Esinescu - Copilul Teribil-Min PDF

NICOLAE
ESINENCU
COPILUL
TERIBIL
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[
de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta:
Vladimir Zmeev
Ilustra\ii de Alex Ussow
Fotografii din arhivele editurii, autorului
=i a lui Nicolae R[ileanu
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE:
Maria Spiridon Cassian,
Ion Gro=an, Mihai Cimpoi,
Vladimir Be=leag[,
Ion Ciocanu
Editura Litera Interna\ional
O. P. 61; C.P. 21, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia
tel./fax (021) 3303502; e-mail: info@litera.ro
str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u,
MD-2005, Republica Moldova
tel./fax (37322) 292 932, 294 110;
e-mail: litera@litera.ro
Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2004

]n versiune tip[rit[ =i electronic[
la Editura Litera Interna\ional.
Toate drepturile rezervate.
Editori: Vidra=cu =i fiii

Redactor: Andrei Grumeza
Tehnoredactare: Elena Dandara
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic

din Chi=in[u.
Comanda nr. 41212
CZU 821.135.1(478)-1¢821.135.1(478)-3
E 77
Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

Esinencu, Nicolae
Copilul teribil / Nicolae Esinencu; (Bibl. =colarului; serie nou[/ col. ini\.
=i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i cop./ Vladimir Zmeev;
nr. 470) B., Ch.: Litera Int., 2004 (Comb. Poligr.). 420 £p.¤
ISBN 973 -675-139-2 ISBN 9975 -74 -785-X
821.135.1(478)-1¢821.135.1(478)-3
ISBN 973-675-139-2 © LITERA INTERNA|IONAL, BUCURE+TI, 2004

ISBN 9975-74-785-X © LITERA INTERNA|IONAL, CHI+IN{U, 2004
Nicolae
Esinencu
1940 1961-1963
La 13 august Se afl[ în rândurile pentru limba =i
(dup[ alte informa\ii armatei. cultura român[.
13 ianuarie) în satul Se apuc[ serios de
Chi\cani, raionul
1963 scris. Public[ în
Telene=ti, într-o familie Intr[ la Universitatea ziarele =i revistele
de \[rani, se na=te de Stat din Moldova, timpului.
Nicolae Esinencu. de unde peste un
1968
an =i jum[tate este
1957 exmatriculat cu Debuteaz[ editorial
Viitorul scriitor scandal. cu Antene (versuri),
absolve=te =coala Editura Cartea
medie din satul natal.
1964 Moldoveneasc[,
Se c[s[tore=te cu Chi=in[u, =i Sacla
1960 Antonina Varfolomei, (povestiri), în aceea=i
Absolve=te Tehnicumul rusoaic[ de na\ionalitate, editur[. Este primit în
Moldovenesc Republican românc[ autentic[ Uniunea Scriitorilor
de Cultur[ Fizic[ prin dragostea din Republica
din Chi=in[u. pentru so\, Moldova.
În vizitã la tata
Nicolae Esinencu
MIC{ ENCICLOPEDIE
ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR
DIN REPUBLICA MOLDOVA
8
Moment de relaxare cu I.Druþã

cu c[r\ile Sens
(versuri), Editura Cartea
Moldoveneasc[, Chi=in[u,
Pânza cerului (pentru
copii), =i Trompeta
(povestiri), Editura
Lumina, Chi=in[u.
1972
Îi apar c[r\ile Toi
(povestiri), Editura
Cartea Moldoveneasc[,
Chi=in[u, =i Harbuzul
Cu V.Ioviþã
lui Fãnel (miniaturi
1970
pentru copii), Editura
Apare cartea Krupiþa Lumina, Chi=in[u.
jizni (O fãrâmã de viaþã),
în limba rus[, Editura 1973
Lumina, Chi=in[u. Vede Absolve=te
lumina tiparului cartea Cursurile Superioare de
Portocala (povestiri), Literatur[ de pe lâng[
Editura Lumina, Institutul M. Gorki
Chi=in[u. din Moscova.
1971 1974
Nicolae Esinencu Scoate volumul de
e prezent în libr[rii versuri Dealuri, Editura
Mama
Nicolae Esinencu
MIC{ ENCICLOPEDIE
9 ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR
În ospeþie la M.Grecu, împreunã cu M.Sorescu ºi alþi scriitori

Cartea Moldoveneasc[,
Chi=in[u.
1977
La Editura Lumina
(Chi=in[u) îi apare
c[r\ulia pentru copii
Bunã dimineaþa.
1978
Public[, în ruse=te,
cartea Porog liubvi
(Pragul dragostei),
Editura Literatura
Artistic[, Chi=in[u.
1979
Îi apare Copilul teribil
(poezii), Editura
Literatura Artistic[,
Chi=in[u.
1980
Ptiþa readom
so mnoi (Pasãrea
de lângã mine), poezii,
Editura Literatura
Cu soþia Antonina
Nicolae Esinencu
MIC{ ENCICLOPEDIE
10
Pe un drum de þarã, cu P.Cãrare

1984
Idut muzîkantî (Vin
muzicanþii, povestiri)
în limba rus[, Editura
Chi=in[u. Roman
de dragoste (povestiri),
Editura Literatura
1986
Cuvinte de chemat fetele
(versuri), Editura
Cu M.Grecu Literatura Artistic[,
Chi=in[u. Veriovka v
Nunta (nuvele), nebo ili sovsem propaºcii
Editura Literatura (Frânghie la cer sau cu
Artistic[, Chi=in[u. totul pierdut), poezii,
Lumina albã a pâinii, Editura Sovietskii pisateli,
Editura Literatura Moscova. Moja-poleb
Artistic[, Chi=in[u. (Pojar-doc), microroman,
1983 în limba estonian[,
Editura Loomingu,
Stai sã-þi mai spun Tallin. Fumuarul
(versuri). Editura (pies[), montat[ la
Literatura Artistic[, Teatrul Na\ional
Chi=in[u. din Chi=in[u.
O amintire cu L.Lari
Nicolae Esinencu
MIC{ ENCICLOPEDIE
11 ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR
Cu N.Sulac ºi I.Burghiu
1987
Moia semia i naºi stariki
(Familia mea ºi bãtrânii
noºtri), povestiri, în limba
rus[, Editura Literatura
1988
Lorange (Portocala),
pentru copii, în limbile
francez[ =i spaniol[,
Editura Literatura
Tunul de lemn (nuvele),
Editura Literatura
1989
Contraprobã (versuri),
Editura Literatura
Doc (microroman),
Editura Literatura
1990
Ce facem cu cerul
(pentru copii), Editura
În mijlocul familiei
Nicolae Esinencu
MIC{ ENCICLOPEDIE
12
Literatura Artistic[, nuvele, Editura 1998
Chi=in[u. V ojidanii Hudojestvennaia De ce au murit dinozaurii
konia (În aºteptarea literatura, Moscova. (versuri), EUS, Chi=in[u.
calului, poezii), în limba Devine laureat
rus[, Editura Literatura al Premiului 1999
Artistic[, Chi=in[u. Un de Stat al Republicii Scrieri alese, vol. 1-4,
moldovean la închisoare Moldova, pentru Editura Prometeu,
(roman), Editura microromanul Doc. Chi=in[u.
1993 1999
Chi=in[u. Este distins
cu titlul Om emerit Cu mortul în spate Frig (versuri) Editura
în art[ din Republica (poem), Editura Prometeu, Chi=in[u.
Moldova. Îi apare o Universitas, Chi=in[u. 2000
carte Povestiri Devine membru al
Uniunii Scriitorilor SRL Moldovanul (pies[),
în limba gruzin[,
din România. Teatrul Satiricus,
în Editura Merani, Chi=in[u.
Tbilisi. 1995
2001
1991 Disciplina mondialã
Doi saci cu moldoveni
Gaura (nuvele), (versuri), Editura Art & X,
(scenariu), regizor
Editura Hyperion, Chi=in[u.
A.Slonovschi, Tele-film,
Chi=in[u. Dereveannaia Chi=in[u.
1996
puºka (nuvele), în limba
rus[, Editura Sovietskii E distins cu Ordinul 2003
pisateli, Moscova. Gloria Muncii. Scrieri alese, vol.5,
Devine membru În Editura Uniunii dramaturgie, Editura
al PEN-Clubului. Scriitorilor (Chi=in[u) Prometeu, Chi=in[u.
Premiul pentru cel mai îi apare c[r\ulia de Premiul Uniunii
bun scenariu Tunul de versuri pentru copii Scriitorilor pentru
lemn, festivalul de film, Carul cu mere. dramaturgie.
Coste=ti, Rom`nia.
1997 2004
1992 Premiul pentru Scrisoare mareºalului
Derevo naºei jizni literatur[ G. Bacovia, (nuvele) Editura Prut
(Copacul care ne uneºte), Bac[u, Rom`nia. Interna\ional, Chi=in[u.
POEZII
GOLURI
COPILUL
Cade mãrul
TERIBIL
De pe ram
+i pe ram rãmâne un loc gol
Cât mãrul de mare.
Cade omul
H
NICOLAE
ESINENCU
Din picioare
+i pe pãmânt rãmâne un loc gol
Cât omul de mare.
%
NINSORI
+i-au sã vinã ninsorile.

Peste luncã
Sã mã învârteascã,
COPILUL
TERIBIL
Sã mã ducã
Tot spre tine,
H Fãrã drum, în noapte.

Tu la altul
Fugi-vei tot mai departe.
NICOLAE
ESINENCU
+i drumul între noi

Mereu are sã creascã
+i-or sã mã ducã ninsorile
& +i-or sã mã prãpãdeascã...
PARII
Putreze=te câte-un par în gard

+i \ãranul face câte-un copil
În loc.
COPILUL
Unu.
TERIBIL
Doi.
Trei.
Patru.
Cinci.
+ase.
H
NICOLAE
ESINENCU
+apte.
Opt.
Opt pari a schimbat tata

În gardul familiei. '
|ine!
C{MA+{ DE V{DAN{
Vãdana prinde cãma=a

De sfoarã.
COPILUL
TERIBIL
Când te ui\i,
H
Sfoara arde.
Vãdana întinde cãma=a

Pe gard.
NICOLAE
ESINENCU
Când te ui\i,
Arde pãmântul!

COPILUL
TALISMAN
TERIBIL
Am întâlnit piatra
H
Care mi-a julit genunchii
În copilãrie.
Talisman!
NICOLAE
ESINENCU

TROLEIBUZELE
COPILUL
TERIBIL
Troleibuzele
Ajung pânã
La marginea ora=ului,
H Se încarcã cu cer
+i iar gonesc,
Gonesc
NICOLAE
ESINENCU
Spre centru!...
LEG{MÂNT
Femeia =i-a trecut palma peste masã.

Femeia =i-a trecut palma peste geam.
COPILUL
TERIBIL
Femeia =i-a trecut palma peste =olduri...
H
Bãrbatul a trecut Atlanticul.
Bãrbatul a trecut Pacificul.
Bãrbatul a trecut Sahara...
NICOLAE
ESINENCU
Vine!
!
DRAGOSTE
Mi se usucã gura,
Mi se usucã ochii,
Ce lung e drumul tãu,
Ce încet te apropii!
Nu vezi, vin ninsorile?!
Nu vezi, cad zãpezile?!
Vino pe de-a dreptul!
Taie drumurile,
Ogrãzile!
COPILUL
TERIBIL
Noi nu putem fi deoparte,

Despãr\irea de ce-o acceptãm?
H Doar cum ne prindem singuri,

Din nou ne cãutãm!
Nu vezi, cad zãpezile,
NICOLAE
ESINENCU
Peste zãpezi cad zãpezi!

+i prin zãpezi urme...
Ale cui sã fie?... Cum crezi?!
" Noi nu putem fi deoparte.
Sã nu ne mai despãr\im.
O sã ne despãr\im o datã
+i n-o sã ne mai gãsim!
Mi se usucã gura,
Mi se usucã ochii,
Ce lung e drumul tãu,
Ce încet te apropii!
FRÂNGHIE LA CER
Cum mergeam a=a pe =es,

Mã trezesc în fa\ã cu o frânghie
Prinsã de cer!
Nu s-a mai pomenit nicicând a=a ceva!
Îmi ridic cu un deget pãlãria mai pe ceafã
+i constat;
Jos, frânghia e cât piciorul de groasã,
Iar în sus se tot sub\iazã, uite-o
E ca a\a,
E ca paingul,
Se pierde cu totul
COPILUL
TERIBIL
În înãl\imi!
S-o fi coborât cineva din ceruri, mã gândesc,
A coborât ori a urcat?!
Dacã a coborât,
Ar trebui sã se vadã prin apropiere urme
H
NICOLAE
ESINENCU
Depãrtându-se de frânghie.
Pariez cã s-a urcat careva
La cer!
Stai, îmi zic, dacã s-ar fi urcat,
#
Tot ar fi rãmas un oarecare semn
Prin preajma frânghiei.
Este imposibil sã te ca\ãri la o a=a înãl\ime
+i sã nu-\i cadã un pantof,
Cu\itul din buzunar,
Un muc de \igarã
Sau, sã zicem,
Banii!
+i atunci?!
Sã-mi fi ie=it oare norocul în cale,
Sã fiu oare primul din rudele mele
Care s-a urcat la cer?!
Amuzant, nu?! Ele, care mereu spuneau
Cã sunt un om de nimic,
+i, când colo, anume eu
Sã fiu primul la cer!
Extraordinar, mã gândesc, ele sã creadã cã-s
Pe undeva prin vecini,
Iar eu sã le presar în cap praf de stele!
Ele sã creadã cã dorm undeva prin câmp,
COPILUL
TERIBIL
Iar eu sã fluier pe-o muchie de stea!

A= vrea acum, mã gândesc,
H Sã-l aud pe socru-meu ce-o sã cânte,

Zice cã-s un somnoros =i mai mult nimic,
Zice cã odatã am sã cad într-o râpã,
NICOLAE
ESINENCU
Cum dorm din mers,

+i acolo am sã rãmân!
Dar tare a= vrea sã mi-o aud =i pe soacra,
S-o aud ce ar avea atunci de zis?!
$ Ginerele ei printre stele!...
Îmi scot hainele, ghetele,
Mai trag un fum de \igarã,
Chi=tocul îl strivesc cu cãlcâiul în \ãrânã,
Pachetul cu \igãri o sã vreau sã fumez în drum
Îl iau în din\i
+i apuc de frânghie!
Ei, sã-mi fie într-un ceas bun!...
Dacã a= fi fost mai de=tept,
Nu lãsam pãlãria pe pãmânt,
Uite cum îmi arde scãfârlia!
Acum sã te întorci ar fi o neghiobie,
De unde naiba am sã adun puteri
Pentru a o lua de la început, când mâinile
Abia de mai strâng frânghia în palme!
Nu-i nimic, mã gândesc, se poate =i fãrã pãlãrie,
Esen\ial acum e sã nu mã gândesc la nimic
La soare, la palmele care mi-au =i amor\it,
COPILUL
+i nici în sus sã nu mã uit, cã ame\esc!
TERIBIL
+i gata!
Într-o sãptãmânã, douã, sau chiar în trei,
Tot dau cu capul de cer!
O mi=care,
H
}ncã o mi=care,
NICOLAE
ESINENCU
A=a,
A=a...
E-he-he, unde au rãmas norii!
E-he-he, ce mic e pãmântul! %
Dar mi s-a pãrut

Sau cu adevãrat s-a clãtinat frânghia?!
Dumnezeule,
Cineva scuturã de jos frânghia!
Are sã mã frigã de Soare!
Are sã mã pocneascã cu capul de Lunã!
Am =i scãpat \igãrile!
Sã fiu eu nu =tiu cine,
Dacã nu-i iar so\ia mea
Cu dragostea ei mare pentru mine!
Mi-a dat din nou de urmã!
Uite-a=a, cum vreau sã fac
Ceva mai important,
Dã so\ia peste mine!
+i mi-am zis de mii de ori:
COPILUL
TERIBIL
Când ies din casã, sã tai drumul din urma mea!

Dacã nu lãsam cu\itul acolo în hainã,
H
Aveam acum cu ce tãia de sub picioare frânghia
+i adio, nevastã!...
Acum însã îi =tiu bine caracterul
Dacã a dat de haine,
NICOLAE
ESINENCU
Pânã n-o sã mã scuture

De pe frânghie,
N-o sã se lase!
& Uita\i-vã, oameni buni, ce face cu frânghia!
Uita\i-vã, oameni buni, ce face cu mine!
Ho, femeie,
Stai,
Opre=te-te,
Nu vezi,
Cobor!
BORCANE CU AER
La ce mã gândesc eu câteodatã:
Dacã îi scot cumnatului
Cravata,
Cade!
Ce-ar fi oare
Sã mã iau la trântã
C-o ma=inã?!
Ne tot gâdilã cineva
COPILUL
La cãlcâie, altfel
TERIBIL
De ce tot cãutãm
Sã sãrim
În sus?!
Respirãm benzinã,
H
Cã ne-am sãturat de aer!
NICOLAE
ESINENCU
Stingem luminile,
Sã ne lumineze
Sânii nevestelor.
'
Icar
A-ncercat zborul,
Cã se luase
Dupã nevastã!
Ocheanul a fost nãscocit atunci
Când, la o anchetã atotpãmânteascã,
S-a constatat
Cã nimeni încã nu l-a vãzut
Pe dracul!
Întâi a fost
Soarele,
Pãmântul,
Apoi
Nevastã-mea!
Oi fi fãcut eu mari trãsnãi
Prin \ara materiei,
Dacã s-a-ntâmplat
Sã fiu nãscut
COPILUL
În secolul XX!
TERIBIL
Pe o planetã care se hâ\ânã
H
Cât se poate juca fotbal?
NICOLAE
ESINENCU
Cum naiba,
Zburãm toatã via\a
+i nu observãm:
Mâinile ni-s aripi,
! Picioarele coadã
+i-apoi capul, capul
Acest motor
În care zgomotul
Nu mai înceteazã
De veacuri!
Am sã-mi prind casa

De coada unei rachete
Interplanetare!
Dacã terminãm
De gãurit pãmântul
Îl gãurim pânã în partea opusã
N-o sã se facã
Curent?!
Cei care n-ajung la stele
Ajung în pãmânt.
Dacã m-a= apuca
Sã-i scot lui Tilicã
COPILUL
TERIBIL
Pãlãria de pe cap,
A= da de-un chipiu.
Dacã m-a= apuca
Sã-i trag chipiul,
A= da de-o cãciulã,
H
Dacã i-a= smuci cãciula,
NICOLAE
ESINENCU
A= da peste-o cascã!
Dacã i-a= smuci casca,
A= da de-o pãlãrie,
+i tot a=a!...
!
Iarba, firicelul
Sparge asfaltul,
Dar cum sã ocoleascã
Ma=inile?!
Hogeagul fumeazã.
Geamurile pândesc.
Dar ce face poarta
Nu cumva clefãie aer?!
Am sã-i fac tatei
Un monument
Cu sapa în mânã,
Alergând dupã mine!
Dacã sco\i gazul,
Petrolul
+i apa,
Nu se dezumflã
Pãmântul?!
COPILUL
TERIBIL
H
Mã, Nicã, mã,
Mult n-am sã te rabd
De câte ori treci
Pe lângã geamurile mele,
NICOLAE
ESINENCU
De atâtea ori faci cu ochiul so\iei.

+i-n loc de lingurã
Ea îmi vârã în mânã spãlãtorul!
Hai-hai, Nicã,
!
Totul e pânã la o vreme!...
Sã-nghit mai multe semin\e
+i-ntr-o primãvarã
Sã mã prefac
Într-un cuib
De iarbã verde...
Dacã am sã vãd cumva
Învã\ãtorul meu pe stradã,
Am sã sar de la etajul nouã
+i-am sã-i dau
Bunã ziua!
Cum merele
În zilele noastre
Sunt atât de mari,
Ar fi o mare nenorocire
Sã se a=eze
Pe sub copac
Vreun Newton!
COPILUL
TERIBIL
Cândva cocostârcul
Ne-a salvat
Strãbunii
De la foame =i sete, H
Acum e rândul nostru,
NICOLAE
ESINENCU
Al strãnepo\ilor,
Sã vedem
Ce putem face
Pentru cocostârc.
!!
Dacã iepurelui, totu=i,
N-au sã-i creascã aripi,
O sã dea de dracul!
Sã zicem cã ne cã\ãrãm
Unul peste altul,
Unul peste altul,
Sã zicem cã eu mã agã\ de Lunã,
+i mã urc
Dar restul?!
În ultima carte,
La ultima filã
Am sã fiu gãsit...
Dacã o sã vede\i
Cã nu mai sunt,
Sã vã uita\i atunci
Înapoi: o sã vede\i un copil
COPILUL
TERIBIL
C-o floare în mânã

Venind spre voi,
Venind spre voi, zâmbind!
H Ce-ar fi oare
Sã-mi fac o rezervã de aer?!
Umplu douã-trei sute
NICOLAE
ESINENCU
De borcane cu aer
+i le-ngrop
La talpa casei
Las' sã fie!
!"
Dacã a= rupe-o
Acum
La fugã,
Oare m-ar ajunge
So\ia?!
IZGONIREA FEMEII
De mult \ineam sã intru în iad.

Dar tot n-am avut când.
Am sã mã reped acum!
Ce mai face\i, mã dracilor?!

Tabac ave\i?
Rachiu?
Femei?
Atunci ce naiba vã foi\i atât?!
COPILUL
TERIBIL
Ia astâmpãra\i-vã ni\el
+i da\i-vã mai aproape.
H
Vãd cã rãu v-a speriat atunci Turbincã acela,
Uite cum îi tremurã celui mic coada!
|ine\i-i, mã, odatã drãcu=orului coada
+i explica\i-i cã nu-s Turbincã...
NICOLAE
ESINENCU
Mã, da nu-i prea mare piatra?!
Sã nu-i rupã piatra coada!
Treaba voastrã,
!#
Dar ziceam sã vã da\i cu to\ii mai aproape,
Hai-hai, nu vã fie fricã,
Pute\i chiar face o roatã în jurul meu,
Mult n-am de gând sã vã \in... a=a!
Lua\i tabac,
Lua\i rachiu,
Le-am adus tocmai de pe Pãmânt.
Dacã vi-i fricã sã nu vã otrãvesc,
Uita\i-vã, beau primul!
Ba am sã aprind =i o \igarã,
Dacã vi-i fricã de explozie!...
Ptiu!
Ce mai putoare fumam pe Pãmânt!
N-ave\i pe aici, prin iad, vreun tabac mai tare?!
Poate gãsi\i =i pu\inã votcã de-a voastrã, a?!
Uh, parcã mi-a trecut un cu\it prin mãruntaie!
Mã, chiar numai dracii s-o bea!
Dar sta\i, ce v-a\i pornit la dans în jurul meu,
Cã nu de aceea ce vã închipui\i voi am venit aici!
COPILUL
TERIBIL
Dar lega\i-i, zic, odatã coada drãcu=orului cela,

Cã nu-l pot vedea tremurând!
+i v-am spus sã-i explica\i:
H Eu nu-s Turbincã!
Na-vã, am =i pa=aport!...
Am venit, mã dracilor,
NICOLAE
ESINENCU
Sã-mi iau femeia înapoi

Iatã de ce am venit!
Sta\i, nu protesta\i, o cumpãr pe bani grei
+tiu cã v-a\i cheltuit cu dânsa,
!$ Nici aici, în iad, nu se hrãne=te pe degeaba.
O fustã a\i pus pe dânsa, un cercel...
Dar o cumpãr... a fost ce-a fost între noi,
Adicã între mine =i nevastã,
Dar ce-a fost,
Am hotãrât sã dau uitãrii.
De, mi-am zis,
Câte se-ntâmplã într-o via\ã pãmânteascã!
Dormea noaptea cu ochii deschi=i,
Dar parcã putea sã fie un pãcat,
Dacã dormea cu ochii deschi=i?
+i-am alungat-o!
Dar acum, mã dracilor, am iertat-o...
M-am gândit mai mult
+i-am conchis cã o femeie nu poate fi alungatã
În nici un caz din casã... =i-apoi v-a= spune,
Mã dracilor, cã e trist =i pe Pãmânt
Fãrã o femeie lângã tine!
Faci o mãmãligã
N-ai cu cine mânca mãmãliga!
Pui capul pe pernã
COPILUL
TERIBIL
Perna e din cuie!
La o petrecere te duci
+i te prinzi cã chiui aiurea!
Ce mai tura-vura, am venit, mã dracilor,
Sã-mi iau femeia înapoi, H
+i gata.
NICOLAE
ESINENCU
Cum nu-i aici?!
Dacã dormea cu ochii deschi=i.
Tot avea ea un pãcat.
+i tot aici trebuia sã vinã!
Jura\i cã nu-i în iad! !%
Ei, mã dracilor, sã nu-mi umbla\i cu oca micã,
Cã de mã pornesc eu,
Sunt mai al naibii decât Ivan Turbincã!
Gura!
Unde mi-a\i ascuns nevasta?!
Tot acum sã-mi scoate\i în fa\a mea
Toate muierile voastre!
Nu blondele!
Nu ro=catele astea!
Nu zâmbãre\ele astea!
+i ce-mi vârâ\i în fa\ã tunsele astea?!
Femeia mea avea pãrul lung
Ca fumul de \igarã!
Altele sã-mi scoate\i
COPILUL
+i sã-mi treacã câte una prin fa\ã!

TERIBIL
+i nu le grãbi\i!
Asta nu-i a mea!
H Asta nu-i a mea!

Nici asta nu-i a mea!
Dar asta s-a mai fâ\âit o datã prin fa\a mea!
NICOLAE
ESINENCU
+i asta a trecut!
+i asta!...
Cum, adicã, mai multe nu-s?!
+i nevasta mea, atunci, unde-i?
!&
Ia drãcie,
Adicã,
Tot pe Pãmânt trebuie sã-mi caut femeia?!
MOMEALÃ PENTRU FEMEI
Dintre femei,
Mi-am ales-o
Pe cea mai frumoasã.
Am scos-o unde e mai multã luminã
+i-i zic:
Ce facem acum
Casã facem?!
Casã, se mirã dumneaei,
Pentru ce-i trebuie unei femei frumoase
Casã?!
COPILUL
TERIBIL
Un gard, zic, facem?
Sã avem gardul nostru!
Gard, se mirã dumneaei,
Pentru ce-i trebuie
H
NICOLAE
ESINENCU
Unei femei frumoase
Gard?!
Un par sã batem, zic,
Sã =tim cã lângã parul ãsta ne-am iubit,
!'
Un par batem?!
Par, se mirã dumneaei,
Pentru ce-i trebuie unei femei frumoase
Par?!
Dar un copil, zic,
Un copil, care sã ducã frumuse\ea ta
Mai departe,
Facem?!
Copil, se mirã dumneaei,
Ce sã fac cu un copil?!
Nu, zic, a=a nu-i bine,

Trebuie sã ne despãr\im
+i ne-am despãr\it.
Dintre femei,
Mi-am ales-o pe cea mai de=teaptã.
O apuc de mânã =i-i zic:
COPILUL
TERIBIL
Casã facem?!
Casã? se mirã dumneaei.
H Un gard, zic, facem,

Ca sã avem în jurul nostru un gard?!
NICOLAE
ESINENCU
Gard? se mirã dumneaei.

Un copil, zic,
Un copil
" Facem?!
Un copil? se mirã dumneaei.
Dar un par, zic,
Un par pe pãmântul acesta
Batem?!
Un par?! se mirã dumneaei.
Nu, zic, a=a nu-i bine,
Trebuie sã ne despãr\im
+i ne-am despãr\it...
Dintre femei,
Mi-am ales-o
Pe cea mai urâtã.
Mã uit la dânsa
+i-i zic:
Casã facem?
COPILUL
TERIBIL
Facem, zice.
+i vârã mâinile pânã la coate în lut.
Un gard, zic, facem? H
Facem, zice,
NICOLAE
ESINENCU
+i se-mplete=te ca nuiaua în gard.
O fântânã, zic, facem?
Facem, zice, "
+i începe sã sape pãmântul cu mâinile.
Dar un copac, zic, sãdim?
Sãdim, zice,
Dar sãdim unul pentru tine
+i unul pentru mine.
Dar un copil, zic, facem?!
Facem, zice.
+i se apucã sã împleteascã leagãnul!...
COPILUL
Casã, azi, avem.

TERIBIL
Gard în jurul casei avem.

Fântânã lângã casã avem.
H Doi copaci lângã fântânã avem.

Un copil lângã noi avem.
Câteva gãinu=e avem.
NICOLAE
ESINENCU
O coadã de purcel avem...

Totul avem!
Acum stãm
+i ne gândim:
" Oare ce sã mai facem, Doamne?
GELOZIE
Dacã n-ai fi fost

Cine ai fost,
Poate \i-a= spune =i eu acum alte cuvinte,
Poate m-a= uita =i eu acum altfel la tine,
M-a= lua pe urma ta,
Dar a=a...
Ia sã-mi spui:
Ce ai avut cu Shakespeare
De te-a numit tocmai Julieta?
COPILUL
TERIBIL
Pentru care merite ale tale
L-ai fãcut sã-\i potriveascã astfel numele?!
Sau poate n-am dreptate?!
Atunci sã-mi spui:
H
NICOLAE
ESINENCU
Ce-ai cãutat în budoarele lui Balzac?
Sau iar n-ai fost tu?!
Dumnezeule, dar cine a plâns
Prin conacele lui Pu=kin, "!
Fãcând-o pe Tatiana,
Nefericitã?!
Dar cine s-a despuiat
În atelierele lui Picasso?
În trupul cui
+i-a înmuiat pensulele
Rafael?!
Nici despre cel ce te a=tepta
Pe lângã plopii fãrã so\
Nu vrei sã-mi spui nimica?!
Atunci sã-\i amintesc încã ceva:
De unul Lorca
Ai auzit?
De Gui de Maupassant
Ai auzit?
De unul Dreiser
COPILUL
Ai auzit?!
TERIBIL
De Verhaeren?!
+i-apoi cine l-a urmat pe Hemingway
H Prin savane,
Pe la coridele din Spania?!
|ie sau nu \ie
NICOLAE
ESINENCU
|i-a dedicat o carte întreagã de vise Stendhal?!

Tu sau nu tu
O fãceai pe Ana Karenina
De, te-ndrãgosteai de un tânãr,
"" De, nu-\i mai plãcea bãtrânul de lângã tine!
Ai alergat
Cu Esenin
Pe sub mestecenii Rusiei!
El \i-a prins luna la ureche,
Sau poate nu el?!
Ca sã nu mai vorbim
De zilele petrecute cu Gauguin
Sub soarele insulei,
Unde ai tot facut-o pe mulatra
Întinsã pe o frunzã
De palmier.
Ca sã nu mai vorbim de Epoca Rena=terii,
Despre acei cântãre\i vesti\i ai antichitã\ii
Care alergau
COPILUL
Cu ceata
TERIBIL
Pe urma ta!...
H
La câ\i le-ai zâmbit?
La câ\i le-ai fãcut copii?!
Acum se învârte în jurul tãu acesta,
NICOLAE
ESINENCU
Cum îi zice...
Vieru!
Ro=e=ti?
Pleci ochii?!
"#
|i-am spus, femeie:
Dacã n-ai fi fost
Cine ai fost,
Poate \i-a= spune =i eu acum alte cuvinte,
Poate m-a= uita =i eu acum altfel la tine,
Poate m-a= lua =i eu acum în urma ta,
Dar a=a...
COPILUL
TERIBIL
+tii ceva?
Of, dar stai!
Unde te duci?!
H Iar sã te caut?!
Iar sã n-am somn?!
Iar vrei sã mã-nnebune=ti?!
NICOLAE
ESINENCU
A=teaptã, cel pu\in,

Sã-mi pun
Papucii!
"$
+I CUM PORNEAM LA DRUM...
Eram de-acum la u=ã

Când m-a strigat tata:
Chibrituri ai luat?
O canã ai luat?
Un =tergar?
+i un codru de pâine?
+i o lingurã?
+i ni=te încãl\ãri?
COPILUL
+i ni=te schimburi de noapte?
TERIBIL
+i pãlãria?
+i un creion?
+i o hârtie?
+i un ac?
+i o a\ã?
H
NICOLAE
ESINENCU
+i un nasture?
+i o glugã de ploaie?
+i un portret de-al mamei?
+i tutun?!
"%
Eram de-acum la poartã
Când m-au înconjurat fra\ii
+i copiii mahalalei:
Cãr\i ai luat?
Ierbarul ai luat?
Adresa ai luat?
Da ni=te jocuri?
Da ni=te cântece?
Jocul de-a chimia?
Jocul de-a v-a\i ascunselea?
Mingea?
Poarca?
Scrânciobul?
Ia =i scrânciobul!...
Eram de-acum pe deal,

Când mama m-a ajuns din urmã:
Da mãrul ista?
COPILUL
TERIBIL
Da pumnul ista de prune?

Da mâna asta de grâu?!...
H +i am ajuns
Acum trãiesc la ora=
+i cerc sã le potrivesc pe toate:
NICOLAE
ESINENCU
+tergarul
L-am pus în cui ca, de câte ori îl voi vedea,
Sã-mi amintesc de mama.
Papucii,
"& De=i nu mai au tãlpi,
Îi pãstrez,
Cã a=a ar fi fãcut =i tata.
Pãlãria
O îmbrac de câte ori ies în stradã,
Sã mã vadã to\i
Cum se poartã prin pãr\ile noastre
Pãlãriile!
Cana, lingura, chibriturile, pâinea
Le-am pus pe toate la loc de cinste.
De altfel,
Acolo am pus =i creionul,
+i cãr\ile, =i ierbarul,
+i portretul mamei...
Cât prive=te jocurile,
Cât prive=te cântecele,
Mingea,
Poarta,
COPILUL
TERIBIL
Merele,
Prunele
Le-am împãr\it copiilor de prin cur\i...
Parcã am gãsit loc pentru toate,
Atâta doar cã nu =tiu nicidecum
H
NICOLAE
ESINENCU
Ce sã fac cu mâna asta de grâu?!
Ies la balcon,
Cobor în curte,
Umblu pe strãzi,
+i iar mã întorc în curte, "'
+i iar ies la balcon,
+i iar umblu pe strãzi,
+i boabele de-acum îmi ard palmele,
+i boabele îmi desfac degetele!...
Abia azi îmi dau seama:
Era cazul sã-l ascult pe tata
Era cazul sã iau cu mine mai mult
Tutun!
COPILUL TERIBIL
Mi-am pus capul subsuoarã

+i am ie=it =i eu pe bulevard
Sã mai vãd
Ce face
Lumea!
La scarã,
Doi, trei copii au început
Pe loc
COPILUL
Sã mã imite,
TERIBIL
Dar n-am rãmas sã-mi pun mintea cu ei,

Ie=isem doar sã vãd
H Lumea mare
+i mi-am cãutat de drum.
Portarul, care taman curã\a fereastra,

NICOLAE
ESINENCU
Închide geamul, se repede la nevastã

+i strigã: nu l-am vãzut, nu-l cunosc,
Dacã vine mili\ianul, eu nu-s acasã!
#
Tii! î=i cascã ochii nevasta portarului
+i o ia la fugã înaintea mea,
De mai mare dragul s-o urmãre=ti.
În douã-trei clipe toate vecinele alergau
Înaintea mea, deschizând u=ile
Celorlalte vecine,
Ducându-se la vale ca ni=te motociclete,
Zbârnâind =i lãsând în urma lor grozavã fumãraie,
Încât nici picioarele nu li se vedeau!
Trebuie sã vã spun:
Amicii de la bufetul de pe bulevard,
Cu paharele ridicate,
M-au urmãrit în tãcere, pânã n-a rãmas nici pic de vin
Pe fundul paharelor,
Iar bufetierul era cât pe ce sã înghitã furtunul,
A sãrit ca ars de sub tejghea, unde se afla,
A trecut glonte pe lângã mesele asaltate de clien\i
+i s-a aruncat drept la mine:
N-a= putea sã-i întorc datoria, banii?!
Întreabã =i se uitã cu groazã la capul meu.
COPILUL
Nu, i-am spus, =i-am mutat capul de sub bra\ul stâng
TERIBIL
Sub cel drept,
Lãsându-l astfel =i mai încurcat,
Cã n-o sã-=i mai vadã banii,
O datã ce capul meu =i-a fãcut loc subsuoarã! H
Mare tulburare
NICOLAE
ESINENCU
N-am vãzut sã produc nici
Printre vechile cuno=tin\e.
O face pe nebunul, am auzit pe unul din spate,
Duce capul subsuoarã,
#
Ca sã ne credem cu picioarele în sus,
Ne are de pro=ti!
Mili\ianul de la intersec\ie
A ridicat mâna spre chipiu, sã mã salute,
Dar a rãmas cu mâna în aer,
A-n=fãcat fluierul sã-l ducã la gurã,
Dar mai sã-l calce o ma=inã =i s-a luat
Pe urma ma=inii!
Sã fiu al naibii cã-mi placi,
Mi-a strigat de la o aruncãturã de bã\,
În plinã stradã =i fãrã pic de ru=ine,
Ea, femeia pe care am iubit-o.
Uite numai, zice ea,
Cu frezura stai mai trist, î\i cade în ochi, în rest,
+i cu capul subsuoarã e=ti splendid!
I-am spus cã asupra frezurii am sã mai reflectez,
Cã acum mã grãbesc la fotograful meu!
Hop, zice acela, când mã zãre=te,
Stai a=a, nu te mi=ca,
+i face \anc! cu aparatul, face \anc, \anc, \anc!
COPILUL
TERIBIL
Acum, zice, pune capul la picioare.

Minunat, zice, \anc, \anc, \anc!
H
Dacã po\i, zice, a=eazã-te pe cap.
A=a, \anc, \anc, \anc!
+i acum, zice, dã-i un picior capului.
O! |anc, \anc, \anc!...
NICOLAE
ESINENCU
Dar, zice, n-a= putea sã-mi fac o fotografie

Cu capul tãu?!
Am sim\it cã obosesc
#
+i am pornit încet
Spre casã.
Dupã asemenea promenadã,
Mai tristã
Mi s-a pãrut fa\a du=manilor mei,
Cu care am luptat de mic,
Fa\a du=manilor mei =i fa\a fotografului,
Care a rãmas foarte întristat când i-am spus
Cã nu-i pot lãsa capul în atelier
Sã-mi facã,
Peste noapte,
Poate cea mai superbã fotografie!
Dar =i mai tristã mi s-a pãrut
Fa\a vechiului meu prieten
Care, când m-am întors de la promenadã,
COPILUL
TERIBIL
Mã a=tepta în prag.
S-a bucurat ca un copil când m-a vãzut venind!
A aprins pe loc o \igarã,
Apoi =i-a cerut scuze cã n-a observat mai înainte
Cã-mi lunecase capul de pe umeri. H
Mi-a a=ezat înapoi între umeri capul,
NICOLAE
ESINENCU
Apoi mi-a spus foarte îndurerat
Cã ieri, noaptea,
L-a lepãdat nevasta!
Tii, #!
Dar uite ce face mâ\a ceea acolo, la geam
Sã =tii cã mi-a mâncat pe=tii
Din acvariu!
MELODRAM{
Of,
Bine cã am scãpat
+i de porcãria asta cu melodramele!
Eu mã uitam în ochii tãi,
Tu nu te uitai în ochii mei.
Eu mã apropiam de tine,
Tu nu te apropiai de mine.
Eu î\i fãceam cu ochiul,
Tu nu-mi fãceai cu ochiul.
Eu puneam mâna pe umãrul tãu,
COPILUL
TERIBIL
Tu nu puneai mâna pe umãrul meu.

Eu îmi lipeam obrazul de obrazul tãu,
Tu nu-\i lipeai obrazul de obrazul meu.
H Eu î\i strângeam mijlocul,

Tu nu-mi strângeai mijlocul.
Eu cãlcam pe urmele tale,
NICOLAE
ESINENCU
Tu nu cãlcâi pe urmele mele.

Sau:
Tu te uitai la mine,
#" Eu nu mã uitam la tine.
Tu îmi fãceai cu ochiul,
Eu nu-\i fãceam cu ochiul.
Tu te apropiai de mine,
Eu nu mã apropiam de tine.
Tu puneai mâna pe umãrul meu,
Eu nu puneam mâna pe umãrul tãu.
Tu îmi strângeai mijlocul,
Eu nu-\i strângeam mijlocul.
Tu î\i lipeai obrazul de obrazul meu,
Eu nu-mi lipeam obrazul de obrazul tãu.
Tu cãlcai pe urmele mele,
Eu nu cãlcam pe urmele tale...
Sau:
Eu mã uitam în ochii tãi,
Tu te uitai în ochii mei.
Eu mã apropiam de tine,
Tu te apropiai de mine.
Tu îmi puneai mânã pe umãr,
Eu î\i puneam mâna pe umãr.
COPILUL
TERIBIL
Eu cãlcam pe urmele tale,
Tu cãlcai pe urmele mele.
Eu î\i =opteam la ureche,
Tu îmi =opteai la ureche.
Eu î\i sãrutam gura, H
Tu îmi sãrutai gura.
NICOLAE
ESINENCU
Eu î\i strângeam mijlocul,
Tu îmi strângeai mijlocul.
Eu î\i scoteam haina,
Tu îmi scoteai haina.
Dupã tine alerga bãrbatul tãu, ##
Dupã mine alerga nevasta mea.
Dupã tine plângeau copiii tãi,
Dupã mine plângeau copiii mei...
Of,
Am scãpat =i de porcãria asta!
Acum e mult mai u=or:
Eu nu mã uit în ochii tãi,
Tu nu te ui\i în ochii mei.
Tu nu-mi faci cu ochiul,
Eu nu-\i fac cu ochiul.
Tu nu te apropii de mine,
Eu nu mã apropii de tine.
Eu nu-\i pun mâna pe umãr,
Tu nu-mi pui mâna pe umãr.
Eu nu-\i strâng mijlocul,
Tu nu-mi strângi mijlocul.
Eu nu-mi lipesc obrazul de obrazul tãu,
COPILUL
TERIBIL
Tu nu-\i lipe=ti obrazul de obrazul meu,

Eu nu calc pe urmele tale,
Tu nu calci pe urmele mele.
H Eu nu-\i sãrut gura,
Tu nu-mi sãru\i gura.
Eu nu-\i scot haina,
NICOLAE
ESINENCU
Tu nu-mi sco\i haina.

Dupã tine nu aleargã bãrbatul tãu,
Dupã mine nu aleargã nevasta mea.
Dupã tine nu plâng copiii tãi,
#$ Dupã mine nu plâng copiii mei.
Tu nu mã salu\i,
Eu nu te salut.
Tu nu mã =tii,
Eu nu te =tiu.
+. a. m. d.
TELEVIZORUL
Am impresia cã
Televizorul înghite totul.
Era o punte verde peste râu,
Soarele se ghilosea în apã
+i eu alergam descul\ pe punte,
Puntea alerga înaintea mea,
Eu alergam dupã punte,
Soarele alerga dupã mine.
COPILUL
Nu mai este puntea.
TERIBIL
Am impresia
A-nghi\it-o televizorul!
Era un copac de alun
Lângã fântâna noastrã.
H
Fântâna da oamenilor apã,
NICOLAE
ESINENCU
Iar copacul alune.
O cãldare de apã
+i un buzunar de alune.
Nu mai este lângã fântânã alunul.
#%
Am impresia
L-a-nghi\it televizorul!
Satul avea doi cocostârci
Veneau primãvara
+i plecau toamna târziu,
Aduceau cu dân=ii primãvara
+i lãsau satului toamna
Cu ogrãzile pline de copii.
De la un timp
Cocostârcii nu se mai aratã
Deasupra satului nostru.
Am impresia
I-a-nghi\it televizorul!
În preajma satului
Totdeauna pã=teau câ\iva cai:
Un cal alb
+i un cal roib.
Albul ron\ãia stele,
COPILUL
TERIBIL
Roibul ron\ãia iarbã...

Nu se mai vãd pe nicãieri caii.
H
Am impresia
Lângã mine trãia învã\ãtorul meu
NICOLAE
ESINENCU
+i avea el o fatã
Cu care mereu vroiam sã fac lec\iile.
Eu alergam spre dânsa,
Ea alerga spre mine
#& +i când, nop\ile, dormeam,
Tot unul spre altul alergam...
Într-o zi, învã\ãtorul meu
A plecat din sat
Cu familie cu tot
+i de-atunci nimic nu se mai aude despre ei.
Am impresia
Într-o zi, am plecat =i eu din sat,
Drumul m-a petrecut pânã la =osea,
Mama =i tata.
Eu m-am urcat în autobuz,
Drumul s-a lipit de mama,
Mama s-a lipit de tata
+i to\i s-au repezit în urma mea.
Acum nu se mai vede drumul cela.
Am impresia
Un timp,
COPILUL
TERIBIL
Primeam scrisori de la rude:
De la mama,
H
De la tata,
De la fra\i,
De la surori,
Pânã =i copila vecinei îmi scria.
NICOLAE
ESINENCU
Îmi scriau când a-nflorit liliacul,
Îmi scriau când se coceau cire=ele,
Îmi scriau când fierbea vinul...
Acum nu mai primesc scrisori. #'
Am impresia
Le-a-nghi\it televizorul!
Unul care a trecut pe la \arã
Mi-a comunicat
Cã izvorul de lângã plop a secat.
A rãmas doar o gaurã
Prin care fluierã vântul...
Am impresia
Îmi fãcusem
O mul\ime de prieteni în ora=,
La fiecare col\ de stradã
Mã a=teptau câte doi-trei.
Cum am dormit, mã-ntreba unul.
De ce-s palid, mã-ntreba altul.
N-am nevoie de ceva, mã-ntreba al treilea.
Acum la col\ul de stradã
E doar frunza toamnei...
COPILUL
Am impresia
TERIBIL
Trei feciori mi-a fãcut so\ia.
H Când ea îi \inea în bra\e,
Când eu îi \ineam în bra\e,
Când ei se urcau în bra\ele noastre.
NICOLAE
ESINENCU
Feciorul mai mare acum

E mai mult pe la =coalã.
Feciorul mijlociu zilnic
Se cãzne=te în ogradã
$
Sã-ncalece o bicicletã.
Feciorul mai mic
Tot vrea sã deschidã u=a, sã iasã afarã...
Am impresia
Cã-i înghite televizorul!
Mai înainte so\ia mea,
Dacã se rupea o clipã de la bucãtãrie,
Se arunca îndatã înapoi în camerã.
Unde e=ti! Striga
+i mã sãruta.
Câteodatã nici la bucãtãrie nu vroia sã se ducã,
Se-ncle=ta de gâtul meu
COPILUL
+i nici gând sã mã elibereze.
TERIBIL
Am =i uitat când am fost sãrutat
Ultima oarã...
Am impresia
O-nghite televizorul! H
Dacã într-o zi
NICOLAE
ESINENCU
Ve\i auzi
Cã nici eu nu mai sunt,
Sã =ti\i
Cã m-a-nghi\it
$
Televizorul!
ROBOT
Cum s-a nãscut,

A =i strigat la pãrin\i:
Sã nu vã mai rãsti\i la mine!
+i de ce v-a\i a=ezat?
Ia sã-mi trage\i un cântec!
Ia sãlta\i-mi o horã!
Dar ce, nu pute\i ridica picioarele mai sus?!
Dar ce, nu pute\i deschide gurile mai tare?!
Tatã, ia aratã-i, mamei cum trebuie sã danseze!
COPILUL
TERIBIL
Mamã, ia aratã-i, tatei cum trebuie sã cânte!

A=a, tatã!
A=a, mamã!
H Hopa!
Acum la stânga!
Acum la dreapta!
NICOLAE
ESINENCU
Da unde vi-i zâmbetul?!

Da unde vi-i chiotul?!
Ia sã-mi mânca\i piatra ceea!
Ia sã-mi roade\i bã\ul ãsta!
$ Ia, tatã, sã-mi prinzi acum iepurele cela!
+i ce dacã-i departe!
+i ce dacã te doare piciorul!
+i ce dacã n-ai prins iepuri niciodatã!
Ai sã-l prinzi acum!
Prinde-l!
Ba stai, cã-l prinde mama!
Prinde, mamã, iepurele cela!
Iar tu, tatã, de ce-mi stai
Ia trânte=te-te cu stâlpul cela!
Ia sparge cu capul
Zidul ãsta!
Ia pune o capcanã în gaura din gard!
A=a, acum mai trânte=te-te o datã
Cu capul de grad
+i mai pune o capcanã!
O sã prindem acolo bunelul =i bunica!
Mi=cã-te, cã mai ai sã ajungi ma=ina ceea!
Mi=cã-te, cã mai ai sã prinzi trenul cela!
COPILUL
TERIBIL
Mi=cã-te, cã mai ai sã prinzi avionul cela!
Ce =chiopãtezi, mamã?
+i unde-i iepurele?
Cum, nu l-ai prins?!
Da cine sã-l prindã?!
H
Nu-mi trebuie iepure de casã!
NICOLAE
ESINENCU
Eu \i-am arãtat iepure de câmp!
E pe celãlalt deal
Mai încearcã o datã!
Ia exemplu de la tata
Uite cum se \ine de coada avionului cela! $!
Lasã, tatã, avionul,
Cã nu-mi trebuie!
Dã-\i drumul de-acolo!
+i ce dacã e=ti la mare înãl\ime?!
Ia mâinile de pe coada avionului
Cã-mi mu=c piciorul!
Numãr pânã la trei:
Unu, doi, trei!
Bravo! Acum sã nu îndrãzne=ti
Sã-mi cazi la pãmânt!
+i ce dacã n-ai aripi!
Desfã bra\ele =i zboarã!
Ia, mamã, decoleazã =i tu!
+i ce dacã n-ai zburat niciodatã
Ai sã zbori acum!
Nu-i rãu,
Dar n-aud vuietul motoarelor!
Sã-mi vui\i în unison!
COPILUL
TERIBIL
Sunte\i avioane supersonice!

Cum nu,
Dacã eu vã spun cã sunte\i!
H Ridica\i-vã mai sus!
Eu vã spun: mai sus!
+i-acum, cu toatã viteza,
NICOLAE
ESINENCU
Sã-mi pupa\i pãmântul!

A doua zi dupã na=tere,
Când se trezesc pãrin\ii
$" Dârdâind de fricã,
El, Robotul, de-acum stã în fa\a lor:
Drep\i! strigã el la tata.
Drep\i! strigã el la mama.
Sare mama din pat,
Sare tata din pat,
Culcat! strigã el la mama.
Culcat! strigã el la tata.
Doi pa=i înainte! strigã el la mama.
Doi pa=i înainte! strigã el la tata.
Stânga-mprejur!
În coloanã câte unul
Înainte, mar=!
Unu-doi-trei!
Unu-doi-trei!
Dar n-aud cântec! strigã copilul.
Unde vi-i bravura de o=tean?!
COPILUL
Cânta\i!
TERIBIL
A-ta-cãããããããm!!!
Pune\i mâna pe bunel!
Pune\i mâna pe bunicã!
Trage\i cu tunul în ei!
În=fãca\i sora!
H
NICOLAE
ESINENCU
Fuge bunelul!
Fuge bunica!
Se zbate sora!
Râde, hohote=te, $#
Se trânte=te cu fundul de pãmânt
Copilul-robot,
Nãscut de o mamã-robot
+i de un tatã
Robot!
VI|Ã DE VIE
Poem
Am întrebat vântul:
Ce =tii, vântule, despre Moldova?
Am întrebat Luna:
Ce =tii, Lunã, despre Moldova?
Am întrebat stelele:
Ce =ti\i voi, stelelor, despre Moldova?
Moldovenii încã de demult
COPILUL
TERIBIL
Î=i legau opincile

Cu vi\ã de vie.
H Moldovenii încã de demult

Î=i legau por\ile
Cu vi\ã de vie.
NICOLAE
ESINENCU

Î=i legau dragostea
Cu vi\ã de vie.
$$
+i-au legat via\a
Cu vi\ã de vie.
***
Venim spre varã
+i lumina verde a vi\ei de vie
Începe sã urce spre cer.
Mergi un kilometru
Vi\ã de vie.
Mergi doi kilometri
Vi\ã de vie.
Mergi zeci de kilometri
Vi\ã de vie.
Ridicat în aer,
La înãl\imea zborului contemporan,
Aceea=i panoramã te surprinde
Vi\ã de vie.
COPILUL
Iatã, de mii de ani
TERIBIL
|in =i trag moldovenii vi\a de vie
Pe sub aceste dealuri
Care se cheamã Moldova!
H
***
NICOLAE
ESINENCU
Se fac =i sãpãturi arheologice:
La un metru
Urme de vi\ã de vie.
La doi metri $%
La sute de metri
+i cea mai veche din urme
S-a dovedit a fi rãdãcina
Gãsitã la Naslavcea,
În nordul Moldovei.
Se târâie, se zice, spre noi,
Spre lumin[,
Din strãfunduri,
Mai bine de 25 milioane de ani
+i nu se pierde!
În jurul vi\ei de vie
Ne înghesuim
Ca la un foc!
Cum trec drume\ii,
Tot se abat din cale
+i tot spre focurile noastre!
+i în jurul nostru sunt numai dealuri:
Dealul Ioanei, dealul lui Ion,
Dealul Mãriei, dealul lui Prâslea...
COPILUL
TERIBIL
A=a cum de secole au cãzut

|ãranii prin brazde,
A=a se ridicã dealurile.
H +i toate aceste dealuri
Au crescut în \arã.
NICOLAE
ESINENCU
Trec printre vii

Tulburat de luminã!
Pe vãi râurile noastre,
Care ne dau ap[
$&
Pentru via\a noastrã:
Sub tufe, frumos ca pasãrea,
C`nt[ izvorul.
Ape albastre
Ca cerul albastru
De deasupra \ãrii noastre.
Când obosesc podgorenii,
Bat în grabã pari tari,
Aninã vi\a de vie
+i, cât aceea se zbate,
Ei mai au timp sã tragã
Câte o \igarã!...
+i atunci în depãrtare
Se vãd venind nevestele:
Ana, Maria, Ioana,
Ileana, +tefana, Andra...
+i cum ele tot urcã dealul, strigã:
Ioane, +tefane, Tudore,
Mihaile, Simioane...
COPILUL
Bãrbate!
TERIBIL
+i cum =i-aud numele,
Dintre vii se ridicã bãrba\ii:
Ion, Trofim, +tefan, Constantin,
Radu, Tudor, Mircea...
Înal\i
H
NICOLAE
ESINENCU
+i lumina\i
De dor!
Suntem o vi\ã de vie!
Uita\i-vã la sânii fecioarelor noastre $'
Struguri grei
Din coardã grea
De vi\ã
De vie!
Strãbunelul taman punea temelia casei,
Când deodatã, dupã poartã, se auzi: Turcul!
Rãmase casa bunelului în temelie.
Cãtre primãvarã
Se dezleagã cerul
+i pe deasupra plaiului nostru
Trec cocoarele.
Barzã pe casã
Copil în casã!
+i cum tot zboarã cocoarele,
Se tot coboar[
Pe casa lui Ion,
Pe casa lui Gheorghe,
Pe casa Mariei.
+i cum se coboar[,
COPILUL
Din casã \â=nesc copiii:

TERIBIL
Copiii lui Ion,

Copiii lui Gheorghe...
H Nene Ioane, unde te-ai nãscut?

În deal la vie.
Nene Trofim, unde te-ai nãscut?
NICOLAE
ESINENCU
În deal la vie.
Nene Tudor, unde te-ai nãscut?
În deal la vie.
Nene Ioane, unde e feciorul matale?
% În deal la vie.
Nene Ioane, unde e fiica matale?
În deal la vie.
Nene Ioane, unde e nevasta matale?
În deal la vie.
Nene Ioane, unde te duci?
În deal la vie.
Dealurile Moldovei
Butoaiele Moldovei.
Butoaie de luminã!
Între izvor =i frunzã
Dorul moldoveanului,
Între so\ie =i copii
Pacea moldoveanului.
Între deal =i deal
Ve=nicia moldoveanului.
Bunelul punea taman pere\ii casei,
Când deodatã la poartã se auzi iar: Turcul!
A=a a =i rãmas casa bunelului
Cu pere\ii neridica\i.
COPILUL
TERIBIL
Pe un deal vi\ã de vie,
+i pe alt deal vi\ã de vie.
Pe o vale vi\ã de vie,
+i pe altã vale vi\ã de vie.
H
NICOLAE
ESINENCU
De la un orizont la altul
Doar vi\ã de vie!
De la un capãt la altul
Doar luminã!
%
De mai multe secole
Tragem vi\a de vie
De sub aceste dealuri,
Care se cheamã Moldova.
+i de mai multe secole
Biruim!
Ce-i drept,
Odatã ne-a fost greu
Era sã pierdem vi\a de vie.
Du=manii au înghesuit strãbunelul
+i bunica în cetate,
Sãge\i! strigau strãmo=ii mei.
Ba=ibuzucii tot veneau,
Dar ei nu mai aveau sãge\i.
Suli\i! strigau strãmo=ii mei.
Dar ei nu mai aveau suli\i.
Hranã! strigau ei.
COPILUL
TERIBIL
Dar ei nu mai aveau hranã.

Apã! strigau ei.
H Dar ei nu mai aveau apã.

Sãge\i n-aveau,
NICOLAE
ESINENCU
Dar cetatea se \inea.

Suli\i n-aveau,
Dar cetatea se \inea.
Hranã nu mai aveau,
% Dar cetatea se \inea.
Acum n-aveau nici apã!
+i ba=ibuzucii tot veneau!
+i-atunci cineva strigã: cocostârcul!
Deasupra lor, deasupra cetã\ii
Apãru un cocostârc cu un strugure
}n cioc! Cocostârcul aruncã strugurele,
Strãbuneii mei î=i potolirã setea
Cu poame
+i iar se ridicarã la luptã
Biruirã!
Cocostârcul a rãmas sã fie
Pe vecie
Simbolul moldoveanului!
Vi\a de vie
Via\a moldoveanului!
Cei care \in zi =i noapte
Vi\a de vie
Au palmele arse
COPILUL
TERIBIL
De luminã!
|ara mea e micã,
Dar dacã o iube=ti
Margini n-are! H
NICOLAE
ESINENCU
***
Într-o zi, demult,
Tata m-a luat =i pe mine la vie.
Mi-a pus vi\a de vie în palme %!
+i, când a vãzut cã vi\a
Îmi arde palmele =i fa\a,
A strigat: \ine-o!
|ineam vi\a de vie în palme,
Vi\a îmi ardea palmele =i fa\a,
Strigam =i-l urmãream pe tata
Cum se depãrta,
Tot mai departe =i mai departe,
Tot mai mic =i mai mic se fãcea
Tata se ducea sã lupte cu neam\ul!
***
E nevoie de o nouã for\ã
În lupta cu vi\a de vie
+i \ãranii
Mereu î=i trimit feciorii
La carte.
Tu, Ioane,
Zice tata la despãr\ire feciorului,
COPILUL
TERIBIL
Fii atent,
Ascultã oamenii,
Scoate învã\ãminte,
H Prinde carte,
Fã pe-acolo la ora= ce vei face
+i grãbe=te-te încoace.
NICOLAE
ESINENCU
Copiii podgorenilor se duc în ora=e,

Plini de dor de casã,
Studiazã la universitã\i,
%" Rod pâinea studen\eascã patru, cinci, =ase ani.
+i-ntr-o bunã zi
Se-ntorc la para vi\ei de vie.
Peste dealurile Moldovei
Tot vi\ã de vie.
Se leagãnã vãile
De atâta luminã!
Acum important e, zice tata,
Sã ridicãm vi\a spre soare!
Cicã, arcurile strãmo=ilor no=tri
Erau fãcute din vi\ã de vie!
Vi\a de vie pe care tata o trage din pãmânt,
Seara, o aduce acasã,
Leagã poarta cu ea,
Gardul leagã,
Prinde acoperi=ul casei,
}mplete=te panere
+i o aruncã în cuptor,
Unde în vatra focului,
Cât covatã de mare,
COPILUL
Se coace
TERIBIL
Pâinea familiei!
***
Tata fumeazã.
H
Când a început rãzboiul, zice,
NICOLAE
ESINENCU
Iatã aici stãteam, pe acoperi=.
Eu aici stãteam, zice,
Nevasta stãtea colo
+i când
%#
Tata aratã bãtãtura casei
Puneam acoperi=ul casei,
Iar nevasta îmi dãdea de jos olane,
Deodatã auzim un rãcnet:
Neam\ul!...
Iatã cum se întâmplã,
Zice tata,
Taman când sã ne iubim,
A trebuit sã mã lupt cu neam\ul!
Tu, femeie, nu mai plânge!
Tata ia olanul din mâna mamei
+i-l pune pe acoperi=.
Iatã cum se-ntâmplã,
Zice mama,
Când taman sã ne iubim,
Tu te-ai dus sã lup\i cu neam\ul.
Tu, bãrbate, nu mai plânge!
Mama ia olanul =i-l întinde tatei...
Tata a plecat la rãzboi
+i vi\a familiei noastre
COPILUL
TERIBIL
A rãmas s-o \inã mama.

Eu nu =tiam când avea sã se-ntoarcã
H bãrbatul,
Zice mama,
Dar =tiam cã, dacã nu se stinge focul nostru,
NICOLAE
ESINENCU
El se va întoarce!
|ineam vi\a de vie,
Cu palmele o \ineam,
Cu gura o \ineam,
%$ Cu picioarele o \ineam,
}n genunchi o \ineam,
}n lacrimi o \ineam,
Pe frig o \ineam,
Pe ploaie o \ineam...
Trebuia sã ardã focul casei noastre,
S[ ard[!
S[ ard[!
Când s-a întors tata din rãzboi,
A gãsit ograda,
A gãsit vi\a,
+i a gãsit-o pe mama,
Albã
Ca zãpada!
Pune tata olane pe casã,
Cre=te acoperi=ul!
Dar toate femeile
}=i a=teptau bãrba\ii.
COPILUL
TERIBIL
Poate nu face sã-l mai a=tep\i, Dumitro?
Cum sã nu vinã, femeie!
Poate nu face sã-l mai a=tep\i, Sofico!
Cum sã nu vinã, surato?!
Poate nu face sã-l mai a=tep\i, Anico! H
Cum sã nu vinã, Ioane,
NICOLAE
ESINENCU
Iubea atât de mult vi\a de vie!
***
Tata zice: %%
Când pui parul în pãmânt,
Sã-l ba\i astfel încât
Vântul sã nu ia casa.
Tata zice:
Când pui piatra în perete,
S-o a=ezi astfel încât
Apa sã n-o ia.
Tata zice:
Când ridici acoperi=ul casei,
Leagã-l astfel încât
Timpul sã nu ia casa.
Pune tata olane pe casã!
***
Ne a=ezãm casele pe dealuri,
Astfel sã ne putem vedea mai bine.
+i strigãm de pe deal:
Bunã ziua, lele Mari\ã!
COPILUL
TERIBIL
Bunã ziua, nene Ioane!

Pofti\i la nunta noastrã, lele Mari\ã!
Pofti\i la nunta noastrã, nene Ion!
H +i de pe celãlalt deal:
Bunã ziua, lele Soficã!
NICOLAE
ESINENCU
Bunã ziua, nene Nicã!

Pofti\i la cumãtria noastrã, lele Soficã!
Pofti\i la cumãtria noastrã, nene Nicã!
%& +i de pe alt deal:
Nene Ioane =i lele Marie,
Da\i-mi fata de so\ie!
Se uitã nenea Ion la fatã.
Se uitã lelea Mãria la flãcãu.
|ãranul mai întâi
Ar vrea sã =tie cui dã fata.
Copila lui
A fost crescutã cum trebuie, pãzitã,
Taman bunã acum sã fie iubitã.
Atât cã ar vrea sã =tie
Cui încredin\eazã fata.
Iar cât prive=te nunta, el, mirele,
Sã nu-=i facã griji,
Mesele vor fi încãrcate cu pâine =i vin.
Oaspe\i vor fi satele din împrejurimi.
Atât cã acum ar vrea sã =tie
Cui dãruie=te fata.
Mirele râde, ia fata
COPILUL
TERIBIL
+i îi spune socrului =i soacrei
Sã nu-=i batã capul,
Cãci totul e gata.
+i masa e încãrcatã de bucate,
+i oaspe\ii sunt în drum,
H
Atât doar cã mireasa
NICOLAE
ESINENCU
Sã mai aibã ceva de spus.
Nu, mireasa n-are nimic de spus.
Mireasa pleacã ochii!
%'
***
Prietenul tatei s-a întors
Din rãzboiul cu neam\ul
Numai cu un picior.
Tata coboarã dealul,
Trece valea,
Urcã dealul,
+i se opre=te lângã tufa de vie,
Unde se cãzne=te fostul sãu camarad de arme,
Anton-invalidul,
+i-i ia vi\a din mâini:
Antoane, mai odihne=te-te, frate!
Eu nu =tiam când
Avea sã se întoarcã bãrbatul,
Zice mama,
Dar =tiam: dacã nu se va stinge
Focul nostru,
El se va întoarce!
COPILUL
|ineam vi\a de vie!

TERIBIL
Cu palmele o \ineam,
Cu gura o \ineam,
H Cu picioarele o \ineam,
}n genunchi o \ineam,
}n lacrimi o \ineam,
NICOLAE
ESINENCU
Pe frig o \ineam,
Pe ploaie o \ineam...
Trebuia sã ardã
+i el focul casei noastre!
& Ardea!
Arde!
Femei ale acestui pãmânt,
Sã ardã
Focurile caselor noastre!
+i ele ard!
***
Stelele de deasupra noastrã
Sunt =i ele ni=te capete de vi\ã de vie,
Tãiate =i scãpate în cer...
Ce de-a risipã!
Ne-am înconjurat cu vie
Ca stupul cu albine.
Ne-am înconjurat cu vie
Ca Luna cu stele!
COPILUL
TERIBIL
A=a îl vãd pe tatãl meu:
Cu o mânã \ine vi\a de vie,
Cu genunchii ulciorul,
Cu altã mânã mã ajutã pe mine
Sã \in vi\a mea de vie! H
NICOLAE
ESINENCU
Cu încetul
Ne-am contopit de nu ne mai cunoa=tem:
Ion, Mãria, Gheorghe, Alexandra,
Frunzã, vi\ã, rãvac, cep, deal, Ileana,
Tudor, Petre, Vieru, vie, harag, Constantin, &
Dumitra, Ilinca, coardã, bobi\ã, strugure...
***
Vecinul
+i prietenul tatei
S-a apucat =i el sã-=i ridice casã.
Ce vrei sã faci, Antoane? întreabã tata.
+i cum întreabã, se treze=te cãrând piatrã.
Ce vrei sã faci, Antoane? întreabã mama.
+i cum întreabã, se treze=te
Cãrând lut
În bãtãtura casei lui Anton.
Trebuie ajutat omul.
Trebuie sã ne ajutãm.
Ne ajutãm.
***
COPILUL
TERIBIL
Pe =tergarele noastre
Se vãd rândurile de vie.
H }n viile noastre
Se vãd rândurile
NICOLAE
ESINENCU
De pe =tergarele noastre!
Pe por\ile noastre
Sunt tãiate în lemn
&
Douã inimi.
Douã inimi
Un destin.
Inima lui Ion =i inima Mariei.
Inima lui Tudor =i inima Ioanei.
Inima lui Anton =i inima Ilincãi.
Inimi.
***
Pragul
Locul unde se topesc
Toate dorurile noastre.
Casa cea mare
Speran\a noastrã.
Femeile noastre
Au în\eles de mult
Bãrba\ii lor fãrã pâine =i iubire
Nu vor putea trãi.
COPILUL
TERIBIL
Femeile noastre
Coc pâine pe frunzã de vie
+i, luminate ca pâinea,
Mereu a=teaptã întoarcerea H
Bãrba\ilor!
NICOLAE
ESINENCU
Copiii no=tri
Sunt legãna\i =i crescu\i
Pe vi\ã de vie:
Se leagã douã vi\e de doi copaci &!
+i la mijloc
Se pune
O frunzã de vie!
Punem vie.
Pe deal punem vie.
Pe vale punem vie.
La poartã punem vie.
Lângã prag punem vie.
Punem vie.
Memoriza\i cele mai fenomenale
Soiuri de vi\ã ale acestui pãmânt:
Busuioacã, Cudercã, Rarã neagrã. Coarnã, Feteascã.
Memoriza\i vinurile noastre:
Ciumai, Cabernet, Ro=u de Purcari,
Negru de Purcari, Primãvara, Feteasca,
Muscat, Risling, Lidia...
COPILUL
TERIBIL
Acum memoriza\i =i localitã\ile

Care au grijã
De aceastã mare avu\ie na\ionalã:
H Orhei, Nisporeni, Telene=ti,
Ungheni, Cãlãra=i, Hânce=ti,
Cimi=lia, Cahul, Vulcãne=ti =i altele.
NICOLAE
ESINENCU
***
Fierberea vinului
&" E ca na=terea la femei.
Bãrba\i încãrca\i de pãmânt =i soare
A=teaptã cu fruntea în palme
Fierberea vinului.
O zi a=teaptã, douã,
Trei, patru,
Cinci a=teaptã...
A fiert!
Auzi\i, a fiert vinul!
Gospodarul
Cu o cãldare de vin neumblat
+i cu o cãnã\uie în mânã
St[ lângã poartã.
Gusta\i!
Ioane, cum e vinul meu?!
Scridoane, cum e vinul meu?!
Filimoane, cum e vinul meu?!
+i lumea gustã.
Vecinii gustã.
Sãtenii gustã.
Oaspe\ii gustã.
COPILUL
TERIBIL
Gusta\i!
Se zice cã =i regina Angliei
Se-nfruptã din vinul nostru.
Sã se-nfrupte! H
Toatã lumea sã se-nfrupte!
NICOLAE
ESINENCU
Din toate \ãrile
+i de pe toate continentele!
}n galeriile subterane,
}n pivni\ele din Cricova, &#
Sunt rezervele noastre de vin.
Gusta\i, oameni buni!
Tot neamul nostru
Poartã
Semnul vi\ei de vie
Artere,
Cum le-ar spune savan\ii.
}n casele noastre,
}n strat de luminã,
Se pãstreazã
Scrisul nostru Neculce, Negruzzi,
Alecsandri, Creangã, Eminescu,
Peste care se pun noi straturi de luminã...
Din vãi în vãi,
De pe dealuri pe dealuri,
Cu baladele =i doinele în traistã
Am ajuns pânã azi!
Cântãm vi\a de vie.
COPILUL
TERIBIL
Î=i prinde podgoreanul vi\a de bra\,

Pune capul pe o frunzã
H +i când începe a cânta,
Lumineazã luna,
Lumineazã soarele,
NICOLAE
ESINENCU
Se aprind stelele!
S-a vestit cã eu caut o fatã
Printre fetele podgorenilor.
&$ Fetele podgorenilor râd.
Fug, se ascund pe dupã tufe,
De unde ies cu sânii
Mai grei decât strugurii.
Mã clatin de lumina fe\elor lor!
Nimeni din neamul meu n-a =tiut carte
+i acum, întors acasã,
Caut o fatã printre fetele podgorenilor.
Acum, iubita mea, intrã în casa noastrã,
Sã-\i prezint pãrin\ii mei:
Acesta-i tatãl meu,
Aceasta-i mama mea,
Ace=tia-s fra\ii
+i acestea-s surorile mele.
Tatã, asta este mireasa mea.
Mamã, asta este mireasa mea.
Fra\i =i surori,
Asta este cumnata voastr[!
COPILUL
Ridic[ privirile, drag[,
TERIBIL
Asta este casa ta!
H
Stau în genunchi lângã tufa de vie,
Tu cazi în genunchi, alãturi, jurãm:
Ochii mei sã nu cunoascã al\i ochi,
Gura mea sã nu cunoascã altã gurã.
NICOLAE
ESINENCU
Gura mea n-o sã cunoascã altã gur[,
Ochii mei n-or sã cunoascã al\i ochi!
Pune\i vi\ã de vie,
Cât mai multã vi\ã de vie! &%
Esen\ialul e
Sã nu scãpãm vi\a de vie
Înapoi
În pãmânt!
Cât buneii se odihnesc,
Vi\a trece în mâinile ta\ilor.
Când obosesc ta\ii,
Vi\a trece în mâinile noastre,
Ale copiilor!
Batem pari tari
+i ridicãm vi\a de vie,
Tot mai sus =i mai sus.
Se leagãnã sub soare
Vi\a de vie!
COPILUL
Ca poama sã fie mai dulce,

TERIBIL
Cãutãm sã punem via

Cu fa\a la soare.
H Ca poama sã fie =i mai dulce,

Cãutãm sã-ntoarcem dealurile
Cu fa\a spre soare.
NICOLAE
ESINENCU
Nu-i deal în Moldova, zic,

Pe care nu cre=te vi\a de vie.
+i punem pretutindeni vie.
&& Pe dealul Ioanei,
Pe dealul Galben,
Pe dealul lui Sturza...
+i strugurii se fac
Cât copiii,
+i copiii se fac
Cât dealurile.
***
Eram pe frontul de asfin\it, zice tata,
Era ultimul atac, stãteam într-o tran=ee,
Laolaltã cu al\i osta=i de pe alte meleaguri,
Când am visat cã se fãcuse primãvarã, iar acolo,
Acasã, n-avea cine sã cur[\e vi\a de vie!
+i atunci, zice tata, am în\eles
Cã voi scãpa
+i din atacul cela!
Vi\a de vie
Lãcrima
COPILUL
TERIBIL
În a=teptarea tatei.
Ai, îmi ard palmele,
Strigã fecioara lui Dominte,
+i se face cã scapã vi\a.
Sare feciorul Mariei,
H
NICOLAE
ESINENCU
Cu o mânã îi ia vi\a,
Cu alta
De mijloc o prinde!
Femeilor noastre
&'
Le plac inelele,
+i bãrba\ii
Ziua întreagã
Fac inele
Din vi\ã de vie,
Pentru ele:
Inel pe deget,
Inel pe gleznã,
Inel pe bra\e,
Pe sâni inel
+i, la fel,
Pe mijloc
Inel!
Sora mea mai micã
Se duce la tufa de vie
+i-=i încarcã poala cu struguri
De luminã.
Bãiatul mai mic al mãhãleanului,
Ticã de-i zice,
Cautã struguri mari =i cop\i
COPILUL
TERIBIL
+i, cum îi gãse=te,

Îi tot clãde=te
Surorii în poalã.
H Din neamul lui Gheorghe |apu
A rãmas numai un fiu,
Hâncu!
NICOLAE
ESINENCU
|inea Hâncu vi\a de vie

+i striga.
' Sora mea mai mare i-a auzit strigãtul

+i-a alergat în deal la vie.
Mai albe=te o casã pe deal!
Unde se nimere=te
Câte o vi\ã
Greu de tras din adâncuri,
Acolo se adunã în grabã
Mai multã lume,
Acolo apar mai târziu
Case.
Casã lângã casã,
Casã lângã casã,
Casã lângã casã
Sat moldovenesc.
Sat lângã sat,
Sat lângã sat,
Sat lângã sat
COPILUL
Ve=nicie.
TERIBIL
Vânturile
N-o sã ne mi=te din loc.
Ploile
Timpurile
H
NICOLAE
ESINENCU
Sate!
Punem vi\ã de vie.
Pe deal punem vie. '
Pe vale punem vie.
La poartã punem vie.
Lângã gard punem vie.
Lângã prag punem vie.
În asfalt punem vie.
Punem vie.
***
O, iubita mea,
Nu mã întreba
Cu ce mã ocup,
Când lipsesc atâta timp
De lângã tine.
Adun frunzã de vie
Sã fac din ea foi de carte,
Rup vi\a de vie
+i fac rânduri de carte!
COPILUL
TERIBIL
Mã trezesc diminea\a
+i trimit copilul mai mare la vie,
H Mã trezesc diminea\a
+i trimit copilul mai mic la vie.
NICOLAE
ESINENCU
+i pornesc =i eu la vie.
To\i spre vie!
Bunica punea
'
Pe mormântul strabunelului
Flori.
Pe mormântul turcului
Arunca foc!
Mama aruncã
Pe mormântul neam\ului
Foc.
Pe mormântul bunelului
Pune flori!
Seara coborâm de pe dealuri
Spre casele
Unde cu u=ile deschise
Ne a=teaptã nevestele noastre.
U=a de luminã
+tergarul de luminã.
Masa de luminã.
Patul de luminã.
Cãmã=ile de luminã.
Mama de luminã.
Totul e de luminã!
COPILUL
TERIBIL
O, dar asearã peste plai
S-a auzit un rãcnet.
Asta înseamnã:
Cuiva i-a lunecat vi\a din mâini.
H
NICOLAE
ESINENCU
O, femei ale acestui pãmânt,
Va trebui sã mai na=te\i!
***
'!
Teascul acest urs
Care strânge poama la piept
Ca pe-o femeie!
Dar mai înainte de teasc,
Avem grijã de butoi,
Mai multe zile în =ir
Cãutãm stejarul bun
Prin desi=ul codrului.
Când îl gãsim,
Îl hãituim ca pe un lup cu strigãte
+i-l tragem din codru
Ca pe-o fiarã ucisã.
Acum o sã-l \inem la soare,
De soare sã se sature,
Îl \inem la soare,
Pânã vine me=terul =i pune palma pe el.
Din doage iese apoi
O micã planetã
Planeta Butoi!
COPILUL
TERIBIL
***
Drumurile
H Sunt =i ele vi\[ de vie.

De la Ion duc la Gheorghe,
De la Gheorghe duc la Costache,
NICOLAE
ESINENCU
De la Costache duc la Xenofont,

De la Xenofont duc la +tefan,
De la +tefan duce la Tudor,
+i tot a=a duc
'" De la om
La om,
De la prag
La prag,
De la casã
La casã,
Pe dupã garduri,
Pe dupã fântâni,
P`n[ ies din sat.
+i cum ies din sat
Se reped la alt sat.
+i tot a=a.
De pe deal,
Pe vale,
De pe vale
Pe deal
Aleargã
Drumurile
Prin care curg
Vie\ile noastre,
Ca seva
COPILUL
TERIBIL
Prin vi\a de vie!
Fi\i aten\i
+i ve\i observa
Cã toate drumurile încep H
În ograda \ãranului!
NICOLAE
ESINENCU
Lung e cât drumul
Rândul de vi\ã de vie.
Rândul de vi\ã de vie
E lung '#
Cât gândul!
Femeile zic:
Dacã n-ar fi bãrba\ii,
Nu =tim cum ar fi viile noastre.
Bãrba\ii zic:
Dacã n-ar fi femeile,
Nu =tim cum ar fi viile noastre!
Prietenul de rãzboi, Anton,
Face ce face =i iar vine la tata.
Noi, Gavrile, zice el,
Am scãpat cu via\ã,
Dar mul\i nu s-au întors,
+i se uitã la noi prietenul tatei.
O, zice el, mãcar ei sã nu =tie
Ce ]nseamn[ rãzboi! +i când zice ei,
Prietenul tatei
Se uitã la noi,
Copiii!
COPILUL
TERIBIL
***
Când la noi se na=te un copil,
H El este stropit
Cu o lacrimã
Din lumina
NICOLAE
ESINENCU
Vi\ei de vie!
Îl stropim cu luminã
Vi\ei de vie,
'$ Îl ridicãm deasupra capului
+i-i strigãm numele:
Ion, Marie...
Se zice cã =i cetã\ile strãmo=ilor
Erau legate cu vi\ã de vie!
Au rezistat
Cetatea Soroca,
Cetatea Bender,
Cetatea Hotin!
De mult au în\eles un lucru moldovenii
+i nu-l uitã nici pentru o clipã:
Ori noi tragem vi\a de vie din pãmânt,
Ori vi\a ne trage pe noi!
Ca sã nu uitãm gustul pâinii,
Printre planta\iile de vii
Semãnãm grâu.
Printre lanurile de grâu
Punem meri,
Ca sã nu uitãm
Copacul din noi!
COPILUL
TERIBIL
Dacã te-ai rãtãcit
În lumea asta mare,
Nu te întrista.
Apucã-te de o vi\ã de vie
+i ea neapãrat
H
NICOLAE
ESINENCU
Te va duce
În pragul
Casei pãrinte=ti!
Am întâlnit moldoveni
'%
În stepele Kazahstanului.
Ce face\i? i-am întrebat.
Cre=tem vi\[ de vie, mi-au rãspuns.
În depãrtatul Altai.
În vânturile albe ale Sahalinului.
Rãtãci\i în strãinãtate.
Ce face\i? am întrebat.
Cre=tem vi\a de vie, mi-au rãspuns.
Sunt legat
De vi\a de vie
Care vine din pãmânt
COPILUL
TERIBIL
+i trece
Prin tot corpul meu,
H
De la talpã
Pânã la cre=tet.
Vinurile noastre
NICOLAE
ESINENCU
Reflectã
Caracteristicile noastre:
Culoare, consisten\ã, gust,
Miros =i, în sfâr=it,
'& Caracter.
Mã uit la dealurile Moldovei
+i acolo vãd
Podgorenii!
Casã lângã casã
Sat,
Sat lângã sat
Ve=nicie.
Se gãse=te câte unul
Care aruncã vi\a de vie
+i porne=te
}n lume.
Nimeni
Pânã astãzi
Nu-i =tie
De urmã,
De nume!
+tiu: dacã mor eu,
Moare =i vi\a de vie.
COPILUL
TERIBIL
+tiu: dacã moare Vi\a,
Nu mai sunt nici eu!
Suntem vi\ã de vie.
Ne fotografiem:
H
NICOLAE
ESINENCU
Lângã poala dealului,
Lângã tufa de vie,
Lângã teasc,
Lângã butoi,
În fa\a casei, ''
În fa\a por\ii,
Lângã fântânã
+i a=a rãmânem
Lângã poalele dealului,
Lângã tufa de vie,
Lângã teasc,
Lângã butoi,
În fa\a casei,
În fa\a por\ii,
Lângã fântânã;
Mire =i mireasã,
Tatã =i mamã,
Bunel =i bunicã,
Mamã =i fiu,
Tatã =i fiicã.
Ne fotografiem.
Vier
Înviere.
COPILUL
TERIBIL
Ne statornicim pe dealuri,
Iar dealurile le încolãcim strâns
Cu vi\ã de vie.
H Stãm pe dealuri
+i de pe dealuri
NICOLAE
ESINENCU
Ne cântãm
Nemurirea.
Intrãm în toamnã

+i plaiul se leagãnã de luminã.
În pragul casei noastre,
De pretutindeni, încep sã se adune
Oaspe\i, neamurile noastre,
Cu cimburel în bra\e, cu mentã, cu crizanteme,
Cu struguri grei...
+i, cum vin,
Tot intrã pe poartã
+i ograda noastrã se lumineazã
Tot mai tare
+i mai tare!
O, mamã, arde ceva acolo pe deal!
Vi\a de vie, fiule.
O, mamã, arde ceva în mine!
Vi\a de vie, fiule!
Diminea\a =i seara,
Ziua =i noaptea,
COPILUL
Pe deal =i pe vale,
TERIBIL
Aproape =i departe
Numai focuri.
Focurile Moldovei!
Ne clãtin[m
H
De luminã.
NICOLAE
ESINENCU
+i uite cã s-a terminat culesul,
Mic =i mare,
Fete =i flãcãi,
Bãtrân =i bãtrânã,
Ridicãm pe umeri
Co=uri încãrcate cu luminã
+i coborâm în vãi.
+i tot a=a,
Din an în an,
De-o ve=nicie!
CÃLÃTORIE RATAT{
Clar,
O sãptãmânã pe Lunã
l-ar prinde bine so\iei,
Dar nu-mi spune
+i pace.
E supãratã
Se-ntoarce cu fa\a spre Lunã.
E obositã
O chem sã facem dragoste
COPILUL
TERIBIL

O-n\eleg,
Vrea sã se odihneascã =i ea
H Mãcar câteva zile

Departe de noi, pe Lunã.
S-a sãturat =i ea
NICOLAE
ESINENCU
S[ fac[ mãmãligã zilnic,

Pentru =ase guri sparte.
Ce mai
Are nevoie de întremare.

Vãzând cã nu se poate hotãrî
Sã-mi spunã dorin\a,
O iau prin surprindere:
Pleacã mâine, îi spun.
Chiar mâine? se mirã ea.
Atunci poimâine, zic eu.
Bine, zice, plec poimâine.
+i ne spalã cu iarbã,
Ne freacã cu nisip.
N-ar putea sta pe Lunã, zice ea,
Fãrã sã ne =tie cura\i ca osul.
Spalã hainele de pe noi,
Apoi ne lustruie=te
Ghetele,
Ne coase bumbii la haine,
Ne face =apte mãmãligu\e
Sã le avem pentru =apte zile,
Calde, învelite
În frunze de bostan.
Ne mai =i tunde
Ca sã ne poatã de pe Lunã, zice,
COPILUL
TERIBIL
Deosebi de tufari,
+i tot a=a.
H
A venit =i ziua fixat[.
Azi pleci? o întreb.
Chiar azi? se mirã.
NICOLAE
ESINENCU
Atunci mâine, zic.
Bine, plec mâine, zice.
+i mãturã ograda,
Aduce un ciubãr cu apã, !
Sã ne ghilosim, zice,
Dacã o fi cald
+i ne-a coace soarele.
Culege =i o poalã
De prune,
Asta ca sã nu umblãm prin copaci,
Gãse=te =i o a\ã,
S-avem cu ce tãia
Mãmãligu\ele.
Pe scurt,
Mâinile nu-i stau
Pânã nu se lumineazã iar.
Gata, azi pleci, zic,
Avem de toate: pleacã.
Singurã? se sperie ea.
Se uitã îngrozitã la Lunã.
Fãrã mine, =tiu,
N-o sã plece pe Lunã,
O sã-i fie trist
COPILUL
TERIBIL
N-o sã aibã cu cine se certa.

Bine, zic, merg =i eu.
H
Atunci sã-\i croiesc
O cãma=ã, sare so\ia.
Pentru ce-mi trebuie mie
Cãma=ã pe Lunã?
NICOLAE
ESINENCU
D-apoi lumea întreagã

O sã ne priveascã de jos.
Eu nu mã duc pe Lunã
Sã m[ priveasc[ lumea,
"
O sã stãm
O sãptãmânã dupã o piatrã lunarã,
O sã ne bronzãm cu pielea goalã, zic.
Dar dacã încep vânturile lunare?
Mã \ine din scurt
So\ia.
Sãptãmâna asta
Nu se prevãd... Mergem!
Mergem, zice so\ia,
Dar îmi pune în geamantan
O cãma=ã nouã,
Ba douã,
+i douã perechi de pantofi,
+i patru cravate,
+i douã pãlãrii,
+i cremã de ghete,
Ro=ie =i neagrã,
Pastã de din\i,
Periu\ã,
Apã de colonie,
COPILUL
TERIBIL
+tergar pentru fa\ã,
+tergar pentru picioare.
H
Nu încape
Totul într-un geamantan,
Mai scoate un geamantan,
Apoi ]nc[ un geamantan,
NICOLAE
ESINENCU
+i ]nc[ un geamantan.
Parcã suntem gata de plecare.
Dar pe cel mic, zice deodatã so\ia, #
}l lãsãm cu ceilal\i?!
Îl lãsãm.
Dar dacã o sã-i fie sete?
O sã-i dea
Ceilal\i sã bea, cã-s mari.
+i dacã o sã facã în pantaloni?
Nu se lasã so\ia.
Sã facã.
+i dacã o sã plângã dupã mine?
Bine, zic, îl luãm,
Numai sã plecãm mai repede.
Atunci
Sã luãm =i pentru dânsul ceva,
Zice so\ia
+i mai trage
Un geamantan de sub pat.
+i numaidecât
Sã nu uite biberonul.
+i numaidecât
COPILUL
TERIBIL
Sã nu uite oala de noapte,

+i numaidecât
Sã nu uite pãtucul,
H +i cãruciorul,
+i scrânciobul,
+i capra!
NICOLAE
ESINENCU
Care caprã? sar eu ars.

D-apoi lapte
Proaspãt
$ De unde o sã luãm
Ca sã-l hrãnim pe cel mic?
O sã trãiascã
Copilul, rãcnesc eu,
O sãptãmânã =i fãrã lapte.
O sãptãmânã?
Fãrã lapte? se uitã so\ia
Cu ochi mari la mine.
Are dreptate, îmi zic,
Va trebui
Sã luãm =i capra pe Lunã,
Un copil mic o sãptãmânã
Fãrã lapte,
Nu-i glumã.
Bine, luãm =i capra,
Dar plecãm imediat, strig,
+i mã-ncarc cu geamantane.
Plecãm imediat, zice so\ia,
Dar sã luãm =i coteiul cu noi.
COPILUL
TERIBIL
La ce-\i trebuie
+i coteiul pe Lunã?
Mã strofolesc eu.
Sã vã spun drept,
Gâlgâia nerãbdarea în mine. H
Apoi el, coteiul,
NICOLAE
ESINENCU
Duce la pãscut Capra.
Cine va pa=te capra pe Lunã?
Clar,
Eu nu mã duc %
Sã pasc capra pe Lunã
+i nici so\ia n-o s-o pascã.
Luãm =i coteiul pe Lunã, zic,
Cã altã ie=ire nu am.
Dar tot eu zic:
+i ceilal\i doi copii
Sã rãmânã singuri?
Fãrã caprã,
Nepãzi\i de cotei?
La asta
Mã gândeam =i eu, zice so\ia,
Noi sã stãm pe Lunã,
Iar ei, sãrmanii,
Sã =adã aici
Singurei, pe Pãmânt,
Sã se tot ca=te
Cum ne odihnim noi pe Lunã?!
Ce-o sã zicã lumea?!
COPILUL
TERIBIL
Ce-o sã creadã copiii despre noi?

+i-apoi odihnã
O sã avem noi pe Lunã,
H Când
O sã =tim c[ pe P[m`nt
Au r[mas copiii?!
NICOLAE
ESINENCU
O sã faci ce-o sã faci,

+i tot o sã te zgâie=ti la Pãmânt.
Dar
Va trebui, zic eu atunci,
&
Sã mai luãm =i alte bulendre.
+i alte bulendre, zice so\ia,
+i alte paturi,
+i alte saltele,
Cel pu\in, patru paturi
+i patru perne,
+i-apoi cãr\ile sã nu uitãm,
Vacan\ã-vacan\ã,
Dar n-ar strica
Sã mai punem bãie\ii
Sã repete materia.
Da, zic eu,
Atunci va trebui sã luãm
+i paturile,
+i pernele,
+i bicicletele bãie\ilor,
+i ceaunul.
+i ceaunul, zice so\ia.
D-apoi cum altfel,
Acum
COPILUL
O sã fim cu to\ii pe Lunã!
TERIBIL
+i-mi tot spune so\ia
Ce sã mai luãm,
Ce sã nu uitãm,
Ce sã mai punem în geamantane,
+i ceea, =i ceea, =i cealaltã.
H
NICOLAE
ESINENCU
Da, zic eu, ai dreptate,
Ai dreptate, ai dreptate.
Tot zic,
Dar simt cã mai am
+i eu de spus ceva. '
Prind momentul când so\ia
Î=i trage pu\in rãsuflarea
+i trântesc:
Draga mea,
Acum ascultã ce-\i spun eu:
Se anuleazã cãlãtoria
Pe lunã
Gata!
VÂNÃTOAREA
Totul e foarte simplu.

Iei pu=ca din cui,
Iei punga cu pulbere
Uscatã de pe sobã,
Iei punga cu alice din cufãr,
Iei cutia cu cartu=e,
Pui cantitatea
Necesarã de pulbere în cartu=e,
Pui cantitatea
COPILUL
Necesarã de alice în cartu=e,

TERIBIL
Iei hulude\ul sau creionul

Cu care te scobe=ti în urechi,
H Înde=i bine
În cartu=e pulberea =i alicele,
Pui peste pulbere =i alice carton,
NICOLAE
ESINENCU
Pe care la fel
Îl presezi îndesat
Cu hulude\ul sau creionul
Cu care te scobe=ti în urechi,
Vâri cartu=ele pe rând
În cartu=ierã,
Î\i prinzi la brâu cartu=iera,
Împingi cu degetul arãtãtor
Un cartu= în \eava pu=tii,
Ie=i afarã în prag,
Vezi vrabia ciugulind pãsat,
Ridici pu=ca
+i tragi.
Sufli în \eava pu=tii,
Sco\i alt cartu= din cartu=ierã,
Bagi cartu=ul
La fel cu degetul în \eav[,
Ridici vrabia sfârtecatã,
O prinzi la cingãtoare
+i mergi mai departe.
Calci peste pãpãdie,
Te urinezi peste fluturele
Care dormiteazã
COPILUL
TERIBIL
Pe frunza de podbal,
Arunci mucul aprins de \igarã
}n cuibul pitpalacului,
Dai în parcela cu morcovi
De un iepure speriat,
H
Cu botul înro=it de morcovi,
NICOLAE
ESINENCU
Ridici pu=ca
+i tragi.

Sufli în \eava pu=tii,
Sco\i alt cartu=
Din cartu=ierã,
Îl împingi cu degetul
Pe \eava pu=tii,
Ridici urecheatul
Cu \easta zdrobitã,
Îl prinzi la cingãtoare
Calci peste un ou de =opârl[,
Strive=ti
Alt[ movilã de cârti\[,
Despici în douã tufa de mãce=,
Pisezi cochilia melcului,
Scuipi
În scorbura goalã a pupezei,
Arunci
Cu un broscoi într-o broascã,
Dai
În baltã peste un cocostârc
COPILUL
Cu aripa ruptã,
TERIBIL
Ridici pu=ca,
Îi vâri \eava pe gât
H +i tragi.
NICOLAE
ESINENCU
Sufli
În \eav[,
Sco\i
Alt cartu= din cartu=ierã,
Împingi
La fel cu degetul cartu=ul
În \eava pu=tii,
Ridici
Cocostârcul,
În gaura de \i=tar
Tragi douã focuri,
În vizuina vulpii
Tragi patru focuri,
Descarci aproape toate cartu=ele.
În plãtica
Care plute=te la suprafa\a apei.
Crapi cu patul pu=tii
Capul bursucului,
Puii de potârniche
Îi ucizi
Cu picioarele,
Strângi vânatul
COPILUL
(Vulpea, plãtica, bursucul, potârnichea),
TERIBIL
+i te întorci fluierând
Spre casã.
Treci un deal,
Treci o vale,
H
NICOLAE
ESINENCU
Mai treci un deal,
Mai treci o vale,
Deschizi poarta casei tale,
Deschizi u=a,
Arunci la picioarele so\iei vânatul, !
Î\i pupi copiii pe rând,
Ridici pu=ca,
Ape=i \eava pe tâmplã,
Tragi.
Pui pu=ca în cui
+i cazi.
MUZEUL VIITORULUI
Mi-a fost totdeauna,

Mare teamã
Cã n-o sã nimeresc
}n muzeu.
Am nimerit.
Iat[-m[ în muzeu.
Sunt fosilã.
Crocodili în jur nu-s.
COPILUL
TERIBIL
Elefan\i nu-s.
Iepuri nu-s.
+oareci nu-s.
H Gãini nu-s.
Mãce=ul nu se vede.
NICOLAE
ESINENCU
Barba-caprei nu se vede.
Albãstreaua nu se vede.
Sulfina nu se vede.
" Pe poli\e numai oameni.

Mai mari =i mai mici.
Pe timpuri,
Parcã eram cu to\ii mari,
Aici însã, pe poli\e,
Nu se =tie de ce,
Suntem cu to\ii mici,
Mici =i clasa\i pe poli\e.
Cumnatul st[ la volan.
+i socrul st[ la volan,
Fra\ii mei =i ei
Stau la volan.
Numai
Mama stã c-o scrisoare în mânã, iar
Tata rãcne=te sub o roatã
De ma=inã de mare tonaj.
Nu-mi vãd so\ia alãturi
+i nici copiii.
COPILUL
TERIBIL
Fie cã ei n-au dorit
Sã fie exponate de muzeu,
Fie cã încã n-au fost descoperi\i,
Fie cã au fost descoperi\i,
Dar s-a constatat H
Cã-s prea mul\i
NICOLAE
ESINENCU
+i n-o sã-ncapã în muzeu.
Pãcat, erau exemplare rare.
Ar fi putut doar înfrumuse\a
Muzeul.
+i-apoi =i eu m-a= fi sim\it #
Mai altfel în anturajul acesta
Unde, pe poli\e, vezi numai tipi
+i to\i st`nd la volan.
Volane,
Ghidoane,
Man=e,
Coarbe,
Ma=ini,
Avioane,
Motociclete,
Rachete.
To\i sunt în mi=care,
De=i nimeni nu se mi=cã,
Vasãzicã, au ajuns.
Am ajuns.
Fazani nu se vãd nicãieri.
Prepeli\e nu se vãd nicãieri.
COPILUL
TERIBIL
Ciocârlii nu se vãd nicãieri.

Pitulicea nu se vede nicãieri.
H Oameni în ma=ini.
+i printre noi
NICOLAE
ESINENCU
Ni=te fiin\e se mi=cã.

N-ai zice cã-s oameni,
Seamãnã cu oamenii,
Rãsuflã.
$ Ghidul
}i tot poartã printre poli\e,
Dar turi=tii fac ce fac
+i iar rãmân în urmã.
Ba ici, ba colo pipãie volanele,
Ba chiar se =i urcã
În câte o ma=inã, strâng volanul
Între genunchi =i-ncep sã dârdâie.
Lângã socru-meu ghidul nu se opre=te,
Prea încruntatã e fruntea socrului
+i prea tare strânge în mâini
Volanul. Ghidul îl lasã în pace
Nu vrea sã-l sustragã,
Sã nu-l bage
În accident.
Turi=tii dispar, apoi iar apar,
Ghidul le explicã câte ceva,
Dar majoritatea, cum am spus,
Rãmân în urma ghidului,
COPILUL
TERIBIL
Se abat pe lângã volanele exponatelor
De pe poli\e.
Se urcã =i ei pe poli\e,
În ma=ini, smucesc
Din mâinile stãpânilor H
Volanele,
NICOLAE
ESINENCU
Încep sã dârdâie.
Dintre to\i turi=tii,
Un tip revine zilnic în muzeu,
+i când nu e nimeni în preajmã %
Se apropie de mine,
M[ prive=te lung,
Îmi trece cu degetul pe ochi,
Pe nas, gurã, piept.
E vreun strãnepot?
E vreun rãs-rãs-strãnepot?
Vreun rãs-rãs-rãs-strãnepot?
Vrea sã-mi comunice ceva?
Vrea sã-i comunic ceva?
Îi dau peste mânã,
El =i-o retrage,
Dar iar o duce la ochii mei,
La nasul meu,
COPILUL
La buzele mele.
TERIBIL
Nu cumva are de gând

Sã mã fure?
H Sã nu-ndrãzneascã,
Cã rãcnesc!
NICOLAE
ESINENCU
Socrul, uite-l,
Se =i bate cu unul
Care vrea sã-i smuceascã din mânã
& Volanul!
Poftim, =i lângã alte volane
Se dã luptã înver=unatã.
Spre searã se ridicã în muzeu
Un asemenea tãrãboi,
Încât aproape totdeauna,
Pe nea=teptate, începe sã batã
Pripit toaca paznicului
De la ie=irea din muzeu,
COPILUL
TERIBIL
Anun\ând astfel
Cã excursia a luat sfâr=it.
Turi=tii dispar în grabã,
+i noi iar rãmânem singuri
Pe poli\e =i la volane, H
Lini=ti\i =i bucuro=i
NICOLAE
ESINENCU
C-am ajuns
În muzeu.
Mai greu, mi se pare,
Îi vine tatei, '
Care rãcne=te sub roata ceea
De automobil de mare tonaj.
VIZITÃ
M-am sãturat
Sã tot primim oaspe\i,
Ia sã ne mai ducem =i noi
La cineva în vizit[.
Te-ai îmbrãcat?
De ce degeaba te-ai îmbrãcat?
Sã n-avem, adicã,
La cine ne duce?
Ia dã lista ceea de cuno=tin\e.
COPILUL
TERIBIL
A=a, sã-i luãm la rând.

La A, ai dreptate,
H Nu ne putem duce.
Ace=tia toatã ziua
Stau cu ochiul în vizor
NICOLAE
ESINENCU
+i deschid u=a numai copiilor lor.

+i la B nu ne putem duce.
Ace=tia, cum vãd cã intrãm,
Încep sã se batã.
+i la L nu ne putem duce.
De câte ori treci pe la el,
De-atâtea ori î\i cere bani.
+i P nu-s de noi.
Cum te vãd, te roagã
Sã le aju\i sã se despartã.
La |, de câte ori am trecut,
De atâtea ori erau bolnavi,
Cum apari, cum se-ntind în pat.
La U nu ne putem duce.
La ace=tia, de câte ori
Intri în casã,
De atâtea ori
Îi gãse=ti gata de plecare.
La S, de=i încã nimic
N-a ie=it din mâinile lui,
COPILUL
TERIBIL
De câte ori vii,
Totdeauna e ocupat.
Nici la E nu ne putem duce.
Cum intri, cum \i-aratã H
Linguri\ele =i furculi\ele de aur.
NICOLAE
ESINENCU
|i le tot aratã pânã ame\e=ti de foame.
+i nici la I n-ai ce cãuta.
Ace=tia, când te v[d,
Spun cã mãnâncã europene=te,
Te servesc c-un sfert de felie de pâine,
C-un sfert din por\ia de unt,
C-un sfert din coada de pe=te,
De=i, când vin la tine,
Mãnâncã \ãrãne=te.
Sã ne ducem la G,
Ace=tia iar o sã spunã cã a=teaptã oaspe\i.
Dac[ ne ducem la M,
O s-o punã pe nepo\ica lor
Iar sã ne cânte p`n ne-or ie=i ochii.
Sã ne ducem atunci la D,
Dar =i acesta ]\i d[
Atâtea ziare sã cite=ti, încât
O iei singur la fugã.
COPILUL
TERIBIL
La rudele tale, dragã so\ie,

Nu ne ducem, cã nu ne cheamã,
H Iar la rudele mele nu ne putem duce,

Cã ne fugãresc.
Deci, într-adevãr
NICOLAE
ESINENCU
N-avem unde merge ]n vizit[.

Am mai putea merge doar la V,
Dar =i acela, cum apari,
}\i propune sã ne ducem

La cineva în vizit[.
+i asta, mi se pare, e toatã lista.
Ba nu, mai sunt =i pe verso câ\iva.
La Z nu-i chip sã mergem.
De câte ori te duci la el,
De-atâtea ori te pune
Sã-i speli podelele.
Dar cine mai e acest N?
A, mi-l amintesc, e cel cu zece copii
Care, cum te vede,
COPILUL
TERIBIL
Pune copiii sã \i se uite în urechi.
Mai rãmân T =i O.
La O nu mã duc nici în ruptul capului.
Cum apari la el, ochiul beteag
H
Îi fuge în fundul capului,
NICOLAE
ESINENCU
De unde te urmãre=te, te urmãre=te.
+i tot î=i suflã nasul.
Dar iatã la T ne-am putea duce.
Numai vezi mai întâi !
Cine sunã la u=ã.
Nu mai spune: T?!
PÃTÃRANIE
Pãtrã=el e foc!
A\i mai auzit a=a treabã
Vecinii lui se bat,
La dânsul în ogradã!
Bine, bre,
Dar pentru ce exist[ drum?
Bine, bre,
Dar pentru ce este o toloacã?!
COPILUL
TERIBIL
Bine, bre,
Dar pentru ce este un vârf de deal?!
Dar pentru ce sunt pustiurile?!
H +esurile?!
Pãdurile?!
A, drumul e strâmt pentru bãtaie?!
NICOLAE
ESINENCU
Toloaca e aratã?!
În pustiu vã e fricã?!
A=a vasãzicã?!
" Pãtrã=el e foc!
Ce, bre, el e tunsul-felegunsul
Ca sã dea toate peste dânsul?!
Când era la pãrin\i de-o =chioapã,
Vecinii s-au luat la bãtaie
+i l-a cãlcat vaca!
Apoi, când i-a murit tatãl
+i el a alergat în sat,
Lãsând în câmp plugul,
Vecinii s-au luat din nou la bãtaie
+i i-au rãsturnat
Co=ciugul!
Apoi, când a chitit =i el
O fatã bunã de însurãtoare,
Vecinii lui iar s-au luat la bãtaie
+i i-au fãcut de râs
Apoi, când s-au apucat cu nevasta
Sã facã =i ei în jurul lor un gard,
COPILUL
TERIBIL
O porti\ã,
Vecinii lui iar se iau
La bãtaie
+i-i fac gardul, poarta
Chisãli\ã!
H
NICOLAE
ESINENCU
Dar ce sã mai vorbim despre un pom?!
Dar ce sã mai vorbim
Despre un castravete?!
Cum îi vãd
În ograda lui Pãtrã=el în floare, #
Vecinii se încaierã
+i dã-i bãtaie, bãiete!
Bine, bre,
Dar pentru ce este un drum?!
Bine, bre,
Dar pentru ce este o toloacã?!
Bine, bre,
Dar pentru ce
Este un vârf de deal?!
Dar pentru ce sunt pustiurile?!
+esurile?!
Pãdurile?!
A, drumul e strâmt pentru bãtaie?!
Toloaca e aratã?!
În pustiuri vã e fricã?!
COPILUL
TERIBIL
A=a vasãzicã!
Dar de ce
Nu v-a\i bate la voi în ogradã,
H La o adicã?!
Unde sã-=i caute acum capra?!
Unde sã-=i caute acum gãinile?!
NICOLAE
ESINENCU
Unde sã-=i caute acum copiii?!

Dar nevasta?!
Ca sã nu mai vorbim de ogradã
Toatã-i neagrã!
$ Ce, bre, Pãtrã=el e tunsul-felegunsul
Ca sã dea toate peste dânsul?!
Uite unde e capra în copac!
Femeia, de fricã,
Stã ascunsã în poiat[!
Ie=i, femeie, de acolo odatã!...
Nu, frate.
A=a nu se mai poate,
+i-a zis ieri Pãtrã=el,
Nu mai lasã Pãtrã=el nimic
COPILUL
TERIBIL
Sã treacã de la el!
+i-a zis cã se va târî pe mâini,
Dar va gãsi o lege
+i pentru vecini!...
+i azi Pãtrã=el iar e foc!
H
NICOLAE
ESINENCU
A\i mai auzit a=a o treabã?!
Iar s-au luat la bãtaie vecinii
+i iar se bat
La Pãtrã=el
%
}n ogradã!
PARALE
Mã trezesc,
Iar grebla,
Greblez de trei-patru ori
Prin agradã
+i adun douã-trei cãpi\e de parale.
Mã pun pe prispã
Sã-mi mai fac o \igarã,
Iar nevasta se a=azã alãturi
Sã pãpu=eascã banii,
COPILUL
Când iar se aude vecinul Grigore.

TERIBIL
Bunã diminea\a, zice,

V-a\i trezit de-acum?!
H N-a\i putea
Sã-mi da\i ni=te parale?!
Parale, zic, de ce nu, poftim,
NICOLAE
ESINENCU
Ia grebla =i trage pe colo,

Pe lângã poartã, ai sã aduni...
D-ar nai putea, zice vecinul,
Sã greblez dumneta?
& Pe mine,
+tii,
Palmele mã gâdilã,
Când mã ating de greblã...
Vroiam sã fac o \igarã, zic,
Dar dacã pe dumneata
Te gâdilã palma, zic,
Am sã greblez eu, de ce nu, se poate.
Las la o parte ziarul =i tutunul,
+i iar iau grebla,
+i iar mã pun pe greblat parale,
Când iar se aude la poartã cineva
E un car cu boi:
Un omulean se apucã sã dejuge boii,
Iar altul aruncã drugii din car!
Aici e, zice cel ce dejugã boii,
+i începe a bate cu resteul în poartã!
Dar n-a\i mai fost? îi întreb eu.
Noi?! se mirã omulenii,
COPILUL
TERIBIL
Sã chiorâm, zic ei.
Jurã, dar vãd bine:
Opalca e plinã cu parale;
Sacul pe care au =ezut în car e
Plin cu parale. H
Mã uit la ro\i
NICOLAE
ESINENCU
Din parale sunt ro\ile carului,
Ro\ile =i încãl\ãrile drume\ilor...
Au mai fost, dar le deschid,
Cã iatã,
S-au apropiat de gard acum '
+i ni=te codane:
A= vrea sã-mi fac
O fustã din parale,
Zice una robustã,
O fustã cum e acum la modã,
O fustã
Cât o para de mare!
Dar cum stai
Cu sutienul? zic =i m[ uit
Drept ]n ochii ei.
Ea nu pleac[ ochii.
Cu sutienul? ]ntreab[ dumneaei
+i î=i potrive=te cu palmele sânii,
De fapt, zice,
Port mãrimea opt,
Ai putea
Sã gãse=ti o para a=a de mare?!
So\ia pãpu=e=te,
COPILUL
TERIBIL
Iar eu pun mâna pe greblã

+i mã dau pe dupã casã,
H
Pe unde paraua e mai mare.
Am sã mai trec,
Zice codana, robusta.
Îmi face cu ochiul
NICOLAE
ESINENCU
+i î=i cautã de drum...

Dumnezeule, dar iar vin fra\ii,
Fra\ii mei =i fra\ii so\iei mele,
Surorile mele
!
+i surorile so\iei mele,
Rudele apropiate
+i rudele îndepãrtate
+i to\i au saci,
To\i au buzunare
Gãurite!
To\i ]=i poart[ privirile
Prin ograda mea!
Se uit[
Numai la geamul casei mele!
+i to\i o \in mor\i=:
Grebleazã tu, zic, cã e=ti
Mai u=or la mânã!
+i pe deasupra m[ =i furã!
Fratele mai mare mã \ine
De vorbã la poartã,
Iar copiii lui, în spatele casei,
Smulg parale
Din strea=in[, le bagã în sân!
Sora so\iei, care parcã vrea
COPILUL
TERIBIL
Sã-=i jeleascã sora
Pentru munca ei atât de migãloasã,
H
Vârã pe ascuns,
Cu degetul mare de la picior,
Parale în sandale!
Celelalte rude vin
NICOLAE
ESINENCU
Cu acelea=i rugãmin\i,
Rugãmin\i de ieri,
De alaltãieri,
De ani: !
Dacã s-ar putea s[ le dea
Ni=te ruble
Mai mari!
Dacã s-ar putea
+i ni=te mãrun\i=!
Dacã nu mi-i cu supãrare,
Au sã mai vinã!
Dacã nu mi-i cu supãrare,
Au sã mai trimitã copilul,
Dupã ce a veni de la =coalã,
Dacã n-a= putea
Sã dau
Ceva
Parale
+i pentru cutare!
+i dacã n-a= putea
Sã le duc sacul cu parale
Pânã acasã!...
+i eu tot greblez:
COPILUL
TERIBIL
Prin fa\a casei,

Pe dupã casã,
Pe l`ngã poartã,
H Pe sub gard...
Dumnezeule,
Dar iatã cã drume\ii ceia cu carul,
NICOLAE
ESINENCU
Codanele
+i câteve ma=ini,
+i încã vreo câ\iva
Pe care încã nu i-am vãzut,
! +i vecinul iar vin!
Trag cu greble =i pe acoperi=ul casei,
Greblez =i pragul,
Desfac baloturile!
Na! zic.
Na! zic.
Na! zic.
Fratelui mai mare i-arunc =i grebla.
Nu-\i va mai trebui? mã-ntreabã.
Neapãrat
}mi va trebui, zic,
+i mã reped
La so\ia care st[ pe prispã,
COPILUL
TERIBIL
Îi smucesc sforile
+i paralele din mânã
+i arunc totul în urma rudelor:
Lua\i-le! strig,
+i le mai arunc =i baloturile.
H
Lua\i-le! strig,
NICOLAE
ESINENCU
Strig =i mã întorc acum
Destul de leni=tit
Cãtre so\ia
Gãlbejitã, de muncã.
Mã întorc cãtre dânsa =i-i zic: !!
Hai, nevastã, sã ne iubim!
FRÂNGHIA DE AUR
Ca sã nu-l scape pe tata

În bãtrâne\e,
Ca sã n-o scape pe mama
În tinere\e,
Mama =i tata
S-au legat cu o frânghie.
Du-te dup[ apã,
Îl trimite mama pe tata la fântânã,
+i-l \ine de frînghie.
Du-te la prã=it, îi spune mama tatei,
COPILUL
TERIBIL
+i-l \ine de frânghie.

Am poftã de pe=te, zice mama,
H +i-l \ine de frânghie.

Tata ajunge la fântânã,
Scoate apã, dar i se face dor
NICOLAE
ESINENCU
+i de-o \igarã,
Însã îl zgâl\âie frâghia mamei.
Tata ajunge ]n c`mp,
Prã=e=te cât prã=e=te,
!" Dar i se mai face poftã
+i de un pui de somn,
Însã frânghia mamei îl zgâl\âie.
Intrã tata în râu,
Prinde pe=te,
Dar ar vrea sã-=i scoatã din adânc
+i piatra scãpatã pe c`nd era copil,
Dar frânghia mamei îl zgâl\âie.
Tata se-ntoarce foc acasã.
Trei zile goge=te pe prispã,
Apoi o ia pe mama la
Trei parale.
Vreau sã mã duc
Sã-mi cumpãr o cãma=ã nouã,
Zice mama,
Dar tata o \ine de frânghie.
Ciorapii mi s-au rupt, zice mama,
Dar tata o \ine de frânghie.
La magazin, zice mama,
Au adus sandale albe,
COPILUL
TERIBIL
Tata ]ns[ chicote=te
+i nu slãbe=te frânghia.
H
Pânã la urmã, mama se lini=te=te,
Dar spre tata
Începe sã duhneascã bãtrâne\ea
+i el scoate \igara.
NICOLAE
ESINENCU
Du-te dup[ apã, îi spune mama,
Dar nu slãbe=te frânghia,
+i tot a=a.
Se întâmplã cã !#
Se mai rupe frânghia.
Cazuri rare, dar se-ntâmplã.
De exemplu,
Când între mama =i tata
A trecut
Un tractor,
O ma=inã,
Un diavol de copil
Pe-o bicicletã.
Ce mai vorbã,
Câte o femeie,
Câte un bãrbat,
S-a-ntâmplat doar.
Ce mai rãcnete a scos mama,
Ce mai înjurãturi a trântit tata,
Dar a sãrit la timp mama,
+i a sãrit la timp tata,
Au aninat capetele fr`nghiei,
COPILUL
TERIBIL
Le-au înnodat strâns, au cercat

Nodul
Cu din\ii,
H Dacã \ine,
+i iar au rãsuflat u=ura\i.
Dacã mor, chicote=te tata,
NICOLAE
ESINENCU
În mormânt,
Dar tot trag o \igarã.
Mama însã
Nici nu vrea sã-l audã pe tata,
!$ Apucã mai bine frânghia în mân[
+i-i spune
Sã-=i ia pofta de la asemenea gânduri.
+tiu cã rãmân fãrã cãma=ã, zice mama,
Dar nu las frânghia din mânã,
Numai sã vãd cã iese fum din pãmânt!...
Fumeazã-mã pe mine, zice mama,
+i nu d[ drumul la frânghie.
Cineva zice
Cã într-adevãr într-o zi cineva
La vãzut pe tata
|inând-o pe mama între degete
Ca pe-o \igarã
COPILUL
TERIBIL
+i, cicã, mama
Nu zicea nici un cuvânt.
Uite-i a=a,
Lega\i c-o frânghie,
Au ridicat o casã,
H
NICOLAE
ESINENCU
Au crescut zece copii
+i-ncã se mai \in
Strâs
Lega\i cu frânghia!
!%
GÂNDACUL
De douã zile
Lupt cu un gândac
Apãrut nu se =tie cum
Tocmai la etajul nouã.
De unde ai venit, frumosule,
Îl întreb, dar el nici nu se uitã la mine,
Urcã în grabã
Pe piciorul scaunului,
În grabã urcã pe piciorul mesei,
La fuguli\a pe lingurã
COPILUL
TERIBIL
+i se a=azã înaintea mea la masã.

Dã-te, pocitanie, jos
H
Cã te trãsnesc, zic,
Dar el nici nu se uitã la mine,
Se grozãve=te o datã
NICOLAE
ESINENCU
La mine
+i se apucã lacom
De bucate:
}n=facã din pâine,
!& Leorpãie=te din bor=,
Iar se avântã spre pâine,
Nu se lasã de farfurie.
La un moment dat
Îl vãd cã ridicã farfuria
La gurã,
Încât abia de-am putut
Sãri la o parte
Sã-mi salvez costumul.
Cu bor=ul, mi-am zis, m-am lãmurit.
Trec la mãsu\a micã
Sã-mi sorb cafelu\a
+i sã rãsfoiesc în voie ziarele.
Ehe, zic, când mi-l vãd
Pe nepoftitul musafir
Coborând în grabã
Pe piciorul mesei mari,
Alergând spre mãsu\a micã,
Ehe, zic, dacã mi te atingi
De cafelu\ã,
Ai =i sãrit în aer.
COPILUL
TERIBIL
Pe dracul,
Gândacul, apãrut nu se =tie cum
Tocmai la etajul nouã,
Trece fulgerãtor pe podele,
Se apuc[
H
NICOLAE
ESINENCU
De picioarele mãsu\ei mici
+i cât ai clipi
E pe mãsu\ã, înaintea mea:
Bea cafelu\ã,
Sloboade fum din \igarã !'
+i rãsfoie=te ziare.
Îl distrug, zic,
+i mã iau dupã dânsul.
Dar la început caut
Un ciocan sau altceva
De altoit, sãnãtos.
Mã fra\ilor,
Dar tot atunci
}l =i zãresc
Pe ticãlosul negru
Venind fulgerãtor
Cu ciocanul spre mine.
Dacã nu sãream într-o parte,
Azi eram mort.
Mã enervez atât de tare,
Încât îmi pierd vocea.
În loc sã rãcnesc la el,
Mã prind bâlbâindu-mã,
Rugându-l sã se ducã
COPILUL
TERIBIL
De unde a venit.
Dar crezi cã ai cui spune!
H Eu îi vorbesc,îl implor,
Cad =i în genunchi,
Dar el nici nu se uitã la mine
NICOLAE
ESINENCU
Cum s-a a=ezat la mãsu\a micã,

Soarbe cafelu\[,
Trage din \igara mea
+i rãsfoie=te ziarele.
" +i sã vede\i, le rãsfoie=te
Nemul\umit,
Le-aruncã când în stânga,
Când în dreapta,
Le trânte=te,
Fosãie supãrat
+i iar buchise=te
Ici =i colo.
El buchise=te, iar eu tremur
Lângã u=ã, în picioare:
S-o =terg din casã,
Sau sã mai a=tept?!
A=a am dus-o ieri toatã ziua.
Am vrut sã închid geamul
Venea o furtunã.
Eu închid geamul,
Iar el îl deschide;
Mã apuc sã deretic prin casã,
COPILUL
TERIBIL
Strâng gunoiul, de, îmi zic,
Mãcar atâta lucru sã fac =i eu
Pânã se întoarce so\ia.
Eu strâng gunoiul,
+i el, pãcãtosul negru, H
Îl aruncã, înadins
NICOLAE
ESINENCU
Îl împrã=tie.
}mbracã pijamaua mea,
Târâie ciupicii mei,
Fumeazã \igãrile mele.
Poartã cravata mea. "
Culmea a fost,
Când s-a lãsat noaptea.
So\ia se ]ntinde în pat
+i eu vreau sã mã culc lângã ea,
Dau sã mã culc lângã so\ie,
Iar el sare la mine,
Se ridicã în douã picioru=e
+i m[ \inte=te,
COPILUL
TERIBIL
Nu-mi dã voie
Sã mã apropii de pat.
Toatã noaptea am dormit afarã,
H La balcon.
Azi i-am declarat so\iei:
Dacã nu-l scoate
NICOLAE
ESINENCU
}n decurs de trei zile

Afarã, divor\[m,
Gata!
"
DRUMUL CAILOR
Am alungat caii pe Lunã.

Caii pasc în voie
În vãgãunile Lunii,
Eu mi-am pus
O bucatã de Lunã
Sub cap
+i închipui o scrisoare
So\iei.
COPILUL
TERIBIL
Nevastã dragã,
Am ajuns pe Lunã.
H
Pe Dealul Galben
N-am putut urca,
Pe Dealul Ro=u
N-am putut sui.
NICOLAE
ESINENCU
Pânã la deal caii au mers,
Dar mai departe
Au prins a da înapoi.
I-am bãtut cu frânghia, "!
I-am bãtut cu prãjina,
În zadar.
Iapa cea bãlaie
Din satul
Din cîmpie
A cãzut chiar
Sub poalele Dealului Galben.
Am rugat-o,
Am bãtut-o,
I-am dat pâine
Din pâinea coaptã de tine,
S-a uitat ]nl[crimat[ în ochii mei,
S-a uitat lung
+i-a spus cã nu vrea nimic
decât sã moarã pe Pãmânt.
Dar o sã gãsim iarbã, i-am spus,
Pe Lunã e multã iarbã, i-am spus,
Iarb[ pânã la burta calului, i-am spus,
COPILUL
Dar ea a zis
TERIBIL
Cã e târziu de-acum sã mai

Caute iarbã
H +i a închis ochii.
Am luat-o cu ceilal\i cai
Mai departe.
NICOLAE
ESINENCU
Trebuie sã fie un urcu= la cer,

Mi-am zis, trebuie sã fie
Pe undeva un urcu=.
+i i-am mânat spre muntele Ararat.
"" I-am mânat
Pe apa unui râu,
Altfel
Nu mai ajungem la trec[toare.
M-am udat pânã la piele.
Pãlãria =i traista
Mi le-au luat apele,
Ba =i prãjina
Mi-au luat-o apele,
Dar nu ma-m lãsat,
Cu cât mã urcam mai sus,
Cu atât râul se fãcea mai sub\ire,
Cu atât cerul îmi pãrea
Mai departe.
Caii,
Ce sã-\i spun de cai,
Vroiau sã urce,
Dar cum?!
Vroiau sã ajungã la cer,
Dar cum?
COPILUL
TERIBIL
Pe care am putut
L-am împins din urmã,
Pe unde cu umãrul,
Pe unde cu genunchiul,
Dar mai mult cu pumnii. H
Ai avut dreptate
NICOLAE
ESINENCU
Am început sã blestem:
De ce, anume eu,
M-am apucat
Sã salvez caii.
Noroc cã-ntr-o noapte, "#
A=a cum nu-i mai puteam împinge,
Deodatã vãd Luna
Trecând foarte aproape de munte.
Sã fi vãzut, dragã nevastã,
Cum s-au încurajat caii,
Au zãrit o paji=te verde pe Lunã
+i s-au repezit înainte,
Mai sã mã arunce în vale...
Dragã nevastã,
Am ajuns pe Lunã,
Dar am rãmas
Cu douãzeci de cai,
Din satul nostru
N-a rãmas nici unul.
Se vede cã i-am pierdut
Pe Ararat.
Îmi pare rãu, nevastã,
Satul nostru
N-o sã mai aibã nici un cal.
Dar de ce-\i scriu?
COPILUL
TERIBIL
A, mi-am amintit,
Vroiam sã-\i spun c-am ajuns,
Dar nici nu prea este iarbã,
H Pentru o sãptãmânã-douã dacã ajunge

+i ne ducem mai departe.
În noaptea asta
NICOLAE
ESINENCU
M-am uitat spre Jupiter.

+tii, de pe Pãmânt nu se z[re=te,
Dar de aici se vede bine:
O planetã verde-verde se vede,
"$ Cred cã-i acoperit[ de iarbã.
Î\i spun, mai =ed o sãptãmânã, douã,
Cât o sã g[sim iarbã pe Lunã,
+i o luãm mai departe.
Spune-le oamenilor
De prin satele din jur
Sã n-aibã nici o grijã,
Caii lor se simt bine
+i cred c-o sã se simtã =i mai bine.
Pe aici ma=ini nu-s,
Trenuri nu-s,
Am vãzut o bucatã de rachetã,
Dar am aruncat-o jos,
N-a cãzut cumva
Pe casa noastrã?...
Pe scurt,
Am sã mã duc tot înainte.
Pânã nu gãsesc iarbã îndeajuns,
COPILUL
Nu mã opresc.
TERIBIL
Tu, cum \i-am spus,
Deocamdatã
Nu po\i veni dupã mine,
+ezi =i pãze=te
Casa,
H
NICOLAE
ESINENCU
Iar dacã-i vrea sã-mi trimi\i scrisoare,
Scrie-mi pe adresa:
Drumul cailor.
|i-a= mai scrie,
Dar mi se pare "%
Cã-n noaptea asta
O sã fete o iapã.
Mã duc, cãci necheazã.
Al tãu pe vecie.
Caii pasc în voie pe Lunã.
POEMELE SÂNILOR
Dacã te prind încã o datã

Cã-\i faci loc în troleibuz
Cu sânii
Chem mili\ia!
Pardon,
Am vrut sã spun:
Mã iau la palme!
COPILUL
TERIBIL
Un sân îmi face

Cu ochiul,
Iar altul
H Îmi aratã limba.

Palma
NICOLAE
ESINENCU
Mi s-a cãu=it
De la sâni.
Vecina din dreapta
Mi-a spart peretele
"&
Cu sânii.
Din petale
De lumin[
Se aratã
Pui de sâni.
Umblã
Sã-i spunã bãie\ii
Minciuni,
Ca sã-i creascã
Sânii.
Mai scoate, so\ie,
Sânul cela
Sã-mi aprind
O \igarã.
COPILUL
În cãu=ul mare
TERIBIL
Al mâinii
Ca doi pui
Tremurã sânii.
Când ne certãm,
H
NICOLAE
ESINENCU
Îi tot spun so\iei:
Sã nu-\i zgâie=ti
}n clipa asta s`nii
Mã dezarmeazã!
"'
S-a cunoscut
+i asemenea faptã:
Când s-au revoltat odatã
Sânii nu =tiu cãrei împãrãtese,
A =i zburat capul
Împãratului.
S-a constatat cã sunt
Mai multe categorii de sâni:
Sâni diplomã,
Sâni apartament,
Sâni ma=inã,
Sâni blanã,
Sâni pantofi,
Sâni cizme,
Sâni ciorapi...
COPILUL
TERIBIL
Mai este
+i altã ipotezã.
Se zice cã nisipul de la mare
H Este mãrun\it
De sânii femeilor.
NICOLAE
ESINENCU
Cel de vede, se zice,

Sân de copilã,
Îi ard ochii.
Bre, =i ne pãzim
# Al naibii ochii!
+i tot se ivesc
+i tot se uitã
Sânii ace=tia la mine,
Se tot zgâiesc
Bau! Bau!
ROATA
La o parte!
La o parte!
La o parte!
Da\i-mi voie sã fug!
Am sã vã spun mai încolo
Ce se întâmplã!
Acum nu pot, nu vede\i
O roatã aleargã dupã mine!
+i i-am spus nevestei,
COPILUL
TERIBIL
+i le-am spus copiilor:
Lua\i seama,
O roatã se-nvârte
Prin pãr\ile noastre,
O roatã, le spun, a fost vãzutã
H
NICOLAE
ESINENCU
Ba pe un drum, ba pe alt drum,
Ba într-o ogradã,
Ba în altã ogradã,
Sare gardurile, le spun,
+i piseazã totul în cale! #
Le-am mai spus cã,
Am vãzut-o =i eu,
Atunci
Când mã ridicasem la Polul Nord
Sã respir pu\in,
Pe acolo am vãzut-o,
Ba chiar am =i aruncat-o de pe planetã.
+i acum a apãrut din nou,
Se-nvârte,
Cicã,
Prin împrejurimi!
Mãi, fi\i aten\i, le spun,
Mãi, fi\i cu ochii în patru
Nu umbã ea a bine!
+i, uite-o, s-a luat dupã mine!
Dormeam, adicã
Îmi strângeam so\ia în bra\e,
COPILUL
TERIBIL
Când am auzit
pârâituri în gardul ogrãzii mele!
Cine-i, strig,
H Dar nu mai reu=esc sã strig,

Trosc! Crapã pere\ii casei în douã
+i se aratã
NICOLAE
ESINENCU
Roata!
Arunc nevasta din bra\e
+i-o iau la fugã!
La început am crezut cã-i o glumã:
# Are sã alerge roata
Din urma mea, cât are sã alerge,
Îmi zic, =i se va sãtura.
Dar de unde!
Eu alerg în jurul casei
+i roata dupã mine!
Eu alerg ]n jurul ogr[zii
+i roata dup[ mine!
Mã ascund dupã fânfânã
Ea doboarã fântâna!
|ã=nesc atunci din sat
+i-o iau la sãnãtoasa:
Peste câmpuri,
Peste vãi,
Peste dealuri...
Ce \i-am fãcut, roato, zic,
Poate m-ai încurcat cu cineva, zic,
Îndurã-te,
COPILUL
TERIBIL
Am copil =i nevasta încã mi-i tânãrã!
Zic =i fug, cã roata nu se opre=te!
Aleargã dupã mine!
Am trecut
+i pe la ni=te neamuri de-ale mele, H
Gândeam, poate cineva sã mã salveze!
NICOLAE
ESINENCU
Sãri\i, oameni buni, strig,
Dar nimeni nu se poate apropia,
+i roata se \ine de mine!
Am trecut =i pe la ni=te cirezi de vite,
Gândeam, #!
Se va lua afurisita dupã vreun buhai!
Aiurea!
Mã scoate dintr-un sat
+i mã alungã în altul!
+i în satul cutare am fost,
+i în satul cutare am fost,
+i în satul cutare;
Nu-i ora=
Prin care sã nu mã fi fugãrit.
Am trecut de vreo sutã de ori
Oceanul Atlantic,
Gândeam, în apã sã scap de ea,
De unde se \ine de mine!
Am urcat
De vrea mie de ori mun\ii Himalaia,
Fãrã ghete de alpinist, descul\!
COPILUL
Nu-i col\ de pãmânt

TERIBIL
Unde sã nu fi cãlcat
Piciorul meu,
H +i roata nu se lasã
+i eu puteri nu mai am.
Nici tu sã te a=ezi,
NICOLAE
ESINENCU
Nici tu sã rãsufli,
Nici sã mãnânci,
Nici sã bei,
Ca sã nu mai zic
#" Sã-mi vãd nevasta,
Copiii...
Iat-o, iar mã ajunge!
La o parte!
La o parte!
La o parte, oameni buni,
Da\i-mi voie sã fug!
TESTAMENT
Fiule, dupã cum vezi,

Am murit.
Te-am a=teptat, te-am a=teptat,
Dar se fãcea noaptea
+i nicicum nu vroiam sã mor noaptea,
Am luat =i am murit.
Nu mã cotrobãi
Prin buzunare,
Buzunarele mi-s rupte.
Nu-mi cãuta punga,
COPILUL
TERIBIL
Pungã n-am avut
Niciodatã.
Lasã în pace geamantanul,
Cã n-are fund dublu.
H
NICOLAE
ESINENCU
Nu rãsfoi cãr\ile,
Cã le-am rãsfoit eu
Îndeajuns.
Mama ta nu punea banii
Prin cãr\i. ##
Nu roade în zadar ceaunul,
Î\i strici din\ii,
Ceaunul e de fontã.
Lasã oalele în pace,
Lingura de bor=
Ce strãlucea
Pe fundul oalei
Am mâncat-o eu.
Mi se fãcuse, nu =tiu cum,
Înainte de moarte foame
+i n-am vrut sã mor flãmând.
Nu bocãni
Pere\ii casei,
Sunt de bârnã,
De-atâta sunã a gol.
La mormântul mamei
Nu te gândi,
Mama ta n-a purtat
Niciodatã
Din\i de aur.
COPILUL
TERIBIL
Nu te uita lung
Cã acoperi=ul casei e gãurit,
H Va trebui sã-l repari.

+i gardul
Va trebui sã-l repari,
NICOLAE
ESINENCU
Dacã vrei sã nu te boldeascã

Baistrucii satului,
Printre gard,
#$
Cu be\ele în fund.
N-a=tepta ajutor
De la vecini
M-am sfãdit
Cu to\i.
+i nu da cu piciorul
În mâ\ã.
Mâ\ã nu poartã
Nici o vinã.
Cautã-\i o femeie
Care sã nu munceascã
Pentru tine,
Ci pentru care
Sã munce=ti tu.
+i n-alerga prin sat
Cu sicriul meu în spate
Spre cimitir,
Mergi la pas
Sã nu râdã lumea.
COPILUL
Dacã n-ai de ce plânge
TERIBIL
În urma mea,
Fluierã.
Tot mai omene=te o sã fie.
Stai,
H
Aruncã de-acum
NICOLAE
ESINENCU
+i ni=te \ãrânã
Peste mine.
+i nu uita,
Înfige =i un bã\ #%
(Dacã n-ai un copãcel)
Lângã mormânt,
Ca semn,
Sã nu ui\i
C-ai avut =i tu odatã
Tatã.
Adio.
|INE-TE, EUROPA
Un \ãran
Umblã cu vaca
Prin Europa.
Domn' general!
Domn' procuror!
Domn' ministru!
Avioanele supersonice
I-au supt vaca.
S-a ros curmeiul vacii
COPILUL
TERIBIL
De atâta umblet.
Sângereazã tãlpile \ãranului
H
De atâta umblet.
Domn' ministru!
Domn' general!
NICOLAE
ESINENCU
Domn' procuror!
Vaca avea lapte.
S-a fãcut însã aerodrom
#& Lângã casa \ãranului
+i supersonicele
I-au speriat laptele.
Ce sã facã acum \ãranul
Fãrã lapte?
Ce sã facã acum \ãranul
Fãrã vãcu\ã?
Avea o cãsu\ã
+i o vãcu\ã!
Aghiotantul generalului
E mai indulgent.
+i tata lui are o vãcu\ã, spune.
+i în preajma casei lor, spune,
Se construie=te în grabã
Un aerodrom.
Într-o zi, spune,
Ar putea =i vaca lor sã rãmânã
Fãrã lapte.
Aghiotantul generalului
Ar vrea sã ajute \ãranul,
Dar nu =tie cum.
COPILUL
TERIBIL
Vino mai spre amiazã, îi spune.
Vino mai spre searã, îi spune.
Vino diminea\a, îi spune.
Acum generalul ia masa, îi spune.
Acum generalul doarme, îi spune.
H
Acum generalul, îi spune,
NICOLAE
ESINENCU
Stã aplecat deasupra h[r\ii.
Acum generalul e cu generãleasa, îi spune,
Dar mai trece\i.
Aghiotantul îi mai spune =i altele.
Chestii care n-ar trebui #'
Sã le =tie chiar to\i.
I le spune la ureche:
Generalul e cu amanta în Filipine:
Generalul e cu amanta
În Africa.
Generalul =i amanta se plimbã
Pe Mississippi.
Nici vorbã c[ se va ]ntoarce luna asta.
Mai degrabã îl gãse=ti pe la sfâr=itul verii.
+i-apoi încep manevrele de toamnã.
+i-apoi încep manevrele de iarnã.
+i \ãranul nu =tie ce sã facã:
Sã se ducã cu vaca în Filipine?
Sã se ducã cu vaca în Africa?
Sã se ducã cu vaca
Pe Mississippi?
Ar putea, desigur, sta de vorbã
Cu generãleasa,
Dar cu ce-l poate ajuta ea?
COPILUL
TERIBIL
+i-apoi de când vaca s-a u=urat

Drept în fa\a generãlesei,
H Aceea nici nu vrea sã audã

De \ãran.
La început îl mai asculta,
NICOLAE
ESINENCU
Chiar îl compãtimea.
Dar cine ar fi prev[zut cazul cu balega?
|ãranul, clar, =i-a cerut scuze,
A probozit vaca
$ +i pe loc s-a apucat sã =teargã
Rochia generãlesei,
Rochia =i pere\ii casei generalului,
Dar ce-a ie=it?
Rãcnetele generãlesei
L-au trezit pe general.
Generalul a \â=nit în prag
Ro=u ca racul:
Iar tu cu vaca, strigã,
Eu sunt general, strigã,
Eu îmi bat capul numai de pilo\i, strigã,
De pilo\i =i avioane.
Mar=! strigã.
Cã nu-i patriot, strigã,
Pune pre\ pe-o vacã de câ\iva franci,
Pe când un pilot de-al lui
+tie \ãranul cât costã?
Între\inerea unui pilot cost[
C`t între\inerea a o mie de oameni!
Despre care vacã vorbe=ti, strigã generalul,
COPILUL
Despre care lapte vorbe=ti, strigã generalul,
TERIBIL
Eu mã supun
Numai ministrului for\elor armate!
Mar=!
+i ca sã-l scoatã mai repede pe \ãran
Cu vacã cu tot din curte,
H
NICOLAE
ESINENCU
Generalul dã drumul la cei patru câini
Dresa\i!
Dacã nu se apuca \ãranul de coada vacii,
Poate nici azi nu mai ie=ea
$
Din curtea generalului.
A ie=it, dar unde sã se ducã?
Spusa \ãranului e simplã:
Vaca dãdea câte o cãldare de lapte.
Diminea\a o cãldare de lapte.
La amiazã o cãldare de lapte.
Seara o cãldare de lapte.
Dar cum s-a f[cut aerodrom în grãdina lui,
Vaca a încetat sã mai dea pic de lapte.
Avioanele i-au speriat laptele.
+i el altã vacã n-are!
Asta-i vãcu\a care l-a scos din rãzboi!
Asta-i vãcu\a care i-a scãpat copiii
De la foametea de dupã rãzboi.
Domn' ministru!
Domn' procuror!
Domn' general!
+i tot a=a.
COPILUL
TERIBIL
Cã vaca se u=ureazã în locuri publice

|ãranul plãte=te amendã.
Cã vaca bea apã în locuri publice
H |ãranul plãte=te amendã.

Cã vaca pa=te în locuri publice
NICOLAE
ESINENCU
Cã vaca doarme în locuri publice

Cã vaca rage în locuri publice
Plãte=te, Hans, amendã!
$
Domn' ministru!
Domn' general!
Domn' procuror!
Procurorul îl sfãtuie
Sã se \inã de general.
Generalul îl sfãtuie
Sã se \inã de ministru.
Ministrul îl sfãtuie
Sã se \ine de procuror.
Procurorul îl sfãtuie
Sã se \inã de ministru.
Dar adjunctul ministrului for\elor armate
Nu poate sã-i arate \ãranului
Ordinea de zi a ministrului:
Pentru sãptãmâna viitoare
+i pentru luna viitoare,
Program foarte încãrcat.
Nici o crãpãturã
Unde ai putea vârî unghia,
Apoi sã vâri piciorul,
COPILUL
TERIBIL
Apoi sã vâri capul,
Apoi Hans sã vâre vaca =i problema vacii.
Totu=i, î=i zice \ãranul,
Ar fi foarte bine sã se întâlneascã personal
H
Cu ministrul for\elor armate.
NICOLAE
ESINENCU
Poate sã se ducã cu vaca dupã el
La poligon?
Poate sã se ducã dupã ministrul plecat
La vânãtoarea de potârnichi?
$!
|ãranul cu vaca
A nimerit =i pe un stadion,
La un meci interna\ional de fotbal.
Vaca a mai pãscut pe gazon, la pauz[,
Dar, în fond, e scandal.
Televiziunea
A ar[tat vaca pe ecran.
Ziarele au publicat
Imaginea vacii pe primele pagini,
Trâmbi\`nd în toate limbile lumii:
Un \ãran se judecã cu statul!
Statul se judecã cu o vacã!
Generalul care a supt o vacã!
În curtea ministerului for\elor armate
Rage o vacã!
Vaca care nu va mai hrãni copii!
O generãleascã se bate cu un \ãran!
Hans î=i apãrã cu ciomagul vaca de atacul
avioanelor supersonice!
Rachete intercontinentale
COPILUL
TERIBIL
Atacã vaca lui Hans!

Domn' general!
H Domn' procuror!
Domn' ministru!
Un grup de terori=ti
NICOLAE
ESINENCU
Era sã-i arunce lui Hans vaca în aer.

Terori=tii vroiau sã scape de procurorul,
Dar cum nu gãseau nici o ie=ire,
$"
Au strecurat în traista \ãranului o bombã.
Intrã \ãranul cu vaca =i cu bomba la procuror,
Stã de vorbã cu acesta
+i deodatã poc! explodeazã
Traista \ãranului.
Procurorul,
Când vede prin ochiul din poartã
Cã iar vine \ãranul cu vaca,
Încuie poarta.
Procurorul,
Când vede c[ \ãranul vrea sã sarã
Cu vacã gardul,
Sare prin geamul din spatele casei
+i fuge.
Stã \ãranul în mijlocul pie\ei ora=ului
+i hrãne=te vaca din pãlãrie cu o bucã\icã
De pâine.
Doamnele de la balcoane
Închid obloanele, cã pute a vacã.
COPILUL
TERIBIL
Poli\istul, care e pus
Sã urmãreascã pas cu pas \ãranul cu vaca,
H
Nu mai rabdã
Spune \ãranului sã-=i ia vaca
+i sã se ducã de unde a venit.
Vâr-o într-un tramvai, îi strigã,
NICOLAE
ESINENCU
+i scoate-o îndatã din ora=.
Dacã n-o po\i pune într-o ma=inã, strigã,
Ia-o în spinare =i tule=te-o din ora=!
Domn' ministru! $#
Domn' general!
Domn' procuror!
Am avut o vãcu\ã, strigã \ãranul,
Vaca a avut lapte, strigã.
Avioanele, strigã,
Mi-au supt vaca!
Ministrul for\elor armate
S-a enervat atât de tare,
Încât pe loc a chemat un corp întreg de armatã,
Ba mai cheamã =i o unitate motorizatã,
Una dintre cele cinci divizii de elitã,
+i mai ridicã în aer
O escadrilã întreagã de avioane,
Sã atace din aer \ãranul =i vaca.
La urma urmei,
Îi pusã în mi=care =i for\a rachetarã.
COPILUL
Ziarele de diminea\ã scriu:

TERIBIL
Ieri, la 4.00,
Printr-o loviturã nea=teptatã,
H Una din diviziile de tancuri

A reu=it sã scoatã
|ãranul cu vaca în afara
NICOLAE
ESINENCU
Ora=ului...
Ziarele de searã scriu:
Azi, pe la orele cinci diminea\a,
|ãranul a intrat din nou cu vaca în ora=.
$$ Mai e cu el =i bãbu\a.
Mai sunt cu el =i nepo\eii.
Domn' procuror!
Domn' general!
Domn' ministru!
Nu te lãsa, |ãrane!
|ine-te, Europa!
COMOARA
Când am atlat
Cã pe un vârf de munte,
Peste mãri =i \ãri,
Se aflã o comoarã,
Ne-am grãbit mai mul\i s-o cãutãm.
Pornit la drum,
Vecinul din dreapta a luat cu dânsul
Calul, cãru\a, un topor, un sac, o frânghie.
Vecinul din stânga a luat
COPILUL
TERIBIL
Un cal, o cãru\ã, un topor, un sac =i o frânghie.
Vecinul din fa\a casei mele a fãcut ceea
Ce-au fãcut ceilal\i.
Eu am luat cu mine
Femeia iubitã. H
NICOLAE
ESINENCU
Când am ajuns la prima apã,
Ca sã putem trece mai departe,
A trebuit sã aruncãm câte ceva
Din cele luate la drum.
Vecinul din dreapta a lãsat cãru\a $%
+i a luat
Peste apã
Numai calul, sacul, toporul =i frânghia.
Vecinul din stânga a lãsat cãru\a
+i a luat cu dânsul
Numai calul, toporul, sacul =i frânghia.
Vecinul din spatele casei
A lãsat cãru\a
+i a luat cu dânsul,
Sã ducã mai departe,
Calul, toporul, sacul =i frânghia.
Vecinul din fa\a casei a fãcut
Ceea ce-au fãcut ceilal\i.
Eu am luat cu mine
Femeia iubitã.
Când am ajuns la alt[ apã,
Ca sã putem trece mai departe,
A trebuit sã mai aruncãm câte ceva.
Vecinul din dreapta a lãsat calul
COPILUL
TERIBIL

Toporul, sacul =i frânghia.
H Vecinul din stânga a lãsat calul

+i a luat cu dânsul
NICOLAE
ESINENCU
Vecinul din spatele casei a lãsat calul

$& Vecinul din fa\a casei a fãcut
Ceea ce-au fãcut =i ceilal\i.
Eu am luat cu mine
Femeia iubitã.
Când am ajuns la alt[ apã,
Ca sã putem merge mai departe,
A trebuit sã mai aruncãm câte ceva.
Vecinul din dreapta a aruncat toporul
+i a luat cu dânsul numai sacul =i frânghia.
Vecinul din stânga a aruncat toporul
+i a luat cu dânsul numai sacul =i frânghia.
Vecinul din spatele casei a aruncat toporul
+i a luat cu dânsul numai sacul
+i frânghia.
Vecinul din fa\a casei mele a fãcut
Eu am luat cu mine
Femeia iubitã.
COPILUL
Când am ajuns la poalele muntelui,
TERIBIL
Pe vârful cãruia se ascundea comoara,
A trebuit sã mai aruncãm câte ceva,
Ca sã putem urca muntele.
Vecinul din dreapta a aruncat sacul
H
NICOLAE
ESINENCU
+i a luat cu dânsul numai frânghia.
Vecinul din st`nga a aruncat sacul
Vecinul din spatele casei mele
A aruncat sacul $'
Vecinul din fa\a casei mele a fãcut
Eu am luat cu mine
Femeia iubitã.
Când am ajuns la poalele muntelui,
Unde trebuia sã fie comoara mult doritã,
Am gãsit, în loc de comoarã,
O groapã
Goalã.
Ne-am uitat speria\i unul la altul
+i am constatat:
COPILUL
TERIBIL
Vecinul din dreapta

S-a ales din toatã povestea
H
Cu o frânghie.
Vecinul din stânga
Cu o frânghie.
NICOLAE
ESINENCU
Vecinul din spatele casei mele

Cu o frânghie.
%
Vecinul din fata casei mele
S-a ales cu ce s-au ales =i ceilal\i.
Eu m-am ales
Cu iubita!
SONDAJ
Din patru sute de bãtrâni

Care au fost ]ntreba\i
Ce-i aceea dragoste,
209 au surâs în barbã,
50 mi-au întors spatele,
43 =i-au aprins pe loc \igãrile,
30 mi-au spus sã-mi trãiesc traiul
+i-atunci o sã vãd ce-i aceea dragoste,
30 s-au uitat speria\i în jur,
19 n-au vrut sã-mi rãspundã,
COPILUL
TERIBIL
5 au spus c-au sã dea drumul câinelui,
Dacã nu pãrãsesc imediat ograda lor,
4 au chemat babele lor,
Ele sã-mi explice ce =i cum,
3 au râs cu poftã,
H
3 au spus cã-n cãr\i e spus totul,
NICOLAE
ESINENCU
2 m-au scuipat,
2 =i-au luat pe loc
La bãtaie so\iile.
Din patru sute de femei %
Care au fost ]ntrebate
Ce-i aceea dragoste,
301 au izbucnit în plãns,
40 au râs cu poftã,
25 s-au dezlãn\uit în dans,
13 au început sã cânte,
6 mi-au trântit u=a în fa\ã,
1 =i-a scuipat bãrbatul.
NESOMN
Ce mai visuri
Se-ntâmplã sã avem
Câteodatã!
Mai ieri visez:
Femeile
S-au sãturat de bãrba\i
+i-au fugit de la noi.
Pur =i simplu,
Au luat-o la fugã,
Fug =i nici nu se uitã înapoi.
COPILUL
TERIBIL
Fãrã femei e trist

+i-am luat-o dupã femei.
H Alergãm dupã femei =i tot strigãm:

Mai mult n-o sã bem,
Mai mult n-o sã fumãm,
NICOLAE
ESINENCU
Mai mult n-o sã-ntârziem

De la serviciu,
Mai mult n-o sã vã batem!
Mai mult n-o sã ascundem
% Nici un ban din salariu!
Dar femeile
Nici nu vor sã audã.
Trec mun\ii
+i nici nu se uitã înapoi.
Unele mai cad prin prãpãstii,
Dar fug mai departe.
Nu ne lãsãm nici noi.
Alergãm dupã ele
+i tot strigãm:
N-o sã mai scoate\i sfeclã,
N-o sã mai tãia\i lemne,
N-o sã mai înjunghia\i porcii,
N-o sã mai lucra\i pe tractoare,
N-o sã mai scoate\i cãrbuni din mine,
N-o sã mai sparge\i asfaltul,
N-o sã mai,
N-o sã mai!...
Dar femeile aleargã mai departe.
Au trecut pe jos pustiul,
COPILUL
TERIBIL
Dar nici una nu se uitã înapoi.
Unele din ele au fost înghi\ite
H
De nisipurile mi=cãtoare,
Dar aleargã mai departe.
Nu ne lãsãm nici noi,
NICOLAE
ESINENCU
Cã altã ie=ire n-avem.
E nemaipomenit de trist
Fãrã femei.
+i alergãm,
Alergãm în urma lor %!
+i tot strigãm:
N-o sã mai divor\ãm,
O sã mai cre=tem =i noi copiii,
O s-aducem tot salariul acasã,
Noi o sã muncim
+i voi o sã citi\i gazete,
Noi o sã facem mâncare
+i voi o sã bate\i
Cu pumnul în masã,
Noi o sã spãlãm podelele
+i voi o sã privi\i televizorul,
Noi o sã ducem gunoiul
+i voi o sã sta\i întinse în pat,
Noi o sã târâm de la pia\ã
Câte patru plase
În mânã =i voi o sã merge\i alãturi
Fumând,
Voi o sã ne pune\i bor=ul în cap,
Când bor=ul nu-i gustos,
+i noi o sã facem alt bor=.
COPILUL
TERIBIL
Voi o sã veni\i târziu acasã

+i noi o sã vã a=teptãm
}n prag cu masa întinsã!
H +i tot a=a strigãm.
Dar femeile
NICOLAE
ESINENCU
Au =i trecut apele,
Multe se îneacã,
Dar aleargã mai departe,
Nici nu catã înapoi.
%" Au ajuns la capãtul pãmântului
+i fug mai departe,
Se înal\ã,
Multe se prãbu=esc în abisuri,
Dar fug mai departe,
Se împrã=tie pe boltã,
Se ca\ãrã pe stele
+i iar fug mai departe,
Mai departe.
Noi strigãm,
Dar ele nici nu catã înapoi,
Fug, abia le mai strãlucesc
Cãlcâiele.
Poftim,
Le-am =i pierdut din vedere,
Au =i dispãrut,
Nu-s.
Acum unde sã le gãse=ti?
Unul spune
C-a dat de urma lor.
COPILUL
TERIBIL
S-au adunat toate
Pe o planetã foarte îndepãrtatã
H
+i foarte dositã.
Acolo =i-au fãcut patria lor.
Trãiesc singure
NICOLAE
ESINENCU
Prin copaci.
Pe o creangã e Ioana lui Pârlea,

Pe altã creangã
Aiurita lui Scârbã,
%#
Mai încolo
Cele patru so\ii
Ale lui Briciu.
Pe fiecare frunzã
O femeie.
Stau întinse pe frunze
+i, ca frunzele, ziua întreagã
Viseazã cu fa\a la soare.
Trãiesc cu soare,
Cu luminã,
Cu aer,
+i nu se mai =tie cu ce...
Cum sã ne apropiem de ele?
COPILUL
TERIBIL
Cum sã le întoarcem înapoi?

Dacã le superi,
Se duc =i mai departe.
H Clar,
Va trebui sã le ademenim,
NICOLAE
ESINENCU
+i cât mai repede,

Cât încã n-au uitat
Cu totul de noi!
Oricum, mãi fra\ilor-bãrba\ilor,
%$ Pentru început.
Sã ne radem!
+APTE PE-O BICICLETÃ
Mi-am revãzut copilãria.

+edea la un col\ de pod,
Dându-mi de în\eles cã mã a=teaptã acolo
De când e copilãria.
Când m-a zãrit,
S-a bucurat mai ceva decât un copil.
Hai sã alergãm, zice,
+i pe loc o ia la fugã.
COPILUL
TERIBIL
Sare o piatrã,
Face o tumbã peste un mu=uroi de furnici,
Trece printr-un gard,
Prinde o mâ\ã de coadã,
H
Dã un bobârnac unui copil
NICOLAE
ESINENCU
Care pe loc începe a plânge,
Se ca\ãrã pe un copac
+i-mi strigã:
Hai sã culegem cire=e.
Strigã =i sare de pe cracã pe cracã. %%
Cu o mânã vârã cire=e în gurã,
Cu alta ticse=te cire=e în sân.
Când i se pare cã cire=ele-s mai bune
În copacul de alãturi,
Sare dintr-un copac în altul,
Ajunge în vârful copacului
+i se întinde pe o frunzã la soare.
De ce stai, strigã,
Hai sã ajungem ma=ina ceea.
+i sare din copac,
Se ia dupã ma=ina care nici gând n-are
Sã se opreascã.
Colbul e cât casa în urma ma=inii,
Dar copilãria mea nu se lasã.
Zãre=te un iepure =i se ia dupã iepure.
COPILUL
Când e gata sã-l prindã,

TERIBIL
Zãre=te o vulpe
+i se ia dupã d`nsa.
H Când e gata s-o prindã,

Zãre=te un fluture
+i se ia dupã el.
NICOLAE
ESINENCU
Ca sã-l prindã mai u=or,

Î=i scoate cãma=a,
Vrea sã-l prindã cu haina,
În sfâr=it, aruncã haina
%& +i aleargã dupã fluture
Sã-l prindã cu gura.
Se-mpiedicã, cade,
Dar nu se lasã.
De ce stai, îmi strigã,
Hai sã alergãm la lutãrie,
+tiu un cuib cu pui de lãstuni.
Strigã =i o ia la fugã aiurea.
Se-ntoarce cu nasul zdrelit,
Dar nu se lasã.
COPILUL
De ce stai, îmi strigã,
TERIBIL
Hai sã ne aruncãm de pe pod în apã, zice,
Sau hai sã scoatem raci din bulboane,
Sau hai sã ne-ntindem pe apã cu fa\a în sus
+i în trei zile, gata,
Suntem la mare.
H
NICOLAE
ESINENCU
Sau cel mai bine ar fi, strigã,
Sã aruncãm clo=ca Irinei de pe ouã
+i sã clocim noi ouãle!
Dar de ce stai, strigã, %'

Chiar nimic nu po\i?!
EXTRAORDINAR
Sã am iertare,
Dar mi se pare
Cã v-am mai vãzut undeva!
O, da, mi-am amintit
Fãcea\i coadã la alimentarã;
Cineva v-a cãlcat pe picior,
+i dumneavoastrã v-a\i cerut scuze;
Cineva v-a scãpat
O sticlã cu lapte în cap,
+i dumneavoastrã
V-a\i scuturat pãlãria;
COPILUL
TERIBIL
Careva =i-a =ters

Mâinile de cravata dumneavoastrã,
H
+i dumneavoastrã i-a\i mul\umit;
Cineva a spus cã locul dumneavoastrã
E locul lui, =i dumneavoastrã
L-a\i cedat
NICOLAE
ESINENCU
+i-a\i plecat.
Deci acela sunte\i?!
Dintr-o datã v-am recunoscut.
Cum adicã nu sunte\i dumneavoastrã?
&
Bine, dar purta aceea=i pãlãrie!
+i mai purta aceea=i hainã!
Bine, dar avea aceea=i fa\ã!
Bine, dar avea acelea=i priviri!
Extraordinar!
Parcã pot fi doi oameni identici?!
Atunci îmi cer scuze,
Îmi ridic pãlãria
+i nu vã supãra\i pentru deranj...
Istorie penibilã, nu?!
+i mi-am zis de sute de ori:
Dacã ies la aer,
N-am decât sã trag
Mai mult aer în mine.
Mã întorc în casã
+i iar mã apuc de lucru.
La ce-mi trebuie sã intru mereu
În istorii neplãcute!
Deunãzi
Am zãrit unul alergând pe stradã
COPILUL
TERIBIL
Din rãsputeri =i eu,
În loc sã mã apuc sã trag în mine
Cantitatea necesarã
De aer curat,
Mã pune naiba H
Sã mã iau dupã tipul cela, sã vãd
NICOLAE
ESINENCU
Încotro aleargã!
Aleargã sã ajungã pe cineva sau aleargã
Sã scape de cineva?!
Pe dracul! &
A alergat
Pânã a ie=it din ora=,
Iar cum
S-a vãzut într-un lan cu grâu,
S-a trântit cu fa\a în sus
+i hai sã facã gimnasticã!
Am scuipat
+i-am plecat.
+i, uite, azi
Iar am intrat într-o istorie:
La ce mi-a trebuit
Sã casc ochii la tipul cela
Care a fost scoc din rând?!
+i-apoi la ce
Mi-a trebuit sã-l opresc pe istlalt
Care seamãnã leit cu celãlalt,
Dar n-a recunoscut cã-i el.
Ei, dragã, uite-l,
Iar mi l-a scos soarta-n cale!
COPILUL
E acela=i, îl recunosc.
TERIBIL
Are aceea=i hainã.

Acelea=i priviri,
H Aceea=i fa\ã
+i mersul e acela=i.
Dar cum se face cã o clipã în urmã
NICOLAE
ESINENCU
Cerca sã urce în troleibuz,

Iar acum stã în fa\a mea?
Sã am iertare,
Dar mi se pare
&
Cã v-am mai vãzut undeva!
În\eleg,
Nu-i frumos
Din partea mea
Sã insist,
Dar explica\i-mi, vã rog:
Dumneavoastrã era\i
Acela cu care am vorbit
Adineaori?!
Nu sunte\i acela?!
Bine, dar nu mai în\eleg nimic!
Doar am vorbit,
V-am întrebat acela=i lucru:
Dacã sunte\i cel de fãcea coadã?!
+tiu,
Mi-a\i spus cã nu sunte\i acela,
Dar acum,
Cel pu\in,
Recunoa=te\i
Cã sunte\i acel de adineaori!
A\i vorbit cu mine,
COPILUL
TERIBIL
Apoi a\i vrut
Sã urca\i în troleibuz,
Dar cineva din urmã
V-a trântit cu fa\a la pãmânt,
Lumea vã cãlca
H
}n picioare
NICOLAE
ESINENCU
+i dumneavoastrã striga\i dedesubt
Sã n-aibã nimeni nici o grijã,
Vã sim\i\i bine!
Apoi
&!
Cineva v-a scuipat în servietã
+i a aruncat-o
Din troleibuz.
Dumneavoastrã era\i
Sau nu dumneavoastrã?!
Nu mai în\eleg nimic!
Nu mai pricep nimic!
Doar ave\i aceea=i fa\ã!
Doar ave\i aceea=i hainã!
Doar ave\i acelea=i priviri!...
Hm, iar am dat
Cu nasu-n barã!
COPILUL
TERIBIL
+i-mi tot zic,

Îmi tot jur
H Sã nu mã mai amestec...
Uite-l, uite-l,
E la celãlalt capãt de stradã!
NICOLAE
ESINENCU
Cineva i-a pus un sac în spinare

+i el îl târâie!
Extraordinar!
&"
ÎNÃL|AREA FEMEII
Tot drãgostindu-mã cu so\ia,

Tot cãutând s-o distrez cumva,
Am tot aruncat-o în sus
Pânã, din gre=ealã,
Am zvârlit-o pe un nor.
A=a-mi trebuie,
Dacã am vrut
Sã înal\ so\ia
Mai sus decât mine.
COPILUL
Acum ea sade pe un nor,
TERIBIL
Afundatã pânã la gât
}n puful norului,
Ron\ãie acadele,
Se hlize=te
+i tot bãlãbãne=te din picioare,
H
NICOLAE
ESINENCU
Iar eu tot alerg dupã nor.
Dã-te, femeie, jos,
Ia seama c-o sã cazi, femeie,
Trage-\i, fa, cel pu\in,
&#
Rochia peste genunchi,
Cã te vede lumea!
So\ia se face cã n-aude.
Ron\ãie acadele,
Se hlize=te,
Bãlãbãne=te din picioare
+i norul se duce,
+i norul o duce.
+i eu alerg dupã nor.
Dupã mine aleargã copiii
+i rãcnesc:
Tatã, ce-o sã fie cu mama?
Tatã, dã-o jos pe mama!
Tatã, noi vrem la mama!
Tatã, mama o sã cadã!
Tãce\i, strig,
N-o sã cadã
Nu vede\i cã se hlize=te!?
+i norul se duce!
COPILUL
TERIBIL
Dã-te, nevastã, jos.

Dacã te temi cumva
Sã sari de acolo,
H Pun o pernã numai sari!

Te prind în bra\e
Numai sari!
NICOLAE
ESINENCU
Sau a=teaptã
Sã cosesc pu\inã iarbã,
Sã fac un stog de fân
Pe care ai putea sãri.
&$
Mã auzi, fa,
Cu tine vorbesc!
+i pune o zdrean\ã de nor
Peste genunchi!
So\ia se hlize=te,
Ron\ãie acadele,
+i norul se duce,
+i norul o duce.
Ce te hlize=ti, bre,
Al lui Scândurã?
Dacã-\i azvârleai tu din gre=ealã
So\ia, acum î\i pãrea bine?
Sã-\i pui nevasta pe un nor
+i numai atunci
Sã te zgâie=ti cât î\i pofte=te inima
La picioare de femeie!
+i tu, bre, al lui Suru,
De ce nu te-ai cãsca
La picioarele strâmbe
Ale strâmbei tale?!
COPILUL
TERIBIL
Nevastã, mã auzi,
Dã-te, fa, jos,
Cã to\i prãpãdi\ii
Se uitã la tine.
Pânã =i al lui Blându,
H
NICOLAE
ESINENCU
Care =i-a îngropat so\ia mai ieri,
+i-a aprins o \igarã.
Dã-o încolo de treabã,
Suntem oameni maturi
+i mai avem =i copii mari. &%
Am glumit.
Te-am aruncat în sus,
Am vrut sã vãd cum î\i =ade
Când e=ti mai sus decât mine,
+i ce-a ie=it din asta?!
Vorbi\i-i voi, oameni buni!
Spune\i-i cã soarele se ridicã
+i lumea de mult e la muncã!
Vorbe=te-i tu, fa Inimoaso,
Cã e=ti de la sindicate
Spune-i, fa, cã ai s-o discu\i
La sindicate!
E mamã a patru copii,
+i o mamã cu patru copii nu poate
Sã se poarte atât de u=uratic!
Strigã, Inimoaso,
Cã nu plãtesc degeaba
Cotiza\ie!
+i norul se duce,
COPILUL
TERIBIL
+i norul o duce.
Auzi, nevastã, nu glumi,
H C[ uite unde a rãmas casa noastrã!
Cã a-ncepe s[ bat[ un vânt
+i-ai dat de dracul!
NICOLAE
ESINENCU
Coboarã cât e cu bini=orul

Dacã porne=te un vânt,
Nimere=ti la capitali=ti,
+i cu capitali=tii nu te joci!
&& O sã te exploateze
De-o sã-\i iasã ochii!
Capitalistul, fa, te pune la muncã
De-ai sã ui\i =i cum te cheamã!
Coboarã, fa, cã nici pa=aport nu ai!
+i nici limbi strãine nu =tii!
Vine vântul =i te duce
Naiba =tie unde!
Mâine te po\i trezi
Chiar în Africa,
La canibali pe masã,
Sã mã ier\i pe foc!
Fa, ai sã le cazi de pe nor
Drept în gurã!
Ascultã-mã ce-\i spun,
COPILUL
TERIBIL
Ziarul de azi scrie:
Vânt variabil!
+i
+i
norul se duce,
norul o duce, H
+i so\ia sade pe nor
NICOLAE
ESINENCU
+i ron\ãia acadele.
Cine, Doamne, m-a pus
S[-mi distrez so\ia!
&'
Poftim,
A =i început s[ bat[
Un vântule\!
CUVINTE DE CHEMAT FETELE
Libelulo!
Ochioaso!
Pu=toaico!
Sã por\i numai cercei
Din cire=e!
COPILUL
TERIBIL
Când vei ie=i din casã,

Sã cazi drept în bra\ele
Lui Fãt-Frumos.
H Sã ai atâta dragoste,
Încât sã nu =tii când e ziuã
NICOLAE
ESINENCU
+i când e noapte!
Unde-i cãlca,
Sã-\i rãsarã
'
O puzderie de copii!
Sã-\i fie patul
Din palmele bãrbatului!
Sã-\i fie mama
Numai din dor!
Pe ce-i pune mâna
Sã se prefacã în dragoste.
Flãcãii sã se batã
Zi =i noapte
La poarta ta!
Eu am sã stau în pragul tãu
Pânã am sã mã prefac
}ntr-un stâlp de dragoste.
COPILUL
TERIBIL
Patru cai care te-a=teaptã la prag
Sunt caii mei.
Patru stele de argint
Sunt ro\ile de la trãsura de aur
Cu care vreau sã te fur.
H
NICOLAE
ESINENCU
Deschide geamul
+i vei zbura ca o pasãre
Pe umãrul meu.
'
Lasã-i mamei scrisoare
Cã te-ai dus sã faci plajã
Pe Marte.
Lasã-i tatei cuvânt
C-ai sã culegi cãp=une
Pe Venus.
Pe cãrarea pe care am sã te duc eu,
N-o sã te ducã nimeni.
Am sã-\i fac rochii
Din fir de pãianjen
+i din respira\ia melcului.
Am sã-\i cumpãr încãl\ãri
Din floare de crin.
Am sã-\i strâng mijlocul
COPILUL
TERIBIL
Cu o razã de luminã.
Am sã te hrãnesc
H Din palmã.
Am sã-\i potolesc setea
NICOLAE
ESINENCU
Cu gura.
Ce-am sã-\i spun eu la ureche,
N-o sã-\i spunã nimeni.
' Am sã-\i deschei bumbii de la bluzã
Cu limba.
Am sã-\i trag cãma=a
Cu suflarea.
Vasãzicã,
Nu vrei sã ie=i?!
Mã refuzi?!
Ur`to!
Cioaro!
Zgrip\uroaico!
Sã te iubeascã
Numai Fãt-Frumos!
Sã nu ie=i niciodatã
Din casã.
COPILUL
TERIBIL
Nimeni sã nu te a=tepte la prag
Cu patru cai albi
H
}nhãma\i la o trãsurã
Cu ro\i de argint.
Nimeni sã nu se prefacã
NICOLAE
ESINENCU
La pragul tãu
Într-un stâlp de dragoste.
Niciodatã sã nu =tii
Ce-i aceea cãma=ã din petale. '!
Niciodatã sã nu por\i pantofi

Din lumini=ul dintre crini.
Sunt atât de urât
Încât, la vederea mea,
O sã te prefaci într-o cioarã.
Sã n-ajungi
Sã te mai strige
+i altcineva afarã.
Sã te culci =i sã te scoli
Numai cu numele meu.
Sã mã ai în vis
Numai pe mine.
COPILUL
TERIBIL
Sã ie=i din casã

Numai când voi spune eu.
H Urâ\enie!
Prãpãdenie!
NICOLAE
ESINENCU
Muma dracului!
Vezi, n-ai rãbdat,
Ai ie=it!
'" Dar =tii, c[ru\a
E f[r[ cai!
Am sã mã înham eu.
Urcã!
ZILE NEGRE
Mi-am întâlnit fo=tii du=mani.

I-am gãsit care =i unde, to\i însã
Îndeplinind una =i aceea=i func\ie
+edeau =i î=i tot dãdeau cu o piatrã în cap.
Ce-i cu voi? mã mir eu,
Iar ei tac =i î=i tot dau
COPILUL
Cu piatra-n cap.
TERIBIL
A\i uitat ceva? îi întreb,
H
Ei tac =i î=i tot dau
Cu piatra-n cap.
A\i pierdut femeile?
NICOLAE
ESINENCU
Cu piatra-n cap.
A\i pierdut banii?
Ei tac =i î=i tot dau '#
Cu piatra-n cap.
A\i furat prea mult statul?
Cu piatra-n cap.
A\i furat prea pu\in statul?
Cu piatra-n cap.
A\i rãmas fãrã prieteni?
Cu piatra-n cap.
COPILUL
Nu mai ave\i cu cine vã bate?

TERIBIL

Cu piatra-n cap.
H V-au scos din =efie?

Cu piatra-n cap.
NICOLAE
ESINENCU
Vã pare rãu
Cã v-ati nãscut în secolul ãsta?
'$ Cu piatra-n cap.
Vã pare rãu cã nu m-a\i distrus la timp?
Cu piatra-n cap.
LA IARBÃ VERDE
A\i auzit?!
A\i auzit?!
S-a gãsit un petic de iarbã!
S-a gãsit un petic de iarbã!
La iarbã verde!
Ma=inã în ma=inã.
COPILUL
TERIBIL
Înaintea mea
Merge so\ia,
Înaintea so\iei merg
Copiii mei. H
Înaintea copiilor mei
NICOLAE
ESINENCU
Buneii no=tri.
Înaintea buneilor no=tri
Merg surorile so\iei cu bãrba\ii,
Înaintea surorilor so\iei merg
Fra\ii mei cu nevestele, '%
Înaintea lor
Copiii lor,
+i tot a=a.
În urma mea vine
Vecina din dreapta,
În urma vecinei din dreapta vin
Pãrin\ii vecinilor.
În urma pãrin\ilor vecinilor vin
Vecinii vecinilor,
Copiii lor,
Nevestele lor,
Bãrba\ii lor,
Pãrin\ii lor,
+i tot a=a.
Coloanã fãrã sfâr=it!
Zeci de kilometri în fa\ã,
Sute de kilometri în spate.
COPILUL
TERIBIL
Ne mi=cãm.
Ieri am fãcut un pas,
H Azi jumãtate,
Mâine nu se =tie ce va fi mâine!
NICOLAE
ESINENCU
Ne mi=cãm.
Dacã ne mi=cãm cu aceea=i vitezã,
Spre sfâr=itul verii
Sperãm sã fim la iarbã verde!
'&
Mi=ca\i-vã!
Mi=ca\i-vã!
Ei tu, cel cu ziarul,
Nu, nu, nu dumneata,
Cel dinaintea fra\ilor mei!
Da, da, dumneata!
Filaret!?
Nevastã, uite cine e înaintea noastrã!
Nu-l cuno=ti?!
Uitã-te mai bine!
Ne face semn cu mâna!
El e!
L-ai cunoscut?
COPILUL
TERIBIL
Ei, Filaret, noroc!
Vasãzicã, tu încã n-ai ajuns?!
Auzi, nevastã,
Filaret de douã luni a ie=it din casã
+i-i tot la kilometrul =apte! H
Cum, nu se poate,
NICOLAE
ESINENCU
Dacã omul spune cu gura lui!
Ei, Filaret, mã auzi,
Dar cine e înaintea ta?!
Chio=carul?!
+i el pleacã la iarbã verde?! ''
Cu chio=c cu tot?
+i înaintea lui cine-i?
Frizerul?!
+i el e cu nevasta?
Nu mai spune!
+i înaintea nevestei lui cine-i?!
|ibirel-taxistul?!
Dar al cui e copilul
Din bra\ele lui?!
Da?!
Auzi, nevastã,
Nevasta taxistului din curtea vecinã
Mai are un copil,
A nãscut din mers!
|ibirel, auzi,
Vasãzicã, la tine cântã orchestra,
Faci botez, nu?!
Ieri ai botezat copilul?!
Dar la cine cântã fanfara?!
COPILUL
TERIBIL
Fanfara cântã la unul

Care face nuntã?!
H
Nuntã-n drum?!
+i unde-i asta, cã nu vãd?!
+i unde-s corturile?!
La kilometrul zece se face
NICOLAE
ESINENCU
Nuntã?!
+i mese au pus?!
Dar cine-s ei?!
Un director de =coalã

Se însoarã c-o elevã?!
Auzi, Filaret, nevasta mea nu crede
Cã fac nuntã în drum!
A mai fost o nuntã?!
+i acela pornise la iarbã verde?!
Nemaipomenit!
Ei fac nuntã.
Iar noi ne ardem sub soare!
Ne mi=cãm.
Alaltãieri am fãcut un kilometru.
Ieri jumãtate de kilometru,
Azi încã nu se =tie ce va fi azi.
Auzi, nevastã,
+i de ce te-ai apucat
Sã tunzi iar copilul?
L-a tuns ieri frizerul!
Iar îi cre=te pãrul
Prin pãlãrie?!
COPILUL
TERIBIL
Aoleu, d-apoi ia uitã-te
+i la micu
Parcã-i un arici!
+i nu-n\eleg
De ce nu-i la =coalã! H
Cum, nu =tie unde-i =coala,
NICOLAE
ESINENCU
Pãi, nu a pornit
+i =coala
La iarba verde?!
Colo-n fa\ã
Se aude clopo\elul, nu?!
Ia tãce\i!
Se aude ceva!
Tunde-i =i mar= la =coalã!
Ah, dar tu, femeie,
Ai însurit cu totul!
Mi=ca\i-vã!
Ah, =i ma=inile astea!
Ma=inã în ma=inã!
+i toate se mi=cã
Mai încet decãt noi!
Coloanã!
Mi=ca\i-vã!
De ce nu ne mi=cãm?
Alaltãieri am stat pe loc,
Ieri am stat pe loc,
Azi stãm pe loc.
COPILUL
+i nu mã ghionti din spate!

TERIBIL
+i nu mã cãlca pe cãlcâie!
Du-te tu =i vezi
H Ce se face înainte!
Cum, iar popas?
De ce iar popas?
NICOLAE
ESINENCU
Cât o sã tot facem popas?!

Cine s-a dezbrãcat?
Cel care a ajuns la iarbã verde?
+i de ce s-a dezbrãcat?
A ajuns la peticul cela de iarbã
+i s-a-ntins la soare?!
+i ce dacã-i rândul lui?!
Ultimul e ]n urm[
Cu vreo sut[ de kilometri,
Iar el s-a întins în iarbã la soare?!
Nu vede cã lumea cade din picioare?!
Doar =i noi ne-am pornit
La iarbã verde?!
Doar =i noi facem coadã?!
Iaca, so\ia lui Filaret
Iar e gravidã!
+i tu, femeie, e=ti gravidã?!
Îmi iau lumea-n cap!
Oameni buni,
Ce face acel care s-a dezbrãcat în
COPILUL
TERIBIL
iarbã?!
Cum î=i pune iarbã la pãlãrie?!
Cum, adicã, se fotografiazã în iarbã?!
Cum, adicã, î=i umple
Buzunarele cu iarbã?! H
+i cum arat[, oameni buni,
NICOLAE
ESINENCU
Peticul cela de iarbã verde?!
Nu mai spune
Cât o cãciulã?!
A\i auzit? !
Mi=ca\i-vã!
Mi=ca\i-vã!
Mi=ca\i-vã!
EXCURSIE }N SAT
Domnilor turi=ti,
Sã trecem la cealaltã casã,
+i în ea au locuit oameni.
Stãpânii ei au fost
Ion =i Maria.
Sper
Sã vã placã, cãci,
Sã recunoa=tem, nu-i casã,
Ci adevãrat palat.
Tot ce vede\i
Este construit de Ion =i Maria.
COPILUL
TERIBIL
Lutul în vatrã
E pus de mâna Mariei.
H
Piatra în cuptorul acesta
E fixatã de mâinile lui Ion.
+i acum urmãri\i geamurile.
Aceste rame-bijuterii din lemn de nuc
NICOLAE
ESINENCU
Le-a me=te=ugit chiar Ion cu mâna lui.

El a tãiat nucul, el l-a despicat,
Apoi doi ani a a=teptat
"
Sã se usuce.
Trei ani a lucrat la ferestre, la u=i,
La u=ori =i, în genere,
Tot ce-i din lemn în casã
Este opera lui Ion.
Mai harnic om, în satul ãsta se zice, n-a fost
Ca Ion dulap, pervaz, scaun, podele,
Tavan, polonic, covatã, sitã, strachinã,
Lingurã, albie,
Budãlãu, =i-apoi aceste leagãne
Aninate de pod chiar de Ion.
Recunoa=te\i, mult stima\i turi=ti, cã
Asemenea leagãne n-o sã întâlne=ti
Oriunde.
Asemenea leagãne puteau fi vãzute
Doar pe timpuri.
Câ\i copii au avut?
Nu, copii n-au avut,
Cincisprezece ani au lucrat la casã,
De unde sã aibã copii?!
Mai întâi, î=i ziceau, sã-=i facã gardul
Au fãcut gardul.
COPILUL
Apoi, î=i ziceau, sã punã temelia casei
TERIBIL
+i-au pus temelia casei.
Apoi, î=i ziceau, sã ridice pere\ii casei
+i-au ridicat pere\ii casei.
Apoi, î=i ziceau, sã-=i vadã întâi acoperi=ul
+i =i-au tras acoperi=ul pe cap.
H
NICOLAE
ESINENCU
Dar când au terminat casa,
Altele au apãrut.
Apoi s-au gândit la beci.
Apoi s-au gândit la garaj.
#
Apoi s-au gândit la ma=inã,
+i tot a=a.
Pentru a face un beci ca acesta
Trebuie sã lucrezi mãcar doi ani,
+i sã lucrezi bine. Pipãi\i pere\ii
Sunt cãptu=i\i cu acela=i lemn de nuc,
+i-i aceea=i lucrãturã.
+i la un asemenea garaj
Tot trebuie sã munce=ti vreun an,
Dacã nu chiar trei.
+i-apoi uita\i-vã =i la =ura aceasta
Mai mare decât o casã!
Uita\i-vã =i în =urã:
Covoarele de pe jos,
Covoarele de pe pere\i,
Cliturile de perne
De pe fiecare pat,
Dulapurile de nuc,
Pe scurt, tot ce vede\i
Este rodul muncii lui Ion =i al Mariei
COPILUL
TERIBIL
Când aveau sã facã copii?!

Acum mã întreba\i de când pustie=te casa?
Vã rãspund mai bine de zece ani.
H Pe unde umblã stãpânii, mã întreba\i?
Vã rãspund pe unde umblã =i ceilal\i
consãteni.
NICOLAE
ESINENCU
Pe unde umblã ceilal\i consãteni,

Mã întreba\i?
Cine =tie?
Umblã prin lume!
$
Dar, domnilor,
Sã trecem peste drum,
La altã casã.
+i vã rog sã vã grãbi\i,
N-o sã reu=im pânã desearã
În sat sunt peste o sutã cincizeci de
Case pustii!
COPILUL
TERIBIL
ECHILIBRU
H
Unde, bre, te înghesui,
Nu vezi
Cad
NICOLAE
ESINENCU
De pe planetã!
%
ATEN|IE
Am pus ni=te femei prin cãr\i

+i le-am uitat acolo,
}ntre pagini.
Mare însã mi-a fost mirarea
Când zilele acestea,
Rãscolind biblioteca,
COPILUL
TERIBIL
Le-am gãsit
Tot acolo,
H
Printre foi.
+i erau
Cum le-am pus:
NICOLAE
ESINENCU
Drãgãla=e, triste,
Ochioase, =irete,
Zâmbitoare.
& Una
Îmi face cu ochiul,
Alta mã prive=te cu triste\e,
A treia se uitã la mine =iret,
A patra e gata sã-mi scoatã ochii,
+i tot a=a.
+i cam de ce
Scriu toate acestea,
COPILUL
O sã mã întreba\i.
TERIBIL
Scriu
Ca sã vã previn
Sã fi\i aten\i
Citind cãr\ile mele. H
Nu le borfãi\i,
NICOLAE
ESINENCU
Nu le arunca\i,
S-ar putea
Sã-mi pierde\i femeile!...
'
SE FÃCEA
I
SE FÃCEA: era noapte
+i cineva rãcnea afarã.
Am aprins lumina =i-am ie=it.
Unde e=ti, omule?
Ce-i cu tine, omule?
|i-i foame, omule?
COPILUL
|i-i sete, omule?

TERIBIL
Te doare, omule?
Am o bucatã de pâine.
H O canã cu apã.
Un pat.
Unde e=ti, omule?
NICOLAE
ESINENCU

Dacã e=ti du=manul meu,
Aratã-te în luminã
Sã-ncruci=ãm sãbiile!

Nu rãspunde nimeni.
+i se fãcea: timpul trece:
Dar eu nu mai am somn.
Unde e=ti, omule?
IV
SE FÃCEA: tata mulgea la stânã
Oaia noastrã,
Alãturi, în iarbã,
Fratele mai mic
Lupta în umbrã cu cãldura,
Când oaia lovi cu copita gãleata,
+i gata
A spart-o.
Laptele \â=ni din \â\a oii,
Pe tata-l nãpãdi ura
COPILUL
+i tãbãrî asupra fratelui:
TERIBIL
Pune gura!
La fa\ã întunecat,
Tata alergã în sat...
Ah, =i fratele mai mititel
H
A supt lapte de oaie
NICOLAE
ESINENCU
Pânã s-a prefãcut în miel.
Când tata s-a ]ntors,
Era sãtul de lapte,
Zburda

Cu al\i miei
Pe toloacã,
Miei
Brumãrii ca el!
+i-a plâns tata,
Dar n-a =tia ce sã facã
Pe fratele meu mai mic
Sã-l prefacã din miel
Iar în bãiat
Mic =i frumu=el.
A plâns tata p`n seara,
Ascuns dupã stânã.
A chemat mieii pe rând la el,
Le-a vorbit,
I-a hrãnit
Din mânã.
Mieii îl ascultau,
Cu iarbã se-ndopau,
Se-ndopau =i iar se-ntorceau
Behãind pe toloacã.
COPILUL
TERIBIL
Plânge tata,
Cheamã =i strigã,
H Soarele se lasã...
O, ce-o sã zicã mama!
NICOLAE
ESINENCU
Fratele meu nu mai este.

Mieii se-adunã cu oile.
E ultima lunã de toamnã.
Vin ploile.

Tata n-are ie=ire,
E frânt de desperare:
Pe care miel sã-l ia acasã?
Care e fiul oare?...
Plânge tata cu durere,
Nu-i om mai desperat
Ia un miel la întâmplare
+i se-ntoarce-n sat.
Atunci strigã mama
Cu lacrimi cât ploile,
Sã cumpere tata to\i mieii satului,
Mieii =i oile.
Dar de unde sã ia tata
Atâta bãnet?!
A adunat el cât a adunat,
Dar a putut sã cumpere
Numai jumãtate din mieii din sat.
În sat pornirã nun\ile.
Se tãiau oile, mieii...
Ah, cum mai rãcnea mama!
COPILUL
TERIBIL
Cum mai chiuiau vorniceii!...
Miel-mielu\,
H
Frate drãgu\,
Dacã mai e=ti,
Dacã mai trãie=ti,
NICOLAE
ESINENCU
Aflã cã în lume
Ai avut nume,
Nume =i casã,
Mamã frumoasã,
Fra\i iubitori, !
Fra\i =i surori.
+i dacã mai e=ti,
+i dacã mai trãie=ti,
Vino ]n casa noastrã
Sã te pãzeascã
Împreunã cu noi
De vânturi =i ploi.
Miel-mielu\,
Frate drãgu\,
Nu mai întârzia,
Cã nu putem a=tepta,
Mama de dor
Se usucã-nceti=or,
Tata de necaz
A murit chiar azi!
VII
SE FÃCEA: eu aveam ochii lega\i,
Buneii st[teau ascun=i dupã stoguri,
+i lângã poartã toamna.
COPILUL
TERIBIL
A \ipat cucuveaua
+i mi-am smuls de pe ochi basmaua,
Dupã stoguri era toamna.
H Or fi buneii mei în sarai, ascun=i, mi-am zis,

Dar în sarai era toamna.
NICOLAE
ESINENCU
Or fi ascun=i în casã, sub lai\ã, mi-am zis,

Dar în casã era toamna.
Or fi în pod, mi-am zis,
Dar în pod era toamna.
"
Am ie=it în ogradã,
Dar în ogradã era toamna...
SE FÃCEA: astãzi, cum cântã cucuveaua,
Alerg prin ogradã,
Pe dupã fiecare stog,
Strig =i plâng
Sã iasã buneii,
Sã nu se mai ascundã,
Cã nu mã mai joc,
Cã nu mã mai joc!
IX
SE FÃCEA: crãpa pãmântul,
Dar în nava cosmicã
Nu-ncãpea toatã lumea
+i cineva striga
Sã-i luãm pe to\i,
Dar toatã lumea nu-ncãpea.
COPILUL
TERIBIL
Arunca\i peste bord animalele!
Acum toatã lumea încãpea în navã,
Dar nava nu se putea desprinde
De la pãmânt
H
NICOLAE
ESINENCU
+i pãmântul crãpa tot mai tare.
Arunca\i proviziile!
Dar nava nu se desprindea
De la pãmânt! #
Arunca\i rezervele de apã!

De la pãmânt!
Banii, strigarã mai mul\i,
Care naiba a luat cu el
Bani?!
De la pãmânt!
+i-atunci cineva strigã:
Dorurile!
Arunca\i dorurile!
COPILUL
TERIBIL
+i s-au rostogolit din navã,

Ca ni=te mere rãscoapte,
H Dorurile pãmânte=ti...
S-a pornit, s-a dus nava!
NICOLAE
ESINENCU
X
SE FÃCEA: mâ\a era acasã,
Dar lipsea stãpâna.
$
Am hrãnit mâ\a cu cuvinte dulci
+i i-am spus sã-mi caute stãpâna.
Dupã ce-a mâncat cuvintele,
Mâ\a s-a lins pe bot
+i a mai cerut.
Nu puteam sã fiu zgârcit pentru stãpânã
+i-am mai scos cuvinte dulci.
Când a vãzut
COPILUL
TERIBIL
Cã le-am terminat,
Mi-a lunecat printre degete,
Prin crãpãtura u=ii,
+i-a dispãrut,
Întocmai H
Ca stãpâna...
NICOLAE
ESINENCU
XI
SE FÃCEA: poe\ii au fost bãga\i la ]nchisoare,
Atunci ]n închisoare s-a fãcut luminã, %
Iar ]n \arã întuneric!
MA+INA DE CALCUL
Ieri
Am fost la centrul de calcul
Sã vãd dacã sunt programat
Pentru secolul urmãtor.
M-au pipãit,
M-au pus sã las totul de pe mine,
Pânã =i unghiile m-au pus sã le tai,
Ca sã nu mai vorbim de chicã.
M-am revoltat.
COPILUL
TERIBIL
Dar bine, zic, haine

Nu se cuvin în secolul urmãtor?
H
Bine, zic, unghiile =i chica
Nu vor cre=te în secolul urmãtor?
Dacã vreau sã folosesc
NICOLAE
ESINENCU
Ma=ina de calcul,
Dacã vreau sã aflu: sunt sau nu
Programat pentru secolul urmãtor,
Mi s-a repetat, sã las totul de pe mine
& S[ expir chiar
Aerul!
Dar dragostea, strig,
Cum s-o las, cã îmi iubesc
Stra=nic so\ia, cum s-o scot din inimã?!
Sau, vre\i sã spune\i,
Nu mi se cuvine s[ ai so\ie
În secolul urmãtor?!
+i de nervi sã mã lepãd?
+i de gânduri?
Trebuie sã vã spun
C-am fost, pur =i simplu, despuiat
+i vârât cu for\a în ma=ina
De calcul.
}n cele din urmã, închipui\i-vã,
Ei trântesc: ma=ina
N-aratã nimic!
Cum, sar eu, n-arat[ nimic?
Vre\i sã spune\i cã eu
Nu-s programat
COPILUL
TERIBIL
Pentru secolul urmãtor?!
Cine a nãscocit ma=ina asta?!
+i dacã ma=ina gre=e=te?!
+i dacã am fost programat,
Dar ma=ina nu =tie?!
H
NICOLAE
ESINENCU
Am dat cu piciorul în ma=inã
}nfuriat,
+i m-am bãgat singur, din nou,
În ma=inã!
'
Am ie=it =i iar am tras
Cu piciorul în ea,
+i iar am intrat în ma=in[.
Stau în ma=ina de calcul =i strig:
Ce-i acolo, oameni buni,
Ce-aratã?!
Sunt programat pentru secolul urmãtor
Sau nu?!
Nu, rãspund cei
De la centrul de calcul.
Ei, dacã e a=a, declar atunci,
Nu ies din ma=in[
COPILUL
Pânã nu aratã cã-s programat =i eu

TERIBIL
Pentru secolul urmãtor!

+i stau acolo!
H Dacã vre\i sã =ti\i,
De acolo, din ma=ina de calcul,
NICOLAE
ESINENCU
Vã scriu povestea asta.

Obrãznicie, domnilor,
Eu sã nu fiu
Programat
Pentru secolulu urmãtor!
CU MORTUL ÎN SPATE
I
În fiecare diminea\ã
Îmi iau feciorul de mânã,
Îl duc la poalele apelor
+i-i arãt: iatã, fiule,
Acolo, peste ape,
E a doua jumãtate
A Patriei tale.
COPILUL
+i-i spun: când e însetatã
TERIBIL
Cealaltã jumãtate
A Patriei tale,
Ast[ jumãtat geme =i se zbate.
Când e înfometatã astã jumãtate,
Geme =i se zbate
H
NICOLAE
ESINENCU
Cealaltã jumãtate
A Patriei tale.
Când e bãtutã
Cealaltã jumãtate

A Patriei tale,
Ast[ jumãtate geme =i se zbate.
Când e bãtutã ast[ jumãtate,
Geme =i se zbate
Cealaltã jumãtate
Al Patriei tale.
+i-i spun: antihristul ne-a tãiat
În douã.
+i-i spun: aceste douã jumãtã\i
Ale Patriei noastre
Nu pot exista separat
Sângereazã, sângerãm
Ele pot respira
Doar împreunã
+i numai împreunã.
Uitã-te, îi spun,
+i nu uita: acolo, peste ape,
E a doua jumãtate
A Patriei tale!
COPILUL
TERIBIL
II
H Când trebuie sã fac un scaun,

Fac douã scaune.
NICOLAE
ESINENCU
Când trebuie sã fac o masã,

Fac douã mese.
Când trebuie sã arunc un bob în \arinã,
Arunc doi bobi.
Când trebuie sã face\i o roatã,
Face\i douã ro\i.
Când trebuie sã face\i o fântânã,
Face\i douã fântâni.
Când trebuie sã face\i o casã,
Face\i douã case.
VI
Lua\i-vã copiii de mânã,
Duce\i-i la poalele apelor
+i arãta\i-le: iatã, fiilor,
Acolo peste ape,
E a doua jum[tate
A Patriei voastre.
Spune\i-le: când e însetatã
Cealaltã jumãtate
A Patriei voastre,
COPILUL
TERIBIL
Astã jumãtate geme =i se sbate.
Când e înfometatã astã jumãtate,
Se zbate =i geme cealaltã jumãtate
A Patriei voastre.
H
Când e bãtutã cealaltã jumãtate
NICOLAE
ESINENCU
A Patriei voastre,
Se zbate =i geme astã jumãtate
A Patriei voastre.
Spune\i-le: antihri=tii ne-au tãiat !
În douã.
Sângeram.
Spune\i-le: dar aceste douã jumãtã\i
A Patriei noastre
Nu pot exista separat,
Ele pot respira doar împreunã
+i numai împreunã.
Uita\i-vã, spune\i,
+i nu uita\i: acolo, peste ape,
E a doua parte
A Patriei voastre!
XII
Noi dormim prin subterane
Ei dorm în patul nostru.
Noi dormim prin gãri
Ei dorm în patul nostru.
COPILUL
Sângerãm.
TERIBIL
Doamne, de ce tac
H
Cei din Parlament?
Doamne de ce tac
Cei din Guvern?
NICOLAE
ESINENCU
Doamne, de ce tace
Pre=edintele?
Doamne, de ce tace
" Premierul?
Doamne, de ce tac
Mini=trii?
Doamne, de ce tac
Scriitorii?
Doamne, de ce tac
Arti=tii?
Doamne, de ce tac
Academicienii?
Doamne, de ce tac
Pictorii?
Unde-s studen\ii?
Unde-s profesorii?
De ce tace
Partea cealalt[ de pãmânt?
De ce tace
Partea asta de pãmânt?
Bate\i în por\i!
Bate\i în u=i!
COPILUL
TERIBIL
Bate\i în geamuri!
H
XIII
Merg cu mortul în spate.
Trec de la o poartã la alta.
NICOLAE
ESINENCU
Trec de la o u=ã la alta.
Trec de la un sat la altul.
Toate aceste dealuri =i vãi
Sunt roase de tãlpile mele,
#
Care trec
Dintr-un col\ în altul
Al acestui pãmânt,
Mereu îngânând printre lacrimi
Unul =i acela=i gând:
Numai sã nu adormim,
Numai sã nu uitãm de unde venim,
Numai sã nu uitãm încotro mergem!
XV
Iau feciorul de mânã,
Îl a=ez în fa\a televizorului
+i-i spun: vezi, fiule, nenea acesta
E din Parlament
El nu vrea ca tu sã mai ajungi sã vezi
A doua parte
A Patriei tale.
Îl vezi, fiule, pe nenea acesta care tace?
E din Guvern.
COPILUL
El nu vrea ca tu sã mai ajungi sã vezi

TERIBIL
A doua parte
A Patriei tale.
H Îl vezi, fiule, pe nenea care

Stã în prezidiu ascuns
NICOLAE
ESINENCU
În spatele celorlal\i?
Nenea acesta nu vrea ca tu sã ajungi
Sã vezi a doua parte
A Patriei tale.
$
Nu-i uita.
Sã nu-i uitãm.
Ia un creion =i o hârtie, fiule,
+i scrie:
Nenea acesta nu vrea ca noi
Sã mai ajungem sã vedem
A doua jumãtate
A Patriei noastre.
Sã vedem a doua parte
A Patriei noastre.
Sã mai ajungem
Sã vedem a doua parte
A Patriei noastre.
Lua\i-vã copiii de mânã
+i a=eza\i-i în fa\a televizorului
+i spune\i-le: vede\i, fiilor, nenea acesta
E din Parlament.
COPILUL
TERIBIL
El nu vrea ca voi sã vede\i
A doua parte
H
A Patriei voastre.
Vede\i, fiilor, nenea acesta
E ministru.
NICOLAE
ESINENCU
A doua parte
A Patriei voastre.
Vede\i, copii, scriitorul acesta? %
A doua parte
A Patriei voastre.
Lua\i condeiele =i scrie\i:
Nenea acesta n-a vrut
Ca noi sã vedem
A doua parte
A Patriei noastre.
Nenea acesta n-a vrut ca noi
Sã vedem
A doua parte
A Patriei noastre.
Nenea acesta n-a vrut ca noi
Sã vedem
A doua parte
A Patriei noastre.
Sângerãm.
Sângerãm.
COPILUL
XXVII
TERIBIL
Nu permite\i du=manului
H
Sã-=i facã drum
Drumurile fãcute de du=man
Duc la poarta du=manului.
Sã ne facem drumuri,
NICOLAE
ESINENCU
Sã ne facem case,
Sã ne facem copii.
Cât mai mul\i copii.
&
Pe prag copilul tãu.
Pe prispã copilul tãu.
Pe vatrã copilul tãu.
În mahala copilul tãu.
În satul vecin copiii tãi.
Copiii tãi =i casele copiilor tãi.
Drumurile tale =i drumurile copiilor tãi.
Repeta\i: antihri=tii
Vor sã doarmã în patul meu.
Repeta\i: antihri=tii
Vor sã doarmã cu mama mea.
Nu adormi\i.
Bate\i în por\i.
Bate\i în u=i.
Bate\i în geamuri.
De ce nu se bate în u=i?
De ce nu se bate în geamuri?
Dacã crede\i cã ei dorm,
Vã în=ela\i
COPILUL
TERIBIL
Vã urmãresc.
Dacã crede\i cã ei nu-s,
Vã în=ela\i
Vã urmãresc. H
Ei se prefac cã dorm,
NICOLAE
ESINENCU
Ei se prefac cã nu-s,
Ei se prefac cã nu vãd.
Ei s-au prefãcut cã dorm în
|ãrile baltice '
Dormeau în tunuri.
Ei s-au prefãcut cã dorm
În Cehoslovacia
Dormeau în tancuri.
Ei s-au prefãcut cã dorm
În Gruzia
Dormeau în tancuri.
Ei dorm în tancuri.
Ei dorm în tunuri.
Ei dorm în rachete!
Desfã-\i pragul
Ai sã gãse=ti un antihrist.
Desfã-\i talpa bocancului
Desfa-\i limba din gurã
Scoate\i-i din pat.
COPILUL
TERIBIL
Scoate\i-i din pernã.

Scoate\i-i din guler.
H
Scoate\i-i din tunuri.
De ce nu-i scoate\i din tancuri?
De ce nu-i scoate\i din tunuri?
NICOLAE
ESINENCU
De ce tac acei de peste ape?

!
De ce tac =colile?
De ce tace Academia?
De ce tace Primãria?
XXXII
+i asearã a mai cãzut cineva.
Nu mai cãde\i
Au cãzut de ajuns de-ai no=tri.
Nu mai muri\i
Au murit de ajuns de-ai no=tri.
Trece\i pe la fra\i
+i spune\i-le ce se aflã peste ape.
Trece\i pe la surori
+i spune\i-le ce se aflã peste ape.
Strãbuneii, de sub pãmânt,
Urmãresc ce facem.
Buneii, de sub pãmânt,
Urmãresc ce facem.
COPILUL
TERIBIL
Treze=te-te, vecine!
Peste ape se aflã
Partea a doua
A Patriei tale. H
Dacã azi nu trecem apa
NICOLAE
ESINENCU
N-o mai trecem niciodatã.
Dacã azi nu trecem mun\ii
Nu-i mai trecem niciodatã!
!
Ministrul n-are nevoie de unire,
Ministrul e unit cu antihristul.
Taci, îmi spun unii amici de-ai mei,
Ei sunt mai mul\i.
Uite, zic ei, cei care n-au tãcut
Azi nu mai sunt.
Taci, zic unii amici de-ai mei,
Ei sunt mai tari.
Uite, zic, cei care n-au tãcut
Azi nu mai sunt.
Eu rãcnesc de aici
Din Basarabia!
Eu plâng aici
}n Basarabia.
Trec mai departe.
Cu trupul prietenului meu în spate,
Pã=esc,
Strig,
Plâng,
COPILUL
TERIBIL
Trec de la casã la casã,

Trec de la sat la sat,
De pe deal pe vale,
H De pe deal pe vale.
Nu dormi\i!
NICOLAE
ESINENCU
Cânta\i!
Ridica\i crucea!
Ridica\i drapelul nostru!
Ridica\i speran\ele noastre!
! Ridica\i dorurile noastre!
Nu se poate sã nu fie
Cãrare peste ape.
Cãuta\i-o!
S-o cãutãm!
C[ci mai departe
Ne a=teaptã
A doua jumãtate
A Patriei noastre!
VIITORUL
Din douã în douã zile

Mã urc pe casã
COPILUL
TERIBIL
Sã vãd de unde vine
Viitorul.
Trebue sã vã spun:
Viitorul vine H
De pretutindeni.
NICOLAE
ESINENCU
Când, într-o noapte,
Ai sã auzi
Cã-\i pârâie pere\ii,
Sã =tii cã vine Viitorul. !!
MORI+CA
Luni mã uit
Cum se învârte=te mori=ca.
Matr\i mã uit
COPILUL
TERIBIL
Miercuri mã uit
H Joi mã uit
NICOLAE
ESINENCU
Vineri mã uit
Sâmbãtã mã uit
!" Cum se învârte=te mori=ca.
Duminicã mã uit
BISERICA
Cioburile bisericii ruinate

S-au împrã=tiat
Ca un ochi spart.
Construie=ti biserica
P`n[ c`nd clopotni\a ei
Se apucã de cer.
Biserica este
Clopotul cerului.
COPILUL
TERIBIL
Ultima legãturã a mor\ii
Cu pãmântul
Se face prin clopotni\a bisericii.
Mor\ii se adunã în clopotni\ã
H
+i, când prind sã batã clopotele,
NICOLAE
ESINENCU
Ei încep urcarea la cer.
Ultima ta legãturã cu pãmântul
Se va face
Prin clopotni\ã. !#
Vor bate clopotele
+i tu încet
Vei urca la cer...
Cioburile bisericii ruinate
S-au împrã=tiat
Ca un ochi spart.
ORA DE GEOGRAFIE
Profesorii plâng la ora de geografie.

Vede\i copacul acela, spun ei,
Copacul acela a fost al nostru,
Dar nu v-am vorbit despre asta.
COPILUL
TERIBIL
Vede\i râul acela, spun ei,

Râul acela a fost al nostru,
H Profesorii plâng la ora de geografie.

Vede\i marea aceea, spun ei,
NICOLAE
ESINENCU
Marea aceea a fost a noastrã,

Dar nu v-am vorbit despre astã.
!$
Vede\i mun\ii aceia, spun ei,
Mun\ii aceia au fost ai no=tri,
COLOANA
Bre, ce fac cei din frunte?

Merg.
COPILUL
TERIBIL
Merg.
Merg.
H
S-au oprit.
NICOLAE
ESINENCU
Stau.
Bre, ce fac cei din frunte? !%
Fug înapoi.
DOAMNE
COPILUL
TERIBIL
Doamne, sã-mi fie cu iertare,

Tu ai pipãit primul femeia,
Tu ai modelat-o cu palmele
H +i suflarea ta.
+i atunci, Doamne,
NICOLAE
ESINENCU
De ce mi-o propui?
!&
DOAMNE FERE+TE
COPILUL
TERIBIL
Doamne fere=te
Sã te na=ti
Mori.
Doamne fere=te H
Sã mori
NICOLAE
ESINENCU
Nu te mai na=ti.
!'
CAZ DE STRADÃ
Din curiozitã\ile de ieri

Am memorizat
Doi \ãrani
Care bãteau cu ciomegele
Un înger
Pe stradã:
De unde-ai venit?
De ce-ai venit?
Cu cine-ai venit?
De când ai venit?
COPILUL
Câ\i a\i venit?

TERIBIL
Pe unde-a\i venit?
Mai =tie cineva?
H Mai vine cineva?

De ce vin?
Câ\i vin?
NICOLAE
ESINENCU
Tot pe acolo vin?

Cu aceea=i problemã vin?
Ai venit ca sã te întorci?
Când te întorci?
" Te a=teaptã pe acolo cineva?
De ce te a=teaptã?
De când te a=teaptã?
Doi \ãrani bat cu ciomegele
Un înger pe stradã,
+i lumea se tot dã la o parte.
|ãranii îl mânã de trei zile.
A cãzut în lanul lor de porumb, zic,
A fãrâmat trei strujeni.
De trei zile îl poartã din sat în sat.
Diminea\a au ajuns în ora=
Îi cer sã recunoascã cine este.
L-au dus pe un deal,
Îl întreabã:
Pe aici ai venit?
Pe aici \i-i gaura la cer?
L-au dus pe o vale:
Pe aici ai venit? îl întreabã.
COPILUL
TERIBIL
L-au urcat pe un copac:
Zboarã! îi spun.
L-au urcat pe un cal:
Zboarã! îi spun.
H
NICOLAE
ESINENCU
Au pus câini pe urma lui:
Zboarã! îi strigã.
L-au lãsat singur
Pe un ima=: "
L-au aruncat într-un rù:
I-au uscat aripile:
Zboarã! rãcnesc.
L-au fugãrit cu ma=ina:
Zboarã! insistã.
I-au dat rachiu:
Zboarã! îl îmboldesc.
I-au vârât o \igarã între din\i:
Zboarã! îl poruncesc.
L-au tras pe roatã:
Zboarã! îl îndeamnã.
COPILUL
TERIBIL
I-au dat foc aripilor:

Zboarã! scrâ=nesc.
H Din curiozitã\ile de ieri

Am memorizat
Doi \ãrani care ciomãgeau
NICOLAE
ESINENCU
Un înger pe stradã:
Pe unde ai venit? îi strigã.
Cum sã cazi din cer?
Cine cade din cer?
"
De ce-ai cãzut în lanul nostru?
Mi=cã-te!
De ce te-ai uitat la dreapta?
De ce te-ai uitat la stânga?
Pe cine-ai vãzut?
E tot de-al tãu?
E tot din cer?
Orã=enii se grãm[desc
Sã vadã ce fac \ãranii.
|ãranii lasã îngerul
+i tot dau cu ciomegele în pietoni.
Sunte\i cu dânsul? întreabã.
Când a\i coborât?
De ce a\i coborât?
Cei din jur sunt de-ai vo=tri?
De ce v-a\i adunat grãmadã?
De ce n-ave\i =i voi aripi?
Unde v-a\i ascuns aripile?
COPILUL
TERIBIL
Mar= la gaurã!
Mar= la cer!
Doi \ãrani în plinã stradã
Bat cu ciomegele un înger: H
De ce tu ai aripi =i ei n-au aripi?
NICOLAE
ESINENCU
+i aratã spre orã=eni.
Spune-le sã-=i scoatã aripile,
Sã-=i scoatã aripile =i sã spunã
Pe unde a\i venit,
Pe unde a\i venit =i când a\i venit? "!
+i când vã duce\i?
+i dacã vã duce\i,
Vã duce\i împreunã?
+i dacã lãsa\i pe cineva pe pãmânt,
De ce-l lãsa\i?
+i tot prin pãpu=oiul nostru
O sã vã duce\i?
+i scâncesc \ãranii:
Avem copii,
Foarte mul\i copii.
A\i rupt trei strujeni
+i ei nu =tiu
+i nici so\iile nu =tiu.
Ultimul grãunte
L-au mâncat alaltãieri,
Iar pãpu=oii dãrâma\i
Sunt încã în mãtase
COPILUL
TERIBIL
Nu mai avem mãmãligã.

+i de mult nu mai plouã,
+i de mult nu mai cresc
H Pãpu=oii pe pãmânt.
Dacã spui cã e=ti înger
+i te-a trimis Dumnezeu,
NICOLAE
ESINENCU
De ce ai dãrâmat pãpu=oii?
Doi \ãrani
Bat în plinã stradã
"" Cu ciomegele
Un înger
+i nu-l slãbesc:
De ce-ai venit?
Pe unde ai venit?
Zboarã!
MOLDOVEANUL
Cum vede pe undeva un jug,

Vârã capul.
Ce stai, mã, îl întrebi,
Cu capul în jug?
Poate, zice, îmi aninã cineva
Un car din urmã.
De obicei, se gãse=te cineva care
COPILUL
TERIBIL
Îi aninã un car din urmã.
Ce stai, mã? îl întrebi.
Poate, zice, încarcã cineva ceva
În car. H
NICOLAE
ESINENCU
De obicei, se gãse=te cineva care
Încarcã =i carul.
Ce stai? îl întrebi.
Poate, zice, îmi spune cineva
"#
Încotro sã trag carul.
Hai, mã, dã-o în m[-sa de treabã,
Spune\i-i careva
Încotro sã ducã
Carul.
Clar, se gãse=te cineva
Care îi spune
COPILUL
TERIBIL
Încotro sã trag[ carul.

Trage carul
H +i cum vede iar un jug gol,
Vârã capul în jug,
+i a=teaptã.
NICOLAE
ESINENCU
Ce a=tep\i,
Mã, boule?!
"$
CALUL
Am scris un poem
COPILUL
TERIBIL
Despre iarbã.
Noaptea, cum rãsare luna,
Vine un cal la mine,
Intrã în poem
+i pa=te.
H
NICOLAE
ESINENCU
În zori dispare,
Ca în noaptea urmãtoare
Iar sã aparã,
La pãscut.
"%
SEX
Cineva poate sã-mi repro=eze

Cã mi-am consumat via\a
Lenevind în pat
Cu câte o carte.
COPILUL
TERIBIL
Cã am rãsfoit cãr\ile
Ca pe femei.
H A=a-i.
A= vrea sã mai adaug
C-am fost adesea dezamãgit.
NICOLAE
ESINENCU
Asta s-a întâmplat atunci

Când am dat peste câte o carte
Ce se asemãna cu femeia
Care, despuiatã,
"&
Descoperi uluit,
N-are
Sex.
ARMATA NA|IONALÃ (II)
Avem, în sfâr=it,
+i armata noastrã na\ionalã
O armã, o cascã
+i un avion.
Arma e la un paznic de harbuzãrie.
Casca se afl[ la un pompier.
COPILUL
TERIBIL
Avionul nu încape în republicã.
Ro\ile sunt la noi,
Dar coada =i aripile
Se g[sesc în strãinãtate.
+i naiba =tie cum o sã-l folosim:
H
NICOLAE
ESINENCU
Cum decoleazã,
Te pomene=ti în altã \arã.
Violare de frontierã,
+i gata!
"'
Mai e =i altceva la mijloc
Cum porne=ti motorul
Nu se mai opre=te.
+i dacã îl opre=ti
Nu se mai porne=te!
SCARA
Scara e \inutã
De Dumnezeu.
Sus o \ine Dumnezeu,
Jos o zgâl\âie Dracul.
Ori urci la Dumnezeu,
Ori cobori la Dracul.
COPILUL
TERIBIL
Cu cât mai urci sus,

Cu atât mai tare,
H
Dumnezeu \ine scara,
Cu atât mai tare Dracul scuturã
Scara.
NICOLAE
ESINENCU
Urcã.
Când ajungi Sus,
Dumnezeu trage scara la cer
# Asta ca sã nu po\i cumva
Coborî
La Dracul.
Urcã.
TREBUIE
Dacã nimere=ti în sat,

Nu mai ie=i.
Ca sã nu po\i gãsi
Drumul înapoi,
COPILUL
|ãranii seamãnã în jurul tãu grâu,
TERIBIL
Seamãnã secarã,
Seamãnã floarea-soarelui,
Sãdesc livezi,
Ridicã mereu case,
Te leagã cu vorba,
H
NICOLAE
ESINENCU
Te \in cu cântecul,
}\i scot în cale femei
+i doar din când în când
}\i aratã soarele =i luna,
#
Ca sã-\i spunã:
Trebuie sã arãm,
Trebuie sã semãnãm,
Trebuie sã cosim!
RECLAMÃ
COPILUL
TERIBIL
Am aprins lumina
+i am gãsit la bucãtãrie
Un înger.
H Mânca din ceaun.

La noi, în cer,
NICOLAE
ESINENCU
+i-a cerut scuze îngerul,

N-a rodit în anul ãsta
Fasolea.
#
DISLOCARE
A trecut o gãinã
În zbor
Pe deasupra ora=ului.
Acolo, la \arã,
I s-a cerut sã fac[ acum
Câte trei ouã pe zi,
COPILUL
TERIBIL
De aceea, indiferent[,
+i-a luat zborul.
A trecut o vacã
În zbor H
Pe deasupra ora=ului.
NICOLAE
ESINENCU
Acolo, la \arã,
I s-a cerut sã dea acum
Câte zece tone de lapte pe zi,
De aceea, indifirent[, #!
+i-a luat zborul.
Diminea\a a trecut în zbor
Pe deasupra ora=ului
Un \ãran!
ZBORUL
Desfac bra\ele
+i decolez
De câte ori simt
Nevoia sã zbor.
Privi\i!
De la înãl\imea zborului meu,
COPILUL
TERIBIL
Fra\ilor, nu exista\i.
Sunte\i de neîn\eles.
Cu ce vã ocupa\i mereu, stupid,
H Acolo jos, printre ma=ini =i gãini?
Unica imagine demnã de înregistrat,
Acum o orã, a fost
NICOLAE
ESINENCU
O fatã cu picioarele =i mâinile desfãcute,

Întinsã într-un lan de secarã.
Privea din adânca ei lini=te
Zborul meu necesar.
#" Pentru câteva clipe sim\ii
O sfâ=ietoare dorin\ã
Sã aterizez
Direct pe ea.
Dar zburam.
PUIUL DE VÂNT
Ora 10.
Iar a ]nceput s[ bat[ vântule\ul.
Iscat de pe nu se =tie unde,
A sãrit gardul vilei mele
+i s-a pitit
În tufi=ul de zmeurã,
+i tace.
Ce face acolo?
Ora 11.
COPILUL
TERIBIL
Mãnâncã zmeurã?
Ora 12.
A a\ipit?
Ora 13.
H
Mediteazã?
NICOLAE
ESINENCU
S-a rãtãcit?
De unde vine, când pleacã?
Are vreo copilã?
S-a rãtãcit de mamã?
E orfan? ##
Cautã un loc sã moarã?
E un mic criminal?...
Ora 14.
S-a mi=cat tufi=ul.
Se duce?
Se zbenguie
Prin livada mea.
Aleargã de la copac la copac,
Sare de pe creangã pe creangã,
Se dã hu\a-hu\a-hu\a,
Se aninã cu coada de câte o cirea=ã
+i miorlãie de fericire.
+i-a gãsit mama?
A descoperit cã mai are un frã\ior?
+i-a fãcut un prieten?
De ce a venit din nou în livada mea?
Sã nu fie un loc mai minunat în lume?
A descoperit cã totu=i, aici,
În livada mea, pe locul acesta,
COPILUL
TERIBIL
A fost ba=tinã strã-strã-strãbuneilor lui?

De asta se zbenguie?
Sau altul e motivul?
H Iar o fi fãcut pe undeva o trãsnaie?
O fi rãsturnat pe undeva vreun stog de fân?
O fi scos vreo =tachetã
NICOLAE
ESINENCU
Din gard?
S-o fi vârât la vreo pu=toaicã în sân?
Se zbenguie ca sã uite de amar?
A venit ca sã nu mai plece?
#$ Se zbenguie cã se duce?
Aleargã dupã o albinã.
S-a agã\at de coadã coteiului.
Coteiul s-a prins de coada vântule\ului.
Mârâie unul la altul.
Se \in cu din\ii de coadã
+i se rostogolesc prin ogradã.
Au sã-mi scoale vecinii.
Poftim, au =i trezit gãinile vecinului.
Trec încolo =i înapoi,
Un du-te-vino
Printre =tachetele gardului.
Vântule\ul trece u=or,
Coteiul î=i jule=te coastele.
Poftim, s-a =i supãrat coteiul,
A =i intrat în cu=cã,
Nu mai vrea sã se joace.
Puiul de vânt se dã hu\a pe cracã,
Se dã hu\a pe cracã.
Se dã hu\a pe cracã,
Îi slãbe=te coada =i cade,
COPILUL
TERIBIL
Zdup! din copac,
Drept în cap.
Nu se mai aude.
Plânge?
Îl doare?
H
Iar =i-a amintit de pãrin\i?
NICOLAE
ESINENCU
+i-a amintit cã n-are pe nimeni
Pe lumea aceasta?
De ce tot umblã singur?
A avut casã =i pãrin\i
+i i-a înghi\it oceanul? #%
Atlanticul?
Pacificul?
De acolo se tot întoarce
În livada mea?
Sau poate pãrin\ii lui au fost
Mistui\i de pustiuri?
Sahara?
Podi=ul Tibet?
Ori s-au înecat cu mii de ani în urmã
}n Marea Sarmaticã?
Marea care a vãlurat pe pãmânturile acestea?
Deci pe undeva pe aici?
Poate simte cã se întoarce marea
+i a=teaptã sã aparã =i pãrin\ii?
Dar când o sã se întoarcã marea?
Scânce=te.
Se \ine cu mâna de cucuiul din cap
+i se duce.
COPILUL
TERIBIL
Definitiv?
Sare gardul =i se depãrteazã.
H
O sã-l mai vãd?...
De patru zile
Vântule\ul nu mai dã pe la mine.
NICOLAE
ESINENCU
S-a îmbolnãvit?
S-a rãtãcit?
L-a strivit pe undeva un copac?
E foarte departe =i e foarte obosit?
#& A uitat drumul spre vila mea?
A hotãrât sã nu se mai întoarcã pe aici?
+tie cã Marea Sarmaticã
N-o sã se mai întoarcã?
Vântule\ule.
Vântu-le-\u-leeeee!...
Te înfiez!!!
OBOSEALÃ
Sã ne fie clar
Suntem ni=te poe\i colbãi\i,
Suntem ni=te poe\i cârpi\i,
COPILUL
TERIBIL
Suntem ni=te poe\i obosi\i.
Poe\i care se vând împreunã cu varza,
H
Împreunã cu cartofii,
Cu fasolele.
Sã ne fie clar
NICOLAE
ESINENCU
Avem o Republica colbãitã,
O Republicã ponositã,
O Republicã cârpitã
+i obositã.
Vrea sã doarmã. #'
Vrea sã moarã.
LINIA DREAPTÃ
Am probleme
Cu linia dreaptã.
Unde duce?
+i ce interes are
Sã te ducã drept?
Te duce repede, direct,
La capãtul pãmântului?
+i mai departe unde?
COPILUL
În spa\iu?
TERIBIL
+i pânã unde?
Pânã acolo?
H +i apoi?
+i cu linia curbã
Am probleme.
NICOLAE
ESINENCU
Cam de ce s-ar fâ\âi atâta?

Umblã în sus =i în jos,
În jos =i în sus,
Cã dacã te-ai gândi,
$
Pânã la urmã,
Tot la capãtul pãmântului
Ajunge.
Chiar mai departe.
Pânã unde?
Pânã acolo?
+i apoi?
+i cu cercul
Am probleme.
COPILUL
De ce se învârte a=a?
TERIBIL
Cam ce interes are
Sã mã poarte roatã?
+i dacã cad în
Interiorul cercului?
+i dacã cad în
H
NICOLAE
ESINENCU
Exteriorul cercului?
$
NUVELE
COPACUL CARE NE UNE+TE
Prin sat e purtatã fotografia fratelui. Ieri a murit. Noaptea

a fost adusã fotografia lui în sat. Mâine va fi adus =i el.
Îl cunoa=te\i?
O feti\[ poart[ fotografia. Nu se =tie a cui e feti\a, precum
nu se =tie nici cine a adus fotografia în sat. Dar e dusã de la
poartã la poartã.
A trecut pe la poarta lui Cucutã, acum s-a oprit la poarta
lui |angã. La Cucutã nu era nimeni acasã, la |angã, ca totdea-
COPILUL
TERIBIL
una, e vãdana =i copiii care se joacã pe undeva pe dupã
casã. Ea se apropie speriatã de poartã. Izbucne=te în plâns.
Plânge.
+i-al cui e sãrmanul?
Al lui... rãspunde lini=tit feti\a. H
Ion?!
NICOLAE
ESINENCU
Nu, clatinã din cap feti\a.
Andrei?!
Nu.
Micu, cã nici nu =tiu cum îl cheamã?!
Nu. $#
Sfinte! din nou izbucne=te în plâns vãdana. Boce=te =i
strigã la copii:
Drãgãla=ii mamei, veni\i încoace cã nu mai vãd nimic.
Copiii se apropie, sfio=i. Douã feti\e =i un bãie\el. Feti\ele
sã aibã vreo zece-doisprezece ani, bãie\elul vreo =apte.
Copiii se uitã la fotografie =i tac.
De ce tãce\i, puilor?! Îl cunoa=te\i?
Copiii clatinã din cap. Sunt prea mici ca sã-l cunoascã pe
fratele meu. Tac.
Dacã nu-l cunoa=tem, nu-l cunoa=tem... se cãineazã, plânge
vãdana. Pe to\i îi cunosc, dar pe aista... of, al cui zici cã e?!
Al lui... spune lini=tit feti\a.
+i ce-o sã facã acum femeia ceea, mamã-sa, cã o cunosc
tare bine...
Sã nu-l uita\i, zice feti\a =i trece cu fotografia fratelui mai
departe.
N-o sã-l uitãm, drãgu\o, strigã, boce=te vãdana lui
|angã, strângându-=i copiii la piept, nici eu n-o sã-l uit, nici
copiii mei, cât vor trãi... sã-i fie \ãrâna u=oarã!...
Feti\a cu fotografia se opre=te la poarta lui Bachiu. Acesta
are nenorocirea lui. Acum o lunã i-a murit fiul. Unicul. S-a
rãsturnat cu tractorul. Se zice, era la moarã, încãrca ni=te saci
cu fãinã. A pus cât a pus în remorcã, dar când a mai rãmas un
sac al nu =tiu cui, fiul lui sare la volan =i hai s-o ia din loc.
Lumea strigã.
COPILUL
Sârghi, d-apoi a mai rãmas un sac!

TERIBIL
Sã rãmânã!
I-al lui +ipu=or =i-i tot din satul nostru!
H Sã fie mãcar =i-al lui... de ce nu-i legat?!

Îl legãm îndatã... Stai, bre, cã are omul copii!
Dar el n-a a=teptat. A apãsat pe accelerator =i-a smucit-o
NICOLAE
ESINENCU
din loc. Consãtenii nici n-au mai reu=it sã se urce. Au rãmas

în ora=, sã vinã de-acum cu autobuzul. Nu s-au supãrat. Dar
când au ajuns în sat, au aflat de nenorocire. Undeva pe la o
cârniturã, bãiatul a vrut sã depã=eascã un camion, l-a depã=it,
dar s-a =i rãsturnat în aceea=i clipã. De trei ori s-a rostogolit
$$
tractorul, =i a patra oarã, se zice, a trecut peste bãiat. Acum
Bachiu e nenorocit. E nenorocit de douã ori. Peste o sãptã-
mânã dupã înmormântarea fiului îi nimere=te în spital so\ia.
+i-i pe moarte. Sã vezi =i sã nu crezi. Se zice, trecuse o
sãptãmânã de la înmormântarea fiului, de acum se deprin-
seserã cu durerea, ce-i dus nu se mai întoarce, când în dupã
o ameazã so\ia-i intrã dupã te miri ce în =urã =i mai sã moarã
pe loc. În fa\a ei era fiul îmbrãcat a=a cum fusese înmor-
mântat nu demult: costum negru, pantofi negri, chicã linsã
pa cap. Atât doar cã stãtea cu spinarea spre dânsa =i fãcea
ceva aplecat deasupra unuia din cei patru saci pe care îi
\ineau dezlega\i ca sã nu se aprindã fãina. Când l-a zãrit, în
prima clipã era sã moarã, dar se stãpâni =i îi vorbi poate cea
mai lini=titã voce de mamã:
Sârghi, tu e=ti?
Eu, mamã, cicã îi rãspunse fiul, dar fa\a nu =i-o întoarse
spre dânsa.
D-apoi ce faci acolo, Sârghi?
Leg sacul ista, mamã.
+i de ce-l legi, mamii?
Sã-l pun în remorcã.
+i de ce sã-l pui în remorcã?
Sã-l duc lui +ipu=or, mamã.
Care +ipu=or, scumpule? rãcni atunci ea, încât pe loc
adunã jumãtate de sat la poarta lor. Sârghi! Bachiu! Sârghi...
COPILUL
mai strigã ea, dar când în pragul =urii î=i fãcu apari\ia înne-
TERIBIL
bunit de groazã Bachiu, so\ul ei, nu mai gãsi pe nimeni în
=urã. So\ia lui stãtea ruinatã la pãmânt =i bolborosea ceva...
A=a au dus-o la spital... Totu=i, e ceva în toatã istoria asta,
ceva care te pune pe gânduri. Se zice cã dupã ce Bachiu =i-a
dus nevasta la spital, s-a aruncat în =urã, la cei patru saci de
H
NICOLAE
ESINENCU
fãinã, =i mare, cicã, i-a fost mirarea când a gãsit unul din cei
patru saci legat. A=a, se zice, a fost, dar dac[ e adevãrat, nu
=tie nimeni. Oricum, Bachiu are durerea lui acum.
Îl cunoa=te\i? ridicã feti\a fotografia fratelui meu.
Bachiu lasã lucrul prã=ea ni=te cartofi în grãdinã , se
$%
apropie de poartã, î=i scoate pãlãria, sãrutã fotografia fratelui,
î=i pune pãlãria =i se întoarce ]n gr[din[. Înainte de-a ridica
sapa, î=i =terge ochii. Prã=e=te.
La al lui Ocheanu feti\a cu fotografia fratelui nu gãse=te
pe nimeni. Oamenii sunt în câmp. Feti\a sare gardul, se ridicã
pe o prispã, pe alta, ridicã în fa\a unui geam fotografia fratelui,
o lipe=te de geam, o \ine o clipã-douã, apoi face acela=i lucru
=i la geamurile din spatele casei, sare gardul =i se-ndreaptã
spre altã poartã.
La poarta lui Sârbu feti\a cu fotografia fratelui este a=tep-
tatã de trei femei: Sârboaica bunic[, Sârboaica femeia
lui Sârbu =i Sârboaica nor[. }n timp ce fata se-ndreaptã spre
ele, acestea vorbesc încet. Despre fratele meu Vologhi\ã vorbesc.
Al cui zice\i c-o murit?! întreabã a nu =tiu câta oarã
S`rboaica-bunic[.
Of, mamã, \i-am spus, o repede u=or Sârboaica, femeia
lui Sârbu. Al lui... =i vorbe=te încet.
De-acum el n-o sã se mai apropie... se a=azã mai bine
Sârboaica-bunic[ pe piatra din fa\a por\ii.
El n-o sã se mai apropie, dar fotografia lui se apropie =i
asta-i ca =i cum el s-ar apropia.
Sârboaica-nor[ se pare cã =tie ceva despre cum a murit
fratele meu Vologhi\ã. O lasã pe Sârboaica-soacrã s-o
potoleascã pe Sârboaica-bunic[ =i repetã, de altfel, ceea ce
a repetat poate de sute de ori azi. I-a spus soacrei, i-a spus
COPILUL
Sârboaicãi-bunic[, strãinilor cu care s-a întâlnit, la fântânã,

TERIBIL
la magazin, bãrbatului, desigur, socrului, =i iar Sârboaicei-

soacr[, S`rboaicei-bunic[ =i tot a=a. Acum, când fotografia
H se apropie de poarta lor, iar spune ce-a mai spus:

...Se zice, a murit alergând pe stradã. Alerga nu =tiu unde,
=i cum alerga, deodatã s-a oprit brusc, a-ntors capul înapoi
NICOLAE
ESINENCU
=i-a rãcnit la fra\i cât îl \ineau baierele: Andrei, Ion, Nicolae,

Alexandru mor!. A strigat, a cãzut =i mort a fost.
D-apoi Alexandru e tot la Chi=inãu?
D-apoi ei îs to\i la Chi=inãu, mamã-soacrã. Aici au rãmas
numai bãtrânii mama =i tata lor.
$&
Pe ceilal\i nici nu-i prea cunosc bine... de mult sunt pleca\i
din sat. Da pe dânsul, pe Vologhi\ã, îl cuno=team destul de bine.
Apoi el venea des prin sat. Una-douã, îl vedeai alergând
la mama. Ba c-o ma=inã de lemne, ba c-o ma=inã de cãrbuni...
Ce-o sã facã acum sãrmana femeie... Of, ce-o sã facã?!
De ajutat, or ajuta-o ceilal\i...
De ajutat, or ajuta-o ceilal\i, dar ce-o sã facã fãrã Volo-
ghi\ã? Vologhi\ã era Vologhi\ã... când zici c-a murit?!
Când zici c-a murit? întreabã din nou =i Sârboaica-bunic[,
dar nu mai a=teapt[ rãspuns, c-o repede Sârboaica, femeia
lui Sârbu.
Of, mamã, de câte ori sã-\i spun?! +i taci cã iatã fata-i
aproape. +i tot ea intrã prima în vorbã cu feti\a care poart[
fotografia fratelui meu. Puicã-dragã, ce s-a înt`mplat, puicã-
dragã, întreabã, dar nu l[crimeaz[. E pu\in speriatã, încurcatã
la vederea fotografiei fratelui.
Îl cunoa=te\i?
Cum sã nu, puicã-dragã?! rãspunde Sârboaica, femeia
lui Sârbu.
Cum sã nu! rãspunde =i Sârboaica-nor[.
De-acum n-o sã-l mai cunoascã nimeni, intrã pe fir =i
Sârboaica-bunic[.
Of, mamã, cã numai prostii ies din gura matale... se
strofole=te Sârboaica, femeia lui Sârbu. Mai bine, mamã, sã
mã ierte Cel de Sus, închideai matale ochii, cã ai optzeci de
COPILUL
ani!
TERIBIL
Ce vorbi\i, mamã-soacrã, nu vã certa\i, cã nu e frumos,
sare nora ]n ochii c[reia se pare c[ izvor[=te o lacrim[. Se
uitã la fotografia fratelui Vologhi\ã =i-=i astupã gura cu
bãsmãlu\a. Se zice, a murit alergând pe stradã. Alerga nu
=tiu unde =i deodatã a-ntors brusc capul înapoi =i a-nceput
H
NICOLAE
ESINENCU
sã rãcneascã la fra\i: Andrei, Ion, Nicolae, Alexandru mor!
Dar fra\ii nu erau cu dânsul? întreabã, poate a zecea
oarã, Sârboaica-soacr[.
Nu... El era singur pe stradã =i deodatã... Sãrmanul a
murit fãrã sã-i mai vadã... $'
Ce-ave\i de spus? întreabã feti\a =i ridicã pu\in fotografia
ca sã fie vãzutã bine.
Da ce sã spunem, ce avem de spus, se vaicãrã Sârboaica,
femeia lui Sârbu. Ce avem de spus! Nu ne-a fãcut nici un rãu.
Ne-nt`lneam. Bunã ziua Bunã ziua. Se spune cã ultima
datã a fost în sat acum o lunã.
Acum o jumãtate de an au fost cu to\ii, to\i fra\ii, explicã
Sârboaica-nor[, dar =i noutatea asta i-a mai spus-o nu o
datã soacrei, care parcã tot uitã:
Iaca de asta n-am =tiut, se vaicãrã Sârboaica-soacrã,
cred cã tare s-a mai bucurat mama lor, când i-a vãzut împreunã.
+i-acum tot împreunã o sã-i vadã, se vârã pe fir Sârboai-
ca-bunic[, numai cã unul dintre ei e mort.
Of, mamã, cã mai bine mureai matale...
Feti\a cu fotografia fratelui se duce mai departe, iar Sâr-
boaicele rãmân sã se certe. Sârboaica, femeia lui Sârbu, pare
sã se fi supãrat tare pe Sârboaica-bunic[:
Da de ce =ezi, mamã, =i tot rozi piatra asta de la poartã
=i tot ba\i apa-n piuã?! Când ai de gând sã alegi pãstãile celea?
Cã tu numai pãstãi ai în cap... Nu vezi cum se duce
lumea?! se uitã Sârboaica-bunic[ ]n urma feti\ei cu fotografia
fratelui, se uitã, dar n-o mai vede.
Apoi tocmai de aceea trebuie sã faci ce ai de fãcut...
zãu cã un an întreg ai sã alegi co=ul cela de pãstãi!
Lasã, mamã-soacrã, c-am sã-i ajut =i eu, îi ia apãrarea
COPILUL
Sâboaica-nor[, dar Sârboaica-soacr[ n-are îndurare. Ia nora

TERIBIL
la trei parale:
Da tu când ai sã termini vãruitul prispei? Nu vezi unde-i
H
soarele?! Cã dacã vine bãrbatul, iar ai sã te plângi cã te
ciomãge=te degeaba!... Hai, la muncã!...
NICOLAE
ESINENCU
II
Prin sat este purtat[ fotografia fratelui. A murit ieri. Noaptea

a fost adusã fotografia lui în sat. Mâine va fi adus =i el. +i mama
% încã nu =tie nimic. Luãm un capãt de vorbã, îl lãsãm, ne prin-
dem de altul, ne abatem, cãutãm altul =i nu =tim ce sã facem.
Fratele nostru Vologhi\ã e mort. Ieri a murit. Pe la douã de
noapte am alergat în sat, acum e opt diminea\a =i noi încã nu
=tim cum sã-i spunem adevãrul mamei. Noaptea, când mer-
geam cu ma=ina spre satul nostru, ni se pãrea c[ aveam =i
cuvinte cu care s-o alin[m pe mama, sã-i spunem despre
nenorocirea care a pãlit-o, care ne-a pãlit. De=i dacã-\i
aminte=ti drumul...
Cum o sã reziste mama? se tot întreabã ]nghi\ind noduri
fratele Andrei. E a=a de bãtrânã! Tata poate va suporta nenoro-
cirea, a luptat pe front, a îndurat mai multe, dar mama...
Mama... vireazã u=or la stânga fratele Ion, depã=e=te o
ma=inã =i iar iese pe întinsul =oselei. Ne grãbim, dar fiecare
din noi î=i dã seama cã prea repede mergem.
A= vrea sã-i spun fratelui Ion sã nu mâne ma=ina a=a de
repede, mã-nvãluie ceva, ceva mi se ridicã în gât, a=tept,
poate o sã-i spunã Andrei. Dar Andrei tace. A=tept, poate o sã
izbucneascã unul din ei în plâns, atunci =i eu o sã dau drumul
lacrimilor. Nodul mi se ridicã în gât, mã-nãbu=ã. Încã nici
unul din noi n-a plâns pânã acum. A început sã rãcneascã
so\ia mea, când a venit la noi fratele Andrei cu vestea, =i atât.
Vestea a fost atât de ne=teptatã, încât, mã gândesc, încã nici
nu ne dãm seama ce s-a întâmplat. Am sã plâng, =tiu, mult
mai târziu. De fapt plâng =i acum. Lacrimile se sting în mine.
Nodul se ridicã, mã înãbu=ã, cade, =i iar se ridicã.
COPILUL
Cum o sã suporte mama nenorocirea?! se vaicãrã pe
TERIBIL
bancheta din fa\ã fratele Andrei.
Cum o sã suportãm noi nenorocirea? O via\ã ne-am =tiut
cinci, =i acum...
Dintre to\i fra\ii, în drum spre mama =i tata, mai lini=tit mi
s-a pãrut Ion. Ba ne-a spus =i câteva anecdote. Pentru o clipã
H
NICOLAE
ESINENCU
am sim\it cã-l urãsc. Am vrut sã-i strig sã tacã, sã nu glu-
measc[, dar ochelarii lui aruncau spre bancheta din urmã o
luminã stranie =i mi-am zis cã =i lui îi este greu, poate mai
greu decât nouã, încearcã însã sã glumeascã, sã ne abatã...
Mai mare e Andrei, numai cã Ion, de când îl =tim, este mai
%
ra\ional. Glume=te, mi-am zis, vrea sã-mi u=ureze durerea,
pentru cã-s cel mai mic. Dar mie lacrimile mi se ridicã tot mai
sus, mã-nãbu=ã =i-s gata sã sar din ma=inã. Îmi zic, uite-a=a
=i eu într-o bunã zi am sã mor, =i fratele meu Ion, foarte lini=tit,
o sã conducã ma=ina spre sat sã aducã vestea mamei =i tatei,
ba chiar o sã spunã =i anecdote. Totu=i m[ calmeaz[ anume
vorba lui Ion. El potrivi volanul, întoarse capul spre bancheta
din spate =i mã ]ntrebã:
Cum te sim\i, Nicolae?
}n clipa aceea sim\eam cã-i iubesc la nebunie pe Ion, pe
fratele Andrei, pe to\i fra\ii, pe toate neamurile mele, =i dacã
mi-ar fi cerut cineva, a= fi pus capul pentru primul din ei fãrã
sã mã gândesc.
Am rãsturnat capul pe bancheta din spate =i am lãsat sã-mi
curgã lacrimile în voie. Auzeam vorbele fra\ilor Ion =i Andrei
ajungeau ca de pe altã lume. Plângeam moartea lui Vologhi\ã,
vorbele însã nu mã deranjau. Pãreau atât de fire=ti =i calde
pentru atmosfera din ma=inã, încât fãrã sã vreau mi-am zis
sã ascult lini=tit dialogul fra\ilor.
O sã-l îngropãm unde o sã zicã mama...
Nu, Andrei, sãrii eu, nici nu mi-am dat seama cum am
început sã-i zgâl\âi pe Ion, pe Andrei. Acasã o sã-l îngropãm,
în sat, în sat, auzi\i?!
D-apoi eu ce zic?... lini=tit, fratele Andrei se întoarse
spre mine, ca =i cum ar fi vrut sã-mi punã mâna pe cap. O sã
COPILUL
facem cum o sã zicã mama. Va zice sã-l îngropãm ]n ora=, ]n

TERIBIL
ora=, va zice...
Nu, rãcnii din nou, sunt sigur, o sã vrea sã fie lângã dânsa,
H acolo unde ne-am nãscut, acolo unde... =i m-am rãsturnat

din nou pe bancheta din spate. Acum lacrimile îmi curgeau =i
mai tare. +i dacã s-ar fi întors fra\ii cu fa\a spre mine, nu
NICOLAE
ESINENCU
mi-ar fi fost ru=ine. Plângeam de-a binelea. Vasãzicã, mã

gândesc, ne întoarcem în sat sã auzim hotãrârea mamei. Unde
ea va zice sã-l îngropãm pe fratele nostru Vologhi\ã, acolo îl
vom îngropa... Vologhi\ã, ce-ai fãcut, Vologhi\ã?!
+i eu cred cã mama o sã vrea s[-l ]ngrop[m în sat...
%
vine ca de peste perete vocea lini=titã a fratelui Ion. Revin cu
gândul =i cu privirea la fra\i. Ei se afl[ în fa\a mea. Trei suntem.
Lipse=te al patrulea, Alexandru.
Da Alexandru, surorile, =tiu? întreabã a nu =tiu câta oarã
fratele Ion.
Despre moartea fratelui nostru Vologhi\ã a aflat mai întâi
fratele mai mare, Andrei. El a alergat la mine. Ce fãceam eu
când a venit la mine? Am auzit soneria, cineva insista sã
r[spundem, apoi so\ia deschise u=a.
Andrei?
+i tot ea, dar îngrozitã:
Ce s-a-ntâmplat?!
Nici nu =tiu cum sã vã spun, îl auzii pe fratele Andrei.
Vocea îi era speriatã, strãinã.
Am aruncat cartea pe care o citeam =i m-am repezit la
u=ã.
Vologhi\ã a murit, spune fratele Andrei =i se uitã speriat
la mine.
Instinctiv, ]n clipa ceea amândoi am sim\it un singur lucru
sã ne adunãm cu to\ii câ\i suntem la Chi=inãu, cât mai repede,
sã fim împreunã. Patru fra\i =i douã surori. Fratele Ion, fratele
Alexandru, sora Vera, sora Maria, Andrei =i eu.
Dar nu =tiu unde trãie=te fratele Alexandru! m-am trezit
urlând.
Cum nu =tii?! se uitã la mine nãucit fratele Andrei.
COPILUL
N-am fost încã niciodatã la dânsul...
TERIBIL
Ne scoase din amor\ealã so\ia:
Lãsa\i, nu vã certa\i, alerga\i la Ion, el are ma=inã, pe
ceilal\i îi informeazã Danu, fiul... Fugi\i în sat la mama...
Sãrmanii!
Mai mult nu-mi amintesc nimic. +tiu cã l-am gãsit pe Ion,
H
NICOLAE
ESINENCU
apoi am urcat în ma=inã...
Alexandru cu surorile trebuie sã fi ajuns de acum în sat,
zic eu calm.
Nu se poate, fratele Ion mãre=te brusc viteza ma=inii.
Noi trebuie sã ajungem primii! zice =i iar apasã pe accelerator.
%!
Da, noi trebuie sã ajungem primii, zice =i fratele Andrei.
Principalul acum e sã ajungem primii în sat, Ion mãre=te
din nou viteza, dar cum o mãre=te, observãm c[ pe loc o redu-
ce. Depã=e=te o ma=inã, se aliniazã încet pe partea dreaptã
=i m`n[ încet înainte. Nimeni însã nu-ndrãzne=te sã-i spun[
sã accelereze.
Am ajuns primii. Era târziu, douã de noapte, satul dormea
lini=tit când fratele Ion a parcat încet ma=ina în apropierea
casei noastre, sub un gard de-al vecinilor. A stins farurile =i
am rãmas cu to\ii în ma=inã, ]n întuneric. Nimeni nu vroia sã
coboare...
Stãm cu to\ii în jurul mamei =i nu =tim ce sã facem. Au
trecut =ase ore, s-a fãcut diminea\a, prin sat umblã fotografia
fratelui, iar mama încã nu =tie nimic. +i e la fel bucuroasã ca
în clipa când ne-a vãzut intrând în casã. Ne tot pune bucate
pe masã, ne tot îndeamnã sã mâncãm, ne tot spune de tata
cã tot mai prost =i mai prost aude, vede\i, doarme =i acum,
nici nu =tie cã voi v-a\i întors.
Scoalã, mãi! strigã mama, îl bolde=te pe tata care mai
doarme. Îl bolde=te =i iar ne-ndeamnã sã luãm din bucate,
dar cine poate sã mãnânce? Vorbim despre una, despre alta,
=i iar ne privim pe furi=. Fratele Ion stã în fa\a mamei, Andrei
în partea dreaptã, eu ceva mai în stânga, de aceea mamei
îi vine mai greu sã mã vadã. Luãm un capãt de vorbã, îl
uitãm, luãm altul, îl pierdem, cãutãm sã ne agã\ãm de al
COPILUL
treilea... Soarele se ridicã, e sus de acum, din nou ne uitãm

TERIBIL
unul la altul. Poate începi tu, Ioane? Poate începi tu, Andrei?
Dar în privirile lui Ion vãd aceea=i întrebare: poate începi tu,
H Nicolae?! Poate începi tu, Andrei? +i în ochii lui Andrei, de=i

e cel mai mare dintre noi, se ascund acelea=i întrebãri: poate
începi tu, Ioane? Poate începi tu, Nicolae?! Am ie=it noaptea
NICOLAE
ESINENCU
de mai multe ori afarã, când eu cu Ion, când Andrei cu Ion,

când eu cu Andrei.
Sã a=tept[m sã se lumineze, s-au în\eles Andrei =i Ion,
iar Ion mi-a comunicat =i mie hotãrârea. Îi prea bãtrânã =i,
noaptea, inima n-o sã reziste...
%"
Poate o sã vinã =i ceilal\i, am hotãrât eu =i Andrei, apoi

Andrei îi comunicã =i lui Ion care e de acord.
Oricum, zice Ion, trebuie sã-mi mai odihnesc ochii, sunt
prea obosit ca sã conduc înapoi ma=ina, mai a=teptãm.
Umbl[ fotografia fratelui prin sat. Cineva a adus-o în altã
ma=inã, poate pu\in înaintea noastrã, de obicei, altcineva
aduce fotografia fratelui în sat =i, cum se lumineaz[ de ziuã,
o poart[ pe la case.
Oare cine sã fi murit? se mirã deodatã mama, auzind
bocete ba colo, ba colo.
De unde sã =tim, mamã... ne uitãm noi unul la altul.
Apoi da, de unde sã =ti\i, cã voi trãi\i la Chi=inãu... S-a
auzi mai încolo...
S-a auzi, zicem noi =i iar ne uitãm unul la altul: poate începi
tu, Ioane? Poate începi tu, Andrei? Poate începi tu, Nicolae?!
Iaca =i tata s-a sculat, sare bucuroasã mama =i se apucã
sã strângã a=ternutul de pe prispã.
Tata s-a trezit, ne-a zãrit =i acum vine zâmbind direct spre noi.
+i eu nu mai pot rãbda:
Mamã, Vologhi\ã a murit!...
III
Prin sat umblã fotografia fratelui. A murit ieri. Noaptea a
COPILUL
TERIBIL
fost adusã fotografia lui în sat. Mâine va fi adus =i el.
Fotografia s-a oprit la poarta lui Felioarã.
Îl cunoa=te\i?!
Despre moartea fratelui s-a aflat deja în tot satul. Toatã
lumea =tie. Acum a rãmas doar ca sã treacã pe la case fata
cu fotografia, fiecare sã-l cãineze sau sã-l huleascã. Cei cãrora
H
NICOLAE
ESINENCU
nu le-a fãcut nici un rãu, sã scape o lacrimã, cei cãrora le-a
fãcut vreun rãu sã-l blesteme, ori sã-l ierte.
Ce-ave\i de spus? insistã fata cu fotografia la poarta lui
Felioarã.
Poate dacã era viu, aveam ce-i spune... %#
+i acum pute\i spune...
Pentru ce?
A=a e obiceiul trebuie sã zicem cu to\ii ce-avem de
zis... mata ce spui?!
Niciodatã n-o sã =tim ce-a avut Felioarã sã-i spunã fratelui.
Felioarã locuie=te tocmai în capãtul opus al satului, nu-mi
amintesc sã-i fi fãcut vreun rãu fratele. Dar omul zice cã ar
avea s[-i spun[ ceva =i nu-i spune, cã nu-i viu. Posibil c[ în
copilãrie s-a întâmplat ceva între dân=ii. Ai lui Felioarã au
venit în satul nostru de la sud =i cei veni\i erau înt`lni\i cu ochi
nu prea buni. Dacã cel venit avea un b[iat, de obicei, flãcãii
satului îl ciomãgeau bine la sosire, cum spuneau ei, sã-i ia
apele, sã-l spele de cele rele. Dacã cel venit avea o fatã, o
ocoleau, n-o scoteau la joc, îi ungeau poarta cu dohot, dar
pânã la urmã tot unul dintre flãcãii satului o lua în cãsãtorie.
Ce-ar fi putut, mã întreb, sã-i facã fratele meu lui Felioarã?
Copii acesta n-a avut, flãcãi cu atât mai mult. A venit cu
so\ia în satul nostru într-o toamnã, s-au aciuat la o margine
într-o colibã, apoi =i-au ridicat casã... Mã rog, Felioarã zice
cã i-ar spune ceva fratelui, dacã ar fi viu.
I-a= fi spus sã mai trãiascã... zice deodatã Felioarã.
Atunci mã duc mai departe, zice fata =i se depãrteazã
de poarta lui Felioarã. Totu=i, parcã mai avea sã-i spunã fratelui,
altceva ]ns[ nu i-a spus.
La poarta celor =apte nurori ale lui Depe=u feti\a cu fotogra-
COPILUL
fia e nevoitã sã a=tepte mai mult. Nurorile se ceartã. De vreo

TERIBIL
trei zile se ceartã =i nicicum n-o pot scoate la capãt. S-a-ntâm-

plat ceva în familia mare a lui Depe=u =i acest ceva nicicum
H nu poate fi descurcat. Dacã ar vorbi nora mai micã, se zice,

povestea s-ar termina mai repede, dar aceea tace. Lucreazã
prin casã, prin ogradã, celelalte nurori se \in de dânsa, o
NICOLAE
ESINENCU
mustrã, dar ea î=i cautã de lucru, pleacã ochii =i lucreazã.

Spune ce \i-a spus? îi tot strigã cumnata mai mare, spune-ne,
cã pânã nu te descoasem, nu te lãsãm în pace, cã\eao! strigã
cumnata mai mare =i o în=facã de pãr.
Ai!
%$
Te doare? +i pe noi ne doare. Spune!
Dacã a= avea ce sã vã spun, v-a= spune...
Noi =tim, dar vrem sã auzim din gura ta ce =i cum, cã\eao!
Acum trei zile ploua cu gãleata. Ziua plouase, noaptea
plouase =i spre diminea\ã parcã sã înceteze ploaia, când ]n
poarta lui Depe=u s-au auzit bãtãi grãbite.
Cine-i?! ridicã Depe=u-bãtr`nul capul de pe cuptorul
pe care doarme nop\ile, întrebã, nu se dãdu jos.
Un om bun! veni de la poartã rãspunsul.
Ia deschide\i-i! porunci Depe=u =i, cum mai era pânã în
ziuã, puse din nou capul pe pernã =i iar adormi.
În casa lui Depe=u trãiesc doar nurorile. Ele se culcã ultimele,
ele se scoalã primele. Cei =apte bãrba\i ai lor dorm într-o
camerã mare, cum au dormit în copilãrie, a=a dorm =i acum,
împreunã. Nurorile dorm în altã camerã, la fel împreunã. Rar
când se schimbã ordinea, când, sã zicem, un bãrbat n-o sã
doarmã între ceilal\i =ase bãrba\i =i o norã n-o sã doarmã
între celelalte =ase cumnate. Poate o datã, de douã ori pe
lunã se-ntâmplã ca una din nurori sã nu doarmã între alte
nurori. Asta se întâmplã atunci când bãrbatul ei î=i aminte=te
cã e cãsãtorit. Se ridicã acela noaptea, trece din camera bãr-
ba\ilor în camera femeilor, pipãie prin întuneric =i, gãsindu-=i
nevasta dormind, îi face semn. Aceea se scoalã fãrã sã zicã
nimic =i împreunã ies afarã la patul dintre copacii de dupã
casã. +i atât. În rest femeile dorm. +i bãrba\ii dorm. În
COPILUL
noaptea aceea plouase, parcã se lumina de zi când nurorile
TERIBIL
auziserã vocea socrului. S-au trezit brusc. Au sãrit, =i-au pus
rochiile =i nu-=i mai amintesc care prima deschise u=a, poarta.
Dar asta, zic ele acum, nu conteaz[. Poarta a deschis-o una
din ele =i a deschis-o la porunca socrului. +i s-au pomenit în
pragul casei cu un bãrbat ud leoarcã, a=a de ud, ]nc`t se
H
NICOLAE
ESINENCU
p[rea c[ abia ie=ise din apã. Dârdâia din cap pânã în picioare
=i limba abia de i se mi=ca în gurã, abia de putea spune cã
s-a rãtãcit, umblã de cu searã prin coclauri =i tare ar vrea sã
se încãlzeascã. Bãrba\ii nurorilor dormeau, socrul adormi din
nou pe prispã =i femeilor acum nu le rãmânea decât sã caute
%%
ele de strãin.
Ce s-a întâmplat? se auzi în întunericul din tindã vocea
somnoroasã a unuia din cei =apte bãrba\i.
Ia un nenorocit, îi rãspunse nu =tiu care din cumnate.
Hrãni\i-l... mârâi bãrbatul =i, dupã ce cãscã, dispãru iar în
camera bãrba\ilor. Nu era chiar a=a de devreme, cum se pãrea.
Ploaia încetase, dar p`nã ]n ziuã mai era, se mai putea dormi.
Bãrbatul cela se-ntoarse în pat, iar cumnatele se ocuparã
de oaspete. În primul rând, îl poftirã în casã.
Dacã o sã-mi da\i o pãturã sã mã învelesc, am sã vã fiu
foarte recunoscãtor, rãspunse strãinul.
S-a gãsi, intrã. Nurorile l-au lãsat sã intre în camera lor
=i au aprins lumina.
Era un bãrbat înalt, chipe=, dar nebãrbierit.
Mã dor ochii, duse strãinul mâna la ochi, ceea ce le fãcu
pe nurori pe loc sã stingã lumina.
Trebuie sã-i dãm alte haine, ziserã nurorile =i fiecare se
apucã sã scotoceascã prin hainele bãrbatului sãu. I-aruncarã
la picioare pe rând: pantaloni, cãma=ã de noapte, cãma=ã
pe deasupra, chilo\i, =tergar, pieptene.
E=ti flãmând?! îl întrebarã femeile dupã ce-l vãzurã
îmbrãcat, curat =i uscat.
Dacã e=ti flãmând, te hrãnim...
Nu, nu, se grãbi bãrbatul sã rãspundã... tare a= vrea sã
dorm.
COPILUL
Azi, când nurorile î=i povestesc una alteia cum s-a-ntâmplat,

TERIBIL
fiecare spune cã ultimele cuvinte le-a auzit prin somn.

Deci ultimele cuvinte le auzirã ca prin vis, spun ele. +i
H cumnata mai mare, =i restul, cu excep\ia cumnatei mai mici,

toate afirmã cã la capãtul cuvintelor tãrãgãnate, nepoftitul
deodatã fãcu câ\iva pa=i, trecu printre cumnate, se aplecã =i
NICOLAE
ESINENCU
=opti ceva la ureche cumnatei mai mici.

Ce \i-a =optit?! o ]ntreb[ a treia zi cumnatele pe cea mai
micã, desigur, fãrã sã audã bãrba\ii.
Nu =tiu, se tot opune cumnata mai micã.
L-ai cunoscut?!
%&
Prima datã îl vãd...
Cã\eao, o sã te spunem la bãrbat... nu-i slãbe=te gâ\a
cumnata mai mare. Spune!
Una din cumnate a observat feti\a cu fotografia fratelui la
poartã. Cautã sã le struneascã pe surate.
Mai încet, a murit cineva...
Sã moarã! zice cumnata mai mare =i-=i înfige =i mai tare
mâinile în pãrul cumnatei mai mici. Vorbe=ti, sau te dau cu
capul de perete?! zice =i îi suce=te capul la spate.
Nu, nu l-am cunoscut pânã atunci, suspinã cumnata
mai micã.
Ce \i-a spus la ureche?
Voi n-a\i auzit?!
Spune, cã\eao, odatã!
Mi-a spus cã e flãmând...
Atât?
Atât. S-a aplecat la urechea mea, a\i vãzut doar, =i mi-a
spus cã e fl[m`nd ca un lup.
Noi n-am auzit, rãcne=te cumnata mai mare, =i de ce,
mã rog, anume \ie sã-\i spunã cã-i este tare foame?! +i-apoi
de ce \i-a spus la ureche?!
Nu =tiu dacã mi-a spus la ureche. Stam a=a cum stãtea\i
=i voi în jur, când am auzit cã-mi spune cã-i este foame. La
ureche mi-a spus?
La ureche! strigã toate cele =ase cumnate. +i de ce anume
COPILUL
\ie sã-\i spunã?! De ce anume pe tine te-a ales din toate?!
TERIBIL
De unde sã =tiu, se frãmântã cumnata mai micã, dar
cumnata mai mare nu-i slãbe=te p[rul. O strânge mai tare de
mo\oc, îi suce=te gâtul ca aceea sã vorbeascã, =i gata.
De unde sã =tiu de ce anume pe mine m-a ales... =i-apoi
cu ce-s eu de vinã?!
H
NICOLAE
ESINENCU
+i ce-a fost mai apoi?!
Dar ce putea sã fie... voi nu vã aminti\i?!
+tim, dar vrem sã auzim din gura ta!
Voi mi-a\i spus sã mã duc sã-l hrãnesc.
Noi am spus?!
%'
Da, voi. Eu m-am opus, v-am întrebat de ce anume eu,
dar voi a\i început a vã retrage spre paturi, zicând c[ anume
eu sã mã duc sã-l hrãnesc... L-am dus la bucãtãrie =i l-am
hrãnit...
Atât?
Atât.
+i de ce diminea\a dormea în patul de dupã casã?!
Dar unde aveam sã-l culc?! +i zice\i c[ dormea diminea\ã
în patul de dupã casã?!
Las' cã mai stãm noi de vorbã, o amenin\ã cu degetul
cumnata mai mare =i-i dã drumul.Apoi se ]ntoarce spre poartã,
unde se aflã feti\a cu fotografia fratelui. +i cum se-ntoarce, începe
sã boceascã. Boce=te. +i altele bocesc. Plânge =i cumnata
mai micã. Toate plâng. Dar cum fata cu fotografia se depãr-
teazã, toate se-ntorc spre nora mai micã, o-nghesuie în casã
=i, când o vãd în mijlocul camerei, iar strig[:
Ori spui, ori te dãm pe mâna bãrbatului!...
Familia Scridonu\ este o rud[ de-a noastr[. Cum apare
feti\a cu fotografia la poartã, se aude:
Du-te, fato, la alte por\i, zice Alexandra Scridonu\ =i por-
ne=te spre noi, spre casa noastrã, bocind de rãsunã împre-
jurimile. Of, Vologhi\ã, Vologhi\ã!!! Ruda noastrã frumoasã,
cum sã ne pãrãse=ti?! Ajunge la poarta noastrã, se apucã de
parii din poartã, boce=te, dar v[z`nd cã nimeni n-o ia în
seamã, î=i =terge lacrimile, intrã în ogradã, se uitã sã vadã
COPILUL
cine a venit =i cine nu. Da bãie\ii de la Chi=inãu au venit?!

TERIBIL
întreabã deodatã.
Fra\ii?!
H D-apoi =tiu cã nu-ntreb de strãini!

Ei au adus vestea... Dar au plecat înapoi, sã-l aducã...
A rãmas numai unul din ei, Nicolae...
NICOLAE
ESINENCU
+i cum ruda depãrtatã aude c-am rãmas numai eu, se

porne=te bocind sã mã gãseascã printre oameni.
Ruda mea, Vologhi\ã, ce-ai fãcut?!
Femeia care stã cu mama =i cearcã cumva sã-i potoleascã
bocetul, e o vecinã cãreia nu demult i-a fost dat sã îngroape
&
patru feciori. O cuprinde pe mama de dupã umeri =i plânge
împreunã de se sting.
Femeie, te-a atins =i pe tine para...
Stau cuprinse =i bocesc împreunã:
Vologhi\ã!!!
IV
Nu mai cunosc satul. Aproape cã l-am uitat. }nl[crimat[,

mama mi-a zis cã groparii ar trebui sã fie rude de-ale noastre,
dar pe unde locuiesc rudele?! Bunica, bunelul au murit demult.
Sunt nouãsprezece ani de când am plecat din sat. Veneam
sã-mi vãd mama =i tata =i iar plecam înapoi, adesea era noaptea,
adesea nici nu zãboveam mai mult de-o orã. Am uitat satul.
Mai aveam =i alte rude. Nepo\ii mamei acum o fi având familii,
o fi fiind bãrba\i în toatã firea... dar unde-i gãsesc?!
Aleargã la Tãburceanu! îmi vine în ajutor vecina din
spatele casei noastre, care, cum a auzit vestea, ba fuge acasã,
ba apare la noi în ogradã. Carã oale, castroane, avem mort
=i gata.
La care Tãburceanu?! întreb eu =i întorc fa\a ca sã nu-mi
vadã lacrimile.
Mama boce=te =i mai tare:
Vologhi\ã, scumpul meu Vologhi\ã!...
Of, face vecina, cum sã-\i ui\i rudele?! Vladimir Tãbur-
COPILUL
ceanu locuie=te lângã =osea! E ruda voastrã!
TERIBIL
A, da, cum sã-l uit. Chiar =tiu =i unde locuie=te. E vãrul
meu, cel mai mare dintre veri=orii no=tri. A luptat, s-a întors
din rãzboi f[r[ o mânã, av`nd grad de sergent poate primul
gradat din satul nostru. De=i avea pu\inã carte, se purta ca
un om cult cât l-am =tiut dupã ce s-a întors din rãzboi, a
H
umblat curat, spãlat, bãrbierit, tuns =i parfumat. Al\ii, cum s-au
NICOLAE
ESINENCU
vãzut acasã, au aruncat hainele cazone, le-au îmbrãcat pe
cele vechi, au pus mâna pe sape, pe pluguri, r[m`n`nd \[ranii
din via\a lor de pânã la rãzboi. Au rãmas aceia=i. Veri=orul
meu însã s-a pricopsit din nenorocirea asta cu ceva culturã.
&
Nu l-am v[zut de mai bine... de când? L-am ]nt`lnit mãcar în
ultimii nouãsprezece ani?! Desigur, e cãsãtorit. Are =i copii.
Am auzit cã are mul\i urma=i.
Mi-e ru=ine. N-am fost niciodatã în casa acestui om, a
acestui veri=or =i acum, poftim, am ajuns la el. Mai =tii, nici n-o
sã mã cunoascã. Are fete sau bãie\i?
Trei fete am =i doi flãcãi, îmi spune. Cel mai mare e
însurat, prin Siberia. Dar a=azã-te, ce s-a întâmplat?
Veri=orul meu e tot a=a cum îl =tiam cu ani în urmã. Nici
un pic nu s-a schimbat. Nici fa\a, nici cãtãturile. Se bãrbierea.
Aceea=i fa\ã ca de intelectual pe care am =tiut-o de copil. Îmi
cer ]nc[ o datã scuze cã n-am intrat de atâ\ia ani pe la dânsul,
dar dumnealui îmi spune cã nu-i nimic. Fiica lui e mãritatã, zice,
aici în sat, =i nu vine pe la tata, a=a cã...
Are de-acum copiii ei, a=a-i via\a...
St[ ]n fa\a oglinzii, î=i cere scuze cã trebuie sã se
bãrbiereascã. Cât am fost în sat, pe c`nd eram copil, n-am
avut, sau poate am avut, dar am uitat, prilejul sã vãd cum se
bãrbiere=te cu o mânã vãrul meu Vladimir Tãburceanu. Dacã
m-ar fi întrebat cineva dac[ se bãrbiere=te cu o m`nã, a= fi
spus cã-l bãrbiere=te nevasta. Nu, nevasta lui î=i cautã de lucru
prin casã. A-ntrebat dacã vrem un pahar de vin, bãrbatul a
spus c[ aduce el, el vrea sã coboare în beci, ba chiar o sã
coboare, a zis, =i veri=orul, sã vadã ce beci am, a zis, =i nevasta
a rãmas sã-=i caute de lucru, mi se pare cã t[ia pâine. Veri=orul
COPILUL
TERIBIL
se bãrbiere=te. C-o mânã se bãrbiere=te =i în mi=cãrile lui nu

se simte nici un pic de stângãcie. Cu o mânã înmoaie
pãmãtuful în spumã, cu aceea=i mânã ridicã briciul =i-l trece
H peste cureaua care are un capãt aninat de perete, iar alt
acp[t e ]ntre genunchii veri=orului. Trece o datã, de douã ori
briciul peste curea, lasã cureaua =i ridicã briciul spre fa\ã.
NICOLAE
ESINENCU
Vladimir Mihailovici, zic, altfel nu mi s-ar da limba sã-i

zic. Vladimir nu, nu i-a= putea zice, e cu vreo douãzeci de ani
mai mare, veri=or sã-i zic nici atâta. Îi spun ce s-a întâmplat.
Hopa! face dumnealui =i lasã briciul pe marginea mesei,
& se-ntoarce spre nevastã. Avem câ=tig, ai auzit?! zice =i pe loc
îmi explicã. A=a se spune în ultimul timp la noi în sat când
moare cineva din rude. Am auzit, zice, bocete, dar nici prin
cap sã-mi treacã cã avem câ=tig... Dar Ion, Andrei unde-s?!
Au fost, îi explic, au fost, am aflat unde dore=te mama
sã-l îngropãm =i s-au dus sã-l aducã.
Mda... +i ce-a spus mama?
Ce sã spunã mama? Plânge, boce=te... a zis c[ aici sã-l
înmormântãm, lângã dânsa.
Apoi to\i sã fim grãmadã, zice veri=orul Vladimir =i se-ncrun-
tã, chibzuie=te ceva. +i unde zici cã-s fra\ii?
Au plecat sã-l aducã. Dup[ ce mama a spus unde sã-l
îngropãm, am împãr\it între noi ce avem de fãcut. Ei au plecat
sã-l aducã la ora= au sã facã sicriu, obelisc, au sã-i cumpere
haine, tot ce se cere pentru înmormântare, iar eu am r[mas
sã dau o mânã de ajutor aici. Dar ce sã fac, mã ierta\i, habar
n-am, n-am înmormântat încã pe nimeni...
Da noi aici i-am îngropat pe mul\i... bunelul, bunica,
fata lui... mda.
Se zice cã mai întâi e nevoie de gropari.
+tii ce, zice veri=orul meu =i mai trece o datã, de douã
ori briciul peste obraz, dar de-acum în fugã, iaca am terminat,
pun briciul pe masã, so\ia o sã spele toate astea. Strigã la
so\ie: nu-i a=a, Irinã?! Iar noi, zice întorc`ndu-se spre mine,
ne ducem îndatã la fratele meu Ion, sã nu-l scãpãm la muncã,
COPILUL
TERIBIL
cã =i el noaptea a fost la botez... beciul îl lãsãm pe altã dat[...
Nicic`nd nu l-a= fi gãsit, îi spun în drum spre veri=orul
Ion, care e mai mic decât Vladimir =i locuie=te undeva în
celãlalt capãt de sat. Înainte, pare-se, pe aici se termina satul...
|i se pare... E-he, am trecut de mult casa care pe timpuri H
era la marginea satului. Ai avut în vedere casa lui...?!
NICOLAE
ESINENCU
Guzun, mi se pare, nu?!
Pãi de când am trecut-o...
Capãtul satului încã nu se aratã. Case noi, case noi, fe\e
necunoscute la fiecare poartã, la fiecare gard. Dar, se vede,
pe aici de acum a trecut fotografia fratelui. Ba ici, ba colo &!
lumea =opte=te:
Aista care sã fie cel mijlociu sau cel mai mic?!
Unii rãspund cã-s cel mijlociu, rãspunsul altora nu-l aud...
Nici sãtenii nu mã cunosc bine, nici eu nu-i prea cunosc. Am
plecat de mult =i-am uitat satul. Am pierdut satul =i-am cãpãtat
ce?! Ah, dar alung gândurile astea, rãspund la întrebãrile
veri=orului care mã duce spre celãlalt veri=or, rãspund la între-
bãri =i explic ce a spus mama cã trebuie pentru înmormântare.
Mama cere sã fie înmormântat cu colaci, cu popã... cu
muzican\i =i popã.
Mda, cu popã e mai greu... zice vãrul Vladimir.
Plânge =i spune cã dã totul, numai sã fie îngropat ca
nimeni altul... Dar cine are nevoie de banii ei?! De-ar trãi
Vologhi\ã... zic eu =i simt cã m[ nãboiesc iar lacrimile. Da,
nu-l mai avem pe Vologhi\ã!
Vãrul meu Vladimir a trecut prin rãzboi, a vãzut multe, îi
sunt recunoscãtor cã nu-mi rãspnde nimic. Mã lasã sã merg
plângând în voie =i numai când ajunge la o poartã mare, se-ntoar-
ce =i zice:
Pãi iaca aici locuie=te fratele Ion... dar pânã la marginea
satului mai este... =i-acum dacã l-am gãsi acasã! se apucã =i
bate-n poartã.
Da, sigur cã =i acest omule\ din fa\a mea e rudã de-a
noastrã. Mi-l amintesc. Seamãnã mult cu fratele sãu Vladimir,
COPILUL
dar nu e atât de zdravãn, arat[ ca un \[ran.

TERIBIL
Avem câ=tig, îi spune fratele Vladimir, =i veri=orul meu
H Ion, care ne-a deschis poarta, mi-a zâmbit v[z`ndu-m[,

s-a-ntors mirat spre mine. Când s-a-ntâmplat?!
Când s-a-ntâmplat? S-a-ntâmplat, rãsuflã adânc fratele
NICOLAE
ESINENCU
lui Vladimir, iatã ce se cere acum: ai sã fii unul din gropari,

dar tot tu ai sã-i gãse=ti pe ceilal\i trei.
Mama a spus c[ e nevoie de opt gropari, intervin eu.
Aha, face veri=orul Vladimir, atunci o sã gãse=ti opt...
auzi, Ioane?! Nicolae nu prea =tie lumea din sat, a=a cã...
&"
cuno=ti rudele noastre, dã-i drumul... mâine, =i groapa trebuie
s-o începe\i azi! Eu, zice vãrul Vladimir, am sã am grijã de
muzican\i...
Veri=orul Ion rãmâne sã se îmbrace, sã dea fuga pe la
ceilal\i gropari, veri=orul Vladimir se-ntoarce =i o ia spre cârmuire
sã se în\eleagã în privin\a muzican\ilor, eu o iau de unul singur
spre casã. Merg pe drum =i pentru prima oarã îmi dau seama
c-am fãcut rãu r[m`n`nd în sat sã mã ocup de cele necesare.
Trebuia sã plec la Chi=inãu, iar în sat ar fi trebuit sã rãmânã
unul din fra\ii mai mari, Andrei, sã zicem. N-o mai pot auzi
pe mama bocind.
Vologhi\ã! se repede, se smuce=te din mâinile rudelor
mama, când mã vede intrând în ogradã, se aruncã spre mine.
Mamii, unde-i Vologhi\ã?! Cum de l-a\i pierdut, mamii?!
Prin sat umblã fotografia fratelui. A murit ieri. Noaptea a

fost adusã fotografia lui în sat. Mâine va fi adus =i el.
Îl cunoa=te\i?
Îl cunoa=tem.
Cei care au rãspuns sunt ni=te copii. Copiii lui Amu=. Patru
la numãr. Unul mai mic decât altul. P[rin\ii lor au plecat ]n
zori la muncã, acas[ r[m`n`nd numai ei.
Ce-ave\i de spus?
COPILUL
TERIBIL
Mama a spus sã-l plângem.
Atunci plânge\i-l.
Copiii se uitã unul la altul, se ghiontesc, se dau mai spre
poartã =i iar se ghiontesc.
Mama a spus sã-ncepi tu, Veronicã, zic frã\iorii c[tre
surioar[.
H
NICOLAE
ESINENCU
Eu?! Mama mi-a spus sã vã spun sã cânta\i... to\i sã
cântãm, sã plângem! Începem!
Dar o sã ne dea bomboane?!
La mort copiilor li se dau bomboane. +i prãjituri. +i struguri,
dacã-i toamn[. +i mere. Printre altele, fra\ii mi-au lãsat lista &#
cumpãrãturilor pe care trebuie sã le fac în lipsa lor. Bomboane
zece kilograme. Mere avem, vãratice. Struguri acum nu se gãsesc.
O sã primi\i bomboane.
+i prãjituri?
+i prãjituri.
Atunci sã plângem, se hotãrã=te bãie\elul, care a vrut sã
afle dacã va primi ceea ce se dã pe la înmormântãri, =i începe
deodatã, de unul singur, sã plângã, sã-l boceascã pe fratele
meu Vologhi\ã. Izbucnesc ]n pl`ns =i ceilal\i copii. Bocesc.
De=i soarele e sus de tot, când feti\a cu fotografia apare
la poarta lui Ardei, mai gãse=te familia aceluia dormind pe
acoperi=ul casei. Aici e nevasta, aici sunt cele douã fete de
mãritat. Dorm ghemuite ca ni=te gãini pe copaci. Lumea le
vede, nu râde, înainte oamenii râdeau, dar s-au obi=nuit.
Cine nu-l cunoa=te pe Ardei! Ardei =i be\iile lui! Cât a bãut
Ardei pânã în prezent, se vorbe=te în sat, ar face un lac, ba
nu, o mare, chiar un ocean de alcool. A fost dus de vreo trei-
patru ori la tratament, cu for\a, amendat, arestat pe termen
de cincisprezece zile, dar în zadar bea de zvântã. +i când
bea, nimeni nu se mai poate apropia de casã. Alungã copiii,
so\ia, care nu mai =tiu unde sã se doseascã; pânã la urmã se
urcã pe acoperi=. Diminea\a Ardei le vede, dar nu mai este
atât de beat ca sã facã gãlãgie, strigã la ele sã se coboare,
le bolde=te cu prãjina, dar întrucât, spuneam, nu mai este
atât de beat ca sã poatã rãcni din nou, aruncã prãjina =i,
COPILUL
aplec`nd capul, iese din ogradã fie cã se duce iar la bufet,

TERIBIL
fie c-o ia spre primul om care mai are vin de anul trecut.
În diminea\a asta Ardei mai doarme. +i fetele lui dorm pe
H acoperi= în bãtaia cãldu\ã a soarelui, el doarme unde s-a

nimerit în mijlocul ogrãzii, cu bra\ele desfãcute =i fa\a spre
cer, parc-ar fi ucis.
NICOLAE
ESINENCU
Îl cunoa=te\i?
Feti\a aruncã cu un bulgãre pe acoperi=ul casei. O nimere=te
pe fata mai mare, dar sare din somn mama. Se uitã rãtãcitã
în jur, î=i vede fetele =i începe sã boceascã fãrã a z[ri bine
fotografia fratelui la poartã. Plânge pe acoperi=, de necazul
&$
ei:
Fetele mamei... dragile mamei... cum o sã trãi\i voi?!
Cum o sã trãi\i, cine o sã vã ia de neveste cu un asemenea
tatã?!
Ardei rãmâne nemi=cat. Se vede, e cri\ã. Când bea grozav,
rãmâne câte douã zile întins în mijlocul ogrãzii.
Ave\i ceva de spus?
La poarta lui Oproiu, fotografia stã mai mult. Oproiu e
fostul prieten al bunelului nostru, care a murit demult, iar
Oproiu mai trãie=te. E foarte, foarte bãtr`n, aproape cã nu
se mi=cã de pe prispã, dar de vorbã nu se lasã, ca pe timpuri.
...a=a-i omul, trãie=te cât îi cântã coco=ul... Coco=ul meu,
iaca, a rãgu=it, dar eu mã mai \in. Coco=ul meu mai cântã,
dar într-o bunã zi simt c-o sã moarã =i el, eu însã o sã mai
rãmân... Al cui zici cã e tânãrul?
Feti\a îi spune, Oproiu ]ns[ n-o ascult[, cã tot nu =i-ar
mai aminti al cui e tânãrul din fotografie.
...iaca învã\a\ii de azi cautã sã afle dacã mai este =i altã
via\ã decât asta de pe pãmânt... zice el, strigã: Este! Mult
timp lumea n-a crezut în alt[ va\ã, dar sã vã spun eu ce-au
descoperit nu demult savan\ii americani. La radio s-a transmis...
Mo=ul spune ceva vecinilor, vocea i se pierde, apoi iar r[-
sun[.
Da, da, da! strigã =i nu-l poate opri nimeni pe Oproiu.
Lângã satul nostru se mai afl[ un sat, numai cã nu to\i îl vãd.
COPILUL
TERIBIL
Satul ista este cunoscut, dar acela nu se vede. Cei care mor
trec în satul care nu se vede, cei care se nasc, vin în satul în
care trãim noi... spune multe =i încurcate Oproiu. Deodatã
începe sã strige =i sã arate cu mâna spre panta dealului din
fa\a satului. Iatã-l! Iatã-l! +ede =i surâde! strigã spre pantã, la H
fratele nostru, pe care Oproiu zice cã-l vede. Mãi bãiete,
NICOLAE
ESINENCU
mãi! M-auzi, bunelul tãu e pe acolo, catã-l, o sã fi\i împreunã...
=i deznãdãjduit, Oproiu se las[ pe prispã. Eu strig la dânsul,
dar el surâde... De-acum a=a o sã =adã, pânã n-o sã se mute
neamul lui acolo... al cui zici cã-i tânãrul?!
&%
VI
Intru în casã, ies, mã-nvârt prin ogradã fãrã sã vãd, sã

aud ceva =i iar intru în casã, =i iar ies, mereu punându-mi
una =i aceea=i întrebare, stupidã, poate, dar mereu una =i
aceea=i: oare am sã te mai vãd vreodatã, Vologhi\ã?!
Mã scoate din tulburare so\ia veri=orului Ion, care a =i
sosit, comandã celelalte femei de prin mahala. Îi cad în cale
=i ea mã scoate din tulburare.
De ce te-nvâr\i încolo =i încoace... groparii trebuie hrãni\i!
Mã uit la ea buimãcit. Abia acum observ pe prispa noastrã
mai mul\i bãrba\i. Pe trei-patru din ei îi cunosc, ba pe =ase sau
=apte îi cunosc, pe al optulea nu-l =tiu.
Ace=tia-s groparii, îmi explicã so\ia veri=orului Ion, =i
trebuie hrãni\i, cã-i târziu de-acum!
Au =i fãcut groapa?! mã mir eu.
Of, Doamne, ofteazã ruda mea, e atât de împovãratã
de problemele înmormântãrii, încât s-a oprit în fa\a mea cu o
oalã în mânã, se uitã la mine, la oalã. Iaca vroiam sã fac
ceva cu oala asta =i parcã mi-am pierdut min\ile!...
O scoate din amor\ealã altã femeie.
Surato, trebuia sã speli oala ceea, ai uitat?!
Of, cã m-am tulburat cu totul! zice ruda mea, toarnã o
cãldare de apã în oalã =i hai s-o spele, dar nici de mine nu se
COPILUL
TERIBIL
lasã.
Cum, bãiete, sã fie gata groapa, dac[ groparii încã nici
n-au fost pu=i la masã. +i continu[ supãratã: A\i plecat ]n
H ora=ul cela =i a\i uitat cum se înmormânteazã un om... Apoi

adaugã: Mai ]ntì, groparii vin în ograda mortului, sunt pofti\i
la masã =i numai dupã aceea se duc sã facã groapa... Hai,
NICOLAE
ESINENCU
pune-i la masã, cã-i seara...

Dar de ce eu sã-i pun la masã?! m-aud întrebând, ceea
ce o supãrã =i mai tare pe rudã.
Doamne, mã iartã, chiar nimic nu =tii... Uite colo sub
&& copaci e masa, dar la masã îi pune o rudã apropiatã a mortului...
nu e=ti ruda cea mai apropiatã a mortului?!
Se vârã pe fir =i veri=orul Ion, care pânã acum a stat lini=tit
cu ceilal\i gropari pe marginea prispei.
Hai, Nicolae, cã-ntârziem cu totul,groapa trebuie înce-
putã azi...
Îmi mai amintesc în clipa ceea =i de tata. Dar unde-i tata?
El ar putea sã-i punã la masã, m[ g`ndesc tublurat, dar tot
atunci mã lini=tesc, mã împac cu gândul cã eu, totu=i, trebuie
sã pun groparii la masã. Tata a adus iar douã cãldãri cu apã,
s-a a=ezat pe marginea prispei, vrea sã-=i suceascã o \igarã,
surâde. Mai mult ca sigur cã tata încã nu =tie cu adevãrat ce
s-a întâmplat. Aude atât de prost, încât ori de câte ori s-a intere-
sat ce e cu lumea asta =i de ce rãcne=te mama, surâde mai
departe. Se uitã din când în când la mine, cred cã se bucurã
de întoarcerea mea, a celorlal\i feciori, pe care acum nu-i
vede, dar o datã ce se pregãte=te atâta mâncare, bãnuie=te
cã ei au sã se întoarcã =i o sã facem o mare petrecere. Îmi
scutur fruntea =i poftesc la masã groparii.
Vã rog, pofti\i...
Dacã noi ne-am =i a=ezat, râde groparul pe care nu-l
cunosc. Restul sunt veri=orii Ion, Petre, Savunea, vecinii
Dumitrachi, Ionicã, Scridon, Anton... dar pe cel care vorbe=te
nu-l cunosc.
Ce trebuie sã fac? mã aud întrebând, cã sã mã a=ez la
masã, nu se cade, dar pe ei i-am poftit.
Dacã ai sã ne torni câte un pahar de vin, o sã-l bem cu
COPILUL
TERIBIL
plãcere, spune groparul necunoscut. Nu mã cunoa=te\i?
Chiar nu vã cunosc.
H
Apoi nu \i-i ru=ine?! sare cu gura la mine femeia care
adineaori ]i spunea so\iei veri=orului Ion sã spele oala ceea.
E bãrbatul meu!
Da, mi-i ru=ine. Nu-l cunosc =i gata. Dar nici pe ea n-o
NICOLAE
ESINENCU
cunosc. +i mi se face =i mai ru=ine. Torn câte un pahar de vin,
dar so\ia veri=orului Ion, care, se vede, urmãre=te ce se face
la masa la care mãnâncã groparii, strigã:
Of, mãi bãiete, la mort se serve=te cu un singur pahar...
=i tot atunci strigã =i la gropari: Da voi nu =ti\i?! Dacã v-ar &'
pune omul =i c`te o cadã în fa\ã, a\i tãcea, cã =tiu cã nu sunte\i
la nuntã!...
Nu se supãrã nimeni. Ba chiar s-au înveselit groparii. S-au
fãcut parcã mai îndemânatici, trag mai aproape farfuriile,
mãnâncã, dar nici de pahar nu uitã mereu trag cu coada
ochiului sã vadã pe unde se aflã... Am dat un pahar de vin lui
Anton, acum umplu din nou paharul =i-l întind lui Ionicã,
vecinul din dreapta casei noastre.
Ia, Ionicã, un pahar de vin întru pomenirea fratelui...
Sã fie pomenit, ridicã Ionicã paharul, îl duce la gurã
fãrã multã vorbã. L-a =i bãut.
Mãi Ionicã, mai încet, bre, râde groparul necunoscut.
Mai încet, bre, cã mai avem de sãpat groapa.
Ionicã parcã a ro=it pu\in, ceilal\i au izbucnit în râs. Râd
ca =i cum nu s-ar afla la înmormântare. Dar nu râd din rãutate,
ci râd cã-s oameni. Râd, mãnâncã, dar tot cu grij[ la groapã.
Chiar dacã o sãpãm azi numai pânã la genunchi, tot
bine, zice veri=orul Ion.
Chiar =i de-o palmã dacã o facem, tot nu-i rãu.
Adicã? face groparul necunoscut =i mai umblã cu furculi\a
în farfuria cu rãcituri.
Azi o începem, cã a=a-i obiceiul, de terminat o putem
termina =i mâine. Pânã va fi adus mortul... Dar când va fi
adus mortul?
Eu nu =tiu ce sã rãspund.
COPILUL
Da eu cred, zice groparul necunoscut pun`nd furculi\a

TERIBIL
pe masã =i lu`nd paharul, c[ chiar dacã facem groapa numai

de-o palmã, nu se-ntâmplã nimic. Crede\i-mã. Am îngropat
H numai în anul ista nouã =i-ncã nici unul n-a ie=it înapoi...
Gluma groparului necunoscut ]i ]nveselesc pe to\i, groparii
au pufnit ]n r`s, dar se vede cã =i-au dat seama cã eu sunt lângã
NICOLAE
ESINENCU
dân=ii, de aceea s-au st[p`nit. Se-ndeamnã unul pe altul.

Hai, bre, ia paharul cela cã ne ducem...
Iau paharul de la groparul necunoscut =i-i torn veri=orului
Petre.
Întru pomenirea...
'
Sã fie pomenit... nu m-am mai gândit niciodatã cã eu o
sã-i sap groap[ veri=orului Vologhi\ã.
Îmi dau lacrimile, dar tot atunci o aud pe mama bocind. Un
timp n-o auzisem, acum iar se aude.
Of, Doamne, sare so\ia veri=orului Ion, se repede undeva
în fundul grãdinii. I-am spus sã fie cu ochii pe ea...
Îmi lãmuresc alte femei, care, nu =tiu de ce, deodatã au lãsat
porãiala =i s-au ridicat în picioare, pornind spre col\ul casei.
Au dus-o pe maicã-ta la vecina Zinovia, sã se odihneascã
oleacã, sã nu fie acasã când vor apãrea fiicele... =i-au
scãpat-o!
Vin surorile?! întreb ca un zãpãcit, dar pe loc îmi dau
seama, mã rãsucesc pe cãlcâie, cu fa\a spre poartã, =i abia
acum aud =i alt bocet.
Dinspre fântânã vin bocind surorile Vera, Maria... ]n urma
lor se vede fratele nostru mai mic Alexandru. Deci, ei abia
acum au ajuns acasã!
Pe mama n-o mai poate opri nimeni. Femeile s-au dat la
o parte, fiicele s-au aruncat la mama, care a cãzut în bra\ele
lor...
Vologhi\ã, Vologhi\ã!... bocesc surorile mele.
Nu, nu... Nu se poate!... rãcne=te mama =i, ca sã nu
asist la aceastã întâlnire, las sticla =i o iau aiurea în grãdinã,
dar vocea so\iei veri=orului Ion mã ajunge din urmã. Orice s-ar
întâmpla în ogradã, ea rãmâne treazã, strigã la mine:
COPILUL
Mãi bãiete, unde ai apucat-o... groparii ã=tia trebuie
TERIBIL
du=i la \intirim.
De ce eu?! zic, dar pe loc tac. Dacã am sã duc groparii
la \intirim, n-am sã mai aud rãcnetele mamei. De aceea accept
sfatul rudei.
Groparii =tiu unde-i \intirimul, dar locul unde va fi s[pat[
H
NICOLAE
ESINENCU
groapa trebuie sã-l arate una din rude... S-au =i pornit,
ajunge-i din urmã... Stai, ia =i o sticlã de vin cu tine. Ai sã le
dai c`te un pahar de vin înainte de-a începe groapa. A=a-i
obiceiul.
Cineva îmi pune sticla cu vin în mânã, paharul... dovedesc
'
sã-l zãresc pe tata, care adineaori pe marginea prispei se
cãznea surâzând sã-=i facã o \igarã. Mi se pare cã a priceput
ceva din cele ce se întâmplã în jur. A lãsat \igara, s-a ridicat
în picioare, fa\a i-a devenit serioasã... se uitã la mama care e
înconjuratã de fiicele ce bocesc de nu le mai poate opri nimeni.
Tatã, Vologhi\ã a murit!! strig eu =i o iau dup[ gropari.
Intru pe poarta \intirimului =i pe loc inima mi se strânge.
N-am fost aici de mic copil. Arunc o privire =i primul lucru pe
care îl descopãr e pomul care stã de veghe la mormintele
rudelor noastre. În \intirim sunt mul\i copaci, dar p[rul nostru
se vede de la o po=tã. Simt cã mã-nãbu=, dar în acela=i timp
parcã se lumineazã ceva în mine. Sã fie oare, mã gândesc,
copacul care ne une=te, nu ne lasã sã ne pierdem în timp?!
Groparii m-au a=teptat la poarta \intirimului, acum stau ]n
jurul meu, dar eu nu-i vãd, nu-i simt. Calc direct spre copacul
care ne une=te =i sunt gata sã-l cuprind. Aici sunt îngropa\i
strãbunica, strãbunelul, bunica, bunelul, foarte multe neamuri
de-ale noastre, fra\i, surori, copii de =coalã =i prunci, care
încã n-au apucat sã pronun\e cuvântul mamã =i tot aici va
fi îngropat =i fratele Vologhi\ã.
Începem? mã treze=te vocea unuia dintre gropari.
Nu =tiu cine =i unde-i îngropat. Mormintele sunt aproape
nivelate, doar unu-i mai proaspãt, mã mir.
E fiica mea, face veri=orul Ion =i-=i scoate pãlãria.
Era de douãzeci =i doi de ani, îmi explicã un gropar.
Fãrã sã vreau, simt cum durerea mea trece la veri=orul Ion. Îl
COPILUL
TERIBIL
privesc, mi se face milã de el.

De ce a murit?
H
A murit =i gata... zice el =i pe loc ]ntoarce vorba. Îi facem
lui Vologhi\ã groap[ alãturi?! Aici sunt to\i ai no=tri...
Ne vine în ajutor pe nea=teptate veri=orul Vladimir. Încã
de departe îmi spune cã s-a împãcat cu muzican\ii, vor fi
NICOLAE
ESINENCU
mâine pe la ora douãsprezece. Îi torn =i lui un pahar de vin,

el bea =i, cum îi fluturã mâneca goalã în vântule\ul cald, mã
prinde cu privirea asupra pomului care ne une=te. Îmi ghice=te,
bãnuiesc, =i gândurile.
' Nimeni nu =tie câ\i ani are copacul ista, dar lângã el tot
îngropãm de zeci de ani neamul nostru. Eu îs, cum s-ar spune,
dintre to\i veri=orii, cel mai mare =i am apucat ce spunea =i
tata, =i bunelul. Bunelul spunea cã =i strãbunelul a apucat
copacul aici. Dar nici acela nu =tia cine =i când l-a sãdit.
Nimeni din noi nu =tie când a fost pus, dar cã ne adunã aici
grãmãjoarã, e un lucru =tiut. Oriunde =i-ar gãsi ai no=tri
moartea, sunt adu=i aici =i îngropa\i lângã tulpina lui. Bunelul,
avea un frate, +tefan. +tii unde a murit? Tocmai la Podul Mare,
l-au cãsãpit turcii în car. Douã sãptãmâni, se zice, a umblat
bunelul prin pãduri pânã a gãsit carul rãtãcit cu fiul cãsãpit,
dar l-a gãsit =i tot aici l-a îngropat...
Auzi, Vologhi\ã, acum pe tine o sã te îngropãm aici!
Iatã =i tata. Sãrmanul, se vede cã abia acum a în\eles ce =i
cum... Vine pe de-a dreptul prin \intirim, direct spre noi. }n
urma lui se vede fratele mai mic Alexandru. Fa\a lui e ca =i a
tatei, speriatã. Se apropie, începe sã-mi vorbeascã. Zice cã
feciorul meu Danu i-a anun\at, dar deocamdat[ n-au putut
veni, deoarece nu s-au gãsit u=or unul pe altul. Pe Veru\a au
gãsit-o îndatã, dar Maria era prin ora= =i unde s-o cau\i într-un
ora= atât de mare? Au gãsit-o, totu=i, =i s-au pornit, noaptea,
desigur, era ora douãsprezece. De unde însã s[ gãse=ti o
ma=inã? +tii, îmi spune, ne-am pornit pe jos. Desigur, e o
nebunie sã te porne=ti pe jos la a=a o depãrtare. Dar ce-aveam
sã facem, îmi spune. Ne-am pornit pe jos, cã nu puteam
a=tepta când ne-a cãdea o ma=inã. +tii cã acum, îmi spune
COPILUL
el, nu se permite ca noaptea =i în zile de sãrbãtoare sã circule
TERIBIL
liber ma=inile. Trebuie sã a=tep\i autobuzul, dar autobuzele
pornesc abia la cinci diminea\a, zice. Am mers pe jos. Vreo
trei autoturisme n-au vrut sã se opreascã. Poate dacã stopau,
explicam ce =i cum, ne luau, câte pe unul, ajungeam mai
devreme. A=a însã... Am mers pânã s-a luminat, pânã au
H
NICOLAE
ESINENCU
pornit autobuzele, dar aici dã alta peste noi. Nici autobuzele
nu ne iau, c[ci acum =oferul n-are dreptul sã ia pasageri în
drum. }mbarcarea se face în garã. Chiar dacã are trei-patru
pasageri, autobuzul porne=te, dar în drum nu se opre=te. Spre
ziuã, îmi explicã, pe la =ase, au ]nceput s[ circule grosul
'!
ma=inilor. S-ar pãrea cã trebuia, totu=i, sã ne ia vreo ma=inã,
dar de unde! +oferii nu opresc =i gata. +uierã pe lângã tine.
Pânã nu ne-am pus de-a latul =oselei, nu s-a oprit nici o
ma=inã. Ne-a luat un camion, spune fratele, fie cã a vãzut
fe\ele noastre plânse, fie naiba =tie ce, dar ne-a luat. Pe drum
însã altceva dã peste noi. Autocamionul are o panã =i douã
ore încheiate stãm pe marginea =oselei. Ajungem în sfâr=it la
Orhei. Aici poli\istul îi re\ine actele. Plângem, spune fratele, îi
explicãm cã în fond noi suntem de vinã, nu =oferul, îi spunem
despre nenorocirea noastrã, dar el nici nu vrea sã discute cu
noi. Zice, condolean\ele mele, dar vreau sã stau de vorbã cu
=oferul care a încãlcat legea. Am coborât =i am mers pe jos
pânã la autogara din Orhei. Acolo am mai stat o orã. De-acum
era ora zece, când ne-am urcat în autobuzul de Telene=ti.
Ajungem la intersec\ie, coborâm, dar aici scãpãm autobuzul
care vine în sat. Pe cel de la douãsprezece l-am scãpat. Cel
de la ora unu =i cincizeci de minute n-a venit azi nu se =tie de
ce. Spun oamenii cã cel de la unu nu vine în sat, cã nu prea
are c[l[tori. Se vede cã nici azi n-a prea avut, zice fratele. L-am
a=teptat pe cel de la ora patru. Dar acela s-a defectat, cum s-a
oprit la intersec\ie, acolo a rãmas. A stopat un autoturism =i,
cum eram mai mul\i, spune fratele, am nãvãlit cu to\ii, dar
=oferul ne-a luat numai pe noi. Se vede cã aflase, zice, despre
nenorocirea noastrã.
Am întârziat foarte mult, spune fratele, dar eu nu-l mai
COPILUL
ascult. Mã uit la pomul care ne une=te =i mã gândesc la fratele

TERIBIL
meu Alexandru, fratele de alãturi. Când l-am vãzut pentru

ultima oarã? Trãim într-un ora=, umblãm pe acelea=i strãzi,
H dar când l-am vãzut ultima oarã? Dar pe fratele Andrei? Când
l-am vãzut pentru ultima oarã? Striga ieri la mine cã nu =tiu
unde trãie=te Alex... dar el când a fost ultima datã la mine?
NICOLAE
ESINENCU
Ieri, când mi-a adus vestea?! Dar mai înainte? +i pe fratele

Ion când l-am vãzut ultima oarã?! Tot ieri ori mai înainte?...
Dar pe fratele care nu mai este, fratele Vologhi\ã, când l-am
vãzut ultima oarã?! Mã clatin. Pe Vologhi\ã l-am vãzut ultima
oarã acum =ase luni. +i atunci datoritã lui. Mai bine de zece
'"
ani, ba se poate spune, chiar de când am plecat cu to\ii din
satul ista, el s-a tot \inut, a insistat sã ne adune pe to\i aici, la
pãrin\i, acasã. N-a fost chip. Ba unul a lipsit, ba altul. Unul
nu putea sã pãrãseascã serviciul, altuia nevasta îi era la
maternitate, =i tot a=a. Veneau câ\iva, dar cineva dintre noi
tot lipsea. El a fost totdeauna. Cu noi =i fãrã noi. Acum era în
sat, acum era la Chi=inãu. Venea în sat =i spunea ce-i la
Chi=inãu, venea la Chi=inãu =i spunea ce-i în sat, bineîn\eles,
dacã ne gãsea pe noi, fra\ii. Toate informa\iile, noutã\ile, le
aflam prin so\ia mea sau prin feciori, deoarece, când venea
fratele Vologhi\ã, aproape niciodatã nu mã gãsea acasã.
Spunea so\iei, copiilor ce mai e nou prin sat, ce face mama,
tata =i dispãrea ca sã aparã iar peste un timp... Ultima datã l-am
întâlnit... Acum =ase luni venise de câteva ori la mine, nu mã
gãsise, dar insistase, transmisese prin so\ie, prin copii, cã are
nevoie, mare nevoie de mine. }n sfâr=it, ne-am întâlnit. Mi-a
întins mâna încã de departe surâz`nd sfinte, ce surâs molip-
sitor avea!
Încã de departe îmi spune:
Nicolae, sâmbãtã mergem acasã! +tiu, zice, tu niciodatã
n-ai timp, dar acum ai sã mergi, cã mergem cu to\ii, în sfâr=it,
pe to\i i-am convins! I-am =i transmis mamei cã venim!
Vologhi\ã avea poate cea mai pu\in[ carte dintre noi =i
acum cred c[ poate asta =i-l lega mai mult de satul în care
ne-am nãscut, îl lega de mama =i tata. Fra\ii =i surorile care
COPILUL
au terminat institute, aveau alte probleme, el avea o singurã
TERIBIL
problemã: sã alerge la mama, sã alerge la tata, la ei, apoi
iar la noi =i, când ie=ea de la noi, vedea cã n-are unde se
duce decât la pãrin\i. Abia acum îmi dau seama c[ s-a zbãtut
singuratic între noi =i pãrin\i pânã s-a pierdut... Când l-am
vãzut ultima oarã?
H
NICOLAE
ESINENCU
Vologhi\ã, spun, într-adevãr de data asta nu pot.
Po\i. Am fost la serviciu la tine, m-am interesat, nu se
prevede nimic important. Am vorbit, zice, =i cu =eful. Mi-a
spus cã e=ti liber, cu atât mai mult cu cât e vorba de sâmbãtã
=i duminicã... Atât cã plecãm vineri... Ce zici, a?! Te rog,
'#
Nicolae!
Surâsul nu-i lipsea de pe fa\ã, dar nici din ochii lui alba=tri.
Bine, i-am spus, ]ns[ cu o condi\ie: sã mergem cu to\ii!
S-a bucurat ca un copil.
To\i =tiu! Le-am spus cã =i tu mergi! Mã iartã, eram sigur
cã ai sã mergi... Ce-o sã se mai bucure mama =i tata!
Bineîn\eles, iar n-am fost cu to\ii. Din cei =apte fra\i =i surori,
câ\i suntem la Chi=inãu, ne-am adunat doar patru, patru fra\i.
Eu, Ion, Andrei =i el. Dar, sfinte, bucuria lui n-avea margini.
În primul rând, cã ne-am adunat, =i-apoi în componen\a asta
n-am fost niciodatã împreunã la pãrin\i, din momentul plecãrii
noastre din sat. Eram cei patru fra\i mai mari împreunã =i
Vologhi\ã \opãia ca un coco=. În primul rând, cum sosisem
noaptea, târziu, ne-am culcat sã dormim, dar el nu s-a culcat,
toatã noaptea a sporovãit, a fost la pe=te, a tãiat lemne, i-a
ajutat mamei sã coacã, încât, trezindu-ne, ne a=tepta o masã
cum nu s-a mai pomenit. +i iar el, Vologhi\ã, neobositul,
aleargã în jurul nostru, în jurul mesei, în jurul pãrin\ilor =i iar
în jurul nostru. Avea =i program pentru toatã ziua, ba chiar =i
pentru a doua zi. Cum terminam masa, trebuia sã ne ducem,
zicea el, sã vedem râul. Avea acolo etrele aruncate, spunea
cã a=a pe=te n-o sã vedem c`t vom tr[i. Apoi zicea cã apa ]n
rù este at`t de limpede ]nc`t nici marea, la care mereu
alergam verile, nu f[cea o para chioarã. Urma sã vedem
viile, apoi =coala, stadionul. Dup[ o masã copioasã erau
COPILUL
programate întâlniri cu vechile noastre cuno=tin\e, pe care

TERIBIL
eu, recunosc, abia-abia de mi le aminteam. Sigur, ne-am

lãsat du=i la râu, în vii, la =coalã, la stadion. Vologhi\ã jubila.
H Mereu cu ochii alba=tri sclipind, mereu cu zâmbetul molipsitor

fluturându-i pe buze. Am petrecut douã zile minunate. Am
râs, am glumit, am fãcut sport, am lenevit, ne-am scãldat =i
NICOLAE
ESINENCU
iar am lenevit. M-am sim\it poate cum nu m-am sim\it niciodatã

nicãieri în lume. Dar dacã mã întorc acum cu gândul =i cu
sufletul la cele de atunci, îmi dau seama cã, totu=i, ochii lui
erau tri=ti. Zâmbea, râdea, se juca cu noi, dar pânã la urmã
rãmânea trist parcã avea sã ne spunã ceva. Vroia oare sã
'$
ne spunã dacã moare, sã-l îngropãm aici, unde s-a nãscut,
lângã apele râului, lângã vii, lângã mama =i tata?! Asta ai vrut,
Vologhi\ã, sã ne spui?! De aceea ai insistat atunci, Vologhi\ã
dragã, sã venim cu to\ii aici?! +i de aceea repetai mereu cu
triste\e cã-\i pare foarte rãu cã n-au venit =i celãlalt frate =i
surorile?!
Vologhi\ã, ce-ai fãcut, Vologhi\ã?!
Îl cunoa=te\i?
Cum sã nu-l cunoa=tem?!
Ce-ave\i de spus?
Se zice c-au venit =i surorile lui.
Trebuiau sã vinã.
Se zice c-au chemat doctorul la mamã-sa... sãrmana!...
Ce-ave\i de spus?!
Umblu prin ogradã =i toate mi se învârtesc în cap fraze,
comenzi, bocete =i iar fraze.
Bomboane =i biscui\i avem?
S-au cumpãrat.
Cine a cumpãrat?
Nicolae a fost la magazin.
Nicolae s-a dus cu groparii la \intirim.
Nu-l vezi cã stã la col\ul casei?
Dacã s-au cumpãrat biscui\i =i bomboane, e bine... dar
cum rãmâne cu scaunele?
Care scaune?
COPILUL
Of, cã parcã n-ai mai înmormântat pe nimeni... scaunele
TERIBIL
de la masa la care se dã de pomanã.
Apoi de scaune s-o întrebãm pe \aca Ecaterina, sã ne
spunã ea.
S-o lãsa\i pe \aca acum... of, cã ne-a auzit!
C[uta\i cele mai bune scaune =i masã. Vologhi\ã, ce-ai
H
NICOLAE
ESINENCU
fãcut, Vologhi\ã?! Unde am sã te mai vãd acum, Vologhi\ã?!
Plânge înãbu=it mama.
Veri=orul meu cel scump!... Vologhi\ã, Vologhi\ã...
Da cine-i, fa, asta care-l boce=te pe veri=orul ei scump,
cã dupã glas n-o cunosc, =i boce=te în casã!
'%
Apoi e a lui Miron... mama ei e sorã cu \aca Ecaterina...
E Anica.
Vologhi\ã, Vologhi\ã, mamii...
Veri=orul meu cel scump...
Scoate\i-o pe Anica afarã!... +i spune\i-i sã-nchidã gura...
nu vede cã o porne=te mai rãu pe \aca?!
Anica!
Nu striga, du-te =i scoate-o afarã!
Ce rãcne=ti, fa Anicã, ca o proastã?! N-ai ce face? Cine
crezi c-o sã facã pomu=orii?!
D-apoi eu nu fac pomu=ori?! Ce crezi cã fãceam în casã?!
Nu =tiu ce fãceai în casã, te-auzeam cã boceai... Sã nu
mai boce=ti!
Femeilor, s-a muiat bulgurul pentru gãlu=te?!
Vãleu, d-apoi încã nu s-a cumpãrat orez.
S-a cumpãrat, n-ai vãzut cã s-au adus biscui\i, bomboane
=i orez?! Nicolae a adus.
P[i, Nicolae e la \intirim cu groparii... Of, c-am mai
spus o datã prostia asta... nici nu mai =tiu ce sã fac... nu eu
am muiat adineaori bulgurul?!
Veru\a, Maria, sunte\i fiicele mamei, cãuta\i de mama!...
Vologhi\ã, ce-ai fãcut, Vologhi\ã!...
De ce te amesteci, Anicã, le-ai pornit =i pe dânsele...
Valerianã! Da\i valerianã!
Mamã! Mamã!
COPILUL
Strigã Veru\a, boce=te Maria... A venit doctorul din sat. S-a

TERIBIL
aplecat asupra mamei, dã lumea la o parte =i lãmure=te cã

nu-i nimic. Îi dã sã miroase amoniac =i porunce=te sã fie dusã
H în casã. Mã ofer s-o ajut pe mama, dar femeile mã dau la o

parte... Mã-ntorc =i-l vãd pe tata venind de la fântânã cu
douã cãldãri de apã. Mereu carã apã cu douã cãldãri. Aduce
NICOLAE
ESINENCU
cãldãrile, femeile le de=artã prin oale =i din nou se duce la

fântânã. C`nd p[=e=te, se leagãnã. Mã zãre=te =i tresare. I
s-o fi nãzãrit cã-i Vologhi\ã. S-a buimãcit. Se uitã în st`nga,
în dreapta, cautã parcã un loc unde ar putea disp[rea, vede
cãldãrile de=arte, le-n=facã, iese pe poartã. Vreau s-o iau =i
'&
eu în grãdinã, dar vecina mã apucã de mânã.
Colacii, ce se aude cu colacii?!
Încã diminea\ã am fãcut comandã, zic, fiindcã într-adevãr
mi-amintesc c[ am comandat colaci? Am camandat sau numai
mi se pare?! Colaci la brutãria din satul nostru nu se coc,
pâine se gãse=te, dar colaci va trebui sã comandãm la Negureni,
peste râu. E vorba de peste o sutã de colaci, =i pânã mâine e
tare greu sã-i coci. Mama a spus sã facem ce vrem, cã ea nu
mai poate coace, dar vecinele =i rudele au zis cã ar putea ele
sã coacã, dar tot mai bine ar fi dacã s-ar comanda la Negu-
reni. Ele s-ar ocupa de rãcituri, sarmale, dar colacii ar fi bine
sã fie comanda\i la Negureni. Îmi amintesc... Ah, am
comandat, mi-am amintit. La \intirim mi-a adus aminte veri=orul
Vladimir. Vorbea nu =tiu despre ce =i deodatã mã-ntreabã
ce-i cu colacii. +i-am luat-o de-acolo drept peste râu. Doamne,
parcã de un an s-au petrecut toate. +i ce ni s-a spus la Negu-
reni?!
Of, dragul mãtu=ii, ave\i grij[ de colaci, cã noi, femeile,
n-avem când... Dacã v-a\i apucat voi, \ine\i-vã, se cãineazã
femeia care m-a întrebat de colaci.
S-a fãcut comandã, totul va fi bine. Mâine diminea\ã, în
zori, trebuie sã ne ducem sã-i luãm.
Cum sã-i lua\i, d-apoi nu-i aduc ei?! Au ma=inã! Când
au murit ai lui Bachiu, i-au adus ei cu ma=ina.
Ba ei îi aduc, va trebui doar sã ne ducem ]n zori sã
COPILUL
plãtim.
TERIBIL
D-apoi nu i-a\i plãtit acum?! +tiu cã se plãte=te când se
face comanda?!
Brusc îmi amintesc c[ la poarta brutãriei am fost opri\i.
Ce cãuta\i? ne-a ie=it un mo= în poartã, ridicând degetul
arãtãtor spre un anun\. Dacã vre\i colaci, nu se mai fac.
H
NICOLAE
ESINENCU
Avem nevoie de =efa brutãriei... Cine \i-a spus cã pentru
colaci am venit... se rãste=te veri=orul. Este?!
Raionul a interzis. Nu striga\i la mine. Nu dovedim sã
coacem pâine =i ni s-a spus: sã se facã colaci numai dac[ ei
ne dau voie... +efa este, trece\i.
''
+tiu de nenorocirea dumneavoastrã, speriatã, =efa bru-
tãriei se uitã la mine, la veri=orul Vladimir =i iar la mine. Eu
n-o cunosc, satele noastre sunt despãr\ite numai de apele
râului, dar eu n-o cunosc. I-am uitat pe ai mei, dar mite pe
cei de peste râu... Dumneaei însã îmi lãmure=te cã nu-i din
Negureni, dar îl cunoa=te pe Vologhi\ã. Pe mine nu mã
cunoa=te, dar pe Vologhi\ã l-a cunoscut. Ea e din centrul
raional, din Telene=ti, =i-l \ine minte pe Vologhi\ã încã de pe
când era ]n sat =i venea cu echipa de fotbal la competi\iile
raionale. Echipa dumneavoastrã era cea mai bunã, zice ea,
Vologhi\ã era portarul echipei.
Nici sã crezi, o femeie de patruzeci de ani îmi vorbe=te
despre fotbal... Oricum, se oferã sã ne facã colaci.
În\elege\i, ne explicã dumneaei, ni s-a interzis categoric
sã mai coacem colaci, dar pentru Vologhi\ã am sã fac... Nu,
nu plãti\i. Veni\i mâine în zori =i atunci o sã plãti\i. Plãti\i =i ma=ina
vi-i aduce...
I-am plãtit, îi mai spun o datã vecinei, care m-a-ntrebat
unde-s colacii.
Vecina mai spune ceva, dar vocea ei se pierde din cauza
bocetului mamei.
Vologhi\ã, dragul mamii...
Of, =i copiii i=tia ai \acãi au carte, dar au uitat sã dea
telegramã Elenei =i-acum \aca =i-a amintit cã aceea nici nu
=tie =i iar boce=te.
COPILUL
TERIBIL
D-apoi cine-i Elena?!

Fa, parcã-ai trãi pe altã lume, e fiica ei care e prin Siberia...
fiica mai mare.
H Vãleu, c-aceea n-a avut unde sã se mãrite mai aproape...
d-apoi cum sã uite ei s-o anun\e!
Da tãce\i odatã, cã a fost anun\atã fata... Veru\a i-a
NICOLAE
ESINENCU
trimis telegramã, zice, încã ieri i-a trimis. Cum a aflat, a alergat
la po=tã, a=a spune.
Îi sunt recunoscãtor Veru\ei cã i-a trmis telegramã surorii
Elena. Eu am uitat cu totul de sora cea din Siberia. Îi mul\umesc
! în gând Veru\ei, dar nu mã las pânã n-o gãsesc prin casã =i o
întreb.
Am trimis, Nicolae... =i plânge. Am trimis, dar degeaba.
Crezi c-o sã reu=eascã sã vinã pânã mâine diminea\[? Vreo
cinci zile de drum trebuie s[ fac[ =i-apoi acum, vara, aero-
gãrile sunt ticsite de turi=ti... Vologhi\ã, fratele meu cel scump,
Vologhi\ã!...
Mã depãrtez, mã prind cã înnopteazã =i cineva strigã de
mai multe ori la mine, iar eu stau la col\ul casei.
Hrãni\i, oameni buni, groparii i=tia, cã mai bine de o
orã stau =i a=teaptã.
Întorc privirea =i descopãr pe marginea prispei groparii.
S-au întors de-acum. De=i e târziu, mi se pare cã n-a trecut
un sfert de orã de când ne-am despãr\it la \intirim.
Am sãpat, spune nu =tiu care din ei. Am sãpat groapa,
am lãsat numai douã rânduri de hârle\e pentru mâine... Ne
sculãm de diminea\ã =i p`nã îl aduc, o dãm gata... pe la
zece îl aduc?!
Ar trebui sã-l aducã... lua\i un pahar întru pomenirea
fratelui Vologhi\ã.
Sã-i fie \ãrâna u=oarã...
Sã-i fie... lua\i un pahar întru pomenirea fratelui Vologhi\ã.
Sã-i fie \ãrâna u=oarã.
Sã-i fie... Lua\i un pahar... =i nu mai termin fraza. Mi-amin-
tesc cum am ie=it ieri din casã, lãsând so\ia bocind înconjuratã
COPILUL
TERIBIL
de cei patru copii ai mei, =i nu m-am mai întors, iar mâine e
înmormântarea. Cum au sã vinã ei? Cu ce? To\i l-au iubit pe
Vologhi\ã. Vâr sticla =i paharul în mâna veri=orului Ion =i-o
iau spre poartã, dar mã-ntorc.
Veru\a, Maria, eu plec la Chi=inãu, dar le spun încet, sã H
n-audã nimeni.
NICOLAE
ESINENCU
La Chi=inãu?!
Mã duc sã-mi aduc so\ia =i copiii. So\ia n-o sã-mi ierte
dacã n-o sã fie mâine aici... A \inut foarte mult la Vologhi\ã =i
nici nu =tiu dacã are bani de drum.
+i ce vrei de la noi? mã mustrã privirile surorilor. !
Nimic. Vã spun ca sã =ti\i. Parcã totul e gata, scot
carne\elul în care am scris împreunã cu fra\ii cam ce ar trebui
sã fac rãmânând în sat. Citesc: Muzican\i s-a fãcut; colaci
s-a fãcut; gropari s-a fãcut... Stop, mâine diminea\ã în zori
cineva trebuie sã se ducã dupã colaci.
Spune ce ai de spus lui Alexandru, zci surorile, ce ne
spui nouã, nu vezi cum aratã mama?!
Mamei sã nu-i spune\i unde-am plecat. Pânã la nouã-
zece diminea\a apar =i eu cu ai mei... Dar unde-i Alexandru,
cã nu-l vãd?!
De unde sã =tim?!
Într-adevãr, de unde sã =tie surorile, ele sunt distruse. Cum
o vãd pe mama, izbucnesc în bocete. Se cuprind în trei =i nu
le poate opri nimeni.
Vologhi\ã, ce-ai fãcut, Vologhi\ã?!
Alexandru, cine =tie unde-i Alexandru?
Carã mese de prin sat.
Pentru ce mese?
D-apoi lumea unde o sã ia masa?!
Abia acum descopãr în grãdinã, printre copaci, douã
rânduri de mese de câte douãzeci de metri, =i ]nc[ jum[tate
de rând ... A, iatã =i fratele Alexandru aduc`nd cu nu =tiu cine
o masã. Îl iau la o parte =i îi explic ce-i cu colacii.
Vai, de ce anume eu sã mã ocup de... exclamã fratele,
COPILUL
am încã atâtea de fãcut în noaptea asta... poate nu te duci...

TERIBIL
ai tãi au sã vinã cu Ion =i Andrei!

În primul rând, n-o sã-ncapã în ma=inã, în al doilea
H
rând, crezi cã Ion =i Andrei au numai at`ta pe cap? Nu uita
cã mai sunt =i nevestele lor!
Poate au sã comande împreunã un autobuz?!
+i dacã nu?! De unde s[ =tiu eu ce se face acolo... Cum
NICOLAE
ESINENCU
am ie=it ieri din casã, nu mai am nici o veste, ei nici nu =tiu

când va avea loc înmormântarea.
Despre ce e vorba? se vârã pe fir veri=orul Vladimir. Eu
mã duc mìne diminea\ã dupã colaci.
!
VIII
So\ia plânge, rãcne=te:

Cum de-ai îndrãznit sã mã la=i singurã... stau ca o
proastã aici =i nu =tiu nimic... când e-nmormântarea?
Mâine, adicã, azi... cât e ora?
De unde sã =tiu? Ieri-noapte n-am închis un ochi, te-am
tot a=teptat, nimeni nu intrã, nimeni nu-mi spune nimic... Ce
pot face cu patru copii... cu copil de \â\ã... E trei de noapte,
=tii?!
Azi va fi înmormântat =i-am venit dupã voi...
Cum a=a, tatã, sã nu te-arã\i douã zile, mã proboze=te
=i fiul mai mare, =i noi vrem sã-l vedem pentru ultima datã pe
unchiul Volodea.
Zice, dar maicã-sa îl repede pe loc:
N-ai auzit cã tatã-tãu a venit sã ne ia?! =i se-ntoarce
spre mine. Bine ai fãcut c-ai venit, nu =tiu dacã am fi putut
veni fãrã tine. +tii c[ la serviciu \i s-a dat o ma=inã, o Latvia?
Au venit, mi-au spus cã mìne, ptiu, adicã azi ma=ina pleacã
în sat dupã tine!
So\ia vorbe=te =i le-ncurcã pe toate.
Dupã mine în sat?!
Te miri?! +i eu m-am mirat când am auzit, dar tovarã=ul
care m-a informat a spus cã el nu =tie nimic. A venit asearã
COPILUL
TERIBIL
pe la opt =i mi-a spus cã a=a =i a=a, totul e organizat. Ei au
în\eles cã ai nevoie de ma=inã ca sã te aducã de acolo... Tu
le-ai spus?!
Eu?! =i deodatã îmi amintesc. A, da... a fost a=a ceva,
dar nu le-am spus sã-mi trimitã ma=inã în sat. Când Andrei =i H
Ion s-au pornit încoace, le-am spus sã telefoneze la mine la
NICOLAE
ESINENCU
serviciu...
A=a spuneau =i ei, cã le-a telefonat cineva =i le-a spus
cã e=ti în sat =i ai nevoie de ma=inã... =i i-au spus =oferului sã
se ducã azi din zori spre sat.
+i voi? !!
Ce noi?
Acum unde sã-l gãsesc?!
Asta mã întreb =i eu de asearã: unde sã-l gãsesc?! La
serviciu era târziu sã-l mai caut, tovarã=ul nu =tia unde locuie=te
=oferul...
Eu =tiu unde locuie=te!
Stai, unde te duci? Mama cum se simte?!
În fine, mergem spre sat, mai bine zis, am urcat în ma=inã
=i pornim la drum. Cum am cãutat =oferul, cum l-am gãsit,
cum am cãutat paznicul de la garaj, cum l-am gãsit, beat
turtã =i fãrã chei, cã el când are de gând sã se-mbete, ascunde
cheile, iar când se treze=te, trei zile nu le poate gãsi... Ascunde
cheile ca sã nu se urce în vreo ma=inã, apoi... despre toate
astea acum n-are rost sã-mi mai amintesc. Am pornit, în sfâr=it,
la drum =i gata.
Stai, dar pe la Ion =i Andrei nu intrãm?! întreabã deodatã so\ia.
Ce sã facem?! Nu vezi c[ se lumineazã.
Sã aflãm, poate au probleme aici, =tii cum e la morgã...
De unde sã =tiu eu... =tii tu?!
Mã iartã... dar ar trebui sã intrãm pe la ei, sã aflãm cel
pu\in dac[ merg =i nevestele lor, s-au pornit sau nu... poate
luãm pe cineva în ma=ina asta...
Nici nu =tiu ce sã fac. Îmi sfârâie mintea. Sigur cã ar trebui
sã intru sã aflu ce au fãcut fra\ii, când se pornesc... Dar cât e
COPILUL
ora?! Opt?!
TERIBIL
Bine, dar o sã întârziem... +i-apoi nici nu =tiu unde

locuie=te Ion!
H Danu =tie.
Tatã, eu =tiu... L-am ajutat când a primit apartament.
Asta-i bunã, el =tie, eu nu!
NICOLAE
ESINENCU
Nu vã certa\i, se aude vocea împãciuitoare a =oferului.

Altã datã ar fi fost foc cã l-am ridicat noaptea, acum însã e
foarte în\elegãtor. Îl cunosc. Mã prive=te cu compãtimire =i
zice: O sã ajungem la timp în sat... Spune\i unde locuie=te
fratele, fra\ii.
!"
Ne av`nt[m la Ion u=a e-ncuiatã, nu rãspunde nimeni.
Zbur[m la Andrei, între casele lor e o distan\ã mare: unul
locuie=te la un capãt de ora=, altul în celãlalt capãt. E vorba
iar de-o orã pierdutã. Oricum, ne repezim înapoi, spre ie=irea
din ora=, stopãm la fratele Andrei, la Grãtie=ti.
Au plecat de vreo orã =i ceva... ne rãspunde o vecinã
de-a fratelui.
S-au =i pornit, anun\ so\ia =i mã-ntorc spre =ofer. Mânã,
dragã! Asta-mi mai lipse=te acum, sã întârzii la înmormântarea
fratelui.
Dar poate încã n-au ie=it din ora=?! zice =oferul.
Crezi cã-s la morgã?! Asta înseamnã iar sã ne întoarcem,
înseamnã încã o orã pierdutã... =i-n genere, ce sã aflãm?!
Dacã s-au pornit, înseamnã cã s-au pornit... mânã!
Ma=ina aleargã, copacii de pe marginea =oselei zboarã
în urmã, so\ia st[ îndureratã între copiii care tac în\elegãtori,
iar gândurile mele zboar[ spre Vologhi\ã. Pe alt drum sau
poate tot pe acesta, poate pu\in mai înainte, sau pu\in mai în
urmã, vine =i ma=ina în care este acum dus spre satul copilãriei
noastre fratele Vologhi\ã, mort. Eu plec în sat ca sã mã întorc,
el este dus ca sã nu se mai întoarcã niciodatã.
Mã uit la lacrimile so\iei care îi curg în lini=te pe obraji =i
caut sã-mi amintesc de câte ori m-am întâlnit cu Vologhi\ã în
ora=ul ista.
Dacã nu-l lãsa\i singur... plânge încet. Fraza asta am
COPILUL
mai auzit-o. Mama, mi se pare, a aruncat-o, mama sau cineva
TERIBIL
dintre ruderostit-o, ieri a rostit-o ]n ograd[.
Dacã nu-l lãsa\i singur...
A, vorbeau femeiele care f[ceau sarmalele. Careva spunea
alteia:
To\i îs învã\a\i, da el n-avea carte... iatã cã s-a rãtãcit de
H
NICOLAE
ESINENCU
ei!
Îmi mu=c buzele.
Prostie, prostie, prostie! Ce are cartea cu moartea?! Parcã
moartea te-ntreabã câtã carte ai?!
Ei erau ocupa\i... n-au cãtat de dânsul, iar el, sãrmanul,
!#
dacã era tot singur, s-o fi dat =i cu paharul...
Crezi cã de be\ie a murit?
De inimã, dar putea =i din be\ie sã i se tragã... Dacã îl
cãutau fra\ii...
Vologhi\ã alerga de la unul la altul. Alerga la Andrei
Andrei era la lec\ii. Alerga la Ion Ion era la consfãtuire.
Alerga la mine eu eram prin ora=. Se ducea. De câte ori a
fost? De câte ori ne-am întâlnit, am stat de vorbã?! Chiar de
câte ori?! Se poate numãra... Ne-am întâlnit... Când?! Mi-l
amintesc clar o singurã datã. Asta s-a întâmplat când am decis
sã mã cãsãtoresc. Eram cu ea =i l-am întâlnit în plinã stradã.
Ochii i s-au fãcut =i mai alba=tri, venea direct spre noi, mi-a
]ntins mâna.
Am auzit cã te cãsãtore=ti, Nicolae?
Asta-i, i-o prezint pe viitoarea =i actuala mea so\ie.
I-a întins mâna =i ei. I-a zâmbit la fel. Doamne, ce zâmbet!
Sã nu face\i prostii... ne-a rugat pe amândoi, dar ca sã-mi
fie mai clar, a adãugat, ca Ion.
Ion a mai fost o datã cãsãtorit, s-au despãr\it. Asta avea
în vedere fratele, scumpul meu frate Vologhi\ã pe care... am
sã-l mai vãd oare vreodatã?!
Ma=ina gone=te, dar mintea mea repetã una =i aceea=i:
Vologhi\ã a obosit alergând de la unul la altul. A alergat, a alergat,
a alergat, a tot vrut sã ne vadã, sã ne adune =i-a obosit...
Dacã a\i fi fost tot timpul împreunã... aud vocea so\iei.
COPILUL
Dacã to\i ar fi fost tot timpul împreunã aud vocea femeilor

TERIBIL
din ogradã.
Mamii, cum de l-a\i pierdut?!
H
Andrei, Ion, Alexandru, fra\ilor =i surorilor, l-am pierdut
pe Vologhi\[, auzi\i?!
Am ajuns, frâneazã încet =oferul lângã fântâna de lângã
gardul nostru =i abia acum vãd toatã ograda, mai bine de
NICOLAE
ESINENCU
jumãtate de sat, adunat[ în jurul casei noastre, se ridicã,

se-ndreaptã încet spre ma=ina noastrã. Pe fa\a =oferului au =i
apãrut broboane de sudoare. Ne-au luat drept ma=ina cu
mortul... zice el.
!$
Dar lumea se apropie =i trece pe alãturi.
Sar din ma=inã =i abia atunci observ cã la spatele nostru
s-a oprit =i altã ma=inã. Ma=ina cu Vologhi\ã ne-a ajuns din
urmã.
Vologhi\ã, mamii!...
IX
Toatã via\a mama a a=teptat sã ne vadã pe to\i cei cinci

fra\i intrând împreunã pe poartã =i acum noi patru îl ducem
pe al cincilea în sicriu.
Nu vãd pe unde calc, n-aud nimic, doar frânturi de fraze,
bocete, printre care un glas deosebesc mai mult glasul uneia
din surori, dar nu =tiu care. Apoi totul se-ncurcã în capul meu
=i nu mai re\in nimic decât o singurã frazã care îmi sfredele=te
capul. Mã prind cã stau pe o scândurã în fundul grãdinii,
fanfara cântã, iar fraza îmi sfredele=te mintea. Nu =tiu cine a
spus-o, dar poate nici n-a spus nimeni nimic?! Caut s-o alung,
însã ia persistã. Nu, a spus-o cineva, unul din oamenii rezema\i
de gard, anume o femeie a spus-o. Intram cu sicriul pe poartã
=i cineva a rostit fraza pe care vreau s-o uit, dar nu pot =i mi-i
ru=ine. Din câtã nenorocire e în ograda copilãriei mele, nu
re\in nimic dec`t fraza care îmi sfredele=te mintea.
Mã ridic. Caut sã-mi gãsesc ceva de lucru, dar simt cã
picioarele n-au sã mã \inã =i mã a=ez. Mã zãre=te, se vede,
COPILUL
fratele mai mic, Alexandru, care se apropie =i, fãrã sã se a=eze,
TERIBIL
îmi spune cã totul e aranjat. Tot ce trebuia sã se facã în lipsa
mea, s-a fãcut. Totu-i gata de înmormântare.
Colacii s-au adus, groparii au fost hrãni\i =i acum îs la
\intirim. Au sã vinã cînd va fi adus mortul... trebuie sã vinã =i
ei.
H
NICOLAE
ESINENCU
Fraza ceea îmi sfredele=te mintea. +i n-are nimic cu tot ce
se întâmplã în jur, dar n-o pot uita. Se apropie =i ceilal\i fra\i.
Dupã ce am dus sicriul în casã, fra\ii s-au retras care =i unde.
Au ie=it afarã, dar în ogradã nu-=i pot gãsi loc e strâmt nu
=tiu cum. Rudele, lumea s-a-nghesuit în casã, acolo unde stã
!%
întins fratele Vologhi\ã, iar ei, ca =i mine, nu =tiu ce sã facã.
Aud vocile lor ca prin vis. Fratele Ion =i Andrei povestesc fratelui
mai mic despre drumul fãcut încoace. S-au re\inut din cauza cã
morga n-au prevãzut asta lucreazã de la nouã diminea\a.
Au crezut c-au sã-l ia în zori, când colo, morga lucreazã de
la nouã =i pânã s-a deschis, ei au înjurat la u=a ei. Ieri au
pregãtit tot ce se cere pentru mort acte, haine, sicriu, dar când
sã-l ia pacoste pe capul lor. Spun cã foarte, foarte greu au
scos actele. Ieri toatã ziua s-au vânzolit. Niciodatã n-au bãnuit
cã moartea unui om poate sã creeze atâtea probleme. Acte,
acte, acte, acte...
Fra\ii vorbesc, dar eu nu-mi pot scoate din cap fraza aceea
blestemat[. Fratele Andrei mã întreabã ceva, eu însã nu-l
aud. Mi se pare c[ se intereseazã cum stau lucrurile aici, în
sat, vrea sã =tie dacã s-a fãcut totul pentru înmormântare.
Fratele mai mic ]i spune cã eu noaptea am fost la Chi=inãu,
c-am venit abia cu o secundã înaintea lor, ma=ina care s-a
oprit în fa\a lor era ma=ina în care am venit eu cu familia, îi
mai spune cã totul e gata pentru ]nmorm`ntare m`ncarea,
groapa, colacii, mesele, muzican\ii.
Simt: dacã n-am sã scap de fraza blestematã, o sã-mi
plesneascã timpanele.
Mã ridic =i o iau aiurea printre oamenii din fa\a casei. Ei
îmi fac loc, se =u=otesc din urma mea, unii spun cã-s cutare,
al\ii zic cã-s unul din fra\i. De mult nu vin prin sat =i lumea a
început sã mã confunde. Trec aiurea dintr-o parte în alta, mã
COPILUL
TERIBIL
prind cã vreau sã urc pragul casei, îmi dau seama la timp, o

iau ]n alt[ parte =i iar aud fraza de adineaori, dar acum o
H
aud din gura vecinei:
Of, Doamne, cã =i directorul ista taman acum trebuia sã
vinã aici...
Exact fraza asta am auzit-o adineaori, n-are nimic enervant,
NICOLAE
ESINENCU
e o frazã ca toate frazele, dar mi-a intrat adânc în gând,

dacã n-o scot, simt c-am sã-nnebunesc. Nu rabd =i opresc
vecina, mã aplec spre ea =i-o întreb în =oaptã:
De ce, mã rog, nu vã place c-a venit directorul =colii la
!& înmormântare?
Numai el lipsea aici! Nu vezi, copiii satului =ed numai în
jurul lui =i chicotesc?!
De ce chicotesc?! întreb =i mã uit sã vãd pe unde e
directorul. Nu-l cunosc, nu-i din satul nostru, =i-apoi nu vãd
de ce ar trebui ni=te copii sã chicoteascã în jurul directorului.
A, iatã acolo ni=te copii se zgâiesc la... cred cã acela-i
directorul. +i de ce chicotesc copiii?
D-apoi cine nu =tie: peruca!
Pãrul de pe cap nu e al lui?
De unde! +i noi am crezut a=a, dar când s-a aflat... =tii
cã nu-i din satul nostru.
Am auzit.
Apoi iatã, dacã era om de treabã, nu se apuca sã facã
diminea\a gimnasticã cu copiii. Au mai fost directori în satul
ista, dar nu ei fãceau gimnastic[, ci profesorul de sport, dar
aista îi mai hâtru, hai sã facã el. Are o pâlnie =i strigã în
fiecare diminea\ã de r[sun[ =coala. Dar cred cã n-o sã mai
punã mâna pe ea.
De ce?
Pentru c[ mai deunãzi copiii l-au b[gat în boale... cu
peruca lui. Credeam cu to\ii cã a=a i-i pãrul, frumos, dar mai
deunãzi, cum rãcnea diminea\a în pâlnie, se st`rne=te, ca din
senin, un vânt =i-i smulge peruca de pe cap... Au fugit, dragã,
copiii de-au crãpat. N-are nici un fir de pãr pe cap. Pe urmã
copiii =i-au dat seama, s-au întors =i râd =i azi de se
COPILUL
prãpãdesc... Fantomas îi zic... De ce-a trebuit sã vinã aici!
TERIBIL
Prostia ]mi iese din cap, lucrurile încep sã se limpezeasc[,
mã simt mai u=or, observ ce se face în jur, dar în jur to\i umblã
încolo =i încoace =i nimeni nu =tie de ce sã se apuce. De
altfel, nici eu nu =tiu ce s[ fac. Tot vecina mã scoate din
amor\ire.
H
NICOLAE
ESINENCU
De ce =ede\i, bãie\i, repro=eazã ea. +i de ce a\i întârziat
atât?! +ti\i cât e ora?! +i mul\umi\i-i lui Dumnezeu, cã se putea
sã n-ave\i acum nici un om în ogradã.
Simt cã iar îmi fierbe capul. Fratele e mort, dar eu ascult
naiba =tie ce. Dacã nu arunc din cap ceea ce spune vecina,
!'
am sã turbez. O întreb frontal, obraznic:
Dar de ce, mã rog, sã nu vin[ lumea?
N-ai auzit, iar a apãrut monumentul cela în iaz!

Care monument?! +i-n care iaz?
Am vrea sã =tim =i noi... =tii iazul de la Bãlteni?
Cum sã nu... dar e la Bãlteni.
Apoi iaca de la o vreme acolo tot apare din apã un
monument.
Îmi duc mânile la tâmple. Alexandru, fratele mai mic, care
noaptea a rãmas în sat, se apucã sã-mi explice:
Naiba =tie ce se-ntâmplã pe aici. Se spune cã-n iazul de
la Bãlteni, de la o vreme, cum scad apele, apare un
monument. Azi-diminea\ã cineva a adus vestea cã iar scad
apele în iaz =i toatã lumea a alergat acolo...
+i-al cui e monumentul?!
D-apoi cine sã =tie!
Nu l-a vãzut nimeni?!
L-au vãzut, dar cum l-au vãzut... de fricã, se zice, nici ei
nu =tiu bine cã l-au vãzut. Cred cã-\i dai seama, =ezi pe mal
=i deodatã vezi cã din apã se aratã un cap, un chipiu!
Monumentul are chipiu în cap?
A=a se spune... cã acei care l-au vãzut prima datã au
fugit de le-au plesnit inima... iar unii cred cã nici nu existã
monument în iaz.
COPILUL
Dar lumea presupune cã l-o fi aruncat cineva acolo...

TERIBIL
iar acum, când scad apele... Azi-diminea\ã lumea s-a în=elat.

Apele n-au scãzut. Dimpotrivã, au început sã creascã. Se vede
H cã undeva a plouat, iar cuiva i s-a pãrut... =i lumea s-a întors

]n sat.
Hai, dragul mãtu=ii, cinsti\i oamenii, sunte\i atâ\ia fra\i =i
NICOLAE
ESINENCU
nimeni nu toarnã un pahar de vin, ne proboze=te vecina.

Noi trebuie sã turnãm? mã mir eu.
D-apoi cine, fra\ii, rudele cele mai apropiate toarnã c`te
un pahar de vin... Hai cã-i timpul sã scoatem mortul... Nu se
vãd groparii?
!
Când mortul apare în sat, dispare feti\a cu fotografia. +i

nimeni nu mai =tie unde pleac[, nimeni nu o mai vede.
Acum toatã lumea-i în ograda noastrã. Pânã =i Oproiu s-a
târât nu =tiu cum. Dacã nu cântã muzican\ii, numai gura lui
se aude.
...materia e totul. +i cât este materia o sã fim =i noi. În
naturã nimic nu se pierde... Iaca, sã luãm mãrul ista îl
mãnânc, l-am mâncat. Nu-i? Este! În mine este. Sucul lui
este, miezul. +i c`t sunt eu, este =i mãrul. Mor eu rãmâne
mãrul. Unde? În energia de dupã moartea mea. Care energie?
Pe care o are în sine fiecare fiin\ã. Tu, tu, tu to\i avem putere,
=i puterea nu se pierde! Zice\i de nepo\elul prietenului meu
de rãzboi... sã nu-l plânge\i...
Of, de ce oare n-ar tãcea mãcar Oproiu? Lumea
munce=te, da el ascultã radio =i cite=te ziare... ofteazã cineva,
dar asta îl întãre=te, îl înt`rtã =i mai mult pe bãtrân.
Sã tac, zici?! Zici fiindcã e=ti chioarã! Cei care mor nu
se pierd. Eu =tiu ce spun! Satul, care îl vede\i acum în jurul
vostru, nu-i unic mai este un sat ca aista, numai cã voi nu-l
vede\i, dar este. E satul celor mor\i. De altfel, încã nu se =tie
cine-s mor\i ei sau noi. Uita\i-vã pe dealul din fa\a satului...
=i cum zice începe sã strige, se ridicã =i începe din nou sã
COPILUL
strige spre panta dealului, mai sus de \intirim, ceea ce face sã
TERIBIL
r[sune de bocete ograda. Asta însã nu-l opre=te pe Oproiu,
care strigã:
Iatã-l, iatã-l! Mãi bãiete, mãi!... Iaca strig la el, da el
sur`de. Noi plângem, da el surâde... Îi el, Vologhi\ã, îl cunosc!
Vologhi\a, zice\i, c-a murit?!...
H
NICOLAE
ESINENCU
Ca sã nu izbucnesc =i eu în hohote de plâns, iau un ulcior
=i intru în casã sã cinstesc oamenii care stau în jurul sicriului,
îl privesc pe fratele pe care n-au sã-l mai vadã. Acolo mã
întâlne=te fratele Andrei.
Eu îs aici, tu du-te afarã...
!
Lasã-mã =i pe mine un pic aici, mã rog, du-te tu afarã.
Andrei e mai mare =i în\elege starea mea. Nu zice nimic.
Ia ulciorul, ia paharul cu care a cinstit oamenii din casã =i
iese. Torn vin =i-ntind paharul celor care a venit sã-l vadã
pentru ultima datã pe fratele nostru Vologhi\ã.
Lua\i întru pomenirea fratelui...
Sã fie pomenit...
Sã fie...
Lua\i întru pomenirea fratelui...
Sã fie pomenit...
Sã fie...
Abia acum aud vocea pãrintelui. Nici nu =tiam c[ a venit
=i pãrintele. {sta sã fie pãrintele?! Un omulean ras pe cap,
cãrunt, aproape de v`rsta tatei. Fãrã rasã, fãrã... St[ la o
masã =i cite=te în psaltire... Caut sã-l ascult. Nu, nu pot prinde.
În primul r`nd, cã cite=te în psaltire cu o voce stinsã. }n afarã
de asta, cite=te un r`nd-douã =i cum vede pe cineva intr`nd
în camera unde se aflã sicriul, lasã cititul =i-l întreabã:
Al cui e=ti?
Al...
+i prime=ti pensie?
Cel întrebat spune ceva, n-aud ce spune, dar spune ceva,
pleacã apoi fruntea în fa\a sicriului =i ia paharul din mâna mea.
Lua\i întru pomenirea fratelui.
Sã fie pomenit...
COPILUL
În spate iar se aude vocea pãrintelui:

TERIBIL
Al cui e=ti?
D-apoi nu mã cuno=ti, Ilie?
H Tu, Scridonu\?
Eu.
+i prime=ti pensie?...
NICOLAE
ESINENCU
Fãrã sã vreau întorc capul din nou spre pãrinte. Are o fa\ã
palidã, ochi adânci\i. De pe unde se trage?
Veri=orul Vladimir, care a prins privirea mea, se apleacã,
îmi spune la ureche:
N-am gãsit pãrintele... îi bolnav... dar face treab[ =i
!
bãtrânul Ilie.
Nu-l cunosc.
E de la Negureni.
E dascãl?
Nu... =tie a citi psaltirea, =i când nu-i popã, oamenii îl
aduc pe el...
Vologhi\ã, mamii...
A ap[rut mama. Surorile, care pânã acum boceau încet
deasupra sicriului, se-aruncã spre mama, se cuprind =i bocesc
împreunã, de nu le mai poate opri nimeni.
Mamã, Vologhi\ã nu mai este, mamã...
Dau sã ies afarã, de unde se aud vorbele lui Oproiu:
...Sã =ti\i, totdeauna au murit cei mai buni. Dar de ce
mor? Pentru cã =i acolo trebuie sã munceascã. +i acolo trebuie
construit satul, celãlalt sat. Mor cei mai buni, fiindcã ei se duc
sã pregãteascã locul pentru ceilal\i care au sã vinã din urmã.
Iatã, sã luãm oamenii i=tia necãji\i. Tata =i mama sunt foarte
bãtr`ni, dar cum puteau ei sã moarã întâi? Cine avea sã le
pregãteascã acolo casa? Unde aveau ei sã locuiasc[ dacã
mureau primii?! Nu, natura =tie ce face, îl ia pe cel mai bun,
mai harnic. Cine era cel mai harnic dintre to\i copiii Ecaterinei?
Bãiatul ista care a murit. Sã vã mai spun, el n-a murit s-a
dus sã pregãteascã locul pentru al\ii... Iatã zâmbe=te pe deal...
A=teaptã. Caterino, pe tine te a=teaptã, pe tine, Gavril!... strigã
Oproiu la tata =i mama.
Ca sã nu mai aud nimic, iau ulciorul de=ert =i mã-ndrept
COPILUL
TERIBIL
spre beci. Am sã mai scot vin. Trec printre oameni fãrã sã
simt cã-i ating, fãrã sã-i vãd. Îmi fac loc cu respect, unii îmi
exprimã condolean\e, ã=tia o fi fiind prietenii mei de copilãrie,
dar eu trec mai departe. Dar cine sã fi încuiat u=a beciului?
Mã-ntorc, ajung la pragul casei, dar nu îndrãznesc sã intru:
H
în casã îi Vologhi\ã. Nici sã mã mai întorc nu pot. În spate
NICOLAE
ESINENCU
toate privirile satului, =i toate se unesc într-o singurã privire grea:
Bãie\i, de ce l-a\i pierdut pe Vologhi\ã?!
Plec ochii, rãmân cu capul plecat =i ulciorul gol în mânã.
Mã treze=te vorba veri=orului, spusã la ureche, în treacãt:
Du-te =i mai adã vin... !!
Da, da... zic =i-i mul\umesc în gând cã m-a fãcut sã mã
mi=c, sã scap de privirea grea a sãtenilor.
Trec printre oameni, dar acum vãd pe unde calc, vãd cine
îmi face loc =i aud ce se vorbe=te în jur.
Sãrmanii fra\i...
Tot satul se mândrea cu familia asta... cinci fra\i.
Tata lor plânge la vecini, nici nu vrea sã vinã... se spune
cã abia a aflat ... dacã-i bãtrân!
Nicolae...
Ridic privirea =i în ochi nãboiesc lacrimile. În fa\ã e un
prieten de copilãrie al fratelui.
Alexei... zic =i, ca sã nu izbucnesc în hohote, întorc capul,
îmi amintesc de vin, mã-ndrept hotãrât spre beci. Deschid u=a,
fac un pas pe scarã =i-ncremenesc. Mamã, vreau sã rãcnesc,
dar îmi mu=c buzele. Nu se poate, zic, doar e mort, e în casã,
în sicriu. Vologhi\ã stã cu spatele la mine, scurge vin din butoi.
Vologhi\ã, tu? murmur eu.
Eu, zice, dar nu întoarce capul.
Ce faci aici, frate?
Alexei a venit, n-ai vãzut?... Vreau sã-i dau un pahar de vin...
Nu se poate, îmi =terg fruntea, iar îmi =terg fruntea. Doar
u=a era încuiatã, cãutam cheile, cum atunci am intrat ]n beci?!
Vreau sã vãd unde mã aflu, ]ntorc capul sã vãd dacã este
lacãtul în u=ã. Trosne=te ceva la spate. Brusc, privesc spre
butoi: nu mai este nimeni. Dar era! Era el, fratele meu scump,
Vologhi\ã!
COPILUL
TERIBIL
Ca sã nu rãcnesc, am mu=cat buza ulciorului. Strâng buza

ulciorului între din\i, ceva trosne=te, ceva fierbinte mi se
prelinge pe barbã =i aud o voce:
H Groparii! Au venit groparii sã-l ia...
...Ma=ina aleargã, iar noi ne uitãm în tãcere spre satul
care rãmâne în urmã, spre panta verde a dealului, spre \intirim,
NICOLAE
ESINENCU
spre pomul care de azi înainte mereu ne va aduna.

1979
!"
DOC
Copiilor mei Dan, +tefan, Octav, Nicoleta.

I
Am cincisprezece ani, lumea ]mi spune Doc =i, trebuie s[

recunosc, nu m-am acoperit ]nc[ de glorie.
Ziarele nu-mi public[ numele cu litere de-o =chioap[;
televiziunea nu-mi prezint[ mutra pe ecranul azuriu; la
s[rb[tori directorul =colii ]mi tot scap[ numele; la competi\iile
sportive florile sunt oferite celui de al[turi =i tot a=a. Pot fi z[rit
adesea =terg`nd tabla, mereu pocit ]n gazeta de perete a
=colii, Ariciul, =i zilnic stau dus pe g`nduri la col\ul str[zii:
COPILUL
TERIBIL
oare ]ncotro s[ apuc?
Cam at`t despre mine.
Mai pot spune c[ azi, 13 octombrie, la ora 6.57, respir,
mai am speran\a c[ mama peste vreo trei minute o s[-=i amin-
teasc[ c[ exist: Nu e=ti ]nc[ la =coal[?! H
Deocamdat[ stau ]n pat, \in ochii ]nchi=i, ca s[ nu-mi v[d
NICOLAE
ESINENCU
viitorul, =i prind cu urechea dialogul vie\ii conjugale a iubi\ilor
mei p[rin\i.
Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc
]n cap...
Mama: !#
Da ce, m[ rog, s-a ]nt`mplat?
Tata:
Vino ]ncoace =i-am s[-\i ar[t!
Ia s[ m[ mai r[re=ti... caut[ s[ se dezbare tata.
Dialog de-o secund[.
+i tot atunci mama schimb[ tema:
Laptele! strig[, zboar[ spre buc[t[rie. Laptele d[ ]n foc!
E mare calmul cu care tata ]nt`mpin[ disperarea mamei.
Astfel pe oricine po\i scoate din balamale.
Arunc[ ceaunul afar[, o sf[tuie printre altele tata, =i rezultatul
e pe loc.
Sfinte, ce-am f[cut: l-am op[rit pe cineva!
Bandajeaz[-l... ]i r[spunde tata cu acela=i calm.
Ce-ai spus? n-aude mama de spaim[, iese de la
buc[t[rie.
Strope=te-l cu ap[ rece, zic... r[m`ne indiferent tata.
M`nia mamei n-are margini:
Tu =i numai tu m[-nnebune=ti! se \ine ea, prin camere,
din urma tatei. Tu ai spus s[ arunc ceaunul afar[!
Eu?!
Da cine?!
Mai arunc[ atunci =i m[m[liga.
Care m[m[lig[?
Cea din cui.
Aaa... ]\i ba\i joc de mine!
COPILUL
Oare chiar a aruncat mama ceaunul peste balcon?!

TERIBIL
S[ fiu nu =tiu cine: cineva c`nt[ afar[. Mi-ar pl[cea s[-i fi

c[zut aceluia ceaunul cu lapte fierbinte ]n cap, iar el s[ c`nte!
H Aoleu, mi-a ars rochia! mama a =i schimbat tema. A

uitat de lapte, de ceaun... =i-a amintit de fierul de c[lcat.
Pot sta lini=tit ]nc[ dou[ minute =i cincizeci =i opt de
NICOLAE
ESINENCU
secunde. Acum tata o s[ ias[ la balcon s[-=i trag[ \igara, iar

mama va r[scoli dulapul.
Asta-i rochie?! Asta-i bluz[?!... Toate femeile au o hain[,
numai eu, proasta... Ilarion!
Ilarion e numele tat[lui meu. +i c`nd mama strig[ Ilarion,
!$
e ca =i cum ar striga Pojar!.
Ilarion!
Pojar.
Ia s[ m[ mai r[re=ti! vine de la balcon glasul lini=tit al
tatei.
Ce-o s[-mbrac?
Scafandru.
Iar ]ncepi?
Dac[ m[-ntrebi... Cojocul!
A nins?! se arunc[ mama buim[cit[ la geam. A uitat de
tata, de rochii.
S-a proptit prostit[-n geam.
Afar[-i mijlocul verii, desigur.
Sfinte! Sfinte! Sfinte!
R[cnetele mamei nu mai ]ncap ]n cas[.
Da ce vrei s[-mbrac?
Tata r[m`ne pe culmile sale.
Mama ]ns[ s-a =i dezl[n\uit:
S[ vede\i c[ o s[-nt`rzii!
}n vocea ei e spaim[, ]ngrijorare, amenin\are, explozie.
La naiba... arunc[ tata \igara =i, dac[ n-o s[ intre ]n
baie, o s[ mearg[ la veceu.
Bine]n\eles, dac[ acolo nu va fi fr[\iorul meu mai mic.
Ie=i! smuce=te tata u=a de la veceu.
Aha, e acolo, l-au sc[pat, vas[zic[.
COPILUL
Ie=i, c[ te scot cu u=[ cu tot!
TERIBIL
Fr[\iorul meu are o sl[biciune, dar poate c[ nici nu e
sl[biciune, ci fericire. Unde se a=az[, acolo adoarme. +i imit[
tot ce fac al\ii. Vede c[ lumea merge merge =i el. S-a oprit
lumea se opre=te =i el. +i tot a=a. Vede un copil juc`ndu-se
la poart[ se las[ ]n pirostrii l`ng[ copil =i r[m`ne s[ se
H
NICOLAE
ESINENCU
joace. Vede, s[ zicem, la televizor pe cineva c`nt`nd se
a=az[ ]n fa\a televizorului =i hai s[ c`nte =i el. +i c`nt[. Sau
defileaz[. E foate u=or s[-l pierzi pe strad[. Mereu trebuie
s[-l \ii de m`n[. }l la=i pentru o secund[ nu-l mai g[se=ti.
Odat[ am ie=it cu d`nsul ]n ora= =i-apoi l-am c[utat tustrei
!%
dou[ zile. El nici azi nu =tie unde a fost. Mult mai t`rziu m-am
dumerit cum s-a-nt`mplat s[-l pierd. }nt`lnisem un coleg, m-am
oprit s[ mai flec[resc cu acela =i, c`nd m[ uit, nu-i. Dau
]ncolo, dau ]ncoace nu-i =i gata. Cineva ]mi spune c[ pe
al[turi a trecut o gr[dini\[ de copii. S-a luat cu copiii, ]mi
spun. Calc[ ]n pas cu copiii pe undeva. Dac[ aceia se duc
c`nt`nd, =i el se duce c`nt`nd. +ti\i, ne explica educatoarea
de la gr[dini\a la care l-am g[sit, e foarte cuminte, ca =i ai
no=tri, de aceea nici n-am observat cum s-a al[turat la grupul
nostru. Am fost, spunea ea, cu copiii la lac, la circ =i nic[ieri
n-am b[gat de seam[ c[ avem un copil ]n plus. L-am fi putut
descoperi seara, mai zicea ea, la culcare, c[ n-avem paturi
]n plus, dar de unde, e un copil foate-foarte cuminte, ca =i ai
no=tri. Cum am spus la culcare, s-a culcat =i el l`ng[ primul
copil =i a adormit. E un b[ie\el educat. Bine, dar ceilal\i
copii cum de n-au f[cut g[l[gie? s-a mirat mama. Cum s[
fac[? s-a mirat =i educatoarea, copiii no=tri sunt foarte-foarte
educa\i. Dac[ n-ave\i cumva unde-l da, aduce\i-l la noi, ne
oferi ea cu mult[ sinceritate un loc la gr[dini\[, numai c[ noi
n-am putut accepta, motiv`nd c[ fr[\iorul meu terminase deja
gr[dini\a, avea =apte ani, peste o s[pt[m`n[ urma s[ plece
la =coal[. E de =coal[? exclam[ atunci educatoarea. Nici
n-o s[ spui.
Istorioara s-a ]nt`mplat, de altfel, vara asta, acum o lun[
=i ceva. Ultima isprav[, cum s-ar spune, a fr[\iorului meu.
COPILUL
Deci, el face ce face toat[ lumea =i unde se a=az[, adoarme.

TERIBIL
Toate i se trag, cred eu, de la gr[dini\a de copii pe care a

frecventat-o p`n[ la =apte ani =i unde p[rin\ii l-au \inut cu
H s[pt[m`nile. M-am =i certat din cauza asta cu p[rin\ii. Eu am

mers la gr[dini\[ zilnic, pe fr[\iorul meu ]ns[, nu se =tie de
ce, p[rin\ii ]l duceau lunea =i ]l aduceau s`mb[t[ seara. Ba
NICOLAE
ESINENCU
c`teodat[ ]l \ineau cu lunile la gr[dini\[. Se-nt`mpla ca p[rin\ii

s[ plece duminica, s[ zicem, ]n vizit[, sau la un spectacol, un
film =i atunci la ce s[-l mai aduc[ s`mb[ta acas[, s[ le fac[
probleme. }l l[sau la gr[dini\[. O duminic[, apoi alt[
duminic[, apoi ]nc[ una.
!&
Vinde\i-l! le-am propus odat[, v[z`nd c[ propriul lor fiu
le-a devenit povar[.
Tata n-a auzit, dar mama, care mereu e cu g`ndul la
serviciu, nici n-a ]n\eles despre ce-i vorba.
Crezi, zice, c[ l-ar cump[ra cineva?!
Da\i-l mai ieftin, zic atunci.
Cu c`t mai ieftin? zice mama =i pe loc se lumineaz[:
despre ce vorbe=ti?!
Despre fr[\ior vorbesc.
Despre fr[\ior?!
Despre fr[\ior. Zic s[-l vinde\i, dac[ v[ ]mpiedic[.
+i c`nd s-a pornit mama!
+i c`nd s-a pornit tata!
Cum de-ndr[zne=ti? \ip[ mama.
+tii c[ el e fratele t[u?! tr`nte=te talpa ]n podele tata.
+i c`nd s-a pornit fr[\iorul meu!
Nu vreau s[ m[ vinde\i, nu vreau! url[ fr[\iorul, se zbate,
se apuc[ de poala mamei, de picioarele tatei, pl`nge. Nu
m[ vinde\i!
N-a= zice c[ m-am speriat. Ba, dimpotriv[, am continuat
s[ meditez lini=tit, ]n glas, f[r[ ocoli=uri:
Dac[ nu vre\i s[-l vinde\i, atunci da\i-l la orfelinat!
Am m`ncat o palm[ de la tata =i mai multe de la mama.
Dar din ziua aceea, fie c[ li s-a f[cut =i lor mil[ de fr[\ior, fie
c[ mi-au v[zut mahna, nu l-au mai l[sat duminicile la
COPILUL
gr[dini\[. S[pt[m`na ]ntreag[ da, ]l \ineau la gr[dini\[,
TERIBIL
dar s`mb[ta neap[rat era adus acas[. Deprinderile ]ns[ i s-
au p[strat. Poftim, eu =ed, m[ fr[m`nt ]n a=teptarea strig[-
tului mamei, da el doarme la veceu f[r[ grij[. +i-apoi cine
=tie dac[ doarme. S-ar putea s[ citeasc[. Are =i sl[biciunea
asta. +tie a buchisi =i, cum ]i cade o c[r\ulie ]n m`n[, se
H
NICOLAE
ESINENCU
]nchide ]n veceu =i nu iese p`n[ nu sparge cineva u=a. C`nd
fr[\iorul silabise=te, s[ tragi cu tunul n-aude. Din cauza lui
s-au scris pe u=a de la veceu dou[ lozinci: Las[ cartea! =i
Ie=i! Las[ cartea! e scris pe partea din fa\[ a u=ii. Ie=i!
pe partea din dos. Material didactic. Adic[, las[ cartea, apoi
!'
intr[ la veceu =i ie=i ]ndat[, c[ n-ai de ce sta acolo. Dar, cum
vede\i, lozincile nu prea ajut[ iar l-au sc[pat =i, cred, iar e
cu cartea, deoarece tata tot mai strig[, iar el nici c`r nu zice.
Ce-o fi silabisind acolo? }i plac istoriile despre partizani,
spioni... Dac[ a pus m`na pe volumul R[zboiul al treilea
mondial, mult timp n-o s[ intre nimeni ]n veceu.
Num[r p`n[ la trei: dac[ nu ie=i, te scot cu tot cu u=[,
cu carte =i cu oal[ cu tot! r[cne=te tata.
La cine strigi?
Mama.
La tine!
Tata.
+i-apoi de ce m[ cau\i la veceu?
Mama.
Ca s[-\i str`ng m`na.
Tata.
+tii ce...
Ia s[ m[ mai r[re=ti... Ie=i!
Mda, nu voi putea s[ urm[resc ]n continuare lupta dintre
tata =i fr[\iorul meu, mi-a mai r[mas s[ =ed ]ntins ]n pat doar
o secund[. Acu=i trebuie s[ apar[ ]n camera mea mama. Poftim,
iat-o, m-a =i z[rit.
}nc[ nu e=ti la =coal[?! a strigat.
Se agit[ prin camer[.
Oare ce caut[?
COPILUL
S[ vezi c-o s[ ]nt`rzii!... Am s[-nt`rzii!... S[ vezi c-o s[-nt`r-

TERIBIL
zii!...
S[ vede\i c-o s[-nt`rzii.
H O s[ ]nt`rzie! Asta-i problema. Nu-=i bate capul c[ =i eu,

fratele, tata am putea s[ ]nt`rziem!
Unde te gr[be=ti, mam[?!
NICOLAE
ESINENCU
Te scoli, s[ vezi c-o s[-nt`rzii!

Te a=ezi la mas[, s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Urci ]n troleibuz, s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
+i tot a=a. +i c`nd ajunge la serviciu, la o frizerie ]n care
clientul e o raritate, se a=az[ pe scaun, st[ =i se uit[ prin
!
geam: poate vreun nesp[lat se va abate pe la frizeria lor.
+i dac[ nu se abate?
M-a pus doar s[-i aduc b[ie\ii din clas[ ca s[-i tund[, numai
s[-=i fac[ planul?!
Mam[, doar ]s fete!
Ei =i, dac[-s fete?
Vrei s[ le tunzi chilug?
N-o s[ le fie nimic, mai u=or au s[ se spele.
Numai s[ tund[, numai s[-i ias[ planul. Vai de capul meu
c`nd se-nt`mpl[ s[ nu ]ndeplineasc[ planul la sf`r=it de lun[.
}ntr-o zi m-a tuns de trei ori. M-a tuns, apoi mi-a sp[lat capul
=i, ca s[ ]ndeplineasc[ banul, m-a =i ras pe cap. +i asta pentru
ca =efa s[ vad[ c[ ea nu e o oarecare, ci o frizeri\[
responsabil[ care, lupt[ pentru onoarea frizeriei.
Mam[, cu pre\ul acesta vrei s[ ]ndepline=ti planul?!
Dac[ a=a-i moda azi tinerii prefet[ s[ poarte plete lungi,
nu \i-i ru=ine s[ te cer\i cu ei ]n strad[ c[ nu se tund?!
Asta \i-i graba, mam[?
Oare m-ai observat vreodat[ cu adev[rat?!
+tii cum tr[iesc?!
}\i aminte=ti ce te-am rugat asear[?!
Nu, n-am s[ m[ ridic...
Mama se agit[ prin cas[ n-aude, nu vede.
Mai mult nu strig la voi, v[ pun masa =i fug!... Ilarion!
+i-a amintit iar de Ilarion.
+i ce zice Ilarion?
COPILUL
TERIBIL
La naiba!... Nu vezi c[ stau la mas[... Ce strigi?!
Frumoas[ priveli=te, n-ai ce zice: eu stau ]ntins ]n pat, mama
v`ntur[ casa, fr[\iorul e la veceu, iar tata ia masa.
P[i da, strig[ mama, p`n[ nu-\i pun eu, nu te a=ezi!
Tata r[m`ne calm.
H
De azi ]nainte, am s[ iau masa ]n picioare.
NICOLAE
ESINENCU
Ce-ai spus?
Azi la col\ se va vinde timp.
+i c`\i litri vrei s[ iei?! ]ntreab[ z[p[cit[ mama, dar pe
loc se de=teapt[: Sfinte! Sfinte! Sfinte!... S[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Mda, va trebui s[ m[ scol... dac[ nu m[ ridic, ce c`=tig? !
M[ scol.
O, uite c[ m-a v[zut =i tata, ]=i ridic[ fulger[tor c[ma=a
=i se ]ntoarce cu spatele la mine. Ia f[-mi oleac[ de masaj la
spinare!
}nceta\i! strig[ mama.
Da ce s-a ]nt`mplat? zice uluit tata.
P[c[to=ilor, sunte\i la mas[... s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Tata nu =tie ce s-a ]nt`mplat.
}=i las[ c[ma=a, v[dit nemul\umit c[ nu i-a mers.
A naibii deprindere mai are =i el. Cum d[ cu ochii de
mine, ]=i ridic[ c[ma=a, se-ntinde pe unde apuc[ pe podele,
divan, scaun, mas[ =i hai s[-i masez spinarea. }i place s[-i
fac masaj, =i gata. C`teodat[ exerci\iul [sta dureaz[ ore ]n
=ir. Eu ]l masez, iar el dormiteaz[. Fratele mai mic nu are voie
s[ se apropie de spinarea tatei.
Odat[ tata l-a pus =i pe el s[-i maseze spinarea, iar acela,
cum este pornit numai ]ntr-o singur[ direc\ie, sco\`nd-o la cap[t
cu spinarea, s-a apucat de cap. +i nu-l masa ]ncet, cu buricele
degetelor, ci cu palma, cu pumnii, ba la un moment dat s-a
apucat s[-l pi=te. Sare tata, fuge. Iar fr[\iorul dup[ d`nsul!
Stai c[ mai am oleac[! strig[ fr[\iorul.
Te ucid! url[ tata =i \`=ne=te ]n baie.
S-a ]nchis ]n baie, dar fr[\iorul vrea s[-l mai maseze.
Tat[, mai ai mult de stat acolo?! ]ntreb[ fr[\iorul =i bate
]nceti=or ]n u=[.
COPILUL
Fugi, c[ dac[ ies...

TERIBIL
Bine, te a=tept...
Z[u c[ odat[ =i odat[ am s[ fac =i eu ceva, ]nc`t tata n-o s[
H
m[ oblige s[-i fac masaj. Am s[ iau ceva ]n m`n[, o m`\[,
de-o vorb[, =i cum o s[ =ad[ a=a ]ntins =i tulburat de pl[cere,
z[u... dar =tiu c-o s[ scap odat[ pentru totdeauna de masaj.
Astea-s planuri, visuri, deocamdat[. P`n[ una-alta, ia s[
NICOLAE
ESINENCU
iau masa... Lingur[ am?

Pe unde umbli?! vrea tata s[ =tie, e nemul\umit c[ nu
i-am f[cut masaj, dar mama-i taie pofta de vorb[.
S[ vezi c-o s[-nt`rzii! S[ vezi c-o s[-nt`rzii!... Ce-a=tep\i?
!
Da ce s[ facem? ]ntreab[ tata.
M`nca\i sau nu?
Eu am m`ncat!...
C`nd ai m`ncat?!
II
Am cincisprezece ani, lumea-mi spune Doc =i, trebuie s[

recunosc, nu m-am acoperit ]nc[ de glorie. N-am aruncat
grenade ]n ambrazura inamicului; nu am ]nh[\at, ca Lionea
Golikov, geanta vestitului general neam\; nu l-am demascat
pe tata, care ascundea p`nea ce urma s[ fie dat[ statului, =i
nici alte fapte viteje=ti nu-mi amintesc s[ fi s[v`r=it.
La ora asta, se poate spune, am scos-o la cap[t cu micul dejun.
Acum ]n casa noastr[ v`nzoleala cap[t[ propor\ii neobi=-
nuite.
Timp este berechet, dar to\i alearg[ ]n toate p[r\ile. Chiar
=i tata se ]nvioreaz[. N-ai zice c[ se mi=c[ mai iute ca de
obicei, comenzile lui pic[ ]n ordinea obi=nuit[, dar anume
asta face s[ par[ c[ =i el strig[ ca =i mama.
Cravata.
Ia-o! i-o arunc[ mama.
Acul de la cravat[.
|i l-am dat! strig[ mama.
Pantofii!
COPILUL
Pantofii! r[cne=te mama f[r[ adres[, =i faptul ar trebui
TERIBIL
s[ ne mi=te, strig[tul ne-a fost adresat nou[, copiilor, ]n fond
mie. Dar cum s[ te mi=ti, c`nd nimeni nu se uit[ la tine?
Care pantofi? ]ntreb =i eu ]ntr-o doar[.
Care pantofi? ]ntreab[ mama.
Negri, zice tata.
H
NICOLAE
ESINENCU
Negri! strig[ mama.
O! zice tata c`nd m[ vede cu pantofii ]n m`n[ =i, brusc,
vrea s[-=i scoat[ iar c[ma=a, dar pe loc cedeaz[, mama e prin
apropiere =i n-o s[-i pot face masaj.
Ei, cum ]mi =ade? se leag[n[ mama de pe un picior pe altul.
! !
Parc[-i alta de-acum. C`nd ]mbrac[ ceva nou, mama
parc[-i alta.
Cum arat[ rochia?
Ia s[ m[ mai... e nemul\umit tata c[ iar a fost ab[tut de
la idee, doar te ui\i ]n oglind[!
Ratatule, oglinda n-are gur[ s[-mi spun[...
Mam[, cum vorbe=ti?!
Tat[, ce-i cu dumneata?
Cine mai vorbe=te ]n curtea noastr[ a=a?!
C`nd o s[ v[ da\i seama, mam[, tat[, c[ al[turi sunt eu,
suntem noi, copiii vo=tri?!
Vii =i azi s[ te tund? a schimbat mama tema discu\iei, =i
inima nu-mi mai ]ncape ]n piept. Asear[ am rugat-o s[ m[
tund[, dar ea ]l cheam[ pe tata la frizerie.
Mam[, dar pe mine c`nd m[ tunzi?
|i-am spus: e=ti ]n rezerv[.
Ce fel de rezerv[, mam[, uite ce coam[ am!
|i-am spus: e=ti rezerva mea. Se poate ]nt`mpla s[ nu
fac planul nici luna asta =i atunci te tund. Am s[-\i scurtez
p[rul c`nd va fi nevoie. Las[ s[-\i creasc[ c`t mai mare!
Mam[, dar profesoara nu m[ prime=te la lec\ii! +i-apoi,
a\i uitat ce v-am rugat asear[?!
Iar ]ncepi cu alt[ =coal[?!
Dar, mam[...
Mama ]ns[ s-a =i ]ntors spre tata.
COPILUL
Vii azi s[ te tund? ]ntreab[. Cu tata problema e =i mai

TERIBIL
complicat[: mama ]l tunde de =apte ori pe s[pt[m`n[. Nimeni

la frizerie nu =tie c[ tata e b[rbatul mamei, =i mama grozav
H se mai bucur[. }n ochii celorlalte frizeri\e, ]ndeosebi ai =efei,

mama se deosebe=te, deoarece zilnic are clien\i.
Dac[ te mai tund, nu stric[... nu se las[ mama.
NICOLAE
ESINENCU
Tunde-\i =efa.
Ce-ai spus?!
+efa s[ \i-o tunzi, strig[ tata, mama ]ns[ e de-acum cu
g`ndul ]n alt[ parte.
N-ai bani de troleibuz?
! "
Port vreodat[ bani cu mine? arunc[ tata ]nfuriat cravata,
c[ci ]n casa noastr[ banii sunt o tem[ deschis[. Mai este
vreo cravat[ ]n casa asta?
Mama las[ s[-i treac[ pe l`ng[ urechi ]ntrebarea tatei,
]ns[ \ine s[-l preseze:
Mai ]ntì trebuie s[ faci bani, apoi s[-i por\i!
Da?! r[m`ne tata prostit, c[, ]n fond, dup[ cum v[d, n-are
ce-i r[spunde.
Mama ]ns[ r[m`ne tare.
Ia ]ntoarce buzunarele...
...
Unde-i leafa?
...
C`t ai dat pe stiloul [sta?!
...
+i ce-i cu guma asta de mestecat ]n buzunare?! Mesteci
gum[ pe ascuns?!
Am uitat s[ v[ spun: tata-i doctor. De aici mi se trage
numele, mai bine zis porecla: Doc. Doc, doctor, prescurtat.
+i naiba =tie de unde s-a aflat =i ]n =coala nou[ c[ tat[l meu
e doctor ziua ]ntreag[ to\i m[ declin[ Doc!
Doc, treci =i-\i prive=te mutra care ]nfrumuse\eaz[ =i de
data asta ultimul num[r al gazetei de perete Ariciul!
Doc, e timpul s[ =tergi tabla ceea!
+i tot a=a. Cum m[ strig[ colegii, a=a =i profesorii. Mate-
COPILUL
TERIBIL
maticianul nici c[ =tie alt[ vorb[.
Doc, =terge asta... =i asta. Doc... =i asta, Doc... asta,
Doc, nu trebuia s[ =tergi... da, da, mai departe =terge totul.
Z[u c[ am s[-l tuflesc pe cineva cu c`rpa ceea, s[ nu mi
se mai spun[ Doc! Auzi\i?! H
Dar despre altceva e vorba. Ziceam c[ tata e doctor. +i
NICOLAE
ESINENCU
aduce o sum[ bunicic[ acas[, at`t de bunicic[, ]nc`t, dup[
socotelile tatei, pe care nu o dat[ le roste=te ]n glas, mama
ar putea s[ nu lucreze, =i noi, copiii, s[ ar[t[m mai altfel.
Ocup[-te de copii, ]i spune nu o dat[ tata, =i o s[ avem
mai mare c`=tig. ! #
+i vecinii de la palier o sf[tuiesc la fel.
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii, acesta-i r[spunsul mamei, =i gata.
Tata aduce bani grei, care, nimerind ]n mìnile mamei, se
prefac ]n b[nu\i care zilnic se duc pentru ]ndeplinirea planului
la frizeria unde lucreaz[ mama. }l tunde pe tata, iar pentru
tunsoare pl[te=te mama. M[ tunde pe mine, c`nd arde planul,
=i pentru tunsoare pl[te=te mama, =i tot din banii tatei!
Las[ lucrul =i o s[ ar[t[m altfel! o tot sf[tuie=te tata.
Crezi? ]ntreab[ mama.
Nu cred, ci a=a este. Nu =tiu dac[ am o c[ma=[ cu bumbi!
Eu vrei s[ \i-i cos?
D-apoi cine, ]mi e=ti so\ie!
+i cu stagiul cum r[m`ne?!
Ce folos c-o s[ ai stagiu, dar n-o s[ ai familie? +i-apoi
stagiu pe banii mei... s[ m[ ier\i!
Chiar vrei s[ las serviciul?!
E-he-he!, =i tata nu vrea s[ discute mai mult. Asta
]nseamn[ c[ gata, =i-a amintit din nou c[ odat[ mama, de
dragul stagiului, a pl[tit pentru trei floco=i, doar ca aceia s[
fie tun=i ]n ziua c`nd s-a pus problema ]nchiderii frizeriei. +i
]nc[ de ceva =i-a amintit. Banii mamei se mai duc =i pe lozincile
pe care le afi=eaz[ zilnic pe u=a =i geamurile frizeriei.
Cine poart[ p[r zb`rlit, fetele nu l-au iubit!
Ai p[r mare, e=ti flocos, vino =i \i-l d[m noi jos!
Omul tuns =i ras pe cap, tuturora este drag!
COPILUL
TERIBIL
+i tot a=a. Aiureli n[scocite de mama =i scrise de pictori

pe bani ghea\[.
H
A=a c[ tata niciodat[ n-are bani de cheltuial[, dar nici el
nu se pierde cu firea. Cum fac trei pa=i pe scar[, aud vocea
lui din urm[: Ia stai!
Ce vrei?
NICOLAE
ESINENCU
Scoate b[nu\ii.
Care b[nu\i? ]ntreb.
Cei pe care \i i-a dat mama.
A=a procedeaz[ ]n fiecare diminea\[. +i cum s[ nu-i scot,
! $ dac[ tata-i cere? Mama ]mi d[ b[nu\i pentru o cafea cu lapte
la recrea\ia mare tata mi-i ia. Odat[ m-am pl`ns mamei.
Cum \i-i ia? s-a mirat mama.
Eu \i-i iau? s-a mirat tata.
M[ rog, problema familiei noastre ]n diminea\a asta este,
dup[ cum vede\i, iar banii care, dup[ cum socoate mama,
sunt sensul vie\ii:
Mai ]ntì trebuie s[ aduci bani, apoi s[-i por\i...
Eu n-aduc bani?! se-nvesele=te tata, c[ mama vrea cu
orice pre\ s[-i tulbure calmul.
Dac[ ai aduce... \i-am spus: ]nva\[-te a scoate din\i!
Totdeauna se g[se=te un dinte care trebiue scos!
Vrei s[ spui c-ar trebui s[ le scot oamenilor =i din\ii buni?!
|i-am spus: totdeauna, dac[ vrei, se g[se=te ]n gura
omului un dinte care trebiuie scos!
E-he-he!...
Asta ]l face pe tata s[ refuze orice cravat[, pantofi, c[ma=[.
Se duce ]n odaia de al[turi, acolo, ]nfuriat, ]=i scoate costumul
cel nou =i apare ]n costumul lui de toate zilele, c-o gaur[ la
genunchi =i una la fund, descheiat la g`t =i ]nc[l\at ]n pantofi
deforma\i. }n halul acesta niciodat[ n-o s[ spui c[-i doctor.
M[ duc, zice =i se uit[ s[ vad[ pe unde e mama: dac[ ]l
vede, ce are de zis despre ]mbr[c[mintea lui.
Degeaba se str[duie=te mama are g`ndurile ei.
Mama cu g`ndurile ei, tata cu g`ndurile lui, eu...
Aoleu, da unde-i copilul cela?! strig[ mama deodat[, m[
COPILUL
face s[-mi zic: oare mama n-a uitat cu totul de noi.
TERIBIL
Care? o face tata pe prostul, c[ci, dac[ la ora asta s-a
adus vorba despre bani, nu mai vrea nimic.
Micu, zice mama.
D-apoi n-a fost cu noi la mas[?!
Pe dracul! tun[ mama, =i toate cad pe capul meu.
H
NICOLAE
ESINENCU
C`nd Micu se ridic[ de la mas[, eu trebuie s[-l ]mbrac,
s[-l ]ncal\, apoi neap[rat s[-l duc p`n[ la =coala ]n care ]nva\[
=i abia dup[ aceea s[ c`rnesc spre =coala mea. +coala
num[rul 4 ]n care ]nva\[ Micu se studiaz[ franceza. La ce
le-a trebuit p[rin\ilor s[-l dea la francez[, nu pricep. Lui Micu
! %
po\i s[-i predai =i chineza i-i totuna. Dac[ ]nt`rzie la lec\ii,
c`nt[ pe la por\i, umbl[ pe la gr[dini\e, alearg[ dup[ biciclete
=i tot a=a. P`n[ la =apte ani, l-am tot dus la gr[dini\[, acum
am s[-l duc zece ani la =coal[. De la =coal[ vine cu un copil
din curte, care ]nva\[ ]n aceea=i clas[. Dup[ ce se termin[
lec\iile, acela ]l apuc[ pe Micu de m`n[ =i nu-l sl[be=te p`n[
acas[. Pentru asta mama ]i d[ o ciocolat[ c`t palma de mare,
cump[rat[ tot din banii tatei =i pe care, z[u, a= m`nca-o =i
eu cu poft[.
De ce, femeie, ]i dai at`ta ciocolat[? ]ntreb[ de fiecare
dat[ tata, c[ci e vorba de bani cheltui\i aiurea.
D-apoi ]l aduce pe Micu de la =coal[... se ap[r[ mama.
De ce nu-l aduci tu?
Eu?! mama face ni=te ochii c`t cepele. S[ vezi c-o s[-nt`rzii!
O s[-nt`rzii, o s[-nt`rzii, o s[-nt`rzii!
Azi ]nc[ n-am ajuns la ciocolat[.
Sfinte, scoate mama un r[cnet de s[-\i cad[ limba din
gur[ de fric[. Biberonul nu-i!
Care biberon?! nout[\i de astea ]l sperie =i pe tata. Doar
eu l-am aruncat alalt[ieri, zice.
Mai era unul! \ip[ mama =i scotoce=te mai departe ]n
dul[piorul de la buc[t[rie. Iat[, aici l-am pus, cu m`na mea!
Cobor`t de pe crestele calmului, tata se-nfurie r[u, e gata
s[ lase geanta din m`n[. Acum se pare c[ o s[ ia h[\urile-n
m`n[, strig[:
COPILUL
Dar de ce l-ai pus acolo?! Nu \i-am spus s[ nu v[d urm[

TERIBIL
de biberon ]n cas[?!
L-am aruncat! De ce strigi la mine?! L-am aruncat, explic[
H mama. Mai era un biberon. Naiba =tie unde l-a g[sit, ieri l-am
prins c[-l sugea pe ascuns sub plapum[. I l-am luat =i l-am
aruncat aici, ]n dulap!
NICOLAE
ESINENCU
Mda, fr[\iorul meu mai are o deprindere proast[. +i anume,

ziua-ntreag[ suge biberoane. Deprinderea asta vine tot de la
gr[dini\a de copii. Ca s[ nu pl`ng[ ziua-ntreag[, educa-
toarele ]l \ineau cu biberonul ]n gur[. Dac[ un copil pl`nge
c[ vrea la mama, ele ]i dau un biberon ]n gur[. Sc`nce=te altul
! &
c[ vrea o bomboan[ un biberon ]n gur[. Boce=te altul c[ vrea
acas[ un bibron ]n gur[. +i tot a=a. Toat[ ziua cu \uflicul ]n
gur[. Azi a=a, mine a=a, p`n[...
Prima zi de =coal[ a fost o mare ru=ine pentru noi =i o mare
veselie pentru =coala num[rul 4. Se zice, cum st[tea mama
a=a m`ndr[ =i asculta mesajul derectorului, rostit cu ocazia
noului an de ]nv[\[m`nt, deodat[ aude o voce:
Aoleu, dragul mamei, d-apoi se poate s[ stai cu biberonul
]n gur[ la =coal[?
Mama, la ]nceput, n-a priceput cine vorbe=te =i despre
cine se vorbe=te. Asculta mai departe cuv`ntarea ]nfl[c[rat[
a directorului, dar c`nd vocea aceea a mai r[sunat o dat[,
mustr`ndu-mi fr[\iorul, mama a-ntors capul, dar era t]rziu deja.
Uita\i-v[, uita\i-v[! s-au adunat =i mic, =i mare ]n jurul
mamei =i al fr[\iorului.
R`sete, strig[te.
Da\i-i s[ sug[ un deget!
Da\i-i s[ sug[ un b[\!
Au izbucnit ]n r`s =i profesorii. To\i arat[ spre fr[\iorul meu,
iar el \ine biberonul ]n gur[ =i-l suge f[r[ de grij[. Nici m[car
nu pricepe de ce se ]nghesuie=te lumea ]n jurul lui, de ce-l
arat[ cu degetul.
Mama a le=inat.
Nici ea, s[ vezi, nu observase c[ fr[\iorul luase biberonul
la =coal[. Mai bine zis, luase ]nc[ un bibron la =coal[, c[ci
COPILUL
mama ]i smulse unul din gur[ pe drum. I-l tr[sese din gur[
TERIBIL
=i-l aruncase c`t colo, explic`ndu-i cum trebuie s[ se poarte
un copil care de-acum nu mai era mic, ci se num[ra printre
elevii unei frumoase =coli, pe care din clip[ ]n clip[ avea s-o
vad[. }i aruncase biberonul, dar fr[\iorul meu, s[ vezi, mama
n-a observat, a scos alt biberon din buzunar =i l-a v`r`t ]n
H
NICOLAE
ESINENCU
gur[.
Mama a le=inat, dar cum putea, se fr[suia ea mai t`rziu,
cum putea s[ stea le=inat[, c`nd =tia c[ el, fr[\iorul meu,
al[turi \oc[ia biberonul ]n lini=te. A s[rit fript[, =i aproape cu
nas cu tot, i-a smuls biberonul din gur[. Dar hohotul a fost =i
! '
mai mare. Acum r`dea =i lumea de pe strad[.
Al cui e acela, bre?
Aduce\i-i o vac[!
Iu-hu-hu! chiui careva, c[ci lumea r`dea =i-=i b[tea joc
c`nd...
Adev[rul era c[ fr[\iorul meu nu s-a prea pierdut cu firea.
V[z`nd c[ mama i-a smucit biberonul din gur[, el a b[gat
m`na ]n buzunar =i a scos alt biberon, al treilea, =i acum
lumea hohotea de s[ plesneasc[... De-atunci cred c[ fiecare
]=i d[ seama c[ ne str[duim cu to\ii s[ nu se mai repete o
scen[ asem[n[toare. }n primul r`nd, am aruncat biberoanele
din cas[. Le-am aruncat, dar cazul s-a repetat. Deci, mai
r[m[seser[ biberoane! +i iar le-am m[turat, dup[ ce am
cotrob[it orice col\ al casei. Ah, sfinte, de unde a luat el alt
biberon? Pariez c[ l-a luat ieri, ]n troleibuz, din gura vreunui
copil. Doar a f[cut-o =i pe asta. Te urci cu el ]n troleibuz, ]l
a=ezi pe un loc liber =i adesea se ]nt`mpl[ s[-l a=ezi al[turi
de o mam[ cu un copil sugaci =i, c`nd cobori, vezi c[ fr[\iorul
\ine ]n gur[ un biberon. C`nd i l-a scos, cum i l-a luat, cred,
nici el nu =tie. Adev[ru-i c[ scoate biberoane din gura copiilor,
]n troleibuz sau ]n curte.
Dar ieri a fost undeva? ]ntreb.
Conteaz[?! ]ntreb[ tata.
Da, nu m[ las nici eu. Eu sunt de vin[ de c`te se ]nt`m-
pl[ ]n casa asta.
COPILUL
L-am dus ieri p`n[ la frizeria mea =i l-am tuns, se dest[i-

TERIBIL
nuie=te mama.
+i iar pe banii mei?! constat[ tata. +i iar te-ai urcat ]n
H troleibuz?! De c`te ori s[ spun: nimeni, niciodat[ s[ nu se

urce cu el ]n troleibuz!
Ai fi vrut s[-nt`rzii? face mama.
NICOLAE
ESINENCU
Las[ dul[piorul! strig[ tata. Vezi pe unde-i copilul!

E la veceu! se face acum lumin[ ]n capul mamei. Sau ai
uitat?
Nu-i! ]i ]ntunic[ min\ile din nou tata. L-am scos!
S[ =ti\i c[ suge biberonul pe undeva sub pat, acesta-i
!!
ultimul cuv`nt al mamei.
Ia s[ m[ mai lase ei. Micu nici la mas[ n-a fost... ei n-au
v[zut?
Am spus s[ te ui\i sub pat! \ip[ mama.
Sub patul meu nu-i, spun eu ]ntr-o doar[.
Vezi pe sub celelalte paturi.
Nici pe acolo nu-i, spun =i m[ g`ndesc: c`t de bine ar fi
dac[ mama nu s-ar gr[bi niciodat[. Diminea\a s[ se scoale
lini=tit[, =i primul lucru pe care ar trebui s[-l fac[ s[ caute
de fr[\iorul meu, de mine. M[car de fr[\ior.
Atunci e ]n dulap! se r[ste=te mama.
Vocea tatei, care vine de la geam, ne \intuie=te pe loc.
Iat[-l! Iat[-l! E la intersec\ie... se duce spre =coal[! Ce
v-am spus! E cu biberonul ]n gur[!
Eu =i mama nu ne mau repezim spre geam, ci o zbughim
pe u=[. Trebuie s[-l ajungem, s[-i smulgem la timp biberonul
din gur[.
C`t[ ru=ine trag din cauza fr[\iorului ista... Cred c[ lumea
care ]l vede ]=i face cruce: elev cu geanta ]n spinare =i cu
biberonul ]n gur[.
A= putea s-o-ntrec pe mama, dar nu vreau. Mereu se
gr[be=te, alearg[ la serviciu, s[ alerge =i acum dup[ fr[\iorul
meu, s-alerge ]naintea mea.
Vezi c[ la mas[ nu avea biberon! g`fè mama.
Ba nici n-a fost la mas[, spun =i a=tept reac\ia mamei, dar
COPILUL
mai bine t[ceam.
TERIBIL
Cum n-a fost?! se cruce=te mama, ]nc`t to\i locatarii
scot capetele s[ vad[ ce se ]nt`mpl[. Cum n-a fost la mas[,
dac[ eu l-am hr[nit?! Se opre=te, se uit[ cu ochi mari la mine.
Mam[, ce-i cu tine, mam[?!
M[ ai =i de proast[?! r[cne=te mama, nu se las[. Vezi
H
NICOLAE
ESINENCU
c[ el nu-i nici la cel[lalt col\ de strad[?!
Iat[-l, ]l descop[r eu deodat[.
L-am ajuns la sta\ia de troleibuz. Da, avea biberon ]n gur[.
C`nd ne-a z[rit, nu s-a mirat. Ne-a fixat doar cu privirea =i a
r[mas s[ sug[ mai departe biberonul. Mama strig[, s-a pus
!!
chiar s[ stoarc[ =i o lacrim[, el ]ns[ ]=i caut[ de treab[ =i a=teapt[
lini=tit! C`nd se opre=te troleibuzul, vrea s[ urce, parc[ n-am
fi =i noi al[turi, parc[ nici n-am fi alergat dup[ d`nsul.
Stai, unde te duci?! boce=te mama, ]l apuc[, eu ]ns[ nu
m[ amestec, o las s[ se descurce.
Mai ai biberoane? ]ntreab[ mama, ]i pip[ie buzunarele.
Ai sau nu?
Nu, m`rìe fr[\iorul.
Nu te cred, ]ntoarce buzunarele!... Aista ce-i, de unde
l-ai mai luat?! +i unde \i-i prietenul? strig[ mama, calc[ bibe-
ronul ]n picioare.
Eu m[ dep[rtez.
Care prieten? se aude vocea fr[\iorului.
Cel care ar trebui s[ te duc[ diminea\a la =coal[... Doar
]i dau zilnic ciocolat[!
III
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii! cu fraza asta mama s-a sculat,

a strigat la mine, a pus masa, cu fraza asta a alergat dup[
frate-meu, l-a dus la =coal[ =i... poftim, cu aceea=i fraz[ o s[
ne piseze, ba chiar ne piseaz[ ]n aceste minute care au mai
r[mas p`n[ la opt. Mai avem zece minute p`n[ c`nd vom
ie=i din cas[, =i mama ne piseaz[ cum ]i vine mai bine.
COPILUL
TERIBIL
]n cap!
Da ce, m[ rog, s-a mai ]nt`mplat? se intereseaz[ tata
din camera lui, pe unde, se vede, ]=i caut[ ]nc[ p[l[ria.
H Vino ]ncoace =i am s[-\i ar[t... ]i r[spunde mama.

Ia s[ m[ mai r[re=ti...
Ilarion!
NICOLAE
ESINENCU
Da.
Spuneai c[-n luna asta ave\i prim[!
Dou[ o s[ avem.
Dou[?!
!! Poate chiar trei.
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!... Mi-ai aprins =i mie o \igar[?
Cu cinci-=ase minute ]nainte de plecare mama =i tata ]=i
aprind totdeauna c`te o \igar[ =i fumeaz[, cum s-ar spune,
]n duet, din mers, prin cas[. Mama fumeaz[ de c`nd lucreaz[
la frizerie. Zice: ]i dai clientului o \igar[, =i el nu te uit[, mai vine
s[-l tunzi.
Mama ]=i mai potrive=te o dat[ coafura, rochia =i fumeaz[.
Tata ]=i mai arunc[ o dat[ privirea ]n oglind[, mai verific[
]nc[ o dat[ con\inutul gen\ii =i ]n acest r[stimp fumeaz[.
Constat: mama pare un b[rb[toi cu \igara ]n gur[.
De unde-ai luat \ig[rile? se intereseaz[ mama pe nea=teptate.
Conteaz[? sloboade tata fum.
De c`te ori s[-\i spun: nu lua \ig[ri de prin chio=curi, sunt
carbonizate de soare =i praf... Aprinde-mi-o, c[ iar s-a stins!
Nu vezi chibriturile?!
Era vorba s[ v[ aduc[ la serviciu portocale... cum
r[m`ne?!
Cum a fost.
Da cum a fost?
Cum se vorbea...
Deci r[m`ne s[ aduc[?!
+i pe loc:
Ah, dac[ a= avea azi noroc de clien\i! Mi-ai tot promis
c[-ntr-o zi ]mi aduci o duzin[ de doctori s[ \i-i tund.
Las[, s-au tuns!
COPILUL
Lumea ar trebui s[ fie tuns[ dup[ liste alc[tuite ]n =coli,
TERIBIL
]n ]ntreprinderi, ]n mod organizat... |i-am spus, intereseaz[-
te, poate vin la clinic[ =i-\i tund pacien\ii. P`n[ ]i tratezi eu
\i-i tund. Ar trebui s[ ac\ion[m ]n comun. Dac[ a= fi eu mai
mare pe ora=ul ista, =tiu ce-a= face! A= alerga cu ma=ina
dup[ cei floco=i. Unde s-a mai v[zut, Doamne, din fa=[ ]=i
H
NICOLAE
ESINENCU
las[ barb[!
Nici nu caut[ spre mine, nici nu m[ ]ntreab[ de s[n[tate,
de lec\ii. A strigat la =apte s[ m[ ridic at`t. E poate unica
adresare direct c[tre mine ]ntr-o zi a=a de mare. }n rest f[
ce vrei.
!!!
Pariez c[ ei nici nu-=i dau seama c[ sunt =i eu ]n cas[.
Dac[ le spun acum la revedere =i ies pe u=[, r[m`n nev[zut.
Poate o s[-mi r[spund[ tata, care e atent s[ nu m[ scape
]nainte de-a m[ scutura de b[nu\i pe sc[ri , dar se prea poate
nici el s[ nu observe ]ndat[ plecarea mea.
Ei, unde v[ gr[bi\i, mam[ =i tat[?!
C`nd m-a\i privit ]n ochi ultima dat[?!
+ti\i m[car culoarea ochilor mei?!
De ce nu m-a\i ]ntreba: vreau s[ m[ duc azi la =coal[ sau
nu!
+ti\i voi oare c[-n =coala ]n care am fost trecut m[ ]n[bu=?
M-a\i ]ntrebat m[car o dat[ ]n aceste opt-nou[ luni de
c`nd ]nv[\ ]n alt[ =coal[: ]mi place =coala nou[ sau nu, mi-am
f[cut prieteni sau nu, stimez profesorii, ]n care banc[ =ed, cu
cine =ed... Te-ai interesat vreodat[, tat[, de toate astea? Iar
tu mam[? Poftim, am ]nceput un nou an de ]nv[\[m`nt, azi
suntem ]n a doua lun[ de =coal[... A\i ]n\eles m[car de ce
am pl`ns asear[?!
Mam[!
Tat[!
Zici c[ azi vii s[ te tund? mama ]l fixeaz[ pe tata, trage
din \igar[.
S[ m[ razi! trage tata din \igar[.
Brut[!... Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Mam[, tat[, ]ntoarce\i-v[ cu fa\a la mine, doar pentru o
COPILUL
clip[. Eu sunt aici, la spatele vostru. Vreau s[ ies, s[ m[ duc

TERIBIL
la =coal[, ]ntoarce\i-v[ =i spune\i-mi ceva la plecare... Sunt

fiul vostru doar!
H Mam[, tat[, pe Gec, fostul meu coleg de banc[ din fosta

mea =coal[, chiar =i atunci c`nd intr[ ]n veceu, mama ]l ]n-
treab[ unde se duce. Ca s[ nu mai vorbim de mas[ =i a=a
NICOLAE
ESINENCU
mai departe. Am fost odat[ poftit s[ iau masa ]n familia lor.

Mam[, tat[, c`t am stat la mas[, p[rin\ii nu l-au mai sl[bit
cu ]ntreb[rile. Un sfert de or[ Gec a fost cople=it de aten\ie.
O s[ m[n`nci omlet[, Gec?
Gec, s[-\i mai ung o hrinc[ de pìne cu unt?
!!"
Gec, cafelu\[ cald[ sau fierbinte?
E gustos, Gec?
Mam[, =i mie mi-au pus zeci de ]ntreb[ri, fiind tratat cu
aten\ie =i dragoste de p[rin\ii lui Gec.
Poate tu, Doc, nu m[n`nci omlet[?
Vrei s[-\i fac ochiuri, Doc?
Doc, s[-\i presor c`teva cozi de ceap[ verde peste
omlet[?
Dar de ce am vorbi de Gec, c`nd foarte u=or pute\i asculta
ce se face la vecinii de deasupra noastr[ la aceast[ or[.
Asculta\i cum ]=i petrec vecinii fiica la =coal[.
Albinu\[, stai.
Da, mam[.
Condei, creion, lam[ ai luat?
Da, mam[, m[ duc, mam[.
Albinu\[, stai.
Da, mam[!
Fundi\[ \i-ai pus?
Da, mam[, m[ duc.
Stai, Albinu\[!
Da, mam[!
Nu te doare capul?... Burta?... Ochii?
Nu, mam[, m[ simt bine, m[ duc.
Ei, hai, puica mamei, du-te, fii atent[ c`nd treci strada.
Ridic[ m`na la lec\ii, c[ mama pentru tine se ostene=te. Stai
COPILUL
TERIBIL
s[ te s[rut... Pantofii nu te str`ng?! Aoleu, te str`ng!...
Mam[, mi-ai pus m[car o dat[ ]n via\[ asemenea ]ntre-
b[ri? Printre altele, =i mama Albinu\ei lucreaz[, =i nu la frizerie,
ci la uzin[, =i cred c[ =i ea are plan.
Dar tu, tat[? H
Mam[, tat[, chiar dac[ mi-a= aprinde =i eu acum o \igar[,
NICOLAE
ESINENCU
voi tot nu m-a\i observa! Pentru voi, eu, pur =i simplu, nu
exist. Dac[ vre\i, v[ demonstrez! +tiu c[ elevul nu trebuie s[
fumeze, =tiu c[ nu-i bine =i a=a mai departe, dar vreau s[ v[
demonstrez c[ n-o s[ m[ lua\i ]n seam[ nici chiar dac[ voi
fuma. Tr[i\i doar pentru voi... !!#
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!...
Stai, mam[, s[-mi aprind...
Poate nu trebuia s-o opresc, ]ntr-adev[r se gr[be=te, dar
nu mai pot. O dat[ ce-am tras din pachetul de pe mas[ o
\igar[, merg mai departe, trebuie s-o aprind.
Pun \igara ]n gur[ =i m[ aplec spre \igara mamei.
D[-mi s-aprind \igara.
Ce vrei, iaca tata, eu ]nt`rzii! zice mama f[r[ s[ ]n\eleag[
bine ce doresc.
Ce s[-i faci, va trebui s[ m[ adresez tatei.
Potrivesc mai bine \igara ]ntre degete.
Tat[, d[ s[-mi aprind \igara!
Ce! sare tata. Cum ceva: tat[, tat[!... Chibriturile sunt
pe mas[!
El nici n-a v[zut m[car c[ \in o \igar[.
M[-ntorc spre mama.
D[ s-aprind \igara, c[ tata se sup[r[...
Numai ia seama s[ nu mi-o stingi... m[ previne mama,
=i at`t. +i deodat[: Ce?!
}n sf`r=it, m-a obsevat =i scumpa mea mam[. Gura
c[scat[, ochii c`t cepele. Eu am s-o fac mai departe pe
nebunul. Chiar de se va aduna lumea. Am s[ fumez.
Trag un fum de \igar[, a=a cum am v[zut c[ trage c`te-
odat[ tata, =i-l slobod lini=tit ]n fa\a mamei. Ba m[ a=ez pe
COPILUL
primul scaun ce-mi cade ]n cale, pun picior peste picior, scot
TERIBIL
fum, trag fum.

S-a-nt`mplat ceva?! m[ uit foarte lini=tit ]n ochii mamei,
H care ]ntre timp s-au m[rit.

Ilarion! explodeaz[ ea, d[ din mìni =i v[d c[ nu-i mai
ajunge aer, se-n[bu=[. Ilarion!
NICOLAE
ESINENCU
+i de c`nd fumezi? m[ ]ntreab[ tata lini=tit.

Parc[ ar sta de vorb[ doi fum[tori de for\[. Tata se uit[ la
mine, eu la tata. Tata sloboade fum, =i eu slobod fum.
Demult, zic.
De c`nd?
!!$
N-a\i obsevat? culeg o moned[ din punga de pe frigider,
din care ]mi este ]ng[duit s[ iau zilnic c`te cincizeci de b[nu\i
pentru cafea. Hm, cere zilnic \ig[ri de la mine =i nu =tie de
c`nd fumez!
Ilarion! mama trage aer =i iar d[ ochii peste cap, dar
tata o ]nfrunt[, e gata, mi se pare, s[ coboare pu\in de pe
culmile calmului s[u.
S[-nchizi gura! strig[ tata =i m[ ia =i mai din scurt.
Concret, de c`nd fumezi?!
S[ vezi c[ nu-i indiferent. Vrea s[ =tie data... anchetator =i
gata. Stai c[ nici eu nu m[ las. Trebuia mai ]nainte, drag[
tat[, s[ fii atent. +i-apoi, curios lucru, pentru ce-\i trebuie s[
=tii de c`nd am ]nceput s[ fumez!
De c`nd m-am ]ntors din America! tr`ntesc =i trag lini=tit
din \igar[.
+tiu, acum va fi scandal, dar nu mai conteaz[. Vorbesc a=a
cum vorbesc ei.
Mai trag un fum, ]mi iau lini=tit geanta, mi-o salt pe um[r
=i deschid u=a. Nu m[ intereseaz[ nici \ipetele mamei, nici
urletele tatei.
Mama e cu totul z[p[cit[.
Ai auzit, Ilarion, el a fost =i-n America!?
}n America, ]n Anglia =i mìne plec ]n Tanganica... mai
declar eu =i ies.
Tanganica! se mir[ mama.
COPILUL
Tata e ]nfocat de-a binelea, r[cne=te c`t poate la mama.
TERIBIL
Taci! Taci! }nchide gura, nu vezi c[ ]=i bate joc de noi?!
IV
Fac un pas pe scar[, =i o fierbin\eal[ ]mi aprinde fa\a.

H
NICOLAE
ESINENCU
Desigur, m[ g`ndesc, Nicoleta a auzit tot t[r[boiul de
adineaori, c`nd eu =i mama alergam ca apuca\i dup[ fr[\ior.
Ea locuie=te cu un etaj mai jos =i dac[ nu ne-a auzit alerg`nd
pe sc[ri, atunci ne-a v[zut alerg`nd prin curte. Bunica ei =ade
mereu cu fruntea lipit[ de geam, =i nop\ile se uit[ afar[, a=a !!%
c[ neap[rat i-o fi ar[tat Nicoletei.
Treci =i-\i vezi z[p[citul.
Bunico, de c`te ori te-am rugat s[ nu-i zici a=a...
Sau:
Care z[p[cit?
Sau:
S[ se duc[ pe pustii z[p[citul...
Mi s-au aprins obrajii.
Mai fac un pas, =i g`ndurile ]mi fug la prima ]nt`lnire cu Nicoleta.
St[team coco\at pe g[rducianul din fa\a blocului nostru,
de paz[, urm[ream din c`nd ]n c`nd joaca fr[\iorului meu,
ca nu cumva s[-l pierd, c`nd, pe nea=teptate, sim\ii c[ cineva
]mi pune pe um[r m`na. M[ ]ntorc =i v[d la un pas de mine
o feti=can[.
E=ti din blocul nostru? m[-ntreab[ ea.
Da, zic =i a=tept s[ v[d ce-o intereseaz[. Habar n-aveam
cine-i.
Vrei s[-mi faci un serviciu?
Nu-mi amintesc s[ m[ fi rugat vreo fat[ s[-i fac un serviciu.
+i-apoi o fat[ cu ochi a=a de mari, care a=tepta doar la un
pas de mine. Am s[rit ]ndat[ de pe gard, =terg`ndu-mi cu un
gest nepotrivit dosul pantalonilor.
Da, desigur... m-am gr[bit s[-i r[spund.
Urmeaz[-m[ atunci, zice feti=cana =i, spre marea mea
mirare, =i nu numai a mea, ci a ]ntregii cur\i, c[ci mai era
COPILUL
lume afar[, o ia ]nainte spre poart[, =i eu, vr`nd-nevr`nd, m[

TERIBIL
\in de ea.
Unde ne ducem? ]ntreb, c[ci nu-mi palce s[-mi porun-
H ceasc[ o fat[. O pu=toaic[!

Ai spus c[-mi faci un serviciu! m[ privi ea peste um[r. +i
nu po\i merge mai repede?
NICOLAE
ESINENCU
Acum o vedeam foarte bine. Era poate cu o =chioap[ mai

joas[ dec`t mine, avea un mers drept, pas m[runt, pantofi
pe tocuri ]nalte =i fusti\[ verde, care abia-i ajungea p`n[ la
genunchi. Nu mai mersesem dup[ o fat[ care m[ ducea nu
se =tie unde =i unde mai pui c[ nu o v[zusem niciodat[ ]n
!!&
via\[. Faptul m-a amuzat.
Dac[ nu spui ]ncotro ne ducem, nu merg, strig ]nveselit.
+tii unde-i libr[ria?
La libr[rie ne ducem?
Ce te ui\i a=a la mine?
Fiindc[ nu te cunosc.
Nu m[ cuno=ti? m[ prive=te ea uluit[. Sunt locatara cea
nou[!
A, auzisem c[ avem un vecin nou, dar c[ acela avea =i o
fat[ care s[-mi comande la tot pasul... Sur`d.
Nu =tiam, dar s[ facem cuno=tin\[... Doc, zic =i-i ]ntind m`na.
Puteam s[ m[ prezint cu numele adev[rat, dar f[r[ rost
totuna a doua zi avea s[-mi zic[ a=a cum m[ numea curtea:
Doc.
Nicoleta, ]mi ]ntinde m`na ea.
Foarte bucuros... =i-ncotro, zici?
+tiut c[ n-o s[ m[ duc singur[ la libr[rie!...
Mi-am amintit de fr[\ior =i pe loc mi-am dat seama ]n ce
situa\ie stupid[ m[ aflam. Ea vroia s[-=i procure literatur[
artistic[, iar eu puteam s[-mi pierd fr[\iorul. +i st[team ]n
cump[n[.
Mi=c[-te odat[! porunce=te ea =i merge mai departe.
C`nd iese din libr[rie, iau c[r\ile s[-i cunosc gustul. Erau
volumele Partida de biliard de la ora opt =i jum[tate de Boll
=i De veghe-n lanul de secar[ de Salinger.
COPILUL
TERIBIL
A=teapt[-m[ aici, ]mi porunce=te =i dispare.
}h]... i-am promis eu cu ochii la c[r\ile pe care le consi-
deram foarte interesante.
N-am mai ridicat privirea s[ v[d ]ncotro a luat-o, m-am
g`ndit ]ns[ c[ vrea s[ intre =i ]n alt magazin. H
R[sfoiesc, deci, un timp c[r\ile, ba chiar citesc la repezeal[
NICOLAE
ESINENCU
trei-patru pagini din Boll, ridic privirea =i ]n aceea=i clip[
izbucnesc ]n hohote. R`d, dar simt c[ nu mi-i a r`de. A=a
ceva nu mi s-a mai ]nt`mplat nici atunci c`nd am fost ]ncon-
jurat numai de b[ie\i, de la care, se =tie, fiind n[zb`tio=i, te
po\i a=tepta la orice. !!'
Vas[zic[, ridic privirea =i ce s[ v[d? Stau ]n fa\a cafenelei
de pe strada Frunz[, iar Nicoleta, care mi-a cerut s[-i acord
un sfert de or[, din care cauza mi-am l[sat fr[\iorul f[r[ supra-
veghere ]n curte, =ade la una din mesele de dincolo de geam
=i m[n`nc[ lini=tit[ ]nghe\at[.
Primul lucru pe care am vrut s[-l ]ntreprind a fost s[-i tr`n-
tesc c[r\ile pe asfalt, apoi m-am g`ndit s[-i trag o palm[,
de=i ]n via\a mea n-am ridicat m`na la o fat[. M-am g`ndit
c-ar trebui s[ mai fac ceva, dar nimic nu-mi venea ]n cap =i
=tiu de ce: mi se p[rea c[ toat[ lumea care trecea pe strad[,
precum =i cei de la mesele din cafenea se uitau la mine =i
a=teptau s[ vad[ ce voi face.
Mi-am dat seama c[ mult n-a= putea sta a=a, dar tot atunci
mi-am amintit c[ fata a venit nu demult ]n ora=. E o necioplit[,
mi-am zis, dar m-am hot[r`t s[ n-o p[r[sesc. Ba chiar am s-o
a=tept, s[ v[d p`n[ la urm[ ce fel de tipes[ mai este =i asta.
}=i va cere scuze, la ]ntoarcere, sau nu?
Pe naiba! Vine, =terg`ndu-=i cu o b[sm[lu\[ rozovie
degetele, ]=i ia c[r\ile =i porne=te ]naintea mea.
Negru =i ro=u ]naintea ochilor.
C`nd am ajuns ]n ograd[, era ]ntuneric, fr[\iorul meu
st[tea singur ]n mijlocul cur\ii, cu un biberon ]n gur[, ne=tiind
]ncotro s-o ia. Cum m-a v[zut, s-a dat spre mine.
Ce-i cu d`nsul? m[ ]ntreab[ ea, ar[t`nd cu m`na la fr[\ior,
COPILUL
la biberon.
TERIBIL
E fratele meu, m[ b`lbìi.

Da? se mir[ ea, totu=i, ]nainte de a ne desp[r\i, nu uit[
H s[-mi mul\umeasc[.
Ne-am ]nt`lnit =i a doua zi. La fel era pe ]nserate, la fel
st[team de paz[ ]n preajma fr[\iorului, c`nd am sim\it o m`n[
NICOLAE
ESINENCU
u=oar[ pe um[r. Am ghicit c[-i m`na Nicoletei. Am tr[it un

fior nea=teptat. Nu inten\ionasem, dar cred c[ undeva ]n
ad`ncul sufletului visam s-o rev[d. }ntorc privirea spre ea.
Poart[ o fusti\[ alb[, bluz[ albastr[ ]ncheiat[ doar la un bumb,
]mi vorbe=te ceva, dar n-o aud. M[ uit ]n ochii ei care acum
!"
]mi par =i mai mari.
E=ti surd? m[ ]ntreab[, m[ fixeaz[ cu privirea.
Ce s-a ]nt`mplat? zic gr[bit, dezmeticindu-m[, dar pe loc
]mi dau seama c-o fac lat[ =i ]ntorc vorba. Nu, adic[, cum
s[-\i spun... m[ iart[, n-am auzit ce-mi vorbeai!
Te-am ]ntrebat: e=ti un derbedeu?
Am sim\it c[ m[ trec sudorile. Curtea-mi zice derbedeu.
Derbedeu =i z[p[cit.
Cine \i-a spus?! sar de pe gard, pun`nd ]ns[ astfel ]ntre-
barea, ]ntr-un fel am =i recunoscut c[ sunt un derbedeu...
Am plecat privirea...
Lumea spune c[ tot umbli din =coal[ ]n =coal[... E
adev[rat?
V`r mìnile ]n buzunare =i m[ dep[rtez. Fluier.
Ce s[-i mai spun c`nd le =tie, v[d, pe toate?
Da, am ]nv[\at la =coala nr. 10, apoi la nr. 1, acum ]nv[\
la =coala nr. 17. Dar ce vin[ am c[ am devenit o pas[re
c[l[toare?
Doc! strig[ Nicoleta ]n urma mea. Stai, condu-m[ la
terenul de tenis!
M[ dep[rtez =i abia acum observ c[, vecinii de pretutindeni
m[ urm[resc hlizindu-se, a=teapt[ s[ vad[ ce va mai spune.
+tiu, nu-mi iart[ c[ le-am jucat festa cu cei cinci lei. Da, eu
am legat cu o a\[ bancnota ceea de cinci. Da, eu am l[sat-o
]n ograd[ =i m-am ascuns cu a\a-n m`n[ dup[ gard. Da,
COPILUL
recunosc, e o fapt[ ur`t[. Dar eu sunt de vin[ c[ unii tovar[=i
TERIBIL
din curtea noastr[ nu-s chiar a=a tovar[=i cum vor s[ par[?
Cine e de vin[ c[ unii din ei sunt ni=te sec[turi lacome? +i-apoi
nu trebuie s[ m[ fac[ la tot pasul derbedeu! Da, sunt o pas[re
migratoare, dar nu-s de vin[. De ce nu s-au interesat de ce
umblu din =coal[ ]n =coal[? Hm, derbedeu. Se-nt`mpl[ ceva
H
NICOLAE
ESINENCU
]n curte cine-i vinovat? Derbedeul! Nu arde lumina la scar[
cene-i vinovat? Derbedeul! Pere\ii sc[rii sunt zg`ria\i
derbedeul e vinovat! Derbedeul! Derbedeul! A=a-mi strig[
tovar[=ul Ro=ior de la etajul trei, a=a ]mi zice Defileu de la
etajul doi, a=a m[ nume=te tanti Ioana. +tiu, nici unul nu-mi
!"
iart[ ru=inea pe care au tras-o. Hm, eu sunt r[u, iar dumnealor
sunt buni, oameni cu \inut[ =i con=tiin\[ ]nalt[. Ha-ha, s[ m[
l[sa\i! Am v[zut ce fel de poam[ e=ti, tovar[=e Ro=ior. La
picioare c`nd ai z[rit bancnota, dac[ ai fi un om cinstit =i curat,
ai fi ridicat, e p[cat s[ la=i s[ se piard[ un ban. Dar cum ai
ridicat-o dumneata banul acela? Ca un ho\. Cum ai z[rit banc-
nota, ai =i c[tat speriat ]n jur: nu te vede cineva, te-ai ]ntrebat,
apoi ai ]nh[\at-o =i hop! ]n buzunar. Dar a\a era la mine ]n
m`n[. |i-a zburat bancnota ]ntr-o clip[... Sau dumneata,
tovar[=e Defileu, ce-ai f[cut dumneata z[rind pe asfalt cei
cinci lei? Ai pus repede talpa pe bancnot[ =i \i-ai aprins o
\igar[... A=a-i sau nu-i a=a?! A=a-i tov[r[=ele! Aproape zece
minute ai stat cu piciorul pe bancnot[. Te ]mpiedicau s-o ridici
ni=te copii care se jucau ]n preajm[. +i ce-ai f[cut p`n[ la
urm[? Ai fug[rit copiii, chipurile, s[ nu se joace ]n fa\a casei,
c[ fac g[l[gie... Nu-i a=a?! Dar nici dumitale nu \i-a mers, ]n
ultima clip[ \i-am smucit bancnota din buzunar... Eu sunt
derbedeu sau dumneata? Sau dumneata, tanti Ioan[, de=i
bancnota era prins[ cu a\[, un cap[t al c[reia era legat de
m`na mea. C`nd ai v[zut c[-\i sare leul din m`n[, ai ]nceput
s[ r[cne=ti c`t te \inea gura: ho\ul, s[ri\i, mi-a furat banii care
mi-au c[zut din buzunar, el ia ]nh[\at =i tot a=a. S[ tac[ unii
tovar[=i din curtea noastr[, c[ nu =tiu ce-am s[ le fac ]ntr-o zi
am s[-i dau la ziar!...
}n fine, altceva vreau s[ spun. Vorba e c[ Nicoleta a auzit
COPILUL
t[r[boiul de adineaori... +i dup[ mas[ trebuia s-o ]nso\esc la

TERIBIL
terenul de tenis.
H C`nd ajung la cap[tul de jos al sc[rii, aud vocea tatei,

care m[ striga de sus.
Doc, ia stai pu\in.
NICOLAE
ESINENCU
Hm, =i-a amintit c[ nu mi-a luat b[nu\ii =i acum se gr[be=te

]n jos pe scar[.
}ntoarce sacii! o s[-mi spun[, =i eu o s[-ntorc buzunarele.
Cineva poate s[ nu ]n\eleag[ despre ce-i vorba, eu ]ns[
m-am deprins cu spusele tatei. Ceea ce ]mi place la tata e in-
!"
ventivitatea lui de a numi lucrurile. Creionului ]i zice ciomag,
peni\ei ghear[, lingurii lopat[, gen\ii talaghir... De altfel,
tot zic s[ m[ uit ]n dic\ionar s[ v[d ce ]nseamn[ talaghir...
Trebuie s[ fie ceva mare =i greu.
}l a=tept pe tata. +tiu, dup[ ce o s[-mi scuture buzunarele,
o s[-mi spun[ o nou[ anecdot[ =colar[. E ceea ce intr[ ]n
obliga\iile lui de fiecare diminea\[. Personal, ur[sc bancurile,
tatei ]ns[-i plac la nebunie. La seviciu, se zice, pacien\ii lui ies
din clinic[ hohotind.
Doc, ]ntoarce sacii.
Dar mai mult n-am, asta-i tot, z[u.
Caut[, poate mai g[se=ti.
N-am!
Atunci e=ti liber!... tata d[ s[ se dep[rteze, dar ]=i aminte=te
de anecdot[. Zice: Un cump[r[tor se apleac[ peste tejghea.
Caete ]n linie ave\i? Nu, r[spunde v]nz[torul. }n
p[tr[\ele? Nici ]n p[tr[\ele n-avem. Da ]n cercuri?! se
intereseaz[ atunci cump[r[torul. Nici ]n cercuri, r[spunde
v`nz[torul. Bine, zice cump[r[torul =i se ]ndep[rteaz[. Un
alt cump[r[tor, care era al[turi =i, se vede, a auzit dialogul
dintre cump[r[torul precedent =i v`nz[tor, se apleac[ =i el peste
tejghea: To\i pe aici sunt nebuni? ]ntreab[. Ba nu, r[spunde
v`nz[torul, numai c`te unul. Aha, face cump[r[torul =i
cere: Mie s[-mi da\i cerneal[ pentru clasa a =asea =i cerneal[
pentru clasa a =aptea... da, =i dac[ ave\i, globul Moldovei!
COPILUL
TERIBIL
Tata sur`de, a=teapt[ s[ vad[ reac\ia mea la bancul care
nu-mi st`rne=te nici o veselie... De unde le scoate, m[ ]ntreb?
O! zice tata, de parc[ acum m-ar descoperi, =i vrea s[-=i
ridice c[ma=a, pe loc ]ns[ ]=i d[ seama c[ nu ne afl[m ]n
cas[ =i se las[ p[guba=. H
V`r[ banii ]n buzunar =i porne=te fluier`nd ]n sus pe scar[.
NICOLAE
ESINENCU
Orice ai spune, a s[v`r=it o fapt[.
V
!"!
}n dreptul =colii nr. 10 ]ncetinesc pasul. Las trotuarul, sprijin
fruntea de gardul din =tachete =i r[m`n s[ privesc ]n curtea
=colii.
Iat[ =coala ]n care am ]nv[\at din clasa ]ntìa p`n[ ]n
clasa a =aptea.
Aici e prima mea ]nv[\[toare, aici am ]nv[\at prima liter[,
aici mi-s prietenii de copil[rie.
Totul a fost bine aici, pentru mine, p`n[ ]n ziua c`nd a
ap[rut un nou director.
Doc, de mìne treci ]n clasa a =aptea G, ]mi spune
doamna profesoar[ ]ntr-o zi.
Eu?
Da, Doc, ]mi pare r[u, dar alt[ ie=ire nu-i.
Doamna profesoar[ desface bra\ele, apoi le las[ s[-i cad[
de-a lungul trupului.
Dar de ce ? strig eu =i ]ncep s[ tremur.
Trebuie... =i nu treci numai tu, ci =i Briceag, Pot`rniche,
Ulei =i al\ii... acu=i citesc lista!
Clasa, care mai zumz[ia dup[ recrea\ia mare, se face
deodat[ t[cut[, to\i devin numai ochi =i urechi. Ne ]n[bu=im.
+apte ani am ]nv[\at cu to\ii ]mpreun[, niciodat[ nu ne-am
g`ndit c[ ]ntr-o zi va trebui s[ ne desp[r\im =i acum, poftim,
vorbele rostite de doamna profesoar[ ne sf`=ie.
Nu vreau s[ trec! se revolt[ Pot`rniche.
Nici eu nu vreau s[ trec! zice =i Ulei.
COPILUL
TERIBIL
Sar =i ceilal\i care au fost anun\a\i: ca sc`nteile, ard, se

sting =i iar se aprind.
Nici nu mai vin la =coal[! izbucne=te ]n lacrimi una din
H fetele noastre, care a fost =i ea ]n=tiin\at[ c[ va trece din clipa
ceea ]n clasa paralel[.
Mai izbucnesc ]n lacrimi =i alte dou[ fete, dar profesoara
NICOLAE
ESINENCU
desface neputincioas[ bra\ele.

Scumpii mei, se apuc[ ea s[ ne explice, dar de data
aceasta cu lacrimi ]n ochi, dragii mei, nici eu n-a= vrea s[ m[
despart de voi. }mi sunte\i, cum =ti\i, scumpi, ca ni=te feciori =i
!"" fiice, dar, crede\i-m[, nu v[ pot \ine mai mult ]ntre pere\ii
acestei clase. Este ordin.
Dar noi n-o s[ ne supunem ordinului strig[ pentru to\i Ulei.
Ulei e cel mai lini=tit din clasa noastr[, ba chiar ]l poreclisem
mutul, acum ]ns[ el striga cel mai tare.
N-o s[ ne supunem, =i nimeni n-o s[ ne fac[ nimic!
Dragii mei, iar ]ncearc[ s[-i potoleasc[ pe cei nenoroci\i
scumpa noastr[ profesoar[. Nu se mai poate face nimic. V[
spun doar, ordinul e semnat. +apte elevi din clasa noastr[
trec ]n clasa a =aptea G.
De ce?! am ]nceput noi din nou s[ url[m ]n cor.
Strigam cu to\ii, cei ]n cauz[, dar poate mai tare dec`t to\i
strgau b[ie\ii =i fetele care r[m`neau s[ ]nve\e mai departe
]n clasa doamnei profesoare. Niciodat[ n-am b[nuit c[ la
nevoie clasa noastr[ poate fi at`t de unit[. P`n[ ]n ziua aceea
eram certat cu Andrie=, colegul meu de banc[. Ne-am
ciond[nit de la o radier[, ba chiar =i ne ]nc[ierasem. S-a
]nt`mplat cu o s[pt[m`n[ ]naintea ordinului =i ]nc[ nu ne
]mp[casem. Andrie=, c`nd auzi c[ e vorba s[ ne desp[r\im,
striga =i el:
De ce, Doc, s[ treci?
Andrie=, v-am explicat doar, spunea profesoara, este
ordin!
Atunci trece\i-m[ =i pe mine!
P`n[ la urm[ toat[ clasa a pus piciorul ]n prag, strig`nd
COPILUL
c[ nu vede de ce ar trebui s[ fie ref[cute clasele a =aptea, =i
TERIBIL
ochii doamnei profesoare s-au umezit, ne-a cuprins pe fiecare,
ne-a s[rutat, ne-a m`ngìat ca pe copiii ei.
Dragii mei, scumpii mei... poate n-ar trebui s[ v[ spun,
dar =i voi, cred, pricepe\i ]n ce scop se face schimbarea...
Doc ]nva\[ pe trei =i patru, dar e silitor, nu-i a=a?
H
NICOLAE
ESINENCU
A=a-i! izbucni ]ntreaga clas[.
+i Pot`rniche e silitor...
+i Pot`rniche e silitor! se gr[bi s[ r[spund[ clasa.
To\i cei care au fost numi\i mi-s dragi =i-s silitori, a=a i-am
explicat =i eu directorului, am expus aceast[ opinie la consiliul
!"#
pedagogic, ba chiar m-au sus\inut =i al\i pedagogi, dar, vai,
dragii mei, n-a ie=it nimic. Directorul afirm[ c[ elevii buni s[
]nve\e ]n clase bune, elevii mai slabi ]n clase mai slabe...
Din trei clase de a =aptea vrea s[ fac[ dou[ exemplare, cu
care s-ar putea m`ndri =coala ]n fa\a oric[rei comisii.
Dar noi declar[m protest nici unul din noi nu vine mìne
la =coal[! sar elevii ]n picioare.
Am r[mas s[ =edem ]n b[nci doar noi, cei =apte. Unii
aveau privirile ]nc[ pline de speran\[, o fat[ pl`ngea, iar eu
=edeam cu capul plecat. Sim\eam c[ totul e-n zadar, totu-i
pierdut. Clasa ]ns[ se opunea.
Nu venim =i gata! +i ei sunt elevi buni, striga ]n continuare
clasa. Buni ca =i noi! +i nu ]n\elegem de ce ar trebui s[ ne
desp[r\im!
Scumpei noastre profesoare din nou i s-au umezit ochii.
Dragii mei, nu se poate... sunt diriginta voastr[ din clasa
]ntìa, v[ cunosc foate bine pe to\i =i v[ ]n\eleg, dar nu se
poate... Cuv`ntul directorului!
+i-atunci u=a se deschise brusc =i ]n clas[ ap[ru figura
]nfocat[ a noului nostru director.
Ce se-nt`mpl[ aici?! d[ la o parte profesoara =i se sprijin[
cu bra\ele de mas[. Care, a= vrea s[-l v[d, ]ncalc[ ordinul
direc\iei?!
Eu... d[du Andrie= s[ se ridice, dar tot atunci fu lipit
]napoi de banc[.
COPILUL
TERIBIL
+ezi! tun[ scurt directorul. +i cine mai protesteaz[ pe loc

e eliminat din =coal[, pentru totdeauna!...
Strig[tul a fost at`t de tare =i de t[ios, ]nc`t chiar =i doamnei
H profesoare i se t[ie r[suflarea.
Directorul ne \inu trei-patru secunde sub privirea lui rece,
apoi cu aceea=i voce aspr[ ordon[:
NICOLAE
ESINENCU
Cei =apte s[ se scoale ]n picioare!...

Ne-am sculat.
Sunt to\i?
To\i, confirm[ doamna profesoar[, dar directorul se
!"$ apuc[ s[ ne numere.
Unu, doi, patru, =apte. A=a. Lua\i c[r\ile =i tot acum s[-mi
trece\i ]n clasa a =aptea G.
Am pl`ns ]n ziua aceea la =coal[.
Am pl`ns acas[.
Am pl`ns pe ascuns, am pl`ns deschis.
Mam[...
Tat[...
Am rugat-o pe mama, l-am rugat pe tata s[ se duc[ m[car
unul din ei s[ vorbeasc[ cu directorul, cu doamna profesoar[,
cu cine =tiu ei, dar s[ nu m[ lase ]n clasa a =aptea G. }n
clasa acea se adunaser[ b[ie\i =i fete de tot felul, unii chiar
se bucurau c[ nimeriser[, cum s-ar zice, r[i cu r[i.
Mam[, te rog!
Tat[, ]\i cad ]n genunchi!
Dar at`t mama, c`t =i tata mi-au spus c[ directorul =i
profesorii =tiu mai bine ce fac =i s[ nu cred c[-s mai de=tept
dec`t sunt.
Am t[cut.
M-am resemnat.
Eram prezent ]n clasa a =aptea G, dar la recrea\ii sau
c`nd se ]nt`mpla s[ am timp liber, fugeam ]n clasa a =aptea
A, la ai mei. Clasa m[ primea cu drag =i elevii, =i doamna
profesoar[, care se interesa de succesele mele ca o mam[.
Ba chiar ]n c`teva cazuri a stat de vorb[ cu noul meu diriginte,
COPILUL
explic`ndu-i caracterul meu. La s[rb[tori, c`nd se ]nt`mpla,
TERIBIL
sau la adun[rile generale din =coal[ totdeauna m[ a=ezeam
]ntre fo=tii mei colegi. Ba chiar odat[, c`nd clasa a =aptea A
a sus\inut un meci de volei cu clasa a =aptea G, cu noua
mea clas[, cum s-ar spune, am strigat pe marginea terenului
p`n[ am r[gu=it ]n favoarea clasei a =aptea A. Noul meu
H
NICOLAE
ESINENCU
diriginte se f[cuse foc, ba chiar zise c-o s[ vorbeasc[ cu
directorul ca s[ fiu pedepsit. N-a f[cut-o ]ns[, fie c[ a uitat,
fie c[ din alte motive, fie c[ doamna profesoar[ a intervenit,
dar cazul p[rea dat uit[rii. }ns[, pe c`nd m[ aflam ]n clasa a
opta, pe la jum[tate de an, pic[ vestea c[ mul\i din =coala
!"%
noastr[ vor fi trecu\i dup[ Anul Nou ]n =coala nr. 17, care s-a
construit ceva mai jos, tot pe strada noastr[, eu fiind numit
printre primii.
Tata, la insisten\a mea, veni totu=i s[ stea de vorb[ cu diri-
gintele:
+tiu c[ n-am s[ dau, zise dirigintele, elevii cei mai buni
din clas[.
Dar eu n-am note proaste, protestai, c[ci =i ]n clasa
G ]nv[\am ca =i mai ]nainte: potrivit. Eminent n-am fost
niciodat[, dar totdeauna am =tiut materia pe o not[ medie.
Dar nu iei note foarte bune! ]mi t[ie pofta de vorb[ dirigintele.
Nici nu vreau! tr`ntii eu atunci, ]n\eleg`nd c[ nu mai
am cu cine vorbi...
Mi-am luat c[r\ile =i am ie=it.
Starda m-a adus ]n =coala nr. 17, unde studiez =i ]n prezent
=i spre care ar trebui acum s[ m[ gr[besc, ca s[ nu ]nt`rzii.
Doc?! ]mi ]ntinde m`na fostul meu coleg de banc[ din
prima, scumpa mea =coal[, de gardul c[reia ]mi sprijinisem
p`n[ acum fruntea.
Andrie=?!
Andrie= a mai crescut, ba chiar e mai ]nalt dec`t mine. De
c`te ori se-nt`mpl[ s[ m[ ]nt`lneasc[ ]n drum spre =coala
nr. 17, ]mi ]ntinde m`na, ]mi sur`de. Nu mai este copilul care
striga odinioar[ c[ pleac[ =i el din clas[, dac[ plec eu.
Ne duci dorul?! m[ prive=te cu drag, sur`de.
COPILUL
O, Doc!
TERIBIL
M[ ]nconjoar[ =i al\i elevi din fosta mea clas[: M`n[lung[,

Doru, Ulmu. +i ei au gen\ile pe um[r, numai c[ ace=tia vor
H r[m`ne aici, ]n =coala asta, iar eu trbuie s[ plec mai departe.

Doc!
Ia te uit[, mama m-a z[rit. Oare ce s-a ]nt`mplat!
NICOLAE
ESINENCU
Doc, m-auzi, cu tine vorbesc.

Pe partea opus[ a str[zii se gr[be=te la serviciu mama.
A vrut s[ ias[ prima din cas[, dar a ie=it ultima.
}nc[ n-ai ajuns la =coal[? strig[ ea =i se duce alerg`nd.
C`teva clipe oscilez ]ntre prieteni =i mam[, apoi m[
!"&
smucesc din loc.
Mam[! caut s-o ajung pe mama, care fuge spre sta\ia
de troleibuz.
Strig =i simt c[ lacrimile m[ n[boiesc. Am uitat =i de fo=tii
colegi, =i de oamenii din jur.
M[ \in de mama =i tot strig, =i mama tot fuge.
Mam[, ascult[-m[!... Mam[, m[car o dat[ ]n via\[
ascult[-m[! +coala asta, mam[, e mai aproape =i apoi =i
fr[\iorul meu ]nva\[ aici, a= putea s[-l duc =i s[-l aduc... Mam[,
te implor, du-te, mam[, =i roag[-l pe director s[ m[ ia ]napoi!...
M-auzi, mam[?!
Mama m[ aude, ]n sf`r=it, dar m[-ntreab[ cu totul altceva:
Cu cine st[teai de vorb[?
Aceia sunt prietenii mei din =coala nr. 10. Colegii cu
care am ]nv[\at p`n[ ]n clasa a =aptea. }i =tii!
+i de ce umbl[ a=a de floco=i?
Mam[, strig, dar mama a =i s[rit pe scara troleibuzului.
Zice din mers:
Ia s[ le spui s[ vin[ s[-i tund.
VI
Cine-i z[p[cita asta?

M[ ]ntorc. La numai trei pa=i de mine o v[d pe Nicoleta.
Care? ]ntreb f[r[ s[-mi dau seama despre cine e vorba.
COPILUL
TERIBIL
Asta care a s[rit ]n troleibuz.
S[ nu-ndr[zne=ti! Auzi, s[ nu-ndr[zne=ti!
H
Mi s-a urcat s`ngele la cap, r[cnesc.
Pietonii, se opresc, ne iscodesc cu privirile, vor s[ ]n\eleag[,
totu=i, ce se ]nt`mpl[.
Iscoditorii ace=tia m[ tulbur[ =i mai mult. Niciodat[ n-am
NICOLAE
ESINENCU
sim\it o dragoste mai mare pentru mama ca ]n clipa aceea.
Sunt gata s[-i zg`rii fa\a primului trec[tor care ar cr`cni un
cuv`nt despre d`nsa. Doar ea m-a n[scut!
S[ nu-ndr[zne=ti... strig la Nicoleta, dar ea nu-mi acord[
!"'
aten\ie.
Se uit[ undeva ]n dep[rtare, peste capul meu, =i bate u=or
cu talpa cizmuli\ei ro=ii asfaltul. Bate ca =i cum ar vrea s[-mi
spun[ c[ mama ei, dac[ e mam[, uite ce cizmuli\e i-a
cump[rat.
M[ simt, nu =tiu de ce, ]nfr`nt.
}mi plec privirile.
Te-ai potolit? deschide gura ]n sf`r=it Nicoleta. +i-acum
ascult[ ce scrisoare am primit! Na, \ine geanta =i urmeaz[-m[...
De ce o urmez?
De ce o ascult?
+i de ce ]mi cite=te mie aceste scrisori scrise de m`na ei =i
pe care le d[ drept scrisori primite de la b[ie\ii din =coala ]n
care a ]nv[\at acolo la \ar[?
Ieri mi-a citit o scrisoare, alalt[ieri mi-a citit alt[ scrisoare...
De c`te ori ]mi r[sare ]n cale, ]mi cite=te scrisorele. Fie c[ mi
le cite=te direct pe scara noastr[, fie c[ mi le d[ s[ le citesc la
terenul de tenis. Ea joac[ tenis, iar pe mine m[ pune s[-i
citesc scrisorile de dragoste.
Cum ]\i place?! strig[ lovind mingea.
Nu-mi place s[-i citesc scrisorile de dragoste.
Unde ai ajuns cu cititul? strig[ iar lovind mingea.
}\i place cum ]mi descrie picioarele? strig[ iar lovind mingea.
Da cum ]mi descrie gura? strig[ iar lovind mingea.
Dac[ se-nt`mpl[ c[ mingea zboar[ prea departe, m[ duc
COPILUL
=i i-o aduc, iar ea r[m`ne s[ citeasc[ scrisoarea.

TERIBIL
Partenera ei, o fat[ ro=cat[, cu picioare groase =i la fel de

ro=cate, nu manifest[ nici un pic de curiozitate fa\[ de scrisorile
H ei, ceea ce-o ]nfurie mult pe Nicoleta. De aceea, cred, face

ce face =i cite=te scrisoarea ]n glas.
...dac[ o s[ vezi copaci l[crim`nd, s[ =tii c[ astea-s
NICOLAE
ESINENCU
lacrimile mele; dac[ o s[ vezi p[s[ri \ip`nd, s[ =tii c[ astea-s

strig[tele mele de dragoste...
Eu caut mingea.
Doc, s[-l cred sau nu?! ]ntreab[ Nicoleta.
Aduc mingea, i-o dau, Nicoleta ]mi v`r[ scrisoarea ]n m`n[
!#
=i iar se av`nt[ pe teren.
De ce o urmez la terenul de tenis, m[ ]ntreb zilnic =i zilnic,
dup[ mas[, m[ pomenesc pe stadionul din apropierea car-
tierului nostru. Fr[\iorul meu se joac[ ceva mai la o parte, c[
ea nu-l poate suferi, zice, v[z`ndu-l \oc[ind vreun biberon
=terpelit de la vreun copil mic; fr[\iorul meu se joac[ ceva mai
la o parte, eu ]ns[ sunt pus s[-i citesc scrisorile de dragoste,
s[-i aduc mingea =i s-o ascult ca un netot.
Doc, acum cite=te-o pe asta!
Doc, acum cite=te-o pe asta!
Doc, acum cite=te-o =i pe asta!
Doc, uite, Doc, =tii, mi se pare c[ e de la fostul meu profesor
de educa\ie fizic[!...
Doc, crezi c[ m[ iube=te cu adev[rat?! aceea=i ]ntrebare
]mi pune =i azi Nicoleta.
Nicoleta merge ]nainte, eu, ca prostul, merg ]n urma ei.
Fa\a-mi arde...
Doar nu-s chior ]n m`n[ str`nge scrisoarea mea, cu
care am vrut s-o controlez: ea sau nu ea scrie scrisorile?
Am uitat cu totul de mama.
Ascult[, Doc, ce-mi scrie!...
Ea desface scrisoarea, iar eu mai s[ intru ]n p[m`nt de
ru=ine.
Ascul\i, Doc?
+i cite=te:
COPILUL
... a= vrea s[ te v[d iar s[rind calul, urc`ndu-te pe fr`n-
TERIBIL
ghie, s[lt`nd la paralele... A= fi foarte fericit, dac[ a= putea
s[-\i fac un teren de tenis, pe care diminea\a =i seara s[ v[d
siluieta ta superb[, iar eu s[-\i aduc mingea...
Nu cred, b[lm[jesc deodat[, c[ altceva nu pot zice, =i
sunt ro=u ca racul. Doar n-am s[-i spun adev[rul.
H
NICOLAE
ESINENCU
Nu crezi?! se m[resc ochii Nicoletei.
D[ s-o v[d, strig.
Nu te-atinge!
Fa\a i s-a-mbujorat, ochii ]i ard.
Ce te ui\i a=a la mine?! m[ ]ntreab[, str`nge scrisoarea
!#
la piept =i viseaz[ cu ochii deschi=i: Ah, dac[-ai vedea c`t de
frumos e profesorul acesta... Crezi c[ m[ iube=te?!
Ro=esc =i mai mult.
Dac[-\i scrie... ]ng`n.
Nicoleta str`nge scrisoarea la piept, foarte atent, cum n-a
str`ns nici una din scrisorile pe care mi le v`ra s[ le citesc, =i
mi se uit[ drept ]n ochi.
Crezi c-o s[-mi mai scrie =i azi?!
+i-nc[:
Crezi c-o s[-mi trimit[ =i o fotografie?!
+i-nc[:
Toate scrisorile pe care le-am primit p`n[ ]n prezent au
fost o nimica toat[ ]n compara\ie cu aceasta... nu crezi, Doc?!
Ro=esc =i mai mult.
M[ auzi, Doc?
O iau razna.
Doc, ]ncotro?!
+i-nc[:
Doc, nu uita, dup[ mas[ m[ ]nso\e=ti la terenul de tenis!
+i-nc[:
Ce s-a ]nt`mplat diminea\[, de ce alerga\i?!
+i-nc[:
Cine era, zici, z[p[cita ceea?! Sem[na cu mama ta, nu?!
S[ nu-ndr[zne=ti! ]ntorc brusc capul, dar ochii ei mari,
alba=tri m[ privesc f[r[ pic de r[utate.
COPILUL
Da ce-am spus r[u, Doc?!

TERIBIL
VII
H Sunt o fire z`mb[rea\[,

Toat[ ziua c`nt: miau!
NICOLAE
ESINENCU
Mi-am f[cut col\un din via\[,

}n col\un m-av`nt: miau!
C`ntecul se aude, dar st[p`nul nu se vede. Dar e =tiut
Gondea c`nt[. }nva\[ ]ntr-o clas[ cu mine, a fost adus =i el la
!# =coala nr. 17. E un b[iat ]nalt, de=irat, oric`nd e cu chitara ]n
m`n[. Afon complet, n-are pic de auz muzical, dar nici de
c`ntec nu se las[. }n fiecare diminea\[ apare de dup[ o cl[dire
ro=ie, pe un pat pe rotile, ]mpins de doi colegi din clasa a
noua paralel[ =i, c`t \ine drumul p`n[ la =coal[, e vai =i
amar de acei copii =i b[tr`ni, care se-nt`mpl[ s[-i cad[ ]n
cale. Pe micu\i ]i scutur[ de b[nu\i, pe b[tr`ni ]i pune s[-=i
fac[ cruce. Nu se teme nici de b[rba\i. Am v[zut cu ochii mei
cum unui b[rbat c`t un munte i-a tras \igara din gur[ =i acela
nici m[car n-a cr`cnit. V[ ]nchipui\i, Gondea i-a luat \igara
din gur[, iar acela a r[mas cu gura c[scat[.
Salut, Doc! strig[ Gondea, flutur[ din m`n[.
Iar merge pe un pat vechi, cu rotile.
Ba mai mult, =i prietenii lui ]n diminea\a asta merg pe c`te
un pat cu rotile. E o g[l[gie de te ia groaza. Ma=inile
claxoneaz[, ei habar n-au. }nainteaz[ pe paturile cu rotile.
Vor col\unul s[ mi-l ia,
Vai, m-au =i g[bjit: miau!
Dac[ nenea n-o s[-l dea,
Chiar de-s ciom[git: miau!
C`nt[ Gondea. C`nd ajunge ]n dreptul meu, sare de pe
patul care o ia aiurea la vale, iar el porne=te c`nt`nd pe
trotuar, dar cum ajunge ]n dreptul unui telefon public, se
opre=te, face semn unuia dintre tovar[=i, acela sare de pe
pat, ]n=fac[ receptorul, ]l smuce=te, rupe cablul, d[ un picior
COPILUL
receptorului =i to\i pornesc mai departe, ]n trei, c`nt`nd:
TERIBIL
Ce-i cu tine, m`\[ trist[,
Stai s[ te desc`nt: miau!
C`ntecul l-a ]ntrerupt Gondea.
|ine chitara, Gondea i-o ]ntinde unui coleg de al[turi, H
]ndrept`nde-se hot[r`t spre o m[tu=ic[ care =ade ceva mai
NICOLAE
ESINENCU
departe de lumea ce se ]nghesuie la intrarea ]n troleibuz. O
]n=fac[ de m`n[.
Ce vrei s[ faci? se opune b[tr`nica, dar Gondea deja o
t`rìe spre u=a troleibuzului.
La o parte! strig[ Gondea =i-=i face loc cu coatele spre !#!
intrare. +i nu sl[be=te m`na b[tr`nic[i. S[ urce b[tr`nica mai
]ntì! La o parte! La o parte, zic!
Dac[ eu nu urc ]n troleibuzul acesta, se dezmetice=te,
]ncepe s[ se zbat[ deodat[ b[tr`nica, dar str`nsoarea lui
Gondea o face neputincioas[.
}n aista sau ]n altul, dar b[tr`nii trebuie s[ urce primii ]n
troleibuz! r`de Gondea =i t`rìe b[tr`nica printre oameni spre
u=a troleibuzului.
Nu vreau! D[-mi drumul! se opune acela. Eu n-am nevoie
de troleibuzul ista, eu a=tept troleibuzul de pe ruta trei.
Dar e t`rziu deja. Gondea a =i ridicat de la p[m`nt, o duce
pe sus, ]i face v`nt ]n u=a deschis[ a troleibuzului =i se-ntoar-
ce r`njind spre echipa din strad[. Ia chitara =i iar ]ncepe s[
c`nte:
Ce-i cu tine, m`\[ trist[,
Stai s[ te desc`nt: miau!
B[tr`nica se agit[ dup[ geamul troleibuzului, face semne,
chipurile, n-a nimerit unde trebuie, de alt troleibuz are nevoie,
dar nimeni, se pare, n-o ia ]n seam[...
Un copil, de prin clasa a treia, care =i el merge la =coala
nr. 17 =i a v[zut ]nt`mplarea, d[ s[ fug[, dar nu reu=e=te. Cei
doi g[ligani de l`ng[ Gondea au pus m`na pe el.
B[nu\ii!
Dac[ tata azi nu mi-a dat.
COPILUL
TERIBIL
D[-i pe-ai mamei.

Mama...
Z`t! ]i trage un picior ]n fund Gondea, =i-=i caut[ de
H drum c`nt`nd.
De ce vrei s[-mi iei ciorapul,
N-ai ciorapul t[u? Miau!
NICOLAE
ESINENCU
Stai, s[ vezi c[ dai de dracul,

Tu =i neamul t[u, miau!
Ace=tia sunt elevii din noua mea =coal[, colegii, cum s-ar
zice, din adun[tur[.
!#"
Un elev, tot de prin clasele primare, vrea s-o =terpeleasc[,
dar =i el e prins de Gondea =i coechipierii s[i.
Ia scoate m`ncarea!
Dac[ numai doi biscui\i am, ]ng`n[ copilul.
Pe-al treilea s[-l m[n`nci tu! ]i arde un picior ]n fund
Gondea, dar tot atunci ]l opre=te. Stai! strig[ =i-i tr`nte=te
geanta sa ]n spinare.
Curios, ce au de g`nd s[ fac[ ceilal\i doi g[ligani?
}i arunc[ ]n spinare =i gen\ile lor. T`rìe copilul, se clatin[.
Dar n-are voie s[ r[m`n[ ]n urm[.
Hai, cat`re... ]l ]ndeamn[ Gondea...
Merg ]ncet din urma companiei ce tot cre=te-n drum spre
=coal[.
Noroc, Lighian! salut[ Gondea pe un alt elev.
Buna, Gondea! r[spunde acela, ]i str`nge m`na =i se
al[tur[ companiei.
+i iar e veselie. +i de ce nu, dac[ aici s-au adunat r[ii de
pretutindeni. }nainte era c`te unul ]n =coal[, acum to\i au fost
aduna\i la un loc. +i Gondea-i vesele=te cu chitara.
Odat[ direc\ia =colii ]i luase chitara lui Gondea, dar acesta
nu s-a prea sup[rat. I-a luat-o, foarte bine, a zis, =i a ]ncetat
s[ mai frecventeze =coala. Au venit elevi dup[ d`nsul. El i-a
fug[rit. S-a dus la el diriginta. Nici nu i-a permis s[-i treac[
pragul. I-a spus mai ]ntì s[-i aduc[ directorul chitara =i atunci
va mai sta de vorb[. Tata? Tata lui a murit ]ntr-un accident, se
COPILUL
zice. Mama? Ce s[ fac[ mama lui, femeie slab[, bolnav[?
TERIBIL
N-au avut ]ncotro, ]ntr-o zi directorul i-a adus chitara, numai
s[ vin[ la =coal[. +i Gondea iar s-a pus pe c`ntat. C`nt[
c`nd se duce la =coal[ =i c`nd vine de la =coal[. De c`teva
ori a fost luat la poli\ie, dar ]ntruc`t nimeni n-a depus m[rturie
cum c[ el, Gondea, e acela care se poart[ necuviincios pe
H
strad[, insult[ b[tr`nii =i copiii, defecteaz[ mereu telefoanele,
NICOLAE
ESINENCU
a fost eliberat. To\i spun c[-i bandit =i-ntr-o zi ar putea s[-\i
v`re un cu\it ]n spate, to\i se tem. Mie, ]ns[, mi se pare c[ e
b[iat bun, at`t c[-i mereu am[r`t, dar =tiu de ce-i am[r`t. L-am
v[zut ]ntr-o zi cum se uita la tat[l unui copil, care venit nu se
!##
=tie de ce la =coal[. Sfinte, cu c`t[ dragoste se uita la tat[l
copilului! Se mai zice c[ Gondea ]nva\[ la =coala nr. 2, una
din cele mai bune din ora=.
Doc! strig[ Gondea, vrei o bucat[ de biscuit?
Nu, zic, de=i a= m`nca =i unul ]ntreg. Nu vreau s[ intru
]n compania lui. }l admir, dar de la distan\[.
Cum vrei, zice Gondea =i continu[ s[ c`nte:
Merg cum merg a=a pe strad[,
Hop, motani o droaie: miau!
Dezbr[ca\i-v[, b[ie\i,
C[ e vorba de b[taie: miau!
Ce-ar fi oare, m[ g]ndesc, s[-mi procur =i eu o chitar[,
s[-l fac pe nebunul?! O chitar[ sau o tob[?! Bum, bum, bum...
s[ vin cu toba la =coal[...
}nceteaz[! }nceteaz[! ar striga diriginta.
Afar[! Afar[ din =coal[! ar porunci directorul.
D[-i! D[-i b[taie, Doc! ar urla cu gura p`n[ la urechi
Gondea.
Dar tata, mama, oare m-ar observa?!
VIII
Cu c`t mai mult ]naintam spre =coal[, cu at`t mai mult[

lume se aduna ]n jurul nostru.
Grecu, Izb`nd[, Topal[, Dada... =i to\i sunt din clasa mea,
COPILUL
TERIBIL
clasa a noua A. +i ei au venit de prin alte =coli, nici ei n-au

fost fruntea clasei ]n =colile lor. }n primele zile erau cam tri=ti,
H
dar s-au deprins. Dada n-a fost nici o secund[ ab[tut[. Cum
a intrat ]n clas[, a zv`rlit geanta =i repezit spre noi.
B[ie\i, sta\i s[ v[ spun... cu vorba asa a ap[rut ]n clas[,
a=a =i umbl[ p`n[ ]n prezent.
NICOLAE
ESINENCU
Mereu are ceva nou s[ comunice, de=i, ]n fond, totul se

reduce la ni=te observa\ii m[runte, pur femeie=ti.
B[ie\i, =ti\i c[ o elev[ din =coala nr. 13 s-a c[s[torit?!
Nu mai spune!
!#$
V[ spun eu, mi-a fost coleg[!
Dar tu c`nd te c[s[tore=ti?! se-nt`mpl[ s[-i opreasc[
cineva pornirea.
Eu?! face ea ochi mari, ]i cuprinde pe to\i cu privirea.
Uite-o s-a =i al[turat c`rdului nostru. E curios, ce nout[\i
ne mai aduce azi.
B[ie\i, sta\i s[ v[ spun!
S-a c[s[torit o elev[ din clasa ]ntì! o-n\eap[ Grecu.
Ah, nu... Sta\i s[ v[ spun!
O elev[ din clasa a treia! nu se las[ Grecu.
Ah, nu... sta\i s[ v[ spun!
Asear[ te-ai s[rutat pentru prima dat[! ]i sare Izb`nd[
]n ajutor lui Grecu.
Eu?! pare ea uimit[. Mai bine m[ sp`nzur... voi, pur =i
simplu, nu m[ asculta\i?
Lini=te! strig[ autoritar Gondea, =i ]n lini=tea ce se las[
r[sun[ clar vocea Dadei.
Am v[zut-o ieri pe mama lui Lucic.
Care Lucic? de data asta Gondea ]l face pe nebunul.
Lucic din clasa noastr[, mai este =i altul?
A... =i ce-i cu mama lui Lucic?
E frumoas[ ca o actri\[.
+i?
Cum =i? Mi-a atins m`n[, m-a ]ntrebat ce nout[\i mai
avem ]n clas[.
COPILUL
TERIBIL
+i tu?
Eu... eu am condus-o p`n[ la taxi... toat[ lumea se uita
numai la noi!
+i b[tea din palme.
Cine b[tea din palme? prive=te z[p[cit[ Dada. H
Lumea. Se uita la voi =i aplauda!
NICOLAE
ESINENCU
Aplauda?
Cineva a =i strigat ura!
De ce, m[ rog?
C[ ar[ta\i ca ni=te actri\e!
At`t, bate ]n retragere Dada, dar acum o atac[ Gondea. !#%
Da cum stai de straj[ zilnic pe l`ng[ Lucic, nu i-ai spus?
Ba i-am spus, se aprinde iar Dada.
I-am spus =i despre cum a fost primit Lucic dup[ opera\ie:
diriginta a f[cut o mic[ adunare cu ocazia ]ntoarcerii lui Lucic,
]n cadrul c[reia a spus s[ fim foarte aten\i cu el...
Deoarece Lucic a fost operat de apendicit[...
Da, Lucic a fost operat de apendicit[...
+i de azi ]nainte trebuie s[ umbl[m tot c`te doi str[jeri
prin preajma lui Lucic ca s[ nu fie lovit cumva... un str[jer ]n
st`nga, altul ]n dreapta.
Da, i-am spus c[ mereu ne afl[m c`te doi elevi ]n
preajma lui, dumneaei s[ fie ]n pace, c[ noi...
Lucic se duce s[ bea ap[...
Doi ]l ]nso\esc!
Se duce Lucic la bibliotec[...
Doi ]l ]nso\esc!
Ah, b[ie\i, voi r`de\i, dar eu am aflat de la mama lui
Lucic o mul\ime de lucruri. }n primul r`nd...
C[ tat[l lui Lucic iar a fost avansat! nu se las[ Gondea,
o-n\eap[ =i sur`de cu ]n\eles.
Exact! ochii Dadei s-au f[cut =i mai mari. De unde =ti\i?!
+i c[ ]n cur`nd va fi din nou avansat?
}ntocmai!
N-o mai ascult[ nimeni pe Dada. O l[s[m s[ flec[reasc[.
COPILUL
TERIBIL
Despre Lucic se =tie totul. Cuvintele directorului, spuse dirigintei

noastre la transferul lui Lucic din =coala nr. 2 ]n =coala noastr[,
au fost auzite de ]ntreaga clas[:
H Copilul e o pramatie, dar tat[-s[u... =ti\i cine-i? Fi\i aten\i
cu d`nsul!
T[b[citu! strig[ cineva, =i la grupul nostru ce ]nainteaz[
NICOLAE
ESINENCU
spre =coal[ se mai al[tur[ cineva.

T[b[citu.
Ciudat, ]mi place b[iatul acesta. E un elev retras, t[cut,
numai c[ nu-i merge ]n via\[, nu se =tie de ce. Aproape zilnic
!#& se ]nt`mpl[ ceva cu d`nsul, este zdup[cit. Doi fra\i gemeni
din clasa a =asea s-au pus pe capul lui, ]l co=esc. Alalt[ieri
T[b[citu a m`ncat b[taie, ieri din nou avea s-o ]ncaseze.
+i tot cam pe degeaba. Alalt[ieri a avut o poveste la vestiar
cu fra\ii gemeni care, nitam-nisam, l-au luat la t[b[cit numai
pentru c[ impermeabilul lui T[b[citu era exact ca =i al fra\ilor
gemeni. M[rimea aceea=i, culoarea aceea=i, cus[tura
aceea=i. L-au b[tut fra\ii p`n[ nu s-a dumerit cineva care-i
povestea. Impermeabilul unuia dintre fra\ii gemeni era sub
alt[ hain[, dar ce se mai putea face c`nd el a ]ncasat b[taie?!
Ieri T[b[citu =i-a schimbat haina, nu mai ploua, =i-a luat giaca,
fra\ii ]ns[ iar au s[rit asupra lui la vestiar. +i iar numai din
cauza c[ giaca lui T[b[citu era exact ca cea a fra\ilor gemeni.
Dezbrac-o! strigau fra\ii.
Dar e a mea... bolmojea ]ncurcat T[b[citu.
Dac[ e a ta atunci...
+i d[-i, =i d[-i.
C`teodat[ m[ g`ndeam: oare nu cumva fra\ii gemeni ]=i
potrivesc hainele inten\ionat cu hainele lui T[b[citu, ca apoi
s[-l ciom[geasc[?
Fra\ii gemeni te a=teapt[, ]l ia peste picior cineva ]nc[
de departe.
De ce s[ m[ a=tepte? face T[b[citu stingherit, uit`ndu-se
la hainele sale.
T[b[citule, ar trebui s[ vii ]n chilo\i la =coal[... ]l sf[tuie=te
COPILUL
Gondea.
TERIBIL
Cat`rul... anun\[ cineva al[turarea lui Cat[ru la grupul
nostru.
Cat`ru e porecla acelui b[iat.
Ce s-a ]nt`mplat? ap[ru fulger ]ntr-o bun[ zi ]n clas[ un
om zdrav[n c`t un munte. Habar nu aveam pe atunci c[
H
NICOLAE
ESINENCU
zdrahonul e tat[l lui Nic[ =i c[ fusese chemat la =coal[ ]n
leg[tur[ cu notele rele luate de fiul s[u.
Dumneavoastr[ sunte\i tat[l lui... se interes[ profesoara.
Nic[ al nostru se =i ridic[ ]n picioare, leit b[rbatul din prag.
Da, eu sunt... Dar ce s-a ]nt`mplat?! aproape strig[ b[r-
!#'
batul =i pe loc uit[ de profesoar[, de prezen\a noastr[, de tot.
Se-ntoarse brusc spre feciorul s[u =i zi-i, =i zi-i, ]nc`t am
]ncremenit cu to\ii: M[i b[ie\ele, unde te afli?! +tii c[ pentru
cerneala ta muncesc? +tii c[ pentru haina ta muncesc?! +tii
c[ muncesc ca un cat`r, ca s[ te ]ntre\in?! +i tot a=a. O-ntre-
bare mai anevoioas[ dec`t alta. C`nd a spus c[ munce=te
ca un cat`r, noi am t[cut, ]ns[ cum a ie=it din clas[, am
izbucnit cu to\ii ]ntr-un hohot stra=nic: cat`ru! Doamna
profesoar[ nu ne-a putut opri din r`s, ]ns[ r[cnetul de fiar[
r[nit[ al lui Nic[, care ne-a spus c[ ne face una cu p[m`ntul
dac[ mai cr`cne=te cineva la adresa lui =i a tat[lui s[u, ne-a
potolit, porecla, totu=i, i-a r[mas pentru mult[ vreme Cat`ru,
porecla fiind rostit[ ]ncet.
}mi place =i Cat`ru. E un b[iat, z[u, bun, at`t c[ nu se prea
\ine de ]nv[\[tur[. Cite=te, cite=te, dar nimic nu-i r[m`ne ]n
cap.
Dar ce vre\i de la mine?! se r[sti ieri la diriginta care se
apucase s[-l probozeasc[ pentru c[ luase not[ rea la fran-
cez[. Am citit!
Trebuie s[ cite=ti de dou[ ori, insist[ profesoara.
Am citit de dou[ ori.
Atunci trebuie s[ cite=ti de trei ori.
Am citit de trei... de zece ori, dac[ vre\i s[ =ti\i! Ce vre\i
de la mine?!
Eu ]l ]n\eleg. Cic[ striga la fel =i-n =coala din care a venit.
COPILUL
+i acolo luai not[ slab[ la francez[, obiecteaz[ diriginta.

TERIBIL
Luam chiar =i note bune, fiindc[ acolo ]i urmam pe cei

buni, pe c`nd aici dup[ cine s[ m[ iau ?! Dup[ Stratu? Dup[
H T[b[citu?! Sau dup[ Lucic? tr`nti ]n ]ncheiere Cat`ru =i se

p[rea c[ se speriase =i el de cele spuse, de=i vorbea adev[rul
pur.
NICOLAE
ESINENCU
Cum vorbe=ti, s[ri atunci profesoara, ]n clas[ sunt =i elevi

buni!
Cine-s, m[ rog, cei buni? m-am prins =i eu deschiz`nd
gura. }n =coala ]n care am ]nv[\at, =coala nr. 10, erau elevi buni
]ntr-adev[r. Aici ]ns[... Cine-s? zic.
!$
Dar pe tine, Doc, cine te trage de limb[? se-nfurie de-a
binelea diriginta. Speia, Cociu nu sunt elevi eminen\i?
Frunta=i! Frunta=i ]ntre coda=i... mi-am dat eu p[rerea,
dar poate nu era cazul.
Diriginta a ]nceput s[ strige la mine, iar la ]ntrerupere
directorul, z[rindu-m[, mi-a spus:
Stratu, te joci cu focul... Nu-\i place =coala noastr[, =tii
ce...
Nu, nu-mi place. Nu-mi place =i pot s-o spun oriunde =i
oricui. Auzi\i, nu-mi plaaaace!... Vreau s[ m[ ]ntorc ]n prima
mea =coal[, la primii mei profesori, la colegii mei!...
Iat[ =i ferma noastr[! ar[t[ Gondea spre poarta =colii.
Ne ferice=te, cum s-ar spune, =i mai trage un c`ntec, ]n pre-
mier[:
Au fost slobode oi\e, b`r-b`r-b`r...
Azi sunt toate =col[ri\e... b`r-b`r-b`r...
IX
C`nd nici ]n clasa a =aptea G a =colii nr. 10 nu s-a g[sit

un loc pentru mine, am luat actele, dar nu m-am gr[bit s[ le
depun la =coala nr. 17.
Am ie=it de la director fluier`nd: ]ncotro s-o iau?!
Mai t`rziu, m-am pomenit ]n fa\a frizeriei ]n care lucreaz[
mama.
COPILUL
TERIBIL
Ea taman se r[zboia cu un client, care voia s[ se tund[,
mama ]ns[ \inea s[ =i-l rad[.
V[ spun, se ]mpotrivea omul, m[ rad acas[, cu ma=in[
electric[.
Dar eu cu ce, vreau s[ te rad... avem =i noi ma=in[
electric[... =i-nc[ german[!
H
NICOLAE
ESINENCU
Vreau s[ fiu numai tuns. Tunde\i-m[ mai repede, c[-nt`rzii...
Acu=i, se poate spune c[ te-am =i tuns, f[tul meu, dar de
ras, totu=i, o s[ te rad...
Nu vreau! sare clientul.
+ezi, zic ]l preseaz[ mama ]n scaun. !$
Stau un timp ]n u=a frizeriei, rezemat de u=or, apoi, f[r[ s[
zic ceva, m[ a=ez ]n primul scaun care ]mi cade ]n cale.
De ce, m[ rog, a=a devreme?! a dat cu ochii de mine mama.
}ntreab[ =i-=i vede de treab[: ha=chi, ha=chi cu foarfecele;
f`=chi, f`=chi cu pieptenele.
Am terminat =coala, ]i spun ]ntr-o doar[, c[ci =i ea ]ntr-o
doar[ m[ ]ntrebase.
E=ti fericit, zice =i-=i caut[ de lucru, pe tine te a=teapt[
vacan\a, iar eu, din nou, n-am s[-mi v[d capul de trebi o var[
]ntreag[. Planul trimestrial se duce dracului. Ah, nu vreau s[
ajung la pensie f[r[ s[ am vechime ]n munc[!
Deodat[ ]mi zice:
Cum, adic[, ai terminat =coala?
S-a terminat anul de ]nv[\[m`nt, zic aiurea, nu =tii?!
A, face =i mama tot aiurea.
De tun,s l-a tuns pe client, acum ]l rade =i nu se =tie dac[
acela ]=i d[ seama ce i se ]nt`mpl[. Mama ]i ]ntoarce capul,
]ncolo-]ncoace, =i at`t de repede, ]nc`t eu a= ame\i dac[ a=
fi ]n locul lui.
Sper, zice, c[ n-ai cozi?!
De unde, zic, sunt eminent!
Da?! se opre=te mama pentru o clip[ din b[rbierit, ]mi
arunc[ o privire, ]n clipa urm[toare ]ns[ se uit[ la clientul care
]i face planul. Crede-m[, se adreseaz[ aceluia, trebuie s[-\i
sp[l urechile!
COPILUL
Nu vreau! sare clientul de pe scaun, se ]mpotrive=te.

TERIBIL
Dar mama nu-l las[ ]n pace:

Dac[ \i-ai vedea urechile... zice.
H Ce se face aici?! se ridic[ de pe scaun clientul, vrea s[

fug[. +eful, unde-i =eful frizeriei?!
+efa, se prezint[ calm acela, ap[r`nd pe nea=teptate ]n
NICOLAE
ESINENCU
pragul camerei vecine. +i ce, m[ rog, sai a=a?! ]l pirone=te

ea cu privirea. Ar trebui s[-\i fie ru=ine s[ ie=i cu asemenea
urechi ]n lume!
Clientul r[m`ne cu gura c[scat[, se uit[ la mine, o secund[
doar, fulger[tor. }n clipa urm[toare se arunc[ spre u=[, mama
!$
]ns[ ]l ]n=fac[, la timp, de guler.
Nu mai rabd:
Mam[, m-au dat afar[ =i din clasa G, am fost trecut ]n
alt[ =coal[.
+i cad ]n genunchi:
Du-te, mam[, la directorul =colii, vorbe=te, mam[, cu d`nsul,
roag[-l, spune-i c-am s[ ]nv[\ bine, am s[ ]nv[\ ca nimeni
altul, du-te, mam[, te implor!
Nici nu m[ g`ndesc, mama nu-l sl[be=te pe client, ]l

str`nge de guler.
Poli\ia, poli\ia! strig[ acela. Unde-am nimerit, oameni buni?!
Nici nu m[ g`ndesc, ]mi spune mama, nu ]ndeplinim
planul sau vrei s[ nu primesc prim[ luna asta?! +ezi! ]i
porunce=te mama clientului.
M[ t`r[sc spre mama, ]n genunchi.
Ce fel de plan, mam[, ce prim[? Am fost dat afar[ din
clasa G, am fost trecut ]n =coala nr. 17! Mam[, fac orice vei
zice... vrei, ]\i pup picioarele?!
A ap[rut nu se =tie de unde =i un poli\ist.
N-am vrut s[ asist la spectacol. Mi s-a p[rut c[ poli\istul
nu era altcineva dec`t =efa frizeriei, deghizat[.
M-am ]ndreptat spre locul de lucru al tatei.
Pentru prim[ dat[ am v[zut un om c[ruia i se scoate un
dinte, iar el se t[v[le=te de r`s.
COPILUL
Tata tr[gea c-o m`n[ de dinte, cu alta \inea pacientul str`ns
TERIBIL
de ceaf[, ]n acela=i timp ]i spune o nou[ anecdot[:
...so\ia ]l \ine de m`n[, da b[rbatul r[cne=te: {sta nu-s
eu!. Da cine-i?! nu se las[ femeea. Doar te \in de m`n[!
Te-am prins cu amanta. Nu-i m`na mea! se ap[r[ b[rbatul.
Hohote=te tata, hohote=te pacientul.
H
NICOLAE
ESINENCU
Hohotesc pacien\ii din anticamer[. Veselie.
O, zice tata cum m[ z[re=te =i se apuc[ imediat s[-=i
ridice c[ma=a pe spate.
Am zbughit-o afar[, am hoin[rit pe str[zi, iar c`nd s-au
terminat lec\iile, m-am pomenit ]n fa\a =colii copil[riei mele.
!$!
Elevii plecaser[ pe la casele lor.
Se-mpr[=tiau =i profesorii.
Au trecut pe l`ng[ mine profesorul de matematic[, cel de
istorie, al\i profesori.
N-am salutat pe nimeni, m-am str[duit s[ r[m`n ]n umbra
nop\ii, dar c`nd s-a ivit fosta mea dirigint[, n-am mai r[bdat,
i-am ie=it ]n cale.
Doc?
Doamn[ profesoar[..., plec capul, pl`ng.
Vai, Doc, dragul meu, se f`st`ce=te doamna profesoar[,
nu =tie ce s[ fac[, ce s[ zic[, apoi uit[ de toate, m[ cuprinde
=i i se umezesc ochii. Doc, dragul meu, te-n\eleg, dar nu se
poate...
Doamn[ profesoar[, m[ omor!
Doc! doamna profesoar[ m[ str`nge =i mai tare la piept.
Pl`ngem am`ndoi, apoi ea, se vede, ]=i d[ seama c[ este
profesoar[, iar eu sunt elev, m[ dep[rteaz[ pu\in =i m[ ia la
dojenit.
S[ nu mai aud din gura ta asemenea vorbe, Doc! }\i dai
seama ce vorbe=ti?!
Doamn[ profesoar[...
Nu vreau s-aud nimic! ]ncearc[ s[ fie aspr[ cu mine, dar
nu izbute=te, din nou m[ cuprinde, de data asta ]ns[ cu bra\ul
pe dup[ um[r, =i pornim ]ncet ]n lungul str[zii. Doc, dragule,
crezi c[ pe mine nu m[ doare... Nop\ile nu pot dormi...
COPILUL
Oricum, a\i fost =apte ani... fiii mei, =i gata!... Dar nu se poate,
TERIBIL
Doc!
Doamn[ profesoar[, n-am fost coda=!
H +tiu, dragul meu... ai fost elev silitor.

+i-am s[-nv[\ de azi ]nainte numai pe zece, v[ promit!
Doc, nu se poate... cred =i te-n\eleg, scumpule, dar nu-i
NICOLAE
ESINENCU
]n puterile mele s[ fac ceva pentru tine... |i-am v[zut ieri

ochii, c`nd plecai cu actele, te-ai uitat spre geamurile clasei
tale... Doc, dragule, doar nu \i-a mai r[mas mult p`n[ la
absolvirea =colii medii. Doi ani, se poate spune, =i treci la
via\a de toate zilele. F[ ceva =i uit[, dar cel mai bine ar fi s[
!$"
te pui pe ]nv[\[tur[. Tot amarul s[-l ver=i studiind, crede-m[,
toat[ clasa =i eu o s[ fim mereu cu g`ndul la tine, precum =i
suntem... +i-apoi, ]\i mai pot spune ceva. Crezi c[ eu n-am trecut,
la anii t[i, prin ceea ce treci tu acum? At`t c[ n-am fost dat[
afar[ din =coala mea drag[, dar am umblat =i eu din =coal[
]n =coal[, c[ a=a erau vremurile. Mama mea a fost bolnav[
de tuberculoz[, de fat[, de mic[, se poate spune, iar pe atunci
erau timpuri grele, tuberculoza era boala de care nu sc[pa
nimeni. Iar ]mprejur[rile au f[cut ca eu =i mama s[ fim singure.
+i, iat[, mama umbla dintr-un ora= ]n altul, de la un doctor la
altul, pl`ngea, spunea c[ nu vrea s[ moar[, s[ m[ lase singur[.
Vroia cu orice pre\ s[ se trateze numai de dragul meu. Pricepi?
+i cum era mereu bolnav[, copil[ria mea a fost o c[l[torie.
}nv[\am ]ntr-o =coal[, s[ zicem, trei-patru luni, mama afla apoi
c[ ]n alt ora=, alt doctor lecuie=te mai bine, ar vindeca-o de
boala nimicitoare, =i hai din nou la drum. Desigur, aveam =i eu
prieteni, ]mi erau dragi profesorii care m[ aplecau asupra c[r\ii,
=i nu doream nici eu s[ umblu prin lume, dar era mama, pe
care o iubeam ca pe ochii din cap, care era gata s[ fac[ totul
pentru mine. Doc, scumpule, eram gata s[ fac =i eu totul...
Nici n-a= putea spune care =coal[, din cele prin care am trecut
]n copil[rie, mi-a fost mai drag[... Totul a r[mas departe, ]n
urm[, ]n cea\[... Doc, ridic[ fruntea sus!
Am ascultat-o atent, dar la =coala nr. 17 n-am vrut s[ m[
duc de unul singur. Am venit acas[ =i p`n[ n-a mers cu mine
COPILUL
tata, n-am vrut s[ fac nici un pas. +tiam ce va urma. Un elev
TERIBIL
bun nu este trecut din =coal[ ]n =coal[. Am insistat, =i a mers
tata.
C`nd m-a v[zut directorul =colii nr. 17, a c[utat s[ v`re
spaima ]n mine, dar nu i-a mers. Cum m-a z[rit, se vede c[ i
se telefonase, a =i ]nceput:
H
NICOLAE
ESINENCU
Asta-i =coal[!... Tu s[ nu... N-am s[ permit!... Cine ]ncalc[
regulile =colare... S[ nu crezi c[ asta-i =coala nr. 10... Pentru
voi statul, ob=tea... =i d[-i =i d[-i.
Numai c[ eu nu m-am speriat nicicum, =i directorul s-a
potolit. M-a mai privit de c`teva ori, apoi mi-a spus s[ ies,
!$#
]ntorc`ndu-se cu fa\a spre geam.
Ce \i-a spus? m[ a=tepta dup[ u=[ un elev mic =i
negricios, care apoi s-a dovedit a fi din clasa a opta A, ]n
care am fost repartizat.
Ce s[-mi spun[? f[cui indiferent.
}n ce clas[ ai fost repartizat?
}n clasa a opta
+tiu, dar ]n care?
}n a opta A.
Perfect, zice negriciosul =i se prezint[: E=anu... Dar pe
tine cum te cheam[?
Doc... am spus f[r[ s[-mi dau seama c[, astfel, ]mi
divulgam porecla.
Ha, Doc... frumos nume...Vrei s[-\i ar[t mai ]ntì =coala?
}mi este totuna, ]i dau de ]n\eles =i pornesc ]n urma lui.
}mi amintesc de tata abia c`nd aud c[ cineva m[ strig[.
Vas[zic[, descop[r, el nici n-a fost la director?!
Tata se apropie, ]mi z`mbe=te.
+tii bancul cu mutul?
Nu, plec capul =i r[m`n indiferent.
Un tat[ avea un fiu mut. A crescut fiul mare-mare =i iat[
]ntr-o bun[ zi se duc ]mpreun[ ]n p[dure. Taie ei c`t taie =i
deodat[ un copac era c`t pe ce s[ cad[ peste tata. Tat[,
fugi! strig[ ]ngrozit b[iatul, =i acela dovede=te s[ sar[ la o
parte. Scap[, dar se bucur[ nu at`t c[ sc[pase cu zile, ci
COPILUL
pentru faptul c[ b[iatul lui vorbe=te. Bre, ]l zg`l\ìe, ]l tip[re=te

TERIBIL
pe um[r, mirat, =tii s[ vorbe=ti? Aha, zice lini=tit b[iatul.

+i-ai t[cut to\i ace=ti dou[zeci =i =apte de ani? se mir[ tata.
H Da ce aveam s[ vorbim?! spune fiul =i-=i caut[ de treab[...

Ei, cum ]\i pare bancul? ]ntreab[ tata.
Elevul negricios necheaz[, eu ]ns[ tac.
NICOLAE
ESINENCU
}i ]ntorc spatele =i m[ iau dup[ elevul negricios.

Acesta-i tat[l t[u? se intereseaz[ acela.
Nu, zic =i o iau ]nainte.
E mi=to! zice negriciosul dup[ ce-l prive=te o clip[ pe
tata, apoi m[ t`rìe prin coridoarele =colii.
!$$
Putea s[ m[ duc[ unde dorea, ]mi era totuna.
Aceasta nu mai era scumpa mea =coal[, ]n care ]nv[\asem
at`\ia ani, al[turi de scumpii mei colegi =i profesori...
E=anu, negriciosul, nu =tie g`ndurile mele, tot merge =i
vorbe=te.
Aceasta-i sala de festivit[\i, unde ne adun[m de trei ori
pe an de s[rb[tori. }ncolo e pustie!
+i merge mai departe.
Aici e sala sportiv[... Atletismul, s[ =tii, ]n =coala noastr[
e pe primul plan: alerg[ri pe distan\a de 3 kilometri, 10 kilometri,
alerg[ri... Directorul, pricepi, a fost c`ndva un mare atlet.
Cum stai cu fuga?... Mama ]mi scoate ]n fiecare lun[ certificat
medical...
+i m[ t`r[=te mai departe.
Aici e veceul... aici e punctul medical... aici e buc[t[ria...
iar aici se g[sesc bostanii ]mi arat[ una din clase, =i eu nu
pot s[ nu-l ]ntreb:
De ce bostanii?
Nu vezi, pe u=[ scrie Clasa 8 B. B bostani... Ai
priceput?
Aha, zic =i ]l urmez ]n continuare.
Iar aici se afl[ c[pri\ele, arat[ spre u=a clasei a opta C
=i-mi explic[. C c[pri\e! Ai priceput?!
Aha, zic eu =i deodat[ m[ pomenesc ]n fa\a unei u=i pe
care st[ scris cu litere la fel ca =i pe celelalte u=i, mie ]ns[
COPILUL
TERIBIL
literele mi se par foarte mari =i, nu =tiu cum, caraghioase.
Clasa 8 A.
A=ii, ]mi explic[ E=eanu. Ne-am adunat ]n clasa asta
numai a=i! Ai priceput?!
C`nd am deschis u=a, am constatat c[ to\i =tiau deja c[ a H
venit un elev nou ]n clas[. +tiau =i cum m[ cheam[.
NICOLAE
ESINENCU
Doc! strigar[ mai multe voci deodat[, poftindu-m[ s[
m[ a=ez l`ng[ un elev, l`ng[ altul, ]nso\itorul meu ]ns[ m-a
dus direct la banca lui.
Ai s[ =ezi cu mine, ]mi spune =i o ghionte=te pe fata de
al[turi: i-a\i catrafusele =i =terge-o! !$%
Fata =i-a luat c[r\ile, f[r[ s[ zic[ ceva, =i a pornit printre
b[nci, ]n c[utarea altui loc. Abia mai t`rziu am aflat c[ era
Speia, eminenta clasei.
Iat[ deci epopeea c[l[toriei mele din =coala nr. 10 ]n
=coala nr. 17.
}n pragul =colii suntem ]nt`mpina\i de domnul profesor de
=tiin\e sociale, care arde de dorin\a de a ne pune la punct,
c[ci cum ne vede, ofteaz[: Eh, dac[ a= fi eu director!
Azi dumnealui, mi se pare, =i-a schimbat epole\ii.
Da, a=a este!
Azi eu sunt director! spune =i ne las[ s[ intr[m pe r`nd
]n =coal[. Azi eu sunt director! Arat[ ghetele!
C`nd ]i vine r`ndul s[ treac[ prin fa\a directorului,
Gondea ]i ]ntinde furtunos m`na =i i-o str`nge:
Felicit[rile mele, dom' profesor. A\i ajuns director!
Totdeauna am spus c[ Gondea e un b[iat de isprav[, ]l
bate pe um[r domnul profesor. Faci azi vreo tr[snaie, nu?!
Cum a da Dumnezeu, se hlize=te Gondea =i trece pragul.
Domnul profesor r[m`ne ]n u=[, prezent`ndu-se elevului
urm[tor:
Azi eu sunt director... Arat[ din\ii! Mar= din fa\a mea!
+i pe loc:
N-a\i v[zut, Doc s-a tuns?!
Dar unde-i directorul? se intereseaz[ cineva, =i domnul
COPILUL
TERIBIL
profesor uit[ de mine, explic[:

Directorul =i-a rupt un picior... Azi eu sunt director!
H X
La =coala nr. 10 diriginta era printre noi =i la recrea\ii. Di-

NICOLAE
ESINENCU
minea\a venea cu jum[tate de or[ ]naintea noastr[, ne ]nt`lnea

pe fiecare ]n pragul clasei...
Noua mea dirigint[ ]=i face apari\ia ]n clas[, de obicei, cu
treizeci de secunde ]nainte de ]nceputul lec\iilor.Tot atunci se
!$&
gr[be=te ]n alt[ clas[, a=a c[ ceea ce ]ntreab[ =i ceea ce i se
r[spunde nu intereseaz[ pe nimeni: ]ntreab[ aiurea, =i noi ]i
r[spundem aiurea.
To\i sunt prezen\i?
Nu.
Este vreunul care n-a ]nv[\at lec\iile?
Da.
+ti\i care-i prima lec\ie?
O s[ vedem.
S-a m[turat prin clas[?
Cu ce ocazie?
Geamurile au fost deschise?
Acu=i le ]ntreb[m.
A\i adus catalogul?
O s[-l aducem dup[ lec\ii.
Este c`rp[ la tabl[?
O s[ =tergem cu palma.
Cret[?
A m`ncat-o Speia!
Speia, care ]n timpul acesta r[sfoie=te o carte, se pome-
ne=te atacat[ de mai multe voci odat[.
Speia, scoate creta!
Care cret[, ce vre\i?!
Diriginta ]ns[ ]i zice mai departe. Aiurea ]ntreab[, aiurea
]i r[spundem.
COPILUL
A cui e cartea de pe podele?
TERIBIL
A lui Alecsandri.
N-a\i uitat c[ se apropie lucr[rile de control?
Am uitat.
S[ mai =terge\i o dat[ tabla.
Doc, zi-i!
H
NICOLAE
ESINENCU
To\i au stilouri?
Un stilou pentru to\i.
Unghiile?
Ascu\im creioanele cu ele.
Ieri, sper, n-a laut nimeni nota doi?
!$'
Cinci elevi au luat doi.
+ti\i care e lec\ia a treia?
O s[ vedem.
Ieri n-a fugit nimeni de la lec\ii?
Profesorul.
Profesorul de munc[ a r[mas mul\umit de activitatea
voastr[?
Nu! strig eu ]naintea tuturora, dar diriginta noastr[ n-aude,
continu[ s[ ]ntrebe.
Mai pune o ]ntrebare, dou[ =i deodat[ se-ntoarce spre
mine.
Ce-ai spus, Doc, ]ntreab[ ea speriat[, dar tot atunci desco-
per[ c[ lipse=te cineva.
+i anume:
Lucic lipse=te!
Lipse=te! strig[ clasa.
+i voi sta\i lini=ti\i?
St[m lini=ti\i.
D-apoi cine azi ]l ]nso\e=te pe Lucic?!
Oprea =i E=anu.
Ei s[ se scoale ]n picioare!
Iaca, ne-am sculat.
Cum r[spude\i?!
A=a cum a\i auzit... n-avem de g`nd s[-i \inem lingura
lui Lucic al dumitale! morm[ie Oprea =i E=anu, apoi se a=az[.
COPILUL
TERIBIL
Oprea, E=anu, scula\i ]n picioare!... Cine va dat voie s[

v[ a=eza\i? De ce nu v-a\i dus la sta\ia de troleibuz s[-l ]nt`lni\i
pe Lucic ?! V[ da\i seama ce se va ]nt`mpla dac[ cineva ]l
H izbe=te =i cade?! Acum, dup[ opera\ie!
S[ cad[! strig[ E=anu =i Oprea. C`nd a fost operat[
Fontea, nimeni nu s-a \inut din urma ei... nu-i a=a, Fontea?!
NICOLAE
ESINENCU
Oprea, E=anu, cum de ]ndr[zni\i s[ vorbi\i a=a ceva! se

r[ste=te diriginta. De Lucic vorbim! Tot acum s[-i ie=i\i ]n cale!
S[ ias[...
Doamn[ profesoar[, azi noi avem grij[ de Lucic, ]=i propu-
!% ne, pe nea=teptate, cineva serviciile.
Cine, noi?
Noi, Cat`ru =i Grecu.
Foarte bine, dragii mei, se-nvioreaz[ diriginta. Cu Oprea
=i E=anu vorbim mai t`rziu... Voi acum merge\i ]n calea lui
Lucic, dar mai repede, c[-nt`rzii la lec\ie ]n a opta B.
Cat`ru =i Grecu dispar dup[ u=[, noi r[m`nem cu diriginta,
c[ci cineva e revoltat:
C`t se poate s[ mai patrul[m ]n jurul lui Lucic? Au trecut
mai bine de trei luni de la opera\ie!
Diriginta ]ns[ n-aude.
G`ndurile =i ochii ]i fug de la un geam la altul: nu se arat[
Lucic?
Cineva ]i spune c[ Lucic ]l face pe nebunul, de mult s-a
]ns[n[to=it, dar ea n-aude, se tot uit[ prin geam.
Iat[-l!
Apare Lucic.
}n dreapta lui e Grecu, ]n st`nga Cat`ru.
Bun[ ziua, Lucic, se repede spre el diriginta, ]l pip[ie, ]l
m`ngìe. Cum te sim\i, pui=or?
Bini=or, apleac[ ochii =ire\i Lucic.
Te mai doare apendicita?
Doare.
Unde l-a\i g[sit? se intereseaz[ diriginta.
A=tepta la sta\ia de troleibuz, explic[ Cat`ru.
COPILUL
TERIBIL
A=a-i, sare diriginta. Cum s[ vin[ s[rmanul, dac[-l doare...
Grecu, Cat`ru, v[ rog s[ fi\i p`n[ la sf`r=itul lec\iilor cu ochii
H
pe d`nsul, nu cumva s[-l izbeasc[ cineva... =ti\i ce poate s[
se ]nt`mple?
Dar eu n-am f[cut temele... sc`nce=te fals Lucic =i iar
pleac[ ochii =ire\i.
NICOLAE
ESINENCU
S[rmanul... ]l c[ineaz[ profesoara, cum s[ mai faci
temele dac[ te mai doare... Las[, mai vorbesc cu profesorii.
S[ nu-l ]ntrebe p`n[ la sf`r=itul anului! zice cu r[utate
cineva, dar diriginta are p[rerea ei ]n aceast[ privin\[.
!%
Dac[ va fi nevoie, va fi ajutat p`n[ la sf`r=itul anului.
Nu e treaba voastr[! Nic[, Grecu, m-a\i ]n\eles, s[ fi\i cu ochii
pe Lucic... of, fug c[-nt`rzii!
+i fuge.
Parc[-i mama mea.
Diriginta iese, Lucic arunc[ geanta pe banc[.
Ura! url[ el, am sc[pat =i azi de lec\ii!
Chimista vine! anun\[ careva, =i ]n clas[ se face lini=te.
Scot cartea =i o pun lini=tit pe marginea b[ncii.
XI
Chimista e, cum s-ar zice, veterana =colii. Pred[ aici chiar

din prima zi a inaugur[rii =colii nr. 17, fapt cu care se m`n-
dre=te grozav. Ea a fost repartizat[ ]ncoace dup[ ce a terminat
universitatea. E o profesoar[ sever[, dar bun[.
C[l[torul r[m`ne c[l[tor, zice ea ori de c`te ori se-nt`m-
pl[ s[ facem vreo boroboa\[. Ne zice c[l[tori, pentru c[
suntem aduna\i aici de prin alte =coli.
Cum s[ ]n\elegem? ]ntreab[ ba un elev, ba altul, c`nd
ne pi=c[ cu vorba.
C[l[torul n-are mam[, n-are tat[.
Da noi avem =i tat[, =i mam[.
C[l[torul nu prinde nic[ieri r[d[cini... ]i este totuna la
COPILUL
care mas[ se a=az[, cu cine st[ la mas[.

TERIBIL
Nu ]ns[ =i ce m[n`nc[! c[ut[ s[ se m`ndreasc[ Gondea

c[ este =i el c[l[tor, =i se pomeni chemat la r[spuns.
H Care-i formula apei?

}]...
Treci la loc, doi!
Pentru ce?
NICOLAE
ESINENCU
C[l[torul, Gondea, caut[ numai m`ncare bun[, el nu

face treab[ nic[ieri. +coala din care ai fost exmatriculat, dup[
c`t =tiu, e o =coal[ bun[. Ai fost coda=, nu?
S-a a=ezat Gondea ce-avea s[ zic[?
!%
Stratu, =i tu e=ti c[l[tor? m[ ]ntreab[ chimista ]n ziua ]n
care m[ descoperi pentru prima dat[ la ora de chimie.
Da, m[ b`lbì.
Poftim, ]nc[ un patriot, f[cu ea, ca =i cum clasa n-ar fi
=tiut c[ =i eu sunt c[l[tor. Din care =coal[, m[ rog, ai nimerit
aici?
Din =coala nr. 10.
E o =coal[ bun[. Ce-ai f[cut pe acolo de te-au ]mpins
la noi?!
Nimic.
Nimic na=te nimic.
N-am f[cut nimic, zic =i o privesc drept ]n ochi, doar ]i
vorbeam adev[rul... de altfel, ce puteam s[-i mai spun? Nu
eram eminent =i c`nd s-a cerut reducerea unui anumit num[r
de elevi, am nimerit printre ace=tia...
Aa... f[cu ea =i-mi spuse amabil s[ m[ a=ez. Dar nu uita
c[ tot c[l[tor r[mì, asta ]ns[ nu te poate ]mpiedica s[ devii
]ntr-o bun[ zi elev exemplar... nu uita! Caut[ s[ prinzi ]n via\[
r[d[cini. Zilnic le vorbesc colegilor t[i =i mi se pare c[ vorbesc
]n v`nt... Nici boab[ de chimie nu =tiu, iar omul, f[r[ r[d[cini,
repet, mult nu tr[ie=te...
Cuvintele ei m-au p[truns at`t de ad`nc, ]nc`t era c`t pe
ce s[ izbucnesc ]n lacrimi. Doamn[ profesoar[, am vrut s[-i
strig, eu am avut r[d[cini, =i r[d[cinile mele sunt acolo, ]n
=coala mea, ]ntre elevii =i profesorii mei, care m-au ]nt`mpinat
COPILUL
=i m-au crescut p`n[ ]n clasa a =aptea... Am vrut s[-i spun c[
TERIBIL
nu are dreptate, c[ci nu eram a=a cum m[ consider[. M-am
g`ndit s[-i strig, dar privirea ei deveni rece, ridic[ catalogul
de pe mas[, ]l puse subsuoar[ =i-ntreb[ r[spicat, de altfel ca
=i acum:
Cine-i azi de serviciu?
H
NICOLAE
ESINENCU
Izb`nd[.
Izb`nd[, ia clasa ]n primire =i, pe v`rfurile degetelor, v[
prezenta\i ]n cabinetul de chimie.
Fie c[ chimista vorbe=te mereu adev[ruri, fie c[ chimia e
totdeauna prima lec\ie, dar elevii o ascult[ cu supu=enie.
!%!
Ne ridic[m, l[s[m ]ncet b[ncile, lu[m c[r\ile de chimie
sub bra\ =i pornim pe v`rfurile degetelor.
}n coridor suntem ]nt`mpina\i de fizicianul care, la ora

asta, nu o dat[, se ]nt`lne=te cu chimista.
Unde-i t`rì? ]ntreab[ el.
}n primul r`nd, r[spunde aspru chimista, nu-i t`rì, ci-i
]nso\esc. }n al doilea r`nd, eu nu las elevii s[ intre de capul
lor ]n cabinet, cum fac unii. Dotarea cabinetului cost[ bani
grei, s-a investit un pumn de bani pentru a educa genera\ii
]ntregi...
Vre\i s[ spune\i c[ eu sunt... se apleac[ la urechea ei ]n
asemenea cazuri fizicianul, sur`de, noi ]ns[ auzim ce-i spune
profesoarei noastre. Vre\i s[ spune\i c[ =i eu... las elevii ]n
cabinetul de fizic[ s[ fac[ ce doresc p`n[ la sosirea mea?!
N-am spus a=a, r[spunde tare chimista. Ai auzit ce cred
despre munca mea =i despre =coal[, despre datoria mea de
pedagog, zice =i-=i caut[ de drum. }nainte ]ns[ de-a li se
desp[r\i c[ile, chimista ]i mai aminte=te:
Colega, e timpul s[ te pui pe treab[, s[ iei exemplu de
la noi, i=tilal\i profesori din =coal[, care facem c`te ceva. }n
=coal[ sunt =i copii buni, nu uita. E=ti pedagog!
+i-l p[r[se=te.
C`nd ajungem ]n fa\a cabinetului de chimie, ne spune s[
ne d[m la o parte, s[ deschid[ u=a.
COPILUL
Intra\i c`te unul, porunce=te.

TERIBIL
Gondea s[ intre ultimul! caut[ s[ rup[ tradi\ionala ordine

Gondea.
H Gondea poate s[ nu intre, zice chimista. Dar dac[ Gondea

insist[, m[ rog, ]i pot da chiar =i un sfat. Ia-l =i pe Cat`ru, te
rog, ]l sf[tuie=te ea.
NICOLAE
ESINENCU
Cat`ru nici la alte obiecte nu str[luce=te, dar la chimie

s[ te p[zeasc[ sf`ntul s[-l auzi.
De ce, m[ rog, una-dou[ Cat`ru... se revolt[ acela, mai
este =i Doc, nu se =tie de ce ]i vine mereu pe limb[ numele meu.
Cum ]l pi=c[ cineva, m[ ]mpinge pe mine ]nainte.
!%"
S[ treac[ s[ =tearg[ tabla, anun\[ profesoara, =i Cat`ru
chicote=te.
Pentru o clip[, ]mi trece prin fa\a ochilor mama, tata, cion-
d[neala de diminea\[, ruga mea f[r[ sf`r=it s[ fiu ]nscris ]n
=coala veche, =i r[bufnesc:
Ba n-am s-o =terg... +i, ]n genere, s[ =ti\i c[ de azi ]nainte
n-am s[ =terg niciodat[ tabla. S-a terminat! zic =i m[ a=ez ]n
banc[.
Ce, m[ rog, a dat peste tine? se mir[ chimista, mi s-a
p[rut c[ ai ]n\eles c`te ceva dup[ discu\ia pe care am avut-o
adineaori... Deci, c[l[torul r[m`ne c[l[tor?
S[ nu mai ]ndr[zni\i s[-mi spune\i a=a, am vrut s[ sar pe
loc ]n picioare, s[ strig, ba chiar mi-am =i ]ncordat picioarele,
dar le-am l[sat sub banc[ a=a cum st[teau. Oare are drep-
tate? Nu am rugat-o o jum[tate de or[, diminea\a, pe mama
s[ fac[ tot ce poate, dar s[ m[ transfere ]n =coala copil[riei
mele?
Bine, zice chimista, atunci s[ =tearg[ tabla altcineva.
Nimeni altcineva nu poate s[ =tearg[ tabla, nu se las[
Gondea. La noi ]n clas[ Doc se pricepe ]n a=a ceva, numai
Doc. Astfel a hot[r`t clasa. El a venit ultimul ]n clasa noastr[
el =terge tabla! Nu-i a=a, Doc? Cam de ce s[-\i ia pìnea?!
Doc, mi se adreseaz[ cu voce mai dulce profesoara. +i
eu =tiam c[ numai tu =tergi tabla, nu te sup[ra...
Am =ters-o... caut s[ protestez, dar acum cu o jum[tate
COPILUL
de gur[, s[ nu izbucnesc ]n lacrimi.
TERIBIL
Chimista nu-i de vin[ c[ eu sunt nenorocit... De ce m-a=
purta r[u cu ea?!
Pun mìnile pe banc[, plec fruntea peste mìni.
Cer iertare, Doc, zice pe nea=teptate profesoara =i se
apuc[ s[ =tearg[ tabla.
H
NICOLAE
ESINENCU
Nimeni nu se a=tepta la a=a ceva.
Oricum, ]n cabinet e lini=te, =i lini=tea apas[ r[u asupra
celor care nu si-au preg[tit tema.
Doamn[ profesoar[, sparge t[cerea, ]ndoielnic, Lucic.
Te-ascult, Lucic.
!%#
Doamna dirigint[ v-a pus la curent despre situa\ia mea?...
Mi-a vorbit... dar ce s-a ]nt`mplat? ]ntreab[ profesoara,
]=i aminte=te de ceva, arat[ nemul\umit[. Poftim, ]nc[ un
erou... A=az[-te, pr[p[ditule!
V-am spus: chimista taie, nu alege.
Noi r`dem, Lucic ]ns[ a sc[pat de o not[ proast[ la chimie.
Ne prive=te biruitor. Ba mai are ceva de spus.
Doamn[ profesoar[! zice el.
Ce s-a ]nt`mplat? se mir[ profesoara.
Doc v[ roag[ s[-l ]ntreba\i tema... se uit[ la mine Lucic,
r`nje=te...
XII
Avem =i doi clovni ]n clas[, Nacu =i Tacu. Reprezenta\ia lor

]ncepe chiar din clipa ]n care se aude sunetul la recrea\ie =i \ine
p`n[ se anun\[ ]nceputul lec\iei urm[toare. Cine vrea ascult[,
cine nu poate s[ ias[ afar[. Tacu, de obicei, ne informeaz[
despre cele mai tr[snite nout[\i ale zilei, Nacu ne ridic[ buna
dispozi\ie cu bancuri. Tacu: +ti\i oare c[... Nacu: Z`mbi\i,
v[ rog!.
Eu a= zice c[ face s[-l ascul\i pe Tacu,care este o enci-
clopedie, =tie o sumedenie de nout[\i din domeniul =tiin\elor.
Adesea ]ns[ e greu s[-l ascul\i. Elevii sunt g[l[gio=i, unii ]l
]ntrerup, d`nd prioritate celuilalt, lui Nacu, bancurilor lui
proaste, al\ii pur =i simplu le cer am`ndurura s[ ]nceteze
COPILUL
comic[riile ca s[ se preg[teasc[, ]n lini=te, de lec\ia urm[-

TERIBIL
toare. +i-i p[cat. Tacu are obiceiul s[ nu repete nout[\ile. Le

difuzeaz[, cum ]i place s[ spun[, doar o singur[ dat[. Le-ai
H prins bine, nu aleluia.

Tacu =i Nacu, fiecare ]n felul lui, prezint[ spectacolul, iar
elevii b`zìe ca ]ntr-un =tiubei. Personal, a= vrea s[-l ascult
pe Tacu, poate spune ceva nou ]n ceea ce prive=te zborul
NICOLAE
ESINENCU
navei cosmice americane Mariner, lansat[ spre Jupiter. Mai

exist[ oare via\[ ]n cosmos?
T A C U : +ti\i oare c[... ]n capitala Republicii Moldova
temperatura medie anual[ este egal[ cu + 9,1 grade?
!%$
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog! +ti\i ce-i aceea vitez[ cosmic[?
Viteza cu care fug eu de la =coal[!
T A C U : +ti\i oare c[... suprafa\a lacului din Valea Morilor
e de 36 hectare?
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog! P r o f e s o r u l : De ce, elevule, te
emo\ionezi a=a? Te temi de ]ntreb[rile mele? E l e v u l : Nu,
m[ tem de r[spunsurile mele.
T A C U : +ti\i oare c[... popula\ia p[m`ntului num[r[ 4,5
miliarde de oameni? Potrivit calculelor efectuate de speciali=tii
]n problemele demografice, popula\ia planetei noastre cre=te
cu 172 oameni pe minut, 250 mii pe zi =i 90 de milioane pe an.
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog! +eful de club (unui individ care
\inea cu orice pre\ s[ p[trund[ ]n club): Matale n-o s[ intri,
taic[. I n d i v i d u l , mirat: De ce? + e f u l d e c l u b : La adunare
va trebui s[ batem din palme, iar mata ai numai o m`n[.
T A C U : +ti\i oare c[... Un inginer sco\ian a creat un model
interesant de avion? Avionul are dou[ locuri =i e f[cut din
plastic. Pentru economie de spa\iu ]n hangar, aripile pot fi
str`nse ]n fuzelaj. Un motor de 95 cai-putere dezvolt[ o vitez[
de 300 de kilometri pe or[ =i permite pilotului s[ str[bat[,
f[r[ escal[, o distan\[ de 1500 de kilometri. Greutatea
avionului e de numai 280 de kilograme.
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog! }n ograda unei b[tr`ne s-a g[sit
o bomb[. O \inea chiar l`ng[ prag, ]nc[ din timpul r[zboiului.
Dumneata =tii ce-i asta? o ]ntreab[ cineva. Nu, r[spunde
COPILUL
b[tr`na, bat sapa pe ea.
TERIBIL
T A C U : +ti\i oare c[... din Jupiter ar putea fi f[cute 1300
de sfere cu acela=i diametru ca =i cel al P[m`ntului?
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog! Un \[ran, dup[ ce s-a jeluit poli\iei
c[ i s-a furat pufoaica, se-ntoarce ]n sat, intr[ ]n cas[ =i deodat[
]ncepe s[ r[cneasc[: Am g[sit-o! Am g[sit-o! Unde?!
H
NICOLAE
ESINENCU
]ntreab[ lumea curioas[. Sub maiou! Da unde era
maioul? Pe mine!
T A C U : +ti\i oare c[... albinele reu=esc s[ zboare =i ]n
\inuturile arctice, =i ]n de=ert? C[ldura excesiv[ sau gerul nu
le prea incomodeaz[. Cum de izbutesc astfel de performan\e?
!%%
R[spunsul l-a g[sit un cercet[tor american care, dup[ experi-
mentele f[cute, e de p[rere c[ albina anihileaz[ excesul de
c[ldur[ cu ajutorul unui mecanism foarte ingenios. C`nd sunt
\inute la temperatura de 46 grade Celsius, albinele secret[
pic[turi de nectar care se evapor[. Apari\ia unei pic[turi de
nectar pe acul albinei provoac[ o r[cire cu c`teva grade a
temperaturii corpului ei. Dup[ aceea ele ]nghit nectarul =i din
nou ]l elimin[, dac[ temperatura se ridic[, =i tot a=a...
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog!...
+i pentru prima dat[ cei din clas[ izbucnesc ]n hohote,
r`d ]ns[ nu de cele spuse de Nacu, ci de altceva, =i anume,
de apari\ia ]n clas[ a unei femei \in`nd ]n m`n[ un ceauna=
acoperit.
Femeia s-a oprit ]n fa\a clasei, se uit[ buim[cit[ la cei ce
hohotesc; elevii, ]ns[, care se aflau afar[, n-o las[ mult pe
g`nduri, o ]mping ]n clas[, o-nconjoar[ =i-i iau ceaunul.
M`nc[m sarmale! strig[ mai tare dec`t to\i Gondea =i
ridic[ ceaunul deasupra capului, ]nc`t nimeni nu poate s[-l
ajung[. M`nc[m sarmale!
}n c`teva clipe se clarific[ totul. E ziua de na=tere a lui T[b[citu.
Mai c[ uitasem. Alta ]ns[ e ]ncurc[tura. Zilele de na=tere le
s[rb[torim ]n timpul recrea\iei mari, mama lui T[b[citu ]ns[...
+i, s[ vezi, a venit cu ceaunul cu sarmale la =coal[!
Mam[, \i-am spus... sc`nce=te ru=inat T[b[citu.
Da ce mi-ai spus, puiule? nu pricepe mama.
COPILUL
Mam[, \i-am spus...

TERIBIL
Lui T[b[citu ]i este ru=ine c[ mama sa a adus ]n clas[...

Ce mai, un ceaun cu sarmale n-a adus ]nc[ nimeni la
H =coal[!
P[rin\ii aduc cutii cu bomboane, ciocalat[, tort, mere, dar...
Ce-am f[cut r[u, puiule! se mir[ mama lui T[b[citu.
NICOLAE
ESINENCU
C`nd \i-am spus, mam[, s[ vii?...

D-apoi am vrut s[ aduc s[rm[lu\e c[lde, puiule...
Taci, T[b[citule, strig[ mai tare dec`t to\i Gondea. Nu
te sfii! Ai o mam[ genial[! strig[, se a=az[ direct pe podea,
pune ceaunul ]ntre picioare =i se apuc[ s[ ]nfulece sarmale.
!%&
Cum de-ndr[zne=ti?! apare ca din p[m`nt diriginta,
]n=fac[ ceauna=ul de la Gondea.
Gondea r[m`ne z[p[cit cu o sarmal[ ]n m`n[.
Diriginta o descoper[ pe mama lui T[b[citu.
Dumneavoastr[! Ah, sunt fericit[ c[ v[ v[d... se aproppie
de ea, s[ v[ pup!
+i femeile se cuprind, se s[rut[.
V[ a=teptam s[ veni\i la recrea\ia mare! parc[ s-ar dezvi-
nov[\i nu se =tie de ce diriginta noastr[.
Am vrut s[ le-aduc c[ldu\e! parc[ s-ar dezvinov[\i =i
mama lui T[b[citu.
A=a-i... =i mie ]mi plac c[ldu\e, sur`de diriginta.
Nu =tie unde s[ pun[ ceauna=ul, ca s[ ia =i ea o sarmal[.
Gondea, ]ntre timp, =i-a revenit, a m`ncat sarmala =i iar ]n=fac[
ceaunul.
}l \in eu, doamn[ profesoar[.
Ba nu, o s[ m[n`nci toate sarmalele! strig[ clasa.
Doamna profesoar[ se apuc[ s[ fac[ ordine, ]ns[ nu mai
are c`nd se aude sunetul!
Aoleu! zice =i tot atunci g[se=te solu\ia. Alinia\i-v[, v[
dau la to\i c`te o sarmal[ =i ne desp[r\im... Doc, ce a=tep\i?
Eu am m`ncat deja...
Nu vrei s[-l s[rb[torim pe T[b[citu?
Am spus doar c[ am m`ncat o sarmal[.
Iar o faci pe originalul?! Zici c[ nu vrei s[ =tergi tabla?!
COPILUL
Tot ce m[ leag[ de =coala asta m[ enerveaz[, ]mi ridic[
TERIBIL
s`ngele la cap.
N-am =ters =i nici n-am s[ =terg! declar.
Opre=te-te, opre=te-te... caut[ s[ m[ potoleasc[
diriginta. Te-ai =i pornit de-acum... Ei sarmala? Hai, c[ to\i
au luat!
H
NICOLAE
ESINENCU
Am spus c-am m`ncat!... Da\i-i domnului profesor! zic
hot[r`t =i ar[t spre profesorul de =tiin\e sociale care tocmai
intra pe u=[.
C[ bine zici, sare diriginta noastr[ =i-i v`r[ =i domnului
profesor o sarmal[ ]n m`n[. Numai una a r[mas, domnule
!%'
profesor, m[ ierta\i!
Cu ce ocazie? ]ntreab[ sur`z`nd acela.
Azi l-am s[rb[torit pe T[b[citu, e ziua lui de na=tere.
Da? +i eu ce fac cu sarmala?
M`nca\i-o! ]l ]ndeamn[ o elev[.
M`nca\i-o! strig[ clasa ]n cor.
Domnul profesor pune sarmala ]n gur[.
Felicit[rile mele! ]i ]ntinde m`na Gondea, dup[ ce profe-
sorul ]nghite sarmala.
Cu ce ocazie m[ felici\i, Gondea? trece profesorul spre
mijlocul clasei, uit`nd, se vede, de sarmala m`ncat[.
Cu ocazia zilei sarmalei! r`nje=te Gondea.
Faci =i azi, totu=i, o nebunie, nu?... zice domnul profesor,
dar Gondea nu mai aude, ]l bate cu palma pe spate pe
T[b[citu, care moare de ru=ine.
Ai o mam[ de aur... Nu =tii, la recrea\ia mare mai aduce
un ceaun?
A=az[-te, Gondea, ]l ast`mp[r[ domnul profesor. Am
adus alt ceaun... uite-l, e dup[ u=[, =i cum zice, u=a se deschide
=i ]n prag apare un str[in. Va asista la lec\ie, anun\[ autoritar
domnul profesor =i-l invit[ pe str[in: Poftim, lua\i loc.
}n clas[ s-a l[sat o lini=te de morm`nt. La tot ce vrei ne
a=teptam, asistent ]ns[ nu ne-am dorit.
XIII
COPILUL
TERIBIL
Se poate spune c[ lec\ia de =tiin\e sociale a =i ]nceput.

Gondea!
H Ascult, se ridic[ Gondea z[p[cit.

Profesorii nu-l prea scoate la r[spuns pe Gondea ]n zile
obi=nuite, dar[mite... Poate e o ]ncurc[tur[? Gondea se uit[
NICOLAE
ESINENCU
]n jur... Nu, nu-i nici o ]ncurc[tur[, profesorul anume lui i se

adreseaz[.
Treci, alte\[, la r[spuns.
Alt[ dat[ Gondea ar mai discuta, dar acum n-are ]ncotro,
!& e prezent asistentul! Iese ]n fa\a clasei.
Felicit[rile mele, ]i prinde profesorul m`na, i-o scutur[
el de data asta.
Gondea acum pare =i mai buim[cit.
Cu ce ocazie? se uit[ c`nd la asistent, c`nd la domnul
profesor.
Pentru c[ e=ti scos la r[spuns...
Aaa... face Gondea =i pe loc se reg[se=te. Da de ce n-o
scoate\i s[ r[spund[ pe Dada?
Abia acum observ[m c[ Dada lipse=te din clas[.
B[ie\i, =ti\i ceva!... zice Dada ap[r`nd ca fulgerul pe u=[.
Z[rind ]ns[ asistentuul, bate ]n retragere, d[ bine\e: Bun[ ziua!
S[-i str`ng m`na =i Dadei, zice domnul profesor.
Nu face! strig[ deodat[ Gondea.
De ce, m[ rog? ]=i retrage m`na domnul profesor.
Comisia o s[ ne dea de ru=ine.
Domnul profesor ]=i v`r[ mìnile ]n buzunar, sur`de.
Mda, Gondea, faci progrese... zi-i, s[ te-auzim, tema!
Salvarea noastr[, totu=i, e domnul profesor, care nu cere
s[ r[spunzi strict la ]ntrebare, ci las[ s[ plute=ti prin =tiin\ele
sociale.
Principalul, zice el, e s[ ne vad[ c[ chibzuim cu mintea
noastr[, c[ judec[m.
Cred c[ de aceea =i-a astupat urechile asistentul, s[ nu
aud[ cuget[rile lui Gondea, care ]n domeniul teoriei luptei
de clas[ sun[ cam a=a: tu ai, iar eu n-am; eu te ciom[gesc
COPILUL
=i-\i iau ce ai; acum eu am, tu n-ai, =i-i r`ndul t[u s[ m[
TERIBIL
ciom[ge=ti; apoi eu te ciom[gesc, apoi tu m[ ciom[ge=ti,
apoi eu, apoi tu.
De ajuns, Gondea, ]l opre=te domnul profesor, c[
ame\esc...
S[ m[ ierta\i, dom' profesor, eu vorbesc popular, nu pot
H
NICOLAE
ESINENCU
g`ndi, dac[ nu vorbesc popular.
Nu-i vorba de asta... Dup[ spusele tale, Gondea, lupta
de clas[ niciodat[ nu se termin[.
Ba se termin[, nu se las[ Gondea. C`nd vor disp[rea
clasele. A=a scrie ]n carte, z[u.
!&
Mda, face domnul profesor. Felul t[u de exprimare las[,
totu=i, de dorit. S[ auzim ce spun Marx =i Engels despre familia
burghez[. Ai auzit de a=a ceva?
Auzit, z[u.
Zi-i.
Familia burghez[ se bazeaz[ pe capital, pe c`=tigul
privat...
Hai-hai... sur`de domnul profesor. Imperialismul mondial
d[ ]napoi ]n fa\a ta...
Familia burghez[... Burghezul vede ]n so\ia sa o simpl[
unealt[ de produc\ie, o sap[.
Ei, dar care este locul femeii ]n societatea noastr[?
S-o lu[m pe mama...
De ajuns. Dac[ o s[-\i mai cizelezi, Gondea, unele fraze
=i o s[ te \ii de carte, ]l opre=te domnul profesor, z[u c-ai s[
pui ]ntr-o zi imperialismul mondial pe fug[... Trei.
O not[ luat[ prin munc[, dom' profesor, nu-i a=a?
]ntreab[, se agit[ Gondea; a atins azi, se poate spune, culmea
succesului.
A=a-i, Gondea.
Str`nge\i-mi m`na, zice Gondea, dar domnul profesor
se d[ la o parte.
Las[, Gondea, am s[-i str`ng m`na Dadei... zice =i se
adreseaz[ fetei: Dada, ia spune-mi ce =tii despre stat.
Ah! regret[ Gondea, eu =tiu s[ r[spund =i la ]ntrebarea
COPILUL
asta!
TERIBIL
+tii, fiindc[ ai dat m`na cu comisariatul! precizeaz[ nu

se =tie de ce Zg`rcea.
H Domnul profesor nu-i ia ]n seam[ nici pe Zg`rcea, nici pe

Gondea. Se a=az[ pe scaun, ar[t`nd c[ e gata s-o asculte
cu mare luare aminte pe Dada. }=i amimte=te ]ns[ de ceva, se
NICOLAE
ESINENCU
ridic[.
R[mì pe loc, Dada, zice.
De ce? se intereseaz[ Gondea. Dup[ ce a luat nota trei
a devenit foarte activ. Profesorul ]ns[ are p[rerea sa despre
toate. Vrea s[-l asculte, de exemplu, pe Zg`rcea. Iat[ c[-l
!&
z[re=te pe Lucic care, speriat de ]ntreb[rile domnului profesor,
ar vrea s-o =tearg[ din clas[. Lucic, ]ncotro?
Lucic se preface c[-l doare locul operat, se \ine cu bra\ul
de burt[ =i se-ndreapt[ spre u=[.
Afar[... ]ng`n[ el. N-a vorbit cu dumnea diriginta...?
Aaa... face domnul profesor. Du-te, Lucic, dac[ te
doare... ]l conduce cu privirea p`n[ la u=[ =i ofteaz[. Eh,
dac[-a= fi eu director!
Lucic nu-i incomodat. Chicotind dispare dup[ u=[.
M[ str[duiesc s[ ascult cum r[spunde Zg`rcea, mai mult
]ns[ m[ intereseaz[ asistentul.
Ce face?
Scrie.
Ce face?
Scrie.
Ce face?
Iar scrie?!
Se uit[ la tabl[ scrie, se uit[ ]n tavan scrie, se uit[ la
podele scrie, se uit[ pe pere\i scrie.
Scrie!
}mi trec multe g`nduri prin cap, dintre care trei mi se par
mai importante.
Primul: de unde-i oare inspectorul, de la minister?
Al doilea: ce-ar fi s[-i spun durerea mea?
Al treilea =i care ]mi d[ mai mult[ speran\[: oare nu se vor
COPILUL
desfiin\a, ]n urma vizitei lui, clasa =i =coala asta, eu nimerind
TERIBIL
din nou, ca prin minune, ]n scumpa =coal[ a copil[riei mele?
Se aude ]ns[ sunetul, =i totul se destram[. Observ[m:
asistentul nu pleac[, num[r[ b[ncile, scaunele, pip[ie tabla...
scrie.
Afl[m c[ asistentul nu este altcineva dec`t noul administrator
H
NICOLAE
ESINENCU
al =colii, care, dup[ c`te vede\i, s-a =i apucat serios de munc[.
De aceea scria =i scria?
De aceea se tot uita pe pere\i, la tabl[, la podele, la b[nci?
+i numaidec`t ]n timpul lec\iei trebuia s[ fac[ lucrul acesta?
N-a g[sit alt timp pentru a=a ceva?!
!&!
XIV
Doc, hai afar[, m[ ]ndeamn[ Gondea.

Gondea pare, nu =tiu cum, indispus, obosit.
Afar[, totu=i, n-a= vrea s[ ies.
Mergi?
Ce s[ fac?
+tiu, obosit de at`ta carte, la recrea\ia a doua Gondea se
duce, de obicei, s[ mai trag[ o \igar[.
Nu te-ai s[turat de parfumul din clas[?! nu m[ las[ Gondea.
Are dreptate. Aerul din clas[ e greu.
Ie=im ]mpreun[.
Ah, dac[ m-ar lua odat[ la armat[! ofteaz[ Gondea,
cobor`nd scara.
Nu pentru prima oar[ ofteaz[ Gondea, c`nd ]i vine ideea
asta. De c`te ori s-a ]nt`mplat s[-l ]nso\esc afar[, la o \igar[,
totdeauna am auzit din gura lui aceea=i vorb[. Trage un fum
de \igar[, sloboade fumul ]n rotocoale =i ]ncepe:
Am fost la comisariat, dar ]mi spun s[ termin mai ]ntì
=coala... Ba m-au =i amenin\at... Zic, dac[ n-am s[-nv[\ bine,
au s[ m[ treac[ ]ntr-un batalion disciplinar... Hm, ei cred c[
m[ sperie... S[ m[ trimit[ m[car =i nu =tiu unde, numai s[
scap odat[ de =coal[, de ora=ul ista, de toate...
Uneori nu-l ascult pe Gondea, =ed ]n preajma lui, el fumeaz[,
COPILUL
iar eu m[ g`ndesc la te miri ce, de obicei, la nimic, adesea

TERIBIL
]ns[ ]l ascult =i mi se pare c[-l ]n\eleg foarte bine. Parc[ am

avea aceea=i durere. Cred c[-i aceea=i. At`t c[ eu visez s[
H m[ ]ntorc ]n =coala copil[riei, iar el viseaz[ s[ fug[ undeva,

c`t mai departe.
Gondea, nu-\i place s[ ]nve\i? l-am ]ntrebat c`nd l-am
auzit prima oar[ vorbind despre armat[.
NICOLAE
ESINENCU
C`ndva ]mi pl[cea... r[sufl[ ad`nc Gondea, pe loc ]ns[

se ]nveseli, glumi: Mi-a pl[cut s[-nv[\ c`nd eram c`t lingura,
=i profesoara se purta cu mine ca o mam[...
Gondea, l-am ]ntrebat atunci, =i tu e=ti dintre cei transfera\i
!&"
]n =coala asta?
Aici to\i sunt transfera\i!
+i ]n ce =coal[ ai ]nv[\at?
E-he... f[cu Gondea, mai ]ntì la =coala nr. 1
Ai ]nv[\at =i la =coala nr. 1?
Nu crezi?! }ntreab[-l pe Lucic. Na, fumeaz[!
Nu fumez... ]i spusei =i mai mult nu-l ]ntrebai nimic, dar
mi se pare c[ ]n clipa aceea am ]n\eles de ce Gondea este
a=a cum este. E =i el unul dintre cei dezr[d[cina\i. Muta\i din
=coal[ ]n =coal[. Unii, se vede, pot ]nv[\a =i ]n alte =coli, al\ii
]ns[... ca mine!... +i-apoi Gondea nici tat[ n-are!
C`nd ie=im din =coal[, ne ajunge din urm[ Dada.
B[ie\i, =ti\i ceva!? strig[ ]nc[ de pe sc[ri.
+tim, =tim... zice plictisit Gondea =i m[re=te pasul, dar
Dada nu se las[.
B[ie\i, nu v[ sup[ra\i c[ merg cu voi?
Da unde, crezi, ne ducem noi? vrea s-o opreasc[
Gondea.
Pe Dada ]ns[ n-o opre=te nimeni.
Gondea, de ce e=ti r[u?! Poate c[ vreau s[ merg cu Doc,
nu cu tine... Doc, m[ la=i s[ merg cu tine? ]ntreab[ Dada.
Strada-i larg[... ]i spun ca totdeauna, c[ altceva Dadei
n-am ce-i spune.
Ie=im din curtea =colii =i ne ridic[m ]n sus ]n lungul str[zii.
Lumea vine ]n cale, lumea ne ajunge din urm[... Greu de
COPILUL
TERIBIL
spus acum cine suntem elevi sau pur =i simplu pietoni.
Gondea ]ns[ nu-=i aprinde ]n strad[ \igara. Ne oprim, ca de
obicei, dup[ gardul unei d[r`m[turi, unde el ]=i scoate chib-
riturile.
Doc, ]nc[ nu fumezi? H
Nu, nu fumez...
NICOLAE
ESINENCU
Ah, dac[ m-ar lua odat[ la armat[... zice Gondea
slobozind fum de \igar[ =i uit`ndu-se la cer.
Ai mai fost la comisariat? ]l ]ntreb.
Ce s[ caut acolo?... }nainte luau =i cu trei clase, acum
]ns[... !&#
E=ti un prost, zice Dada =i se strecoar[ prin gardul de
al[turi, dispare.
Am observat c[ de c`te ori Dada se ia dup[ noi, dup[ un
timp se strecoar[ prin gard, apoi strig[ la Gondea, ]l cheam[.
Cred c[ fumeaz[ =i ea. Altfel de ce l-ar chema?
Curios, =i-acum o s[-l cheme?
+i de ce, m[ rog, sunt un prost?! strig[ din urma ei Gondea.
N-am ochi s[-i v[d pe solda\i... vine vocea Dadei de
dup[ gard.
T[cere.
Curios, o s[-l cheme =i azi sau nu?
Gondea! se aude deodat[ vocea Dadei.
E=ti o proast[, zice Gondea =i trage din \igar[.
Oare Gondea n-o s[ se duc[ s[-i dea s[ fumeze?
Gondea, ia vino ]ncoace!... nu se las[ Dada.
Gondea n-ar vrea s[ se ridice.
Se uit[ ]ntì la mine, ca =i cum mi-ar cere sfatul s[ se
duc[ sau nu?
Ce vrei, m[ rog? ]ntreab[.
Am s[-\i spun ceva... vine de dup[ gard vocea fetei.
Gondea mai trage un fum de \igar[, se ridic[ nehot[r`t,
apoi dispare dup[ gard.
Deci, fumeaz[ =i Dada. Pe ascuns, hm.
Oare mai fumeaz[ vreo fat[ din clasa noastr[?
COPILUL
Nu-s, nu-s, deodat[ apar am`ndoi.

TERIBIL
Dada merge ]nainte, Gondea din urm[.

E=ti de acord? vorbe=te Dada, dar numai a=a ca s[
H vorbeasc[, ceea ce se pare c[ l-a z[p[cit pe Gondea.

Cu ce s[ fiu de acord?! ]ntreab[ indiferent Gondea.
Hm, pufne=te Dada. Observ c[-i face cu ochiul. Cu ceea
NICOLAE
ESINENCU
ce \i-am ar[tat.
Sfinte, ei se s[rut[ pe ascuns! Ei se s[rut[, =i eu, n[t[r[ul,
nici nu b[nuiam. Iat[ doar chi=tocul de \igar[ din care a tras
adineaori Gondea, e la picioarele mele. C`nd s-a ridicat
Gondea ca s[ treac[ prin gaur[, l-a aruncat, am v[zut cu ochii
!&$
mei, abia acum ]mi amintesc.
Ce mi-ai ar[tat? ]ntreab[ Gondea.
Fa\a Dadei p[le=te. Gura arde. Ca un mac.
N-ai v[zut?! ]ntreab[ ea =i se-ntoarce spre gaura din
gard. Atunci hai s[-\i mai ar[t o dat[...
Las[... se dumere=te deodat[ Gondea =i porne=te ]ncet
]n josul str[zii. Alt[ dat[, zice.
}l urmez pe Gondea.
Oare Gondea nu \ine la Dada?
+i atunci de ce se s[rut[?
B[ie\i, =ti\i ceva?... ]ntreab[ Dada din urma noastr[.
+tim, =tim, ]i arunc[ Gondea =i se ia pe urma unei femei
cu p[rul l[sat peste umeri.
Femeia merge ]nainte, Gondea se \ine de ea, ]i imit[ mersul,
maimu\[re=te.
Domni=oar[ Prim[var[... se adreseaz[ femeii. Domni-
=oar[...
Gondea, ]nceteaz[... ]i cere Dada, dar Gondea nici s[
aud[. }i vesel ca niciodat[. Ba chiar pare c[-i face ]n ciud[
Dadei.
Domni=oar[ Prim[var[... n-a\i vrea s[ v[ conduc?
Femeia ]=i caut[ de treab[, se duce, nu ]ntoarce capul.
Asta, se vede, ]l aprinde pe Gondea, care se maimu\[re=te =i
mai tare. Zice:
V[ cobor din cer soarele =i v[ aduc la noapte luna... z[u!
COPILUL
+i pentru mine e nepl[cut s[ urm[resc scena. Parc[ ar fi
TERIBIL
vorba de mama... unde mai pui c[ se uit[ =i lumea la noi.
Apoi, nici femeii, ]mi pare, nu-i este pl[cut s[ aud[ din urm[
un n[t[r[u.
Femeia m[re=te pasul.Cote=te chiar la primul col\.
|i-ai g[sit ]ns[ de cine s[ scapi. Gondea se \ine scai.
H
NICOLAE
ESINENCU
Domni=oar[ Prim[var[... nu se las[ Gondea, urmeaz[
femeia, dispare =i el dup[ col\...
Nu-i, nu-i, nici nu =tim ce s[ credem, c`nd deodat[ uite-l,
apare!
Gondea alearg[ =i totodat[ se \ine cu am`ndou[ m`nile
!&%
de ochiul st`ng. Oare ce s-a ]nt`mplat? Trece pe l`ng[ noi
ca fulgerul... Abia de-l ajungem din urm[.
Gondea, ce \i s-a ]nt`mplat?! o dau la o parte pe Dada.
M[ uit speriat la ochiul lui Gondea, ]nvine\it.
}i v`n[t tare?! ]ntreab[ Gondea, dar tot trage cu ochiul
s[n[tos spre col\ul de dup[ care a venit alerg`nd. V[ ]nchi-
pui\i, zice, era b[rbat! C`nd s-a-ntors cu fa\a spre mine, avea
o barb[ a=a de mare!
Bine c[ mie nu mi se ]nt`mpl[ a=a ceva.
Dada scoate b[sm[lu\a, Gondea refuz[ s-o ia.
Doar s`ngereaz[! sc`nce=te Dada.
D[ o frunz[, Doc!
Nu, Gondea, s[ nu faci o infec\ie. Ia b[sm[lu\a Dadei.
Apas[ pe ochi, ]l sf[tuie=te Dada, sau las' c-o \in eu. Te
doare?
D[-te c[ te miluiesc, se-nd`rje=te Gondea, dar tot se
mai uita spre col\ul cela de strad[.
Te temi s[ n-apar[ iar? ]l ]ntreb.
Gondea nu mai ascult[. A =i m[rit pasul.
De dup[ col\ s-a ar[tat tipul, vine direct spre noi. }ntr-ade-
v[r, poart[ o barb[ a=a de mare! Plete parc[-s de femeie,
de=i e b[rbat.
Nu =tiu ce are de g`nd s[ fac[ Dada, eu ]ns[ o iau la
s[n[toasa.
COPILUL
TERIBIL
XV
Lec\ia de literatur[ se desf[=oar[, ]n fond, ca totdeauna
H sub semnul problemelor organizatorice. Tot ce trebuia s[ fie

rezlvat ]n afara lec\iilor se rezolv[ la lec\ie. Chiar dac[ am
avea =i trei lec\ii de literatur[ la r`nd, diriginta noastr[, cred,
NICOLAE
ESINENCU
n-ar putea s[ formuleze toate ]ntreb[rile care i se isc[ ]n cap.

Ea ]ntreab[, =i noi n-auzim ce-ntreab[; noi r[spundem, =i ea
n-aude ce r[spundem.
Ce lec\ie a\i avut mai ]nainte?
!&& Tot literatura.
Gondea, ce-i cu ochiul t[u?
L-am supus unei experien\e, la chimie!
Of, fi\i aten\i, c[ data viitoare ar putea s[ v[ ]ntrebe la...
Nici o grij[.
Lucic cum se simte?
Bine. La chimie a dormit, de la =tiin\ele sociale a fugit.
A fost ]nso\it, b[nuiesc?
Desigur.
Foarte bine. Acum s[ vedem ce facem cu excursia la
fabrica de ciment.
La fabrica de ciment am fost!
Da? Atunci ne vom duce la fabrica de ]nc[l\[minte.
+i la fabrica de ]nc[l\[minte am fost!
Anul [sta ]nc[ n-am fost.
Am fost anul trecut, an\[r\.
Ei =i? Am fost =i ne vom duce =i anul acesta.
N-o s[ m[ duc nic[ieri!
Cine a vorbit?
Eu, r[spund =i m[ ridic ]n picioare.
Lini=te! cere diriginta =i se-ntoarce uimit[ spre mine. Doc,
nu-mi place cum te por\i ]n ultimul timp. Ce-a dat ]n tine?!
Nimic.
Hai, hai, Doc, te joci cu focul. Mi-au mai spus =i al\i pro-
fesori c[ r[spunzi obraznic. +ezi.
M[ a=ez, dar la fabrica de ]nc[l\[minte n-am s[ m[ duc.
COPILUL
TERIBIL
Uite c[ profesoara noastr[ ]ncepe s[ ne aud[ r[spunsurile.
M[ piseaz[. Ea crede c[ m[ piseaz[.
Scoal[ ]n picioare. A=a. Acum spune-mi de ce n-o s[ te
duci? Sau crezi c[ e=ti mai breaz dec`t restul clasei? Poftim,
]ntreb clasa: dragi copii, ne ducem la fabrica de ciment? H
Nu!
NICOLAE
ESINENCU
De ce?
Doar se vorbea despre fabrica de ]nc[l\[minte.
A, da. Ne ducem la fabrica de ]nc[l\[minte?
Ne ducem.
Doc, ai auzit? !&'
Am auzit, eu unul ]ns[ n-am s[ m[ duc. Am v[zut o dat[
cum se face pantoful =i mi-i de ajuns.
Ei =i? O s[ mai vezi o dat[, n-o s[-\i fie nimic.
Iat[, aici, ]n g`t ]mi stau pantofii ceia.
Bine, Doc. Hai atunci s[ mergem la fabrica de confec\ii.
+i-acolo ce s[ vedem?
Ei bine, dac[ nici acolo n-avem ce vedea, atunci s[ m[
ier\i...
Am fost anul trecut. Crede\i c[ s-a schimbat ceva de
atunci?
Lini=te! se enerveaz[ diriginta noastr[, se ]ntoarce uimit[
spre mine. Bine, Doc, fie cum zici. Dar spune-mi unde-ai vrea
s[ ne ducem ]n excursie? Te-ascult.
Nu =tiu, c[ nu sunt profesor.
Da eu =tiu! anul acesta vom face trei excursii.
Face\i-le...
Ce, ce?!
Ce-a\i auzit! Face\i-le, zic.
Doc, dac[ mai deschizi o dat[ gura, =tii ce te-a=teapt[?
Te trec ]n clasa B c`t ai zice pe=te. M-am s[turat!
Mda, am uitat c[ ]n ultimul timp tot mai des sunt amenin\at
c-o s[ fiu trecut ]n clasa paralel[. Cum spui ceva, \i se amin-
te=te c[ po\i fi trecut ]n alt[ clas[, ]n alt[ =coal[...
Sfinte! Dac[ a= \ine-o tot din =coal[ ]n =coal[, n-a= ajunge
COPILUL
TERIBIL
]ntr-o bun[ zi iar ]n =coala nr. 10?

}mi iau geanta =i pornesc spre ie=ire.
Stai, unde te duci?!
H }n clasa B.
Cine \i-a permis?
Dumneavoastr[ mi-a\i spus...
NICOLAE
ESINENCU
Treci ]napoi... Doc, ]ntr-adev[r te joci cu focul! Te ]ntreb:

ce-i cu tine?!
Nimic. Dar =i eu v[-ntreb: c`nd ]ncepem lec\ia de
literatur[?
!' Acum, Doc, ]ncepem! Dar mai avem ]nc[ o sumedenie
de ]ntreb[ri nel[murite. Nu =tim ]nc[ c`nd mergem ]n excursie,
apoi trebuie s[ vedem cum corespond[m... da, era c`t pe ce
s[ uit, s[pt[m`na viitoare clasa noastr[ e de serviciu pe =coal[
trebuie s[ ne preg[tim sau nu?!
Trebuie! r[spunde clasa ]n cor.
Vezi, Doc! Te rog, mai mult s[ nu te opui clasei... Deci,
dragi elevi, a r[mas s[ vedem c`nd ne ducem la fabrica de
]nc[l\[minte: s[pt[m`na viitoare sau l[s[m pentru luna
octombrie?
S[pt[m`na viitoare! r[spunde clasa.
Scriem... A=a, s-a f[cut. Acum s[ vedem ]n c`te grupe ne
]mp[r\im. +ti\i doar c[ la fabric[ n-o s[ poat[ intra ]n acela=i
timp toat[ clasa. Data trecut[ ne-am ]mp[r\it ]n dou[ grupe.
Sunt =i alte p[reri?
Nu...
M[ uit la diriginta noastr[, la mi=c[rile ei, o ascult =i m[
g`ndesc: dac[ a= fi cu adev[rat transferat ]n clasa a noua
B, oare ar pl`nge ea a=a cum a pl`ns prima mea profesoar[,
atunci c`nd a ap[rut ordinul s[ fiu trecut din clasa ei?... Ar
pune oare un cuv`nt pe l`ng[ director ca s[ nu fiu transferat
sau... Mereu m[ amenin\[ c-o s[ fiu trecut ]n clasa paralel[,
dar cum s-ar purta, dac[ s-ar adeveri spusele?
Doc!
Da, ascult.
COPILUL
Auzi ce se vorbe=te ]n clas[?
TERIBIL
Aud.
Atunci ascult[ ce se spune ]n scrisoare...
Mai departe se citesc scrisorile venite din diferite col\uri
ale lumii, de la diferi\i elevi, din diferite =coli, dar toate adresate
nou[, elevilor din clasa a noua A, deoarece =i cei care ne
H
NICOLAE
ESINENCU
scriu sunt la fel elevi ]n clasa a noua A. Coresponden\a este
o tradi\ie ]n =coal[.
Un elev din Taganrog, Ucraina, s[ zicem, care e al cincilea
]n catalogul clasei sale, trimite o scrisoare unui elev din clasa
noastr[, tot al cincilea ]n catalog. +i tot a=a. Ei ne scriu nou[
!'
=i noi trebuie s[ le r[spundem. Avem ce scrie, n-avem scriem.
Scriem. Eu personal a trebuit s[ r[spund la scrisorile unui tip
care nici nu =tie, b[nuiesc, ]n ce parte a lumii locuie=te. }mi
scrie ]ns[ regulat, r[spuns nu cere, dar ]mi pune ]ntreb[ri cu
nemiluita. Cam a=a ]ncep scrisorile lui: Aten\ie, num[rul 17
(eu sunt al =aptesprezecelea ]n catalog), s[ nu te vad[ nimeni
citind scrisoarea mea. Ai priceput? Iar eu ]\i scriu... Ce se
aude pe la voi la matematic[? Pe la noi e pr[p[d. C`nd
profesoara vine cu formule asupra noastr[, fugim ca puii de
pot`rniche prin iarb[. Personal, azi iar am luat o not[ rea.
Aten\ie! Nu te vede nimeni c[-mi cite=ti scrisoarea? A=a. Spune
cum o duc ling[ii pe la voi? }n clasa noastr[ sunt trei =i-i
zdup[cim zilnic. Zdup[cim ling[ii =i zdup[cim eminen\ii.
Odat[, din gre=eal[, b[ie\ii m-au zdup[cit =i pe mine. Oric`t
am c[utat s[ nu iau o not[ bun[ la educa\ia fizic[, n-am
putut sc[pa. Am s[rit mai departe dec`t to\i, c[ m-a izbit
careva din urm[, profesorul m-a l[udat, din care cauz[ b[ie\ii
aveau s[ m[ chelf[neasc[. P[zea, ]\i spun, de note bune! Pe
noi ne-a fericit Dumnezeu cu o matahal[ de b[rbat, de care,
cum intr[ ]n clas[, ne ascundem pe sub b[nci. Toat[ ziua cere
una =i bun[ s[ ]nv[\[m. E vorba s[ ni-l schimbe, p`n[ atunci
]ns[ p[zea st[m la fund. Ai citit scrisoarea? Acum rupe-o =i
dac[ po\i, ]nghite-o. Eu ]nghit toat[ coresponden\a. Cu
respect. Amicul t[u nr. 17.
Parc[-s blestemat. Elevii ca elevii, au noroc de o
COPILUL
coresponden\[ frumoas[, eu ]ns[... De=i =tampila de pe plic

TERIBIL
arat[ c[ scrisoarea e de undeva de la sud, eu am impresia

c[ cineva din clas[ ]=i bate joc de mine. Gondea? E=anu?
H T[b[citu?... Z[u c[ l-a= zdup[ci, dac[ a= =ti cine-i!

Doc, de ce-ai dat cu pumnul ]n banc[?
Eu?
NICOLAE
ESINENCU
D-apoi cine? Acum o clip[ ai izbit cu pumnul ]n banc[!

S[ am iertare...
Scrii cuiva?
Da.
R[spunzi la scrisori s[pt[m`nal?
!'
S[pt[m`nal.
La =coala nr. 10, ]n care am ]nv[\[t, nu se acorda a=a mare
importan\[ coresponden\ei. Pe primul plan erau lec\iile, numai
lec\iile. Coresponden\a pe urm[. }n timpul liber. La dorin\[.
Doc, m-auzi?
Aud.
Din care parte a lumii \i se scrie, c-am uitat, =i ce-\i scrie?
Din... dac[ am s[ spun, clasa at`ta =i a=teapt[... Dar
cine are dreptul s[-mi controleze coresponden\a?
Doc, nu uita c[ eu sunt diriginta.
Eu nici mamei nu-i permit s[ se uite ]n scrisorile mele.
Doc, iar r[spunzi obraznic... Ce se-nt`mpl[ cu tine?
Poftim, iar sun[ la recrea\ie =i iar n-am dovedit... Deschide\i
repede manualele. Ba nu, c[ n-o s[ mai reu=im. Citi\i ]n
continuare A doua perioad[ de dezvoltare a literaturii clasice.
Clar?
Clar, r[spunde clasa ]n cor.
Ce lec\ie urmeaz[?
Istoria, r[spunde clasa ]n cor.
H[r\ile sunt?
Nu-s, r[spunde clasa ]n cor.
Fi\i aten\i s[ nu lua\i note proaste... Sta\i c[ n-am pus
nici o not[. Cociu, ce-am avut pentru azi la literatur[?
Prima perioad[ de dezvoltare a literaturii clasice.
Prima?
COPILUL
TERIBIL
Prima.
Foarte bine. Ad[ carnetul de note... Foarte bine, Cociu!
La literatur[ to\i suntem eminen\i.
XVI
H
NICOLAE
ESINENCU
Oare vor mai juca Nacu =i Tacu?
Dup[ ce s-a ]ntrerupt la prima recrea\ie, spectacolul va
continua la recrea\ia mare. Caz rar.
T A C U : +ti\i oare c[... ]nghe\ata din z[pad[ =i sucuri din
fructe era cunoscut[ ]n China cu trei mii de ani ]n urm[? !'!
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog! Tata ]=i ]ntreab[ fiul diminea\a:
Ai m`ncat omleta? Da, r[spunde fiul, da ce s-a ]nt`m-
plat? Vreau s[ te fug[resc la =coal[! r[spunde tata.
T A C U : +ti\i oare c[... la 19 mai 1910 P[m`ntul a trecut
prin coada cometei Haley? Totu=i, tr[im!
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog! Mo= Lingur[ e tat[l lui Mo= Ceaun.
T A C U : +ti\i oare c[... cel mai ]nalt pisc din lume este
Everest, 8848 de metri, din Tibet?
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog! Geanta mi-am luat-o la =coal[,
dar c[r\ile le-am uitat acas[!
T A C U : +ti\i oare c[... ]n 1937, un corp cu un diametru de
aproximativ un kilometru, mai apoi numit Hermes, a trecut la
circa 800000 de kilometri distan\[ de P[m`nt, nu cu mult mai
mult dec`t distan\a dubl[ de la Terra p`n[ la Lun[? De atunci
n-a mai fost v[zut. Cam o dat[ la un secol un obiect similar
este de a=teptat s[ treac[ la o distan\[ mai mic[ dec`t cea
p`n[ la Lun[ =i, ]n sf`r=it, statistic, o dat[ la 250000 de ani
sunt =anse ca P[m`ntul ]ntr-o zi s[ se ciocneasc[ cu un astfel
de obiect.
N A C U : Z`mbi\i, v[ rog! Ca s[ evit[m consecin\ele grave
ale ciocnirii dintre un corp str[in =i P[m`nt, s[ ne punem
imediat c[ciulile pe cap!
Doc, vino ]ncoace!
Oare cine m[ strig[?
COPILUL
TERIBIL
Eu, Doc!
A, iar[=i Gondea. M[ strig[ din urm[. Oare ce dore=te?
Iar vrea s[ fumeze? Sau tipul cu barb[ s-a ivit ]n curtea =colii?
H Asta mai lipsea.
Ai s[ fii martor, ]mi spune Gondea =i o ia pe scar[ ]n jos.
M[ duce undeva.
NICOLAE
ESINENCU
Martor la ce? ]l ]ntreb pe sc[ri.

Ai s[ vezi...
Ie=im din curtea =colii, mergem dup[ col\.
}n spatele =colii, Cociu, eminentul clasei, =i Lucic stau la
!'" un pas unul de altul.
S-au b[tut? m[ uit la Cociu, la Lucic.
Hai, scoate\i carnetele de note, le porunce=te Gondea.
S[ vezi =i s[ nu crezi. Cociu scoate coperta carnetului s[u,
=i Lucic o scoate. Fac schimb de carnete.
Cu ce ocazie? m[ mir.
Nu =tiai? ]mi arunc[ o privire plin[ de ironie Gondea.
Babacul lui Lucic i-a promis c[-i cump[r[ blugi, dac[ aduce
azi not[ bun[.
Ei =i?
Cociu, ai v[zut, a luat azi o not[ bun[ la literatur[? A
luat! Acum o vinde.
E ceva ]ngrozitor.
Na =i nu fluiera! ]mi ]ntinde o gum[ Gondea. E timpul
s[ =tii, Cociu ]ntotdeauna i-a v`ndut lui Lucic carnetul de note.
Cum ia o not[ bun[, ]l vinde lui Lucic, iar eu de fiecare dat[
sunt martor ocular, cum s-ar zice. Drept r[splat[ cinci gume
de mestecat. Azi m-am ales numai cu patru, deoarece Cociu a
mai cerut un martor. Vezi, el se teme c[ Lucic o s[-l duc[ de
nas.
Cum o s[-l ]n=ele, doar =i lui ]i d[ gum[?
Pe naiba! Cociu nu vinde notele pe gum[. Guma mi se
d[ numai mie. Cociu le vinde pentru bani. Mìne Lucic trebuie
s[-i aduc[ cinci lei.
Cinci lei pentru o not[ bun[!
Pentru un tic[los ca Lucic, spune Gondea, e o nimica
COPILUL
toat[. Nu-i a=a, Lucic?
TERIBIL
Lucic n-aude. Chicote=te fericit, prinde foile la coperta
carnetului s[u.
Dar care e misiunea mea ]n toat[ t[r[=enia asta? ]ntreb
nedumerit.
Ai v[zut e de ajuns... s[ megem! Gondea m[ apuc[
H
NICOLAE
ESINENCU
de dup[ um[r, dar nici nu apuc[m s[ intr[m bine ]n =coal[,
c[ suntem asalta\i de Cat`ru.
Haide\i sau nu vre\i s[ v[ miruiasc[ poetul?!
Care poet? r[m`nem tr[sni\i.
S-a anun\at, voi unde-a\i fost? La recrea\ia mare vine
!'#
poetul Coliv[.
L-ai v[zut, Doc? m[ ]ntreab[ Gondea.
Habar n-am. }l v[d zilnic pe un compozitor. Locuie=te
unul ]n acela=i bloc cu mine. Ba ]l v[d st`nd la r`nd dup[
ceap[, cert`ndu-se cu lumea, ba f[c`nd coad[ dup[ pe=te
congelat! Zici c[ vine un poet?
Hai s[-l vedem!
Pornim la fug[ spre sala de festivit[\i, dar Cat`ru ne ope=te.
Sta\i, nu fugi\i, c[ ]nt`lnirea cu poetul s-a terminat!...
S-a terminat?
+i pot s[ v[ bucur: clasa noastr[ iar s-a prosl[vit!
A f[cut careva vreo tr[snaie?
La ]nt`lnire cu poetul s-a eviden\iat Tita.
Ce-a f[cut z[p[cita? A pus vreo ]ntrebare neghioab[?
Pe dracul, a le=inat. Cum a v[zut poetul, a le=inat, din
care cauz[ ]nt`lnirea s-a am`nat.
Nu m[-nnebuni, zice Gondea =i vrea s[ afle c`t mai
multe despre cele ]nt`mplate. Dar de ce a le=inat?!
Se zice c[ n-a v[zut ]n via\a ei un poet viu... Cum l-a
z[rit pe Coliv[, s-a pr[bu=it cu capul pe-o parte. Aista-i! a
zis =i face tronc! pe podele.
+i lumea?
S-a speriat!
+i poetul?
Stimabilul nostru poet s-a dovedit a fi mai tare dec`t noi
COPILUL
TERIBIL
la inim[. C`nd a aflat de ce a le=inat Tita, a cobor`t de pe scen[

\in`nd fruntea sus, a trecut printre scaune =i, tot cu fruntea
sus, s-a apropiat de Tita le=inat[, i-a apucat m`na =i i-a
H s[rutat-o, zic`nd c[ acum c`nd a v[zut un cititor murind pentru
talentul s[u, poate s[ moar[ =i el ]n lini=te =i a plecat. Pr[p[-
ditul a crezut c[ fata a fost r[pus[ de genialitatea versurilor
NICOLAE
ESINENCU
lui.
+i Tita?
Tita?... Uite-o!...
S[-nnebune=ti, nu alta.
!'$ Dinspre sala de festivit[\i vine Tita, ]nconjurat[ de-o ceat[
de fete care zumz[ie ]n jurul ei, ea, ]ns[, nici nu vede pe unde
calc[. E palid[, cu ochii peste cap, buzele abia de i se mi=c[.
Fetelor, uita\i-v[ la m`na mea... zice Tita, m`na asta,
zice\i, mi-a a s[rutat-o el?!
Da, Tita! strig[ fetele, probabil, invidioase c[ poetul n-a
s[rutat =i m`na lor.
Of, face Tita, =i iar le=in[...
Ap[! Aduce\i ap[ s-o stropim! r[cne=te careva, la care
Gondea face o remarc[: Nu-i nevoie, o pup =i o s[ i se fac[
bine.
Porcule! sare Tita care, se vede, a auzit vorba lui Gondea.
Totu=i nu ]ndoaie m`na s[rutat[ de poetul Coliv[, o \ine ca pe
o mare comoar[. Cum ]l cheam[, zice\i? ]ntreab[ de fete.
Pe cine? se z[p[cesc fetele.
Pe...
Coliv[.
|ine\i-m[ c[ iar le=in... mai-mai s[ cad[ iar Tita, dar, se
vede, z[re=te mutra r`njit[ a lui Gondea, se r[zg`nde=te, nu
le=in[.
XVII
Istoria =i =tiin\ele sociale, ]n genere, sunt predate de unul

=i acela=i profesor, dar cum ]n =coala nr. 17 s-au adunat mai
COPILUL
TERIBIL
mul\i istorici, aceast[ disciplin[ ne-o pred[ alt profesor.
Cu istoricul nu se joac[ nimeni. A fost pe undeva director,
dar a demisionat. Dumnealui, cum intr[ ]n clas[, ]ncepe s[
dea note rele ]n st`nga =i-n dreapta, ]nc`t nici cel mai bun
elev din clas[ nu rezist[, este pus pe fug[. +i nu pune ]ntreb[ri
H
la tema dat[ pe acas[, ci cum dore=te. Pune ]ntreb[ri la ]nt`m-
NICOLAE
ESINENCU
plare, =i elevii sunt ridica\i la ]nt`mplare. Nu conteaz[ dac[
ai not[ la istorie, el te ridic[ ]n picioare, =i dac[ nu deschizi
repede gura, te pomene=ti cu un doi c`t tine de mare.
Uf, iar o s[ fim fug[ri\i p`n[ la Berlin, ofteaz[ Cat`ru,
sco\`nd manualul de istorie. !'%
Acum avem istoria? se apuc[ de cap Gondea.
R[sfoim febril manualul, numai Lucic nu =tie ce s[ fac[,
vrea s[-=i mai bat[ joc de Oprea =i E=anu. M[ rog, el e
asigurat: pentru d`nsul pune cuv`nt diriginta, poate face orice
dore=te, noi ]ns[... trebuie s[ lupt[m cum putem.
Oprea! se aude vocea batjocoritoare a lui Lucic. Oprea
nu prea str[luce=te la istorie, r[sfoie=te ]n prip[ manualul,
poate mai prinde ceva p`n[ se arat[ profesorul. Oprea, mi
s-a dezlegat un =iret. Ai uitat ce-a spus diriginta?... nu se las[
Lucic. Nu m[ pot apleca s[-i leg, =tii, sunt operat.
S[ \i-l lege E=anu, zice Oprea, \in`nd ochii ]n manual.
E=anu n-aude, nici el nu-i as ]n istorie. Acum o clip[ i-am
spus anul ]n care trupele germane au intrat ]n Austria, dar a
=i uitat.
}n martie 1938, repet.
Da c`nd au ocupat Fran\a?! ]ntreab[ E=anu.
E=anu, strig[ Lucic, am s[-i spun dirigintei c[ nu-\i faci
datoria.
E=anu, f[r[ s[-i r[spund[, se ridic[, leag[ =iretul lui Lucic
=i totodat[ converseaz[ cu mine.
E=ti prost? ]l ]ntreb. Doar azi nu voi sunte\i de serviciu,
Cat`ru =i Cre\u s[-i lege =iretul, ei s-au prins benevol s[-l
]ntov[r[=easc[ azi peste tot.
Dar E=anu nu m[ aude, m[ ]ntreab[:
COPILUL
Da c`nd a n[v[lit Germania ]n China de Nord, zici?

TERIBIL
C`nd oare a n[v[lit Germania ]n China de Nord? Oare

a fost a=a ceva?
H Uite o problem[ nici eu nu =tiu!

E=anu, ]mi z[re=te fruntea ]ncre\it[ =i se apuc[ ]n grab[ s[
r[sfoiasc[ manualul.
NICOLAE
ESINENCU
N-ajunge ]ns[ s[ g[seasc[ pagina dorit[, c[ r[sun[ iar

vocea batjocoritoare a lui Lucic.
+i deschide-mi geanta!
E de r`s, nu? Dar cum s[ r`zi c`nd istoricul a deschis u=a,
!'&
s-a =i n[pustit asupra noastr[, ne-a pus pe fug[ spre Berlin.
C`rd[=ia de la München... Dada!
Dada sare ]n picioare, casc[ gura o dat[, de dou[ ori,
holbeaz[ ochii, ca =i cum nu i-ar ajunge aer, d[ s[ deschid[
gura ]nc[ o dat[, dar uite c[ timpul rezervat a =i zburat.
A=az[-te. R[u. Evenimentele din Spania =i pozi\ia Uniunii
Sovietice? Izb`nd[!
Izb`nd[ sare ]n picioare =i, ca s[ nu piard[ timpul calculat,
vorbe=te la-nt`mplare:
S[ spun mai ]ntì depsre tulbur[rile din Spania?
R[spunde la ]ntrebare.
Spania... Uniunea Sovietic[... Spania...
R[u.
Dar eu am citit, caut[ Izb`nd[ s[ opreasc[ ma=ina care
l-a =i tr`ntit la p[m`nt.
A=az[-te, c[ te-am notat. R[u! R[zboiul straniu din
Europa Occidental[...
De=i niciodat[ nu m-am temut de istorie, inima mi se zbate-n
piept, mi se zbate nu glum[!
Eu, eu, eu... tot ]mi zic, eu am s[ fiu ]ntrebat! Eu am s[ fiu
]ntr...
Cinzeac[! love=te profesorul ]n alt[ parte a clasei.
M-a\i ]ntrebat data trecut[... se ap[r[ Cinzeac[.
Ei =i? ]l atac[ istoricul.
Aceea=i ]ntrebare mi-a\i pus.
Ei =i?
COPILUL
TERIBIL
}]]... se vede c`t colo c[ Cinzeac[ are nevoie de c`teva
clipe ca s[ se concentreze, dar azi se simte c[ profesorul nostru
e necru\[tor, ]nt[r`tat.
+ezi. R[u.
Cinzeac[ holbeaz[ ochii, dar nu poate deschide gura. }i H
vine ]n ajutor Gondea.
NICOLAE
ESINENCU
La aceea=i ]ntrebare l-a\i notat bine data trecut[.
Dar cui s[-i spui?!
Iar suntem ridica\i la asaltul Berlinului!
Din ce p[tur[ social[ se trage Churchil?
Din nou ]mi aud inima: tuc-tuc-tuc... !''
P`n[ =i Lucic s-a tupilat sub banc[. I-a promis diriginta c[
va vorbi cu to\i profesorii ca s[ nu fie ]ntrebat, dar mai =tii. Tot
mai bine e s[ fie atent, nev[zut.
Ochii profesorului plutesc pe deasupra lui, ca doi vulturi,
=i Lucic nu rezist[.
Se ridic[ cu m`na la burt[.
E trucul lui obi=nuit.
Vrei s[ r[spunzi, Lucic? ]l fixeaz[ istoricul, =i Lucic se
face mic de tot. Ce b[lm[je=ti?
M[ doare... se schimonose=te Lucic, se chirce=te. Of...
C`t o s[ te mai doar[?... +i eu am fost operat de apendi-
cit[, dar peste patru zile f[ceam gimnastic[! zice profesorul.
Burta m[ doare... vreau...
Ie=i! face scurt istoricul, gr[bindu-se s[ ridice alt elev la
asaltul Berlinului.
Lucic ]ns[ nu iese din clas[. A ajuns la u=[ =i s-a oprit.
Ce-a=tep\i? strig[ istoricul.
Doamna dirigint[ nu-i permite s[ mearg[ singur la veceu,
strig[ Gondea, care nu prea are fric[ de istoric, c[ci totuna nu
=tie nimic... Azi Oprea =i E=anu trebuie s[-l ]nso\easc[ peste
tot, zice.
Nici nu m[ g`ndesc! declar[ Oprea.
+i de ce, m[ rog, se hlize=te Gondea, oricum nu mai
ajungi la Berlin, ai =i fost ]mpu=cat cu not[ proast[.
COPILUL
TERIBIL
Nu vreau =i gata, se opune Oprea. S[ se duc[ Cat`ru =i

Cre\u, ei au fost azi numi\i...
}nceta\i discu\ia! se-nfurie istoricul. S[-l ]nso\easc[ Grecu
H =i Gondea!
De ce eu? se ap[r[ Gondea. Cum ceva: Gondea,
Gondea... poate =i eu vreau s[ ajung la Berlin!
NICOLAE
ESINENCU
Alt[ dat[ lumea ar r`de, dar azi...

Ie=i, dac[ am spus! insist[ profesorul =i se n[puste=te cu
o =i mai mare ]nver=unare asupra celor r[ma=i ]n clas[. Stratu,
c`te milioane de oameni au fost extermina\i ]n Oswiecim?
" Peste patru milioane de oameni, sar eu ]n picioare.
Deosebirea dintre scopurile pe care le urm[reau princi-
palii participan\i la coali\ia antifascist[?
Participan\ii la coali\ia antifascist[ priveau diferit r[zboiul
=i rezultatele celui de al doilea r[zboi mondial. }ntre participan\i
existau divergen\e profunde. }n ceea ce prive=te scopurile,
Uniunea Sovietic[ considera c[ acesta a fost un r[zboi de
eliberare a popoarelor...
Stop. C`nd a fost oprit[ ]naintarea japonezilor ]n Oceanul
Pacific?
}]]...
C`nd au debarcat alia\ii ]n Marocul francez =i Algeria?
}]]... parc[ =tiam?!
A=az[-te.
M-a notat sau nu?
+i cum de am uitat c`nd au debarcat alia\ii?
Bobu, acum Bobu e gonit spre Berlin.
S[ r[spund la ]ntrebarea la care n-a r[spuns Stratu sau
la penultima ]ntrebare? se intereseaz[ acela.
+i la una, =i la alta.
Bine, zice Bobu =i-o ia la fug[ spre Berlin. La opt noiem-
brie 1924 alia\ii au debarcat ]n Marocul francez =i Algeria.
}naintarea Japoniei ]n Oceanul Pacific a fost oprit[ ]n vara
anului... 1942.
Pe ici-colo mai cade, dar se ridic[, ]nainteaz[ Bobu, atac[.
I se mai pun =i alte ]ntreb[ri, la unele r[spunde el, la altele
COPILUL
sunt ridica\i al\ii la atac. La un moment dat ne prindem c[
TERIBIL
atac[m, toat[ clasa, Berlinul. +i, se pare, cu succes. Speia,
Cociu, eminen\ii no=tri, se c[znesc s[ ridice steagul victoriei
pe Reichstag. Dac[ am mai avea ceva rezerv[... Da, avem.
}n clas[ ]=i fac apari\ia Gondea =i Grecu. +i vin gr[bi\i. Se
vede c[ vor =i ei s[ fie de fa\[ la arborarea drapelului pe
H
NICOLAE
ESINENCU
Reichstag.
Dar ce se-nt`mpl[?
Nu cumva =i diriginta a venit s[ ne dea o m`n[ de ajutor?
Ba nu, e palid[, ]i tot cic[le=te pe Gondea =i Grecu:
Cum de-a\i ]ndr[znit? Cum de vi s-au ridicat mìnile?...
"
Ce-a\i f[cut cu Lucic, a?!
Abia c`nd se aude sunetul, afl[m despre cele ]nt`mplate:
Gondea =i Grecu l-au tr`ntit pe Lucic ]n closetul =colii!
XVIII
M[mulic[, unde am nimerit?!

Adunarea clasei e ]n toi, de=i ]nc[ nimeni n-a luat cuv`ntul.
Elevii se grupeaz[, se r[zle\esc =i din nou se grupeaz[. P`n[
la urm[ cei mai mul\i devin indiferen\i, pasivi, unii, \in`nd capul
]n palme, ]ncearc[ s[ doarm[.
Doamn[ dirigint[, se ridic[ iar[=i Dada, cum de nu
]n\elege\i c[ nimeni nu e de vin[!
+ezi, Dada, porunce=te diriginta. A=a ceva nu se poate.
Nimeni n-o s[ plece acas[ p`n[ c`nd r[uf[c[torii n-au s[
recunoasc[...
Ce s[ recunoasc[? se hlize=te Gondea, care =ade cu un
um[r spre clas[, cu cel[lalt spre dirigint[, dar diriginta nu-l
ia ]n seam[. Ea are ideea sa, fix[: Lucic a fost ofensat, asta-i tot.
Scoal[ E=anu! strig[ ea.
Poftim.
Vorbe=te!
Ce s[ vorbesc?
Cum a\i pus la cale, tu =i Oprea, crima...
Care crim[? r[bufne=te Oprea. Nu =tiu nimic! Am spus:
COPILUL
TERIBIL
eu nu l-am ]nso\it...
Lini=te, se adreseaz[ diriginta, ]i permite lui Oprea s[
vorbeasc[... Te-ascult[m.
H Am spus doar: n-am ce povesti, se ap[r[ Oprea.
Cine \i-a dat voie s[ te a=ezi?!
Poftim, m[ ridic.
NICOLAE
ESINENCU
A=a. Acum spune-mi...

N-am ce spune.
N-ai ce spune?
N-am.
" Nici E=anu n-are ce spune?
N-am, r[spunde =i E=anu, care e al[turi de mine, f[r[
s[ se ridice, =i din nou clasa e indiferent[.
Caz f[r[ precedent! zice diriginta, umbla ]ncolo, ]ncoace
prin fa\a noastr[. Caz f[r[ precedent... dar v[ spun: nimeni
n-o s[ ias[ din clas[ p`n[ n-o s[ afl[m adev[rul: Oprea =i
E=anu vor fi aspru pedepsi\i, e clar.
M-am s[turat s[ aud una =i aceea=i. Lucic demult trebuia
pedepsit.
Ba n-au s[ fie pedepsi\i, m[ prind eu s[rind ]n picioare.
Tremur de emo\ie, dar sunt sigur c-am procedat just.
Doc, =i tu ai deschis gura? zice diriginta mirat[, m[ prive=te
a=a, ca =i cum a= fi o nulitate.
Am deschis, spun hot[r`t.
Lini=te! cere ea =i se ]ntoarce brusc spre mine. Acum o
s[-ncerce s[ scoat[ din mine adev[rul... dar care adev[r?!
Doc, spune-mi cum s-au ]nt`mplat toate? }nceti=or, hai!
N-am ce spune! Nu =tiu nimic. Un singur lucru mi-e clar...
Sunt at`t de emo\ionat, pornit, ]nc`t nimic nu-mi iese din cele
ce vreau s[ spun. Dar vreau s[ spun c[ ]n nici un caz E=anu =i
Oprea nu pot fi ]nvinui\i, c[ci ei nici n-au ie=it din clas[... Al\ii
l-au ]nso\it. +i dumneavoastr[ =ti\i bine cine l-a ]nso\it.
Stai, Doc. Nu m[ intereseaz[ cine l-a ]nso\it, spune
diriginta. Eu ]i ]ntreb pe Oprea =i E=anu: de ce au refuzat azi-
diminea\[ s[ fac[ de serviciu ]n preajma lui Lucic? S[pt[-
COPILUL
m`na asta ei trebuiau s[ fac[ de serviciu!
TERIBIL
Ei =i? nu m[ las b[tut. E o haimana Lucic al dumnea-
voastr[!
Spun =i ]ncremenesc ]mpreun[ cu clasa. A ]ncremenit
pentru o clip[ =i diriginta noastr[.
Cum de-ndr[zne=ti?! izbucne=te ea, tremur[ de indignare,
H
NICOLAE
ESINENCU
]mi cere: Taci! }nchide gura!... Stai jos!
Poate a= mai spune ceva, dar ]n u=[, poftim, a =i ap[rut
directorul =colii care, cum spunea domnul profesor de =tiin\e
sociale, ]ntr-adev[r e calic. Poart[ c`rje, are un picior bandajat,
]l \ine ]ntins ]n fa\[ de parc[ ar vrea s[ ne amenin\e. }nm[rmurim "!
cu to\ii, inclusiv profesoara, deoarece se spunea c[ directorul
e la spital?!
}ncremenim, o clip[ doar.
}n clipa urm[toare, s[rim cu to\ii ]n picioare.
Care-s aceia? ]ntreab[ directorul =i cu privirea e gata s[
ne sugrume pe to\i.
Eu! se ridic[ deodat[ ]n picioare Gondea.
Directorul ]ns[ nici nu se uit[ spre el.
Se vede c[ =tie ce =tie despre cele ]nt`mplate. Poate c[ l-au
informat profesorii ]n cancelarie, poate c[ diriginta noastr[
i-a spus, la recrea\ie, la telefon.
Cine sunt acei doi?! insist[ directorul.
V-am spus, nu se las[ Gondea, eu l-am tr`ntit pe Licic al
dumneavoastr[ ]n... c[-i un tic[los.
Gondea, cere directorul, stai jos, tu n-ai nici o vin[.
Dar Gondea, bravo lui, nu se las[.
Eu i-am f[cut v`nt, c[ci merita. S-a cerut afar[ de la lec\ie,
zicea c[ vrea la... dar n-avea nevoie de... =i-atunci eu i-am...
A=a a fost! sare =i Grecu. Pe c`t de negricios este, s-a
mai =i ]nro=it. Vorbe=te aproape cu spum[ la gur[. L-am dus
la veceu, dar el r`dea, spunea c[ vrea nu aici, ci la closetul
din curte. La aer, zice. }i spunem: e totuna? Nu, r`de el =i zice
s[-l ]nso\im, dac[ nu, ne va spune dirigintei... +i l-am dus,
dar acolo iar s-a apucat s[-=i bat[ joc de noi. A zis s[-l \inem
de... ca s[... =i atunci noi l-am...
COPILUL
A=a, se bucur[ directorul, unul a recunoscut. S[ se ridice

TERIBIL
=i cel[lalt. A=tept! Oprea, auzi?!

Mai este =i E=anu, spune diriginta.
H S[ se scoale =i E=anu, ordon[ directorul.

E=anu, speriat de moarte, sare ]n picioare.
A=a, ]=i freac[ mul\umit palmele directorul, le ordon[
NICOLAE
ESINENCU
celor trei: Mar= ]n cacelarie!

E o adev[rat[ m`r=[vie! strig eu, c[ci m[ ]n[bu=.
Credeam c[ directorul n-o s[ revin[, dar iat[-l.
Cine a strigat?! pune c`rjele ]n fa\a clasei =i-=i ]ndreapt[
piciorul beteag ]n direc\ia mea. A, ]nc[ nu te-ai tuns? Mai =i strigi?!
""
Da, m[ ridic hot[r`t ]n picioare. +i pot s[ mai strig: e o
adev[rat[ m`r=[vie! A\i auzit? Pot s[ repet: asta e... doar
Gondea a recunoscut! V[ teme\i de Gondea, da?
XIX
Acum n-am dec`t s[ masez o lun[ ]ntreag[ spinarea tatei,

din zori =i p`n[-n sear[.
Am fost eliminat din =coal[ pentru o lun[ ]ntreag[.
M[ reazem de gardul farmaciei de pe strada noastr[ =i
m[ uit la lumea care trece pe al[turi.
Foarte mul\i elevi din clasele primare, care merg spre cas[,
au auzit despre gloria mea. Trei dintre ace=tia s-au apropiat
interes`ndu-se ce =i cum s-a ]nt`mplat. Chiar =i un pici de
prin clasa a patra s-a oprit s[ m[ priveasc[.
Fugi de aici, c[ te plesnesc, m[ ]nd`rjesc cu geanta, dar
piciul m[ prive=te uimit.
Doc, degeaba te superi, =i eu l-a= fi aruncat ]n closet pe
Lucic...
+terge-o, dac[ zic, ]l ]mping.
Piciul se dep[rteaz[, dar tot mai pune ]ntreb[ri.
Doc, e adev[rat c[ l-au \inut ]n closet treizeci de secunde?
Dac[ mai scoate o vorb[, arunc geanta ]n el!
Se arat[ pe strad[ =i elevi din clasa mea: Gondea, Cat`ru,
Dada.
Gondea, ]n fruntea tuturora, c`nt[ la chitar[, de parc[ nu
COPILUL
TERIBIL
s-ar fi ]nt`mplat nimic! Numai ochiul lui umflat =i v`n[t c`t
face... =i ]nc[ ]i arde de c`ntec!...
Sunt o fire z`mb[rea\[,
Toat[ ziua c`nt: miau!
Mi-am f[cut ciorap din via\[,
H
}n ciorap m-av`nt: miau!
NICOLAE
ESINENCU
Doc, ]nc[ n-ai ajuns acas[?! se mir[ Dada.
Doc, se opre=te =i Gondea, z[u c[ te invidiez: s[ c`=tigi
o lun[ de odihn[!... strig[ =i iar se pune pe c`ntat, se duce
spre cas[ c`nt`nd: "#
Mi-a ie=it motanu-n cale,
Hop! c[ sunt g[bjit: miau!
Vrea s[ =tie ce-i cu m`\a
Se vrea ciom[git: miau!
Apar Dada =i Cat`ru... Dada ]ns[ ]=i amine=te ceva, se
opre=te, vine l`ng[ mine.
Doc, =tii ceva... a venit mama lui Lucic... o cuno=ti?
Ei?
A venit la =coal[ c-o falc[-n cer =i una ]n p[m`nt. A spus
c[ ne v`r[ pe to\i la pu=c[rie. +i tat[-s[u a venit! De fric[,
directorul se-nv`rtea ]n jurul lui f[r[ catalige.
A venit cu Lucic?
Desigur... Pu\ea de la d`nsul de la o po=t[ a parfum =i...
toat[ clasa se \inea de nas.
Cred c[ nu s-a sp[lat...
Ba s-a sp[lat, purta haine noi, dar, sfinte... mi-am luat
geanta =i m-am mutat ]n alt[ banc[, c[-n preajma lui nu era
chip s[ =ezi... Nu mergi acas[?
S[-i fac tatei masaj?! am vrut s[ zic, dar tac.
R[m`n l`ng[ gard, iar ea se dep[rteaz[. Se al[tur[ lui
Cat`ru =i Gondea, merg tustrei spre cas[.
Trece =i poetesa pe l`ng[ mine, dar ea nu se opre=te. E
numai vis, m`na pe care, zice, i-a s[rutat-o poetul Coliv[ o
\ine ]ndoit[ din cot =i pu\in ]ntins[ ]nainte. Parc[-ar fi un
talisman =i i-i fric[ s[ nu-l piard[.
COPILUL
TERIBIL
Iat[-i pe Oprea =i E=anu, trec posomor`\i ca vai de ei.

Izb`nd[, care se abate din drum =i vine spre mine, ]mi expli-
c[. Li s-a spus s[ vin[ mìne cu p[rin\ii la =coal[... Situa\ia
H lor e =i mai trist[... Tot ce-i posibil c[ vor fi pedepsi\i.
Dar ei n-au nici o vin[!...
+tii tu, =tiu =i al\ii.
NICOLAE
ESINENCU
Dar canalia de Lucic?! El nu =tie cine l-a izbit?! De ce tace?

Asta-i. Cretinul se teme de Gondea =i acum declar[ c[
sunt vinova\i cei care trebuiau s[ fac[ de serviciu ]n preajma
lui, adic[ Oprea =i E=anu.
"$ Imposibil!
Incredibil?!
Mai vin =i al\i elevi din clasa noastr[. Doi dintre ei se a=az[
al[turi pe gardul farmaciei. T[cem tuspatru.
Peste drum, la sta\ia de troleibuz a=teapt[ b[tr`nica de
diminea\[. Singur[, cu m`na la ochi, a=teapt[ sosirea troleibu-
zului, bomb[ne=te.
T[cem.
Nu =tiu la ce se g`ndesc ei, eu ]ns[ m[ g`ndesc la ale
mele... Un singur lucru mi-e clar: dac[ eram acum ]n =coala
nr. 10, ]n =coala copil[riei mele, al[turi de colegii mei, al[turi
de scumpa, prima mea ]nv[\[toare, nu mi s-ar fi ]nt`mplat
ceea ce mi se ]nt`mpl[...
Ca s[ nu m[ podideasc[ lacrimile, ]ntorc privirea =i-l v[d
]n plin[ strad[ pe Gondea. Alearg[ =i strig[.
Ce-i cu d`nsul? se mir[ Izb`nd[.
+i nici chitara n-o are... zice careva.
M[ g`ndesc, f[r[ s[ vreau, la incidentul cu femeia cu
barb[. Iar s[ fi dat de tipul cela? }l a=tepta?!
Gondea trece pe l`ng[ noi, are p[rul zb`rlit, fa\a schimo-
nosit[.
Mama! Mama! strig[ el, fuge ]n lungul str[zii. Mama!
Trece =i Cat`ru alerg`nd pe l`ng[ noi.
Oare ce s-a ]nt`mplat? g`ndesc ]n glas.
Izb`nd[ sare =i se ia dup[ Cat`ru.
COPILUL
Ce-ai p[\it? strig[, se \ine de acela ca s[ afle r[spunsul.
TERIBIL
Auzi?!
Mama!
Mama cui?
A lui Gondea!
A murit?
H
NICOLAE
ESINENCU
E pe moarte... Infarct!...
+i de ce alerga\i?
S[ g[sim un telefon, s[ chem[m salvarea... Nici un
telefon public de pe strada noastr[ n-are receptor...
Izb`nd[ mai face c`\iva pa=i, al[turi de Cat`ru, apoi se
"%
opre=te, se-ntoarce.
S-a mai g`ndit vreodat[ Gondea, zice, c[ va avea nevoie
de receptoarele pe care le rupea?!
Mda, trist[ poveste.
De ce st[m? se-ndeamn[ b[ie\ii. Hai s[-l ajut[m... Unde
g[sim un telefon?! Stai! ]ncearc[ s[ opreasc[ un taxi.
Veni\i ]ncoace! strig[ o femeie de la balcon, auzind, se
vede, zarva din strad[. Eu am telefon...
Mai strig[ =i altcineva, de la alt balcon.
Veni\i =i telefona\i de la noi...
+i alte voci r[sun[.
Eu nu aud nimic. Am fost dat afar[ din =coal[. Am fost
alungat.
Pe nea=teptate ]mi vine un g`nd de care m[ ag[\ cu
am`ndou[ mìnile.
Ce-ar fi s[ fug de acas[? S[ m[ duc =i s[ nu m[ mai vin
niciodat[?!
Mam[, tat[, auzi\i ce vreau s[ fac?!
Ca s[ nu-mi \`=neasc[ lacrimile, ]ntorc privirea, m[ des-
prind de gardul farmaciei =i-o iau ]ncet ]n lungul str[zii. Sunt
cople=it de un singur g`nd: mai ]nsingurat ca mine ]n clipele
acestea nu-i nimeni pe lume!
XX
COPILUL
TERIBIL
Dau roat[ lacului.

C`nd ajung la plaj[, gr[besc pasul. C`nd ajung ]n partea
opus[, ]ncetinesc pasul.
H Da, am s[ m[ ]nec.
Oare o s[ pl`ng[ mama?
Dar tata?
NICOLAE
ESINENCU
Dar blegul cela de fr[\ior \in`nd mereu biberonul ]n gur[?

Tinere!
Un tip cu ochelari de soare, tol[nit doar la c`\iva pa=i, arunc[
cu petricele ]n direc\ia mea.
"& La mine striga\i?
Da, da... treci mai departe, nu vezi c[-mi furi soarele?
De mai bine de zece minute stai ca un st`lp.
Mie-mi vine s[ m[ ]nec, iar el zice c[-i fur soarele. Asta-i bun[.
Continuu s[ dau roat[ lacului. Lume de pe lume. Zgomot,
veselie.
De fapt, acolo unde m[ oprisem era un loc bun pentru a
m[ arunca ]n ap[. +tiob`lc, =i gata.
Bine, m[ arunc ]n ap[, dar mai departe? Doar =tiu s[ ]not!
S[ nu dau din mìni =i din picioare?
+i dac[ nu m[ duc la fund?
S[ deschid gura =i s[ beau ap[?
+i am s[ pot ]nghi\i apa asta murdar[?
Dar la ce m[ g`ndesc ca un prost, despre ce fel de ap[
poate fi vorba acum?!
Vreau s[ m[ ]nec sau nu?
Tinere!
Cu mine vorbi\i?
Pu=tiule, dac[ te mai opre=ti o dat[ ]n dreptul meu, te
arunc cu tot cu haine ]n ap[!
Oare n-am dreptul?
Am s[-\i dau acu=i drepturi... mar= din fa\a mea. Uite la
d`nsul, am =i eu o zi ca s[ m[ bronzez, \`ncul ]ns[ ]mi \ine umbr[!
Fac ocolul lacului.
Da, acum am decis s[ m[ ]nec. M[ arunc ]n ap[ ]n dreptul
COPILUL
TERIBIL
tipului cu ochelari de soare. }n alt[ parte, lumea ar putea s[ri
s[ m[ salveze, tipul ]ns[ e indiferent...
Hot[r`t lucru, ]n dreptul tipului am s[ m[ ]nec.
Dar mai este tipul cela?
Este. +i-a pus o c[ma=[ pe fa\[ ca s[ nu-=i strice tenul,
farmazonul!
H
NICOLAE
ESINENCU
Dau roat[ lacului.
M[ a=ez, ]ncep s[ m[ dezbrac...
Uite, asta e alt[ g`sc[! tipul ]=i ridic[ ochelarii pe frunte.
Vrei s[ te scalzi, scald[-te c`t ]\i dore=te inima...
Ai s[ vezi, afurisitule, ce o s[ fac. O s[ vezi, afurisit cu "'
ochelari, =i ceilal\i au s[ vad[. +i mama mea, tat[l meu =i
=coala mea vitreg[...
}mi scot pantofii, c[ma=a, pantalonii, le a=ez pachet peste
geant[, ]ntre timp ]mi iau r[mas bun de la scumpii mei profe-
sori =i colegi din =coala num[rul 10 =i de la al\ii care merit[,
care mi-au fost prieteni ]n via\a asta. Cu cine s[-ncep?
R[mì cu bine, prima mea ]nv[\[toare!
R[m`ne\i cu bine, dragii mei colegi de clas[!
R[mì cu bine, Andrie=!
R[mì cu bine, Cer!
R[m`ne\i cu bine, P[s[ri!
R[mì cu bine, Soare!
R[mì cu bine, Aer!
Iau o buc[\ic[ de p[m`nt =i pe ascuns o duc la buze.
R[mì cu bine, P[m`nt! Nu te sup[ra. A=a trebuia s[ se
]nt`mple ]n via\a mea scurt[. O pas[re tr[ie=te mai mult...
Cioara, de exemplu.
Bine faci c[ nu te gr[be=ti s[ intri ]n ap[, ]mi d[ sfaturi
tipul cu ochelari de soare, eu am intrat brusc, =i mai s[ ples-
neasc[ inima ]n mine! Mai ]ntì strope=te-te pu\in, apoi intr[...
Eu vreau s[-mi crape inima... Ce te prive=te? N-am s[
intru ]ncet, ci am s[ sar uite-a=a!...
Ei, tinere, trebuia s[ =tii c-aici nu-i ad`nc... \i-ai spart
capul? Acum nu face s[ intri ]n ap[... e murdar[... Ia seama
s[ nu te alegi cu vreo infec\ie...
COPILUL
Da mai r[re=te-m[, c[...

TERIBIL
Stai, ce fac... doar n-am venit aici s[ m[ cert cu un tip

oarecare. M-am lovit r[u? Ei =i, trebuia s[ m[ lovesc =i mai
H tare mai u=or m[ ]necam. Pl`ng.

}ncotro s-o iau? }ncolo-i malul.
}not spre ad`nc.
Pl`ng.
NICOLAE
ESINENCU
De ce s[ mor?!
Cerul plute=te tulbure ]n ochi, nu mai deosebesc malurile,
plaja, nimic... N-o s[ mai v[d niciodat[ Cerul?... Niciodat[
n-am s[ mai v[d Soarele?... Niciodat[ oare...
"
Mam[, tat[, nu m[ l[sa\i s[ m[ ]nec!
Pl`ng...
Vreau s[ v[d Soarele, Cerul, P[m`ntul, s[ fiu cu voi, mam[
=i tat[, vreau s[ exist ve=nic...
Pl`ng... Ptiu...
Era c`t pe ce s[-nghit un pai!
XXI
}nconjur a doua oar[ blocul ]n care locuiesc.

}nconjur a treia oar[ blocul ]n care locuiesc.
}nconjur a zecea oar[ blocul ]n care locuiesc.
Vas[zic[ asta-i, trebuie s[ m[ ]ntorc acolo de unde am
pornit diminea\[.
Luminile de mult s-au aprins ]n geamuri, locatarii de mult
au disp[rut prin apartamente.
C`nd ajung ]n spatele blocului, m[ opresc; c`nd ajung ]n
fa\a blocului, m[ opresc. Sunt ud leoarc[.
Ce-i cu tine? m[ ]ntreab[ fr[\iorul, c`nd vede c[ vreau
s[ urc scara.
Nimic, ]i spun =i-i cuprind capul.
De ce tremuri? ridic[ el privirea, sim\ind c[ se ]nt`mpl[
ceva cu mine.
Vreau s[-i str`ng capul ]ntre palme, s[-mi aplec fa\a peste
fa\a lui =i s[ pl`ng.
COPILUL
Suntem foarte singuri, fr[\ioare, ]i cuprind mai tare capul.
TERIBIL
De ce ai venit a=a de t`rziu de la =coal[? ]ntreab[ el.
Suntem foarte singuri, fr[\ioare, repet, =i dac[ n-o s[ \inem
unul la altul, s[ =tii c-o s[ se-nt`mple ceva cu noi.
Nu =tiu dac[ fr[\iorul aude ce-i spun; se lipe=te =i mai mult
de mine. Capul ]i e fierbinte, respira\ia fierbinte.
H
NICOLAE
ESINENCU
Derbedeul? apare pe ne=teptate Nicoleta ]n fa\a mea.
}n m`n[ are o pung[ cu gazete, pe um[r punga cu rache-
tele de tenis.
M[ prive=te, dar cred c[ nu m[ vede.
Ce-ai mai f[cut?...
"
+i-nc[:
+tii c[ un profesor din =coala ta s-a interesat azi de p[-
rin\ii t[i.
+i-nc[:
Du-te =i caut[-mi mingea, a r[mas undeva pe teren...
Stai, Doc, am uitat: \i-am dat s[ cite=ti scrisoarea profesorului
de educa\ie fizic[?...
}nconjur blocul ]n care locuiesc.
De c`nd ]i fac ocolul?
Mai arde lumina ]n geamurile noastre?
Cu ce sunt de vin[ c[ nu pot ]nghi\i apa puturoas[ din lac?
Dau roat[ blocului... M[ g`ndesc la mai multe lucruri
deodat[. Dar cel mai mult m[ g`ndesc la ceea ce am s[ fac
atunci c`nd am s[ cresc mare!
}mi =terg lacrimile, o dat[ =i ]nc[ o dat[, ridic fa\a ]n b[taia
v`ntului u=or de noapte, simt cum mi se usuc[ fa\a. O iau
bezmetic la fug[... sar c`te trei sc[ri, ]n sus.
De ce vii a=a de t`rziu? ]ntreab[ mama ]ntr-o doar[ =i
dispare lini=tit[ ]n baie.
}i r[spund =i eu lini=tit, ]ntr-o doar[:
Am fost la pia\[.
A=a de t`rziu?... se aude vocea mamei din baie, dar
iat[ c[-i apare capul prin deschiz[tura u=ii. Dar ce-ai c[utat
la pia\[?!
Am c[utat...
Ce-ai cump[rat? nu se las[ ea.
COPILUL
TERIBIL
De data asta, zic, am vrut s[ v`nd, zic, p[=ind ]n camera mea.

S[ vinzi?! m[ petrece cu privirea mama. Ce-ai avut s[
H
vinzi?! Ia stai! zice ie=ind din baie. Tot acum s[-mi spui: ce-ai
vrut s[ vinzi? Ei?!
Am vrut s[ v`nd p[rin\ii!
Ce s[-i mai spun?
NICOLAE
ESINENCU
Da? m[ prive=te aiurea mama =i tot aiurea m[ ]ntreab[:

+i c`t ai luat pe ei?
N-a vrut nimeni s[-i cumpere, zic =i m[ arunc cu fa\a ]n
jos pe pat.
" Cum s[ nu vrea nimeni s[-i cumpere?! r[m`ne z[p[cit[
mama, ]ns[ ]ndat[ se lumineaz[ =i ]ncepe: Cum adic[ s[ ne vinzi?!
+i tot ea:
Ilarion! Ilaron!... Auzi ce se face?!
Ia s[ m[ mai r[re=ti... se aude din camer[ vocea somno-
roas[ a tatei.
]n cap...
Poftim, a =i ]nceput...
Am cincisprezece ani, lumea ]mi zice Doc =i, dup[ cum
vede\i, ]nc[ nu-s acoperit de glorie.
+i cam at`t.
}N SUSUL APEI
Cineva alearg[ prin delt[. Ai zice c[ s-a r[t[cit.

Ap[. Stuf. P[s[ri.
C`nd se termin[ apa, ]ncepe stuful. C`nd se termin[ stuful,
]ncepe apa. +i tot a=a, c`t vezi cu ochii. Peste tot - \ipete de
p[s[ri.
Cine-i? Ce caut[? De unde vine? }ncotro se duce?
}n sf`r=it a ie=it la un fel de mal.
O c[su\[ plute=te pe ap[ ca o pas[re. E pe piloni, dar
COPILUL
TERIBIL
valurile se fr[m`nt[, stuful v[lure=te, delta se agit[, cerul se
clatin[ =i, c`nd te ui\i, c[su\a se leag[n[ dimpreun[ cu toate.
H
E-hei! strig[ omul, dar cum dinspre c[su\[ nu vine nici
un r[spuns, o ia ]n lungul malului.
Alearg[ ]ncolo, ]ncoace, d[ peste o luntre ]mpotmolit[,
cearc[ s-o scoat[, dar r[m`ne cu o bucat[ de sc`ndur[ ]n
NICOLAE
ESINENCU
m`n[. Se ]ntristeaz[. E putred[ luntrea.
E-hei! Care e acolo, r[spunde! strig[ el din nou spre c[su\a
de pe ap[.
C[su\a plute=te ca o pas[re.
"!
Z[re=te un copac aproape uscat.
Urc[ pe o crac[, strig[ din nou:
E-hei! Oameni buni!
Nu se aude nimeni.
Coboar[ din copac. Pare foarte ab[tut.
O ia la fuga prin stuf.
Colo se vede stuful v[lur`nd, dincolo.
Calea omului se poate determina =i dup[ p`lcurile de
p[s[ri g[l[gioase, care ba colo, ba dincolo sar ]n v[zduh,
ca apoi s[ se potoleasc[ cu greu.
Car, car...
Necunoscutul iar apare pe locul unde strigase adineaori.
Pare mai obosit. Mai dezn[d[jduit.
Se uit[ spre c[su\[, strig[ cu glas stins, cade, st[ mai mult
timp ]ntins cu fa\a spre cer.
O triste\e ne\[rmurit[-i acoper[ ochii.
}n cele din urm[ se hot[r[=te s[ intre ]n apa deltei.
}=i scoate pantalonii, c[ma=a, leag[ hainele gr[mad[, ia
pantofii ]n din\i, ridic[ hainele deasupra capului, dar cum
face c`\iva pa=i, se pomene=te p`n[ la g`t ]n n[mol, sare
]ngrozit ]napoi.
Curge =irloaie glodul de pe el.
Se uit[ la haine, se uit[ ]n jur dac[ nu-l vede cineva.
Ba este v[zut.
Prin geamul c[su\ei de pe ap[ str[inul este urm[rit, de
COPILUL
mult. Un ochi frumos de femeie ]l urm[re=te. Un ochi speriat

TERIBIL
pe o fa\[ murdar[ de f[in[.

Femeia se tot uit[ prin geam, a=teapt[ s[ vad[ ce-o s[
H fac[ str[inul.
+i ce face str[inul?
+i-a scos ce-a mai avut pe d`nsul =i acum vrea s[ se spele.
NICOLAE
ESINENCU
Colo d[ s[ intre ]n ap[, dincolo.

Apa e murdar[.
Descoper[ un mald[r de stuf putred, se urc[ pe mald[r,
]=i spal[ ]ncet hainele. Iat[ c[ se clatin[, mai-mai s[ cad[.
Se apuc[ de ni=te fire de stuf, se \ine, spal[.
""
+i dac[ a sp[lat c[ma=a, o ]ntinde pe iarb[ la soare.
Acela=i lucru ]l face cu pantalonii, pantofii.
Mai t`rziu scoate din buzunarul hainei un =umuiag de
bancnote ude, caut[ un loc unde le-ar putea usca.
Femeia din geamul c[su\ei de pe ap[ nu-l mai vede, se
]ngrijoreaz[. Alearg[ speriat[ de la un geam la altul.
Nu se vede str[inul.
Unde s-a pierdut? se sperie femeia.
Afar[ r[sun[ zgomot =i ea se repede spre u=[.
La puntea din fa\a casei st[ o luntre. }n luntre e un b[rbat,
numai c[ nu-i cel de pe mal, str[inul, e so\ul ei.
Of, m-ai speriat de moarte! ]i sare ea ]n cale. G`ndeam
c[ n-o s[ te mai ]ntorci...
Fa\a b[rbatului e obosit[.
Cam de ce nu m-a= ]ntoarce?
B[rbatul coboar[ greoi din luntre, se apuc[ s[ descarce
pe=tele.
Ajut[, zice, trebuie s[ m[ ]ntorc ]n delt[. Am l[sat ]n larg
mrejele.
Femeia abia acum ]=i d[ seama c[ mìnile-i sunt murdare
de f[in[, le =terge la repezeal[ de pestelc[, sare ]n luntre,
arunc[ pe=tele pe punte. Dar nu uit[ nici de frica de adineaori.
Un str[in se-nv`rte din zori pe aici, ciripe=te ea =i caut[
]ngrijorat[ spre mal.
Unde-i str[inul?
COPILUL
Este. E tot acolo, pe mal.
TERIBIL
Str[inul face disperat semne.
}l vezi? ]ntreab[ so\ia.
B[rbatul nici nu se mir[. Alte griji are:
Plodul pe unde-i? ]ntreab[.
Parc[ nu =tii... Iar a luat luntrea cea mic[. S-a b[gat la
H
NICOLAE
ESINENCU
bulboan[... p`n[ nu prinde somnul cela, zice, nu se las[.
B[rbatul se sup[r[ c[ =trengarul umbl[ din capul lui.
Da eu de ce te-am l[sat aici? zice.
Crezi c[ m-ascult[? +i ieri a fost, =i azi din zori s-a dus...
se vaic[r[ femeia, =i unde face: Vai de mine, uit[-te c[ nu se
"#
mai vede!
Cine? nu ]n\elege b[rbatul.
Str[inul, zice. Era pe mal, =i acum nu-i...
B[rbatul nici de data asta nu se uit[ spre locul unde-i arat[
muierea.
De ce e=ti plin[ de f[in[? ]ntreab[.
M-am apucat s[ coc.
Pe=tele se ]mpute, iar voi...
B[rbatul arunc[ pe punte ultimii pe=ti=ori, apoi pune m`na
pe v`sle.
+i zici c[ e la bulboan[? exprim[ furtun[ fa\a b[rbatului.
S[ nu ]ndr[zne=ti s[-l ba\i! sare femeia, strig[ ]n urma
b[rbatului, dar acela a =i dep[rtat luntrea, se duce...
Copilul pescuie=te ]ntr-un lumini= de delt[.

}n jur e lini=te, stuful e ]nalt, iar el st[ pe marginea luntrei,
cu ochii a\inti\i ]n ad`ncul apelor. +i-i gol-golu\.
S[ aib[ vreo =ase-=apte ani, dar dup[ cum se \ine, pistruiat
=i cu percica ro=cat[ ]n v`nt, se vede c[ are mul\i dr[cu=ori!
Cum ]l z[re=te pe tat[-s[u, ]l =i previne, d`nd din deget:
Sssss... ]i sub luntre... ]l simt...
Cine? ]ntreab[ taic[-s[u, pref[c`ndu-se c[ arde de
curiozitate.
Somnul... Mi-ai adus ceva de m`ncare?
|i-am adus, zice tata =i, din luntre, rupe o v`n[ verde =i
COPILUL
TERIBIL
s[n[toas[ de stuf, se repede spre copil. Stai s[-\i ar[t eu ce

sim\i...
Copilul nu rezist[.
H Nici nu-i pas[ c[ apa e ad`nc[ - se arunc[ ]n delt[ =i zi-i...

]noat[ ca o broasc[.
NICOLAE
ESINENCU
Str[inul umbl[ desperat pe mal. Nimeni nu-l ia ]n seam[.

Z[re=te deodat[ o buturug[, se bucur[.
Se ]ntinde pe buturug[, se leag[ cu cureaua, v`sle=te cu
mìnile spre c[su\[. Dispare sub ap[, apare =i iar v`sle=te.
"$ }nghite ap[, solid.
St[p`nul c[su\ei urm[re=te scena, dar se preface c[ nu
vede nimic. }n=ir[ dimpreun[ cu fiul pe=te pe sfori.
C`t colo se vede c[ b[iatul a fost chelf[nit. Ca ni=te =erpi
se v[d pe pielea spin[rii urmele b[t[ii. Dar e obraznic ca mai
]nainte.
De ce l-ai face pe chiorul? ]l iscode=te pe p[rinte.
Am s[ te tr[snesc, r[spunde acela.
Doar omul poate s[ se-nece... Se-neac[! strig[ deodat[
plodul =i sare ]n picioare ]n timp ce buturuga se ]ntoarce =i
str[inul dispare ]n ap[.
Tat[l g[se=te de cuviin\[ s[ nu-i r[spund[ nici de data asta
copilului. Dac[ a umplut-o cu pe=te, anin[ sfoara, se ]ntoarce,
se a=az[ direct pe punte, continu[ s[ ]n=ire pe=te.
Buturuga se ]ntoarce, din ap[ apare str[inul, umflat de
ap[.
Copilul se a=az[, ]n=ir[ pe=te.
}ntre timp str[inul ajunge la cap[tul pun\ii, dar nicicum nu
poate s[ urce pe punte. Buturuga n[r[ve=te, str[inul se lupt[.
La un moment dat scoate un r[cnet scurt, dispare cu totul
sub punte.
Copilul sare iar ]n picioare. P[rintele ]ns[ ]=i caut[ de lucru.
Mai umple o sfoar[, se ridic[, o anin[ l`ng[ celelalte.
Dac[ se ]neac[, amenin\[ copilul, faci pu=c[rie.
Se a=az[, ]n=ir[ pe=te.
COPILUL
Str[inul se ca\[r[ ]n sf`r=it pe punte, dar nu poate nici s[
TERIBIL
vorbeasc[, nici s[ se mi=te. S-a t`r`t ca o broasc[ pe
marginea pun\ii =i, ud leoarc[, acum st[ ]ntins cu fa\a ]n jos
pe sc`nduri.
Dac[-l g[sesc mort, ]nha\i vreo zece ani de pu=c[rie,
zice copilul.
H
NICOLAE
ESINENCU
Taic[-s[u nu-i prea speriat. Ia din m`na fiului sfoara
]nc[rcat[, o anin[ l`ng[ celelalte sfori =i numai c`nd vede
c[ str[inul d[ semne de via\[, se apropie de el.
Str[inul vorbe=te, st[p`nul casei ascult[, apoi, ca =i cum n-ar
fi vorbit nimic, st[p`nul se ]ntoarce la pragul casei, se a=az[
"%
direct pe punte =i continu[ s[ munceasc[ dimpreun[ cu copilul.
Cine-i? ]ntreab[ ]ntr-un t`rziu copilul.
Un oftigos, r[spunde tat[l.
Ce ]nseamn[ oftigos?
Om cu pl[m`nii potric[li\i.
+i de unde =tii c[-i oftigos?
Nu-l vezi cum r[sufl[?
Da cum r[sufl[? ]ntreab[ copilul =i ]ntoarce privirea spre
str[inul care ]ntr-adev[r g`fìe r[u.
St[p`nul casei mai ]n=ir[, mai adun[ pe=te, deodat[ las[
balt[ totul, ]=i scutur[ palmele =i intr[ calm ]n cas[.
So\ia lui coace pìne. +i cum treb[luie=te ]n fa\a cuptorului,
=oldurile ]i salt[ ademenitor sub rochi\a scurt[ =i sub\ire.
O c[ldur[ ]mb[t[toare ]nv[luie=te b[rbatul.
O clip[-dou[ el urm[re=te jocul =oldurilor so\iei, apoi se
duce direct spre ea =i o plesne=te u=or peste buc[.
Ce te-a apucat? tresare so\ia, sur`de.
S[ =ezi dou[ zile ]n balt[, te-apuc[... zice el =i d[ s[-i
prind[ un s`n, so\ia ]ns[ se retrage, chicote=te:
+tiu c[ nu vrei chiar acum...
B[rbatul r`nje=te, se las[ pe lavi\[. Parc[ nici n-ar avea
pe punte un str[in.
So\iei nu-i place s[ fie privit[ din spate, c`nd lucreaz[.
Degeaba a=tep\i, ]l bruscheaz[ ea. Sau crezi c-o s[ lep[d
aluatul... Nici ru=ine n-ai! Poate s[ intre copilul...
COPILUL
B[rbatul r`nje=te.
TERIBIL
Asta o ]nfoac[ pe so\ie.

Auzi sau nu? Caut[-\i de lucru, omule, sau arunc aluatul
H ista. +i deodat[ \ip[ u=or. Of, omule, ce faci?

Se las[ u=or r[sturnat[ pe pat...
Mai t`rziu b[rbatul =i-aprinde o \igar[, apoi zice:
NICOLAE
ESINENCU
+tii de ce-a venit?

Cine? nu ]n\elege so\ia.
Str[inul.
A venit aici? tresare femeia, se arunc[ la geam.
Str[inul st[ pleo=tit pe punte, ca mai ]nainte.
"&
M[ are de prost, zice b[rbatul.
Ce vrea?
Nici n-ai s[ b[nuie=ti.
Poate-i inspector?! O fi crez`nd c[ ne ]mpu\im ]n pe=te
=i statului nu d[m... S[-=i bage coada ]n delt[ =i s[ prind[
pe=te! zice femeia =i se repede la gura cuptorului.
Te-ai =i pornit.
Ce, nu-i a=a? De unde s[ lu[m mai mult pe=te?
|i-am spus: m[ are de prost. Nu-i de la pesc[rie.
So\ia devine atent[.
Nu-i inspector? zice, se mai uit[ o dat[ prin geam.
Atunci cine-i?
|i-am spus: m[ are de prost.
Vas[zic[, =tii cine-i?
Nu.
M[ tem, Tivule.
De temut, n-ai de ce te teme... numai de mine, \i-am
spus, s[ te temi, r`nje=te b[rbatul =i-i prinde iar un s`n ]n
palm[, i-l str`nge u=or.
}nceteaz[. De ce ai l[sat copilul afar[?
+i de ce nu l-a= l[sa?
Cu str[inul? femeia ]nl[tur[ m`na b[rbatului =i se ]ntoarce
la gura cuptorului.
B[rbatul r[m`ne pe marginea patului.
Fumeaz[.
COPILUL
P[i, ce facem? ]ntreab[ ]ntr-un t`rziu.
TERIBIL
Ce facem? zice femeia de la gura cuptorului.
De-acum uitase de str[in.
A=teapt[ r[spuns.
Cine a=teapt[?
Str[inul sau te-ai z[p[cit?
H
NICOLAE
ESINENCU
D-apoi nu s-a dus?
Vrea s[-l ducem cu luntrea.
}ncotro? Acum? Dac[ vrea s[-l duci p`n[ la pesc[rie,
s[ =tii c[ nu-\i dau voie... degrab[ scot din cuptor, =i-apoi
]nnopteaz[, nu vezi?
"'
B[rbatul tace un timp, apoi spune:
Zice c[ d[ patru sutare.
Patru sutare ca s[-l duci dou[ mile, p`n[ la pesc[rie? }i
nebun?
Te-ai =i pornit! Mai ]nva\[-te a asculta... Parc[ ai fi fecioru-
tu, pe care l-am pus s[ ]n=ire pe=te =i, uit[-te, casc[ gura la
str[in.
Copilul ]ntr-adev[r a l[sat pe=tele =i acum vorbe=te ceva
cu str[inul.
Acela pare s[ fie bucuros c[ vorbe=te cu b[iatul...
Asta ]l ]nfurie =i mai mult pe st[p`n.
Bate amenin\[tor cu degetul ]n fereastr[.
Copilul ]ntoarce capul, dar pare c[ b[taia nu-l sperie.
Tat[l ]i arat[ prin semne c[ are s-o p[\easc[ r[u, dac[ nu-=i
vede de lucru.
Fiul ]ntoarce spatele str[inului, se apuc[ s[ ]n=ire pe=te.
Revine de la geam =i st[p`nul.
Acum vorbe=te ]n voie cu so\ia:
P[i, ]l duc sau nu?
Dar cine-i, omule, dac[ spui c[ nu-i inspector? so\ia iar
las[ gura cuptorului, iar se uit[ ]ngrijorat[ prin geam la str[inul
de pe punte. Doamne, s[ nu fie un fugit din vreo ]nchisoare...
Sau ]nchipuie-\i c[ e un spion!
B[rbatul pare lini=tit. Nu-l iei cu prostii din astea.
Ai spus-o... ce s[ caute un spion ]n delt[?
COPILUL
Dar acum opt ani, \i-aminte=ti, prin delt[ umblau militari

TERIBIL
cu elicoptere =i tot controlau cu c[ngile prin stuf? }ntrebau

dac[ n-am v[zut un b[rbat =chiop. Iar =chiopul, s-a afalt mai
H apoi, era mare spion.

B[rbatul =tie ce =tie, zice:
Vrea s[ fie scos din delt[. D[ patru sutare pentru asta.
NICOLAE
ESINENCU
Dup[ o clip[ reia: Dac[ ar vrea numai s[-l scot din delt[...
dar mai vrea s[-l duc ]n susul apei. Spre izvor! +i asta poate
dura o s[pt[m`n[, dac[ nu chiar dou[.
S[ lipse=ti dou[ s[pt[m`ni? +i ce facem cu pescuitul?
B[rbatul stinge \igara:
"
D[ un pumn de bani sau n-ai auzit, z[ludo? Vrea s[
ajung[, zice, ]ntr-un s[ti=or... la nordul Moldovei... +i dac[
te-ai g`ndi pe=te nu se prinde acum... +i chiar s[ prind
zilnic c`te cincizeci de kilograme, tot nu scot ]ntr-o lun[ banii
i=tea... At`t c[ m[ ]ntreb: cine-i =i de ce vrea s[ ajung[
numaidec`t cu luntrea p`n[ ]n satul cela? De ce nu s-ar duce,
s[ zicem, p`n[ la pesc[rie, iar de acolo s[ ia o ma=in[, iese
la =osea =i m`n[! Ajunge de mii de ori mai repede, nu-i a=a?
+i-atunci care i-i interesul?!
Femeia e cuprins[ de ]ngrijorare.
Tivu, n-ai s[-l duci. Nu-\i permit! Urm[re=te ceva!
+i patru sutare?
Nici pentru o mie nu-\i dau drumul... S[ ie=i cu un str[in
]n delt[? |i-aminte=ti ce-a p[\it b[tr`nul de la pesc[rie? Au
venit doi, l-au rugat s[-i v`re ]n delt[ ca s[ pescuiasc[ =i l-au
]nv[l[tucit ]n mreje =i l-au aruncat ]n ap[! C`nd l-au g[sit,
b[tr`nul era m`ncat de raci. Du-te =i alung[-l. Alung[-l!
Alung[-l, Tivu!
B[rbatul tace un timp, apoi iese, se apropie cump[tat de
str[in, spune ceva, gesticuleaz[. Parc[ i-ar da de ]n\eles c[
nu poate, nu va merge. Dar nici str[inul nu-i dintre cei care
se d[ b[tut cu una, cu dou[.
Se aprinde, vorbe=te ]ngrijorat, ]nfocat, v`r[ apoi m`na
]ntr-un buzunar, ]n altul =i deodat[ descoper[ c[ nu g[se=te
ceea ce caut[. }=i aminte=te de ceva, se plesne=te cu palma
COPILUL
peste frunte, arat[ cu m`na spre malul pe care se fr[m`ntase
TERIBIL
nu demult. Arat[ agitat spre mal, ]n=fac[ st[p`nul de m`n[
=i-l ]ndeamn[ spre luntre. Chipurile, hai acolo =i o s[ vezi.
So\ia iese glon\ din cas[. R[cne=te:
Tivu, unde te t`rìe? Stai!
Hai nu mai r[cni! o opre=te b[iatul, se duc p`n[ la mal.
H
NICOLAE
ESINENCU
}ntr-adev[r, luntrea o ia spre mal...
Ajun=i acolo, str[inul sare pe mal, ]l apuc[ de m`nec[ pe st[-

p`nul luntrei.
Uit[-te! Uit[-te! arat[ ]n dreapta, ]n st`nga, spre stuf[ri=ul
"
unde se z[resc ni=te h`rtii.
Dar =i f[r[ el vede st[p`nul luntrei c[ pe fiecare fir de stuf
st[ aninat[ c`te o bancnot[.
Sute de bancnote at`rnate pe sute de fire de stuf!
Se leag[n[ u=or ]n v`nt bancnotele.
Erau ude =i le-am pus la uscat... explic[ str[inul. Z[re=te
]n iarb[ portmoneul. }i ridic[, scoate de acolo o hart[ ud[, o
desface. Arat[ colo, dincolo, explic[: Iat[, ]n satul ista trebuie
s[ ajung. Mai dau patru sute, numai du-m[, omule!
Nici nu mai =tiu ce s[ zic... cade pe g`nduri st[p`nul.
Dar am bani, vezi? Na, ia c`t vrei!
Str[inul str`nge ]n grab[ bancnotele, le burdu=e=te ]n
portmoneu, vrea s[-l dea st[p`nului, dar acela a =i s[rit ]n luntre.
Str[inul se z[p[ce=te.
M[ la=i?
Sare =i el ]n luntre.
St[p`nul v`sle=te ]nd`rjit ]napoi, spre c[su\[.
Ei, ce zici, omule? ]l ]ntreab[ str[inul pe luntra=.
|i-am spus: s[ m[ mai g`ndesc...
C`nd ajung ]n fa\a c[su\ei, str[inul r[m`ne ]n luntre, st[p`nul

sare pe punte, cheam[ la o parte so\ia.
Are at`\ia bani c`t n-ai v[zut ]n via\[, =opte=te so\iei.
S[ aib[! r[bufne=te aceea.
}\i spun: are at`\ia bani c`t n-ai v[zut ]n via\[.
COPILUL
Tivule, s[ te temi de omul care are bani mul\i. Alung[-l!

TERIBIL
Chiar acum. Ori ]l alungi tu, ori ]l fug[resc eu. Ce stai, omule?
Pleac[! B[rbatul n-o s[ te duc[. N-are c`nd =i nici eu nu vreau.
H M-auzi?
Str[inul se uit[ la st[p`n: ce-o s[ zic[ acela? Ochii str[inu-
lui exprim[ ]ngrijorare, rug[minte, mil[, spaim[.
NICOLAE
ESINENCU
Ajut[-m[, omule! se roag[. Fi\i buni! Tare am nevoie!

St[p`nul casei st[ o clip[ pe g`nduri, apoi strig[ c[tre str[in:
Ce stai, urc[ odat[ pe punte.
Vas[zic[, te prinzi? sper[ str[inul.
Da, i-arunc[ cel[lalt.
"
+i c`nd pornim?
Nu m[ ]ntreba... Vezi c[ mi se ]mpute pe=tele...
St[p`nul =i copilul ]n=ir[ ]n continuare pe=te, iar so\ia bate

furios ]n geam.
Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreab[ b[rbatul.
Ce-i cu el? arat[ so\ia spre str[in.
Da ce-i cu el?
Str[inul a pornit pe nea=teptate spre sc`rta de f`n, smulge
c`teva bra\e =i se v`r[ ]n sc`rt[. Ca un cìne. Nu se mai vede.
St[p`nul c`nt[re=te c`teva clipe ]n t[cere, apoi str[fulger[
cu privirea copilul. Chipurile, ce-mi stai? C`t ai clipi, copilul e
l`ng[ sc`rt[.
Apuc[ de picioare str[inul, ]l trage.
E=ti ho\? ]l ]ntreab[ c`nd ]l vede scos.
De unde ai luat-o? se las[ ]ncet str[inul pe =ezute, cearc[
s[ z`mbeasc[, dar fa\a i-i schimbat[, schimonosit[ de nu se
=tie ce durere.
De ce atunci te-ai ascuns ]n f`n?
S[ v[d dac[ o s[ m[ g[se=ti, vrea s[ glumeasc[ str[inul,
respir`nd greu. Foarte greu. Parc[ nici nu mai e omul de
adineaori.
S-a ascuns s[ vad[ dac[ am s[-l g[sesc, strig[ copilul,
a=teapt[ ce-o s[ zic[ tata.
Dar tata are grijile lui. Lucreaz[, se fr[m`nt[:
COPILUL
TERIBIL
+i dac[ e un inspector? }l face pe... Vrea s[ m[ ia cu
bani, apoi s[ pun[ m`n[ pe mine. P[i s[-l duc sau s[ nu-l
duc?!
Alung[-l! Alung[-l! strig[ din cas[ so\ia. Alung[-l, c-o
s[ ne g[sim cu el beleaua. De ce s-a ascuns ]n f`n? H
Str[inul ]ns[ nu-i ia ]n seam[. Parc[ ]=i revine. }=i scoate o
NICOLAE
ESINENCU
gheat[, alta, ]=i trage un ciorap, altul, ]i miroase, ]i scutur[
pe r`nd, pe r`nd ]i arunc[ ceva mai departe. Acela=i lucru
face =i cu pantofii. Apoi ridic[ privirea, o poart[ prin ograd[,
ceea ce ]l ]ngrijoreaz[ =i mai mult pe st[p`n: P[i e un trec[tor
sau e inspector? De ce-mi scruteaz[ ograda? " !
Dar str[inul se pare c[ a g[sit ceea ce c[uta. Butoiul cu
ap[. Se ridic[ greoi, o ia spre butoi. Cum nu vede c[ldare
sau can[ al[turi, nu rabd[, bag[ capul ]n r[coarea butoiului.
Bea cu ]nghi\ituri mari, zgomotos.
Tare-i ]nsetat, g`nde=te st[p`nul casei, cred c[ vine de
departe... Vine de departe sau r[t[ce=te de mult prin delt[...
Dac[-i pu=c[ria=, de ce se ascunde, doar nu-i \ipenie ]n jur
delt[ =i at`t. E un c[pos de inspector care m-a luat cu banul,
dar mai apoi o s[-l vezi cum ]\i c`nt[: Vaz[zic[, de ace=tia-mi
e=ti? A=a se lucreaz[? A=a te doare planul statului? Pentru un
ban scuipi pe stat?... Sau poate a venit s[ vad[ la fa\a locului
cum se pescuie=te? Sau s[ afle adev[rul despre p[s[rile =i
animalele de balt[ a c[ror v`n[toare va ]ncepe ]n timpul
apropiat? +i dac[ e a=a, atunci de ce se ascunde? Vrea s[
vad[, s[ zicem, bancurile de pe=ti ]l duc cu luntrea ]n delt[,
vad[-le! Aceea=i poveste e =i cu p[s[rile =i animalele de
balt[... Ce-ar fi oare s[ pun m`n[ pe un druc, s[-l alung?
S[-l alung sau s[-l scot ]n delt[ =i s[-l scufund pu\in? Dac[-i
inspector =i m-a luat cu banii, z[u c[-l dau la fundul deltei.
Str[inul, dac[ a b[ut ap[, ]=i =terge ]ndesat cu poala c[m[=ii
fa\a. Da, acum se simte mai bine. }=i =terge fa\a, pieptul, se
]ntoarce la sc`rta cu f`n, ridic[ ciorapii =i pantofii, revine la butoi.
Vrea s[-=i spele ciorapii puturo=i ]n butoi, observ[ copilul.
Da tu pentru ce ai gur[? observ[ tata =i caut[ de pe=te.
COPILUL
Ei! strig[ copilul, ce vrei s[ faci?

TERIBIL
+i so\ia st[p`nului e alarmat[, cioc[ne=te din nou cu degetul

]n geam.
H Ce vrea s[ fac[? ]ntreab[ ea.

Vrea s[-=i spele ciorapii ]n butoi, r[spunde copilul.
D[-i ligheanul cel mare, ]l bolde=te tata.
NICOLAE
ESINENCU
Ia-\i ligheanul de sub prisp[, strig[ copilul.

Str[inul parc[ a ]n\eles ce i s-a spus, dar nu se =tie de ce
face semne cu degetul, cheam[ copilul, ]l ]ndeamn[ cu o
c[ldur[ deosebit[.
Tat[, strig[ copilul, m[ cheam[ la d`nsul!
" "
Eu te-am pus s[ m[turi prin ograd[, strig[ tat[, mai ia o
sfoar[ =i o ]ntinde la uscat.
Copilul se apropie de str[in:
E=ti oftigos?
}ntr-un fel da.
Copilul se v`r[ sub prisp[, scoate de acolo un lighean, i-l
d[ str[inului.
S[-l duc[ de unde l-ai luat! bate iar cu degetul ]n geam
mama.
Str[inul sur`de =i d[ s[ pun[ m`na pe capul copilului.
Acela sare ca fript.
Tat[, vrea s[ pun[ m`na pe capul meu!
Ia c[ldarea cu ap[ =i spal[ puntea, ]i porunce=te tata.
Nu vezi ce de-a solzi =i m[runtaie s-au adunat?
Copilul se ut[ pe unde ar g[si c[ldarea, o vede aninat[
de un st`lp din fa\a casei, o ia, se ]ndreapt[ spre punte, se
apleac[, scoate ap[ din delt[, o arunc[ ]n fa\a casei, iar
afund[ c[ldarea ]n delt[ =i iar arunc[ ap[ ]n fa\a casei. Dup[
ce scoate mai multe c[ld[ri, ]n=fac[ un b[\, o c`rp[ =i roade
solzii de pe punte...
Str[inul se opre=te la c`\iva pa=i ]n spatele copilului. }l
prive=te cu drag.
C`\i ani ai? ]l ]ntreab[.
Copilul parc[ nici n-ar auzi.
Vezi stuful cela ]nalt? arat[ deodat[ spre delt[. Acolo
COPILUL
s-a ]necat bunica noastr[.
TERIBIL
Demult?
Pe atunci nu eram. S-a v`r`t, spune tata, s[ se scalde, =i
a tras-o la fund un pe=te mare. Un somn.
Noutatea pare s[-l ]nfrigureze pe str[in. Se uit[ spre delt[,
nici nu =tie ce s[ zic[.
H
NICOLAE
ESINENCU
Sunt somni ]n delt[? ]ntreab[.
C`t vita de mari... C`nd apune soarele, mergi s[ te
scalzi? Eu m[ scald chiar acolo unde s-a ]necat bunica!
Vino ]ncoace! strig[ la copil tata. C`nd ai de g`nd s[
speli ]n fa\a casei?
" #
Str[inul urm[re=te un timp copilul care spal[ ]n fa\a casei,
apoi ridic[ ligheanul, ]l umple cu ap[, se apuc[ s[-=i spele
ciorapii.
Spal[.
I-a sp[lat.
Se ]ndreapt[ spre sc`rta de f`n, unde se desc[l\ase, =i
iat[ c[ vrea s[ ]ntind[ ciorapii pe sc`rt[, la uscat.
Ce faci? strig[ copilul.
Nu se poate? ]ntreab[ str[inul. +i de ce, m[ rog?
F`nul ]l a=ternem prin cas[, ca s[ sc[p[m de umezeal[.
Dormim pe f`n.
Str[inul sur`de, ia ciorapii de pe sc`rt[, ]i scurge =i caut[
cu privirea unde, totu=i, i-ar putea pune la uscat.
Vede sfoara pentru rufe, porne=te ]ncolo, se r[zg`nde=te
]ns[ ]nainte de-a ajunge la sfoar[, se duce direct spre panto-
fii de l`ng[ sc`rt[, ]ntinde ciorapii peste pantofi...
Deodat[ se l[s[ ]n f`n =i r[m`ne cu fa\a ]n sus.St[ mult
a=a. Fa\a i se face tocmai p[m`ntie, abia de r[sufl[. Ba se mai
\ine cu m`na de piept. O triste\e ne\[rmurit[ i-a ]mp[ienjenit
ochii.
Poate pornim acum, st[p`ne? strig[ ]ncet.
Nu, acum nu pot.
Veni\i la m`ncare sau nu? se aude din cas[ vocea so\iei.
Copilul, apoi =i tata, las[ lucrul, intr[ pe r`nd ]n cas[, dar
mai ]ntì am`ndoi ]i spal[ mìnile, ]ndelung, ap[sat.
COPILUL
TERIBIL
}n cas[ se m[n`nc[, se vorbe=te, ca ]n familie.

+i c`nd ave\i de g`nd s[ porni\i? ]ntreab[ so\ia sup[rat[.
H }n zori.
El o s[ doarm[ afar[?
Vrei s[-l aduci ]n patul t[u?...
NICOLAE
ESINENCU
Nu-l hr[nim? se v`r[ copilul pe fir.

Am s[ te tr[snesc, ]l amenin\[ tata.
A muncit ca s[ m[n`nce? ]l pune la punct maic[-sa.
P[rin\ii se uit[ unul la altul. M[n`nc[.
Mai t`rziu tot so\ia vorbe=te:
" $
O s[ iei =i copilul cu tine?
B[rbatul g[se=te de cuviin\[ s[ nu-i r[spund[. Copilul se
uit[ iscoditor la p[rin\i. To\i m[n`nc[ ]n t[cere. +i asta dureaz[
mult. Dup[ ce m[n`nc[, st[p`nul se ridic[, ia un c[lcì de pìne
cald[, un pe=te afumat, o ceap[, iese din cas[ =i se ]ndreapt[
spre sc`rta de f`n, unde str[inul a a\ipit o dat[ cu apusul soarelui.
Iat[ care-i povestea, ]i spune str[inului. Mìne ie=im
]mpreun[ ]n delt[ =i a= vrea, totu=i, s[ =tiu cu cine pornesc la
drum... Cine e=ti?
Sunt un om bolnav.
Nu mi-ai vorbit de boal[.
M[ ]n[bu=... Nici medicii nu =tiu ce fel de boal[ am. Nu-
mi ajunge aer, =i gata.
Vii de la spital?
Din Belarus.
Acolo te lecuie=ti?
Ba locuiesc acolo. Cu boala mea n-am dreptul s[ tr[iesc
]n Moldova. Nu pot. Numai aerul din Belarus ]mi prie=te. }n
Moldova, acas[, m[ ]n[bu=.
Am observat c[ respiri greu... +i de mult locuie=ti ]n Belarus?
De mult. De dou[zeci de ani.
Acolo respiri normal?
Parc[ nici n-a= fi bolnav. Acolo-i bine, dar, iat[, nu pot
da pe acas[. +i a=a mi-i dor de cas[, a=a mi-i dor de cas[!
De necaz c`nt, omule, ca cucul =i urlu ca lupul!
COPILUL
TERIBIL
Nu cumva vrei s[ spui c[ n-ai fost de dou[zeci de ani acas[?
N-am fost.
Niciodat[?
Niciodat[. Dac[ vin, m[ a=teapt[ moartea. Asta-i.
+i acum de ce te-ai pornit? H
Vreau s[ mai v[d o dat[ satul natal, dup[ aceea fie ce-o
NICOLAE
ESINENCU
fi...
Nu-l crede! strig[ copilul. Mama spune c[-i ho\.
Am s[-\i scot pielea de la fund =i am s[ \i-o pun pe cap!
zice st[p`nul =i se ]ntoarce iar spre str[in. +i de ce n-ai luat o
ma=in[ sau un avion? Doar cu ma=ina sau avionul mai repede " %
ai fi ajuns acas[.
Cum s[-\i spun ca s[ m[ ]n\elegi, omule? se fr[suie=te
str[inul. Cu boala mea nu pot c[l[tori nici cu avionul, nici cu
ma=ina. E de ajuns s[ ajung cu avionul pe teritoriul Moldovei
=i m[ ]n[bu=. E de ajuns s[ fac c`\iva metri cu ma=ina pe
teritoriul Moldovei =i-s gata, nu pot suporta, m[ ]n[bu=!
Aceea=i poveste se ]nt`mpl[ c`nd pornesc pe jos acas[. M[
]n[bu=. De ani de zile nu pot s[ m[ apropii de cas[. +i acum
am mai aflat c[ moare mama. De durere, c`nt ca cucul =i
urlu ca lupul, omule!
+i cum vrei acum s[ ajungi, dac[ zici c[ nu-\i prie=te aerul
de acas[?
Nu =tiu. Dar mi-a spus un medic s[ ]ncerc cumva pe
apa rùlui. A=a crede el. S[ merg, zice, spre izvor... A= ajunge
pe ap[ p`n[ ]n dreptul satului meu, de acolo a= trage o fug[,
chiar de am s[ m[ ]n[bu=, dar vreau s-o v[d pe mama ]nainte
de moarte, s[ mai v[d o dat[ satul natal =i... ]n\elegi, omule?
Vas[zic[, de aceea te-ai ascuns adineaori ]n f`n?
Da, m[ ]n[bu=eam =i nu voiam s[ vede\i cum suf[r.
De mult umbli prin delt[?
A treia zi.
St[p`nul ascult[ cu fruntea plecat[ istorisirile str[inului,
din c`nd ]n c`nd ]ntoarce fa\a spre geamul casei ca s-o ia de
martor pe so\ie, s[ aud[ =i aceea ce spune str[inul.
COPILUL
TERIBIL
Ascult[, ascult[, ca ]n sf`r=it s[ ]ncheie:

Bine, pornim ]n zori!...
Pe la o bucat[ de noapte r[sun[ b[t[i puternice ]n geam.
H Cine-i? ]ntreab[ somnoros =i sup[rat st[p`nul.
Eu, str[inul.
Ce vrei?
NICOLAE
ESINENCU
S[ pornim, omule.
|i-am spus: pornim ]n zori.
Nu s-ar putea acum?
B[rbatul se a=az[ somnoros pe marginea patului.
" & Ia belea pe capul meu.
Ce vrea? ]ntreab[ so\ia.
S[ pornim.
Of, b[rbate, m[ tem. De ce te gr[be=te? +i-n puterea
nop\ii...
La asta m[ g`ndesc =i eu, dar tu s[ nu te temi. |i-am spus,
zice b[rbatul =i-o pi=c[ de =oldul dezvelit, s[ te temi numai
de mine, r`nje=te, strig[: Cum r[sare luna, pornim!
Mai ]ncet, c[ scoli copilul.
Femeia se lipe=te de b[rbat =i acela o str`nge la piept.
Iei =i copilul?
+tii c[ plec departe?
Totdeauna ]l luai cu tine.
}l luam c`nd plecam ]n delt[, acum alta-i povestea...
Am de mers spre izvor, =i cine =tie c`t...
Te duci pentru mai mult, cu om str[in te duci... copilul ar
putea, cine =tie, s[-\i fie de ajutor la drum...
Pentru c[ m[ duc pentru mult timp =i m[ duc cu om
str[in nu vreau s[ iau copilul... Vezi ce faci cu copilul pe aici.
O s[ pescuim.
S[ ie=i\i cu luntrea mic[ ]n delt[... Acum se prinde bine
racul. Zece kilograme de raci fac mai mult dec`t dou[zeci
sau treizeci kilograme de pe=te... +ti\i locurile unde se n[de=te
mai mult, pescui\i pe acolo... B[iatul umbl[ liber prin stuf. Tu
\ii sacul, iar el ]i culege... de=i ar fi mai bine s[ nu cobor`\i
COPILUL
nici unul din luntre. S-a n[dit pe aici iar somnul cela cu un
TERIBIL
ochi. Alalt[ieri a atacat o luntre...
Dac[ o s[ ne ducem pe unde am fost anul trecut, n-avem
de ce ne teme.
O s[ v[ duce\i pe unde s-a mai prins, dar ar trebui s[ fi\i
cu ochii ]n patru. Nu uita\i, apele-s curg[toare. Anul trecut
H
NICOLAE
ESINENCU
prin p`lcurile celea de stuf era n[mol, dar acum apele au
sp[lat totul... La tot pasul dai de bulboane...
O s[ fim aten\i... +i tu s[ fii atent. Pleci la drum cu om str[in.
Omul are necaz, nu-\i face griji. Am s[ v`slesc zi =i noapte
=i ]n trei-patru zile poate ]l duc...
" '
|i-a dat bani?
O s[-mi dea.
Mai bine s[-\i dea acum jum[tate, c`nd porne=ti, =i
jum[tate c`nd o s[-l duci la fa\a locului.
Omul are necaz, o s[-mi dea...
De afar[ iar se aud b[t[i furtunoase ]n geam.
Nene, apare luna. S[ pornim!
S[ trezesc =i copilul? ]ntreab[ so\ia.
Tata nu m[ ia, se aude glasul copilului de dup[ sob[.
Noi r[m`nem aici s[ prindem raci. Zece kilograme de raci
fac mai mult dec`t dou[zeci-treizeci kilograme de pe=te...
Bine, dormi, spune mama, credeam c[ te scoli s[-l con-
ducem pe tata.
Tata, ]mbr[cat, se spal[, se a=az[ s[ m[n`nce.
Pun m`ncare pentru unul sau pentru doi? ]ntreab[ so\ia.
Adic[? nu pricepe b[rbatul.
Pun m`ncare la drum numai pentru tine sau =i pentru str[in?
Cine a lucrat, acela s[ m[n`nce, se aude vocea copilului
de dup[ sob[.
Hai-hai, ai s-o c`=tigi! ]l bruscheaz[ tata =i iese afar[.
Luna ]nc[ nu se vede.
Tremuri? st[p`nul observ[ c[ str[inului ]i cl[n\[nesc din\ii
]n gur[.
Totdeauna a=a-i frig noaptea pe aici?
C`nd =i cum... Ap[ =i \`n\ari!
COPILUL
|`n\arii nu prea m[ deranjeaz[, dar umezeala... +i n-am

TERIBIL
luat nici o hain[ groas[.

|ine... st[p`nul i-arunc[ un o hain[ pufoas[ =i un imperme-
H abil. Spune: Tot ce vezi aici va trebui s[ c[r[m ]n luntre...

Dar de c[rat sunt multe =i felurite: unelte, haine, vase,
c`rlige, toate cele necesare pentru drum...
NICOLAE
ESINENCU
V`slele ai dus?
Dus.
Du =i asta... Ai dus?
Dus.
"!
Acum s[ ducem vasele... +i cine, zici, te-a ]ndreptat la
mine?... Ai fost pe la pesc[rie? De acolo vii ]ncoace?
N-am fost. +i nu mi te-a recomandat nimeni. A =asea zi vin
din Minsk. Am mers cu trenul, cu o c[ru\[... pe jos... dar mai
departe, iat[, nu am cu ce merge... Am \inut mereu malul
apei, p`n[ am dat de dumneavoastr[... Ce-a= fi f[cut dac[
nu dam de dumneavoastr[? M[ tem s[ nu m[ apuce boala.
Numai dac[ ar fi zile bune... Ploile ne-ar strica r[u.
Am auzit la radio c[ se a=teapt[ zile calde.
Timpul probabil pentru \ar[, dar nu pentru delt[. Pe ape
timpul se schimb[ mereu. Seara e unul, diminea\a e altul, la
amiaz[... Oare ce-i cu femeia mea, c[ nu se vede? Femeie!
Sunt aici, r[spunde so\ia de undeva din ]ntuneric.
Ia deschide aparatul de radio... C`t e ora?
Cinci.
Deschide aparatul s-ascult cum va fi timpul ]n delt[.
}n ]ntuneric r[sun[ deodat[ muzic[, apoi o voce feminin[
anun\[ timpul probabil:
... peste ]ntreaga delt[ se a=teapt[ zile ]nsorite, v`nt
moderat, temperatura + 35 + 40 de grade...
Aha, face st[p`nul, se ]ntoarce spre so\ie: Dar castronul?
Castronul? La ce-\i trebuie castronul?
Proasto, d-apoi merg la drum lung... sau crezi c[ n-o s[
am nevoie de zeam[ cald[? Adu-l mai repede.
Femeia o ia fugu\a spre pragul casei, b[rba\ii r[m`n singuri.
Fumezi? ]ntreab[ st[p`nul.
COPILUL
Cu boala mea?
TERIBIL
Pe ape nu-i bine s[ fumezi... Nu ne ducem la pescuit, totu=i...
So\ia apare din cas[.
Am adus =i c`\iva cartofi =i ardei, spune ea, apoi =opte=te
ceva la ureche b[rbatului.
Acela ]i r[spunde tot ]n =oapt[, dar so\ia nu se las[, ]i
H
NICOLAE
ESINENCU
spune ce are de spus:
S[-\i dea banii acum...
B[rbatul e nemul\umit, arunc[ o privire spre str[in, dar nu
mai vrea s[ vorbeasc[ cu so\ia care ]l s`cìe.
A-aa... banii, str[inul ghice=te ce-a =optit femeia =i scoate
"!
banii, num[r[ c`t g[se=te de cuviin\[, restul pune ]n buzu-
narul hainei. Poftim. Cinci sute.
Ne-am ]n\eles cu patru.
Dau cinci, numai s[ pornim.
Iau numai jum[tate, refuz[ b[rbatul, a doua jum[tate
mi-o dai dup[ ce facem treab[...
Lua\i-i pe to\i, tremur[ de frig str[inul. De frig sau cine
=tie de ce.
Nu, numai jum[tate am spus.
}ntinde so\iei jum[tate din sum[, cealalt[ jum[tate o ]ntoar-
ce str[inului.
+i zice:
Oare n-am uitat nimic?
C`nd peste stufulul din delt[ se arat[ cornul lunii, luntrea
se desprinde u=or de mal =i intr[ ]n ap[...
Stuf. Bancuri. Broa=te. +i n[mol. N[mol amestecat cu
r[d[cini de stuf, cu putregai b`rne, r[m[=i\e de luntre,
bu=teni, st`lpi de telegraf, ra\e moarte, pe=te ]mpu\it, hoituri,
de=i nu ]nt`lne=ti la tot pasul, dar ici-colo g[se=ti numaidec`t
ceva nepl[cut. +i atunci ocole=te, c`t mai repede fugi, dar
cum s[ fugi c`nd te vezi ungherit din toate p[r\ile =i ]ncotro ai
apuca-o nu e=ti sigur c[ n-o s[ dai iar peste o putreziciune.
Tot ce adun[ un rù, ]n delt[ adun[. Ploile =i z[pezile m`n[
totul ]n rù, apele ]mping la vale totul =i totul se adun[ ]n
bra\ele deltei. Iar la c[ldur[ putreze=te tot ce aduce apa.
COPILUL
Luntrea plute=te.
TERIBIL
Bu-u! Bu-u! sparge lini=tea nop\ii o vietate de balt[.

}nfior[tor ecou.
H Ce-i?
Buhaiul-de-balt[.
Nu se vede.
NICOLAE
ESINENCU
Nici n-o s[-l vezi. E foarte mic, dar face g[l[gie mare...
Cornul lunii intr[ ]ncet ]n ap[, se \ine de luntre.
Am v[zut c[ nu prea =tii s[ ]no\i.
Dac[ nu m[ legam de bu=tean, m[ ]necam...
}n ap[, principalul e s[ nu te sperii. Cazi, =ezi lini=tit, nu
"!
c[uta s[ ajungi ]ndat[ la mal, se poate ]nt`mpla s[ nu faci
nici doi pa=i, c[ te ]nghit ad`ncurile. Adesea malul e departe,
adesea nu po\i s[-\i pui puterile cu apa =i orice efort e zadarnic.
Mai cu minte e: dac[ te pomene=ti ]n ap[, s[ te lini=te=ti. F[
o plut[ dac[ po\i =i ]ncearc[ cu ]ncetul s[ te orientezi unde te
afli =i ce ai de f[cut. +i numai dup[ aceea o iei ]ncet ]n direc\ia
dorit[... Nu te mi=ca.
Nu m[ mi=c.
A=az[-te pe fundul luntrei...
M-am a=ezat.
+ezi lini=tit...
Luntra=ul se simte bine, delta e via\a lui, dar str[inul se afl[
pentru prima dat[ aici. Ap[ =i stuf. +i ]ntuneric. +i ad`ncuri
negre.
Hop! am ajuns! anun\[ pe nea=teptate st[p`nul. Inima
str[inului se face c`t un purice.
Ce-i?
Ne-am aninat de ceva.
Ce-ar putea fi?
Nu =tiu, dar \ine... Am s[ ]mping luntrea ]napoi... stai lini=tit.
V`sla se afund[ ]n ap[, luntrea parc[ plute=te ]napoi, dar
nu prea. Ceva o \ine, nu =ag[.
Vreo cang[... se opinte=te st[p`nul.
+i dac[ nu se desprinde? se ]nfioar[ str[inul gata s[
sar[ din luntre, dar unde s[ sar[? }n ap[?
COPILUL
Mare lucru s[ nu fie nevoie s[ cobor ]n ap[, zice st[p`nul.
TERIBIL
B`rr, se scutur[ de frig sau, poate, de fric[ str[inul. Nu
v[ teme\i?
Trebuie s-o deznin...
St[p`nul manevreaz[ u=or. Caut[ s[ ]mping[ luntrea
]nainte, ]napoi, ]n st`nga, ]n dreapta, o r[suce=te pe loc. Bag[
H
NICOLAE
ESINENCU
v`sla sub luntre, pip[ie, vrea s[ vad[ de ce s-a aninat luntrea.
O bucat[ de fier?... vorbe=te de unul singur st[p`nul
luntrei. Ar putea, de altfel, s[ fie =i fier... de ce nu?
St[p`nul v`sle=te ]nainte, ]napoi, dar luntrea nu se mi=c[.
E \inut[, simte str[inul, =i-i \inut[ de undeva de pe unde st[ el
"!!
=i asta ]l cutremur[. Simte cum ceva se mi=c[ sub fundul luntrei.
Vreo vietate de ap[? str[inul se uit[ cu spaim[ la st[p`n.
A=a de mare?
Dar ce-i?
C`nd erau apele curate, pe timpuri, vie\uiau pe aici, se
zice, =i caracati\e foarte mari...
Luntra=ul nu-=i termin[ vorba, deodat[ scoate ceva din
ap[. O cutie ruginit[, plin[ de m[trea\[.
Ce-i asta?
Am nimerit ]ntr-un c`mp de cutii de tinichea. }nc[ de pe
timpul r[zboiului cutiile plutesc prin delt[, se zice c[ nem\ii
le-au aruncat. Ce-a fost ]n ele, nimeni nu =tie. Ba colo apar,
ba dincolo... Delta e plin[ de toate celea. Cum naiba s[ ie=i
de aici?
Peste tot se v[d cutii de tinichea. Cum ridici v`sla, se aude
zgomot. Cobori v`sla, acela=i zgomot. Zgomot ]n toate p[r\ile.
Dar ]naint[m drept?
Ce ai ]n vedere?
Mergem ]ncotro avem nevoie?
Deocamdat[ ]naint[m prin ape st[t[toare, dar trebuie
s[ ajungem la cele curg[toare.
Dar cum s[ ajungem prin ]ntunericul acesta?
Apele curg[toare smucesc v`slele =i luntrea. Te iau =i te
duc ]n aval.
Dar nou[ nu ne trebuie spre v[rsare, nou[ ne trebuie
COPILUL
TERIBIL
spre izvor.
Dar ca s-o iei spre izvor, trebuie s[ g[se=ti mai ]ntì
cursul. +tii ce ne-ar mai trebui acum? S[ nimerim =i ]n c`mpul
H de sticle. Pe undeva pe aici este un c`mp de sticle. Mii =i mii
de sticle. Unele-s pline cu trotil. Se zice c[ tot nem\ii le-au
aruncat. +i plutesc p`n[ azi, dintr-un cap[t ]n altul al deltei.
NICOLAE
ESINENCU
Numai g`tul sticlei se vede, restul e ]n ad`nc. Dac[ vreo sticl[

se p[le=te de luntre... Au fost cazuri c`nd au explodat. Stai,
]mi pare c-am dat de dracul.
Ce-i?
"!" Mi s-a p[rut. Luntra=ul pescuie=te din ap[ o sticl[ mare,
neagr[.
He te... Deci, pe undeva pe aici se afl[ un c`mp de
sticle. Trebuie s-o lu[m ]n alt[ parte. Tot mai bine mai departe
de primejdie, zice ]ntorc`nd luntrea ]n alt[ direc\ie.
St[p`nul aproape c[ nu vorbe=te, doar din c`nd ]n c`nd
spune c`te ceva cu jum[tate de gur[, ]n =oapt[.
De ce vorbi\i a=a de ]ncet? e curios str[inul.
Speriem pe=tele.
Dar nu suntem la pescuit.
Al\ii pescuiesc.
Vrei s[ spui c[ mai este cineva prin apropiere, prin
stuf[raia asta?
Gri=a! strig[ luntra=ul. E=ti aici?
Aici, vine o voce domoal[ din ]ntunericul stuf[ri=ului.
Se prinde?
Poate mai... mai spre ziu[.
Luntra=ul ]ntoarce capul, strig[ ]n alt[ direc\ie.
Tu e=ti, Ioane?
De ce nu v[ ogoi\i? r[sun[ ]n ]ntuneric o voce sup[rat[,
obosit[...
C[ poate fi =i altcineva la ora asta ]n delt[, str[inul nu se
a=tepta. De aceea se ]nvioreaz[. Se a=az[ cu adev[ratelea pe
fundul luntrei, dar cu mìnile se \ine, totu=i, de marginea ei.
Caut[ ]n jur, poate z[re=te pe careva din pescarii pomeni\i.
COPILUL
}ns[ nu mai r[spunde nimeni. Doar v`slele se aud. Pliosc,
TERIBIL
pliosc. Tronc-tronc se las[ dobor`t un fir de stuf. +i iar lini=te.
Deodat[, la numai c`\iva pa=i, apa se ridic[ din ad`nc,
se ridic[ cu at`ta putere =i zgomot, ]nc`t str[inul se pite=te pe
fundul luntrei. Apa se ridic[ zgomotos =i la fel de zgomotos
se las[. Uf, se pr[bu=e=te. Totul a durat o clip[, dar a fost
H
NICOLAE
ESINENCU
at`t de nea=teptat... Luntra=ul a =i s[rit ]n picioare, gata s[
loveasc[ cu lopata, dar apa s-a lini=tit.
Ce-a fost? tremur[ str[inul.
Dac[ a= =ti...
Somn?
"!#
Care?...
Luntra=ul =i-a amintit de somnul care a ap[rut prin p[r\ile
acestea =i ]n ultimul timp atac[ chiar =i oamenii. Asta mai
lipsea acum.
Mai st[ cu v`sla ridicat[, apoi se a=az[.
Mult mai u=or cazi din luntre dac[ stai ]n pirostrii, zice.
S-a zb[tut un somn, ei =i? L-am trezit, se vede, din somn. Dar
putea fi =i altceva. Oricum, =ezi lini=tit. Degrab[ ajungem la
curen\ii de ap[...
Ca tras[ de o m`n[ neobservat[, lunec[ luntrea pe firul
lunii, iar luntra=ul =i str[inul dorm bu=tean ]n luntre.
Oac! Oac! \ip[ o broasc[.
+i iar se las[ lini=tea.
Parc[ am mai fost pe aici, tresare str[inul.
|i se pare, sare din somn luntra=ul.
Cum s[-mi par[ c`nd, iat[, tufa asta de stuf am mai
v[zut-o?
|i-am spus: \i se pare.
Z[u c-am mai v[zut-o. }i p[tulit[. Noi am p[tulit-o cu
luntrea.
St[p`nul se ridic[, se uit[ ]n jur.
Luntrea st[ ]nfipt[ ]ntr-un banc.
Ce naiba, am adormit?
+i unde ne afl[m?
Am nimerit ]ntr-un banc.
COPILUL
TERIBIL
Ce ]nseamn[ banc?
}ngr[m[dire de nisip, iasca lui... +i se lumineaz[ de zi. +i
va trebui s[ t`r`m luntrea.
H Coboar[.
T`r[sc ]n doi luntrea. Pe alocuri o ]mping, pe alocuri o
trag. C`nd ]nt`lnesc un ochi de ap[, urc[ ]n luntre. Apoi iau
NICOLAE
ESINENCU
luntrea ]n spate. Dar mai ]ntì descarc[ lucrurile. Duc luntrea,

t`r[sc ]nc[rc[tura.
}n sf`r=it, ajung la ap[ mare.
Las[ luntrea ]n ap[, pun lucrurile, urc[.
"!$ V`slesc.
Se lumineaz[. Colo o pas[re \`=ne=te, dincolo. Delta ]nvie.
Stuful ]ns[ e c`t casa, u=or se desface ]n fa\a luntrei, u=or se
str`nge ]n spate, dar asta nu ]nseamn[ c[ luntrea ]nainteaz[
cu vitez[. Ai putea num[ra firele de stuf care se tot ating de
marginea luntrei, p`rìe, trosnesc.
O ra\[ s[lbatic[ \ip[, st`rnit[ din cuib. Dispare ]n desi=.
Un =arpe mare se \ine un timp ]n urma luntrei, e bine c[ str[i-
nul nu-l observ[.
Luntrea lunec[ peste un p`lc de broa=te \estoase, lunec[
ca peste pietre. Hodoronc! Hodoronc!
+i iar e lini=te. Zori de zi...
Mai este?
Ce? ]ntreab[ luntra=ul.
P`n[ trecem curen\i de ap[.
Curen\ii abia ]ncep. Trebuie s[ trecem doisprezece curen\i
mari. La al treisprezecelea o lu[m ]n sus. Asta va fi albia rùlui.
Sim\i cum curge tot mai repede apa?
Curge? Mie ]mi pare c[ st[ pe loc. +i stuful, =i apa.
Ascult[ atent cum p`rìe colo =i dincolo stuful...
}ntr-adev[r, printre stuf se aude susur`nd apa. F`=! Pliosc!
Cling!
Din clipa asta trebuie s[ fim foarte aten\i la num[r[toare.
S[ nu ]ncurc[m curen\ii...
Pe nea=teptate luntrea este ]n=f[cat[ de curent =i dus[ cu vitez[.
COPILUL
TERIBIL
|ine-te!
M[ tem! Ce-i asta?
Am nimerit ]ntr-un curent de ap[. Culc[-te pe fundul luntrei.
Stuful a r[mas departe ]n urm[, luntrea lunec[ fulger[tor.
Ehe! H
Nici luntra=ul nu se mi=c[. A ridicat v`slele, se \ine ]nd`rjit
NICOLAE
ESINENCU
de marginea luntrei. Explic[:
Rùl are mul\i afluen\i. +i fiecare caut[ cu orice pre\ s[
r[zbat[ mai repede ]n afurisita de delt[. Care mai de care
caut[ s[ ajung[ mai repede la mare.
}nseamn[ c[ suntem m`na\i spre mare? "!%
Spre mare.
Dar n-avem nevoie la mare.
Apele nu ne ]ntreab[.
+i ce facem?
Stai culcat. Nu trebuie s[ faci nimic. Apa o s[ ne tot
duc[ p`n[ nimerim ]n alt stuf[ri=... De acolo ]ncerc[m s-o
lu[m spre alt curent...
Ah, de n-ar muri mama, s[ ajung s-o v[d vie!... ofteaz[
]ndurerat str[inul =i se las[ pe fundul luntrei.
De mult trage s[ moar[?
C`nd am primit scrisoarea, nu mai cuno=tea pe nimeni.
Vorbe=te, dar nu =tie cu cine vorbe=te, nici ce vorbe=te. At`t:
din c`nd ]n c`nd, se spune, m[ cheam[... Ne r[sturn[m!
Stai lini=tit. Apa ne duce exact acolo unde avem nevoie.
Luntrea lunec[ ]n aval.
Mai aven?
Mai avem.
Buh! se izbe=te pe nea=teptate luntrea ]ntr-un perete de stuf.
Luntra=ului ]i sare p[l[ria de pe cap. Buh! se love=te str[inul
cu capul de marginea luntrei.
Am ajuns?
Un perete ]nalt =i negru de stuf. Pe fiecare fir de stuf stau
zeci de lipitori de diferite m[rimi. Unele sunt sub\iri. Altele
groase c`t degetul. Te ]nfiori c`nd le vezi, dar mite s[-\i mai
COPILUL
TERIBIL
cad[ vreuna dup[ gulerul c[m[=ii. Str[inul se cutremur[.

Nu atac[?
Ba sug s`nge, dac[ se lipesc de tine.
H Aoleu! url[ str[inul c`nd deodat[ c`teva lipitori apar pe
marginea luntrei, coboar[ ]n luntre.
+tiob`lc! cade str[inul ]n ap[.
NICOLAE
ESINENCU
Unde e=ti? se ]ngroze=te luntra=ul, c[ nu-l vede pe str[in.

Sare ]n ap[, se scufund[, ]l scoate, ]l trage spre luntre,
prinde luntrea, urc[ am`ndoi. Str[inul e mort de fric[.
Nu te teme, omule, c[ nu-s chiar at`t de groaznice.
"!& Uit[-te, le iau ]n palm[... Pune una ]n s`n. Ce-i drept, nu de
la to\i sug s`nge... De la mine, de exemplu, nu sug. Ar putea
=i de la dumneata s[ nu sug[. }ncearc[, na.
Nu! se d[ ]napoi str[inul =i mai s[ cad[ iar ]n ap[.
D`rdìe. E leoarc[.
Ia vechiturile astea, schimb[-\i hainele.
Apele lunec[ iute pe sub luntre, dar luntrea nu se mi=c[.
De parc[ ar fi nimerit ]ntr-un gard de nuiele. Pe l`ng[ stuful
]nalt ce iese din ad`ncul apelor, aici s-au adunat =i alte gu-
noaie, ridic`nd zid solid. Ai putea doar s[ sari sau s[ te
scufunzi sub el. Dar cum? Stuful e p`n[ la cer. Cum s[ treci cu
luntrea pe sub zidul acesta?
Acum vom lua-o ]napoi.
Iar ]napoi?
}napoi.
L`ng[ zidul de stuf mi=un[ ceva. Ceva mare =i negru.
Guzgani! se sperie str[inul.
Un castor de delt[. Z[plazul din fa\a noastr[ este, se
poate spune, munca lui. Castorul ]=i face cas[ din stuf =i crengi,
prin care nu mai p[trunzi... Ia pune, uite-a=a, picioarele ]n
zid =i av`nt[ luntrea. Vezi, ne-am pornit.
Dar asta ]nseamn[ s[ v`sle=ti din toate puterile. S[ ]nfrun\i
curen\ii. Nu peste mult[ vreme luntrea ]ncepe pur =i simplu
s[ se roteasc[ pe loc. +i se rote=te, nu glum[. Oric`t se
COPILUL
str[duie=te luntra=ul s-o struneasc[, nimic nu ajut[.
TERIBIL
Gata, geme el. De ce m[ p[zeam, n-am sc[pat. Am dat
peste bulboane.
Apa g`lgìe, ]nghite totul. +i ici, =i colo, =i mai ]ncolo.
Clocot.
Str[inul nu spune nici un cuv`nt. Se uit[ cu groaz[ cum se
H
NICOLAE
ESINENCU
]nvolbureaz[ apa sub luntrea ce se ]nv`rte pe loc.
Stai lini=tit, \i se spune! ]njur[ st[p`nul, mai face c`teva
mi=c[ri, prinde momentul =i scoate luntrea din v`rtej. Uf, am
asudat, zice.
Pe str[in curg =iroaie de sudoare rece, pe st[p`n curg "!'
=iroaie de sudoare cald[.
Am sc[pat?
Slav[ \ie...
Au mai trecut doi curen\i. P[s[rile, care acum au umplut
delta, plutesc =i ]n aer, =i pe ape. S-au trezit =i caut[ de m`n-
care. Unele zboar[ ]n stoluri, altele, ]n parte, ba colo, ba
dincolo cad ]n stuful deltei, se ridic[. Prind pe=te, ]l scap[, ]l
apuc[ din zbor. Ra\a de delt[ lunec[ prin stuf[ri=, pesc[ru=ul
=i b`tlanul urm[resc de sus via\a deltei. C`te o pas[re se
a=az[ chiar pe v`sl[. St[ c`t st[, \ip[, dispare =i, c`nd te ui\i,
alta ]i ocup[ locul.
Deodat[ luntrea, lovit[ de o b`rn[, se r[stoarn[, str[inul
=i luntra=ul se b[l[cesc ]n ap[, ]nfrigura\i, cearc[ se scape.
Oricum, dup[ o vreme, am`ndoi se trezesc pe un banc, iar
luntrea abia se vede: cum o duc apele ]n aval, a=a o duc. A =i
disp[rut.
Cei doi privesc ]ngrozi\i: ce-o s[ fac[ acum? Se ceart[.
Stig[ unul la altul. Unul se a=az[ la un cap[t de banc, unul la
alt cap[t. +ed =i tac, iar sar =i iar se ceart[. +i cum se ceart[,
str[inul arat[ c[ luntrea se ]ntoarce singur[, numai c[ din
alt[ parte a bancului. Apele au dus-o =i acum tot ele o aduc.
Sar am`ndoi bucuro=i s[ prind[ luntrea. O anin[...
Dup[ o zi ]n[bu=itoare r[coarea nop\ii vine ca o salvare.

Alta ]ns[ e problema: unde s[ doarm[?
COPILUL
TERIBIL
}n luntre o s[ ne fie str`mt... s[ tragem la vreun banc.

Opresc luntrea, coboar[.
Bancul e acoperit cu stuf. Luntra=ul scoate o cosoaie, se
H apuc[ s[ taie stuf.
Ce vrei s[ faci cu stuful?
Dar pe ce o s[ dormim?... Eu ]l tai, iar tu adun[-l ]n mald[re.
NICOLAE
ESINENCU
Da ce e mald[r?
Omule, chiar nu =tii?
N-am tr[it ]n delt[.
Poate ai s[-mi spui c[ n-ai v[zut stuf?... Aduni un bra\
"" bun de stuf, ]l legi, iat[ a=a, tot cu stuf =i, uite, [sta-i mald[rul...
Str[inul ]ncepe s[ adune stuf, dar nici n-apuc[ s[ str`ng[
un =umuiag, c[ scoate un urlet ]nfior[tor. A cules de pe jos =i
un =arpe. Arunc[ totul, sare ]n luntre ]ngroz[vit, zice: n-am s[
dorm pe stuf! N-am s[ dorm pe stuf! N-am s[ dorm...
|`st! ]i opre=te cu o palm[ urletele luntra=ul...
Se uit[ atent luntra=ul la picioare =i observ[ c[ =erpii foiesc
peste tot. Scuip[ =i urc[ ]n luntre.
S[ c[ut[m un loc f[r[ stuf...
G[sesc un banc nu prea mare, de vreo cincizeci de metri.
Scot din luntre ce mai au, a=tern =i, ]n t[cere, se culc[...
Se trezesc ]n ap[. Apa deltei a crescut =i bancul aproape
c[ nu se vede. Sar, fle=c[ind prin ap[, descoper[ luntrea la
c`\iva metri. Se leag[n[ luntrea, gata s[ se desprind[, s[ se
duc[ pe ap[...
Se las[ cea\[. Foarte mare cea\[.
Undeva, pentru o clipit[, apare o raz[ de soare, deci e ziu[
de acum, dar din cauza ce\ii nu se vede nimic.
Mai bine de jum[tate de zi ]nainteaz[ prin cea\[, au pierdut
cu totul orientarea.
Ehei! strig[ c`nd unul, c`nd altul. Este cineva prin
apropiere?!
Ehei! Dar nimeni nu r[spunde...
S-a ar[tat soarele. E at`t de arz[tor, ]nc`t c`teva clipe cei
doi ]=i astup[ ochii. Hainele ude =i frigul ce l-au adunat din
COPILUL
TERIBIL
cea\[ ]i fac s[ d`rdìe... Trag iar la un banc de nisip acoperit
cu stuf.
Eu am s[ prind raci, dumneata ia =i str`nge ni=te r[g[lii
uscate pentru foc.
Ce ]nseamn[ r[g[lii? H
Cioturi de stuf uscat... Facem focul ]n delt[... Iat[, astea-s
NICOLAE
ESINENCU
r[g[lii. Alege-le pe cele mai groase =i mai uscate, s[ ard[
bine focul.
Poate m`nc[m ce-a pica =i o lu[m mai repede la drum.
M[ gr[besc, frate. Ar trebui s[ ]n\elegi. Mama moare =i-apoi
mi-i ]n grij[ s[ nu m[ apuce iar boala. ""
Dar cum te sim\i?
Bine. A avut dreptate medicul c`nd mi-a spus s[ ]ncerc
s[ c[l[toresc pe rù, spre izvor.
Ie=im din delt[ =i tot spre izvor o s[ plutim. Trebuie ]ns[
mult s[ v`slim. Mai avem c`te ceva de haleal[ din ceea ce
ne-a pus so\ia, dar s[ facem rezerv[, cum s-ar spune. }n delt[
nu se cuvine s[ m[n`nci rezervele. Aici se poate prinde un
pe=te, un rac, o pas[re. Un ou, la urma urmei, se poate g[si,
dar mai ]ncolo cine =tie ce ne a=teapt[.
Str[inul se apuc[ s[ str`ng[ r[g[lii.
De altfel, pe aici sunt destule: oriunde calci, dai de r[g[lii.
Nimeni n-a str`ns niciodat[ stuful din delt[, a=a c[ stuful de
anul trecut, de an\[r\, de ani de zile, a c[zut la p[m`nt, iar
deasupra a crescut altul, =i tot a=a. O parte din stuful vechi a
fost dus de ap[, a putrezit, dar a mai =i r[mas. C`t ai clipi
po\i aduna un car. At`t c[ foarte multe r[g[lii sunt ude, chiftesc
de ap[. Se g[sesc ]ns[ =i uscate.
Eu m[ afund ]n stuf[ri=, spune st[p`nul luntrei =i, cum
dispare, apare cu o poal[ plin[ cu ou[, dar fug[rit de o ra\[.
Ra\a s`sìe, atac[.
Ia, bat-o naiba, mai s[-mi scoat[ ochii. Mai a=teapt[-m[
pu\in.
St[p`nul las[ ou[le ]n nisip =i iar intr[ ]n stuf[ri=, dar nu
uit[ s[ ia de data asta =i un co=ule\. Peste vreun sfert de or[
COPILUL
se ]ntoarce cu o c[ma=[ plin[ cu raci. Raci mari c`t palma.

TERIBIL
Sar, se zbat, se ]nclea=t[.

O parte o s[-i m`nc[m acum, alt[ parte o s[-i lu[m fier\i
H la drum.
Cu ap[ de balt[ ]i fierbi? se mir[ str[inul, v[z`nd c[
luntra=ul, f[r[ s[ stea pe g`nduri, ia ]n castron ap[ direct din
NICOLAE
ESINENCU
balt[, umple castronul cu raci =i-l pune la foc. Nici racii nu-i
speli?
Luntra=ul sur`de.
Dac[ tot timpul stau ]n ap[, de ce s[-i speli? Ar trebui s[
=tii c[ cea mai bun[ zeam[ de pe=te se face cu ap[ de balt[.
""
Te g`nde=ti la microbi? Nu face. Doar fierbem apa...
Focul ]nv[luie castronul. R[g[liile trosnesc. Acum pot s[
mai stea de vorb[.
+i ]n to\i anii ace=tia n-ai ]ncercat niciodat[ s[ ajungi
acas[? Ai locuit ]n Belarus?
Cum s[-\i spun... Am tr[it peste tot... Nu-\i ]nchipui ce
trai am dus.
}mi ]nchipui.
Nu-\i ]nchipui, omule, c[ n-ai trecut prin asta. C`nd s-a
aflat c[ n-am s[ mai pot tr[i ]n Moldova, so\ia a alergat la
spital.
Avem totu=i medici buni.
Avem. +i au ]ncercat s[ fac[ totul. M-au trimis =i pe la
sanatorii, dar degeaba. Cum ajung la grani\a Moldovei, m[
]n[bu= =i gata... }\i spun: c`nd so\ia a aflat c[ n-o s[ mai pot
tr[i niciodat[ ]n Moldova, n-am s[ mai pot vedea casa, a
alergat la spital. Asta s-a ]nt`mplat la Odesa. Cum veneam
spre cas[, am fost scos din tren =i dus ]napoi ]n spital la Odesa.
A alergat so\ia, a r[cnit, a blestemat, a le=inat, a s[rit chiar la
medici. Ace=tia au potolit-o, i-au dat nu se =tie ce s[ bea, au
luat-o cu vorba. I-au spus c[ s-ar putea ]nt`mpla s[-mi treac[
cu timpul boala, dar numai ]n cazul ]n care m-a= afla mai
mul\i ani la munte, ]n Gruzia, s[ zicem. }n Gruzia? se sperie
so\ia. +i eu ce s[ fac? Nevast[, o calmez, nu vindem casa,
vitele, nimic. Ne ducem deocamdat[ a=a, s[ vedem. Vom
COPILUL
tr[i o jum[tate de an, un an, iar ]ncolo s-a vedea.
TERIBIL
+i-a mers?
S-a potolit, a zis c[ merge.
A mea nu =tiu dac[ ar fi f[cut una ca asta, s[ fi nimerit la
str`mtoare... A mers tocmai ]n Gruzia?
Peste o s[pt[m`n[ eram ]mpreun[ ]n Gruzia...
H
NICOLAE
ESINENCU
Da, peste o s[pt[m`n[ se aflau ]n Gruzia. Vestea despre
boala moldoveanului a adunat la aerogar[ o mul\ime de gruzini.
Omule, tu e=ti cel ce nu poate respira?
Cum s[ nu po\i respira?
Ia trage aer ]n piept!
""!
Uite, frate, respir[!
Li se explic[ gruzinilor care e povestea: de respirat, de,
aici respir[, numai c[ acas[, ]n Moldova, nu poate respira.
Moldoveanul va locui la mine! hot[r[=te pe loc un gruzin,
dar =i ceilal\i insist[:
Ba la mine va locui.
Ba la mine... ma=ina mea, iat[, ]l a=teapt[. G[l[gie.
}n sf`r=it, gruzinii g[sesc solu\ia:
Las[-i s[ urce ]n orice ma=in[, dar vor locui ]n casa care
le va c[dea mai mult pe plac...
+i pornesc.
+aisprezece limuzine se opresc ]n fa\a unei por\i.
E casa unuia dintre gruzinii care l-au a=teptat pe moldovean
la aerogar[.
Intra\i, fi\i oaspetele meu, deschide gruzinul portiera,
poarta. +i cum deschide poarta, ]n pragul casei cu dou[ etaje
a =i ]nceput s[ c`nte o fanfar[. Fanfara c`nt[, iar din cas[ se
arat[ st[p`na, copiii. Fiecare poart[ ]n bra\e co=uri cu struguri,
harbuji, ulcioare cu vin.
So\ia moldoveanului s-a lipit de b[rbat =i aproape c[ nici
nu =tie ce s[ spun[. Nu se a=tepta la o asemenea primire.
St[p`nul casei face un semn muzican\ilor =i ei amu\esc.
Gl[suie=te:
Prietene scump! Asta-i casa ta. Respir[. Respir[ =i-ai s[
vezi ce aer am ]n ograd[. Vrei, locuie=te la mine, vrei locuie=te
COPILUL
la vecin.
TERIBIL
Vorbe=te, arat[ cu m`na la casa de peste drum, la fel de

frumoas[, ]n pragul c[reia la fel r[sun[ o fanfar[. +i din cas[
H la fel se arat[ st[p`na, copiii - scot fructe, vin =i alte bun[t[\i.

Dar alt gruzin ]i trage ]ntre timp spre poarta sa.
A=a umbl[ o jum[tate de zi. C`nd la o poart[, c`nd la
NICOLAE
ESINENCU
alta =i totul se repet[: muzic[, bun[t[\i =i tot a=a.

So\ia moldoveanului l[crimeaz[, spune:
V[ mul\umim, oameni buni, dar nu trebuie s[ ne ducem
mai departe. R[m`nem la cine spune\i dumneavoastr[, dac[,
desigur, ne primi\i, nu e nevoie s[ v[ deranja\i at`ta.
"""
Z[u, zice =i so\ul.
Stai c[ n-a v[zut casa mea! zice un gruzin.
Strig[ =i al\ii:
Nici pe-a mea!
Ca s[ potoleasc[ lumea, unul mai mare face semn c[ vrea
el s[ gl[suiasc[:
S[ vedem mai ]ntì toate casele, apoi hot[r`m al cui
oaspete va fi. S[ mergem mai departe.
+i alaiul porne=te.
A\i auzit? Acest moldovean nu poate respira...
C`ntece, dansuri...
Focul arde. Iar str[inul continu[:
P`n[ la urm[ ne-am oprit ]n fa\a unei case. Palat, ce mai
vorb[. Dar c`t s-o duci a=a? Toat[ ziua muzic[ =i m`nc[ruri.
De lucrat, gruzinul nu-\i d[ voie s[ lucrezi, cic[, odihne=te-te.
Te duci ]n mun\i, ei vin dup[ tine c`nt`nd, cobori ]n vale - te
]nso\esc cu aceea=i veselie. Toat[ ziua te hr[nesc =i-\i spun:
respir[. Respir, dar so\ia, s[rmana, ]ntr-o bun[ zi ]mi spune
c[ nu mai poate. Zice c[ eu m[ simt bine, dar ea vrea s[ se
]ntoarc[ ]n sat, i-i dor de cas[. Atunci, zic, du-te. +i m[ las[
so\ia, se duce ]n Moldova. Peste jum[tate de an, vine ea, m[
g[se=te h[ulind cu gruzinii. +i ]ncepe s[ r[cneasc[: Te
t[v[le=ti pe aici, iar eu nu-mi v[d capul de nevoi. Tot acum
s[ mergi acas[. Dar se poate, ]ntreb, crezi c-o s[ pot
respira? Ea strig[: S[ bei, s[ m[n`nci =i s[ nu faci nimic,
COPILUL
crezi c[ se poate? Hai s[ ]ncerc, zic. +i era c`t pe ce s[
TERIBIL
mor. Dac[ pilotul nu ]ntorcea la timp avionul, ]n ceruri
muream. A aterizat la Ujgorod. }\i ]nchipui ]n ce situa\ie eram?
Eu r[cneam, so\ia r[cnea. Pasagerii =i pilotul m[ atacau.
Idiotule, strig[ unul din pasageri, dac[ =tii c[ e=ti bolnav, de
ce te-ai pornit la drum? Ce puteam s[ fac? S[ m[ ]ntorc ]n
H
NICOLAE
ESINENCU
Gruzia, la oamenii ceia? +tiu c[ n-am m`ncat m[selar, a= fi
murit de ru=ine. S[ r[m`n ]n Ujgorod? So\ia m[ leap[d[,
pleac[ acas[, iar medicii m[ sf[tuiesc s[ plec ]n Siberia. Pe
acolo, spun ei, p[durile de pin ar putea s[-mi fac[ bine.
Altfel nu-mi voi g[si leacul.
""#
Ai fost =i ]n Siberia?
+i-n Siberia am fost, =i ]n Kamceatka, =i pe insula Sahalin.
+i peste tot nu puteai respira?
De respirat, respiram, dar ]ndat[ ce m[ apropiam de
cas[ gata, m[ ]n[bu=eam. Poate =i mai r[u ca ]nainte.
Racii au fiert... descoper[ pe nea=teptate luntra=ul =i
propune: S[ m`nc[m ]n grab[, c[ ]ncepe ar=i\a. Toamna ]n
delt[ soarele arde ca =i vara... |ine sarea.
Parc[ de-o via\[ plutesc.
C`\i curen\i am trecut?
+ase.
Nu se poate, se nelini=te=te luntra=ul, se ridic[ ]n picioare,
scruteaz[ delta.
Stuf. P[s[ri.
Trebuie s[ ne g[sim mai departe.
Le-am num[rat. Iat[, am crestat pe luntre, arat[ str[inul.
}nseamn[ c[ plutim drept...
Luntrea ]nainteaz[.
Soarele parc[ s-a oprit deasupra deltei.
Z[pu=eal[, ap[ fierbinte, aburi care se tot ridic[, stuf, ]n aer
p[s[ri.
St[p`nul luntrei ]=i scoate c[ma=a, ]=i pune o p[l[rie
sp[l[cit[ pe cap.
Te-a= ajuta, dar m[ tem s[ m[ for\ez, zice str[inul.
Nu-i nevoie s[ m[ aju\i. Leag[-\i c[ma=a pe cap. Sau
poate ]\i sco\i maioul. Pune maioul pe cap =i r[mì numai ]n
COPILUL
TERIBIL
c[ma=[.
Poate scot c[ma=a?
H
V[d c[ nu e=ti deprins cu soarele, e=ti alb ca varul...
Locuiesc ]n p[dure.
Acolo-i spitalul?
Nu m-ai ]n\eles. Acolo, ]n Belarus, nu stau la spital...
NICOLAE
ESINENCU
Sunt liber, at`t c[ muncesc =i locuiesc ]n p[dure. Muncesc

]ntr-o rezerva\ie de bivoli. Acolo mi-i destul de bine, p[durea
mi-i prielnic[.
P[durea lor ]\i ajut[?...
""$ Nu-i vorb[ de p[durea de pini. Pini sunt =i ]n Siberia, se
pot g[si, la urma urmei, =i ]n alte p[r\i, ]n Carpa\i, s[ zicem.
Dar odat[ am citit ]ntr-un ziar c[ un bolnav nu se =tie din care
col\ de lume, care la fel nu putea respira, s-a lecuit ]n Belarus,
cu turb[.
Vas[zic[, turba e leacul?
P[durile de pini =i turb[, mla=tinile care, se vede, eman[
un gaz... ]mi fac bine...
Dac[ spui c[ se poate lecui cu turb[, ]ntr-o zi ai s[ vezi
c[ te ]ns[n[to=e=ti.
Dup[ at`\ia ani? Nu cred, nene. Asta-i: pot tr[i =i munci
numai ]n Belarus. Acolo m[ simt a=a cum m[ vezi. Muncesc,
respir, sunt om ca to\i oamenii, numai ]n Moldova mea nu pot
s[ m[ ]ntorc.
Locuie=ti ]n Belarus, iar so\ia ta ]n Moldova?
Cum s[-\i spun, e lung[ povestea... Dup[ ce m-am stabilit
]n Belarus, i-am scris so\iei =i mamei c[ m[ simt bine, c[
turba ]mi ajut[. So\ia, primind scrisoarea, s-a bucurat a=a de
tare, ]nc`t ]ndat[ a zburat cu avionul la mine. M-a g[sit foarte
bine ]n p[durea de pini. A pl`ns de bucurie. Este Dumnezeu
pe lumea asta, a zis. S[ ajungi s[ te ]ns[n[to=e=ti? Ne-am
bucurat mult c[ via\a noastr[ a g[sit cu totul alt[ albie, spre
bine, ]n sf`r=it. Doar ne-am luat din dragoste, eram tineri
]nc[ =i nu se putea s[ ne scape fericirea. S[ m[ ierta\i, dar
femeia, pe care n-o iubisem un car de vreme =i era palid[,
acolo, ]n p[durile din Belarus, a devenit vesel[, plin[ de vlag[
COPILUL
=i speran\[. Chiar a ]nceput s[ c`nte.
TERIBIL
Desigur, o femeie m`ngìat[ arat[ altfel... c`nt[.
M-am bucurat at`t de mult c[ pentru noi a ]nceput alt[
via\[, ]nc`t i-am propus so\iei s[ se ]ntoarc[ acas[, s[ v`nd[
casa =i s[ treac[ cu traiul ]n Belarus. E dureros, i-am spus, s[
p[r[sim plaiul natal, casa, poate chiar =i mama, dar ce s[
H
NICOLAE
ESINENCU
facem dac[ alt[ ie=ire nu-i? Omul o dat[ tr[ie=te. So\ia mi-a
dat dreptate, dar... Hai s[ nu ne gr[bim, zice. Dac[ a ]nceput
s[-\i fie mai bine, ]nseamn[ c[ totul merge spre bine. De ce
s[ ne gr[bim? Las' s[ treac[ un timp, sco\i boala din tine =i
atunci te ]ntorci. Cum s[ vindem casa? Cum s-o l[s[m pe
""%
mama? Femeia vorbea adev[r. Vin eu mai des ]ncoace =i o
s[ fie bine, mai spune so\ia. La urma urmei, nici nu-i nevoie
s[ lucrezi aici. Las' c[ muncesc eu, avem cu ce tr[i, f[ totul s[
te lecuie=ti c`t mai degrab[ Dar m[ simt bine, ]i spun, de
ce n-a= lucra? Doar =tii c[ nu-s un tr`ntor. Un timp n-am prea
lucrat. Acum am s[ muncesc, vom avea nevoie de bani, chiar
dac[ m[ ]ntorc s[n[tos ]n Moldova. M-a m`ngìat so\ia =i
am hot[r`t s[ l[s[m s[ treac[ un timp, c[ci timpul va l[muri
totul...
Ce-i acolo?
Unde?
Se mi=c[ ceva ]n stuf[ri=.
St[p`nul opre=te pu\in luntrea, se uit[ spre stuf[ri=. Parc[
a sim\it =i el mi=c`ndu-se ceva acolo, ba chiar a =i z[rit ceva
mare, negru. Dar acum nu se aude nimic, nu se mi=c[ nimic.
Ei! strig[, dar cum nu urmeaz[ nici un r[spuns, continu[
s[ v`sleasc[. Cred c[-s tot de-ai no=tri. P`n[ la curentul =ase
]n delt[ se ]nt`lnesc pescari, mai departe nu. Poate-i un
braconier.
+i de ce nu r[spunde?
Braconierul nu r[spunde.
Tivu! sparge lini=tea din jur o voce de pe undeva.
Cine-i? ]ntreab[ luntra=ul, adic[ Tivu.
Ai o \igar[?
Din stuf[ri= apare o luntre.
COPILUL
TERIBIL
Tivu scoate o \igar[, o aprinde pe t[cute, acela o ia, se de-

p[rteaz[, dispare.
Se treze=te un c`rd de p[s[ri ascuns ]n stuf. G[l[gie
H infernal[.
B`tlani, ra\e, pesc[ru=i.
P[s[rile se ridic[ brusc ]n fa\a luntrei, plutesc c`teva clipe
NICOLAE
ESINENCU
]n aer, apoi se las[ ]n urm[.

Pe nea=teptate se pomenesc ]ntr-un lumini= =i la fel pe
nea=teptate descoper[ o luntre, ]n care se v[d un b[rbat =i o
femeie dezbr[cat[. Femeia se scufund[, iar c`nd apare,
""& transmite b[rbatului ceva =i iar dispare ]n ap[.
De ce s-au ascuns?
Sunt braconieri, \i-am spus.
C`nd s[ ajung[ la alt curentu, ]ncepe s[ plou[. Toarn[ cu
cofa. Trag ]n grab[ luntrea l`ng[ un perete de stuf. Trebuie
s[ a=tepte.
A stat so\ia c`teva zile ]n Belarus, poveste=te str[inul, apoi
a spus c[ pleac[, se ]ntoarce acas[. Ne-am ]n\eles c[ m[ va
vizita o dat[ ]n dou[-trei luni. Venea de obicei s`mb[ta, iar
lunea o lua spre Moldova. Puteam eu s[ m[ ]ntorc acas[? Nu,
]nc[ nu ]ndr[zneam. M[ sim\eam bine, dar ]mi era fric[ ca nu
cumva s[ trezesc boala. Mai erau la mijloc =i medicii, care m[
examinau din c`nd ]n c`nd =i m[ sf[tuiau s[ mai a=tept vreo
=apte-opt luni. Cum s[ n-ascul\i medicii? De aceea=i p[rere
era =i so\ia, care p[rea c[ numai de s[n[tatea mea se
nelini=te=te. Era gravid[. Tr[iam ]mpreun[ de mult, dar copil
nu prinsese =i acum poftim! ne bucuram am`ndoi.
La o vizit[ de r`nd so\ia a explodat:
C`t mai ai de g`nd s[ fii v[car ]n Belarus, omule?
C`nd am s[ pot, am s-o iau la fug[ spre Moldova.
+i c`nd, m[ rog, ai s[ po\i? Nu vezi c[ mìne-poimìne
nasc =i-s singur[ cu mama?
Pe c`nd a=tep\i copilul?
A, m[ ]ntrebi pe c`nd a=tept, dar tu nu a=tep\i?
Ca s[ nu ajung la ceart[, mi-am str`ns ce-am avut, am
COPILUL
trecut pe la contora rezerva\iei, am spus ce =i cum, mai pe
TERIBIL
scurt, m-am eliberat de la serviciu =i am pornit cu so\ia spre
cas[... Dac[ pilotul n-ar fi fost cu inim[, azi poate eram mort.
Chiar de la decolare mi s-a f[cut r[u, iar c`nd avionul a
ajuns deasupra Moldovei, am ]nceput s[-mi sf`=ii hainele,
sco\`nd r[cnete ]nfior[toare. Echipajul avionului a f[cut ]n
H
NICOLAE
ESINENCU
grab[ leg[tura cu p[m`ntul =i pe loc am revenit ]n aeroportul
de unde decolasem. So\ia s-a ]nfuriat ]ntr-at`t, ]nc`t nici n-a
cobor`t din avion c`nd au venit sanitarii. Dar nici eu n-am
vrut ca ea s[ se dea jos din avion. Doar era gravid[. +i astfel
am r[mas ]n Minsk, iar ea s-a ]ntors acas[. Un timp nu mi-a
""'
scris, apoi au ]nceput s[ vin[ de la ea scrisori. }mi scria c[
a=teapt[ din zi ]n zi copilul. Ce mai, scrisori m[gulitoare. +i
acum ]nchipuie-\i, omule, ]n clipele acelea credeam c[
niciodat[ n-o s[ mai calc ]n Moldova.
Zg`riam copacii, m[ t[v[leam prin p[dure, mu=cam
p[m`ntul. Oare n-o s[ m[ mai ]ntremez niciodat[?! }n ziua
c`nd mi s-a telegrafiat c[ so\ia a n[scut, am dat toate pe una
=i am pornit iar la drum. Cu trenul de data asta. Nu se poate,
]mi ziceam, s[ nu-mi v[d copilul, m[car cu coada ochiului.
O or[ s[ stau acas[, apoi s[ m[ ]ntorc. Ajut[-m[, soart[,
m[ rugam, =i mi-am scos bilet de tren. Pân[ la Kiev a fost
bine. De la Kiev pân[ la Jmerinka a fost cum a fost, dar ]ndat[
ce trenul a ajuns ]n Moldova, m-au dat jos sanitarii ]mi era
r[u =i pe aceea=i cale m-am ]ntors ]n Belarus. Sfinte, cum
plângeam mai târziu dup[ ce mi-am revenit. Pân[ azi nu mi-am
v[zut copilul...
Nu cred...
M[ uitam nu demult la copilul dumitale =i muream de
dor... Câ\i ani are?
+apte ]mpline=te cur`nd.
Al meu o fi având vreo =aptesprezece ani...
N-a venit niciodat[ la dumneata?
Cum s[-\i spun... Când am fost scos din tren =i ]ndreptat
]n Belarus, am plâns mult. Dar ce aveam s[ fac? M-am ]ntors
]n rezerva\ia de animale, am fost primit frumos la serviciu,
COPILUL
s[n[tatea iar mi s-a restabilit =i am ]nceput s[ tr[iesc cu gândul

TERIBIL
c[ ]ntr-o bun[ zi toate se vor limpezi. Unde mai pui c[ =i

scrisorile so\iei m[ ]ncurajau. Tot ]mi scria c[ o s[ se repad[
H cu copilul, s[ mi-l arate, ]ns[ a venit iarna, =i unde s[

porneasc[ la drum cu un prunc? Hai s[ a=tepte prim[vara.
Dar prim[vara pruncul se ]mboln[ve=te =i iar totul se amân[.
NICOLAE
ESINENCU
}n mai e bolnav, ]n iulie e mult de lucru pe lâng[ cas[. }n

toamn[ cad ploi. Iar de la un timp nici scrisori nu mai primesc
de-acas[. A=tept. Scriu, ]ntreb, m[ revolt. Nimic. Poate s-o fi
]mboln[vit so\ia? Doamne fere=te, m[ gândesc. Numai ce
nu-mi trecea prin cap! Nu-mi g[seam locul =i pace. Eram
"#
gata s[ fac alt[ prostie, iar s-o iau la drum, dar m-au
ast`mp[rat tovar[=ii de lucru oameni buni, se poart[ frumos
cu mine. Unde s[ te porne=ti, ]mi zic. Poate po=ta ]ncurc[
ceva, s[ mai a=tept[m. Poate so\ia a fost bolnav[, dar s-a
]ns[n[to=it =i acum ]\i scrie. S[ cred? De ce s[ nu cred? A=tept,
m[ fr[mânt. }n sfâr=it, tot unul din oamenii cu care lucrez m[
scoate din ]ncurc[tur[. D[, omule, zice, o telegram[. O fac
=i pe asta. Nimic. D[ o telegram[ recomandat[, ]mi spune. }l
ascult. Nici un r[spuns. Atunci telefoneaz[, m[ sf[tuie=te omul.
Dar so\ia n-are telefon acas[, mai s[ \ip de necaz c[ ideea
cu telefonul ]ntr-adev[r p[rea s[ fie o salvare. Telefoneaz[ la
sovietul s[tesc, acolo doar este leg[tur[ telefonic[, ]mi spune
omul. Dar de unde telefon ]n p[dure? Este un sat ]n apropiere,
un sovhoz. Alerg acolo =i rog s[-mi fac[ leg[tur[ cu Moldova.
Era pe la amiaz[. Mi s-a spus c[ vor stabili leg[tura spre
sear[, trebuie s[ a=tept. Ce s[ fac? Toat[ ziua am a=teptat,
dar ]n zadar. E ]nc[rcat telegraful, mi s-a spus. A doua zi s-a
stabilit leg[tura, dar cu cine s[ vorbesc dac[ la ora ceea la
sovietul s[tesc din satul meu era numai paznicul? }i spun ce =i
cum. Paznicul s-a bucurat c[ vorbesc cu el. }l ]ntreb ce-i cu
so\ia mea de nu-mi scrie, nu-i bolnav[? Parc[ n-ar trebui s[
fie bolnav[, r[spunde el, ]n sat toate se =tiu. Parc[ n-a auzit
nimic r[u, zice, dar se duce ]ndat[ s[ ]ntrebe nevasta ce s-a
]ntâmplat. Când s[-\i telefonez? ]ntreb. Când vrei, ]mi spune,
chiar =i peste jum[tate de or[. Mai târziu, fire=te, n-am putut
COPILUL
TERIBIL
telefona. Dac[ comanzi dintr-un sat din Belarus o convorbire
telefonic[ cu Moldova, po\i vorbi numai peste o zi, mi se
spune. Dar urgent, ]ntreb, se poate? Nu, mi se r[spunde.
Rog fetele s[-mi fac[ leg[tura a doua zi. A=tept. A doua zi
parc[-i blestemat. Nici paznicul nu-i la sovietul s[tesc din H
satul meu. Rog fetele de la sta\ie s[ m[ ajute, aproape plâng.
NICOLAE
ESINENCU
}n sfâr=it, este stabilit[ leg[tura. Ce-i, omule? ]l ]ntreb. Nu-i
nimic, r[spunde paznicul, so\ia-i s[n[toas[, copilu-i s[n[tos,
mama, zice, =tii, e b[trân[. Dar de ce nu-mi scriu =i nu-mi
r[spunde nimeni la scrisori =i telegrame? ]ntreb. Paznicul ]mi
spune c[ so\ia scrie regulat. Chiar ieri, zice, \i-a scris. Sfinte, "#
r[cnesc ]n receptor, dar nu primesc nimic, nici o scrisoare
chioar[. M[ gândesc din nou la vreo ]ncurc[tur[ po=tal[,
dar timpul trece. Iar telefonez. Spun paznicului a=a =i a=a, ]l
rog: adu so\ia la telefon... Pân[ la urm[ paznicul, s[rmanul,
se vede c[ l-au nec[jit telefoanele mele, n-a r[bdat =i-mi
trânte=te, scuzându-se, desigur: Ce vrei, omule, zice, so\ia ta
se m[rit[, iat[ care-i povestea. V[ ]nchipui\i? Tot sângele mi-a
n[v[lit ]n cap. Cum a=a se m[rit[? Parc[ e m[ritat[ cu mine,
strig. Scuz[-m[, zice paznicul, =tiu de mult povestea, dar n-am
]ndr[znit s[-\i spun. }mi comunic[ chiar =i ziua când fac nunt[.
}n ziua nun\ii am ]ncercat iar s[ ajung ]n Moldova. De data
asta pe jos.
Tocmai din Belarus pe jos?
Dar ce puteam face? Dumneata ce-ai fi f[cut ]n locul
meu?... Urlam de durere ca lupul... Am luat-o de-a dreptul.
Pe unde mergeam pe jos, pe unde urcam ]n vreo c[ru\[. Pân[
la urm[ cineva m-a sf[tuit s[ iau o biciclet[. Tare m-am
bucurat c[ astfel a= putea ajunge acas[. Am cump[rat o
biciclet[ la primul magazin care mi-a c[zut ]n cale. N-a= zice
c[-s mare ciclist, dar, cu ]ncetul, ]naintam... Pe scurt, m-am
trezit ]ntr-un spital din Ucraina. +edeau asupra mea vreo trei
medici =i m[ tot ]ntrebau ce-i cu mine, ce m[ doare.
+i iar te-ai ]ntors ]n Belarus?
Dar unde s[ m[ duc?
COPILUL
+i so\ia s-a m[ritat a doua oar[?

TERIBIL
Chiar ]n ziua când st[team ]ntins ]n spitalul cela din

Ucraina f[cea nunta...
H +i mama ta?
Mama mea?! Tr[ie=te singur[... Vreau s-ajung acas[,
s-o mai v[d o dat[ =i s[ mor. Asta-i povestea. Mân[, omule,
NICOLAE
ESINENCU
luntrea asta...
Râul curge lin, luntrea ]nainteaz[ ]ncet spre izvor. A câta
zi? A patra. Dar se pare c[ ]nainteaz[ de-o ve=nicie. Soarele
]l doboar[ pe str[in, soarele =i oboseala.
A devenit iar bolnav? se ]ntreab[ luntra=ul.
"#
Culoarea fe\ei str[inului pare altfel decât ieri.
Cum te sim\i?
Bine, dar ce s-a ]ntâmplat? tresare str[inul.
Luntra=ul regret[ c[ a pus o ]ntrebare prosteasc[, dar acum
e târziu s[-=i corecteze gre=eala.
+i cum te-ai ]mboln[vit?...
Luntrea lunec[ ]ncet. Str[inul tace.
Deodat[ ridic[ barba de pe genunchi =i ofteaz[ adânc:
Fiecare om de pe p[mânt are du=manul s[u, nene. }l
cuno=ti, nu-l cuno=ti, te atac[, nu te atac[, el, du=manul,
exist[. Te urm[re=te. Cel mai bine, desigur, e atunci când ]\i
=tii du=manul. }i =tii caracterul, capacitatea, for\a. Când ]l
cuno=ti, e u=or s[ exi=ti, fiindc[ e u=or s[ lup\i cu el deschis,
corp la corp, cum s-ar zice. Ar trebui s[ lup\i cinstit cu du=manul,
c[ci mai târziu sau mai devreme totuna vei ]ncruci=a spada
cu el. Ori tu, ori du=manul asta-i. Unul din doi. Dar important,
zic, e s[-\i =tii du=manul =i numaidecât s[-\i ]ncruci=ezi spada
cu el... A muri de spada du=manului t[u nu-i o ru=ine. E o
ru=ine s[ tr[ie=ti =i niciodat[ s[ nu-\i ]nfrun\i du=manul... Dar
ca s[-l ]nfrun\i deschis e nevoie, ]n primul rând, de caracter,
]ndr[zneal[, fermitate...
Un pescar, care pescuie=te cu fatca la o cotitur[ de mal, cum
]i vede, le face semn cu mâna.
Ce vrea? ]ntreab[ str[inul.
S[ nu-i speriem pe=tele... va trebui s[-l ocolim.
COPILUL
Luntra=ul ocole=te pescarul =i iar ]ndreapt[ luntrea pe lâng[
TERIBIL
mal. Aici apa e lini=tit[ =i luntrea lunec[ u=or. Câteodat[ râul
unduie=te u=oare, dar mai mult o \ine ]n linie dreapt[.
Trebuie s[-\i distrugi du=manul, dac[ vrei s[ tr[ie=ti...
asta-i, zice ]ntr-un târziu str[inul =i pe loc se ghemuie=te la
fundul luntrei, pe rufele cu care se ]nvele=te, =i adoarme.
H
NICOLAE
ESINENCU
Doarme vreun ceas =i mai bine, dac[ starea aceea poate
fi numit[ somn. Mereu tresare, mereu se ghemuie=te la fundul
luntrei, mereu geme =i tot arunc[ rufele ce-l acoper[, ca s[
nu mai vorbim de respira\ia, care a ]nceput u=or s[-l sperie
pe luntra=. Câteodat[ respir[ atât de pripit, ]ncât ]\i pare c[
"#!
acu=i o s[ se ]n[bu=e. O s[ se ]n[bu=e sau o s[ sar[ ]n picioare
=i o s[ urle. Câteodat[ respira\ia ]i e atât de =tears[, ]ncât
luntra=ul ]nceteaz[ s[ mai vâsleasc[. Ascult[. Nu, respir[
str[inul, dar abia respir[. +i are fa\a foarte-foarte schimonosit[.
Ieri, seara =i diminea\a, nu a prea c[utat la fa\a lui, dar acum
se uit[... Broboane mari de sudoare ]i =iroiesc pe frunte.
Str[inul sare din somn, nu pricepe unde se afl[:
Cine e=ti? se holbeaz[ la luntra=.
Acela surâde binevoitor.
N-ai dormit noaptea cum se cade, de aceea te chinuie=ti...
poate mai a\ipe=ti un pic?
Str[inul nu r[spunde un timp, apoi spune gem`nd:
Adev[rul e c[ mi s-a acutizat boala... Sunt pierdut!
Luntra=ul speriat las[ vâslele din mâini, n-apuc[ ]ns[ s[ se
dezmeticeasc[, ]l n[ucesc r[cnetele nea=teptate ale str[inului.
Acela st[ ]n pirostrii, se \ine cu mâinile de marginea luntrei
=i r[cne=te cu ochii ie=i\i din orbite:
Mân[, nene!
Mân[, omule!
Mân[, nene!
Mân[, omule!
Mân[ c[ mi s-a f[cut r[u =i n-am s[ mai ajung odat[...
Str[inul \ip[, sare din luntre, iese pe mal =i o ia la fug[ pe
malul râului.
Alearg[, alearg[, alearg[, apoi, parc[ dându-=i seama
COPILUL
de ceva, se ]ntoarce brusc, intr[ ]n ap[, se ca\[r[ ]n luntre =i

TERIBIL
iar r[cne=te:
Mân[, nene! Mân[, omule!
H Mai r[cne=te un timp, deodat[ se pr[bu=e=te pe fundul

luntrei, cade atât de brusc, ]ncât luntra=ul, de spaim[, cârne=te
luntrea spre mal...
Peste un timp str[inul ]=i revine.
NICOLAE
ESINENCU
Iat[-l lungit cu fa\a ]n sus acolo unde l-a ]ntins pe mal

luntra=ul, care acum se uit[ la el cu spaim[.
Ce facem, ne ]ntoarcem? ]ntreab[ luntra=ul, mai mult din
priviri.
"#"
Mai pl[tesc, geme dureros str[inul.
Nu-mi trebuie banii t[i... |i-i restitui pe to\i, z[u, numai
hai s[ ne ]ntoarcem. Nu vreau s[-mi g[sesc cu tine beleaua.
Am un copil, la urma urmei.
}\i dau tot ce am, nene... Am opt mii de ruble cu mine...
numai du-m[... Trebuie s[ ajung... nu se poate s[ nu ajung...
Ai v[zut =i dumneata c[ pe ap[ m[ simt mai bine. S[ ]ncerc[m.
Pe dracul, uite cum ar[\i.
Dar pân[ aici m-am sim\it bine... +i-apoi nu se poate ca
medicul s[ m[ fi am[git... El mi-a spus s[ m[ apropii de
cas[ pe ap[, contra cursului... Chiar dac[ mi se va face r[u,
a spus, s[ nu m[ las... Criza o s[ treac[, a spus, =i iar o s[-mi
fie bine... Cum te cheam[?
Tivu. Mai departe nu merg, gata.
Tivule drag[... omule... poate c[ e unica =ans[ de a-mi
revedea satul natal =i mama... }n\elege-m[!
Sfinte, cu cine m-am legat? nu-=i g[se=te loc luntra=ul.
Omule, ai s[ m[ nenoroce=ti.
O bucat[ de zi au plutit f[r[ s[ vorbeasc[. Respira\ia
str[inului a devenit mai greoaie, fa\a mai p[mântie. Ghemuit
pe fundul luntrei, p[rea c[ nici nu r[sufl[.
Poate tragem luntrea la mal =i ne odihnim la umbra celei
salcii?
Din partea str[inului nu vine nici un r[spuns.
Hai s[ tragem la fântâna ceea de pe mal s[ bem ap[...
COPILUL
TERIBIL
Str[inul nici de data asta nu r[spunde.
Se ]ntoarce, se r[stoarn[ pe spate, st[ cu privirea pironit[
pe cer. Prive=te cerul =i tace.
+i luntra=ul nu =tie ce s[ fac[. S[ trag[ luntrea la mal? S[
pluteasc[ mai departe? H
Vâsle=te.
NICOLAE
ESINENCU
Mai departe? +i cât s[ mai vâsleasc[?
Când z[re=te pe mal un omulean care cose=te iarb[,
luntra=ul ]=i zice c[ o s[ opreasc[ luntrea ]n dreptul lui. }nc[
nu =tie ce-o s[ vorbeasc[, nu =tie dac[ omul o s[-i fie de
ajutor, dar simte c[ ar vrea s[ stea de vorb[ cu cineva. I s-a "##
f[cut pe nea=teptate dor de o \igar[. El, care n-a fumat de
amar de vreme, acum ar trage un fum cu pl[cere. Oricum, e
un prilej de-a p[r[si luntrea pentru o vreme, luntrea =i vâslele
care ]l dau gata. S[ vâsle=ti ]n susul apei =i nu o or[-dou[, ci
atâtea zile, cu str[inul care zice c[, iat[, l-a apucat un acces,
nu e glum[. Dar bolnavul ]i ghice=te gândurile.
Ce vrei s[ faci? ]l ]ntreab[.
Vreau s[-mi mai dezmor\esc pu\in picioarele.
Luntra=ul sare pe mal =i o ia spre omuleanul care cose=te
pe mal.
Acela las[ cositul =i r[mâne sprijinit ]n coas[, a=teapt[
luntra=ul care se apropie.
Cosim? ]ntreab[ luntra=ul.
Cosim.
Anul acesta iarba e bun[.
Pe aici ]n fiecare an cre=te iarb[ bun[.
Luntra=ul ar vorbi orice, numai s[ nu se ]ntoarc[ la luntrea
]n care se afl[ nefericitul str[in.
N-ai o \igar[?
O \igar[ se g[se=te...
Cosa=ul las[ coasa din mân[, se ]ntoarce pe brazd[, cu
vreo treizeci de pa=i ]n urm[, ridic[ haina, scotoce=te prin
buzunare, vine cu dou[ \ig[ri.
Una o d[ luntra=ului.
COPILUL
Pe cine duci? ]ntreab[ cosa=ul dup[ ce sloboade fum. E

TERIBIL
=eful?
De ce-ai crede c[ mi-i =ef?
H Te urm[resc de departe cum vii pe ap[... Tu te spete=ti

la ram[, iar el st[ ]ntins boiere=te ]n luntre. R[stoarn[-l cu tot
cu luntre, unde e mai adânc.
NICOLAE
ESINENCU
E un nec[jit. Un bolnav f[r[ ajutor... Nici so\ie m[car n-are.

Nu mai sunt femei azi? Ia fluier[ de dou[ ori peste dealul
cela =i ai s[ vezi câte au s[-\i alerge din satul meu...
O fi a=a cum zice cosa=ul, dar sunt femei ]ntre femei. Când
se m[rita so\ia str[inului, cic[, unii s[teni o dojeneau.
"#$
Ce faci, fa? ziceau.
Da ce fac?
+i dac[ se ]ntoarce b[rbatul?
Nu se mai ]ntoarce.
Da tu ]nchipuie-\i c[ se ]ntoarce... Ce faci atunci?
Da voi scrie\i-i =i o s[ vedem: se ]ntoarce sau nu.
O probozea =i soacra, femeie b[trân[ =i oloag[. Ogo-
ie=te-te, fato, zicea, iar aceea ]i râdea ]n fa\[.
Hm, feciora=ului dumitale scump nu-i place aerul de aici,
da mie ]mi place. +i vreau s[ r[suflu liber... Uite-a=a!
Dac[ se ]ntoarce, fa, te dezbin[.
Chiar a= vrea s[ v[d cum se ]ntoarce... O s[ se ]n[bu=e
]nainte de-a ajunge ]n Moldova.
Soacra striga, soacra plângea, soacra o ruga s[ se ]ndure,
dar ea a ajuns s[-=i aduc[ viitorul b[rbat chiar ]n casa soacrei,
un =ofer naiba =tie de unde o mai fi. L-a adus, l-a ]mbr[cat ]n
hainele b[rbatului legitim, anume ca s[ ]nnebuneasc[ b[trâna
mam[.
Doamne nu te potole=ti, i-a spus ]ntr-o zi pre=edintele, te
astâmp[r[m noi, femeie.
Chiar a= vrea s[ v[d cum o s[ m[ atâmp[ra\i, le-a râs
]n fa\[ scârba.
Se zice c[ pre=edintele s-a enervat atât de tare, ]ncât mai-
mai s-o plesneasc[.
}\i dau trei zile, i-a spus la urm[, dac[ nu-\i sco\i ibovnicul
COPILUL
din cas[, vin personal, te leg burduf =i te trimit cu trenul la
TERIBIL
so\... fac[ acolo ce-a vrea cu tine, nenorocito.
Se mai zice c[ a treia zi dup[ porunca pre=edintelui chiar
ea, ]n persoan[, s-a prezentat la el.
Am venit, zice.
L-ai alungat? ]ntreab[ pre=edintele.
H
NICOLAE
ESINENCU
Nu, am venit cu iubovnicul, cum ]i zici dumneata, s[ ne
legi, adic[ s[ ne faci actele de c[s[torie, se hlize=te scârba.
Eu n-am s[-\i semnez divor\ul, chiar dac[ b[rbatul legitim
\i-l d[, strig[ pre=edintele =i o alung[ afar[, dar cine poate
opri o stricat[? A f[cut nunt[, f[r[ s[ se ]nregistreze cu =oferul.
"#%
+i a f[cut nunt[ ]n casa b[rbatului legitim. +i acolo a r[mas
s[ locuiasc[ cu noul so\, ]mpreun[ cu mama b[rbatului
legitim, care acum, se zice, trage s[ moar[...
Ce mai vorb[... cânt[ ca cucul =i url[ ca lupul de durere,
spune cu voce stins[ luntra=ul.
+i unde-l por\i?
Spune c[ vrea s[-=i vad[ satul, mama, apoi poate =i s[
moar[.
Dar de prin care sat este?
Spune c[-i din |ibirica.
|ibirica? D-apoi nu-i departe...
Nu mai spune, arunc[ luntra=ul \igara.
Cât au stat la o \igar[ cei doi, str[inul a dormit. Când s-a
trezit, s-a speriat v[zând cosa=ul la vâsle.
Cine e=ti? ]ntreab[.
Un om de pe-aici, spune cosa=ul.
+i cum ai nimerit ]n luntre? Unde-i tic[losul de luntra=,
c[ i-am pl[tit... M-a p[r[sit?
+ezi dumneata lini=tit =i nu te enerva. Este omul, iat[-l,
merge colo pe mal. A obosit, iar mie mi-i ]n drum spre sat...
Nimic nu m[ cost[ s[ v[ ajut pu\in... Ehei! strig[ cosa=ul.
Ce s-a ]ntâmplat? ]ntreab[ luntra=ul.
Spune-i c[ n-a r[mas mult pân[ la satul lui.
Str[inul cu ochii stin=i ]l fixeaz[ pe cosa=:
Ajungem?
COPILUL
Da, da, se gr[be=te s[-l bucure cosa=ul, dar str[inul nu

TERIBIL
mai pricepe nimic, delireaz[.

Unde ajungem?
H Cum unde? Acas[.

Care cas[?
Str[inul se pr[bu=e=te ]n ne=tire, cosa=ul se sperie, strig[
NICOLAE
ESINENCU
la luntra=:
Omule, vino ]ncoace c[ moare.
Cum moare? ]ntreab[, alearg[ luntra=ul, dar cosa=ul a
=i s[rit din luntre, fuge ]n câmpie, strig[ ceva nedeslu=it...
Mai nec[jit acum decât luntra=ul pare s[ nu fie nimeni pe
"#&
lume. Zgâl\âie str[inul, se apuc[ de vâsle, ]l roag[:
|ine-te, omule, ce-i cu tine? Acu=i ajungem...
Se ridic[ ]n luntre, caut[ cu privirea ajutor.
Oameni buni, ajuta\i-m[! =i iar se apuc[ de vâslit.
Vâsle=te, dar f[r[ spor. Nu vede, nu aude. Vâsle=te.
Trece cu luntrea pe sub o punte, pe care ni=te femei spal[
rufe.
Arunc[ pe mal b[rbatul cela din luntre, c[-l vrem, strig[
ele, râd.
Luntra=ul n-aude, vâsle=te. Spre izvor vâsle=te.
Pe mal apre pe nea=teptate un tractor.
Tractoristul face semn cu mâna.
Am venit s[-\i ajut! strig[.
Cum s[-mi aju\i? vorbe=te nec[jit luntra=ul.
Anin[ frânghia asta de luntre =i-am s[ te trag ]n susul apei.
Luntra=ul anin[ frânghia.
Vuiet stra=nic.
Aaaaa... ]=i f[râm[ haina la piept str[inul, se zbate. Nu!
Nu! Gaze! Alung[-l!
Opre=te! strig[ luntra=ul. Se ]n[bu=[... nu suport[ gazele
=i zgomotul.
Se dep[rteaz[ tractorul, se duce de unde a venit. E nedu-
merit tractoristul.
Apare o limuzin[ Volga.
Ma=ina nu face atâta zgomot =i nici gaze nu eman[! strig[
COPILUL
=oferul, arunc[ frânghia.
TERIBIL
Volga ]nainteaz[ pe mal. Luntrea lunec[ u=or pe ap[.
Parc[-i bine.
Dar alta-i nevoia. Volga nu poate ]nainta mai departe.
Malul e abrupt.
Volga r[mâne ]n urm[. Se duce =i ea de unde a venit.
H
NICOLAE
ESINENCU
Vâsle=te nec[jit luntra=ul, se tot uit[ ]ngrozit la str[inul de
pe fundul luntrei.
Se ]n[bu=[ acela. El trebuie s[ vâsleasc[.
+i vâsle=te. }ndârjit.
Iar ]l strig[ cineva de pe mal.
"#'
E un tân[r de vreo =aisprezece ani, blond.
Ce-\i mai trebuie =i \ie? ]ntreab[ luntra=ul, dar nu se
las[, vâsle=te.
Sunt feciorul cosa=ului... Tata m-a trimis... Opri\i!
Cum ai s[-mi aju\i dac[ e=ti mai slab dec`t mine? ]ntreab[
luntra=ul, vâsle=te.
Am s[ v[ târâi cu frânghia de pe mal! strig[ b[ietanul.
Luntra=ul abia acum observ[ c[ b[ietanul are o frânghie
]n mân[. Abate luntrea spre mal.
Tân[rul lunec[ pe coasta malului spre ap[. Cum prinde
luntrea, se apuc[ s[ lege frânghia. Leag[ =i vorbe=te:
Tata mi-a spus s[ alerg ]ncoace, iar el s-a dus la
pre=edinte.
Ce s[ fac[?
S[ vorbeasc[ cu el.
Ce s[ vorbeasc[ cu pre=edintele?
Nu =tiu... mi-a spus s[ alerg ]ncoace =i s[ v[ ajut pân[
la satul urm[tor...
+i cum o s[ ne târâi cu frânghia?
Acu=i o s[ vede\i.
Tân[rul alearg[ pe mal, iar luntrea lunec[ pe ap[. +i lunec[
foarte repede. Atât c[ tân[rul e nevoit s[-=i tot ridice pantalonii
care i s-au ]nc[rcat de glod pân[ la genunchi. Se opre=te
pentru o clipit[, strig[ luntra=ului s[ a=tepte pu\in, ]=i suflec[
]n grab[ pantalonii, ba nu, ]i scoate cu totul. Dezbrac[ panta-
COPILUL
lonii, ]i leag[ ]n jurul gâtului, o ia din nou la fug[ cu frânghia

TERIBIL
peste um[r, tot spre izvor. }n cale ]i apar ni=te bolovani de piatr[.
Sare de pe un bolovan pe altul, dar nu sl[be=te frânghia.
H Nimere=te ]ntr-un crâng de s[lcii care-i bareaz[ trecerea.

Tân[rul se descurc[. Cu o mân[ d[ la o parte crengile, cu
cealalt[ ]=i croie=te drum printre s[lcii.
NICOLAE
ESINENCU
Dezlega\i frânghia! strig[ deodat[ c[tre luntra=.

Am dezlegat-o...
Dumneata vâsle=te mai depate, iar eu am s[ ocolesc
râpa asta... dup[ col\ ]\i ies ]n cale.
Luntra=ul ]i d[ ascultare, vâsle=te.
"$
Str[inul n-aude, nu vede ce se ]ntâmpl[. St[ cu ochii a\inti\i
undeva ]n cer, respir[ tot mai greu. Nu-i ajunge aer.
Eu sunt aici! se arat[ tân[rul de dup[ cotitur[. Vâsle=te
]ncoace!
Tân[rul e iute la mi=c[ri. Se repede ]n calea luntrei, intr[
pu\in ]n ap[, prinde iar cu un cap[t de frânghie luntrea, pe
cel[lalt cap[t ]l trece peste um[r =i iar o ia la fug[ ]n susul apei.
Pân[ la satul urm[tor mai sunt vreo patru kilometri,
explic[ el din fug[. Iar peste un deal e satul dumnealui...
Str[inul horc[ie pe fundul luntrei, ]\i sfâr=ie cu unghiile
c[ma=a...
+i dac[ moare? se ]ntreab[ ]ngrozit luntra=ul.
N-are ]ns[ când s[-=i duc[ gândul la cap[t.
}n urma tân[rului a ap[rut pe mal un pâlc de copii.
Copiii alearg[ zgomotos =i tot strig[:
E-hei!
Opri\i!
Sta\i s[ v[ spunem...
Ce s-a ]ntâmplat? ]l ]ntreab[ luntra=ul pe tân[rul care
nici gând n-are s[ se opreasc[: alearg[, târâie luntrea.
Ce s-a ]ntâmplat? strig[ el la copii.
Copiii alearg[ pe mal.
Opri\i!
Sta\i!
Pân[ nu ]ncetine=te tân[rul, copiii nu se opresc.
Ce-i? ]i ]ntreab[.
COPILUL
TERIBIL
Pre=edintele a spus s[ vâsli\i mai repede, c[ ]n satul vecin
v[ a=teapt[ patru fl[c[i, ei au s[ duc[ luntrea mai departe...
H
Tân[rul iar se ]ncordeaz[, porne=te ]nainte.
Funia ]i roade um[rul, dar el nici nu simte... Calc[ pe
unde n[p[de=te. Nu mai poate, dar =tie c[ trebuie s[ trag[.
Cum se simte? ]ntreab[ din când ]n când tân[rul.
NICOLAE
ESINENCU
R[u, vine de fiecare dat[ r[spunsul luntra=ului, care acum
vâsle=te =i mai ]ncordat.
Spune-i s[ se \in[! strig[ tân[rul, alearg[.
|ine-te, omule, aproape c[-l implor[ luntra=ul. Degrab[
ajungem. A r[mas pu\in... Alearg[, tinere! "$
Alerg, nene, vine r[spunsul de pe mal.
Ce s-a ]ntâmplat? strig[ speriate ni=te femei dintr-un lan
de sfecl[, doar a=a ceva n-a mai v[zut nimeni: un tân[r s[
trag[ o luntre cu doi oameni.
Ce s-a ]ntâmplat? se intereseaz[ =i ni=te femei dintr-o
planta\ie de tutun.
Nenorocire!
}n dep[rtare s-a ar[tat o luntre.
Patru tineri vâslesc ]n aval.
Noi suntem! strig[ ei venind ]n ]ntâmpinare. Ne-au trimis
din satul vecin s[ v-ajut[m...
Când ]i mai despart vreo dou[zeci de metri, trei fl[c[i
vânjo=i sar ]n ap[ =i o iau ]not la mal, spre tân[rul care se opinte=te,
al patrulea vâsle=te spre luntrea ]n care zace str[inul.
N-am r[bdat =i v-am ie=it ]n cale, explic[. Eu sunt doctorul
satului... Cum se simte bolnavul?
Luntra=ul e pu\in buim[cit de ajutorul ap[rut pe nea=teptate.
Cum s[ se simt[... Uita\i-v[ la el...
Mda... dar de ce n-a\i pornit la drum cu o luntre cu
motor?
Las[-m[, omule! Se ]n[bu=[, ajuta\i-l...
O s[ facem totul ca s[ ajung[ cu bine... E-hei! strig[
doctorul la fl[c[ii care au venit cu el =i acum s-au apucat de
frânghie, trag luntrea. Mai repede! Mai repede, b[ie\i! ]i
]ndeamn[ el, explic[ luntra=ului: Dac[ am avea ]n sat un cal, ar
COPILUL
fi mai bine, tot mai repede târâie decât omul... Dar ce s[-i faci?
TERIBIL
S-au ar[tat =i al\i copii. +i pe malul drept al râului =i pe

malul stâng, tot alearg[ =i strig[. E greu s[ deslu=e=ti totul,
H
dar din câte se aude una e clar:
S-a telefonat la el ]n sat... Mama ]nc[-i vie... }l a=teapt[.
Spune\i-i s[ se \in[...
|ine-te, nene! strig[ copiii de pe un mal =i de pe altul.
NICOLAE
ESINENCU
|ine-te, nene!
Alearg[ lumea, de prin lanuri se adun[. Se ]nghesuie, discut[.
Cine-i?
Cel care de dou[zeci de ani nu poate c[lca ]n Moldova.
"$ Cum a=a?!
|ii minte, era pe timpuri un cântec. Toat[ lumea ]l cânta.
Cred c[ =i tu l-ai cântat: Horo=a strana Bolgaria, a Rossia
luci=e vseh*.
+i eu l-a, cântat. Ei =i?
+i el l-a cântat, dar =tii cum cânta? Horo=a strana Rossia,
a Moldavia luci=e vseh **. Cu elevii cânta. +i când a fost
ridicat, se zice, copiii, elevii lui l-au tr[dat... A fost reabilitat,
dar... Copiii care l-au tr[dat azi sunt =efi mari ]n republic[, =i
* Bun[ \ar[ e Bulgaria, dar Rusia e mai bun[ (rus.).

** Bun[ \ar[ e Rusia, dar Moldova e mai bun[ (rus.).
el, cum ajunge la frontier[, se-n[bu=[. De peste dou[zeci de
ani nu se poate apropia de Moldova...
E-hei! strig[ copiii de pe un mal =i de pe altul. Vin =i
oamenii din satul lui ]ncoace...
|ine-te, omule! |ine-te! aproape plânge luntra=ul. Vin =i
oamenii din satul dumitale. |ine-te!...
Str[inul aude strig[tele, dar nu-i mai ajunge aer. }=i sfâ=ie
cu unghiile pieptul, vrea s[ trag[ aer, s[ trag[ aer =i, cum nu
mai poate respira, scap[ pe fa\[ o lacrim[ fierbinte.
Ceea ce vede ]n ultima clip[ e cerul, cerul de deasupra
satului natal... Cerul lunecând la deal, el lunecând la vale.
COPILUL
TERIBIL
H
NICOLAE
ESINENCU
"$!
AMARA
Amara se f`st`ci.
N-auzi? Cui ]i vorbesc?! glasul portarului r[sun[ acum
la taraba a treia, sup[rat. Femeie, car[-te. Pia\a s-a terminat...
}ncui poarta!
Amara cat[ speriat[ ]n jur.
Nu e nimeni din satul ei?
}=i mai arunc[ o dat[ privirea peste tarabele din apropiere.
Cum a=a s[ nu fie nimeni?
COPILUL
TERIBIL
L`ng[ tarabe se vede unde =i unde c`te un om, =i to\i ]s

necunoscu\i.
H
Aracan de mine! duce Amara m`na la gur[. D-apoi ce
m[ fac eu, una?...
Amara venise la pia\[ ]n zori. Pe la ora cinci. O gr[bise Mitru.
Scoal[, fa. Te-apuc[ ziua.
NICOLAE
ESINENCU
Dar nu se f[cuse ]nc[ ziu[. Era ]nc[ noapte. Amara ]ns[

s-a sculat. +tia c[ Mitru n-are s-o lase ]n pat. A=a-i el, scurt la
vorb[ =i gr[bit la fapt[. Hai, fa, c[ te-apuc[ ziua! Hai, fa, c[
te-apuc[ noaptea! Hai =i hai. Dar Amara avea o vorb[ cu
"$"
care ]l lini=tea. O spunea cu jum[tate de gur[, nec[jit[ parc[,
gr[bit[ parc[, alintat[ parc[.
Stai, Mitru, nu vezi, m[ pornesc!
+i ]ntr-adev[r, Mitru nu era nevoit s[ deschid[ gura a doua
oar[.
Amara cobor] picioarele goale pe podea, ajunse rochia
de pe marginea patului =i ]ncepu s[ se ]mbrace. P`n[ ]n ziu[
mai era, dar ea dormise bine, c[ci se culcase devreme. S[
ne culc[m devreme, fa, mìne ai s[ ai zi grea, zise Mitru ]n
ajun, =i Amara acum ]=i d[dea seama c[ f[cuse bine c[-=i
ascultase b[rbatul.
Afar[ se auzeau caii, se vedea Mitru, =i Amara ]=i aminti
unde se gr[be=te. Amintirea ]i tulbur[ ni\el, nu =tiu cum,
s`ngele, mi=c[rile ]i devenir[ mai repezi, mai ]ndem`natice.
Atunci, Mitru, hai s[ leg[m sacii.
Tr[ia Amara al =aselea an cu Mitru, dar, uite, niciodat[ nu
fusese la ora=, la pia\[. Cum a=a? Pur =i simplu n-avea ce
c[uta acolo. C`nd ai de toate, ce s[ cau\i! De m`ncat aveau,
de ]mbr[cat, de asemenea. N-ar fi plecat Amara nici acum,
dac[ n-ar fi ap[rut ]n sat televizoare. Ba un s[tean ]=i cump[r[
televizor, ba altul, =i Mitru cum s[ r[m`n[ ]n urm[?! Ce, nu
poate s[-=i ia =i el un televizor? Apoi =tia Mitru ce televizor
s[-=i cumpere: ca la nimeni altul de la ora=! Color!
Trebuie, Amara, s[ str`ngem bani.
Bani, de, aveau, dar nici Mitru, nici Amara n-ar fi vrut s[
COPILUL
cheltuiasc[ banii pentru care au muncit... Iat[, dac[ ar g[si
TERIBIL
o ie=ire...
Chibzuiser[ mult cum ar putea s[ adune bani =i, ]n sf`r=it,
g[siser[ ie=irea.
Hot[r`ser[ s[ semene usturoi.
Usturoiul ]ntotdeauna e scump pe pia\[. Dac[ avem
H
NICOLAE
ESINENCU
noroc s[ fie un an bun, spre toamn[ avem televizor ]n cas[,
chibzuia Mitru. Altceva ce s[ faci cu lotul din jurul casei?! Iar
s[ pui ro=ii? +i c`te o s[ m`nc[m? Un paner. Iar restul? S[ se
strice pe curp[n?!
Sem[nar[ jum[tate de gr[din[ cu usturoi. Vara a fost m[-
"$#
noas[, cu ploi =i zile calde, usturoiul a rodit de minune.
Cum l-au v[zut cu c[p[\`na c`t pumnul, Amara =i Mitru
s-au apucat de l-au scos, l-au uscat c`teva zile la soare, apoi
l-au pus ]n saci, gata de plecare.
Hot[r`ser[ ]ns[ c[ va pleca s[-l v`nd[ Amara. Mitru nu se
putea rupe o zi de la ferm[. A=a-i c`nd e=ti c[ru\a=: ba car[
nutre\, ba car[ lapte... +i apoi cine =tie, poate va trebui s[ stea
la pia\[ mai multe zile. Mitru, ai putea sta =i trei zile.
Hot[r`rea lui Mitru o speriase ni\el pe Amara. Doar ea nu
fusese nicic`nd mai departe de centrul raional. Iar acum
pop`c! pleac[ tocmai la Chi=in[u! Cum are s[ se descurce?
Dac[ se r[t[ce=te? De fapt, acesta era unicul g`nd care o
p`ndea =i o speria, c`nd luau vorba de plecare.
Trei zile?! Cum, omule, s[ stau trei zile!
Taci, fa, o lini=tea b[rbatul. Taci, dac[ nu =tii. }n primul
r`nd, s-ar putea ca usturoiul s[ mearg[ prost... apoi mai
trebuie s[ cau\i televizorul.
Televizorul?! Oare ]n sat n-avem televizoare... C`te-s la
magazin!
Sunt, dar nu de care vrem noi!... i-o t[ie b[rbatul.
Amara r[mase =i mai ]ncurcat[.
Trecur[ ]ns[ zilele, =i spaima pe care nu i-o spusese lui
Mitru trecu, Amara fiind cuprins[ de o dorin\[ nepotolit[ de
a pleca c`t mai degrab[, s[ vad[ ora=ul despre care auzise
c[ are sute de str[zi =i magazine ]nc[rcate cu stofe de toate
COPILUL
culorile... =i bijuterii!
TERIBIL
+i iat[ c[ ceasul mult a=teptat venise.

La legatul =i c[ratul sacilor ]n c[ru\[ puse m`na =i Amara.
H Avea o voce vesel[, de parc[ nici nu pleca la drum lung, ci ]n

vizit[ la vreo rud[, ceea ce lui Mitru nu-i prea pl[cea.
Mai bine du-te =i te ]mbrac[ =i ia-\i ceva de m`ncare, c-ai
NICOLAE
ESINENCU
s[ ui\i. Tot eu trebuie s[-\i amintesc?!

Nu s-a g[si vreunul care s[ m[ hr[neasc[? zise ]n glum[
Amara, dar d[du fuga ]n cas[.
Din fa\a oglinzii, unde ]=i potrivea p[rul, Amara ]l asculta
pe Mitru care scuipa =i dumnezeia caii. Era enervat Mitru.
"$$
Poate c[ gluma Amarei ]l r[nise =i acum se desc[rca pe caii
nevinova\i.
Amara z`mbi.
Se trezi cu Mitru ]n prag. Ro=u. Cu biciu=ca ]n m`n[.
Mult mai ai, fa?!
Tres[ri, dar se st[p`ni. O f[cea Mitru pe grozavul, dar
c`nd o b[tuse? }l vedea ]n oglind[ cum st[tea ]n prag, cu
picioarele desf[cute, gata parc[ s-o ia la trei parale. Cum ]=i
str`ngea g`\ele ]n coc, c[uta s[-i prind[ ]n oglind[ privirea
=i, reu=ind, z`mbi, un z`mbet ca cel de adineaori o floare
]nrourat[.
Mitru se pierdu pentru o clip[, vru s[ spun[ ceva, s[ fac[
ceva, apoi, parc[ d`ndu-=i seama, scuip[ ]ndesat muiere!
=i ie=i afar[...
Tot drumul Amara avu o bucurie ascuns[, tulbur[toare,
c[ nici nu observ[ c`nd c[ru\a ajunse la =osea, c`nd luase o
ma=in[, c`nd parcurse acel lung drum din satul ei p`n[ la
ora= =i c`nd ma=ina o l[sase la poarta pie\ei. Toate se-nt`m-
plar[ at`t de repede, ]nc`t Amarei i se p[rea c[ totul se petre-
cuse cu un an ]n urm[. De fapt, ea nici n-avu c`nd s[ se
g`ndeasc[. Cum fusese l[sat[ ]n fa\a pie\ei, poarta se deschise
=i to\i cei aduna\i \[rani din lumea-ntreag[ d[dur[ n[val[
]n[untru strig`nd, \ip`nd, t`r`nd saci, co=uri, chem`ndu-se
unul pe altul.
A trebuit Amara s[ g[seasc[ un hamal, s[-i ajute s[ duc[
COPILUL
sacii la tarabe. Cum se v[zu la tarabe, se pomeni ]nconjurat[
TERIBIL
de or[=eni. Unul strig[ s[-i dea un kilogram, altul zece.
Majoritatea striga s[ v`nd[ numai c`te un kilogram, ca s[
ajung[ la to\i.
At`t de mul\i se str`nser[ ]n jurul ei, c[ Amara se f`st`ci.
Nu =tia cu c`t s[ dea kilogramul =i c`te kilograme s[-i v`nd[
H
NICOLAE
ESINENCU
fiec[rui cump[r[tor. Discutase cu b[rbatul nu o dat[ ]n privin\a
pre\ului usturoiului, dar, c`nd v[zu at`ta lume ]n jur... Cum
nimeni nu ]ntreba c`t cost[ kilogramul, Amara tr`nti:
Trei =i jum[tate!
Vocea Amarei pe mul\i ]i risipi spre alte tarabe. S[ te g`nde=ti
"$%
trei =i jum[tate! Amarei pentru un moment ]i p[ru r[u c[ nu
anun\ase ceva mai ieftin dac[ e ieftin, omul cump[r[. +i
totu=i, p`n[ la mas[ dovedi s[ goleasc[ patru saci. Unii o
mai obr[zir[ speculanta! Amara ]ns[ n-avea c`nd s[ le
r[spund[. Adic[, vre\i lua\i, nu pe ici vi-i drumul! Usturoiul
nu-i furat. E din sudoarea mea!... Din gr[dina mea!
}i mai r[m[sese trei saci, dar lumea se cam r[rise. Venea
doar c`te unul, din c`nd ]n c`nd, care, dup[ p[rerea Amarei,
nu avea de g`nd s[ cumpere, voia doar s-o ispiteasc[ cu c`t
d[ kilogramul. Cam c`t cere? C`t a cerut! Ce-i drept, vreo
doi au insistat s[ v`nd[ tustrei sacii cu c`te dou[ ruble
kilogramul. Amara, g`ndindu-se c[ n-o s[-i dea nimeni mai
mult, mai-mai s[ se ]mpace, s[ se ]ndoaie. Dar b[tr`nica de
al[turi o mustr[:
Nu fi proast[. Mai a=teapt[. Spre sear[ vor ap[rea ca
din bor\i. Acum to\i sunt pe la cancelarii. Stai s[ fl[m`nzeasc[,
fato...
}ntr-adev[r, spre sear[ din nou crescu r`ndul la usturoiul
Amarei. Iar strig[te, iar \ipete, =i Amara, mul\umit[ c[ o
ascultase pe b[tr`n[, iar ]=i repezi mìnile ]n saci. Vindea ca
=i diminea\[ numai c`te un kilogram fiec[ruia, cum ceruse
r`ndul.
}i ab[tu g`ndul =i privirea de la usturoi c[ lacom mai
este omul c`nd merge marfa bine vocea portarului care alunga
ultimii t`rgove\i.
COPILUL
}nnopta. Nea=teptat de repede ]nnopta o spunea =i vocea

TERIBIL
gr[bit[ a portarului , era timpul s[ ]ncuie por\ile pie\ei, =i

Amara se repezi s[-=i str`ng[ sacii de=er\i...
H Se pomeni dup[ poarta pie\ei cu cei =ase saci ]n al

=aptelea. Abia acum sim\ea foamea, oboseala =i singur[tatea.
Omul, se g`nde=te Amara, dac[ nu-l aba\i de la lucru...
NICOLAE
ESINENCU
Usturoiul l-a v`ndut, dar ]n care parte s-o apuce? Pe cine

s[-l ]ntrebe Amara, cine s-o ]ndrumeze unde ar putea =i ea
]nnopta? De m`ncare n-are nevoie. +i-a luat de acas[ o
bucat[ de br`nz[ de oaie =i un c[lcì de pìne, dar are nevoie
s[ pun[ capul pe ceva. +tiu c[ n-are s[ doarm[ ]n strad[! A
"$&
auzit c[ prin ora= sunt multe hoteluri, i-a spus =i Mitru c[ sunt
hoteluri =i ea s[ nu fie proast[, ci s[ se ia cu alte femei din
pia\[ =i s[ se duc[ la vreun hotel, s[ nu doarm[ la poarta
pie\ei ca unii \[rani... Ar fi bine s[ se duc[ la un hotel. Mare
lucru acolo de ni=te copeici! Dar cine s-o ]ndrumeze? Lumea
aici e repezit[, nu ca ]n sat. P`n[ ca=ti gura s[-l ]ntrebi,
or[=eanul e departe. P`n[ s[-i strigi din urm[ s[-\i asculte
necazul, dispare dup[ col\.
N-o s[-mi spune\i... opre=te Amara un omulean.
Nu =tiu, nu-s din ora=! zice acela =i se dep[rteaz[.
R[m`ne ]ncurcat[ Amara.
Nu-i vorb[, ar ]ntreba de un mili\ian, dar ei umbl[ nu =tiu
cum cu cozoroacele peste ochi =i par nu =tiu cum prea isco-
ditori. Dac[ o ]ntreab[ Doamne fere=te! de ce umbl[ cu
at`\ia saci? Speculant[! Cum s[ le l[mureasc[? +i la o adic[,
la urma urmei, te-or ]n\elege, dar au s[ te poarte pe drumuri,
c`t nu face tot usturoiul...
Amara mai ]ncearc[ s[ opreasc[ vreo doi trec[tori, dar
cei de nu se gr[beau erau ]ntocmai ca =i d`nsa cu saci, cu
desagi. |[rani. Multe au s[-\i spun[ ace=tia! Mai tare te-or
]ncurca. C[ =i ei umbl[ cu capul ]n oal[.
Sfinte, dac[ n-ar fi trebuit s[ cumpere televizorul cela...
Cum a v`ndut usturoiul, o tulea acas[!... Ei, ce s[ fac[? Poate
o ]ndrumeaz[ b[tr`nica care taman acum se a=ez[ l`ng[
gardul pie\ei?
COPILUL
TERIBIL
De unde s[ =tiu, fato!... Pe la hotelul cela eu nu umblu...
Aici nu-i bine?!
}ntr-adev[r, de ce n-ar r[m`ne =i ea aici? P`n[ mìne nu
se mai ]nt`mpl[ nimic. Pe l`ng[ bab[ ar putea s[ stea =i ea
o noapte... E timpul s[ pun[ ceva ]n gur[. H
Se ungheri pe saci l`ng[ poarta pie\ei. Or[=enii trec acum
NICOLAE
ESINENCU
ca o ap[ pe l`ng[ Amara, care n-are ce face dec`t s[
urm[reasc[ picioarele: de femei, de b[rba\i. Se gr[besc.
B[rba\ii ]ntrec femeile. Femeile b[rba\ii. E-e, pe semne
n-au ce face c[ alearg[ a=a. Altfel ce, vin turcii? se g`nde=te
Amara. Lasc[ =tim noi, nu munce=te nimeni ca \[ranul, dar ]l "$'
vezi s[ dea la fug[?
Amara ]i mai urm[re=te ni\el chiar ]\i place s[ urm[reasc[
oamenii ba pe cei care alearg[ ]n jos, ba pe cei care opintesc
]n sus. Totu=i, vrea s[ ]n\eleag[ unde o \in ei ]ntruna. Furnicile
=tiu ]ncotro \in fuga, iar ai=tia? Parc[ nimeni nu strig[ nici
pojar , nici ajutor .
Mu=c`nd din br`nz[, sim\i c[ e s[rat[ =i uscat[ =i uit[ pe
loc de or[=eni amarul propriu ]ntotdeauna e mai aproape.
Iat[, stricase =i anul acesta br`nza. Cum de nu i-a dat ]n
g`nd s-o guste mai ]nainte? Mai turna lapte, o pref[cea cu
alt[ br`nz[, proasp[t[... P[cat s[ se strice. N[mol de br`nz[.
+i-apoi dac[ afl[ Mitru...
Br`nza ]i t[ie Amarei pofta de m`ncare. Cui nu-i taie pofta
de m`ncare br`nza rea! Se g`ndea acum c[, ajung`nd acas[,
va trebui s[ fac[ ceva cu br`nza s[-i toarne lapte, s[-l
fiarb[ =i s[-l toarne dulce. Cel pu\in n-are s[ fie at`t de s[rat[.
Pe cea de anul trecut o v`nduse, dar pe asta? Iarb[, s[ nu fie
de deochi, a fost mult[ =i gras[ vara aceasta. Cui ai s[-i vinzi
br`nza? Doar s-o aduci ]n ora=ul ista. Aici... nu te teme ]=i
aminte=te de b[tr`na care o sf[tuise s[ mai a=tepte cu usturoiul
p`n[ spre sear[ , aici ]l vinzi =i pe dracul! Numai adu-l de
coarne, ai s[ vezi cum \i s-or bate de la d`nsul. Vor face
coad[... la urma urmei ar putea-o da =i mai ieftin. Cu cinci
ruble, s[ zicem. N-a mai fi mare pagub[.
COPILUL
G`ndul c[ ar putea totu=i s-o scoat[ cumva bine la cap[t

TERIBIL
cu br`nza ]i ]ntoarce Amarei pofta de m`ncare c`t de pu\in

]i trebuie omului! Br`nza nu-i mai pare at`t de s[rat[. O
H rumeg[ cu poft[, nu-i gustoas[, dar nici de aruncat. Dac[ ai

fi privit-o dintr-o parte, ai fi avut impresia c[ femeia nici nu
rumeg[, ci pur =i simplu ]nghite bucat[ dup[ bucat[.
NICOLAE
ESINENCU
C`nd ispr[vise m`ncarea, se ]ntunec[ de-a binelea.

Undeva ]n sus =i undeva mai la vale se aprinseser[ luminile,
acum p[lind ]n pace. Probabil, de unde nu at`rna nici o lamp[
deasupra pie\ei, Amara se pomeni ca ]ntr-un cuibar, ]ntr-o
"%
groap[, departe de oameni. Asta-i place. I se face cald =i
simte cum, prin tot corpul, oboseala trece ca o ap[ cald[ =i
domolitoare.
Vru s[ mi=te piciorul drept, care ]i amor\ise sub d`nsa, dar
nu g[si putere.
Vru s[-l frece ni\el ]ntre palme, dar mìnile ]i at`rnau f[r[
vlag[, ]n poal[.
Ieri scosese toat[ ziua cartofi. Noaptea dormise, dar o
]ntorsese de c`teva ori Mitru. +i, de=i sunt dulci ]ntoarcerile
acestea, p`n[ la urm[ te obosesc... Azi, se chinuise cu
usturoiul. C`nt[re=te-i unuia, altuia. Ba d[-i o c[p[\`n[ mai
mare, ba i-ai pus mai pu\in, ba nu i-ai dat restul. +i c`nd ai
multe griji, nu observi nici c`nd se desprinde timpul de tine,
nici c`nd \i se str`ng ]n trup oboselile. Te mul\ume=ti c[ munca
]\i spore=te, c[ nu mai ai at`ta =i scapi, ori ]\i alearg[ mintea
cu totul ]n alt[ parte: la ziua de ieri, la ziua de azi, la ziua de
mìne; la o sc`rb[, la o bucurie, la o nelini=te. Ba te ]ntristezi,
ba te-nvesele=ti, ba te miri. +i c`nd sco\i la cap[t lucrul, te
pomene=ti dobor`t de oboseal[, numai bun de n[ruit pe loc
ca un stejar putred de ani de zile, dar care, ca prin minune, e
]nc[ ]n picioare =i de afundat ]ntr-o lung[ =i pl[cut[ c[l[torie
]n lumea somnului. Dar omul, de, las[-l s[ munceasc[, =i
munce=te p`n[ cade. +i dac[ se las[... S[ ]ncerce ]n clipa
ceea s[ reia lucrul de la ]nceput ori s[ se ]ntoarc[ la g`ndurile
din cursul zilei, nu mai are nici voin\[, nici putere. Totul pare
lipsit de ]nsemn[tate =i nu-l mai cople=e=te nici o nelini=te. Se
COPILUL
mul\ume=te c[ a ajuns la clipa aceasta, se ]mpac[ cu toate
TERIBIL
fr[m`nt[rile de mai ]nainte... A=adar, nelini=tea care cu c`tva
timp ]n urm[ o speriase pe Amara c[ nu va avea unde
dormi acum se risipise pe undeva pe la picioarele ei, ca
ni=te fire de nisip, ca ni=te frunze ungherite, gata s[ r[m`n[
unde s-au aninat las[-m[ s[ te las ]ntr-un paing. +i Amara
H
NICOLAE
ESINENCU
nu g[se=te putere s[ se ridice din nou. Prea vroia s[ doarm[.
S[ doarm[, =i gata. Ziua se zb[tea ]ntr-]nsa tot mai rar =i mai
lin, ca ]n lini=tea de dup[ chinul unei na=teri. Tot mai lin =i
mai rar. Fiecare zbatere credea c[ e ultima. Ultimul fir care o
mai lega de realitate era trecutul. Ultimul, =i se pr[bu=e=te ]n
"%
ve=nicie. +i, dac[ vrei s[ =tii, e pl[cut =i chiar dore=ti, a=tep\i
aceast[ clip[.
Pentru Amara a fost de ajuns s[ ]ntoarc[ capul ]n dreapta
ca s[ vad[ ]n apropiere, sub gardul pie\ei, alte c`teva \[rance,
iar la g`ndul c[ nu-i singur[ aici, l`ng[ poart[, ]n lumea
asta, ziua se pr[bu=i ]ntr-]nsa definitiv.
C`t dormise, nu =tie. O trezir[ ni=te stropi mari =i reci care
pentru o clip[ i s-a p[rut c[ sunt un joc al lui Mitru. C`teodat[,
c`nd se ]nt`mpla s[ doarm[ tun, Mitru o stropea cu ap[. Era
mai mult un joc. Dar stropii i=tia nu erau ai lui Mitru... ]nce-
puser[ s[ r[p[iasc[ mai insistent, =i Amara deschise ochii.
Vai de mine!
Ploua.
Amara caut[ ]n st`nga, ]n dreapta =i, z[rind ]n apropiere
un chio=c, se repezi cu sacii ]n m`n[ sub strea=ina lui.
Ajung`nd, s[ri de c`teva ori, se scutur[ ca de ni=te stropi mai
mult invizibili =i ]=i aminti c[ de cu sear[ r[maser[ s[ ]nnopteze
l`ng[ d`nsa =i ni=te femei, =i b[tr`nica ceea. Unde-s ele?
Unde-i b[tr`nica?
Scrut[ ]ntunericul.
Nimeni.
Dar tot atunci se lini=ti. }=i zise c[ s-o fi trezit mai ]nainte =i
s-o fi dat =i ele undeva la ad[post.
Ploua.
Aproape o or[ a curs. Ploaie de var[ ]nc[. B[tuse cu pumnii
COPILUL
TERIBIL
ei mici =i iu\i ]n sc`ndura de pe chio=c ca ]ntr-o tob[, de-\i

f[cea impresia c[, de mai insist[ ni\el, sparge acoperi=ul.
}ns[ nu aceasta o nelini=tea pe Amara e =tiut c[ ploaia n-a
H spart a=a, deodat[, ]nc[ nici un acoperi=. Altceva era. Nu
z[bav[ dup[ ]nceputul ploii porni pe strad[ apa, care de la
un timp a ajuns =i la ea, pe sub chio=c.
NICOLAE
ESINENCU
Amara e nevoit[ s[-=i scoat[ ghetele.

Apa e rece =i murdar[. N-o vedea ]n ]ntuneric, dar sim\ea
la picioare ba ni=te cutioare, ba ni=te h`rtii, care, g`dilind-o
u=or, ]=i c[utau ad[post, =i Amara se g`ndi cu spaim[ c[ poate
"% s[ r[ceasc[, dac[ va fi nevoit[ s[ stea a=a p`n[ diminea\[.
Ploaia ]ns[, cum porni pe nea=teptate, a=a =i ]ncet[.
R[mase un timp pe str[zi numai fo=netul apei, care, disp[r`nd,
l[sa o lini=te tulbure, ]nfior[toare.
Iat[ a=a, ploaia trecuse. Nu alergau oameni. Nu se auzeau
ma=ini. Nimic, nimic. Asta ]ns[ o f[cu pe Amara s[ tremure =i
mai tare. Rochia i se p[rea acum ud[ leoarc[, iar c[ma=a
lipit[ de trup. Of, dac[ ar fi m[car nevestele celea pe aici
prin apropiere. S[ vezi ce oameni! Cum n-au trezit-o =i pe
d`nsa, dac[ au v[zut c[ vine ploaia?... De prin care p[r\i s[
fie ele, c[ femeile din satul ei ar fi trezit-o!
Amara avea trup de femeie t`n[r[, s[n[toas[, dar sim\i
c[ nu mai poate rezista frigului care o zg`l\ìa acum de nu-i
nimerea dinte pe dinte.
}nc[l\[ ghetele =i d[du s[ porneasc[ spre lumin[ tot i-i
mai bine omului la lumin[, dar de cealalt[ parte a chio=cului
r[sunar[ ni=te pa=i, =i Amara, buim[cit[, se opri. Ce s[ fie?!
Pa=ii ]ns[ amu\ir[.
Ce mai este =i asta?
Doamne, =opte=te Amara =i, f[r[ s[ vrea, duce mìnile la
s`n: are bani, ce face dac[ e un ho\?!
Dar dup[ chio=c nu se aude nimic, =i Amarei i se ridic[
p[rul ]n v`rful capului. Omul se teme mai tare c`nd nu se
vede du=manul. Amara tremur[. +i dac[ e p`ndit[? +i dac[
acela a=teapt[ s[ vad[ ce-are s[ fac[ ea? Asta-i mai slut.
COPILUL
Uite, din clip[ ]n clip[ poate s[ ]ntind[ m`na, s-o ]n=face din
TERIBIL
spate =i s-o trag[ dup[ chio=c, spre el, s[-i astupe gura, s-o
str`ng[ de g`t...
Amara vrea s[ spun[ ceva ]n g`nd, dar ]i pare c[ iar
aude pa=i de cealalt[ parte =i mai s[-i \`=neasc[ din gur[
pas[rea spaimei. Of, c[ tare-i speriat[ pas[rea asta. |ip[tul
H
NICOLAE
ESINENCU
ar fi speriat-o =i mai mult. Cel de dup[ chio=c poate nici n-a
observat-o ]nc[, nu =tie c[ ea e acolo =i, dac[ \ip[, =i-ar tr[da
prezen\a...
R[m`ne s[ tremure =i s[ a=tepte. Abia acum ]=i d[ seama
]n ce ]ncurcal[ a nimerit. Ce i-a trebuit anume ei s[ vin[ cu
"%!
usturoiul ista? Parc[ e pentru d`nsa, femeie de dou[zeci =i
patru de ani, noaptea asta? Ce n-ar da Amara ca s[ fie ]n
momentul ista la d`nsa ]n sat? L`ng[ Mitru al ei! S[ se afunde
]n pern[, l`ng[ um[rul aspru al b[rbatului, =i s[ doarm[
f[r[ fric[.
Poate b[tr`nica ceea e dup[ chio=c?
+i dac[ nu e ea?
I se face =i mai frig. Luminile de sus ]i joac[ ]n ochi din
cauza tremurului ce n-o sl[be=te. Sfinte, dac[ ar trece m[car
un om pe al[turi, s[ i se prind[ de hain[ z[u nu i-ar fi
ru=ine , poate sperie ho\ul cela, s[ fug[!
Dar e lini=te. Dup[ chio=c de asemenea e lini=te. Mare
lini=te. Amara parc[ st[ undeva ]n mijlocul c`mpiei.
+i c`t s[ fi plouat?
+i c`t s[ fie ora?
Poate e spre ziu[? S-a luat cu somnul =i...
+i dac[ nici juma de noapte nu e?!
Cum s-a prostit ea: s[ vin[ singur[ la ora=!
Ce faci acolo, dormi? ]ntreab[ cineva, =i mai s[-i sar[
inima din piept: ho\ul!
La c`\iva pa=i de Amara, cu mìnile ]nfipte ad`nc ]n
buzunare, sare de pe un picior pe altul un t`n[r.
Pe cine a=tep\i? ]ntreab[.
+i tot el, ironic:
Nu vrei s[ vorbe=ti?
COPILUL
TERIBIL
Amara =i-a dus mìnile la piept: stai, nu-i ho\ul! T`n[rul

venea din vale. }l v[zuse ]nc[ de departe, dar era speriat[,
]ncordat[ de g`ndul c[ dup[ chio=c e ho\ul... Vedea, auzea
H c[ se apropie din vale cineva, dar asta o aranja =i o ]nc[lzea
pe Amara. De aceea trebuia s[ se bucure.
Cum adic[ nu vreau s[ vorbesc? zice gr[bit[ Amara.
NICOLAE
ESINENCU
T`n[rul face pe un picior dou[ salturi ]nainte, se opre=te,

o prive=te.
A-a-a-a... \[r[ncu\[! las[ capul pe um[r, chipurile: asta-i
place =i, chiar de n-are timp, cu mare poft[ va sta de vorb[
"%" cu ea. Pricep... N-ai unde dormi? Va-vai, =i e=ti ]nc[ t`n[r[...
E clar, t`n[rul este un destr[b[lat, Amara e mai ]n v`rst[,
iar el ]=i permite s[ vorbeasc[ liber, obraznic, f[r[ pic de
sfial[. Pentru Amara ]ns[ acum acest fapt n-are nici o impor-
tan\[. Las s[ sar[, numai s[ vorbeasc[, s[ nu se ]ndep[rteze.
Dac[ vrea, poate chiar s[ stea =i cu picioarele ]n sus =i la
d`nsa ]n sat este unul din ace=tia, numai s[ fie prin apropiere.
+i Amara mai arunc[ lemne pe foc:
+i \ie nu-\i plac \[r[ncu\ele, sireacul!
Zice =i se sperie de cele spuse, dar de ici se g`nde=te c[
bine ar fi s[-l pun[ s[ vad[ cine-i dup[ chio=c, mai ]ntì s[
scape de ho\, c[ de ista... Ia mai bine vezi cine se ascunde
dup[ chio=c.
T`n[rul salt[ de pe un picior pe altul =i tot ]ntr-un picior
porne=te ca un coco=, s[lt`nd, ]n jurul chio=cului.
Se poate. Sunt la picioarele tale, doamn[, zice el.
Of, ce spune doamn[! Vai de capul meu, se g`nde=te
Amara... Ia mai bine s[ vad[ ce-i dup[ chio=c.
Amara a=tepta s[ se ]nt`mple ceva, s[ aud[ dup[ chio=c
\ipete, lovituri, fug[, dar t`n[rul care disp[ruse ]n partea
st`ng[ a chio=cului ap[ru acum ]n partea dreapt[, tot s[lt`nd
]ntr-un picior =i repet`nd:
Nu-i nimeni, nu-i nimeni.
Oprindu-se brusc ]n fa\a ei, zice a mare descoperire:
Da e=ti frumoas[, \[r[ncu\o!
COPILUL
R[suflarea t`n[rului o izbe=te u=or ]n fa\[, =i Amara deter-
TERIBIL
min[: e b[ut.
Vrea s[-l ]nl[ture pu\in, schimb[ vorba:
De unde ai luat? +i de ce m-a= teme?
Vocea Amarei sun[ acum pu\in vesel[, cochet[. Deci, nu
era nimeni dup[ chio=c, nici un ho\: i se p[ruse! }=i aude inima
H
NICOLAE
ESINENCU
b[t`nd tot mai regulat =i parc[ se lini=te=te. Acum trebuie
s[-=i caute de drum. Dar t`n[rul tot \op[ie ]n fa\a ei. Pe un picior,
pe altul.
+i acum ce facem?! zice.
Amara str`nge la piept sacii. Se uit[ cum t`n[rul, s[rind,
"%#
o str`nge la peretele chio=cului =i ea nu =tie ce s[ fac[. A
sc[pat de ho\ =i acum n-o s[ scape de aista...
E beat, e obraznic... M[mulic[, asta i-ar mai trebui s[
se anine de d`nsa!...
Amara ]=i arunc[ privirea ]n jur.
Cum, oare chiar s[ nu apar[ nimeni?
+i acum ce facem? salt[ t`n[rul ]nainte, ]napoi, ]n st`nga,
]n dreapta.
Of, ce vorbe=ti, poate s[ te aud[ b[rbatul! o ia gura pe
dinainte pe Amara. Gura ]i venise ]n ajutor =i se pare c[-i venise
la timp.
B[rbatul? se ast`mp[r[ t`n[rul.
B[rbatul! zice Amara =i, sim\ind c[ vorba ei e luat[ ]n
seam[, zice: P[i nu era dup[ chio=c?!
Dup[ chio=c?
Dup[ chio=c: s-a dus s[ aprind[ de la cineva o \igar[...
O clip[, dou[ t`n[rul o prive=te lini=tit.
O crede sau n-o crede?
Dar dac[ n-o crede?
Prin apropiere, parc[ e jurat, nu se-arat[ nimeni!
Vas[zic[, ]\i a=tep\i b[rbatul? zice t`n[rul.
B[rbatul! se gr[be=te s[ r[spund[ Amara.
M-am dus! zice atunci t`n[rul =i face c`teva salturi ]napoi.
A crezut-o?
Dar t`n[rul se opre=te.
COPILUL
TERIBIL
Cum vrei, zice, am crezut c[ ai s[ mergi la mine, la cald.

Adic[ n-a crezut o iot[ din ce-a spus ea?
A-a-a! r[sun[ ceva parc[ la spate.
H A-a-a! r[sun[ ]n inima Amarei.
Cum vrei, eu locuiesc aproape, zice t`n[rul ascult`nd
trenul care trecea.
NICOLAE
ESINENCU
Doamne, ce vorbe=te el! Cum s[ te duci! Cas[ str[in[!

Om str[in! Spune =i se duce... Dar ce s[ fac[ ea? Of, lui i-i
u=or. A spus =i s-a dus.
A-a!... a-a!... se aude trenul ceva mai departe. Parc[ o
"%$ cheam[ undeva, parc[ o amenin\[...
|`rìe... Plou[...
Fii atent[, mai strig[ t`n[rul, dup[ chio=c...
+i Amara nu mai poate. Inima-i bate... Parc[ spunea c[
nu-i nimeni dup[ chio=c?... Ce vrea de la d`nsa?! De ce zice
s[ ia seama... dup[ chio=c!... Parc[ auzise =i ea dup[ chio=c,
ni=te pa=i.. Iese din umbra chio=cului...
T`n[rul ]ns[ e dep[rti=or. Nu mai sare. +i nici fluieratul nu
i se mai aude. Se dep[rteaz[ ]ncet, g`nditor, ca =i cum a uitat
de d`nsa. Stai, unde se duce? Ea r[m`ne singur[, are bani!...
|`rìe. Plou[...
Dar las c[ Amara =tie ce face. Are s[ se \in[ tot drumul la
distan\[. Str`nge sacii str`ns la piept =i =ov[ie. El face cinci
pa=i, ea unul. El zece, ea doi. Dac[ i-ar privi cineva, ar
zice c[ se joac[... O, dac[ ar fi casa lui mai departe!... S[
mearg[ a=a din urma lui p`n[ se va face diminea\a, se va
lumina de ziu[ =i-apoi s[ c`rneasc[ ]n prima strad[, s[ ]ntrebe
de cineva =i s[ se ]ntoarc[ ]n centru... Dar o vede t`n[rul?...
Ar fi bine s[ n-o vad[... S-ar \inea de d`nsul p`n[ ]n ograd[,
la dos... Acolo n-ar mai avea de ce s[ se team[...
Abia acum simte. A ajuns-o ploaia p`n[ la piele. Vai, proasta
de ea, are at`\ia saci =i nu =i-a pus pe cap m[car unul!
Iat[ =i cuibul meu din soare!
Ce zice t`n[rul?! Cum adic[, au ajuns?! Dumnezeule,
unde se afl[ ea?!
COPILUL
}n fa\a ei e o c[su\[ alb[, cum sunt casele la \ar[. O c[su\[
TERIBIL
cu u=[ ce d[ drept ]n strad[. +i ea, sfinte, ea, care ]=i tot zise
c[ ]n cas[ n-o s[ intre... La ce s[ intre?! Dar ce s[ fac[ acum?
E ]n plin[ strad[!
Poate s[ se ]ntoarc[ ]napoi?!
Poftim! zice t`n[rul =i d[ u=a la perete.
H
NICOLAE
ESINENCU
Plou[.
Din[untru o n[v[le=te aer cald, ]mbibat cu un miros u=or,
acru, pl[cut, ademenitor. Miros de cas[. Miros de om...
S[ nu g`nde=ti c[ am venit aici... Eu doar...
Acum s[ trecem ]n camer[, t`n[rul ]=i freac[ palmele
"%%
parc[ a frig, a mul\umire, ca =i cum ar fi zis: iat[, suntem
acas[, ]n sf`r=it... Apas[ pe un buton... Lumin[!
Nu-nu, eu am s[ =ed aici! zice Amara =i se a=az[ gr[bit[
pe un sc[unel, ]n antreu. Dar e ]n cas[ sau viseaz[? E ]n
strad[? E ]n cas[? Pune sacii pe genunchi, mìnile pe saci.
T`n[rul nu acord[ nici o aten\ie vorbelor Amarei. Mai apas[
pe un buton, deschide ]nc[ o u=[, trece ]n camer[... Tii, c[
t`n[rul nu e chiar at`t de t`n[r, cum i se p[ruse... E cam de
v`rsta lui Mitru. Dar asta, asta ce ]nseamn[? S[ se bucure
sau... Trebuie s[ fie cu ochii-n patru. B[rba\ii la v`rsta asta...
la v`rsta lui se cuvine s[ aib[ nevast[, iar el... Acolo ]n
]ntuneric i se p[rea c[ e un m`nzoc... }=i zise chiar c[ ce avea
s[-i fac[ un pu=tan? Ea e femeie ]n v`rst[, =tiut c[ acela n-avea
s[-=i pun[ mintea cu ea... Dar el, uite, nu-i chiar a=a!...
+i cum te cheam[? trage cear=aful de pe canapea, ]l
arunc[ ]ntr-un dulap, de unde scoate alt cear=af...
Doamne, ce vrea s[ fac[?! Ce are de g`nd?! Inima ]ncepe
s[-i clocoteasc[!... Ce-a f[cut? De ce a intrat aici? La ce s-a
g`ndit c`nd a p[=it pragul?! O omoar[ Mitru!...
Mie ]mi po\i spune Gic[, zice b[rbatul, c[ nu-l mai po\i
numi t`n[r. E un b[rbat ]n toat[ puterea.
Oare s[ fug[? S[ fug[ =i... Dar afar[ plou[ =i mai tare!
+i-apoi unde, sfinte, s[ se duc[?! Aici e cald... Dar e ]n cas[
ori viseaz[?
Acum s[ facem un du=, zice b[rbatul, =i Amarei ]i vine
COPILUL
TERIBIL
sufletul la gur[. Deci, e ]n cas[! Mai s[ strige. Degeaba ]=i

permite tonul ista! A ]n\eles-o gre=it! S[ nu se g`ndeasc[ c[
ea are de g`nd s[ fac[ ceea ce ]i spune el! Dac[ i-a mers cu
H altele, cu ea nu! Ce-=i ]nchipuie?!
Amara sare ]n picioare.
P[i cum, a=a-i omul, dup[ o zi de munc[ trebuie s[ se
NICOLAE
ESINENCU
spele, s[ m[n`nce... =i b[rbatul o ]mpinge ]nainte, ]n baie.

Las[ sacii! zice.
... +i dac[ e ho\? A p`ndit-o de cu zi... A ademenit-o
]ncoace... Acum a v`r`t-o ]n baie =i...
"%& Primul lucru pe care ]l face Amara ]n baie: pune clempu=ul.
A=a. Acum ce s[ fac[, repede, cu banii?! }n pantofi? Sunt uzi
leoarc[! }n s`n... Nu-nu!}n nici un caz!... Ce-ar fi s[-i pun[...
Da, da! N-o s[-i dea ]n cap s[ caute anume ]n vechiturile
acestea de saci, doar nici unui nebun nu i-ar fi trecut prin cap
s[ pun[ banii ]n saci!
Scoate banii din s`n =i-i v`r[ ]ntr-un sac, sacul ]n alt sac
=i tot a=a!...
Cum vede banii ascun=i, nelini=tea Amarei ]ncepe ]ncet-
]ncet s[ se destrame. Las[ acum s[ caute banii la ea. Va g[si
c`teva ruble =i copeici ]n buzunarele rochiei pe care, dac[
vrea s[ i le ia, poftim, i le d[ singur[, dar s[ =tie c[ o las[ f[r[
o copeic[ chioar[ =i, dac[ n-are strop de ru=ine, ea nu va avea
nici cu ce pl[ti drumul ]napoi. +i el o va crede. O va crede,
ea ]i va spune cu lacrimi ]n ochi c[ bani a avut, doar v`nduse
usturoi, ]ns[ nu fusese singur[, venise cu cumnatu-s[u, de care
apoi se r[t[cise, =i banii, cum se =i cuvine, erau to\i la d`nsul,
c[ e b[rbat. +i va crede, c[ci ea are s[-i mai spun[ c[ e
prima oar[ la ora=. De altfel, e =i exclus ca o femeie care =tie
ora=ul s[ r[m`n[ noaptea pe str[zi. Va crede. Neap[rat. C[ci
dac[ ar fi avut bani mul\i cu d`nsa, e la mintea g[inii c[ nu
st[tea unde o g[sise el, ci ce ducea la un hotel. Cum se spune,
bani s[ ai, nu te pr[p[de=ti.
O mai lini=te=te =i alt g`nd: se g`nde=te ce nu-i trece la
nevoie omului prin cap?! c[ poate el nici nu-i ho\ =i habar
COPILUL
TERIBIL
n-are de fr[m`nt[rile ei, ci e pur =i simplu un b[rbat muieratic
=i vrea...
Dar ce face oare dup[ u=[? Ce pune la cale?
Cartofi pr[jii ]\i plac?
Cartofi? El cur[\[ cartofi?!... H
Amara se uit[ ]n jur: baia e bun[, dar nu e curat[. Pe jos
NICOLAE
ESINENCU
chibrituri ]mpr[=tiate, chi=toace de \igar[, care spun c[
st[p`nul... }ntr-un ungher, arunca\i la ]nt`mplare, ni=te
pantaloni, un tricou, o pereche de ghete rupte, o curea, o
carte... St[p`nul n-are nevast[, e un fel de lasc[ nu-i nimic.
Ar mai fi observat Amara ceva, c[ci n-avea de g`nd s[ "%'
fac[ mai mult nimic, adic[ s[ se spele ia va mai sta a=a
ni\el, apoi va spune: gata, m-am sp[lat... las c[ nu-i proast[.
Tot e mai bine c`nd iei omul cu ]nceti=orul... A zis el s[ intre
]n baie, s[ se spele...
Ce, nu-i ap[? se aude vocea b[rbatului.
Ap[?
Sau nu =tii cum s[ deschizi robinetele?! Atunci intru eu
s[-\i ar[t! zice b[rbatul.
Este, este! se gr[be=te s[-i r[spund[ Amara =i se prinde
deschiz`nd robinetul, primul robinet care ]i cade sub m`n[.
Of! scoate un \ip[t u=or, c`nd simte c[ de undeva de
deasupra capului curge ap[ cald[. +i a=a era ud[, dar acum...
Sare la o parte =i se uit[ cum curge apa la picioare: repede,
cu stropi m[run\i, fierbin\i... De pe cimentul rece se ridic[
nori sub\iri de aburi, se ]nal\[ ]ncet pe picioare, o ]nc[lzesc...
}ncetul cu ]ncetul trupul Amarei nu poate rezista ispitei!
Po\i ]mbr[ca halatul meu! se aude prin fo=netul apei
vocea b[rbatului. E acolo, ]n cui!
Dac[ nu se spal[, se complic[ lucrurile. Vorb[ ]n plus,
]ntreb[ri, convingeri... Lasc[ =tie ea ce face: de sp[lat se va
sp[la... }n primul r`nd, i-i trupul cu totul amor\it. Var[-var[,
cald-cald, dar dac[ te ud[ ploaia... +i-apoi =i rochia i-i
leoarc[... +tii ce face? }=i spal[ rochia, o stoarce, o ]ntinde s[
se usuce, dar u=a n-o deschide p`n[ diminea\[. Are s[
COPILUL
TERIBIL
doarm[ ]n baie, pe saci... De ce nu?...

Apa fo=ne=te, pleosc[ie=te, =i Amara uit[ unde se g[se=te.
Se spal[ mult =i insistent, c`nd cu s[pun, c`nd numai cu ap[.
H Ah! A=a baie Amara n-a f[cut de mult, ba niciodat[ nu s-a
sp[lat ]ntr-o baie adev[rat[. Acas[, ce-i drept, este du= ]n
ograd[, dar acolo te scalzi numai vara, =i atunci cu ap[
NICOLAE
ESINENCU
]nc[lzit[ la soare. Aici ]ns[ e altceva : ap[ rece, ap[ cald[.

C`nd vrei, iarna, vara... poftim!
Of! se prinde Amara luat[ cu g`ndul: s-o vad[ Mitru, i-ar
da ei!... Opre=te repede apa, da, dar a uitat de rochie... E
"& plin[ de nisip.. de unde oare s-a mai luat =i nisipul!...
Cum te cheam[? abia acum aude vocea b[rbatului de
dup[ u=[. A mai fi spus ceva, dar din cauza apei Amara n-a
auzit nimic.
Vocea lui a r[sunat pl[cut. Nu se simte brutalitate! Uite
cum po\i s[ te ]n=eli. Ho\? Nu, nu cred! De-ar fi fost ho\, de
mult rupea u=a b[ii =i intra... Muieratic!... Dar lasc[ =tie ea
ce are de f[cut!... N-are s[-i deschid[ u=a! Nu, =i gata. Dac[
va ]ncerca s[ deschid[ u=a, \ip[!...
Amara... Amara m[ cheam[, zice, =i abia acum simte ]n
n[ri un miros pl[cut de cartofi pr[ji\i. Ca s[ vezi, nu o dat[ a
m`ncat cartofi pr[ji\i, dar acum acest miros a ]mb[tat-o cu
totul... Cum ar mai m`nca! Dar c`t e ora?!
Amara? se mir[ el. P[i [sta-i nume de or[=eanc[!
Or[=eanc[?! Care or[=eanc[, vai de capul ei! E o \[ranc[
ca toate \[rancele... At`t doar c[ satul, nu se =tie de ce, ]i zise
Amara.
Amara vine de la Tamara, nu?! zice de dup[ u=[ b[rbatul.
De unde s[ =tie ea?! A=a i s-a zis de mic[, a=a ]i zic to\i =i
azi. Cred c[ a=a =i este de la Tamara.
Ai ]mbr[cat halatul? ]ntreab[ b[rbatul.
Doamne, nu cumva o urm[re=te prin gaura cheii?
Amara sare la o parte. Se uit[ speriat[ ]n jur rochia n-o
poate ]mbr[ca, e ud[... }ntinde m`na spre halatul din cui...
Se ]nf[=oar[ ]n halat.
COPILUL
Bine, Amara, zice b[rbatul, acum eu voi face du=, vreau
TERIBIL
ni\el s[ m[ ]mprosp[tez, iar tu s[ ei grij[ de cartofi... Nu
cumva s[ ard[ pe tigaie...
C[ vrea =i el s[ fac[ du=, la asta Amara nu se g`ndise.
Dar dac[ e a=a... Oare nu-i momentul s-o =tearg[?! El va
intra ]n baie, iar ea pe ici i-i drumul!... Lasc[ nu se mai pierde!...
H
NICOLAE
ESINENCU
Trage repede rochia, a=a cum era ud[, rochia i se lipe=te
toat[ pe trup, o clip[ o simte rece... dar acum asta nu mai
conteaz[. Principalul e s[ se vad[ ]n strad[! Dar cum s[ fac[
s[ nu dea de b[nuit?! }mbrac[ halatul peste rochie. Tot ce
face e adev[r sau viseaz[? "&
+i ]mpinge u=a.
O-o! Dar eu nici nu b[nuiam c[ am adus ]n cas[ o
frumuse\e! desface bra\ele b[rbatul.
Ea nici nu vede pe unde calc[!
Dumnezeule, sacii au r[mas ]n baie!
+i Gic[ a ]ntrat acolo!
+i banii se g[sesc ]n sac!
La ce s-a g`ndit c`nd a ie=it! Cum de-a putut s[ uite sacii!
S[ bat[, s[ cear[ sacii!
Ce-i, Amaro, ce te-a apucat?! se aude vocea lui Gic[.
R`de acela. Ha-ha-ha!...
Sare Amara de la u=[.
Se aude apa!
Dar el nici nu se uit[ la saci?! At`ta i-ar mai trebui: s[ se
apuce acum s[ cotrob[iasc[ prin saci!
Cum ziceai c[ te cheam[? n-are nici o poft[ de vorb[,
dar ]l ]ntreab[ ca s[-l abat[ de la saci...
Ce-ai spus? Vorbe=te mai tare! strig[ b[rbatul.
Cum te cheam[?
|i-am spus.. Zi-mi Gic[ =i am s[ fiu mul\umit!
Acum s[-l ia cu vorba, s[-l ia cu vorba, s[-l ia...
Ce spuneai s[ fac?
Cartofii! Vezi s[ nu ard[!
Umbl[ z[p[cit[ prin cas[.
Dar ce s[ fac[ c`nd el va ie=i din baie?... +tiu c[ n-are de
COPILUL
g`nd... Are s[ ]n=face sacii =i... Plou[?

TERIBIL
Plou[, dar nu chiar tare...

Unde \i-i nevasta? ]ntreab[ Amara ca s[ nu tac[. +tiu c[
H ai nevast[?!
O poveste ]ntreag[! zice b[rbatul din baie. Se aude
cum se spal[, se aude apa, vocea lui... N-aude Amara nimic.
NICOLAE
ESINENCU
N-o intereseaz[ nimic. Ea se g`nde=te la bani =i la Mitru!

Cum s-a l[sat prostit[ de Mitru, venind ea la ora=, =i nu el,
Mitru! Vroia s[ v`nd[ usturoi? S[ =i-l fi v`ndut singur? Televizor
vrea singur s[ =i-l cumpere! Ea, femeie... ]n ora= str[in... +i
cum de s-a l[sat adus[ ]n casa asta? +i cum are s[ se
"&
descurce? Sfinte, dac[ se las[ atins[ m[car cu un deget de
b[rbatul ista?... Dar miroase, a ce? Arde nu =tiu ce!... Carto-
fii!... A, dar-ar ]ntr-]n=ii s[ dea... +i dac[ totu=i se anin[?...
Mitru?! A=a-i trebuie lui Mitru, dac[ n-a =tiut s[ m[ p[zeasc[!...
La urma urmei, de unde are s[ =tie?... Dac[-i aduce banii
gr[mad[, banii sau televizorul cela... Dar, Doamne, la ce se
g`nde=te?!
Hop =i eu! Gic[ apare pe nea=teptate ]n u=a b[ii. Dar
tot atunci zice speriat: Tii, ]nt`rzii!...
Abia acum Amara vede ceasul pe perete. Ora dou[... Nu
e chiar at`t de t`rziu! Dar...
Ce-a zis? }nt`rzie la uzin[? E ]n schimbul trei =i ]nt`rzie?
Asta vroia s[ spun[ sau altceva? S-a repezit la dulap, a aruncat
hainele de zi, a scos alte haine, haine de lucru, le-a ]mbr[cat
]n fug[...
Ce-a zis? C[ nu m[n`nc[? C[ nu reu=e=te? Adic[ s[
m[n`nce singur[, s[-l scuze c[... A luat o bucat[ de pìne
=i, mu=c`nd din mers...
Ce-a spus? S[ n-aib[ nici o grij[? Patul e a=ternut... Dac[
simte c[ i-i frig, s[-=i scoat[ ]nc[ o plapum[ din dulap, din
partea de jos a dulapului... U=a? Ce s[ fac[ cu u=a c`nd va
pleca ]n zori? S-o ]mping[ str`ns =i u=a se va ]nchide... Cum
o va deschide el? I-a spus s[ nu-=i bat[ capul, are cheie. +i
]nc[ ce? I-a dorit noapte bun[. Noapte bun[, =i a ie=it fuga
prin ploaie, l[s`nd-o n[uc[.
COPILUL
Acum, ce s[ cread[? A adus-o, a v`r`t-o ]n cas[, i-a cerut
TERIBIL
s[ fac[ baie, =i la urm[... Nu, s[ nu cread[ c[ e o proast[!
Dac[ i-a mers cu altele, s[ nu cread[ c[ ]i va merge =i acum!
Pe Amara nimeni n-o s-o ia cu z[h[relul, cu minciunica! Lasc[
=tie despre ce e vorba! Crede c[, dac[ e o \[r[ncu\[, atunci...
Nu, omule, cum ]\i mai zice... B[nuie=te Amara cam despre
H
NICOLAE
ESINENCU
ce e vorba. Zici c[ te duci la serviciu, te gr[be=ti la schimb,
dar te tupilezi pe undeva, a=tep\i p`n[ ea a\ipe=te de oboseal[,
atunci apari =i tu =i... unde s[ te culci?... Desigur, ]n patul
t[u... Lasc[ e \[ranc[ Amara, dar s[ nu cread[ c[... A mai
auzit ea despre soiul acesta de oameni care ies pe o u=[ =i
"&!
intr[ pe alta... Dar s[ nu crezi c[ are s[-\i mearg[! S[ fie
blestemat patul t[u dac[ Amara pune m[car o unghie pe
d`nsul! Pe scaun =edea? Pe scaun ai s-o g[se=ti! E ]mbr[cat[?
}mbr[cat[ s[ stea!... Ia s[ vedem cui ]i va ie=i dup[ plac?!
Zice Amara, dar inima i se zbate ca la o vrabie... E ]n cas[
str[in[, e singur[, ]n puterea nop\ii... e aproape ora trei de
noapte...
Va pleca! Iat[ mai st[ pu\in, se ridic[ =i se duce!... Ar
putea s[ fie el pe la u=[... Ei =i?! Va c[uta s-o ]ntoarc[?...
Poate mai a=teapt[ s[ se conving[... s[ se potoleasc[ ni\el
ploaia... s[ se lumineze... +i-apoi nici picioarele nu =i le simte...
parc[ i-au ]n\epenit... Ce tic[ie?... S-a auzit ceva?... U=a?!
Ceasul?! Oare c`t s[ fi trecut?... Poate ]ntr-adev[r a plecat
la uzin[?! Nu poate s[ stea ]n ploaie at`ta timp, a=tept`nd
ea s[ adoarm[... doar vede c[ ea nu se culc[ =i c[ nici n-are
de g`nd s[ se ating[ de patul lui... C`t e ora?... O, dac[ s-ar
lumina mai repede!... S[ se lumineze, ori ploaia s[ ]nceteze...
ori s[ fie a=a cum a spus el s-a dus la uzin[... O, s-a
]nfierb`ntat rochia pe d`nsa... se usuc[ e... numai s[ nu
r[ceasc[... nu, de r[cit nu va r[ci... e ]nf[=urat[ bine cu
halatul... ]n camer[ e cald... se aude cineva... ceasul?...
nimeni... nimeni... nimeni... tic, tic, tic, tic... Plou[?... Numai
s[ nu adoarm[, numai s[ nu adoarm[... numai s[ nu... s[
nu... s[ nu...
...Mai t`rziu porni din nou s[ plou[. La ]nceput stropi mari,
COPILUL
rari =i grei speriaser[ somnul nop\ii, ba pe acoperi=ul de tabl[,

TERIBIL
ba pe prag, ba undeva ]n fundul cur\ii. Parc[ cineva umbla

cu un cioc[nel =i, din loc ]n loc, ]ncerca acoperi=ul, pere\ii,
H pietrele. Tuc-tuc-tuc...
Era prima ploaie de toamn[. Desprindea de pe crengi
primele frunze fl[c[ri de toamn[ =i le arunca pe asfalt ca
NICOLAE
ESINENCU
pe ni=te p[reri de r[u... Amara adormise. Doarme. A l[sat

capul pu\in pe-o parte. P[rul ]i cade pe um[r... Buzele ]i sunt
]ntredeschise. Ro=ii. Respira\ia i-i u=oar[ ca zborul unui fluture:
iat[-l se av`nt[, iat[-l se av`nt[, iat[-l zboar[, iat[-l planeaz[,
iat[-l aterizeaz[, iat[-l, iat[-l, iat[-l...
"&"
Nu! r[cne=te deodat[ Amara. De groaz[, iar mai strig[:
Nu! +i iar: Nu! Nu!
Sare ]n picioare.
Cade scaunul...
Deschide ochii...
Patul e neatins...
Nu e nimeni...
Ploaia nu se mai aude..
Sfinte, e ziu[ de-acum!...
ALO, TEO!
Nu mai doarme Mitache. Ar trebui s[ se soale. C`nd dormi

e cu totul altceva. Dormi =i gata. Nu vezi obiectele ]nghesuite
]n jurul t[u, nu ascul\i v`ntul de dup[ geamuri, nu mai
urm[re=ti cum trosne=te mobila, nu auzi vecinii de jos care
]nc[ nu doarm, treb[luiesc la balcon, pe scar[, =i cel mai
important e c[ te rupi din mreaja g`ndurilor. Dormi lini=tit.
N-auzi ceasul de perete, nu-i nevoie s[ ]ntorci mereu capul,
s[-\i pui ochelarii de pe noptier[, apoi ]ntorc`ndu-te spre
COPILUL
TERIBIL
orologiu, s[ vezi una =i aceea=i: a mai trecut o clip[! O clip[
sau mai multe? Poate ceasul de mult st[? S-a oprit, lui i se
H
pare c[ a mai trecut o clip[... Dac[ e a=a, dac[ s-a oprit... +i
atunci e nevoit a=a, ]n mijlocul nop\ii, s[ se ridice. D[ plapuma
la o parte, coboar[ un picior, altul, b`jbìe prin ]ntuneric
cipicii de l`ng[ pat, ]i ]ncal\[, apoi ]=i t`rìe picioarele spre
NICOLAE
ESINENCU
u=[, pe acolo pe unde-i montat ]n perete ]ntrerup[torul...
Aprinde lumina. Acum vede bine. Ceasul func\ioneaz[. Cu
adev[rat au trecut ]nc[ dou[ minute =i jum[tate =i, dac[ e
a=a, ]i pare r[u. +i-a speriat somnul! Acum n-o s[ mai poat[
"&#
dormi. Se t`rìe spre pat, dar =tie c[ n-o s[ mai poat[ dormi
p`n[ nu se va limina ]n geamuri. Poate de aceea las[ becul
s[ ard[. Dac[ nu dormi, la ce bun s[ stai ]n ]ntuneric?! Las[
lumina aprins[, se t`rìe spre pat, scoate din picioare un
cipic, apoi altul =i se las[ ]ncet ]n a=ternut. A=a. +tie ]ns[
foarte bine c[ n-o s[ mai doarm[. +i dac[ n-o s[ mai doarm[,
]l cople=esc g`ndurile! Doamne, iar g`ndurile. Din st`nga
vin, din dreapta vin, de sus vin, de prin geamuri vin. Le simte
cum intr[ prin cr[p[turile u=ii, parc[ ies de pe undeva de sub
pat, odat[ chiar i s-a n[z[rit c[ apar =i din a=ternut, din
plapum[ =i saltea ies! Ce noapte fusese =i atunci! Vecinii bat
]n pere\i =i ]n u=[, strig[ s[ se potoleasc[ odat[ sau cheam[
poli\ia, =i poate numai c`nd auzi cuv`ntul poli\ia ]=i d[du
seama c[ ceea ce f[cea nu era de obrazul lui. Oamenii erau
dup[ o zi de munc[, vroiau s[ se odihneasc[, ]n zori din nou
trebuiau s[ mearg[ la munc[, dar el ce f[cea? Se uitase
speriat ]n jur, ]n jur =i spre geamuri, l[sase din m`n[ salteaua
=i i se f[cuse ru=ine! Doamne, cum putea s[ cread[ o aseme-
nea neghiobie? Cine i-a spus c[ toate g`ndurile ]i veneau de
prin saltea =i plapum[, =i albituri?! Ce prostie! Mai t`rziu a
luat ]ncet salteaua, plapuma =i, cum le-a ridicat pe r`nd de
pe podele, la fel pe r`nd le-a ]ntins ]napoi pe pat. Oare ce
s-a ]nt`mplat cu d`nsul? se-ntreba. Avusese o criz[ de nervi?
Se uit[ la obiectele din jur, la tavan =i dulapuri, =i la etajerele
cu c[r\i, scrut[ obiectele =i se lini=ti. Toate erau cum le =tia,
COPILUL
fiecare la locul lui, nu veneau de pe nic[ieri nici un fel de

TERIBIL
g`nduri de pe unde puteau veni g`ndurile dac[ nu din

cap, din nesomn, ce mai n[scocise el?! +i dac[ a=a era, atunci
H se lini=tise complet. }=i zise c[-l n[ucise o buim[ceal[, o

halucina\ie pornit[ din nesomn sau , cine =tie, poate din prea
mult somn, =i dac[ era a=a... Vecinii? Care vecini? Strigaser[?
NICOLAE
ESINENCU
De ce nu mai strigau? Ascult[ un timp. Lini=te ca la cap[tul

p[m`ntului. }i trecu prin g`nd c[ poate totul nu fusese dec`t
un vis. +i ]ncerc[ s[ doarm[. S[ doarm[, c[ mai era mult
p`n[ ]n ziu[, totul se petrecuse, dac[ se petrecuse, pe la
primul c`ntat al coco=ilor, a=a c[... Ar fi fost bine s[ doarm[.
"&$
Se uit[ la ceasul de perete, la acele lui care parc[ nu se
mi=cau, dar totu=i se mi=cau. Ar[tau c[ trecuser[ ]nc[ zece
minute. Totul era ca mai ]nainte =i, dac[ era ca mai ]nainte,
ar fi fost bine s[ mai doarm[. P`n[ vor r[s[ri zorii, p`n[ ]=i
va face ceaiul, p`n[ ]=i va potrivi hainele mai era ]nc[ mult[
vreme. Oficiul po=tal, =tie doar, se deschide la nou[, iar p`n[
la nou[... Se ]ntoarse pe alt[ parte, adic[ se ]ntoarse cu fa\a
la perete, ]=i potrivi mai bine peste umeri plapuma =i ]nchise
ochii. Trebuia s[ doarm[. }=i zise ]n minte c[ trebuie s[
doarm[, o dat[ ]=i zise, de dou[, de trei... de zece ori. Pe
nea=teptate i se p[ru c[, nu se =tie de ce, dar pronun\ase
cifra zece! Ce face el! ]=i zise. Num[r[, dar de c`nd num[r[?!
Nu era cumva timpul s[ se trezeasc[?! S-a luat cu
num[r[toarea, adormise =i, ]=i zise, uite, dac[ l-a furat somnul,
poate =i ]nt`rzie... Se r[suci brusc pe alt[ parte. Lumina ]l
orbi. Ah, s[-nnebune=ti! Cum de nu-=i d[duse seama! }n odaie
lumina becul electric pe care ]l l[sase aprins, iar c`t prive=te
somnul, nici nu a\ipise ]nc[... Ceasul ar[ta c[ mai trecuser[
patru minute... S[ te g`nde=ti numai patru minute, patru
minute, patru minute, iar lui... lui i se p[ru c[ trecuse at`ta
vreme! Doamne!... Dar nu mai putea s[ doarm[. +i atunci iar
]l cople=ir[ g`ndurile. Apoi auzi v`ntul de dup[ geamuri,
trosnetele din jurul apartamentului, pa=ii ]ndep[rta\i ai cine
=tie c[rui ]nt`rziat sau de=teptat!... Ah!... Dar toate acestea
au fost atunci, demult. Acum ]ns[... Mitache nu mai doarme
COPILUL
=i ar trebui s[ se scoale. C`nd adormi... Dar c`t e ora? P`n[
TERIBIL
]n ziu[, p`n[ se deschide oficiul po=tal mai este, dar... Dac[
a mai r[mas o or[, ar putea chiar s[ se scoale, c[ n-o s[ mai poat[
dormi! Dac[ r[mì ]n pat, te prind g`ndurile, blestematele
g`nduri, aiuritele g`nduri, care ]\i sfredelesc mintea =i trupul,
se ]ncurc[, se ]nnoad[ =i \i se tulbur[ ]n cap... la ce bun s[ le
H
NICOLAE
ESINENCU
]ntorci din nou? A=a ]ns[ te scoli, ]\i pui cipicii, ochelarii, aprinzi
lumina, pui ceainicul pe plit[, m[n`nci =i, dac[ mai r[m`ne
timp, mai cite=ti!... Da, dar c`t e ora? }n semiobscurul od[ii,
cu v[zul lui prost, n-ai s[ mai vad[ c`t e ora! Trebuie s[-=i
pun[ ochelarii =i s[ aprind[ lumina totuna acum n-o s[
"&%
mai doarm[! Pe vremuri... ah, ce s[ mai vorbim despre cele
ce au fost! vedea prin semiobscurul od[ii, =i f[r[ ochelari
vedea c`t e ora, dar acum... Ce mai, trebuie s[ se scoale =i
gata!... Cipicii! Blestema\ii de cipici! }n fiecare sear[ ]i pune
]nainte de culcare l`ng[ pat, c`t mai aproape, ca, trezindu-
se, s[-i poat[ g[si f[r[ nici un efort, =i c`nd colo... Unde
oare s[ fie un cipic? Se mai trezise noaptea?... S[ fi aruncat
cipicii la nimereal[? Parc[ nu-=i aminte=te... Nu, nu, s-a trezit
noaptea asta... Da, da, ]=i aminte=te bine, acum c`teva clipe
s-a trezit pentru prima oar[... +i dac[ pentru prima oar[...
unde s[ fie un cipic? Ar trebui s[ aprind[ mai ]ntì lumina =i
apoi s[ caute cipicul! Blestem[\ie! S[ la=i piciorul pe podeaua
goal[, rece! Nu, de azi ]nainte are s[-=i pun[ cipicii sub cap,
sub pern[! A=a va fi mai bine. Te treze=ti, v`ri m`na sub cap
=i-i sco\i. Numai dac[ n-ar uita s[ cumpere de la oficiu =i un
ziar. Da, un ziar. Seara ]i va ]nveli ]n ziar =i-i pune sub cap...
atunci n-o s[ mai caute cipicii diminea\a! Mama lui de cipic!
Ca s[ vezi, era ]n cel[lalt cipic! Dar cum de nimerise acolo?
}nseamn[... ]nseamn[ c[ se mai trezise o dat[, se mai uitase
o dat[ la ceas?! Dr[cie!... Trebuie s[ aprind[ lumina. A=a.
Dac[ a aprins lumina, acum ar fi bine s[ pun[ =i ceainicul.
Da, dar zicea de or[: c`t e ora? Dac[ te g`nde=ti, nu i-a
r[mas at`t de mult e =ase diminea\a. Timp de o or[ va
r[sfoi o carte. Ce citise ieri? Pare-se, o carte despre r[zboi.
O carte despre un pilot de r[zboi, care... Linia frontului
COPILUL
ajunsese ]n dreptul satului lui natal. Numai la c`\iva kilometri

TERIBIL
de noul aerodrom, se afl[ mama pilotului. Scumpa lui mam[

pe care n-o v[zuse de-at`\ia ani... +i nu rezista fiul de c`te
H ori pornea ]n lupt[, de at`tea ori se ab[tea spre casa

p[rinteasc[. Aceast[ carte o citise sau alta? Dac[ asta, atunci
cum se termin[ istoria fiului care zbura deasupra casei
NICOLAE
ESINENCU
p[rinte=ti?! Sfinte, ce final sf`=ietor! Pilotul zbura zilnic deasupra

satului, f[cea un cerc, dou[ =i iar disp[rea, ca a doua zi s[
apar[ din nou. Totul era frumos =i pa=nic, satul ]ntreg urm[rea
aceast[ dragoste ne\[rmurit[ dintre fiu =i mam[, p`n[ ]ntr-o
zi avionul care cu c`teva zeci de minute ]n urm[ descrisese
"&&
iar[=i un cerc deasupra satului =i disp[ruse spre front, ap[ru
din nou, dar acum era ]n fl[c[ri! Avionul ardea, se rotea
deasupra casei p[rinte=ti, deasupra satului, fiul striga s[ ias[
mama, s-o vad[ pentru ultima dat[, dar mama, ah, ]n ziua
aceea nu era acas[, era la c`mp... Se rote=te avionul ]n fl[c[ri,
o dat[ =i ]nc[ o dat[, apoi pe nea=teptate se ridic[ sus-sus =i
se pr[bu=e=te drept ]n mijlocul ogr[zii unde se n[scuse =i
crescuse pilotul!... Cum de a putut s[ uite a=a de repede ce
citise ieri? Ce carte! Ce sf`r=it!... Are s-o mai citeasc[ o dat[!
Poate chiar azi! Ce carte!... Ar fi bine s[ i-o recomande =i
prietenului s[u. Neap[rat are s[ i-o recomande! Da, ]l va
bucura foarte mult pe prietenul s[u! Ce carte!... Dar pe unde
a pus-o?! Ieri, c`nd terminase de citit, ]=i aminte=te, =i-a zis
c[ e o carte de pre\, are s-o mai citeasc[ o dat[, =i, ca s[ n-o
caute, a pus-o... Unde a pus-o?
Ce deprindere proast[: cum cap[t[ un lucru de pre\, ]l
ascunde! }l ascunde cu g`ndul s[ nu-l piard[, apoi ]l caut[
ca pe un lucru pierdut... Poate a pus-o pe poli\a de sus? Nu
odat[ punea acolo c[r\ile bune. A=a f[cuse de mai multe ori,
c`nd era mai t`n[r, c`nd era foarte t`n[r, acum ]ns[... cine
s[ umble pe sus?!... Iaca, un bec electric n-a putut instala, a
chemat mai ieri montorul... ]n fine, unde s[ fi pus cartea? +i
ceainicul fierbe! Bine, poate pune acum ceaiul, apa taman
fierbe! +i pe unde zicea c[ a pus cartea? Acum are ce c[uta
c`teva zile! Uitucul! Cum de a putut s[ uite c[ a pus-o sub
COPILUL
pern[! Cum terminase de citit, ]=i aruncase ochii la ceas, v[zuse
TERIBIL
c`t era ora, mai s[ ]nt`rzie la oficiu, trebuia s[ se deschid[
din clip[ ]n clip[, ]=i zise ]n prip[ c[ citise o carte de mare
pre\, ]=i zise c[ va trebui s-o mai citeasc[ o dat[ =i, ca s[ n-o
mai caute apoi, o aruncase sub pern[. Iat-o! E o carte pe
care po\i s-o pui ]n loc de inim[! Cum s[ n-o \ii la piept, ]n
H
NICOLAE
ESINENCU
dreptul inimii? O sim\i ca pe o ran[! Ce se va mai bucura
prietenul Teo... Sigur, o s[-i plac[ =i lui Teo. O carte ca asta
nu poate s[ nu plac[. Ce carte! Acum s[ n-o mai ascund[.
Are s-o pun[ pe mas[, iar dup[ ce i-o recomand[ azi priete-
nului, dac[ acela va spune c[ vrea s-o vad[, i-o va expedia.
"&'
Sigur, va sim\i un gol ]n cas[ p`n[ prietenul are s[ i-o restituie,
c[ el ]i va cere s[ i-o restituie ]ndat[ ce o cite=te. O asemenea
carte trebuie s[ aib[ fiecare ]n cas[, ]n biblioteca sa... Ce
carte! +i s[ te g`nde=ti numai, o avea de mul\i ani ]n bibliotec[!
C`\i ani a stat, s-a pr[fuit printre alte c[r\i... dac[ n-o deschi-
dea ]nt`mpl[tor, niciodat[ n-ar fi citit-o... Nu, acum n-o s[ se
mai despart[ de carte... Are s[-i cear[ prietenului s[ i-o
restituie, de ]ndat[ ce va citi-o, s[ i-o expedieze acas[. Iar
dac[ ]i va spune c[ are aceast[ carte, m[ rog... Se v[ sup[ra,
totu=i... Cum a=a, ]l va probozi, cum a=a, s-o cite=ti demult =i
s[ nu mi-o recomanzi?! El, Mitache, uite, cum a citit-o, o =i
recomand[... Ah, dar nu prea crede s[ fi dat prietenul s[u de
o asemenea carte! Dac[ nu i-a spus p`n[ acum nimic despre
carte, ]nseamn[ c[ n-a citit-o ]nc[! Cum are s[ se mai bucure
prietenul, Doamne! Numai dac[ ar stabili azi leg[tur[ cu
d`nsul! Are s[ i-o povesteasc[. Pe scurt. Da, de ce nu?! Bani
]i va ajunge. Ieri i-a putut telefona prietenului, n-au vorbit, =i
dac[ n-au vorbit, banii rezerva\i pentru telefonul de ieri au r[mas
=i pot fi folosi\i azi. Banii de ieri sunt rezerva\i pentru telefonul
de azi... are s[ poat[ vorbi c`t i-a pofti inima! La urma urmei,
dac[ va fi nevoie, va folosi=i banii rezerva\i pentru telefonul
de mìne... N-are s[-i ajung[ p`n[ la pensia urm[toare? I-a
ajunge! Va m`nca mai pu\in. Din banii rezerva\i pentru m`nca-
re va trece dou[ ruble la banii rezerva\i pentru convorbiri... +i
c[r\i ar putea s[ cumpere mai pu\ine... Da, sigur c[ a=a va
COPILUL
TERIBIL
face, =i-o s[-i ajung[... Doamne, dar c`t e ceasul?! De-acum

nu mai bea ceaiu. Are s[-l bea c`nd se va ]ntoarce. Acum
dac-ar reu=i s[ se ]mbrace mai repede... Da, =i neap[rat s[
H nu uite s[-i comunice prietenului despre cartea citit[!
II
NICOLAE
ESINENCU
Ieri n-a mai putut telefona. La oficiul po=tal i s-a spus s[

se duc[ acas[, s[ nu st`rceasc[ prin preajm[, s[ nu piard[
degeaba timpul, c[ totuna nu va putea vorbi la telefon. Linia,
"'
cic[, era prea ]nc[rcat[! C`nd a fost posibil, de, dar ieri,
spunea telefonista, n-a fost chip s[-i fac[ leg[tura cu prietenul
s[u. Ei, m[ rog, ]i era u=or s[ spun[ s[ se duc[ acas[, s[
vin[ peste o zi sau chiar peste dou[, dar lui nu-i era chiar
at`t de u=or. Cum adic[, iar s[ nu poat[ vorbi cu prietenul?!
Nu poate stabili leg[tura? Nu-i nimic, el va a=tepta!
Da ]n\elege, mo=ule, odat[, c[ azi n-o s[ ai leg[tura! ]i
spuse a nu =tiu c`ta oar[ telefonista. Nu face s[ pierzi timpul
pe aici. Vii mìne, la urma urmei!...
He, ei ]i era u=or s[ zic[ s[ vin[ mìne, dar lui... de ce nu
se g`nde=te c[ prietenul s[u, acolo, departe, poate se neli-
ni=te=te, a=teapt[ =i el s[ mai discute cu d`nsul, vrea s[-i aud[
vocea. Dar ce s[ vorbim de prieten... De-ar =ti telefonista c[ =i
el, Mitache, vrea s[ afle ce mai face prietenul =i, ]n primul
r`nd, s[ =tie cum dormise acela. Da, uite, s[ afle cum dormise,
cum se simte prietenul s[u noaptea? Nu cumva s-a ]mboln[vit?
Nu cumva are nevoie de ceva, de bani poate, mai =tii! Ce-i
drept, nici el nu are chiar at`t de mul\i bani: c`\i ]i are, pe to\i
i-a repartizat: pentru m`ncare, c[r\i, telefon, pentru toate zilele
c`te au r[mas p`n[ la pensia urm[toare, dar, la o adic[, ar
putea s[ rup[ din m`ncarea lui =i s[-i trimit[ prietenului! +tie
ce ]nseamn[ boala! S[ te prind[ boala =i s[ fii singur-cuc!
Nici s[ te mi=ti, nici s[ te viziteze careva... Nu, ce mai vorb[!...
El =tie ce ]nseamn[ asta! S-a ]mboln[vit odat[. Boala nu era
cine =tie ce, cic[ o anghin[, dar, uite, n-a putut s[ coboare
COPILUL
TERIBIL
dup[ ni=te tablete! A stat trei zile ]n pat! C`nd s-a ridicat a
patra zi, mai s[ cad[! Nu putea nici s[ se \in[ pe picioare de
slab ce era! Nici m[car ceai nu =i-a f[cut ]n acele zile! +tia:
dac[ se d[ jos din pat, dac[ ]=i dezvele=te m[car pentru o
clip[ trupul, boala ar putea s[-l ]ncle=teze =i mai =i, iar dac[ H
te-nha\[ boala din nou... A=a st[tuse ]ncoto=m[nat sub
NICOLAE
ESINENCU
plapum[, r[sufl`nd greu =i ]n[bu=it... Abia c`nd i s-a f[cut
mai bine, a patra zi, s-a hot[r`t s[ coboare din pat ca s[
vad[ ce se ]nt`mplase. Primul lucru, pe care, desigur, a cercat
s[-l fac[, a vrut ]ndat[ s[ se duc[ la oficiul po=tal =i s[ dea un
telefon prietenului s[u de departe, s[-=i cear[ scuze. Sigur, "'
cum s[-l lase at`tea zile pe unicul s[u prieten f[r[ =tire? +i,
uite, n-a putut atunci s[ ias[ din cas[! Boala ]l sl[bise ]ntr-at`t,
]nc`t abia-abia se \inea pe picioare, c`nd se ridicase. Se
cl[tin[, i se ]ncurcaser[ toate ]naintea ochilor, abia de reu=i s[
se sprijine de un perete! }nc[ o zi n-a putut s[ ias[ din cas[.
Ce neagr[ a fost acea zi ]n via\a lui! Abia dup[ aceea a
stabilit leg[tura cu prietenul s[u! Ce s-a mai bucurat! Doamne,
nici s[-=i ]nchipuie cineva! Parc[ nu i-ar fi auzit de o sut[ de
ani vocea prietenului! |op[ia, chicotea =i gesticula, c[ cel de-
l vedea, desigur, ]n sinea sa zicea c[ b[tr`nul e ]ntr-o ureche!
De unde s[ =tie un str[in ce sim\ea ]n clipele acelea Mitache?!
}n primul r`nd, uitase c[ vorbea la telefon! I se p[rea c[, uite,
st[ ]n fa\[ cu prietenul s[u, cu minunatul lui prieten de pe front,
=i cum stau fa\[ ]n fa\[, n-avea de ce se sinchisi. Gesticula,
striga, dep[rta =i iar apropia receptorul... f[r[ s[-=i dea
seama... Iar c`nd telefonista ]i spuse c[ a expirat timpul pentru
care pl[tise, scoase to\i banii pe care ]i avea =i-i puse ]n fa\a
ei, relu[ firul vorbei =i porni s[ gesticuleze =i s[ vorbeasc[
neoprit. Telefonista ]i aminti de bani! Bani! D-apoi cele patru
zile, c`t st[tuse ]ntins ]n pat, ]n cele patru zile, c`t n-a putut s[
stea de vorb[ cu prietenul s[u de departe, s-au str`ns bani!
Acum putea s[ pl[teasc[ pentru convorbire to\i banii aduna\i
]n cele patru zile. Drag[ fat[, nu =tii ce-nseamn[ bucurie,
prieten! Ah, dar parc[ a-n\eles ea ceva? De unde, nici ieri nu
COPILUL
TERIBIL
i-a ]n\eles fr[m`nt[rile, ]i zicea s[ se duc[ acas[! S[ te g`nde=ti

numai! De ce s[ se duc[ acas[?! Ce s[ fac[ acas[?! Aici, la
oficiul po=tal, era cu mult mai aproape de prietenul s[u dec`t
H ]n apartament. Ce s[ fac[ acas[?! S[ a=tepte a doua zi? S[
a=tepte s[ treac[ noaptea, c[ mai bine s[ nu-=i aminteasc[
de nop\i, s[ a=tepte s[ se deschid[ oficiul po=tal! Doamne,
NICOLAE
ESINENCU
de ce insista ea, dac[ nu =tia ce ]nseamn[ s[ ai un prieten

departe! Acolo, la oficiul po=tal, se sim\ea oricum mai aproape
de prieten... =i dac[ s-ar fi stabilit leg[tura ceva mai t`rziu?!
S-ar fi eliberat linia, iar el s[ stea acas[!
"' Of, de c`te ori s[-\i spun, mo=ule! zise telefonista pe la
amiaz[. Nu putem stabili leg[tur[ =i gata. Mìne! Uite, mìne,
]\i promit! Du-te acas[!
I-a spus s[ vin[ mìne!
Adic[ azi.
Azi avea s[ vorbeasc[ la telefon neap[rat.
Ah, nu e r[u defel! Dar ieri... Cum putea s[ plece acas[
c`nd, poate, prietenul s[u de departe avea nevoie de sfatul
lui, de sus\inere, la urma urmei! De ce s[ se supere c[ el n-a
vrut s[ plece acas[?
Poate ]\i amestec? ]ntrebase cu voce moale b[tr`nul. Eu,
iaca, am s[ stau ]n prag =i am s[ a=tept, iar dac[ te sup[r, pot
a=tepta =i afar[...
Se ridic[ =i ie=i. Afar[ p[lea soarele, ]n fa\a oficiului po=tal
era cald, se sim\ea chiar mai bine dec`t ]n[untru, at`ta doar
c[-l ]ndep[rtase cu c`\iva pa=i de receptor, de prietenul s[u...
Dar nu-i nimic, ]=i zicea, dac[ se elibereaz[ linia, fata are s[-l
cheme.
A=tept[ p`n[ seara, p`n[ s[ apun[ soarele. Mai
n[d[jduia, dar ]n zadar.
Nu, mo=ule, zise fata ]ncuind u=a, \i-am spus s[ vii mìne!
Abia atunci b[tr`nul o lu[ spre cas[. Mare era povara lui
]n clipa aceea. Nu vorbise cu prietenul. Dar acel mìne,
pe care i-l arunc[ fata, ]l ]nc[lzi, ]l ]nt[ri, ]l f[cu, pentru o
COPILUL
clip[, s[ se simt[ s[n[tos. }=i ]ndrept[ spinarea. Se ridic[ de
TERIBIL
sub peretele unde se aciuase =i cu porni domol spre cas[. Vas[-
zic[, mìne trebuia s[ vin[.
Vas[zic[, azi trebuie s[ vin[. Azi i se va face leg[tura cu
prietenul s[u! Dar, Doamne, ce noapte de co=maruri a avut.
Nici s-o descrii! Are s[ i-o povesteasc[ lui Teo. Dac[ reu=e=te,
H
NICOLAE
ESINENCU
]i va spune =i despre noaptea trecut[. Dar mai ]ntì s[ afle
cum se simte el, s[-l ]ntrebe dac[ nu are nevoie de ceva, de
ajutor... apoi... ]n fine, =i despre cartea ceea s[ nu uite! }i va
fi de mare folos, dac[ va zice s[ i-o expedieze... Unui bun
prieten face s[ i-o d[ruie=ti! A=a va r[m`ne =i el cu inima
"'!
]mp[cat[. Trebuie s[ ]mpar\i totul cu prietenul, ca la r[zboi!
Iar ei au fost =i vor r[m`ne prieteni! Cine nu =tie aceasta, mai
bine s[ tac[! Mai bine s[ ocoleasc[ doi prieteni de r[zboi
care stau de vorb[. Ei au ce-=i spune unul altuia... Da, are
s[-i dea cartea, minunata carte scris[ parc[ despre d`nsul,
despre d`n=ii. +i, s[ vezi, cartea n-are nimic comun cu biografia
lui, cu biografia prietenului, dar, uite, c`nd a citit-o, l-a p[truns
p`n[ la inim[. Parc[ despre ei e scris[! Sigur, o dat[ ce-i
despre un t`n[r din genera\ia care a luptat, ]nseamn[ c[ e
despre d`n=ii!... Nu, fata de la telefon niciodat[ n-o s[
]n\eleag[ de ce vine iar =i iar la po=t[, vine ca atras de magnet.
Ei, prietene, m[ auzi, =opte=te ]ncet b[tr`nul, m[ gr[besc
s[ te aud! +i cu toate c[ a spus fraza asta ]ncet, doar pentru
sine, a g[sit de cuviin\[ s[ mai adauge ceva, ca prietenul lui
de departe s[ =tie c[ el acum se gr[be=te s[-l aud[. Zice: Mi-a
promis fata s[-mi stabilasc[ leg[tura telefonic[!
Fata i-a promis, dar timpul nu mai trece. S-a sculat la
=ase, a f[cut ce a mai f[cut, s-a prins apoi c[ ]nt`rzie, e ora
nou[, a l[sat totul balt[, s-a ]mbr[cat ]n grab[, nu =i-a mai
potrivit p[rul, s-a repezit afar[! +i numai c`nd era mai s[-=i
fr`ng[ capul pe scara afundat[ ]nc[ ]n ]ntuneric, abia atunci
=i-a dat seama c[ gre=ise ora. Ca s[ vezi, cum se uitase ]n
grab[, buim[cit de grij[ s[ nu ]nt`rzie cumva, ]ncurcase acele
ceasului, ]n momentul c`nd se uitase acul mare se apropia
de cifra nou[! Se buim[cise! Putea s[-l a=tepte fata! Mai =tii,
COPILUL
]=i zise de cu sear[, poate s[-mi fac[ leg[tura chiar de ]ndat[

TERIBIL
ce deschide po=ta... +i dac[ n-am s[ fiu la timp, se va sup[ra,

iar peste zi liniile din nou pot fi ]nc[rcate! }=i zise: ]n nici un
H caz s[ nu ]nt`rzie! Ba chiar s[ vin[ ni\el mai devreme ca de

obicei. De aceea ie=i glon\ afar[ c`nd v[zu acul aproape de
cifra nou[. Se z[p[cise. Deci era abia ora =apte!
NICOLAE
ESINENCU
Totul ]n jur doarme ]nc[! Acum s[ fie... oare c`t e ora?...

Abia-abia se lumineaz[, dar p`n[ la nou[ mai este! Mai =tii,
ar putea s[ se ]ntoarc[ acas[, s[ a=tepte p`n[ c`nd s-a lumina
de-a binelea, ce s[ umble aiurea?! Mai bine ar fi s[ se
]ntoarc[, s[ stea ]n cas[, s[ citeasc[ sau, pur =i simplu, s[
"'"
m[n`nce, c[ci nici f[r`m[ n-a pus ]n gur[ de ieri-diminea\[.
Parc[ a putut s[ pun[ ceva ]n gur[ ieri-sear[, c`nd s-a ]ntors
acas[ dobor`t de oboseal[ dup[ ziua ]n care a f[cut de
serviciu l`ng[ pragul oficiului ? De unde! Nici s[ bea ap[ nu
mai putu c`nd ajunsese acas[. Abia de-a reu=it s[-=i scoat[
hainele, iar cum a a\ipit, au =i ]nceput co=marurile... Da, era
cazul s[ se ]ntoarc[, dar, la sigur, n-are s-o fac[! Nici ]n ruptul
capului! +tie, c[ a mai p[\it-o! Las' c[ n-o s[ se ]nt`mple nimic
dac[ a mai umbla ni\el la aer curat. Ce-i drept, e cam r[coare,
dar nu-i nimic, degrab[ se face ziu[, r[sare soarele, se ]nc[l-
ze=te =i are s[ se simt[ mai bine. Da, dar, nu =tiu cum, parc[
]l str`nge ceva din spate. Se vede c[ haina e sub\ire... Ce i-a
tr[snit s[ ias[ ]mbr[c`ndu-se ]n prip[?! Putea doar s[ ia
barem o flanel[, c[ci v`ntul ]l ajunge p`n[ la oase. De=i e un
v`ntule\ de zori, flanela i-ar fi prins de minune! }n fine, acum
nu mai are ce regreta. N-a luat-o, ce s[-i faci?! Va merge
mereu p`n[ se va face ziu[ =i se va deschide oficiul po=tal!
Cel pu\in e bine c[ ]n or[=elul ista provincial nu se g[sesc
mul\i doritori s[ telefoneze, a=a c[, o dat[ cu lumina zilei, nu
g[se=ti coad[ la pragul oficiului. Sper[ s[ fie =i azi primul. S[
fie primul =i primul s[ ob\in[ leg[tura. Apoi... Se va ]ntoarce
acas[, va pune un ceai la fiert, un ceai tare, de floare de tei,
sau poate ]=i va face o cafelu\[, da, asta i-ar prinde bine, o
cafelu\[, tare, cu pu\in zah[r, l-ar ]ntrema, l-ar ]nc[lzi. Da, o
cafelu\[ i-ar prinde de minune acum, de mult n-a b[ut o
COPILUL
cafelu\[, numai c[ trebuie s[ r`=neasc[ boabele, e munc[
TERIBIL
obositoare... ]n fine, azi s-ar putea! Va r`=ni boabele, va fierbe
cafelu\a, va turna-o ]n cea=c[ =i o va sorbi... tare, amar[...
Ah, timpul [sta parc[ nu mai trece! E la fel ca =i ]n miez de
noapte! Mergi, te-ntorci, te suce=ti, te ridici, ]ncerci s[ cite=ti,
]ncerci s[ adormi, ascul\i pa=ii cuiva pe undeva, v`ntul care
H
NICOLAE
ESINENCU
se cuib[re=te prin crengile copacilor... dar timpul parc[ nu
mai trece... Uite, a=a e =i acum! De c`nd umbl[ dintr-o parte
]n alta, dar p`n[ la ora nou[ mai este! De s-ar aprinde m[car
lumina din geamul din spate al oficiului po=tal! Atunci ar fi
clar c[ telefonista ]n cur`nd se va prezenta la serviciu... Geamul
"'#
]ns[ era ]ntunecat. Mitache a ]nconjurat de trei-patru ori
oficiul... }n partea din fa\[ e ]ntuneric, ]n spate la fel! Asta
]nseamn[ c[ telefonista ]nc[ doarme. C`nd se va trezi, are
s-o vad[ de departe =i atunci, sigur, nu va mai a=tepta mult!
Numai de s-ar aprinde lumina!... Poate s[ se duc[ s[ cioc[-
neasc[ ]n geam, s-o trezeasc[, s[-=i cear[ scuze, s[-i
l[mureasc[ cum stau lucrurile, adic[ n-ar putea s[ se trezeas-
c[, s[-i dea leg[tura, c[ n-ar mai vrea s[ a=tepte p`n[ la
ora nou[...
Ah, nu =i iar[ nu. Cum, bre, s[ vin[ la ora opt, c`nd po=ta
se deschide la nou[! Apoi mai este =i altceva la mijloc. Cum
s[ fac[ stabileasc[ leg[tura, dac[ celelalte oficii po=tale sunt
]nchise, tot la ora nou[ ]ncep munca...
Nu, mai bine a=teapt[.
III
Nu \i se pare c[ cineva umbl[ pe sub geamurile noastre?

zice nevasta c[tre b[rbat, care e =eful oficiului po=tal. Zice,
dar tot atunci ]=i d[ seama c[ nu dormea. Cade pe g`nduri.
Dormea sau nu dormea? Poate dormea, dar... Cum dormea,
dac[ a vorbit? A vorbit sau numai i s-a p[rut? +i ce-a zis? A
zis...Da, a zis... Deci nu dormea?... Atunci ce se ]nt`mpl[ cu
d`nsa? Te mai pui, poate toat[ noapte n-a ]nchis un ochi!
Asta i-ar mai lipsi mìne din nou va sta l`ng[ telefon, l`ng[
COPILUL
TERIBIL
aparat, iar acum... B[rbate, vrea s[ strige, m[ auzi? Dormi?...

Doarme, nu r[spunde... Dar ]l ]ntrebase ceva... Ce ]l ]ntrebase
adineaori? C[-l ]ntrebase ceva!... pare-se... Ah, ziua de ieri!
H Totul e clar! Golul din piept pe care ]l sim\i ieri ]l are =i acum...
}n\elege, mo=ule, azi n-ai s[ po\i vorbi la telefon ... +i, pe
loc, tres[rirea de pe fa\a b[tr`nului, ochii lui a\inti\i spre ea:
NICOLAE
ESINENCU
cum adic[ n-o s[ pot vorbi?! Apoi acel tic, care o f[cu s[-i zic[,
nu se =tie de ce, brutal: Of, de c`te ori s[-\i spun, mo=ule!
De ce o enervase privirea lui at`t de mirat[? Nu-i cerea doar
mo=ul nimic altceva dec`t ceea ce vroia zilnic s[ stabileasc[
"'$ leg[tura cu prietenul s[u... De ce atunci se enervase ea ]ntr-
at`t? Ah, dac[ mo=ul cel pu\in ar fi ]n\eles c[ n-o s[ poat[
vorbi la telefon =i ar fi plecat acas[... De ce n-a plecat ]ndat[?!
Poate, fato, ]\i ]ncurc?... De ce a mai rostit cuvintele celea?
+i le-a rostit, ca =i cum ea nici nu l-ar fi bruscat! Vocea
b[tr`nului era cald[, p[rinteasc[... ]i r[sunase ]n urechi exact
ca =i vocea tat[lui ei! Oare ce-o f[cuse s[ se supere? B[tr`nul,
p`n[ la urm[, a ie=it, a ]n\eles-o parc[... Ah, dar de ce nu s-a
dus acas[? S[ fi ascultat... s[ fi priceput c[ ea cu adev[rat nu
putea s[-i stabileasc[ leg[tura... +i cum ar fi putut s-o fac[,
c`nd... Ah, dac[ ar fi putut s[ ia leg[tura cu prietenul s[u!...
s[ nu-l mai vad[ prin geam cum se fr[m`nt[ pe pragul
oficiului po=tal!... De ce nu a ]n\eles-o?... Doamne, =i c`nd te
g`nde=ti c[ nimeni nu-i de vin[ dec`t... Ea e de vin[?... De
ce? Doar... la urma urmei nu ea a inventat... Ideea fusese a
b[rbatului ei! Da, da, de ce ea s[ fie acum de vin[? El zise
atunci... El propusese... Dar din vina cui, dac[ te g`nde=ti,
]ncepuser[ toate? Cine pierduse ziarul cu num[rul de telefon
al prietenului acestui b[tr`n? Cine ]l pierduse? Ea sau... Ziarul
]l luase b[rbatul, dar din neaten\ia cui? Din neaten\ia ei!
B[tr`nul venise... C`nd a fost asta?... Demult, ah, demult.
Atunci b[tr`nul venise pentru prima oar[ la oficiu. P`n[ ]n
ziua aceea parc[ nu-l mai v[zuse... Venise s[-i telefoneze
prietenului s[u din ora=ul N... Ce spusese el?... A, da: Ia vezi,
fato, c[ eu mi-am uitat ochelarii acas[... Vezi care e telefonul
prietenului meu... =i-i ]ntinse un cap[t de ziar, pe care era
COPILUL
scris un num[r de telefon. Dar cum naiba s[ memorizeze num[rul
TERIBIL
de telefon, dac[ nici n-a c[utat ]n ziar. L-a luat, l-a pus al[turi...
Ah, dac[ b[tr`nul ar fi putut telefona atunci... nici num[rul
nu l-ar fi uitat =i nici ziarul poate c[ nu s-ar fi pierdut... I-a
spus s[ mai a=tepte... C`nd acela i-a zis s[ vad[ dac[ nu
cumva s-a eliberat linia, nu mai avea ziarul... S-a uitat pe
H
NICOLAE
ESINENCU
mas[, pe sub mas[, dar parc[ intrase ]n p[m`nt... Ce-i drept,
=i-a amintit c[ b[rbatul a intrat pe o clip[, a luat cap[tul de
ziar... De ce n-a recunoscut pe loc! S[-i fi spus b[tr`nului c[
pierduse ziarul... dar se ru=inase... B[tr`nul a=tepta =i dac[
a=tepta... Se sfiise s[-i spun[ c[ b[rbatul luase ziarul, plec`nd
"'%
la pia\[ s[ cumpere cire=e... ]i spuse c[ linia nu se eliberase
]nc[, s[ se mai plimbe ni\el, o or[... dou[... De unde s[
b[nuiasc[ ea c[ astfel avea s[ se ]nt`mple?... Credea c[ se
va ]ntoarce b[rbatul, ]i va da cap[tul de ziar =i... dar ce-a
urmat? L-am aruncat! a zis b[rbatul. Era ceva important
acolo?! Ce am s[-i spun acum?! ]ntreb[ ea disperat[.
Cum ce, telefonul! De unde s[-l =tiu! s[ri ea. Dac[ l-ar fi
=tiut, nu l-ar fi scris pe ziarul cela... Ce s[-i spun acum?!
D[-l ]ncolo! ]ncheie b[rbatul, ia te uit[ ce mai sufer[!... Spune-i
s[ vin[ mìne! +i mìne ce s[-i spun?! Mìne poate
c[ aduce din nou num[rul de telefon! Era o idee! Se apucase
de ideea ceea. Mo=ule, ]i spuse atunci cu bl`nde\e, vino
dumneata mìne, azi n-o s[ mai fac leg[tura... linia e prea
]nc[rcat[! Bine, zise b[tr`nul, dar ad[ug[: ziarul cu
num[rul de telefon mi-l ]ntoarce\i sau r[m`ne la matale?
Las s[ r[m`n[ la mine! zise gr[bit[. Bine se ]nvoi b[tr`nul
=i plec[ ]mp[cat, dar ea... ea r[mase ]ncurcat[ de-a binelea:
ce avea s[-i spun[ a doua zi? C[ a pierdut num[rul? Cum
s[-i spun[ a=a ceva? E om b[tr`n... +i apoi... Unde vrea s[
telefoneze? se interes[ b[rbatul. De unde s[ =tiu... ]n
ora=ul... vroia s[-i telefoneze prietenului s[u, a=a, pare-mi-se,
a zis... Ah, oft[ ea, ce am s[-i spun acum? Dar ce-ar fi
dac[ zic eu c[ sunt prietenul lui? Cum? strig[ atunci
speriat[. Foarte simplu! spuse b[rbatul. Eu am s[ fiu ]n odaia
din fund, iar tu... ia leg[tura cu mine! Ce vorbe=ti! zise
COPILUL
ea speriat[ de moarte, cum de ]ndr[zne=ti?! Atunci spune

TERIBIL
c[ ai pierdut num[rul de telefon... f[cu indiferent b[rbatul

=i-=i c[ut[ de lucru, de, era =eful oficiului... Conversa\ia
H avusese loc seara, peste noapte nevasta lui aproape c[ uitase

de b[tr`n... A doua zi ]ns[, c`nd ]l v[zu din nou intr`nd dis-
de-diminea\[ ]n oficiu, se f`st`ci. Se ridic[, se a=ez[, apoi iar
NICOLAE
ESINENCU
se ridic[ =i, f[r[ s[ se mai g`ndeasc[ c[ ceea ce face era un

lucru murdar, form[ ]n grab[ num[rul de telefon al b[rbatului,
care ]n clipa aceea lucra ]n camera din fund, ]n biroul s[u,
=i-i ]ntinse receptorul b[tr`nului. Doamne, ce se mai bucurase
atunci b[tr`nul! Pot vorbi cu prietenul meu?! Sigur, zise
"'&
ea, b[nuind dup[ bucuria nea=teptat[ a b[tr`nului c[ acesta
demult nu vorbise la telefon cu prietenul s[u. |in`nd ]n m`n[
receptorul, ]l ]ntreb[: Se vede c[ n-ai vorbit de mult cu el?
E, de mult! \op[i bucuros b[tr`nul. Niciodat[ ]nc[! Abia ieri
am dat printre h`rtii de telefonul lui!... }l pierdusem... Am fost
prieteni de r[zboi! Ce mai... Suntem prieteni! Ah, r[sufl[
u=urat[ telefonista. Nu mai era at`t de complicat[ problema.
Duse din nou receptorul la gur[ =i spuse a=a ]nc`t b[rbatul ei
s[ se priceap[ despre ce e vorba, dac[ acela cumva uitase
de ]n\elegerea din ajun: Alo, auzi\i?! Alo! Da, da... O s[
vorbi\i cu prietenul dumneavoastr[! =i c[tre b[tr`n, tare ca s[
aud[ =i b[rbatul la receptor: Cum s[-i spun c[ v[ cheam[?
Mitache, spune\i-i! \op[i fericit b[tr`nul. O s[ vorbi\i cu
prietenul Mitache, prietenul de demult. A\i luptat ]mpreun[!
strig[ ]n receptor telefonista =i ]i ]ntinse b[tr`nului receptorul,
ce-i drept, cu obrazul p[l[laie. Ah, cum a ars =i s-a topit ]n cele
cinci minute pe scaunul de l`ng[ b[tr`n! Alo, Teo! \op[ia =i
striga fericit b[tr`nul. Doamne, tu e=ti?! S[ te g`nde=ti
numai!. Apoi... +tii, abia de-\i recunosc vocea!... +i l[crim[.
Da, b[tr`nul pl`ngea! }nchipui\i-v[, pl`ngea! Alo, Teo! repeta
el. Teo, suntem vii! S[ te g`nde=ti numai! Ea nu =tia ce-i spunea
b[rbatul ei din biroul de al[turi, dar b[tr`nul ba pl`ngea, ba
r`dea, ba exclama... Ea nu =tia ce-i r[spundea b[rbatul ei,
dar un singur lucru vedea =i auzea: vorbea mai mult b[tr`nul!
Vorbea la nesf`r=it, striga, \op[ia, se bucura ca un copil, nu-i
COPILUL
d[dea r[gaz celuilalt s[ spun[ un cuv`nt m[car... Vorbea
TERIBIL
doar el! Din conversa\ie, din cuvintele b[tr`nului, ea a ]n\eles
c[ era vorba despre prietenul lui de pe front, despre care nu
avusese at`\ia ani nici o veste, ]l crezuse pierdut... =i acum nu
demult, printre h`rtiile casei g[sise un num[r de telefon =i-=i
amintise c[ era telefonul lui Teo! Cercase la ]nt`mplare, adic[
H
NICOLAE
ESINENCU
nu mai credea c[-l va g[si pe prietenul s[u, venise a=a la
oficiu, doar s[ nu zic[ c[ n-a ]ncercat, =i c`nd colo! S[ te
g`nde=ti numai! exclam[ b[tr`nul. At`\ia ani au trecut =i
num[rul de telefon s[ te mai g[seasc[!... Deci e=ti la aceea=i
adres[? Acum, strig[ ]ndurerat =i ]nduio=at, n[ruit =i fericit
"''
b[tr`nul, acum n-o s[ ne mai desp[r\im niciodat[, Teo! Acum
am s[-\i telefonez zilnic. Auzi, zilnic! C`nd a auzit c[ b[tr`nul
are de g`nd s[-i telefoneze zilnic... Nici azi nu-=i d[ seama
cum i-a smuls receptorul =i i-a strigat: Gata, au trecut cinci
minute! Da mai mult nu se poate? a ]ntrebat atunci cu
p[rere de r[u b[tr`nul. Nu! ]i r[spunse r[spicat. Nu se poate.
Linia-i ocupat[! Atunci am s[ vin mìne, zise cu triste\e
b[tr`nul, apoi a ]ntrebat: C`t v[ datorez? }mi datorezi?!
s[ri ea. +i pe loc ]=i d[du seama c[ b[tr`nul vroia s[ achite
pentru conversa\ie... Dac[ nu va ]ncasa banii, faptul putea fi
b[nuitor... F[r[ s[ se uite ]n ochii lui zise: O rubl[ =i cinci
copeici! Doamne, cum ]i p[l[l[iau obrajii, cum ]i tremurau
degetele c`nd a ]ntins m`na s[ ia banii. Mul\umesc. Am s[
vin =i mìne! Ziarul... spuse b[tr`nul. +i atunci ea i-o lu[ ]nainte:
Ziarul l[sa\i-l la mine. Doar mìne iar o s[ veni\i?! Bine,
zise cu drag b[tr`nul, fie cum zici... La revedere! +i plec[,
iar ea ]ncepu s[ r`d[ arz`nd ca para. Ei, cum?! ie=i hohotind
din camera de al[turi b[rbatul. |i-a pl[cut? +i cu bani ne-am
ales! Bani?! ]ntreb[ ea ]nc[ buim[cit[. Care bani?!
Sper, zise el atunci, c[ n-ai uitat s[ iei bani pentru conver-
sa\ie? Nu! sc`nci femeia. Banii nu sunt... Ba sunt ai
no=tri, doar conversa\ia ca atare n-a avut loc! hohoti din nou
b[rbatul. Doamne, ea =i a=a ardea toat[ ca para, iar acum
mai erau =i banii la mijloc!... Bine, zise, dar el a spus c[ vine
=i mìne! Ai auzit doar ce a spus: are de g`nd s[-i telefoneze
COPILUL
de azi ]nainte zilnic! }\i dai seama ce iese? Nu mai iese
TERIBIL
nimic, f[cu a lehamite b[rbatul. Ce istorie?! E vorba de doi

b[tr`ni care n-au ce face! Cum ]\i permi\i s[ vorbe=ti
H astfel?! s[ri de pe scaun, c[ci n-auzise ]nc[ asemenea vorbe

din gura b[rbatului. Cum de ]ndr[zne=ti s[ vorbe=ti a=a despre
doi b[tr`ni?
NICOLAE
ESINENCU
Toat[ ziua =i toat[ noaptea n-a vorbit cu b[rbatul, ardea

ca para, f[cea ce f[cea, r[spundea la telefon, stabilea
leg[tura sau transmitea o telegram[, dar mereu ducea palme-
le la obraji ]i ardeau! }=i zicea c[ n-o s[ mai vorbeasc[ cu
b[rbatul! De unde at`ta r[utate ]n el... nici nu b[nuia c[ are
#
un suflet at`t de... Cum de putea... Apoi a doua zi... B[rbatul
care se pref[cuse seara =i noaptea c[ nu observ[ nelini=tea
so\iei, ]i spuse diminea\a c[ degeaba ]=i face griji. Cine are
s[ afle de toate astea?! +i mai spuse s[ nu fie proast[, c[ e
un joc la urma urmei. O s[ afl[m o istorie interesant[!
Bine, dragul meu, se l[s[ fr`nt[ nevasta, bine, dar ce o s[
vorbe=ti cu el? }\i ]nchipui? Dac[ te ]ntreab[ ceva =i tu nu =tii
ce s[-i r[spunzi? Las[-le pe toate pe seama mea! o sf[tui
b[rbatul. Tu s[ m[ chemi doar... +i... s[ iei bani! Mai bine
s[-i fi tras palme, mai bine s-o fi... El a mai cuprins-o, a mai
s[rutat-o, i-a mai =optit la ureche cuvinte dulci, amestecate
cu vorb[ ]ncurcat[ =i p`n[ la urm[ a zis: Fie ce-o fi . O dat[
ce st[ruia b[rbatul, ]nseamn[ c[ nu f[cea s[ fiarb[-n griji.
+i-apoi... ea sau el e mai mare ]n oficiul po=tal? El! Atunci?
La urma urmei, ce putea s[ fac[? Cu ce putea s[ ajute
b[tr`nul? Ora=ul ]l \inea minte, ora=ul N., dar telefonul? }l
pierduse =i cap[tul!... }i d[du dreptate b[rbatului! +i apoi era
t`n[r[, foarte t`n[r[ fa\[ de b[rbat... O copil[ aproape.
Venise de pe b[ncile =colii direct ]n or[=elul acesta. Nici tu
cas[, nici tu mas[... Nimic! Telefonista de mai ]nainte... iat[,
nici p`n[ azi nu =tie din ce motive plecase pe nea=teptate...
Ei! strig[ cu ciud[ la b[rbatul care mai doarme. Auzi ce-\i
spun?!
Ce?! sare ca apucat b[rbatul. Ce s-a ]nt`mplat?
Mai ]ntreab[ ce s-a ]nt`mplat!
COPILUL
Ai strigat?
TERIBIL
Da, zice femeia, dar pe loc pierde orice poft[ s[ mai
vorbeasc[. S[ ]n=eli un om b[tr`n at`ta timp! Doamne, ]=i
aminte=te fa\a =i privirile lui c`nd, tot din cauza b[rbatului,
fusese nevoit[ s[-i spun[ minciuni, cum c[ linia e ]nc[rcat[ =i
n-avea nici peste zi s[-i dea leg[tura... S[-\i ]nchipui numai:
H
NICOLAE
ESINENCU
el, b[rbatul ei, a avut ieri zi liber[ =i, dac[ avea zi liber[, a
zis: Mai d[-l ]ncolo de b[tr`n, c[ m-am s[turat de el...
Vroia s[ se odihneasc[, o dat[ ce avea zi de odihn[, =i plec[
la p[rin\i la \ar[. Ea ]ns[, cum a dat ochii cu b[tr`nul, nu =i-a
mai g[sit loc! Ce fa\[ r[t[cit[ =i totodat[ plin[ de speran\[
#
avea b[tr`nul! Probabil c[ fa\a b[tr`nului a fost ]ntotdeauna
a=a, dar ea, ocupat[ cu munca, nici n-a observat-o. S[ te
g`nde=ti numai de trei ani este tras pe sfoar[! Doamne,
pentru ce? +i bani ]nc[ ]i mai iau! De banii lui nu-\i bate
capul! ]i spuse b[rbatul. E pensionar! Prime=te bani cu pumnul,
nu vezi, s-a apucat s[-i telefoneze zilnic prietenului, ce-o mai
fi fiind! Ah, dar ea... S[ nu fi fost b[rbatul cu ideea aceea...
Poate i-ar fi spus b[tr`nului ce =i cum. Ce, avea s[-i ia capul?!
O oc[ra, ei =i?! }=i cerea scuze, ]i c[dea ]n genunchi... avea
s-o ierte p`n[ la urm[, a=a ]ns[... S[ te g`nde=ti numai!
Prime=te omul pensie =i pe aceea i-o r[pe=te... Doamne, cum
de a putut s[ tac[ at`ta timp?! E mai mult ca sigur[ c[ cel ce
umbl[ pe dup[ geamurile lor la ora asta (c[ ea acum nu =tie
nici c`t e ora, dar asta nu conteaz[) este el, b[tr`nul! E sigur[.
De c`te ori ]n ace=ti trei ani a venit cu noaptea ]n cap, picur`nd
la u=a oficiului pentru ca, ]ndat[ ce deschidea u=a, s[ intre =i
s-o roage s[-i stabileasc[ leg[tura cu prietenul s[u, Teo, f[r[
de care, dup[ c`t a ]n\eles, nu poate s[ tr[iasc[! De nenum[-
rate ori a a=teptat s[ se elibereze linia, s[-i dea leg[tura,
s-a bucurat =i i-a mul\umit cu lacrimi ]n ochi de bun[tatea
ei! Doamne, de c`te ori i-a spus S[-\i dea Domnul s[n[tate!
+tia doar at`t: ]=i reg[sise prietenul, prietenul de r[zboi, =i,
dac[ ]l g[sise...
B[rbate, auzi?! ]ntreb[ din nou.
Ce s[ aud? se ]ntoarce b[rbatul cu fa\a ]n sus.
COPILUL
}mi pare foarte r[u... zice oft`nd.

TERIBIL
De ce-\i pare r[u, femeie? se mir[ b[rbatul.

De toate, zise nevasta.
H Cum vine asta de toate?! Mai bine ai dormi, c[ p`n[

]n ziu[ mai este! Nici tu nu dormi, nici pe mine nu m[ la=i ]n
pace! De c`te ori \i-am spus s[ nu-mi mai ba\i capul!... S-a
g[sit pe cine s[-l jeleasc[! Pe o dugoare de b[tr`n! Strig[ ]n
NICOLAE
ESINENCU
receptor c[ are ]n inim[ o f[r`m[ de schij[, dar i-ai v[zut-o?

Ofteaz[ =i se ]nchide iar ]n sine nevasta =efului oficiului
po=tal.
#
IV
Ah, nu se mai aprinde lumina ]n geamurile telefonistei!

Dac[ s-ar aprinde, el ar =ti c[ s-a trezit, e ]n picioare, pune
masa ori st[ la mas[ =i dac[ e ]n picioare, ori pune masa,
]nseamn[ c[ nu-i mai r[m`ne mult de a=teptat. Dup[ ce va
lua masa, ca totdeauna, ca ]n fiecare diminea\[, la ora cuve-
nit[, adic[ la ora nou[, vor deschide u=a oficiului po=tal! Dar
]ntruc`t geamurile stau afundate ]n bezn[, iar ]n odaie nu se
b[nuie=te nici o mi=care... va trebui s[ mai a=tepte. C`t oare
s[ mai umble ]ncolo =i ]ncoace?! De s-ar fi g[sit unul s[
]nregistreze c`te ocoluri a f[cut ]n jurul oficiului po=tal!...
Doamne, cred c[ peste o mie! A mers ]n st`nga, a mers ]n
dreapta, ]nainte =i ]napoi, ]n jurul oficiului po=tal, la care
adesea se g`nde=te ca la casa lui proprie! At`\ia ani s[-i ba\i
pragul!... La ]nceput ]i era =i ru=ine, a venit o dat[, de dou[
ori... A cercat nu =tiu cum, foarte sfios, s[-i spun[ telefonistei
ce ]nsemnau pentru d`nsul acele cuvinte, acea voce de
departe a prietenului s[u, pe care o a=tepta nop\i la r`nd.
Teo! striga ]n receptor. Dragul meu Teo, uite, la toamn[ plec
la tine! Dar vine toamna =i iar strig[ ]n receptor: Teo, dragul
meu, uite, la prim[var[ vin la tine neap[rat. Dar nici atunci
nu se duce! Clar, ]=i zicea Mitache, gata, din luna asta ]ncep
s[ adun copeic[ la copeic[, am s[ telefonez mai pu\in, mai
rar, =i conversa\iile vor fi mai scurte. Dar parc[ putea?!
COPILUL
}ncercase ]ntr-un timp s[-i telefoneze peste o zi, =i ce ie=ise?!
TERIBIL
Se zb[tu o noapte ca pe=tele! Cum s[ =tie prietenul s[u,
prietenul pe care nu l-a v[zut ]nc[ de pe front, prietenul pe
care ]l credea c[zut pe c`mpul de lupt[, c[ el, Mitache, ]n
atacul cela fusese greu r[nit, iar Teo, prietenul, a r[mas s[
lupte sau... cu alte cuvinte, ]i pierduse urma... Da, cum s[
H
NICOLAE
ESINENCU
a=tepte o zi =i o noapte, ne=tiind ce face, cum se simte acolo
]n ora=ul cela de departe, bunul lui prieten?! A renun\at s[
telefoneze peste o zi. Va telefona zilnic, dar nu va vorbi de-o
rubl[ =i cincizeci de copeici. Cincizeci de copeici, ]=i zise, vor
fi de ajuns. Dar nici asta nu-i reu=ise! Comanda trei minute,
#!
dar dup[ ce termina de vorbit =i se uita la ceasul de perete
din oficiu vedea c[... vorbiser[ peste zece minute!... Apoi
]ncercase... desigur, f[r[ s[ afle acela c[ el, uite, nu poate s[
vin[ din cauz[ c[ n-are bani!... }ncercase s[ se angajeze pe
undeva paznic de noapte... Oricum, ]=i zise, nop\ile nu prea
dorm... Dar =i aici suferise e=ec! Buc[\ica de schij[ din inim[
]l dobora noaptea! Dac[ ziua umbla =i nu-l prea sim\ea,
noaptea, ]n acele lungi ceasuri de noapte ]n singur[tate, fierul
]i ap[sa greu pieptul! P`n[ la urm[, fusese nevoit s[ renun\e
la c[l[torie. Doctorii i-au interzis c[l[torii ]ndep[rtate cu trenul
sau avionul. Pericol de moarte... }i telefona prietenului a=a
cum f[cuse p`n[ acum, dar nu se mai g`ndea la banii pe
care urma s[-i adune ca s[ poat[ pleca ]n c[l[toria promis[,
visat[!... Ar fi fost foarte bine dac[ prietenul, unicul care i-a
r[mas din to\i prietenii, s-ar fi priceput, l-ar fi vizitat pe nea=tep-
tate, ]ntr-o toamn[ sau var[. Doamne, ce fericire ar fi fost
pentru d`nsul!... Dar prietenul s[u niciodat[ nu ia cap[t de
vorb[ despre o eventual[ c[l[torie, mai mult ]l ascult[... Mai
nutrea, totu=i, g`ndul s[-l roage s[ vin[, dar dac[ prietenul nu
se pricepea, i se f[cea nu =tiu cum... Era mul\umit de
nenum[ratele sale telefoane. Alo, Teo! Tu e=ti?! +i c`nd de
la cel[lalt cap[t de fir ]i r[spundea, Teo, fericirea b[tr`nului
nu mai avea margini. Aproape c[ nici nu-l l[sa pe acela s[
spun[ un cuv`nt. Vorbea doar el, Mitache: Cum te sim\i?, Ce-ai
m`ncat asear[?, Nu \i-a fost r[u? . +i tot a=a. Apoi amintirile...
COPILUL
TERIBIL
Plutonul lor nimerise ]n ]ncercuire =i noaptea, neav`nd alt[

ie=ire, s-au ]ntins ]n z[pad[ soldat l`ng[ soldat, la nimereal[,
chipurile, bombardamentul i-a ucis pe to\i. Inamicul a trecut
H diminea\a prin sat, de la un cap[t la altul, iar ei l-au atacat
din spate, astfel ob\in`nd victorie. A fost o clip[ grea din
via\a lor. Nem\ii ]i vedeau ]ntin=i ]n z[pad[, dar nu prea
NICOLAE
ESINENCU
credeau c[-s mor\i. Ca prin minune Mitache n-a fost p[truns

de baioneta unui neam\. S-a uitat acela la Mitache, ]ntins pe
z[pad[, =i s-a dus mai departe. Dar ce s-a ]nt`mplat cu Teo,
c[ci dup[ ce a urmat comanda de atac nu l-a mai v[zut. Teo,
#" dragule, ce-a fost mai departe? El, Mitache, ]n timpul atacului
fusese r[nit, dar prietenul se ridicase din z[pad[? Ca s[
vezi, Teo, ai r[mas viu! Sau: Doamne, s[ fi fost ]n clipele
acela l`ng[ tine?! Doi nem\i s-au oprit al[turi?!
Ah, dac[ ar lua =i azi leg[tura cu prietenul s[u! Dar, sfinte,
ce ]nseamn[ asta, parc[ s-a oprit timpul ]n loc, nu se mai
lumineaz[ odat[, cu adev[rat!... Dac[ s-ar aprinde ]n geamuri
lumina... Dar dac[ ea s-a ]mboln[vit? Uite, s-a ]mboln[vit
telefonista, =i gata. Ce va fi atunci?! Dac[ s-a ]mboln[vit... O,
numai a=a ceva s[ nu se ]nt`mple! De at`ta timp o a=teapt[,
de at`ta timp... Nu-i vorb[, dac[ telefonista s-a ]mboln[vit,
o va ]nlocui b[rbatul, s-a mai ]nt`mplat a=a ceva, atunci ]ns[,
e clar, nu mai ia leg[tura cu prietenul! Cu fata, cu nevasta
aceluia, c[ el mereu fat[ i-a zis, g[se=te limbaj comun. Dac[
nu-i stabile=te leg[tura azi, o face a doua zi, fata ]ntotdeauna
s-a str[duit pentru el. Ea e mai bun[, mai amabil[, c`teodat[
chiar z`mbe=te. Dar b[rbatul ei se poart[ ur`t. Ce i-a f[cut
de se poart[ at`t de obraznic? C`nd intr[ b[tr`nul, acela
nici nu se uit[, ba ]ndat[ ]i =i ]ntoarce spatele, dispare ]n
biroul lui de =ef de oficiu po=tal! De ce, m[ rog, s[ se poarte
astfel?! }n fine, dac[ telefonista e bolnav[... }n primul r`nd,
el niciodat[ nu a luat leg[tur[ cu prietenul s[u, c`nd s-a
]nt`mplat s[ lipseasc[ telefonista, =i-apoi fata i-a promis ieri
c[ azi... Doamne, at`t i-ar mai trebui s[ nu ia leg[tura nici
azi!... Dac[ n-o s[-i telefoneze... Dar, stai, de ce ]=i face
COPILUL
TERIBIL
dinainte probleme? Mai ]ntì, poate c[ fata e s[n[toas[ tun,
de unde a luat c[-i bolnav[?... Stai s[ se lumineze =i... Dar
ce naiba, parc[ ]l str`nge ceva ]n spate. }l str`nge sau numai
i se pare? Nu, ar trebui s[ umble mai mult! Dac[ stai locului...
Ar putea fi observat din cas[ =i atunci... Ce-o s[ zic[? Umbl[ H
ca un r[t[cit pe sub geamurile lor!... Mai =tii, o po\i sup[ra
NICOLAE
ESINENCU
pe telefonist[ =i... Nu, ar fi bine s[ se ]ndep[rteze. O dat[ ce
mai este timp, ar putea s[ se mai plimbe, ]n sus, ]n jos. C`nd
te mi=ti, te sim\i altfel... +i-apoi timpul trece mai repede. Da,
uite, a=a va fi mai bine s[ umble =i s[-=i imagineze cum o
s[ ]nceap[ convorbirea cu Teo! Despre ce-i va vorbi azi? Mai ##
]ntì... Da, mai ]ntì ]=i va cere scuze pentru c[ ieri nu i-a
telefonat... =i de ce nu i-a telefonat! Doar n-o s[ spun[ c[...
Da, dar ce altceva s[-i spun[? Ce poate s[-i spun[ altceva
dec`t adev[rul pur n-a putut lua leg[tura cu el, linia fiind
ocupat[!... }n fine, are s[-=i cear[ scuze. M[ iart[, Teo...
Da, are s[... Dar ce naiba i se urc[ pe picioare? Furnici?! De
unde furnici?! Ah, acum totul ]i este clar! Pe unde st[tuse, sub
geamurile telefonistei, se g[sea vreun mu=uroi de furnici =i
c[lcase pe el... Cum de n-a sim\it deodat[?! S[ stai cu
picioarele pe un mu=uroi de furnici!... Cu furnicile nu te joci!
Ai c[lcat pe mu=uroi, ]ndat[ te asalteaz[ furnicile! Dac[ va
trop[i de c`teva ori din picioare, le scutur[... Ei, iat[, acum
parc[ nu le mai simte. S-au risipit probabil... Acum s[ fug[
c`t mai departe de locul acesta! A=a-i furnica, cum ai deranjat-o,
caut[ repede alt[ ie=ire =i te prinzi c[ din nou \i se urc[ pe
picioare!...
+i lumina ceea nu se mai aprinde! Mai =tii, poate c[ s-a
trezit Mitache ca niciodat[. S[ zicem... Nu, ce vorbe=te, la ce
se g`nde=te?! Doar c`nd cobora sc[rile... Nu, totul e a=a cum
se cuvine. Trebuie s[ fie cam ora opt =i cincisprezece minute.
Ca s[ vezi ce situa\ie stupid[! Nici nu se lumineaz[, nici nu =tie
c`t e ora, nici lumina nu se mai aprinde ]n geamurile telefonistei
=i, pe deasupra, furnicile astea iar nu-i dau pace! Ce naiba, se
vede c[ nu le-a scuturat bine?! Acum au s[-l pi=te p`n[ se va
COPILUL
TERIBIL
]ntoarce acas[ ca s[-=i scoat[ hainele! Ha, pe unde naiba se

bag[ una la =old a ajuns! Dac[ are s-o lase... Nu, mai bine
o love=te cu palma. S[ se loveasc[ cu palma peste =old, poate
H o strive=te... +i frigul! Nici nu poate s[ se pocneasc[ cu palma
peste =old! A-a, d[-le ]ncolo de furnici. +tiu c[ n-au s[-l
m[n`nce. Deocamdat[ nu-l pi=c[ =i, dac[ nu-l pi=c[, s[ zic[
NICOLAE
ESINENCU
mersi! Se vor ]nv`rti c`t vor dori ia-te una a ]nceput s[ se

urce spre um[rul st`ng! Se vede c[ a ]mb[tr`nit cu totul! Greu
o s[-i fie iarna asta! Are noroc c[... Ar fi fost bocn[ acum!
Bocn[ =i... E curios! E curios c[ nici nu simte fierul din inim[!
#$ }ntr-adev[r e de mirare, c[ci c`nd ]i e frig neap[rat ]l simte!
Azi d`rdìe de frig, dar ]n piept... Acum =i mai multe furnici i se
ridic[ spre um[rul st`ng! Se t`rìe nu =tiu cum... parc[ nu-s
furnici. Parc[-s ni=te firicele de ap[ rece. Trec ]n st`nga, trec ]n
dreapta, mai mult ]nainte, ]n sus, =i, pe unde trec, pe urma
lor... e curios, parc[ nu-=i mai simte pielea. Nu, a=a nu va
putea r[bda p`n[ se va deschide oficiul po=tal! S[ se duc[
acas[, a? De ce nu?! Se duce, aprinde lumina, dar nu =tie: a
l[sat lumina aprins[ sau... ]n fine, nu conteaz[. Important e s[
se duc[, s[ se dezbrace =i s[-=i scuture cu migal[ hainele. P[i
se duce sau nu se duce?! Clar, la mijloc e ghinionul se teme
de ghinion! Niciodat[ nu i-a mers ]n via\[ c`nd a fost nevoit s[
se ]ntoarc[ din cale. Dac[ ar avea o rud[ dep[rtat[, o cuno=tin\[
]n or[=elul acesta, s-ar putea duce, p`n[ una-alta, ]n vizit[, dar
a=a... Cei c`\iva prieteni pe care i-a avut, au murit demult...
Ce s[-i faci, tot mai pu\ini =i mai pu\ini r[m`n... Ce s[-i faci...
la clubul veteranilor ce adun[ mult[ lume, dar nu-s din cei
de-o seam[ cu Mitache. Poate de aceea nici nu mai d[ ]n ultimul
timp pe-acolo... Ce s[-i faci... picioarele ]l duc spre cas[! E
curios c[ acum ]n partea de jos furnicile nu-l mai sup[r[. Pe un
picior, pe =old, nu le mai simte. Doar pe undeva pe aproape
de um[rul st`ng... C`te oare s[ fie? +i-apoi... e de mirare,
dac[ urc[ numai ]n sus, p`n[ unde au s[ ajung[?! Au s[
]nceap[... Da, da, dup[ ce se v[d pe um[r, vor urca pe g`t, =i
c`nd vor porni pe ceaf[ ]n sus... O s[ le striveasc[! Dac[ n-au
COPILUL
TERIBIL
r[mas s[ doarm[ ]n mu=uroiul lor, dac[ nu s-au potolit, atunci
s[-l ierte, le va strivi, ca s[ nu-l mai supere!... Nici nu mai face
s[ se duc[ acas[, nu-i a=a?! Uite... Ah, dr[cie, i se bag[
subsuoar[! Asta e mai r[u! Dar, ca s[ vezi, nici s[ se a=eze nu-i
chip! Ce naiba! Nu se poate ]ndoi! Bun[ =i asta! +i piciorul... H
+i piciorul st`ng abia de-l simte!... De frig, se vede! I-o fi amor\it,
NICOLAE
ESINENCU
ce crezi?! Nici piciorul nu simte, =i nici... Furnicile acum urc[
pe undeva pe sub guler... Poate nu-s furnici, a?! Poate i-i frig?!
L-a prins frigul de c`nd se t`rì ]n jurul acestui oficiu po=tal =i...
Atunci de ce st[ ca o momìe? S[ se mi=te mai repede! Unu-
doi, trei-patru, unu-doi-trei-patru... A, dr[cie, piciorul st`ng e #%
ca de piatr[! Unu-doi-trei-patru, unu-doi... Nici bra\ul st`ng
nu i se prea mi=c[! Ei, asta e prea de tot! S[ fac[ mai multe
mi=c[ri. C`nd te mi=ti, circul[ =i s`ngele mai repede, =i c`nd
circul[ s`ngele, trupul se ]nc[lze=te... Unu-doi-trei-patru, unu-
doi... Dar ce face?! De ce se \ine cu dreapta de gard?! Cum s[
se mi=te c`nd se \ine de gard?! Unu-doi-trei-patru... Ce naiba,
iese c[ p`n[ acum num[ra doar ]n g`nd?! }=i imagina doar c[
se mi=c[, a?! Bun[ =i asta!
Dar, Doamne, ce a=teapt[ el, ]n geamul telefonistei s-a =i
aprins lumina... arde!
V
Of, zice deodat[ so\ia =efului oficiului po=tal =i trage

speriat[ plapuma peste cap.
Se zbate inima nevestei. O clip[, dou[, trei.. Ea st[ ]n pat
=i se fr[m`nt[... iar el, el... Ghiuj b[tr`n, se aprinde nevasta.
De ce nu l-ar \ine naiba acas[?! B[rbatul ei are dreptate
c`nd zice... Ce neru=inare s[-i umble din zori pe sub
geamuri. Cum s[ se ridice acum din pat, s[ se ]mbrace?! Ei
bine, ghiuj b[tr`n, dac[ n-am s[ te iau odat[ de guler, s[ =tii
c[... +i ]nc[: Da ce mai ]nseamn[ =i asta, oameni buni, s[
nu-\i dea pace s[ dormi!... Cum se lumineaz[, st`rce=te ]n
pragul oficiului! +i nevasta =efului de oficiu po=tal arunc[
de pe d`nsa plapuma =i coboar[ picioarele pe podea,
COPILUL
demonstrativ! Nu cumva ar trebui s[ se mute din cas[ din

TERIBIL
cauza unui b[tr`n?! Are s-o vad[ ]n c[m[=uic[... Ei =i?!

Scoal[! strig[ la b[rbat. Hai, c[ e timpul! zice =i abia
H acum ]=i d[ seama cam de ce este at`t de pornit[ din zori. El,
b[rbatul e de vin[! El cu ideia lui... Dac[ n-ar fi fost... Nici
b[tr`nul nu-i umbla acum pe sub geam. Sfinte, ce zi =i ce
NICOLAE
ESINENCU
noapte aiurit[ a avut!

Scoal[, dac[ zic! mai strig[ o dat[ la b[rbat. Dar cum
vede fa\a aceluia buh[it[... Doamne, parc[ e o sfecl[ ro=ie.
Zice c[ =i ieri a fost la p[rin\i la \ar[?! S[ i-o spun[ mutului!...
Face ce face =i la p[rin\i! La p[rin\i... dar la ce?! De ce s[
#&
umbli at`ta la p[rin\i?... Doamne, s[ =tii c[-i a=a! S[ =tii c[-i
a=a cum a b[nuit! Tic[losul! Crede c[ ea nu b[nuie=te pe
unde umbl[ c`nd zice c[ se duce la p[rin\i! +i ea, proasta...
Cum de nu s-a g`ndit la telefonista ceea care a lucrat p`n[
la sosirea ei...
Ce vrei? e nemul\umit b[rbatul. |i-am spus s[-\i cau\i
de treab[! Tu ia numai banii, eu =tiu ce fac!... Iar umbl[?!
Doamne, vrea s[ strige nevasta. Ea despre una, iar el...
El mi-l v`r[... nu =tiu ce-am s[ fac acu=i cu am`ndoi!... Dar
se uit[ la fa\a lui buh[it[, la ochii umfla\i, =i pierde pofta de
vorb[. S[ =tii c-o s[-l p[r[seasc[. Ce are cu d`nsul?
Nu, nu vreau nimic... zice. Scoal[-te, e nou[ de acum...
}=i potrive=te rochia, ]=i caut[ pieptenele, d[ peste cheile
de la oficiu... =i se ]ndreapt[ spre u=[.
Da o cafelu\[? se freac[ pe la ochi b[rbatul.
Mai f[-\i =i tu! zice =i tr`nte=te u=a.
Foc!
Acum are s[ dea ochii cu b[tr`nul... Mai bine s[ nu-i
cad[ ]n cale, c[ vai de capul lui... s[ trezeasc[ oamenii cu
noaptea ]n cap!...
Se aude ceva la u=[ =i nevasta =efului oficiului po=tal
]ntoarce capul. A-a... +tie cine-i... Lasnumai s[ intre, cum
intr[, a=a o s[ =i ias[! I-a promis?... Doamne, cum =i-ar bate
joc =i de b[tr`n =i de b[rbat! B[tr`nului s[-i spun[ adev[rul,
iar pe b[rbat s[-l declare... s[-l declare... s[-l... cui? Poli\iei?
COPILUL
+i ce-o s[-i spun[ poli\iei? C[ ea, uite a=a =i a=a... a pierdut
TERIBIL
num[rul... apoi... Ea lua leg[tura cu prietenul ? Ea! Atunci?!
+i banii... Cine ]i ia de la b[tr`n ]n schimbul unei chitan\e
false?... Ea! +i-apoi cine completeaz[ =i semneaz[ chitan-
\ele?... Va spune c[ b[rbatul o oblig[?! Pe naiba!...
Dar ce dracul se moco=e=te b[tr`nul ]n prag? Ce tot se
H
NICOLAE
ESINENCU
fos[ie pe acolo =i nu intr[? Te mai pui c[ l-o fi apucat ru=inea!
Te treze=te cu noaptea ]n cap... apoi mai are remu=c[ri, st[ =i
se fr[m`nt[ ]n prag... Poate nu-i el?... De unde a luat c[-i
anume el? C`nd a ie=it din cas[, nu l-a v[zut, c`nd a deschis
u=a oficiului... Era prin preajm[? Parc[ nu l-a v[zut... Ce-i
#'
drept, a trecut ]n grab[, era cu g`ndurile la naiba =tie ce, dar
dac[ ar fi fost ]n preajma oficiului, l-ar fi z[rit... Atunci cine s[
fie ]n prag?...
Ei, care e acolo?! strig[ telefonista, pu\in iritat[, pu\in
nelini=tit[.
Eu, fato... n-ai s[ m[ aju\i?! se aude glasul stins al b[tr`-
nului. A=a ]nc[ nu l-a auzit.
Cum s[ te ajut?! aproape c[ strig[ telefonista.
N-ai vrea s[ m[ aju\i s[ urc pragul?...
Pragul?... Ce naiba a dat peste d`nsul?! se ]ntreab[
telefonista, dar vocea b[tr`nului vrea s-o lini=teasc[.
Nu-\i fie cu b[nat... lasc[ urc eu...
Hm, urc[ el!... Se aprinde iar telefonist[. S-o fi ]mboln[vit!
Mai =tii, =i-o fi fr`nt vreun picior...
P[i, unde s-a mai v[zut s[ umbli pe ]ntuneric!
De pe la cinci e ]n picioare!...
+i numai c`nd b[tr`nul apare ]ntre u=ori, telefonista alung[
g`ndurile ]nr[ite.
Doamne, ce se ]nt`mpl[?! tresare ea.
Fa\a b[tr`nului e albastr[ tocmai, ochii au ajuns ]n fundul
capului... un picior... piciorul st`ng e \eap[n... A=a nu l-a
mai v[zut.
Nu-\i fie cu b[nat, ]=i cere parc[ scuze b[tr`nul, mi-ai
promis, drag[ , c[ azi ai s[ iei leg[tura...
Ochii b[tr`nului din fundul capului sunt umezi. Se uit[ la
COPILUL
telefonist[ cu drag =i duio=ie.

TERIBIL
+tii, ieri n-am vorbit cu Teo... mai zice el =i a=teapt[.

Dar ce a=teapt[, Doamne?! Abia de se \ine pe picioare!...
H
A=az[-te, dumneata, sare telefonista =i, c`nd scap[ vorba
din gur[, tresare. A=a ]i spusese =i tat[lui ei, c`nd venise s[-i
vad[ mirele... Aceea a fost ultima ]ntrevedere cu tat[l ei...
St[tuse o zi la d`nsa, seara plecase, iar peste noapte a primit
NICOLAE
ESINENCU
telegram[ c[ tat[l ei s-a stins ]n drum, la una din sta\iile de

autobuz... Doamne!
A=az[-te, dumneata, repet[ telefonista =i-i ]ntinde un scaun.
Vai, ce zici, fato... de-ai putea azi lua leg[tura cu prie-
#
tenul!
Nici tat[l ei, c`nd a intrat ]n cas[, nu s-a a=ezat pe scaun:
Eu, fato, am venit doar s[ v[d cu cine te-ai m[ritat! S[ v[
v[d!
A=az[-te, dumneata, zice ]ncurcat[ telefonista. A uitat
de toate, se ]nv`rte ]n ne=tire ca atunci ]n jurul tatei. Mai ]ntì
a=az[-te...
Ai s[ iei leg[tura? o apuc[ de bra\ b[tr`nul, se uit[
luminat ]n ochii ei.
Da, dar a=teapt[ pu\in... aproape c[ nu poate suporta
privirea lui Mitache.
+i, ca s[ nu mai vad[ fa\a ceea ]ndurerat[, ca s[ nu-i mai
simt[ privirea jalnic[, ca s[ nu izbucneasc[ ]n pl`ns la amin-
tirea tat[lui s[u, nevasta =efului oficiului po=tal iese din camer[.
M[ auzi?! strig[ b[rbatului care se st[ ]n fa\a oglinzii cu
cravata ]n m`n[...
Ce s-a ]nt`mplat?
Doamne, ce s-a ]nt`mplat? Exact astfel st[tea la oglind[
=i atunci c`nd ]l anun\ase c[, uite, venise tat[l ei... +i exact la
fel r[spunse, f[r[ s[ ]ntoarc[ m[car capul: Ce s-a ]nt`mplat?
Atunci ea n-a zis nimic. }nghi\i ]n sec, i se p[ru c[ ]l iubea cu
adev[rat pe omul care st[tea ]n fa\a oglinzii... T[cu... Dar
acum... Doamne, cu ce brut[ s-a c[s[torit! O bestie!
Auzi? ]nghite ]ncet lacrimile.
Ce s-a ]nt`mplat?...
COPILUL
TERIBIL
+i tot b[rbatul:
A-a... el!
El...
Ei =i?!
Te rog, vorbe=ti cu d`nsul mai bine... mai frumos! H
}l roag[ ca pentru tat[l ei, c`nd intrase atunci ]n antreu,
NICOLAE
ESINENCU
iar el nici nu se ]ntoarse m[car s[-l priveasc[... l-a apucat de
m`nec[ =i, aproape cu lacrimi ]n ochi, l-a rugat: Te rog,
vorbe=te cu tata mai bine....
Ei, dac[ m[ rogi...
Sfinte, aceea=i fraz[ ca atunci! #
Ca s[ nu pl`ng[, nevasta ]i ]ntoarce spatele, iese.
Dumneata mai odihne=te-te ni\el... spune cu bl`nde\e
b[tr`nului care, cum o vede, se =i aga\[ de bra\ul ei.
Vas[zic[, azi voi vorbi cu prietenul?
Vei vorbi... spune ea =i r[m`ne cu ochii spre b[rbatul ei.
Acela, cum a intrat ]n oficiu, s-a ]ndreptat spre u=a biroului
din fund, a disp[rut dup[ u=[. Bine, dar a putut, cel pu\in, s[
dea bine\e b[tr`nului, s[-i arunce m[car o privire!... E un om
]n ]nc[pere!
Nu, ea nu mai poate suporta c[t[tura b[tr`nului!
Se uit[ ]ntr-o parte, ]n alta, pe deasupra lui, se uit[ la tele-
foane, ah, cum ]i ard obrajii! , cearc[ s[ ia leg[tura... Dar
la fa\a b[tr`nului nu mai poate s[ se uite. Caut[ s[ par[ preocu-
pat[ de ceva, dar nu reu=e=te, se f`st`ce=te =i mai tare! Privirile
b[tr`nului o urm[resc peste tot... privirile lui pline de a=teptare
=i duio=ie... Doamne!
+i nu mai poate r[bda! }n=fac[ receptorul, formeaz[ un
num[r ah, num[rul b[rbatului ei =i se apuc[ s[ strige ]n
receptor cu mare r[utate:
Alo!... Ora=ul!... Da, da, da!
+i, ca b[tr`nul s[ nu-i vad[ fa\a, ochii, lacrimile, ]ntoarce
fa\a spre perete.
Da, b[tr`nul e aici, v[ a=teapt[! strig[ =i, f[r[ s[-l priveasc[,
transmite b[tr`nului receptorul. Poftim, ave\i leg[tura, mai zice
COPILUL
TERIBIL
=i ]=i ascunde fa\a...

Mitache... nu se mai uit[ la nimeni. A s[rit de pe scaun, a
uitat de picior, de toate, s-a ag[\at de telefon =i strig[ c`t
H poate ]n receptor:
Alo, Teo!... Dragul meu Teo!... M-auzi?!
Nu-i nimic! se aude ]n receptor.
NICOLAE
ESINENCU
O, dragul meu! exclam[ b[tr`nul. Cum nu-i nimic!...

Dac[ ai =ti!... Ieri toat[ ziua am stat aici, l`ng[ telefon...
Credeam c[ voi lua cumva leg[tura... +tii... }mi ziceam: poate
e=ti bolnav, poate ai nevoie de ceva... eu de aici a= fi putut
# telefona ca s[ chem salvarea! Da, da! Nu spune nimic, dragul
meu! Teo! Eu =tiu ce ]nseamn[ s[ fii bolnav, s[ stai de unul
singur ]n cas[! Cine s[ anun\e salvarea, cine s[-\i aduc[ un
praf de la farmacie?! A= fi chemat salvarea, cu salvarea e
mai u=or: o anun\i, vine =i atunci nu mai e nevoie s[ te adresezi
cuiva, s[-l rogi s[ se duc[ la doctor sua la farmacie... |i-am
spus, s[-\i tragi neap[rat telefonul l`ng[ pat! De se ]nt`mpl[
s[ fii bolnav, ridici m`na... Dar, Teo, dragule, r[sun[ vocea
b[tr`nului ]n toat[ ]nc[perea. Deci n-ai fost bolnav? Sfinte,
nici nu =tii c`t de tare m[ bucur, Teo! La v`rsta noastr[ trebuie
s[ ne bucur[m de fiecare clip[! Suntem foarte pu\ini, Teo!
Din c`\i am fost ]n plutonul cela, am r[mas numai noi doi!
Sau poate ai mai dat peste cineva?! Ce zici?!
Nu! se aude ]n receptor.
Mda, Teo! De unde s[ mai ]nt`lne=ti pe cineva, c`nd
numai noi doi am r[mas dintr-un pluton? Tu =i eu!... Ce zici?
Mare br`nz[... se aude iar ]n receptor.
De ce azi vorbe=ti astfel, Teo? se nelini=te=te, se zbate la
telefon b[tr`nul.
Dar cum vrei s[ vorbesc? r[bufne=te vocea din receptor,
vocea de brut[ a b[rbatului telefonistei.
Cum crezi... zice ]ndurerat b[tr`nul, dar azi n-ai dreptul
s[ vorbe=ti cu mine pe un asemenea ton, Teo... }n primul
r`nd, n-am dormit toat[ noaptea... De mai bine de patru ore
am a=teptat s[ se deschid[ oficiul... +i-apoi... aici b[tr`nul
COPILUL
TERIBIL
c`nt[re=te ni\el, st[ la ]ndoial[: s[-i spun[ sau nu... Zice: M[
simt cam bolnav, Teo!... Se vede c-am r[cit pu\in...
Nevasta =efului oficiului po=tal, auzind ultimele cuvinte, ]=i
=terge lacrimile. Sfinte, se cruce=te ea, zice c[ e, bolnav!... D-apoi
e ca p[m`ntul!... Se \ine de telefon! H
Mitache, pentru o clip[, prinde privirea fetei, cearc[ s[-i
NICOLAE
ESINENCU
fac[ un semn de mul\umire, c[ azi i-a f[cut leg[tura... Mitache
vrea s[ se ]ncline, chipurile, ea s[ nu se nelini=teasc[, mai
vorbe=te pu\in, =i... Vrea s[ mai spun[ ceva, dar, Doamne,
ce se ]nt`mpl[l! Furnicile! Simte c[ lunec[ ]n jos, lunec[ f[r[
sf`r=it. Lunec[ =i lunec[, dar... dar... Cum putea s[ uite?! Nu #!
i-a spus ]nc[ prietenului s[u despre carte!... Mitache se
]ndreapt[ pu\in, se scutur[:
Am o carte... abia de ]ng`n[. O carte...
Care carte? se aude ]n receptor.
Dar Mitache simte c[ iar lunec[. Lunec[ undeva departe,
foarte departe, parc[ plute=te, parc[ ]l duce o ap[, o ap[
mare ]l duce lini=tit =i, cum ]l duce... iar ]=i d[ seama c[ a
uitat s[-i recomande acea carte prietenului s[u... cartea cu
un pilot care zbura cu un avion arz`nd deasupra ogr[zii =i tot
striga la mam[-sa... Cartea aceea... Cum putea s[ uite a=a
ceva doar pilotul era unul din ei! Unul din genera\ia noastr[,
Teo!... abia se mi=c[ buzele b[tr`nului. Auzi, eram noi, Teo!
S[ nu-l uit[m, Teo!
Ce se ]nt`mpl[ aici?! apare fulger b[rbatul telefonistei.
A pl[tit?! ]ntreb[ f[r[ s[ se uite la b[tr`n.
Dar nevasta =efului oficiului po=tal acum nu mai aude
nimic. Se uit[ la b[tr`nul ruinat pe podele =i nu-=i mai ascunde
lacrimile.
REFERIN|E CRITICE
CASSIAN : Nicolae Esinencu scrie o poezie existen\ial[, frust[,

refuz`nd modelele. El ]=i urmeaz[ ]ncrez[tor =i atent eul liric, pe un
drum personal, nu totdeauna comod; ca s[-l cit[m pe autor, din
poemul s[u Cert, parafraz`nd u=or: Este cert/Intr`nd ]n mare (noi
vom zice, ]n poezia lui)/Totu=i trebuie s[-\i sco\i/P[l[ria!
Maria Spiridon CASSIAN
GRO+AN: Pe la sf`r=ituul anilor 30, Eugen Ionescu declara: Dac[

a= fi fost francez, a= fi fost genial! Ajunge la Paris =i devine genial.
COPILUL
TERIBIL
E unul dintre miracolele literaturii universale, deci rom`ne.
Nicolae Esinencu ar putea =i el exclama: Dac[ nu m-a= fi n[scut
]n Basarabia, eram genial! Din nefericire, el chiar este.
Ion GRO+AN
CIMPOI: O figur[ insolit[ de copil teribil care sfideaz[ starea de

H
NICOLAE
ESINENCU
normalitate a limbii =i accept[ numai paradoxul, ciud[\enia face
Nicolae Esinencu. Starea de opozi\ie, replica sunt statutul poeziei
grote=ti, ironice a lui Esinencu: sentimentale, lirice, grave, =[galnice,
fire=ti =i nastratine=ti... +i mai cum? Poate fi oricum, numai s[ dea ]n
spectacol, s[ se ]ncadreze ]n joc. Nazul, moftul, capriciul
ciud[\enia ]n genere ]ntemeiaz[ poezia lui Esinencu. El dore=te, ##
bun[oar[, ca trenul s[ plece, mobiliz`nd toate mijloacele (c[rbuni,
ap[, ciomege, c[ld[ri cu gazolin[) =i toate for\ele posibile, dar
apoi nu mai vrea s[ plece trenul (vecinul vroia s[ mearg[ ]napoi);
el dore=te apoi s[ urneasc[ (s[ demareze) ma=ina din loc, dar apoi
o opre=te, c[ci fratele s[u nu vroia s[ mearg[ ]ncolo. Nara\iunea
parabolic[ continu[ ]n acela=i sens (to\i vor s[ plece ]n afar[ de...
poet: Eu ]ncotro m[ duc?/Eu nu m[ duc nic[ieri/ Eu a=tept calul!
Dincolo de spectacolul paradoxurilor axate pe capricioasa alternan\[
vrere-nevrere, e sugerat teatrul lumii care anuleaz[ voin\a individului,
stimuleaz[ automatismul =i complica\ia ]n dauna firescului, organicului.
}n Disciplina mondial[ r[m`ne copilul teribil care arat[ cu degetul
spre monstruoasa scen[ politic[ basarabean[ =i care mediteaz[ ]n
comprimate aforistice asupra vie\ii =i nefiin\ei. O angoas[ eviden\[
se traduce ]n viziunile grote=ti, de esen\[ kafkian[, ale g`ndacului
negru ce-l urm[re=te pas cu pas pe poet =i ale ro\ii strivitoare =i
nivelatoare (Sare gardurile, le spun, /+i piseaz[ totul ]n cale). +i ]n
proz[, Esinencu este un prestidigitator, cu o abilitate de a face gesturi
multe, unele evident f[r[ vreo semnnifica\ie, prin care caut[ s[
demonstreze un adev[r =i totodat[ s[ vr[jeasc[ cititorul. |ine ]n
m`n[ un adev[r currente calami, un condei ce zboar[, fix`nd situa\ia
prin c`teva tr[s[turi sau chiar numai prin exclama\ii elementare,
nominaliz[ri fugare, schi\[ri rapide ale momentelor suflete=ti. E firesc
ca un astfel de condei s[ alunece adesea ]n gratuitate, ]n prolixitate.
De aceea prozatorului Esinencu ]i reu=esc mai ales instantaneele,
miniaturile, nuveletele, nu =i romanele sau povestirile de propor\ii
(excep\ie fac lucr[ri ca Alo, Teo, Doc, Lumina alb[ a pìnii ]n care
eroii sunt surprin=i ]n situa\ii limit[).
COPILUL
Mihai CIMPOI: Istoria literaturii rom`ne din Basarabia.

TERIBIL
CIMPOI: P`n[ =i poanta vine la Esinescu din via\[, ea fiind expresia

acelui neprev[zut, care este preg[tit ]n tain[ de cursul obi=nuit al
H vie\ii. Neprev[zutul este, altfel zis, ceea ce nu se vede la suprafa\a

lucrurilor, dar se preg[te=te de evolu\ia lor fireasc[: eroii ]=i descoper[
]n anumite momente, subit, adolescen\a, pierderea copil[riei,
NICOLAE
ESINENCU
b[tr`ne\ea. Ar fi inutil, de aceea, s[ c[ut[m ]n proza lui Nicolae

Esinencu subtexte. Ea surprinde fluidul candid al vie\ii, refuz`nd
parc[ s-o exploreze, s[-i caute sensurile, marele ei sens fiind
mi=carea, pe care noi o sim\im acut doar ]n anumite momente
suflete=ti.
#$
Mihai CIMPOI, Nicolae Esinencu: Portocala, Literatura =i arta,
1971, 22 mai.
BE+LEAG{: Prin ce ne treze=te interesul proza lui Nicolae Esinencu?

}n primul r`nd, prin faptul c[ scriitorul este preocupat de rela\iile
dintre oameni, fie ei famili=ti cu mul\i copii, fie ei abia c[s[tori\i, sau
doar suflete fragede la prima adiere a dragostei. }n al doilea r`nd,
prin faptul c[ majoritatea eroilor nuvelelor sunt tineri =i tinere, b[ie\i
=i fete muncind ]n c`mp, tineri osta=i, tineri oameni de art[ =.a.m.d.
}n al trilea r`nd, prin faptul c[ dincolo de intrig[ =i nara\iune, care
uneori pare un pic neobi=nuit[, ie=it[ din comun, se simte atitudinea
direct interesat[, de plin[ participare, a autorului. +i, ]n al patrulea
r`nd, prin fericita ]mbinare a gravului, seriosului cu z`mbetul, cu
umorul, ceea ce face lectura pl[cut[, antrenant[ cu adev[rat.
Vladimir BE+LEAG{, Cuv`nt ]nainte la cartea: Nicolae Esinencu,
Nunta, Ed. Literatura artistic[, 1980, p. 4.
CIOCANU: Cite=ti dialogul de diminea\[ al p[rin\ilor lui Doc =i te

pomene=ti martor (iar ]n mod imaginar, chiar participant) la o
competi\ie verbal[ marcat[ de un umor gras, trivial pe ici, colo, de
elementul imprevizibil, at`t de necesar stabilirii unui contact ]ntr-adev[r
intim =i str`ns cu opera de art[. Comicul autentic al dialogului rezid[
]n faptul c[ personajele, mai ales mama, sunt at`t de ocupate cu
problemele m[runte ale existen\ei, ]nc`t nici nu-=i dau seama c`nd
se trezesc ]n situa\ii dintre cele mai nostime. }i zice so\ul, ]n glum[
desigur, s[ arunce afar[ ceaunul cu lapte pus la fiert, =i biata femeie,
obsedat[ de g`ndul c[ ]nt`rzie la lucru, ]n chip absolut mecanic ]l
arunc[, pentru ca abia dup[ aceea s[ se dumereasc[ asupra faptei
COPILUL
TERIBIL
=i s[ ]ncerce sentimentul vinei (Sfinte, ce-am f[cut: l-am op[rit pe
cineva!).
Lectura e antrenant[ ]n adev[ratul sens al cuv`ntului. Nicolae
Esinencu se devede=te, =i aici, un maestru al situa\iei pe c`t de simple
=i obi=nuite, pe at`t de nea=teptate =i surprinz[toare ca factur[ =i ca
expresie verbal[. Apoi =i al dialogului spumos, h[zos, ]nd[r[tul
H
NICOLAE
ESINENCU
c[ruia st[ confruntarea metodic[ a dou[ firi: so\ia z[p[cit[, mereu
gr[bit[ (de aceea irosind timpul cu ac\iuni =i vorbe de clac[) =i so\ul
flegmatic, indiferent, care reduce totul la glum[, alteori la anecdot[.
}n nuvela Doc scriitorul =arjeaz[ intens, apeleaz[ frecvent la
caricatur[, exagereaz[ ]n scopul dezv[luirii c`t mai ad`nci a unei
st[ri de lucruri, a unui stil de comportare, a unui tip de conduit[. #%
R`dem cu hohote la lectura paginilor ]n care Nicolae Esinencu descrie
metodele mamei lui Doc de a realiza cu orice pre\ planul: p`n[ =i
pe propriul s[u b[rbat ]l tunde =i-l rade (de c`te dou[ sau chiar trei
ori pe zi), ba ]nc[ ]n prezen\a =efei frizeriei, numai s[ ]mplineasc[
planul =i s[ vad[ =efa c[ ea este o frizeri\[ mereu asaltat[ de clien\i.
Registrul comicului esinencian cuprinde =i gluma simpl[ =i
nevinovat[, dar =i grotescul desfiin\[tor =i causticitatea neiert[toare,
at`t de rar ]nt`lnite ]n proza noastr[ de azi.
Ion CIOCANU, Cu fa\a spre carte, Ed. Cartea modoveneasc[,
Chi=in[u, 1989, p. 207-209.
CUPRINS
Tabel cronologic ..................................................... 7
POEZII
/oluri .................................................................. 17
Ninsori ................................................................. 18
Parii ..................................................................... 19
C[ma=[ de v[dan[ .............................................. 21
Talisman ............................................................... 21
Troleibuzele .......................................................... 22
Leg[mânt ............................................................. 23
Dragoste .............................................................. 24
COPILUL
TERIBIL
Frânghie la cer ..................................................... 25

Borcane cu aer ..................................................... 29
Momeal[ pentru femei .......................................... 39
H Gelozie ................................................................ 43
+i cum porneam la drum... .................................... 47
Copilul teribil ........................................................ 49
Melodram[ .......................................................... 54
NICOLAE
ESINENCU
Televizorul ............................................................ 57
Robot ................................................................... 62
Vi\ã de vie ............................................................ 66
Cãlãtorie ratata .................................................. 102
Vânãtoarea ........................................................ 110
#& Muzeul viitorului ................................................. 114
Vizitã .................................................................. 120
Pãtãranie ........................................................... 124
Parale ................................................................ 128
Frânghia de aur .................................................. 134
Gândacul ........................................................... 138
Drumul cailor ..................................................... 143
Poemele sânilor .................................................. 148
Roata ................................................................. 151
Testament ........................................................... 155
|ine-te, Europa ................................................... 158
Comoara ........................................................... 167
Sondaj ............................................................... 171
Nesomn ............................................................. 172
+apte pe-o bicicletã ............................................ 177
Extraordinar ........................................................ 180
Înãl\area femeii ................................................... 185
Cuvinte de chemat fetele ..................................... 190
Zile negre ........................................................... 195
La iarbã verde .................................................... 197
Excursie ]n sat ..................................................... 204
Echilibru ............................................................. 207
Aten\ie ............................................................... 208
Se fãcea ............................................................. 210
Ma=ina de calcul ................................................ 218
Cu mortul ]n spate .............................................. 221
Viitorul ............................................................... 233
Mori=ca .............................................................. 234
Biserica .............................................................. 235
COPILUL
Ora de geografie ................................................ 236
TERIBIL
Coloana ............................................................ 237
Doamne ............................................................. 238
Doamne fere=te .................................................. 239
Caz de stradã ..................................................... 240
Moldoveanul ...................................................... 245
Calul ................................................................. 247
H
Sex .................................................................... 248
NICOLAE
ESINENCU
Armata na\ionalã (II) ........................................... 249
Scara ................................................................. 250
Trebuie ............................................................... 251
Reclamã ............................................................. 252
Dislocare ............................................................ 253
#'
Zborul ................................................................ 254
Puiul de vânt ....................................................... 255
Obosealã ........................................................... 259
Linia dreaptã ...................................................... 260
NUVELE
Copacul care ne une=te ....................................... 265
Doc ................................................................... 315
}n susul apei ....................................................... 413
Amara ............................................................... 464
Alo, Teo! ............................................................ 485
Referin\e critice ................................................... 515

Esinescu - Copilul Teribil-Min PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Esinescu - Copilul Teribil-Min PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NICOLAE

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2004

Editori: Vidra=cu =i fiii

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

ISBN 973-675-139-2 © LITERA INTERNA|IONAL, BUCURE+TI, 2004

Moment de relaxare cu I.Druþã

În ospeþie la M.Grecu, împreunã cu M.Sorescu ºi alþi scriitori

Pe un drum de þarã, cu P.Cãrare

+i-au sã vinã ninsorile.

H Fãrã drum, în noapte.

+i drumul între noi

Putreze=te câte-un par în gard

Opt pari a schimbat tata

Vãdana prinde cãma=a

Vãdana întinde cãma=a

Femeia =i-a trecut palma peste masã.

Noi nu putem fi deoparte,

H Doar cum ne prindem singuri,

Peste zãpezi cad zãpezi!

Cum mergeam a=a pe =es,

Iar eu sã fluier pe-o muchie de stea!

H Sã-l aud pe socru-meu ce-o sã cânte,

Cum dorm din mers,

Dar mi s-a pãrut

Când ies din casã, sã tai drumul din urma mea!

Pânã n-o sã mã scuture

Pe o planetã care se hâ\ânã

Am sã-mi prind casa

De atâtea ori faci cu ochiul so\iei.

C-o floare în mânã

De mult \ineam sã intru în iad.

Ce mai face\i, mã dracilor?!

Dar lega\i-i, zic, odatã coada drãcu=orului cela,

Sã-mi iau femeia înapoi 

+i sã-mi treacã câte una prin fa\ã!

H Asta nu-i a mea!

Nu, zic, a=a nu-i bine,

H Un gard, zic, facem,

Gard? se mirã dumneaei.

Casã, azi, avem.

Gard în jurul casei avem.

H Doi copaci lângã fântânã avem.

O coadã de purcel avem...

Dacã n-ai fi fost

|i-a dedicat o carte întreagã de vise Stendhal?!

A=teaptã, cel pu\in,

Eram de-acum la u=ã

Eram de-acum pe deal,

Da pumnul ista de prune?

Mi-am pus capul subsuoarã

Dar n-am rãmas sã-mi pun mintea cu ei,

Portarul, care taman curã\a fereastra,

Închide geamul, se repede la nevastã

Acum, zice, pune capul la picioare.

Dar, zice, n-a= putea sã-mi fac o fotografie

Tu nu puneai mâna pe umãrul meu.

H Eu î\i strângeam mijlocul,

Tu nu cãlcâi pe urmele mele.

Tu nu-\i lipe=ti obrazul de obrazul meu,

Tu nu-mi sco\i haina.

Roibul ron\ãia iarbã...

Feciorul mai mare acum

Sã-mi iau femeia înapoi

Da pumnul ista de prune?

Da unde vi-i zâmbetul?!

H Nene Ioane, unde te-ai nãscut?

Bunã ziua, nene Ioane!

Bunã ziua, nene Nicã!

' Sora mea mai mare i-a auzit strigãtul

D-apoi lumea întreagã

Care caprã? sar eu ars.

" Pe poli\e numai oameni.