŃiei. Cele mai multe apar, în acelaşi timp, la verbe substantive şi
adjective.
g) Productivitate (în funcŃie de numărul formaŃiilor, ca f o r Ń ă p r o d u c t i v
ă şi f r e c - v e n Ń ă de întrebuinŃare).
Cele mai productive, din cele tradiŃionale: în-, ne-, des-, răs-, re- şi mai multe
din cele latino-romanice, adică neologice (ex. a-, anti-, con-, contra-, de-, ex-,
super-, supra- ş.a.)
h) Supraprefixare: defineşte prezenŃa simultană a două sau mai multe prefixe la
aceeaşi bază, de ex.
străstrănepot (acelaşi prefix);
supraîncălzi (prefixe diferite)
* Prefixoide (= false prefixe)
Sunt interpretate diferit: ca prefixe, fiindcă funcŃional se comportă ca acestea şi
ca elemente de compunere, fiindcă la origine sunt cuvinte. Provin mai ales din
greacă, intrate prin neologisme şi au caracter internaŃional (ex. aero-, auto-, bio-,
hidro-, micro-, mini-, orto-, pseudo- ş.a.).

2. Derivarea cu sufixe (şi sufixoide)

Sufixe = afixe (= particule) adăugate la o temă, formând cu aceasta un nou
cuvânt.
* Există sufixe lexicale şi sufixe gramaticale, valori care se suprapun în sufixele
moŃionale (ex. vulpe / vulpoi, iepure / iepuroaică).
Criterii de descriere:
- clasa lexico-gramaticală:
- a cuvintelor-bază;
- a formaŃiei (substantive, verbe, adjective etc.);
- structura morfematică:
- simple (ex. -ar, -tor);
- dezvoltate (sufix + interfix), ex. --uleŃ;
- compuse (din două sufixe), ex. -ăreasă < -ar + easă;
* Interfix: parte din derivat care nu aparŃine nici temei nici sufixului propriu-zis
(ex. -ul-)
În lingvistica românească, interfixul este considerat adesea parte din sufix.
Deci, într-un exemplu precum cornuleŃ, -uleŃ este un sufix dezvoltat.
- structura semantică:
Valoarea semantică a derivatului rezultă din raportarea la bază, iar valoarea
semantică a sufixului depinde de semantica derivatului.
- tipuri semantice:
- sufixe de agent (ex. -ar, -aş, -easă, -tor, -giu, -ist);
- sufixe augmentative (ex. -an, -andru, -ean, -oi, -oaică, -ăraie);
- sufixe diminutivale (ex. -aş, -el, -ic, -iŃă, -uş, -uŃ, -uc, -eŃ);
- sufixe pentru denumirea însuşirii din obiecte (ex. -ist, -al, -bil, -
esc, -at);
- sufixe pentru denumirea instrumentelor (ex. -ar, -niŃă, -tor, -
toare);
* -toare este şi alt sufix (ex. răzătoare, cf. storcător) decât -
tor, -toare;
- sufixe pentru denumiri abstracte (ex. -re (-are, -ere, -ire), -t, -eală, -ime, -
ism);
- sufixe pentru indicarea colectivităŃii (ex. -ărie, -et, -ime, -iş, -işte,
-ăraie);
- sufixe pentru indicarea ideii de loc (ex. -ărie, -ean, -ar);
- sufixe pentru indicarea acŃiunii (verbe) (ex. -a, -i, -iza, -ifica, -uí);
- sufixe pentru indicarea modalităŃii (ex. -iş, -mente);
- sufixe pentru denumirea persoanelor, animalelor, păsărilor şi plantelor (ex.
-ar, -el, -ică, -ean, -ior, -tor, -iŃă, -uŃă, -uş, -os, -ariŃă);
Există şi sufixe polisemantice. De pildă, sufixul -aş poate indica agentul, nuanŃa
diminutivală în cazul substantivelor (de ex. poştaş, copilaş) şi poate forma noi
adjective (de ex. codaş, pătimaş);
- originea sufixelor
- moştenite (mai ales latineşti) (ex. -ar, -tor, -el, -ic(ă), -ime, -ătate
ş.a.);
- considerate autohtone (-esc, -andru);
- împrumutate:
- din slavă (-nic, -iŃă, -işte, -eală, -ean ş.a.);
- din turcă (-giu, -lâc);
- latino-romanice (-(i)er, -ism, -al, -ant, -bil, -ist, -iza, -ifica);
- repartiŃia pe părŃi de vorbire: derivatele cu sufixe sunt la substantive, adjective,
verbe, adverbe şi mai puŃin la pronume, numerale şi interjecŃii (ex. mătăluŃă,
treime, aolică, ofuleŃ)
- productivitatea:
Azi sunt productive mai ales cele moştenite din latină şi, în special, cele întărite
prin împrumuturi neologice (latino-romanice).
Mai puŃin sau deloc productive sunt mai ales: -oaie, -ache, -ament, -ciune,
-ăreŃ, -icesc, -ard.
Neologice în creştere, ca productivitate: -ism, -ist, -iza, -iv, -bil, -itate etc.
 Suprasufixarea este mai puŃin evidentă ca la prefixe (prin transformările
suferite de primul sufix legat de temă), de ex. bădicuŃă.
* Sufixoide (= false sufixe)
Este aceeaşi interpretare ca la prefixe şi au, prin excelenŃă, origine greacă,
pătrunse prin neologisme.
Ex. -fil „iubitor“, -fob „care nu suportă“, -for „care poartă“, -fug „care elimină“,
-gramă „schemă“, -log „specialist“ ş.a.

Rezumat:
Structura etimologică a lexicului revelează căile de înnoire lexicală şi
evoluŃia acestui subsistem. Orice unitate lexicală, ca element al unui sistem,
contractează diferite raporturi în planul conŃinutului, mai ales. În sens restrâns,
relaŃiile interlexicale desemnează raporturi de identitate în planul
semnificantului (omonimia), similaritate creatoare de confuzii (paronimia),
cvasiidentitate a semnificatului (sinonimia), contrarietate sau contradicŃie a
conŃinutului (antonimia).
În conştiinŃa vorbitorului sau în existenŃa obiectivă a limbii, familia
lexicală este subansamblul lexical în care toate unităŃile au aceeaşi rădăcină.

Set de întrebări, teme de reflecŃie, exerciŃii pentru învăŃare independentă şi

completarea critică şi activă a cunoştinŃelor din suportul de curs

56) În codul numit „semafor electric” avem cele două semne cu

semnificaŃiile cunoscute: roşul şi verdele. Fie într-un alt limbaj, să-l numim
„aritmetică”, semnele + „adunare”, 2 „numărul 2” , 5, 3, = „egalitate”.
Reflectează asupra celor două situaŃii:
a) Notarea alături şi, implicit, o percepere oarecum simultană a semnelor
următoare: 2 + 3 = 5.
b) Aprinderea în acelaşi timp a „becurilor” şi, implicit, o percepere
simultană a semnelor următoare: verde şi roşu.
 Care din cele două combinaŃii de semne semnifică ceva şi de ce? Ce
putem deduce de aici?

57) Fie o limbă imaginară (asemănătoare cu româna) cu următoarea

caracteristică: posedă câte un (singur) cuvânt pentru orice idee pe care dorim să
o vehiculăm. De exemplu: pentru ideea de „băiat sau fată în primii ani ai vieŃii”
avem copil, ca în limba română; pentru ideea de „perioadă a vieŃii omeneşti de
la naştere până la adolescenŃă” avem teremetonă (şi nu copilărie, ca în limba
română); pentru „planta numită în limba română iarba-datului-şi-a-faptului”
avem meterenacă; pentru ideea de „motor cu formare exterioară a amestecului
de carburant” avem remetepan; pentru ideea de „cred că nu mai ninge anul ăsta,
deşi pe la meteo au zis că o să se răcească vremea în zilele următoare” avem
cataramană etc.
Ar fi putut exista o asemenea limbă? De ce? Ce înseamnă limbaj
articulat?

58) Fixează două accepŃii ale termenilor articulat / articulare, pornind de

la următoarele contexte: „articularea sunetelor, sunete articulate, articularea
consoanei [p]; limbaj articulat, o echipă bine articulată, dureri ale articulaŃiilor
etc.”.

1) Fie două sisteme de semne:

a) unul constituit din patru semne: ∆, √, ∞ şi ∩;
b) altul în care avem semnele: 12345, 54321, 21345, 3145, 41235,
51234...
Câte semne pot funcŃiona în cadrul sistemului (b)? Asumându-Ńi lipsa
situaŃiilor de polisemie / omonimie şi sinonimie, câte semnificaŃii se pot
vehicula cu sistemul (a)? Dar cu (b)?
Cum interpretezi diferenŃa dintre cele două sisteme? Ce poŃi spune despre
semnificanŃii din sistemul (b) faŃă de cei din primul? Ce (mai) înseamnă
articulare?

59) Ce ar putea să însemne dubla articulare a limbii?

60) Ce presupune prima articulare a limbii? łine ea de domeniul

conştientului? În ce măsură este ea sesizabilă pentru vorbitorul obişnuit?
Gândeşte-te dacă poŃi răspunde uşor la întrebările: câte cuvinte are propoziŃia
Ana are mere? Despre cine se vorbeşte? Ce se spune despre Ana?

61) La ce se referă a doua articulare a limbii? łine ea mai mult de

utilizarea limbii (vorbirea – „obişnuită”) sau de analiza lingvistică? Rosteşte
interoperabilitate. Fără a Ńine seama de „necunoscutele” terminologice,
gândeşte-te cât de uşor / repede poŃi răspunde la întrebările: există unul sau două
grupuri accentuale (un număr de silabe reunite sub acelaşi accent, adică lângă o
silabă rostită mai tare)? Care este grupul proeminent (cel în care există accentul
principal – mai puternic). Câte silabe are fiecare grup sau întreg cuvântul?

62) Când rosteşti un cuvânt precum căprioară trebuie să fii conştient de

silaba accentuată, oa? Dar de faptul că este vorba despre „un singur obiect”, ă?

63) Încearcă să găseşti o motivaŃie a desemnării celor două articulări,

legând „ordinea” (I, II / prima, a doua) lor de aspectele observate mai sus.

64) Pune în corespondenŃă articularea semnelor şi articularea

semnificantului cu conceptele de producere şi reproducere. Gândeşte-te la
rostirea unei fraze faŃă de rostirea unui cuvânt. În cazul cărei unităŃi trebuie să fii
conştient de structură. În ce măsură „îŃi aparŃine” fiecare din ele? Unde apare
(mai rar decât ne-am aştepta, totuşi!) ineditul?

65) Fie cuvântul casă. Dacă îl segmentezi în c şi asă, care este

semnificaŃia celor două segmente? Sunt ele semne? Segmentează cuvântul
căutând semnificaŃii „clădire destinată pentru a servi de locuinŃă omului” şi „un
singur obiect”.

66) Compară şi segmentează formele casă, casa, case, casei. În „partea

dreaptă” avem o aşa-zisă „terminaŃie” sau, mai degrabă, un „loc gol” unde apar
semnele pe care noi le selectăm în funcŃie de ceea ce vrem să comunicăm?
Explică.

67) Pe axa concret – abstract unde plasezi semnificaŃia segmentelor de

tipul cas faŃă a celor de tip ă? Câte segmente pot apărea în locul lui cas şi câte
în locul lui ă?
 68) Ce înseamnă om în limba română? Ce înseamnă ă în limba română?
Explică faptul că ă (din casă, masă etc.) înseamnă ceea ce înseamnă numai
datorită opoziŃiei cu alte segmente care pot apărea în locul său. Care sunt aceste
segmente, ce semnifică ele şi cum ai putea denumi clasa acestor semnificaŃii?
Cum ai mai putea defini / denumi semnificaŃia „un singur obiect”?

69) Fie cuvântul căsuŃă. Căutând semnificaŃiile „clădire destinată pentru a

servi de locuinŃă omului”, „obiect mai mic” şi „un singur obiect”, segmentează
cuvântul în mai multe semne.

70) Pe axa concret – abstract unde plasezi semnificaŃia segmentelor de

tipul cas / căs faŃă a celor de tip uŃ?

71) Ce ar putea să însemne „semnificaŃie relaŃională”?

72) Ce înseamnă categorie gramaticală? Exemplifică.

73) Sesizezi două tipuri diferite de articulare a cuvântului? Este termenul

cuvânt suficient pentru cele două perspective diferite?

74) Stabileşte un raport între termenii unitate lexicală şi parte de vorbire.

Pune-i în corespondenŃă cu compartimentele limbii corespunzătoare, cu
subsistemele lingvistice pe care le constituie.

75) Cum se numesc semnele de nivel inferior cuvântului, din care

aproape orice cuvânt se articulează?

76) Încearcă să explici folosirea adverbului aproape în contextul de mai

sus.

77) Pornind de la semnificaŃiile lui ă din casă (opus lui case, casa, casei)
încearcă să explici ce înseamnă morf-cuier.

78) Explică definirea morfemului ca „choix (alegere, fr.)”.

 79) Stabileşte un raport între termenii morf, fon, fonem, morfem şi
explică-i pe baza acestuia.

80) Caută elementul care „nu se potriveşte” în seria: casă, masă, capă,
cală, lasă, ladă. Ce observi?

81) Care sunt morfemele gramaticale (ca tipuri) în limba română?

Gândeşte-te la categoriile gramaticale cunoscute.

82) Segmentează cuvântul / forma creează căutând semnificaŃiile

gramaticale. Care sunt morfemele gramaticale şi ce categorii semnifică?

83) Câte cuvinte avem în seria: casă, casa, căscioară, casele, căsoi, case,
căsnicie?

84) Explică şi exemplifică faptul că un cuvânt este o clasă de forma

flexionare.

85) Cum se numeşte „locul” din cuvânt pe care îl ocupă unul sau mai
multe morfeme flexionare. Cum se numeşte procesul prin care un cuvânt „îşi
schimbă forma”?

86) Morfemele care constituie flectivul pot aparŃine aceleiaşi clase?

87) Atunci când, căutând semnificaŃiile gramaticale, izolăm flectivul, în

ce categorie plasăm „partea care rămâne” şi ce caracteristici are ea? Declină
substantivele poartă şi om, conjugă la indicativ verbele a tăcea şi a fi. Ce
observi în privinŃa segmentului „rămas”?

88) Cum numim partea care rămâne relativ constantă în procesul

flexiunii? Explică acest relativ, discerne mai multe tipuri de asemenea situaŃii şi
exemplifică.

89) Ce ar însemna analiză gramaticală a cuvântului?

 90) De unde ştiu că sâmbure este „unul singur”? Dar în cazul lui lup?
Care este flectivul celui de-al doilea cuvânt? Aminteşte-Ńi că limba este un
sistem şi că o unitate are o anumită funcŃie datorită opoziŃiilor pe care le
contractează cu celelalte unităŃi de acelaşi tip.

91) Cum comentezi afirmaŃia: „orice unitate a limbii este ceea ce nu sunt
toate celelalte”?

92) Ce înseamnă faptul că „morfemele gramaticale aparŃin unui inventar

închis”?

93) Pornind de la analiza gramaticală a următoarelor cuvinte: show-uri,

sticksuri, chipsuri, snacksuri, spaghete, reflectează asupra pemisivităŃii
sistemului morfematic (morfologia) la influenŃe lingvistice.

94) Care este originea sistemului morfematic românesc? În ce măsură este

posibil să apară, să dispară sau să fie înlocuite unităŃi aparŃinând acestui sistem?
Este probabil ca, în contextul unor influenŃe lingvistice recente, să împrumutăm
asemenea morfeme? Explică. Argumentează.

95) Fie unitatea casă. Pornind de la seria masă, pasă, rasă etc; terasă,
copită, grădină etc; elocvenŃă, reticenŃă etc, ce poŃi spune despre inventarul
segmentelor care pot apărea „în stânga lui ă”?

96) Segmentele cas, mas, pas, ras sunt cuvinte? Dacă segmentul ă
semnifică „un singur obiect”, Ńinând seama de sensul unităŃii casă, care este
semnificaŃia lui cas? Cum este semnificaŃia segmentelor de acest tip faŃă de cea
a semnelor ă, a, ei (din casă, casa, casei, respectiv)?

97) Explică faptul că morfemele lexicale aparŃin unui inventar deschis.

98) Compară unităŃile bine, lup şi casă în privinŃa structurii gramaticale.

În ce măsură unitatea ă este independentă (poate apărea singură în enunŃ)? Dar
lup?
 99) Compară în privinŃa gradului de independenŃă unităŃile căs şi uŃ(ă) din
căsuŃă.

100) Explică ce înseamnă şi enumeră morfemele dependente (legate) şi pe

cele independente (nelegate). Se poate vorbi, mai degrabă, de morfeme
semidependente? Dacă ar fi independente, ce fel de unităŃi ar deveni? Explică.
Exemplifică.

101) Analizează şi compară următoarele serii de unităŃi:

a) om, pom, omletă, omăt, omonim, domol, omnivor, ombilic
b) omenesc, uman, antropic, personal, individual, raŃional
c) omenie, omenire, neomenos, omenesc, a omeni, supraomenesc, neom.
Există vreun criteriu la baza fiecărei serii? Explică. Care din ele este o
familie lexicală?

102) Fie unitatea reîmpământenire.

Ce poŃi spune despre structura lexicală a acestei unităŃi?
Găseşte cât mai multe unităŃi din aceeaşi familie lexicală.
Ce poziŃie ocupă unitatea pământ faŃă de toate celelalte?
Cum a apărut cuvântul pământ în limba română?
Cum s-a format în limba română cuvântul reîmpământenire?
Ce înseamnă etimologie?
Sesizează un criteriu şi pune în ordinea corespunzătoare cuvintele:
împământeni, pământean, reîmpământenire, pământ, împământenire.

103) Cum ai putea defini familia lexicală (dintr-un punct de vedere uşor
de sesizat).

104) Cum se numeşte segmentul care rămâne relativ constant? Ce

presupune termenul „relativ” din propoziŃia precedentă? Exemplifică.

105) PoŃi stabili o diferenŃă între termenii cuvânt-bază şi cuvânt de bază?

106) Ce raport poŃi stabili între cuvântul primitiv sau primar şi rădăcină?

107) Cum se numeşte segmentul la care se ataşează afixele?

 108) Surprinde raportul între cele două categorii, pe de o parte, iar, pe de
altă parte, relaŃiile între conceptele fiecărei clase şi aşază în tabel următoarele
concepte / termeni:

formă-tip
formare de cuvinte
parte de vorbire
paradigmă2 (clasă de forme flexionare)
rădăcină
bază
cuvânt primar(primitiv)
flectiv
afixe
familie lexicală
flexiune
radical
unitate lexicală
temă

lexicologie morfologie
 Pe această bază formulează o definiŃie de lucru pentru fiecare termen.

109) Ce este unitatea a din telefona?

110) PoŃi caracteriza comparativ cele două discipline: morfologia şi

lexicologia?

111) Explică termenul morfonologie.

Unitatea de învăŃare II
Tematică:
Curs 4. Compunerea. Conversiunea.
Curs 5. Derivarea regresivă. Căi secundare. Calcul lingvistic.
Curs 6. RelaŃii interlexicale. Sinonimia.

Obiective:
- studenŃii vor surprinde tipologia compuselor româneşti;
- studenŃii vor enumera, defini şi vor diferenŃia între căile de înnoire
lexicală;
- studenŃii vor explica şi exemplifica relaŃiile interlexicale în planul
conŃinutului şi în planul expresiei.

Timp alocat: 10 ore

COMPUNEREA
Procedeu de formare a cuvintelor noi din două (sau mai multe) cuvinte
existente şi independent în limbă. Apar la toate părŃile de vorbire, cu excepŃia
articolului.
* În afara cuvintelor, pot fi folosite abrevieri ale unor cuvinte sau/şi, conform
unor interpretări, elemente de compunere (numite de unii lingvişti
prefixoide/sufixoide).
FaŃă de un grup sintactic (ex. zori de zi) compusele se raportează la:
unitate morfologică, unitate semantică şi comportament sintactic. Compusele pot
fi clasificate din mai multe puncte de vedere, legate mai ales de procedeul
formării şi originea lor.
Principalele criterii şi tipuri:
- Sintactic:
- parataxă (= juxtapunere) (ex. decret-lege, literar-muzical);
 - hipotaxă (= subordonare):
- subordonare atributivă:
- atributul este adjectiv (ex. coate-goale, vorbă-lungă, bună-credinŃă,
bunăstare);
- atributul este substantiv în genitiv (ex. floarea soarelui, ochiul-boului);
- atributul este substantiv în acuzativ cu prepoziŃie (ex. floare-de-colŃ, cal-de-
mare);
- compusul conŃine un complement (ex. fluieră-vânt, papă-lapte, zgârie-brânză
etc.);
- Originea compuselor:
- moştenite (puŃine), de ex. luceafăr, trifoi ş.a.
- împrumutate, de ex. binecuvântat ş.a.
- formate pe teren românesc, de ex. limba-soacrei, coate-goale ş.a.

CONVERSIUNEA (= conversie, schimbarea valorii gramaticale, transpoziŃie

gramaticală)
Este un procedeu specific gramatical şi constă din trecerea unui cuvânt de
la o parte de vorbire la alta.
Procedeul constă din: determinare şi distribuŃie.
Cele mai frecvente conversiuni:
- de la adjectiv la substantiv (ex. bunul, răul);
- de la adverb la substantiv (ex. binele);
- de la numeral la substantiv (ex. un zece);
- de la interjecŃie la substantiv (ex. un of);
- de la substantiv la adjectiv (ex. vremi copile);
- de la adverb la adjectiv (ex. fuge repede);
- de la adjectiv la adverb (ex. scrie frumos);
- de la substantiv la adverb (ex. doarme buştean).
O categorie aparte: trecerea de la nume proprii la substantive comune şi invers
(ex. damasc, olandă, amper, şampanie).
* Sunt frecvent întâlnite adjective provenite de la participii şi gerunzii (ex.
construit, -ă, suferind, -ă).

DERIVAREA REGRESIVĂ (= ~ improprie)

* Procedeul nu are o interpretare unitară, din cauza faptului că există două
situaŃii:
- eliminarea de afixe (ex. aniversa de la aniversa/re)
- eliminarea de afixe urmată de adăugarea unui morfem lexico-gramatical (ex.
şof/er > şof+a > şofa).
Principalele tipuri:
- derivare regresivă postsubstantivală:
Ex. pisic de la pisic/ă
mâŃ de la mâŃ/ă
alun de la alun/ă *multe denumiri de arbori de la
fruct
cais de la cais/ă
vişin de la vişină
ortoped de la ortopedie * profesie de la ştiinŃă
geolog de la geologie
- derivare regresivă postverbală (este o derivare de substantive):
Ex. auz, cânt, greş de la a auzi, cânta, greşi.
Un caz aparte: la radical se adaugă desinenŃa de feminin: bârf/i > bârf+ă >
bârfă.
- derivare regresivă postadjectivală (un procedeu mai puŃin productiv. Se
obŃin verbe şi substantive.)
Ex. catifela de la catifelat
bălŃa de la bălŃat
PROCEDEE SECUNDARE

Trunchierea (= scurtarea) cuvintelor, rămânând partea iniŃială sau finală.

Ex. proful, profa, diriga;
atelier foto(grafic); (Corne)lia;
trafic aero(nautic); Teo(dor)
Contaminarea (= aglutinarea)
Îmbinarea a două cuvinte din care provine unul nou; în general, există o
înrudire semantică între cele două cuvinte.
Ex. impuls + bold > imbold
cocor + stârc > cocostârc
Abrevierea (provenită din iniŃiale citite ca noi cuvinte)
Ex. C.F.R. > cefere
T.V.R. > tevere

REDUPLICAREA
Repetarea aceleiaşi silabe (cu valoare onomatopeică sau componentă a
unui cuvânt, de obicei nume propriu); de ex.: cu-cu, Gigi, Lili, Titi ş.a.
PROCEDEE MIXTE
Se folosesc cel puŃin două mijloace diferite de formare a cuvintelor.
Pentru părŃile alcătuite simultan prin două procedee (fără să existe şi un
cuvânt în care se recunoaşte unul din procedee) există şi termenul de
parasintetic; prin generalizare, se foloseşte, uneori, pentru orice cuvânt mixt.
Ex. îmbuna (nu există îmbun şi nici buna)
Calc lingvistic
Termen împrumutat din arta grafică, având sensul de „copie“, „imitaŃie“;
lingvistic, defineşte o îmbinare a mijloacelor interne cu cele externe şi se referă
la cuvinte şi unităŃi frazeologice.
Tipuri:
- calc lexical
- semantic (ex. rom. lume din lat. lumen „lumină“, după sl. sveată care înseamnă
şi „lumină“ şi „univers“, a luat şi sensul de „univers“);
- de structură (se împrumută forma internă, ex. rom. supraveghea după fr.
surveiller);
- calc gramatical (morfologic şi sintactic);
- calc frazeologic (pentru îmbinări frazeologice sau libere), ex. a face naveta, cf.
fr. faire la navette;
- calc lexico-frazeologic (ex. a face anticameră după fr. faire
antichambre).

RELAȚII INTERLEXICALE. SINONIMIE. ANTONIMIE. OMONIMIE.

PARONIMIE
Sinonimia
Sinonimele sunt cuvinte diferite ca formă dar apropiate sau identice ca
înŃeles; în sincronie şi în acelaşi sistem al limbii, cel puŃin cu un sens, exprimă
aceeaşi noŃiune sau aspecte identice ale ei; condiŃia propriu-zisă de sinonimie
presupune: referent identic, aceeaşi variantă funcŃională şi aceleaşi clase de
distribuŃie contextuală.

Criterii de caracterizare şi tipuri:

Lingvistice:
- etimologia:
- din aceeaşi limbă (ex. absurd / ilogic, din fr., călduŃ / căldicel ca derivate
româneşti);
- din limbi diferite: ex. absenta (din fr.) / lipsi (din ngr.);
- categoria gramaticală (sunt mai ales substantive, adjective, verbe, adverbe);
- există şi serii de sinonimie la nivelul familiei lexicale, ex. abroga / anula,
abrogare / anulare, abrogat / anulat.
- structura:
- radicali diferiŃi (ex. repede / iute);
- derivate (ex. ireal / nereal, răcoros / răcoritor);
- lexico-frazeologice (ex. capitală / cetate de scaun);
- sensul
- sinonime absolute (= totale) (mai ales în terminologii şi între variante stilistico-
funcŃionale; ex. porumb / cucuruz, abdomen / burtă);
- sinonime relative (= parŃiale) – sunt cele mai numeroase;
- sinonime contextuale (sau metaforice) ex. inel = cătuşă de aur (T.
Arghezi).
Extralingvistice
- sfera tematică (ex. însuşiri, obiecte ş.a.)
- diferenŃe teritoriale (ex. pâine îngheŃată / pâine tare)

AplicaŃii:

1. IndicaŃi sinonime pentru următoarele cuvinte. PrecizaŃi tipul de relaŃie

sinonimică şi alcătuiŃi enunŃuri cu fiecare din sinonimele găsite:
clar, deosebit, inteligent, închis, a expune.
2. IndicaŃi antonime pentru următoarele cuvinte. PrecizaŃi tipul de relaŃie
antonimică şi alcătuiŃi enunŃuri cu fiecare din antonimele găsite:
bucuros, bun, iute, succes, trecător.
3. Se dau cuvintele: bandă, cap, coş, poartă, sol. ExplicaŃi sensurile fiecăruia
dintre ele. Pornind de la sensurile diferite, precizaŃi relaŃia interlexicală şi
tipul acesteia şi alcătuiŃi enunŃuri pentru fiecare sens.
4. AlcătuiŃi familii lexicale de la următoarele cuvinte: copil, frunză, fiecare
familie având cel puŃin 5 formaŃii; precizaŃi mijloacele de formare şi
indicaŃi structura morfo-lexicală a cuvintelor.
5. AlcătuiŃi familii lexicale de la următoarele cuvinte: rău, cuvânt, folosind trei
mijloace de formare diferite şi indicaŃi-le.
6. IndicaŃi 7 sufixe diferite. PrecizaŃi tipul fiecăruia. FormaŃi cu fiecare din ele
un derivat. AlcătuiŃi câte un enunŃ cu fiecare.
7. IndicaŃi 7 prefixe diferite. PrecizaŃi tipul fiecăruia. FormaŃi cu fiecare din ele
un derivat. AlcătuiŃi câte un enunŃ cu fiecare.
8. AnalizaŃi structura morfo-lexicală a cuvintelor indicând mijloacele de formare
şi caracteristicile semantice ale afixelor: îmbunătăŃire, predestinat,
nerecunoscător.
9. PrecizaŃi raportul dintre următoarele cuvinte, alcătuiŃi enunŃuri cu fiecare şi
precizaŃi-le sensurile:
conjunctură, conjectură, învederat, inveterat, învesti, investi, emigrant,
imigrant, enerva, inerva.
10. AlcătuiŃi familii lexicale de la următoarele cuvinte: om, pământ, fiecare
familie având cel puŃin 5 formaŃii; precizaŃi mijloacele de formare şi
indicaŃi structura morfo-lexicală a cuvintelor.
Unitatea de învăŃare III
Tematică:
Curs 7. Antonimia. Omonimia.
Curs 8. Paronimia. Etimologia populară.
Curs 9. Familia lexicală. Familia etimologică.

Obiective:
- studenŃii vor enumera, defini şi vor diferenŃia între căile de înnoire
lexicală;
- studenŃii vor explica şi exemplifica relaŃiile interlexicale în planul
conŃinutului şi în planul expresiei;
- studenŃii vor explica resorturile confuziei paronimice, etimologiei populare
şi a parofoniei;
- srudenŃii vor surprinde natura subansmblului numit familie lexicală.

Timp alocat: 8 ore

***

Antonimia (antonimele reprezintă perechi de cuvinte cu corpuri

fonetice diferite sau parŃial diferite, aparŃinând aceleiaşi părŃi de vorbire şi având
sensuri opuse).

Criterii de caracterizare şi tipuri:

Lingvistice (principale criterii):
- etimologia:
- antonime din aceeaşi limbă (ex. bun / rău (lat.));
- antonime din limbi diferite (ex. (a) urî (lat.) / (a) iubi (sl.));
 - categoria gramaticală (sunt mai ales substantive, adjective, verbe,
adverbe);
- există serii de antonime şi la nivelul familiei lexicale (ex. aprinde / stinge,
aprindere / stingere, aprins / stins).
- structura:
- cu radicali diferiŃi (ex. bun / rău);
- cu acelaşi radical;
- cu afixul explicit la amândoi termenii (ex. antebelic / postbelic);
- cu afixul explicit la unul din termeni (ex. legal / ilegal, util /
inutil);
- sensul (pe baza opoziŃiilor semantice):
- de contrarietate (= antonime graduale), ex. mare / mic, ieftin /
scump;
- de contradicŃie (= antonime complementare), ex. absent / prezent, adevărat /
fals;
- de tip vectorial, ex. a ieşi / a intra, a începe / a termina;
- de tip conversiv, ex. a vinde / a cumpăra (ceva), a da / a primi;
- semantico-stilistice, ex. aprinde / stinge („Anii aprind în inimile oamenilor
dragostea şi tot anii o topesc şi o sting.“ Zaharia Stancu, Şatra).
Extralingvistice:
- sfera tematică (antonime privitoare la însuşiri, fenomene, acŃiuni etc., de ex.
căldură / frig, iarnă / vară, bun / rău)
- diferenŃe teritoriale (ex. de tipul regional / popular, regional / literar).

Omonimia (omonimele sunt cuvinte cu forme sonore identice, dar diferite ca

sens); există omografe, care se scriu la fel şi omofone, care se pronunŃă la fel;
unele pot fi simultan omofone şi omografe, de ex. lac „întindere de apă“ / lac
„substanŃă“ (omofone şi omografe), altoi / altoi (omografe), nea / nea
(omofone).
* În lingvistica românească, deocamdată, nu se acceptă omonimia prin
polisemantism, ci numai omonimia cuvintelor cu etimologie diferită.
Tipuri:
- omonime lexicale (pentru aceeaşi parte de vorbire):
- omonime totale (coincid la toate formele) ex. lac (lat.) – lac
(germ.);
- omonime parŃiale (numite şi false) ex. el cântă – ei cântă;
- omonime lexico-gramaticale:
- morfologice
- sintactice
(coincid forme ale unor părŃi de vorbire diferite), ex. cer (subst.) / cer
(verb), ardei (subst.) / arde-i (verb şi pronume), coincide pronunŃia – prin
fonetică sintactică.

Paronimie şi etimologie populară

Paronimele sunt cuvinte care se aseamănă formal, au sensuri diferite, etimologii
diferite (chiar dacă uneori fac parte, în sens larg, din aceeaşi familie) şi aparŃin,
în general, aceleiaşi părŃi de vorbire.
Ex. cânt (s.n.) / când (adv.), adopta / adapta, bară / pară, familial / familiar,
literar / literal, temporar / temporal
Etimologia populară reprezintă o apropiere de formă, de sens, sau de ambele,
având la bază analogia şi contaminarea; apare din tendinŃa persoanelor (mai
puŃin cultivate) de a-şi explica anumite cuvinte (vechi sau noi) necunoscute; ex.
nervologie – pentru neurologie, boliclinică – pentru policlinică.
* Există şi unele etimologii populare preluate de limba literară, de ex. carte
poştală pentru cartă poştală (< fr. carte postale)

FAMILIA LEXICALĂ
 În stadiul actual de evoluŃie a limbii române, fără să existe o „discrepanŃă“
între planul limbii şi cel al vorbirii, realitatea funcŃională nu corespunde întru
totul elementelor stabilizate deja în sistemul lingvistic, fapt confirmat şi de
comentarii sau definiŃii existente în lucrări româneşti. Acestea constituie un
reflex, dar nu total, al principalelor aspecte care motivează teoretic şi justifică
tipologic conceptul (sincronic şi diacronic) de familie lexicală: structura
morfematică a cuvântului, asocierea lexicală cu trăsăturile care îi argumentează
statutul, varietatea formelor de manifestare, originea cuvintelor legată de
sistemul intern de formare lexicală şi de tipologia împrumuturilor.
Legat de acest concept apar constant câteva aspecte definitorii:
- ideea de asociere, în formulări variate, de felul: grupare lexicală,
grup de cuvinte, serie de cuvinte;
- liantul asocierii, marcat explicit sau nu, ca înrudire semantică şi
formală;
- mijloacele de obŃinere a grupării lexicale, fiind menŃionate mai ales:
derivarea, derivarea şi compunerea sau derivarea, compunerea şi
schimbarea valorii gramaticale;
- raportarea asocierii la un cuvânt-bază (sau la acelaşi cuvânt) ca
referinŃă şi motivare pentru toate formele lexicale care alcătuiesc familia. Se
menŃionează, de asemenea, mai rar, acelaşi radical, primitiv, sau element
comun pentru întreaga familie şi chiar tulpină. DiferenŃele nu sunt doar de
ordin terminologic, ele având repercusiuni asupra delimitării propriu-zise a
familiei. La acestea se adaugă şi ambiguităŃile legate de polisemia sau de
interpretarea semantică neuniformă a unor elemente de metalimbaj precum:
bază, rădăcină, radical, temă.
În timp ce cuvântul-bază este folosit, în general, pentru motivarea unei familii
simple (de exemplu: acoperământ, acoperire, acoperiş, acoperit de la cuvântul-
bază acoperi), termenul bază este folosit, în funcŃie de context, ca sinonim
pentru cuvânt-bază, dar şi pentru rădăcină, ceea ce trimite la o familie
dezvoltată, în care se recunosc mai multe cuvinte-bază, respectiv, pe lângă o
singură rădăcină existând una sau mai multe teme (de exemplu în seria bade,
bădică, bădicuŃă, bădiŃă, bădiŃel, bădiŃică se disting rădăcina bad- (băd-) şi
temele bădic- şi bădiŃ-). Pe de altă parte, există interpretări în care rădăcina este
identificată cu radicalul (fapt motivat şi etimologic, rom. radical < fr. radical <
lat. radicalis de la radix „rădăcină“). În virtutea altor păreri, radicalul este o
parte divizibilă care rămâne constantă în toate formele flexionare ale unui
cuvânt, ceea ce se numeşte, obişnuit, temă (lexicală).
Raportarea acestor caracteristici la planul vorbirii şi al limbii evidenŃiază şi
unele particularităŃi în alcătuirea şi recunoaşterea unei familii lexicale. În esenŃă,
acestea sunt legate de capacitatea vorbitorului de a stabili legături între cuvinte
pe baza unui element comun, capacitate asociată cu ceea ce Sextil Puşcariu a
numit „simŃ etimologic“. Manifestarea sentimentului etimologic este legată,
firesc, de gradul diferit de cunoaştere a limbii de către vorbitori. De pildă, seria
alcătuită din cuvintele zid, zidi, zidar, zidărie, zidit, -ă, ziditor este cunoscută şi
acceptată, în general, ca o familie de cuvinte atât de către vorbitorii obişnuiŃi, cât
şi de lingvişti, în timp ce seria: aborda, abordare, abordaj, abordabil,
inabordabil sau: explora, explorare, explorabil, neexplorat,-ă, inexplorabil,
neexplorabil ridică anumite probleme din acest punct de vedere, chiar dacă, în
virtutea simŃului etimologic al vorbitorului limbii române de azi, fiecare serie
reprezintă o familie lexicală. Pentru acesta, toate cuvintele amintite sunt
analizabile şi sunt recunoscute ca româneşti, deoarece afixele întâlnite aici (in-,
ne-, bil-, -a, -aj, -re) apar frecvent în structura unor cuvinte din limba română
actuală (ca împrumuturi şi / sau formaŃii interne), iar cele două rădăcini (abord-
şi explor-), care mediază înrudirea, sunt evidente şi cunoscute.
Gruparea lexicală reprezentând o familie la nivelul unei limbi se motivează prin
înrudire semantică şi formală mediată de o bază (lexical) comună.
În caracterizarea tipologică a familiei lexicale principalele repere sunt date de
trăsăturile care justifică conceptul de familie, de realitatea funcŃională la nivelul
vorbirii, de relaŃiile inter-familiale în limitele vocabularului, precum şi de
manifestările familiei în evoluŃia limbii (vizând conceptul şi alcătuirile propriu-
zise în diversitatea lor).
Practic, caracteristicile prin care poate fi descris şi surprins vocabularul sunt
operante şi în ceea ce priveşte familia lexicală, cu componentele ei specifice
(element-bază şi formaŃii realizate de la acesta prin tehnici variate). Astfel,
etimologia, structura morfematică, frecvenŃa, apartenenŃa la părŃi de vorbire,
structura semantică sunt repere de definire, dar şi de posibile clasificări, la care
se pot adăuga reperele statistice sau cele vizând evoluŃia în timp ş.a.
Unitatea funcŃională a familiei lexicale, reflectată şi de aceste aspecte, nu
exclude posibilitatea unor particularizări privind baze şi / sau formaŃiile
corespunzătoare. Astfel, o familie lexicală poate fi monomembră, bimembră sau
cu formaŃii multiple în funcŃie de numărul cuvintelor motivate de la o bază. Pe
de altă parte, numărul bazelor distinge o familie simplă (cu o singură bază) de
una dezvoltată (cu două sau mai multe baze). Şi sub aspectul părŃii de vorbire pe
care o reprezintă baza pot exista diferenŃe. Cele mai frecvente sunt bazele
reprezentate de substantiv, de adjectiv, de verb şi, mai puŃin, de adverb.
Există familii dezvoltate în care cuvintele-bază îşi menŃin aceeaşi parte de
vorbire, în timp ce altele sunt părŃi de vorbire diferite. De pildă, în familia bade,
amintită anterior, bazele sunt toate substantive, în timp ce formaŃiile care
alcătuiesc familia lui dor (doruŃ, doruleŃ, dori, dorit,-ă, nedorit,-ă, doritor-, -
toare etc.) se motivează de la substantiv (dor), verb (dori) şi de la adjectiv
(dorit).
În funcŃie de origine se pot distinge: familii alcătuite din formaŃii moştenite,
familii alcătuite din formaŃii interne, familii bazate pe împrumuturi (analizabile
de către vorbitori), familii în care aceste tipuri de formaŃii se combină.
Prin evoluŃie istorică, în româna actuală există şi situaŃii mai aparte legate de
familia lexicală şi originea cuvintelor. Se ştie că din acelaşi etimon (latin, mai
ales) se motivează în română două (sau chiar trei) cuvinte. Unul este moştenit,
iar celălalt apare în limbă ca împrumut (din latina savantă, din franceză etc.).
Deosebite ca formă şi sens actual, acestea sunt numite de către lingvişti dublete
etimologice. Vorbitorul neavizat nu face însă nici o asociere etimologică între
acestea (de pildă, între mormânt şi monument, ambele reprezentând lat.
monumentum sau între mărunt şi minut care trimit la lat. minutus. Familiile
lexicale provenite de la astfel de cuvinte pot fi considerate familii de dublete
etimologice. Mai deosebită este situaŃia în care familii lexicale, distincte în
română, se motivează de la aceeaşi familie (cu deosebire din latină), dar nu de la
acelaşi cuvânt. De pildă, de la cuvântul moştenit ferice (< lat. felix, -icis) au
apărut pe teren românesc cuvintele ferici, fericire, fericit, -ă, fericitor,
fericitoare, iar de la cuvântul împrumutat felicita (din fr. féliciter < lat.
felicitare) există în română felicitare (şi felicitat, -ă). În astfel de situaŃii, s-ar
putea vorbi de dublete familiale, adică de familii lexicale, care prin originea
cuvântului de bază, se justifică de la cuvinte diferite, aparŃinând aceleiaşi familii
(în cazul de faŃă, lat. felix, -icis şi lat. felicitare).

Determinată diacronic, familia lexicală din limba română actuală relevă

(inclusiv etimologic) conexiuni variate între bază şi derivate, cu consecinŃe
asupra configuraŃiei sale şi asupra tipologiei. De asemenea, se pot observa căi
distincte în evoluŃia familiilor nu numai în raport cu sursa primară, ci şi cu
relaŃiile genealogice intertematice şi, nu în ultimul rând, ca reflex al
extralingvisticului (economic, social-politic, cultural etc.).
Există familii de cuvinte cu structuri simple moştenite, împrumutate sau formate
intern (de tipul r a d i c a l + una, două sau mai multe f o r m a Ń i i ), din care,
în timp, unele au devenit structuri complexe cu teme variate, acestea constituind
şi mărturii asupra productivităŃii formativelor tradiŃionale şi neologice.
În acest context sunt semnificative şi dubletele lexicale de origine latino-
romanică: alături de înnoirile şi dezvoltările lexicale de ansamblu, ele au
imprimat noi coordonate fizionomiei actuale a familiilor de cuvinte.
SituaŃia din limba română nu este singulară, ea putând fi recunoscută şi în alte
limbi romanice. Comentând variantele unor familii lexicale şi inventarul lor, J.
Piccoche evidenŃiază modificări survenite diacronic prin asociere la forme
moştenite a unor împrumuturi latineşti şi derivate savante târzii. Astfel, sunt
asociate feu şi focal de la aceeaşi bază latină, focus, dar şi focus cu ignis, jocus
cu ludus, ca formaŃii înrudite prin alianŃă. Conceptul de familie apare într-o
viziune personală, foarte largă, prin prisma diacronică a coerenŃei morfologice şi
a celei semantice care asociază cuvintele. Numai astfel se explică alăturarea
dintre lat. calor şi gr. thermis ca baze ale unor derivate savante legate de chaud,
care, în virtutea accepŃiei „clasice“ de familie lexicală, nu s-ar putea justifica.
Ceea ce le asociază se motivează diferenŃiat. În timp ce chaud şi calor reprezintă
variante aparŃinând aceleiaşi limbi, latina, chaud şi thermis nu pot fi interpretate
decât ca sinonime etimologic distincte.
Indiferent de alcătuirea lor, simplă sau dezvoltată, familiile realizate de la
cuvinte moştenite sunt dominate de creaŃii interne, iar tipurile acestor asocieri
apar azi mult mai complexe decât cele care individualizează originea unităŃilor
lexicale singulare.
Astfel, o parte a familiilor lexicale moştenite şi-au lărgit aria beneficiind de
formative tradiŃionale şi/sau neologice cu teme variate. De pildă, de la bun (<
lat. bonus) şi bunătate (< lat. bonitas) există o serie de derivate şi de compuse:
bunică, bunicuŃă, bunic, bunişor, buniŃă, bunicel, bunuŃ, bunăvoie, bunăvoinŃă,
bunăstare, îmbuna, îmbunătăŃire etc., de la cald (< lat. calidus) şi căldură (<
lat.pop. caldura): călduŃ, căldicel, căldişor, căldurică, călduros, încălzi,
supraîncălzi, superîncălzi etc. În familia lexicală românească, alături de rădăcina
bun au constituit baze pentru noi formaŃii şi bunic, bunică, bunătate sau
îmbunătăŃi, datorită cărora asocierea lexicală moştenită s-a ramificat, menŃinând
rădăcina din latină cu modificarea expresiei în virtutea legilor fonetice
cunoscute. Împrumuturile romanice (ca formaŃii interne în franceză) trimit la
aceeaşi rădăcină latină (bonus), de exemplu: bonom, bonomie, bonjur ş.a.,
neologisme cu o sferă restrânsă de circulaŃie în română. Apropierea lor de
familia dezvoltată în română este mai evidentă prin conŃinutul semantic marcat
de bun.
Verbul (a) crede (credere) şi substantivul credinŃă (lat. credentis) au dezvoltat
pe teren românesc o serie de formaŃii (credincios, -oasă, crez, crezământ,
încrede ş.a.). Ca împrumuturi din franceză există azi în română şi credit (fr.
crédit), credita (fr. créditer) şi creditor, -oare (fr. créditeur), la care se adaugă şi
formaŃia românească creditare (din credita). Tot ca împrumuturi sunt credul (fr.
crédule, lat. credulus), credulitate (fr. crédulité, lat. credulitas, -atis) şi
respectiv, credibil (din lat. credibilis, -e) şi credibilitate (din fr. crédibilité).
Gruparea de mai sus ar putea reprezenta „orientarea“ etimologică a vorbitorului,
care le-ar asocia în aceste familii în virtutea asemănării formale şi de sens.
ExperienŃa arată însă că, exceptând seria credit, credita, creditare, creditor, -
oare, vorbitorii au tendinŃa să le asocieze pe toate în jurul verbului crede
(datorită sensului). În realitate, formaŃiile se motivează de la aceeaşi familie, a
lui credere din latină, dar de la baze diferite (seria lui credit, din care unele
derivate în franceză, créditer, créditeur, trimite la lat. creditum), credul, prin
franceză, se leagă de lat. credulus, credulitate, tot prin franceză, de la lat.
credulitas, credibil vizează altă formaŃie a familiei, credibilis, -e, în timp ce
credibilitate, prin franceză, trimite la lat. credibilitas din aceeaşi mare familie a
lat. credere.
O categorie de familie lexicală semnificativă sub aspect etimologic pentru
vocabularul românesc actual este cea alcătuită din neologisme, cu sau fără
dezvoltări interne (deocamdată). Exceptând sferele restrânse de circulaŃie în care
predomină însă stabilitatea familiilor alcătuite din împrumuturi moderne (de
pildă, psihanaliză, psihanalitic şi psihanalist din franceză), în contextul variantei
uzuale este evidentă tendinŃa de creştere a formaŃiilor interne de la baze
neologice prezente deja în familii, ajungându-se la un alt tip de asocieri, cu
structuri motivate etimologic mixt.
 ProporŃia dintre împrumut şi creaŃia internă este diferită şi dependentă
direct de necesităŃile de comunicare. Româna a împrumutat din franceză pe
vagon (< fr. wagon), vagonet (< fr. wagonnet), a format apoi pe vagonetaj <
vagonet + suf. -ar (după fr. wagonnier), iar, mai recent, l-a format pe vagonabil,
neînregistrat încă lexicografic şi care presupune forma infinitivală, virtual
posibilă, dar încă nesemnalată, *vagona, la care s-a adăugat sufixul neologic -
bil. Un exemplu similar ni-l oferă familia lui nara, naraŃiune, narator şi narativ,
cuvinte împrumutate din franceză şi latină, la care româna a adăugat recent pe
narativizare şi denarativizare, în care se recunoaşte baza narativ, sufixul
neologic -iza şi sufixul substantival larg răspândit -re (presupunându-se şi aici o
formă verbală intermediară, *narativiza).
Corelând ceea ce este înregistrat lexicografic cu exemple provenite din
presa ultimilor ani, se constată o creştere simŃitoare a formaŃiilor interne care
sunt semnificative pentru un alt tip de familie lexicală, de mare productivitate
azi. Este vorba de familii lexicale pe teren românesc provenind de la baze
singulare (moştenite sau împrumutate din limbi şi la epoci diferite). Ritmul
accelerat de producere a acestora şi gradul de stabilitate dificil de apreciat acum
fac aproape imposibilă cuprinderea totală a lor în dicŃionarele actuale.
Oricum, apariŃia unor creaŃii lexicale beneficiind de productivitatea
anumitor formative tradiŃionale (ne-, răs-, -re) şi, mai ales, neologice (-bil, -iza
etc.) confirmă şi o valorificare internă a virtualităŃii limbii române. AfirmaŃia se
susŃine mai ales prin derivatele atestate, prioritar, în publicistică. De pildă, de la
adverbul imediat (< fr. immédiat) s-a format substantivul imediateŃe, de la cobai
(< fr. cobaye) verbul cobaiza, de la dugheană (< tc. dükkân) verbul dugheniza şi
apoi dedugheniza şi substantivele dughenizare şi dedughenizare, de la butic (<
fr. boutique) substantivele buticar şi buticuŃ ş.a.m.d.
Aşadar, sub aspectul structurii, în limba română se pot distinge familii de
cuvinte simple şi altele dezvoltate, dar particularităŃile etimologice ale bazelor şi
ale formaŃiilor aferente creează azi tipuri mai variate, determinate diacronic.
 Astfel, se detaşează prin frecvenŃă:
- familii lexicale moştenite din latină cu dezvoltări ulterioare în română;
- familii lexicale moştenite din latină (cu sau fără formaŃii în română)
asociate apoi cu împrumuturi latino-romanice, având aceeaşi rădăcină şi
identitate semantică, prin care se mediază sentimentul etimologic al apartenenŃei
la aceeaşi familie;
- familii lexicale constituite din împrumuturi cu sau fără alte informaŃii
interne;
- familii lexicale (simple sau dezvoltate) realizate pe teren românesc de
la baze singulare de origini diferite sau chiar de la baze doar virtual posibile.
Indiferent de variantele etimologice, tipurile de familii existente azi
reflectă o constantă a stadiului actual de evoluŃie a vocabularului românesc, ca
valorificare internă accentuată a fondului lexical disponibil.

Rezumat:
Amplificarea productivităŃii interne de dezvoltare lexicală relevă nu
numai un inventar cuprinzător şi variat de capacităŃi formative proprii, ci şi un
potenŃial intern al limbii ca forŃă de autodezvoltare şi ca virtualitate, chiar dacă
între ritmul adesea alert de producere şi gradul de stabilitate a noilor formaŃii nu
există un echilibru.

II. EVALUARE pentru examenul de Lexicologie din semestrul al

II-lea
Forma de examinare: examen scris (subiect teoretic şi exerciŃiu de analiză a unui
cuvânt ca unitate lexicală / două subiecte practice).
 1. Exemple de subiecte teoretice:
3. Tipuri de etimologii.
4. Cuvinte moştenite.
5. Împrumuturi moderne (tipuri şi exemple).
6. Derivarea cu sufixe (criterii şi tipuri).
7. Derivarea cu prefixe (criterii şi tipuri).
8. Compunerea (definire, tipuri şi exemple).
9. Conversiunea (definire, tipuri şi exemple).
10. Sinonimia (caracteristici şi tipuri).
11. Antonimia (caracteristici şi tipuri).
12. Omonimia (caracteristici şi tipuri).
13. Paronimia (caracteristici).
14. Familia lexicală (definiŃie şi exemple).
15. Etimologia populară.

2. Model pentru exerciŃiul de evaluare la examenul scris:

A. EnunŃ: Se dă cuvântul ....................... . Se cer:
1. Analiza structurii morfo-lexicale a cuvântului dat;
2. Reconstruirea familiei lexicale;
3. Explicitarea sensului/sensurilor cuvântului dat şi al/ale cuvântului-
bază;
4. Integrarea în serii lexicale a cuvântului-bază;
5. Plasarea cuvântului dat în subansambluri ale lexicului;
6. Demonstrarea posibilităŃilor combinatorii la nivel frazeologic pentru
cuvântul-bază.

B. IndicaŃii:
La 1. se cer: a) segmentarea cuvântului în morfeme lexicale;
b) descrierea afixelor (după toate criteriile);
 c) notarea pentru fiecare segment a unei alte structuri (cuvânt) în
care apare.

2. a) identificarea cuvântului-bază;
b) enumerarea a cât mai multe unităŃi lexicale din aceeaşi familie;
c) evidenŃierea căii de îmbogăŃire a vocabularului prin care a apărut fiecare
unitate din familia lexicală.
d) modelarea raporturilor de filiaŃie dintre cuvinte printr-o schemă
arborescentă;
e) sublinierea alternanŃelor fonetice (acolo unde se manifestă).

3. a) formularea unor definiŃii cât mai adecvate realităŃii desemnate de cuvânt;

b) stabilirea raportului între sensuri pentru menŃionarea tipului fiecărui sens;
c) precizarea variantei stilistico-funcŃionale în care apare sensul;
d) construirea unor enunŃuri în cazul sensurilor dependente de context.

4. a) studierea implicării cuvântului în următoarele situaŃii:

- face parte din una sau mai multe serii sinonimice,
- face parte din una sau mai multe perechi de antonime,
- are unul sau mai multe omonime,
- are unul sau mai multe paronime;
b) indicarea tipului de raport stabilit între cuvânt şi ceilalŃi membri al unei
serii lexicale;
c) ilustrarea raporturilor identificate cu câte un enunŃ pentru fiecare unitate
menŃionată.

5. a) enunŃarea criteriilor şi a claselor în care se încadrează cuvântul;

b) motivarea repartizării într-un anumit subansamblu după criteriul
psihologic.
6. a) găsirea unor perifraze, locuŃiuni, expresii (idiomatice) în care apare
cuvântul;
b) explicarea sensurilor acestor structuri.