Diagnosticul de laborator al infecțiilor anaerobe

Se face pe baza aspectelor clinice şi a istoricului bolii.

Diagnosticul poate fi bacteriologic cu recoltarea şi transportul produsului
patologic (ţesuturi devitalizate, puroi), care trebuie examinat microscopic, cultivat
şi coloniile izolate în condiţii de strictă anaerobioză trebuie identificate.
Prelevate: puroi, sânge, lichid seros, bioptate
Precauţii la prelevare: excluderea contactului cu aerul, transportare imediată sau
utilizarea mediilor de transport lipsite de oxigen.
Privind diagnosticul bacteriologic în infecţiile produse de microorganismele din
genul Clostridium, facem următoarele precizări.
1. Etapa de recoltare şi transport a p.p. este esenţială; trebuie menţinute condiţiile
de anaerobioză .
2. Din punct de vedere macroscopic am putea menţiona mirosul fetid al p.p.,
prezenţa unor fragmente de ţesut necrotic, a unor secreţii de culoare închisă,
existenţa de sânge şi puroi în plagă etc.
Examenul microscopic are rol orientativ. Pentru majoritatea laboratoarelor
este unica activitate care poate fi realizată atunci când agentul etiologic este un
microorganism anaerob. În rezumat, examenul microscopic direct trebuie să fie
realizat, iar observaţiile se vor interpreta în context.
C. perfringens are dimensiuni de 0,5-1,5 mm / 1,5-19 mm şi poate prezenta
un spor oval localizat subterminal sau central.
Examenul microscopic poate permite în acelaşi timp un control al calităţii
p.p. (evidenţiind prezenţa celulelor inflamatorii şi a celulelor lezate) şi ar putea
servi la alegerea terapiei antimicrobiene (de ex. „disocierea” între ceea ce vedem la
examenul microscopic şi lipsa apariţiei culturii, ne permite să alegem pentru
tratamentul „de primă intenţie” medicamente cu eficacitate asupra acestor
microorganisme).
Examenul bacteriologic – condiţii anaerobe (anaerostat, gaz-pachete, medii
anaerobe), metode clasice (Zeissler, Weinberg)
Important: bacterii aerobe sau facultative asociate
Tehnici de amplificare genică
Diagnostic rapid – Mediul Kitt-Tarrozzi, mediul cu lapte, mediul Wilson-
Blair .
Diagnostic microbiologic botulism
Prelevate: ser sangvin, extract din alimente, mase vomitive, mase fecale
A. Depistarea toxinei (RN pe şoareci, RP, RHAI, RCoA, RLA, ELISA)
B. Tehnici de biologie moleculară
C. Examenul bacteriologic este suplimentar
Diagnostic tetanos
Diagnosticul este clinic, epidemiologic şi bacteriologic. Se recoltează
produsul patologic de la nivelul plăgii (puroi) şi se realizează frotiuri care se
colorează cu albastru de metil sau prin coloraţia Gram. Antibiograma nu este
necesară; C. tetani este sensibil la penicilină.
Examenul microscopic (de orientare)
Examenul bacteriologic (tardiv, de confirmare)
 Examenul biologic (depistarea toxinei prin infectarea şoriceilor cu apariţia
semnelor clinice ale maladiei peste 24-48 ore), identificarea toxinei prin RN cu
anti-seruri
Examenul serologic – dozarea antitoxinelor pentru studierea imunităţii
populaţiei (RP, RLA, RHAI, ELISA)
Tratamentul gangrenă
Tratamentul trebuie instituit de urgenţă şi include în primul rând:
toaleta chirurgicală a plăgii (debridări extinse, eliminarea ţesuturilor
devitalizate)
administrarea de penicilină
administrare de oxigen hiperbar precum
administrarea serului antitoxic polivalent (anti-C.perfringens, C.novyi,
C.septicum)
Profilaxia – prelucrarea minuţioasă a plăgilor, eliminarea corpurilor străine
şi a ţesuturilor necrotice, seroterapie preventivă, antibioterapie, supravegherea
bolnavilor.
Tratament tetanus
Tratament:
Ser imun antitetanic (gamma-globulină specifică) intramuscular, intravenos
Anatoxină tetanică
Tratament simptomatic (sedative, miorelaxante, antibioterapie, respiraţie
asistată, etc)

Profilaxie:
Imunizarea activă cu anatoxină tetanică (conform calendarului vaccinării –
ADTP, ADT, AT)
În caz de plagă: prelucrarea corectă, anatoxină, ser imun antitoxic
Tratament botulism
Se administrează ser antibotulinic, preferabil monovalent (dacă se cunoaşte
tipul de toxină implicată); dacă nu, se foloseşte ser polivalent. Se poate administra
ser trivalent (A, B, E) pe cale i.v., cu precauţiile seroterapiei, în condiţii de
ventilaţie asistată.
PROFILAXIA
Este nespecifică şi constă în prelucrarea termică adecvată a alimentelor
conservate (preferabil produse industrial), prevenirea contaminării rănilor,
prevenirea consumului de droguri pe cale i.v. etc.