Ministerul Culturii din Republica Moldova

Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice

Facultatea Teatru, Film, Dans

Catedra Arta actorului

PETER STEIN

A efectuat: Antonina Calancea,

studenta an. I masterat

Svetlana Târțău,

conf. universitar

Chişinău 2013
Peter Stein(se pronunță Piter Ștain) – o legendă a teatrului mondial, unul
dintre cei mai importanţi oameni de teatru din Europa secolului trecut şi a
celui prezent.

***

Chirurgia textului, cam aşa s-ar putea numi metoda de lucru a lui Peter Stein.
Un regizor care separă o piesă în particule elementare și citeşte fiecare replică într-
un lanţ semantic. Pentru Stein, textul constituie temelia. Totul porneşte şi se
sedimentează în jurul lui.

Peter Stein este un regizor german de teatru și operă, care stabilindu-se la

Schaubühne am Lehniner Platz, aduce în prim-plan mondial teatrul german.

S-a născut în Berlin pe 1 octombrie 1937. Stein a crescut într-o eră definită
de către naziști, văzând încă din copilărie scenele de război în fața ochilor, acestea
au avut un impact puternic asupra formării personalității sale, care se manifesta
încă școlar fiind, prin rebeliune.

A făcut studii de filologie la Universitatea din Frankfurt apoi și de istoria

artei (în Munchen – elaborează o teză de doctorat cu privire la lucrările lui E. T. A.
Hoffmann).

A fost asistent de regie la Kammerspiele din München. Prezentându-se ca un

asistent sârguincios, el a fost angajat ca regizor pentru Saved de Edward Bond.
Această piesă l-a pus în lumina reflectoarelor, de unde a fost aclamat. Iar din
1970 s-a stabilit la Schaubühne(șaobiune) din Berlin, pe care l-a transformat într-
un spaţiu de creaţie de mare anvergură.
 Stein a regizat mai multe piese de ordin politic , inclusiv Vietnam-Discursul de
Peter Weiss , dimineața devreme Bond , Cock-a-Doodle Dandy de Sean O'Casey,
The Changeling de Thomas Middleton și William Rowley și Goethe Torquato
Tasso .

Din start filolog, dar care s-a îndreptat apoi spre regia de teatru, el este cel
care a fondat Schaubuhne. După încheierea relației sale cu partenera sa Jutta
Lampe în 1985, Stein părăsit Schaubühne.

Stein a regizat , de asemenea, opere , cum ar fi Rheingold de la Paris 1976

( realizat de Georg Solti ) , Otello pentruWelsh Opera Națională în 1987 sau Moise
und Aron pentru Festivalul de la Salzburg 1996 ( realizat de Pierre Boulez ). În
2011, Stein regizat o nouă producție de Macbeth a lui Verdi pentru Festivalul de la
Salzburg, cu Riccardo Muti în colaborare , și în 2013 a regizat Verdi Don Carlos la
Salzburg.

Strategia adoptată de Stein s-a bazat pe o conducere colectivă a teatrului, pe

deciziile luate împreună cu toţi cei implicaţi în proiecte, cu scopul de  a-i interesa
direct. Conducerea sau directoratul nu exclude faptul că teatrul este o muncă asiduă
de ansamblu, ci dimpotrivă constă în participarea activă a tuturor membrilor
echipei la cercetarea culturală:

Nu îmi doream ca numai regizorul şi directorul să ia decizii, în timp ce

ceilalţi se mulţumesc doar să execute. Am încercat să dovedim că, dacă se
constituie un grup de oameni care au aceleaşi nevoi, acelaşi fel de a se bucura,
acelaşi fel de a respira artistic, se poate instaura o climă de autodeterminare. Aşa
se explică de ce am acordat atâta importanţă alegerii, destinate să reunească
oamenii potriviţi.

În calitate de manager, viziunea lui Stein era bazată pe împărţirea tuturor

sarcinilor în interiorul comunităţii teatrale și aceasta devine cel mai important
obiectiv al său pe parcursul carierei sale. Automat, se instituie o democraţie
estetică absolut necesară pentru lucrul intensiv în echipă, care nu devine nici o
clipă subminată de orgolii. Nimeni nu-şi impune autoritar o părere. Asistăm astfel
la un leadership partajat în mod egal.

În 2002, când lucra asupra dramaturgiei lui Cehov, Stein face o decorticare
personală a lumii ruseşti, si descoperă astfel dorințe mult râvnite, dar eșuate, vise
neîmplinite ce-au provocat frustrări, proiectate de marele scriitor: Orice punere în
scenă care se bazează pe univocitate trece pe lîngă Cehov. Există subtextul şi
supratextul: ambele trebuie să fie realizate scenic simultan. Orice simplificare
textuală înseamnă o ucidere a textului. Prin intervenţiile sale as zice, regizorale
Stein restituie textului integralitatea sa semantică.

1983, Trei surori , la MHAT.

In sala de spectacol erau 980 de locuri, dar de fapt, au incăput 1500 de

oameni. Noi am prezentat versiunea deplina, pe scena lui Cehov. Ultimele replici
Pentru ce trăim , pentru ce suferim, Cortina cade, liniște. Deschidem Cortina,
iarasi o inchidem, nimic, nicio reactie. Actorii au inceput sa simta supărare. Stein a
spus: Lumina în sală. Noi am iesim în scenă, ne uitam- toți plângeau. Au plans
vreo 10 minute, apoi unul câte unul a început să aclameze. La un moment dat, se
aud pași grei pe scândura MHATului – era dnul Somoctunovskii, care venise sa
spuna: Ce rusine, nu pot sa mai stau pe scena, a trebuit sa vină omul din
Germania, ca sa ne invete cum trebuie sa fie Cehov.

Dacă actorului din Cehov îi spui că vremea astăzi e bună, asta înseamnă că
ea e bună, dar el se plictisește. Cuvintele la Cehov nu ne descoperă cel mai
important, cel mai valoros este la el – subtextul.

Textul clasic (montările lui Stein remarcabile - Othello, Antoniu şi Cleopatra,

Iulius Cezar, Livada de vişini, Trei surori etc.) - trăieşte într-un timp sincron, într-
o simultaneitate dintre trecut și prezent. Stein face din trecut o prezenţă
circumscrisă prezentului, fără să exagereze însă cu actualizările. Textul trebuie să
incite la o reflecţie regizorală transcontextuală. Altfel, el nu este decît un studiu de
caz lipsit de profunzime: Astăzi, cînd pun în scenă, simt nevoia de a lua o piesă ca
pe un tot întreg şi parcurg conținutul ei cît mai liber de prejudecăţi şi cît mai exact
posibil. Dacă ştiu totul înainte de a începe, nu am nevoie pentru asta de teatru.1

Peter Stein muncește în calitate de regizor de teatru de aproape 50 de ani,

acum are 76. Și iată ce a declarat recent într-un interviu când a fost la Sibiu cu
reprezentația Faust Fantasia: Din cauza vârstei nu mai aparţin teatrului european
şi într-un fel sper să mor ca un personaj exterior acestui teatru. Pentru că acum
concepţia mea despre regie nu mai există. În concepţia mea, regizorul era un
interpret al marilor texte, texte clasice sau contemporane. Îmi propuneam să
înţeleg un text care poate fi un text important, un text clasic sau un text
dimpotrivă, simplu, ca Labiche.După care, încerc ca această înţelegere cât mai
apropiată de realitatea textelor, să fie transmisă prin actori …
1
Ernest Hemingway intr-un interviu a expus o teza privind scrisul, afirmând ca dacă știe încotro îl duce scrisul
atunci se oprește din lucru. Pe el îl intereseaza să scrie numai dacă nu știe ce va urma.
 Concepţia sa despre teatru:
 Eu vreau să înțeleg, să aflu, să descopăr ceva nou.Pentru mine sunt
importante cunoștințele.
Am citit cărţi, am o anumită cunoaştere a teatrului, a istoriei, a etnologiei,
dar aş vrea să se înţeleagă faptul că n-am o proiecţie asupra spectacolelor
şi de aceea, poate, spectacolele mele pentru unii sunt plicticoase…
 Pentru mine ceea ce e important sunt autorul şi actorul. Regizorul căruia
nu-i plac actorii e mai bine să părăsească teatrul şi să facă altceva.
 Aş vrea ca la capătul unui spectacol actorii să apară ca fiind în acelaşi
timp autorii şi regizorii. Regizorul pleacă, cei care rămân sunt actorii, ei
poartă ideile piesei, ei transmit înţelegerea piesei, într-un fel, ei sunt cei
care dau viaţă actului teatral.

În ceea ce priveşte creaţia cu care Peter Stein a venit la Sibiu, „Faust

Fantasia”, o creaţie care a pornit de la celebrul spectacol după „Faust” de la
Hanovra, care dura 22 de ore, regizorul a spus:
Vreau să precizez că ce aţi văzut ieri seară nu era teatru, era un concert, de altfel
monologurile nu fac parte din esenţa teatrului. Esenţa teatrului pentru mine este
dialogul, cu două personaje, unul dintre personaje afirmă, iar celălalt neagă…

Faust Fantasia, Foto Sebastian Marcovici

Peter Stein e cel care a introdus şi a dezvoltat în Germania ideea de

dramaturg, în sensul german al cuvântului, bazat pe o cultură foarte vastă, pe o
pregătire istorică şi literară puternică, dar, în acelaşi timp, el este cel care insistă
asupra faptului că înţelegerea piesei nu se poate face decât prin lucrul cu actorii
pe text:
Filologii au multe mijloace de a înţelege acest text, dar le lipseşte un mijloc:
actorii. <Faust> e o piesă scrisă pentru teatru, cu actori care se deplasează, care
vorbesc, deci trebuie să pornim de la ideea permanentă că <Faus> poate fi
înţeleasă graţie actorilor. Trebuie să avem dorinţa de a înţelege piesa originală şi
nu de a aplica piesei originale o idee prestabilită. Acelaşi lucru cu tragedia
greacă. Tragedia greacă într-un fel nu există. Nu există originalul lui Eschil, de
exemplu. Textul este transmis 2000 de ani mai târziu şi, într-un fel, e o ruină. Dar
fără ajutorul specialiştilor filologi nu putem înţelege esenţa argumentelor şi
gândirii lui Eschil.

Hamlet nu sunt eu!

Expunându-şi ideile despre modernizarea textului clasic, Stein a continuat: E

foarte uşor să spui <Medeea sunt eu>, Medeea este prima femeie abandonată,
care îşi omoară copiii. Se poate face foarte uşor o Medee îmbrăcată în haine de
femeie de serviciu. Problema e că Medeea nu e aşa deloc. Nu e doar femeia
abandonată. Ea are şi o altă misiune, aceea de a fonda un cult. Iar viziunile asta
moderniste, pentru mine înseamnă reducerea complexităţii nivelului iniţial,
importanţa nivelului original pe micimea mea personală. Trebuie să povestim
istoria lui Hamlet ca pe o istorie care a avut loc acum trei-patru sute de ani. Nu
putem spune <Hamlet sunt eu>. Nu sunt eu… Hamlet e o poveste îndepărtată.
Dacă îl prezentăm astfel, publicul e într-un fel responsabil, publicul poate înţelege
similitudinile cu timpul nostru. Interesant este să acceptăm că e o poveste veche de
2500 de ani sau de 400 de ani şi că e o reducere a acestei istorii dacă o rezumăm
la simplele noastre probleme personale de azi, îndeosebi sexuale. Problemele şi
ale tragediei şi ale lui Hamlet captează ceva ce are legătură cu esenţa omului.
Ceea ce mă interesează este distanţa faţă de aceste texte şi, în acelaşi timp,
proximitatea(apropierea, vecintătatea)… Dacă vrem să povestim lucruri de azi, de
ce să nu scriem o piesă sau să luăm o piesă scrisă azi. Problema este că textele
scrise azi, chiar cele publicate în Anglia, care e terenul cel mai fertil pentru
dramaturgia contempoarnă nu sunt atât de puternice ca textele clasice. Sunt texte
care ne sunt mai apropiate, dar nu sunt atât de profunde ca cele clasice. De ce se
întâmplă asta?  Modul nostru de a recepta realitatea s-a schimbat complet.
Aproape 50 la sută din receptarea realităţii se întâmplă virtual. Şi acest lucru nu e
favorabil recepţiei teatrale. Asta are efect pentru că am pierdut obişnuinţa
aşteptării, a lentorii teatrului. Pentru că teatrul e lent, poate produce plictis, dar
fără plictis nu putem ajunge la profunzime, la esenţa textului. Iar tendinţa omului
de azi este aceea de a schimba canalele la tv. Cu teatrul nu e aşa. De aceea
oamenii de teatru folosesc vechile piese, dar, modernizându-le, le distrug.

ORESTIA
Stein, creatorul unei „Orestia” istorice, care a marcat reîntoarcerea la
tragedia greacă, a continuat prin a expune înrudirea dintre experienţa faustiană şi
cea a eroului grec: în ambele cazuri e vorba de o serie de eşecuri, de înfrângeri ale
personajului. Debutul legăturilor mele cu tragedia greacă vin de când aveam 13
ani, când a trebuit să traduc un fragment din <Filoctet>.
In anul 1993, eu montam in Rusia Oresteia lui Eschil. Era un remake al
spectacolului meu berlinez din 80. Eu cunoasteam rusii, de aceea am actualizat
piesa. Pentru mine Apolno era un novyi russkii, Atena era ceva foarte aproape cu
o prezentatoare TV, Rinia – repr.femeile bătrâne staliniste.
  Baza tragediei greceşti este înţelegerea vieţii umane ca un paradox.
Un lucru care e cvasi-imposibil. Faptul de a te naşte ca să mori e
ceva ce creierul nostru nu poate înţelege. Pe acest absurd se bazează
toată tragedia greacă. Să faci ceva, să suferi şi să înveţi. Omul este
programat să facă ceva, să intervină, să acţioneze, dar asta conduce
la o ratare. Suferim, eşecul produce suferinţă, dar în acelaşi timp
înveţi ceva. Pe urmă însă lucrurile reîncep în acelaşi ciclu.
 Teoria tragediei aristoteliene era acela de a produce catharsis.
Nimeni n-a cunoscut tragedia grecească pusă în scenă. Ce poate fi
acest catharsis? Ceea ce încercam să-i explic actorului este că, dacă
acceptăm punctul de plecare al tragediei, că viaţa e absurdă şi,
totuşi, încercăm să facem acţiuni care ne conduc la eşec, dar nu
capitulăm înseamnă că suntem eroi. Şi acest eroism este într-un fel
sensul pe care-l are purificarea. Goethe a vrut să facă aproape
acelaşi lucru cu Faust.

„Trebuie să ai încredere în viaţa piesei”

Faust Fantasia, Foto Sebastian Marcovici

FAUST
Peter Stein a povestit apoi aventura lui „Faust” care a durat 22 de ore… şi
una dintre probleme era cum să echilibreze numărul de closete pentru femei şi
bărbaţi. Ideea era să organizăm viaţa umană în cele 22 de ore. Au fost şi alte piese
lungi, <Orestia> ţinea nouă ore, <Wallenstein>, douăsprezece ore ore… Oamenii
spun că e imposibil să rămâi douăsprezece ore într-un teatru. Ba e posibil, trebuie
să organizezi viaţa în aşa fel încât publicul să se simtă bine. Trebuie să ai
încredere în viaţa piesei, în autorul care a scris pentru teatru. Sunt ritmurile
vitale: tensiunea, respiraţia… Când publicul aclamează la sfârşit, aplaudă nu
doar actorii, ci se aplaudă şi pe sine însuşi… Aceste spectacole creează o
comunitate între spectatori şi actori. Ideea criticului dispare. Pentru că, de fapt,
participăm la un eveniment.
Am încercat să povestesc <Demonii> lui Dostoievski, douăsprezece ore, iar la
sfârşit spectatorii nu voiau să plece. Era un restaurant unde oamenii rămâneau
după spectacol. Nu voiau să se despartă de actori. Iar pentru ei e o experienţă
foarte importantă. Actorii nu au sentimentul că sunt nişte marionete în mâna unui
regizor idiot, ci că devin o parte din public, acceptaţi de public ca nişte rude.

„Astăzi, din ce în ce mai mult, sunt regizori care sparg şi hibridează textul, în timp
ce teatrul lui e bazat pe structuri, pe arhitecturi. E mai degrabă un arhitect, un
constructor, decât un deconstructor”, a spus George Banu,
iar Stein a continuat:
Întotdeauna am fost foarte interesat de arhitectură, chiar de când eram interesat
de istoria artei. Un teatru fără spaţiu nu funcţionează. Am încercat de fiecare dată
să găsesc relaţia justă între ceea ce voiam să spun prin piesă şi relaţia spaţială
între public şi actori.
Vorbind apoi despre ceea ce s-ar numi „teatru tradiţional”, regizorul german a
încheiat cu vehemenţă:
Eu nu vreau să fac teatru tradiţional. Ce înseamnă teatru tradiţional? Eu vreau să
fac teatru! Şi pentru asta vreau să folosesc mari autori, capabili să scrie pentru
teatru. Nu mă interesează să fac dialoguri pentru televiziune, care mă fac să
vomit. Am pus în scenă şi piese scrise azi, dar vreau să fie texte adevărate. Pentru
mine teatrul tradiţional nu există, pentru că există riscul să cadă întotdeauna în
clişee şi în convenţii.

Am pierdut calitatea de a retrai.

Am montat Othello si Falstaff de Verdi, la opera. De atunci, mi-a placut sa lucrez

la Opera.

Spre ex: cântă doi spre sală despre dragostea lor, el si ea: Cântă TE IUBESC dar
nici nu se uita unul la altul.

El susține ca fiecare actor, în dependență de naționalitate, reacționează absolut

diferit. Iată ce spune despre actorii rusi, cu care a lucrat la mai multe spect:

Actorul rus exagerează. Cehov ura actorii ruși, pt ce?

Parerea publicului nu ma intereseaza deloc. Ele pot fi diferite.

Cand am montat Demonii, de 12 ore, credeam ca nimeni n-o sa vina.

Franța, New York, Viena, Austria

Actualmente(în prezent) montează Aida în teatrul lui Stanislavskii, premiera va

avea loc în 2014.
Spectacole:

1967 – Saved de Edward Bond , adaptat de către Martin Sperr, la Werkraumtheater

der Kammerspiele din München. Premieră pe 15 aprilie 1967, cu Michael König ca
Len, Jutta Schwarz ca Pam, și Christian Doermer ca Fred. Jürgen Rose a conceput
decorurile și costumele și Ivan Nagel a fost dramaturg.

Intrigă și iubire de Friedrich Schiller, la Teatrul Bremer în Bremen.

Premieră pe 7 noiembrie 1967, cu Michael König ca Ferdinand, Edith Clever ca
Luise, Jutta Lampe ca Lady Milford, Kurt Hübner în calitate de președinte, și
Bruno Ganz ca Wurm. Scenografia de Jürgen Rose.

1968 – In the jungle of cities de Bertolt Brecht la Werkraumtheater der

Kammerspiele din München. Premieră pe 9 martie 1968 cu Hans Korte ca Shlink,
Bruno Ganz ca Garga, Edith Clever ca Marie, și Dieter Laser ca Wurm. Muzica de
Peter Fischer și design scenic de Karl-Ernst Herrmann.

Vietnam-Discursul de Peter Weiss, co-regizat de Wolfgang Schwiedrzik, la

Werkraumtheater der Kammerspiele din München. Premieră pe 5 iulie 1968 Neuss
Wolfgang ca prezentator. Muzica de Peter Fischer si design scenic de către F.
Lechenperg-Recker.

1969 – Torquato Tasso de Johann Wolfgang von Goethe

Early Morning de Edward Bond

1970 – The Changeling de Thomas Middleton și William Rowley

The Mother de Bertolt Brecht

1971 – Peer Gynt de Henrik Ibsen

1972 – Optimistic Tragedy de Vsevolod Vishnevsky

1974 – Antikenprojekt I
Summerfolk de Maxim Gorky

1977 – As You Like It de William Shakespeare

1980 – Oresteia de Eschil

1983 – The Blacks de Jean Genet

1984 –Trei surori  de Anton Cehov

1992 – Julius Caesar de William Shakespeare

1994 – Antoniu și Cleopatra  de  William Shakespeare

1998 – Hamlet de William Shakespeare

2000 – Faust I & II de Johann Wolfgang von Goethe

Simon Boccanegra deGiuseppe Verdi (în Osterfestspiele Salzburg)

2003 – Pescărușul de Anton Cehov

2005 – Blackbird de David Harrower

Medea de Euripides

2006 – Troilus and Cressida (Shakespeare) and Mazeppa (Tchaikovsky/Burenin)

2007 – Electra de Sofocle

2010 – Oedipus at Colonus de Sofocle; Salzburg Festival 2010;

cu Klaus Maria Brandauer în rolul lui Oedipus

2011 – Macbeth de Verdi; Salzburg Festival 2011; dirijor Riccardo Muti

2013 – Don Carlos de Verdi; Salzburg Festival 2013; dirijor Antonio Pappano

Spectacole ce pot fi vizionate pe net:

Faust_1_(Peter_Stein)_Teil 1 http://www.youtube.com/watch?v=TY2k7em45l4
Faust_1_(Peter_Stein)_Teil_2 http://www.youtube.com/watch?v=qrHCa72l54c
Faust_1_(Peter_Stein)_Teil 3 http://www.youtube.com/watch?v=I2to3YILXJ4
Faust_I_Teil_4_(Peter_Stein)_Schluss http://www.youtube.com/watch?
v=3k2orkxcqeo
Faust_2_(Peter_Stein)_1-Akt_Teil_1 http://www.youtube.com/watch?
v=V8d37ElNHQ0
Faust_2_(Peter_Stein)_1-Akt_Teil_2 http://www.youtube.com/watch?
v=IpPje6knMzs
Faust_2_Peter_Stein)_2-Akt http://www.youtube.com/watch?v=gpaZucPqnhg
Faust_2_Peter_Stein)_3-Akt http://www.youtube.com/watch?v=Sr15g2WgxF0
Faust_2_Peter_Stein)_4-Akt http://www.youtube.com/watch?v=Pk2LQ7Tzxdk
Faust_2_Peter_Stein)_5-Akt http://www.youtube.com/watch?v=CqpofrcLxSE

Linkuri din internet:

http://www.sensotv.ro/arte/Festival-3404/peter-stein-si-faust-fantasia-fits-2012#/0

http://en.wikipedia.org/wiki/Peter_Stein

http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A8%D1%82%D0%B0%D0%B9%D0%BD,_%D0%9F
%D0%B5%D1%82%D0%B5%D1%80

http://yorick.ro/peter-stein-conceptia-mea-despre-regie-nu-mai-exista/

Video:

Peter Stein on his directorial style for The Demons

http://www.youtube.com/watch?v=n7algAN5Nc8
Peter Stein on Adapting The Demons 
http://www.youtube.com/watch?v=2RUt6Gdbphs

ПетерШтайн.Театр...козы,оливкиhttp://my.mail.ru/video/mail/cii/_myvideo/1.html#video
=/list/negativa.net/1353/79621