Sunteți pe pagina 1din 13

PROIECT

„Prețul și formarea acestuia. Factori.”


Studiu de caz:
„Formarea prețului pentru un produs în cadrul unei firme”

Pogor Laura
Stepanchevici Mihaela
FSEAP,Finanțe și Bănci,anul I

Lector univ.dr.Liviu Scutariu

2019
Cuprins

I. Introducere_________________________________________________________________________1
II. Noțiuni generale_____________________________________________________________________1
III. Funcțiile economice ale prețului._______________________________________________________2
IV. Clasificări criteriale ale prețului._____________________________________________________3
V. Factori de formare a prețului.__________________________________________________________3
VI. Metode de calculare a prețului._______________________________________________________4
VII. Politica de preț____________________________________________________________________5
VIII. Studiu de caz._____________________________________________________________________6
IX. Bibliografie_______________________________________________________________________8
I. Introducere
Viața economică contemporană este o lume a prețurilor.Fie că este cumpărător,fie că este
vânzător,agentul economic trebuie să-și orienteze comportamentul pornind de la specificul procesului de
formare a prețului.Pe piața pe care acționează,activitatea sa este corelată cu dinamica prețurilor.Importanța
cunoașterii mecanismelor pieței,respectiv a relațiilor dintre preț și celelalte variabile economice,este
recunoscută atât la nivel microeconommic,cât și la nivel macroeconomic. În acest sens ,se reflectă, pe de o
parte ,preocuparea firmelor de elaborare strategii avantajoase de preț, chiar în situația în care puterea lor de
influențare a prețului pieței este limitată iar,pe de altă parte ,elaborarea cadrului legislativ în domeniul
prețului și concurenței.Aceasta face ca cercetarea prețurilor ,departe de a fi considerată încheiată ,să fie în
cadrul multor preocupări ,studii și dezbateri .În această lucrare vom cerceta prețul în contextul
microeconomiei și factorii de formare a acestuia.

II. Noțiuni generale

I.I. Definiție:

De la începutul întroducerii în limbajul economic termenului de preţ i s-au atribuit sensuri variate, dar
toţi cei care l-au însuşit şi folosit au intuit faptul că preţul măsoară ceva.
Aristotel susţinea că “preţul exprimă echivalența a două bunuri diferite calitativ”.
Prețul reprezintă raportul între două cantități de bunuri economice propuse la schimb sau cantitatea
dintr-un bun care trebuie să fie dată în schimbul unei unități dintr-un alt bun.
În condițiile actuale,prețul exprimă cantitatea de bani pe care cumpărătorul o plătește în schimbul unui
bun economic, el fiind expresia bănească a valorii de schimb pe care o încasează vânzătorul, pentru o unitate
din bunul tranzacționat. Deci, el reprezintă măsurarea unui bun material sau serviciu în expresie monetară.

I.II. Apariția prețului.Teoriile prețului:

Ce a stat la baza apariției prețurilor?

Dezvoltarea producției

Apariția schimbului și a
banilor

Teoria Teoria
OBIECTIVĂ SUBIECTIVĂ
munca Teoria utilitatea
OBIECTIVĂ
vânzător-cumpărător 1

PREȚUL
1.Teoria valoare-muncă sau obiectivă
A. Smith a arătat că măsura reală a valorii de schimb ale mărfurilor este munca.
D. Ricardo consolidează acest punct de vedere şi susţine că munca ce întruchipează valoarea are dublu
caracter: munca vie (reprezintă transferarea valorii de la mijloacele de producţie la produsul finit şi crearea
unei noi valori, având un caracter activ asupra valorii) şi munca materializată (întruchipată în mijloacele de
producţie şi are un caracter pasiv asupra valorii).
K.Marx a preluat teoria valorii de la clasici, îmbogaţind-o cu elemente noi, şi definește valoarea ca “timpul
de muncă socialmente necesar pentru producere în condiţii de producţie existente, normale din punct de
vedere social, cu un nivel mediu de îndemânare şi intensitate a muncii”.
V. Madgearu explică existenţa unei identitaţi între proporţia schimbului de mărfuri şi cheltuielile necesare
obţinerii acestora
2.Teoria subiectivă
Are la origine utilitatea la care s-a referit, la începutul preocupărilor economice, Xenofon. Printre motivele
apariţiei acestei teorii putem menţiona imposibilitatea teoriei valorii-muncă de a explica contribuţia pieţei la
formarea preţului, la influienţarea valorii prin raportul cerere-ofertă. Teoria subiectivă având ca autori pe W.
Jevons, K. Menger, A. Marshall ş.a.
Ideia de bază este: dacă marfa nu are utilitate valoarea ei este nulă.
Din moment ce nu toate părţile ale aceluiaşi produs au utilităţi egale, pe măsură ce se asigură o suficientă
acoperire a trebuinţelor, orice cantitate suplimentară are un grad de utilitate diferit, respectiv mai mic. De
aceea, teoria subiectivă a valorii face distincţie între utilitatea totală, dată de întreaga cantitate consumată
dintr-o marfă, şi utilitatea ultimei unităţi, care este cel mai puţin dorită şi se numeşte utilitate finală sau
marginală.
Această teorie aşează la baza formării valorii de schimb şi a preţurilor, pe lângă utilitate, şi raritatea
mărfurilor. Aşa se explică unele situaţii aparent paradoxale ale unor produse cu utilitate mare, dar valoare
de schimb mică sau ale unor mărfuri de utilitate mică, dar valoare de schimb mare (de ex: paradoxul apă-
diamante).
3.Teoria – sinteză a valorii
Dacă formarea preţului este dictată de latura ofertei în teoria obiectivă şi de cerere în cea subiectivă, într-o
teorie sintetizatoare a factorilor de influenţă asupra mărimii, dinamicii şi corelaţiilor dintre preţuri, acestea
din urmă apar ca expresie a confruntării intereselor dintre vânzători şi cumpărători.
Aşa cum apreciază M. Manoilescu: “Noi înţelegem să luăm în considerare toţi factorii, atât obiectivi, cât şi
subiectivi care contribuie la formarea valorilor şi ne situăm pe terenul teoriei moderne a echilibrului care, de
asemenea, are în vedere multilateralitatea factorilor constituenţi ai valorii”. Iar A. Marshall înaintează
următoarea afirmaţie :”Pe bună dreptate se poate discuta dacă este lama superioară sau inferioară a unei
foarfeci cea care taie o foaie de hârtie, ca şi dacă valoarea este guvernată de utilitate (cererea
consumatorului) sau costul de producţie (oferta producătorului)”.

I.III.Modalități de abordare a substanței și mărimii prețului:

2
Analiza naturii prețurilor reprezintă o formă frecventă de investigare științifică a prețurilor; aceasta constă în
abordarea conținutului prețului și în explicarea mărimii sale. Astfel, în literatura economică se întâlnesc
numeroase formulări și interpretări ale prețului .
 Într-o primă definiție, prețul exprimă valoarea de schimb a lucrurilor utile dată de cantitatea de
muncă necesară pentru obținerea lor,pe de o parte, și de performanțele tehnice și calitative ,de
importanță și raritatea lor, pe de altă parte. 
 Într-o  a doua formulare, prețul este expresia valorii de schimb a marfurilor obținute prin
transformarea valorii estimativ medii pe care cumpărătorii o atribuie bunurilor dorite în funcție de
capacitățile lor de a satisface nevoile de consum, de utilitatea și raritatea lor, de dificultățile de
procurare de către consumator. 
 Într-o a treia abordare, prețul constituie rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor
cererii și ofertei, care depinde în special de utilitatea bunului ce urmează a fi achiziționat de
cumpărător, pe de o parte, și de costul de producție, respectiv consumul de factori necesari producerii
bunului oferit, pe de altă parte.
 Într-o a patra viziune,prețul este suma de bani care revine vânzătorului în schimbul cedării unui bun
economic și a cărui dimensiune măsurând „ceva”, exprimă Un realitate la un moment dat, oscilând
între anumite limite posibile pe seama informațiilor de care dispun participanții la schimb .

Ca expresie a informațiilor furnizate reciproc de către participanții la schimb, în economia


contemporană, întâlnim și alte posturi ale prețului, ce poartă numele de:
- tarif - în cazul serviciilor;
- taxă - în cazul plăților la bugetul de stat sau alte instuții financiare;
- impozit - ca prețaldreptului de a câstiga bani;
- comision - pentru agențiile comerciale;
- primă - în cazul asigurărilor sociale;
- chirie - pentru utilizarea temporară a unui spațiu;
- onorariu - în cazul unui liber profesionist;
- cotizație - pentru apartențe la o organizație;
- amendă - pentru contravenienți;
- penalizare - pentru nereguli;
- cauțiune - ca preț al libertății temporare;
- rată - în cazul unei plăți eșalonate;
- salariu - ca preț al muncii;
- dobândă - ca preț al banilor împrumutați;
- garanții - pentru amanetare;
- mită - preț al bunăvoinței, favorizării;

III. Funcțiile economice ale prețului.


Prețul definește câteva funcții importante, care evidențiază însemnătatea acestuia pentru reglarea
economiei,cât și rolul lui în funcționarea mecanismului complex și dinamic al pieței.
1. Funcţia de calcul, măsurare şi evaluare a valorii bunurilor, a rezultatelor economice, cheltuielilor,
veniturilor etc. În acest context, preţul apare ca instrument de fundamentare a deciziilor adoptate de agenţii
economici în toate fazele circuitului economic: aprovizionare-producţie-desfacere;
2. Funcţia de informare a participanților la viața economică. Astfel, el transmite informații privind situația
pieței, respectiv raportul cerere-oferta și presiunile care există pe piață. Preţul este cea mai importantă sursă
de informaţii pentru adoptarea deciziilor de alocare şi realocare a resurselor pe domenii.

3
3. Funcţia de stimulare a producătorilor, prin recuperarea cheltuielilor şi asigurarea profitului, ca premisă
a continuităţii activităţilor economice. Prețul asigură orientarea producătorilor către producerea unui anumit
bun sau restrângerea ariei de producție în funcție de nivelul prețului la care acesta se poate comercializa. De
asemenea, această funcție reflectă capacitatea prețului de a genera venituri mai ridicate acelor agenți
economici care dispun de condiții de producție mai bune, adică își desfășoară activitatea cu costuri scăzute,
și invers.
4.Funcţia de pârghie economică, justificată în primul rând prin aceea că preţurile cuprind în structura lor
elemente valorice, considerate fiecare ca fiind pârghii economice şi anume: salarii, impozite, contribuţii,
dobânzi, taxe, profit, comisioane şi adaos comercial etc.; în al doilea rând prin aceea că preţul unui produs se
încadrează într-un sistem de preţuri ale altor produse cu care se află în raporturi de proporţionalitate
(denumite şi preţuri relative), iar în al treilea rând prin aceea că preţurile au implicaţii complexe în gestiunea
agenţilor economici acţionând în două faze importante: în faza aprovizionării, prin preţurile factorilor de
producţie şi în faza desfacerii, prin preţurile produselor livrate.
5.Funcția de corelare a cererii cu oferta se explică prin tendința
prețului de a se forma în jurul nivelului său de echilibru:
dacă P’>PE - piaţa se caracterizează prin exces de ofertă,
iar cantitatea cerută se va diminua, ceea ce antrenează
o scădere a preţului până la nivelul său de echilibru.
dacă P’<PE - pe piaţă există un surplus de cerere şi o
cantitate oferită peste cantitatea solicitată, ceea ce antrenează
creşterea producţiei şi a cantităţii oferite, preţul majorându-se
până la nivelul preţului de echilibru. Astfel, jocul preţului face să
diminueze decalajele între cerere şi oferta.

IV. Clasificări criteriale ale prețului.

După obiect:
a. preţuri ale bunurilor materiale (preţurile mărfurilor);
b. preţuri ale bunurilor nemateriale, adică ale serviciilor, numite şi tarife;
c. preţuri ale factorilor de producţie, care sunt, după cum urmează:
 preţul forţei de muncă - salariul;
 preţul folosirii pământului - renta;
 preţul folosirii capitalului - dobânda;
 al activităţii întreprinzătorului – profitul.

După sfera de acțiune:


a. preţuri interne, practicate pe piaţa internă, cu impact asupra afacerilor interne şi care sunt
exprimate în moneda naţională;
b. preţuri externe, utilizate în afacerile cu caracter internaţional (exporturi, importuri etc.), cu
impact pe piaţa mondială şi care se exprimă în monede străine liber-convertibile şi de largă
4
circulaţie internaţională (valute).

După modul de formare:


a. preţuri libere, formate pe piaţă prin jocul liber al cererii şi ofertei, asemenea preţuri având însă o
existenţă mai mult teoretică, fiind specifice pieţei cu concurenţă perfectă; în economia reală,
spre asemenea preţuri se tinde pe pieţele bursiere (de mărfuri, de valori şi de valute);
b. preţuri administrate, fixate de stat din raţiuni extraeconomice (protecţie socială, protecţia
mediului înconjurător, protecţia consumului anumitor resurse etc.) sau de către marile firme
monopoliste sau oligopoliste;
c. preţuri mixte, adică acele preţuri care se întâlnesc efectiv în economiile reale şi care rezultă din
intersectarea forţelor pieţei (având elemente ale mâinii invizibile) cu mecanisme
intervenţioniste sau dirijiste izvorâte din reglementări legislative şi cu deciziile monopoliste sau
monopsonice ale diferiţilor agenţi economici.

V. Sistemul de preţuri
Sistemul de preţuri - totalitatea preţurilor care stau la baza schimburilor de mărfuri pe piaţa internă
şi internaţională, precum şi totalitatea relaţiilor dintre ele.
Este un mecanism complex bazat pe principii, metode şi tehnici de funcţionare foarte variate, integrând:
 categorii, forme şi tipuri de preţ;
 limitele de diferenţiere a acestora în funcţie de anumite variabile economice;
 elementele structurale a preţurilor;
 limitele de competenţă şi responsabilitate ale organelor cu drept de decizie în domeniul de
preţ.
Sistemul de preţuri este dependent de nivelul producţiei, al productivităţii muncii, al evoluţiei şi structurii
Produsului Intern Brut ş.a. factori, dar în special de modul de organizare a economiei. Pornind de aici se
deosebesc două tipuri de sisteme de preţuri:
 sistemul de preţuri administrate (stabilirea unitară şi coordonată a preţurilor de către stat.
Piaţa practic nu avea nici o influienţă asupra nivelului şi dinamicii lor);
 sistemul de preţuri libere (preţuri bazate pe acţiunea legii cererii şi ofertei ).

VI. Factori de formare a prețului.

Factori interni - firma îi poate manevra în interesul ei, deşi marjele sunt limitate datorită naturii activităţii
desfăşurate şi a pieţelor pe care produsul va apare, esenţial pentru firmă fiind modul în care ea îşi defineşte
afacerile, stabilind ce produce şi pe ce piaţă vinde.
1. Costul de producţie - ce reprezintă totalitatea cheltuielilor pe care le efectuează întreprindere pentru
realizarea unui produs. Ele sunt costuri directe, numite cheltuieli variabile pentru că mărimea lor se
5
modifică în acceaşi direcţie cu cea a cantităţii de produse (materii prime, materiale, combustibil şi
energie pentru producţie, salarii, etc.) şi costuri indirecte numite cheltuieli fixe, întrucât, într-un
interval de modificare a cantităţii de produse rămân neschimbate (amortizarea capitalului fix, energia
pentru iluminat, combustibilul pentru încălzit, chiria, etc.). Suma tuturor cheltuielilor făcute pentru
realizarea produsului formează costul total unitar, sau costul pe produs, care se va recupera, prin
vânzarea produsului la preţul de piaţă. De nivelul cheltuielilor de producţie depinde mărimea
profitului, care este diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de producţie. Obiectivul oricărui
producător trebuie să fie minimizarea costului de producţie, aceasta fiind calea de sporire a
rentabilităţii, care depinde de el. Desigur, în determinarea mărimii preţului se porneşte de la costuri,
dar ele sunt doar un factor intern, factorii externi adeseori sunt cei determinaţi în fixarea preţului pe
piaţă.
2. Etapa ciclului de viață a produsului este un factor ce trebuie avut în vedere, deoarece de regulă în
faza de introducere, se practică un preţ relativ ridicat, în faza de creştere unul moderat, în cea de
maturitate începe să scadă, iar în faza de declin în funcţie şi de alţi factori poate să scadă sau să
crească.
3. Strategia de distribuţie - influenţează preţul prin câştigarea accesului la canalele de distribuţie.
4. Strategia de promovare - se corelează, preţul, care devine instrument promoţional.
5. Organizarea internă - desemnează responsabilităţile în domeniul stabilirii şi controlului preţurilor,
în funcţie de structura organizatorică a firmei. Tipic, în procesul stabilirii preţurilor sunt implicate
departamentele (compartimentele) de marketing, vânzări şi contabilitate, fiecare având o viziune
proprie care trebuie însă coroborate, pentru a elimina pe cât posibil riscurile în acest domeniu.
Factori externi - sunt în general componentele macromediului, care au influenţa diferită ca intensitate
asupra preţului. Astfel, influenţă imediată şi cel mai adesea directă, o au factorii economici (piaţa cu
elementele ei: cerere şi ofertă) şi factorii politico-juridici (politica fiscală, atitidinea faţă de profit etc).
1. Cererea pentru un bun reflectă intensitatea nevoii pe care el o satisface şi se concretizează în
cantitatea ce se cumpără într-o perioadă dată, la un anumit nivel al preţului. Între cerere şi preţ este o
relaţie invers proporţională, la majoritatea produselor şi se exprimă grafic prin curba cererii.
Dinamica relaţiei dintre cerere şi preţ se evidenţiază prin elasticitatea cererii, care arată cum se
modifică cererea la schimbarea preţului şi se măsoară prin coeficientul de elasticitate (elastică - k>1;
inelastică – k<1; unitară k=1). Elasticitatea este influenţată de: preţul produselor substitubile,
ponderea preţului în bugetul cumpărătorului, durabilitatea produsului, întrebuinţările alternative ale
produsului. Este foarte importantă, pentru determinarea preţului, estimarea elasticităţii şi a cererii,
întrucât cererea şi piaţa stabilesc limita superioară a preţului, în timp ce costurile reprezintă
limita inferioară a acestuia.
2. Concurenţa, ce reflectă structura pieţii pe care firma îşi vinde produsul, se bazează pe
interdependenţa ce există între producătorii aceluiaşi produs, întrucât consecinţele acţiunii unuia
depind şi de reacţiile celorlalţi producători. De aceea, are mare importanţă cunoaşterea tipului de
piaţă (concurenţa perfectă, concurenţa monopolistică, concurenţa oligopol, monopol), pe care apare
fiecare produs, întrucât preţul se formează într-un mod specific pe fiecare dintre acestea.
3. Oferta, determinată de capacitatea de producţie a firmei va influenţa preţul, deoarece ea trebuie să
aleagă între un preţ mai mare cu oferta mică sau o ofertă mai mare cu un preţ mai mic. Studierea
cererii îi va permite să aleagă soluţie optimă.
4. Politica statului cu privire la intervenţia în general în viaţa economică şi în special în domeniul
preţului. Statul urmăreşte prin intervenţia sa, nu să anuleze acţiunea legilor economice obiective, ci
să atenueze şi să elimine unele influenţe negative, la unele produse care necesită sprijin din afara
6
pieţii, ţinând însă cont de interesul public, al consumatorilor şi producătorilor. Obiectivele sunt
limitarea creşterii unor preţuri sau împiedicarea scăderii lui. Statul intervine asupra raportului
cerere-ofertă, asupra nivelului preţului şi prin controlul preţurilor.
5. Alţi factori socio-economici cum ar fi: conjunctura economică, faza ciclului economic, protecţia
socială a consumatorilor etc., de care fiecare firmă trebuie să ţină seama după caz. Influenţa fiecăruia
din aceşti factori se reflectă în mărimea preţului sub forma: cheltuielilor de producţie efectuate, a
utilităţii, a cererii, rarităţii şi a altor variabile. Numai un asemenea preţ, ce ia în considerare toate
aspectele subliniate mai sus, poate constitui un instrument complex de măsurare economică.

Libertatea celui care stabileşte preţurile este limitată de aceşti factori, iar consumatorul este singurul
în măsură să aprecieze dacă preţul produsului este corect, prin raportarea lui la valoarea de întrebuinţare
a produsului. De aceea, percepţia preţului de către cumpărător are deosebită importanţă pentru specialiştii în
domeniul marketingului, care stabilesc preţurile produselor în cadrul firmei conform strategiei adoptate.

VII. Metode de calculare a prețului.

Prețul de bază = Costul tuturor materialelor + Munca depusă + Profit


Prețul final (retail) = Prețul de bază × 2

Prețul de bază = (Costul materialelor + Ambalaj) × 4 + Timp × Sumă/oră


Prețul final (retail) = Prețul de bază + 10%

Prețul de bază = [Timp × Sumă/oră + 2 × Costul materialelor] ×1.1


Prețul final (retail) = Prețul de bază × 2
VIII. Politica de preț
Problemele legate de determinarea prețurilor de vânzare ale produselor nu sunt deloc simple, fie că este
vorba de fixarea unui preț nou pentru un produs nou, fie că este vorba de modificarea prețului unui produs
existent pe o piață.
Politica de preț va fi diferită în funcție de clientela concretă (industrială sau individuală). Mediul complex de
piață, conjunctura favorabilă/nefavorabilă, natura produselor/serviciilor ce se oferă pe o piață țintă etc, sunt
alte variabile care ne conduc spre afirmația (principiu) că nu există o politică optimă universală în materie de
prețuri și tarife.
În practica economică a țărilor dezvoltate, contrar așteptărilor, operatorii economici -; producătorii și
distribuitorii -; dispun de o libertate redusă în materie de fixare a prețurilor. Marjele de manevră variază în
timp în funcție de opțiunile puterii politice, de principiile economice generale susținute de o concurență reală
și benefică,operativă atât la nivel național cât și internațional.
Se pot identifica două etape în politica de preț: una constă în definirea prețurilor/tarifelor de vânzare în
funcție de situația pieței previzionate/țintă; alta, de natura strategică, compusă din acțiuni succesive de
adaptare a prețurilor/tarifelor la situația nou creată/apărută pe piață.
În prima fază/etapă sunt posibile trei modalități principale de fundamentare a prețurilor/tarifelor:
7
a) definirea prețului/tarifului având ca referință prețul de cost;
b) definirea prețului având ca punct de plecare cererea manifestată pe piață;
c) fundamentarea prețului de vânzare pornind de la concurență.
În faza/etapa a doua de adaptare a prețului de vânzare la exigențele pieței, sunt avute în vedere o mare
diversitate de factori: politica concurenței, modificarea cererii, factori interni legați de firma (creșterea
resurselor financiare, a capacității de producție, intenția de a modifica imaginea produsului/serviciului,
schimbarea destinației produselor spre alte segmente/piețe, modificarea formelor de distribuție etc).
În practica economică a țărilor cu economie de piață dezvoltată se întâlnesc mai multe categorii de
prețuri/tarife de vânzare a produselor/serviciilor, dintre care cele mai utilizate sunt:
a) prețul rotund și prețul magic : în timp ce primul se termină în zero (10, 100 etc), prețul magic are ca
terminație cifra 9, 99, 199 etc. În timp ce prețul rotund este, din punct de vedere psihologic un preț rece,
prețul magic, dimpotrivă, este mai cald, creând senzația unui preț mai mic;
b) prețul minimal și prețul maximal: în cazul prețului minimal, consumatorul îl consideră ca o barieră
minimă; sub el nu vrea să treacă (reprezintă noțiunea de calitate insuficientă); prețul maximal este prețul
pe care consumatorul nu dorește să-l depășească, considerându-l excesiv (nu reflectă un raport just între
calitate și preț);
c) prețul negociat este prețul precizat de furnizor în facturile sale, fiind considerat ca un preț just de
revanzare (comercianții en gros sunt obligați să respecte acest preț). Noțiunea de preț just cuprinde
imperativele de profit ale firmei, capacitatea de cumpărare a clienților, adecvarea la calitatea propusă și
la necesitatea de competitivitate;
d) prețul impus: pentru un fabricant este prețul precizat în manieră imperativă revânzătorilor, în baza unor
reglementări legale (legi speciale pentru cărți, asigurări, transporturi) sau în sectoarele reglementate (ca
de exemplu sănătate, presă, piață financiară).

IX. Studiu de caz.

„Formarea prețului pentru un produs în cadrul unei firme”


În studiul ce urmează vom cerceta planul de afacere al unui start-up bazat pe fabricarea oglinzilor,cu scopul
identificării prețului propus pe piață,factorilor de formare ai acestuia și potențialului concurențial al
produsului la prețul stabilit.
În prima etapă,vom desfășura costurile identificate în planul de afaceri:

Costuri Fixe. Costuri variabile


Spațiu închiriat-50 m2 Costuri pentru un m2 de oglindă
Cost lunar pentru un m2 - 5 euro 25 ron. Oglindă-65 ron./m2 8
Cost total pentru spațiul închiriat/ lună 1250 Prelucrarea desenului pe oglindă- 25 ron./m 2

ron.
Șlefuirea oglinzii fațet din 4 părți-40 ron.
Costuri energia electrica și termică/lună 100
ron. Profil de aluminiu 25/25mm 3.36 m liniar-38 ron.
CF= 6850 ron./lună
CVu= 526 ron./m2
Q =60m2 pe lună
CFu=CF/Q = 117 ron
B=0;CA=CT+B=7376 ron.
CTu=CFu+CVu= 643 ron./m2
Pragul de rentabilitate pentru prețul de 643 ron este de 60 m 2 de oglindă
CA =P×Q=526×60=31.560 ron./lună
Venit adăugător: pentru servicii de instalare -100 ron.,pentru măsurare-38 ron.
Livrare inclusă în preț.

Analiza politicii de preț

1. Determinarea prețului de cost.


Observăm în datele de mai sus desfășurarea costurilor fixe și variabile.Includem în costurile fixe,plata pentru
închirierea spațiului destinat producerii,costurile energetice,cele salariale și cele de închiriere a spațiilor
destinate promovării comerciale a produsului.Costurile variabile vor include materia primă,salariile
lucrătorilor per m2 de produs,cât și alte cheltuieli neprevăzute.Din calculele de mai sus,observăm că prețul
de cost variază în jurul sumei de 643 ron./m2.
2. Studiul concurenței și cererii pe piață.

Concurenți: Oglinzi.md ,Ovirro


Prețul pe piață la un m2 de oglindă=1500 ron.
B= 375 ron. 9
CA= CT+B =643 +375=1018 ron.
P= 1000 ron./m2 CA= P*Q= 60 000 ron./lună
Cercetând piața industriei sticlei în RM,observăm un bine evidențiat oligopol,caracterizat de un număr redus
de ofertanți cu o forță economică mare.Cererea pe piață este prezentată de un număr mare de
cumpărători,produsul transpunându-se în ultimele decenii de la categoria produselor lux,în categoria
produselor de bază.
3. Fundamentarea prețului de vânzare pornind de la concurență.
Firmele concurențiale își prezintă produsul pe piață la prețul de 1000 ron/m 2.În contextual prețului de cost-
643 ron./m2,prețul de piață al produsului oferit de tânărul antreprenor poate varia în jurul sumei de 980
ron./m2,preț concurențial ce garantează un profit de 330 ron./m2.

X. Bibliografie

1) Magdalena Platis „Prețul și formarea lui”


2) „Manual de economie” Editura Economica, Bucuresti 2000
3) George-Laurentiu Serban-Oprescu „Teorii și doctrine ale prețului în gândirea economică”
4) https://www.revista-atelierul.ro/2012/04/06/metode-de-calculare-a-pretului/
5) https://www.iqads.ro/dictionar/pret-de-piata

10
11