Comentarea motivului “trecerii timpului”

Motivul “trecerii timpului” este unul de profunzime și un motiv

de bază, întrucât este subînțeles din imaginile artistice și
figurile de stil ale poeziei.
Motivul este valorificat, pentru prima dată, în secvența: ”Și-
ncet se sting în veghea lor târzie/Două făclii..”. Secvența dată
sugerează odată cu trecerea timpului, trece și tinerețea
părinților, ei îmbătrânind. Motivul dat mai apare și în
secvențele: ”Cumpăna vremii tulbure se-nclină/ Cu focuri mari
de ger spre cuibul lor.” și ”ceasul lumii, cu noroase ace,/ Să-l
dau-napoi cu, simple, două vieți.”. Pentru eul liric trecerea
timpului este un regret, întrucât este ireversibilă și îl apropie de
despărțirea inevitabilă de părinți. Eului liric îi este dor de
copilărie și activitățile efectuate fiind copil. Motivul “trecerii
timpului” este redat prin imaginile vizuale, motorii și auditive
”Cumpăna vremii tulbure se-nclină”, ”Şi-ncet se sting în veghea
lor târzie /Două făclii, doi pomi ajunşi cărunţi.”, care redau o
stare, oarecum, alarmantă, îngrijorătoare și tristă. Prin
metafora ”ceasul lumii, cu noroase ace” înțelegem că timpul
este ireversibil, spre marele regret al eului liric, deoarece este
melancolic și își dorește enorm să dea timpul înapoi, atunci
când părinții erau tineri și el era copil. Prin urmare, motivul
semnifică un regret, o amintire distantă a copilăriei-perioada
dulce și nevinovată a vieții. De asemenea, motivul reprezintă
moartea inevitabilă a părinților.
Acest motiv se întâlnește și în poezia „Astăzi ne despărțim”
de Ștefan Augustin Doinaș: ”Nu peste mult tu vei fi azurul din
mări, /eu voi fi pământul cu toate păcatele.” , ”Nu peste mult tu
vei fi cerul răsfrânt,/eu voi fi soarele negru, pământul.”.În
poezia dată motivul reprezintă moartea garantată sută la sută.
Iată de ce eul liric trăiește sentimente de tristețe atunci când se
gândește la singuratate, durerea despărțirii de ființa dragă,
resemnare în fața morții și speranța că ei se vor reîntâlni în
cealaltă lume.