Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Lect. univ. dr. Florina Balcu

DOCTRINA ŞI DEONTOLOGIA
PROFESIEI CONTABILE
NOTE DE CURS

ISBN 978-606-8216-67-6

Editura EUROPLUS
Galaţi, 2010
 CUPRINS
CUPRINS ........................................................................................................................................ 2
CAPITOLUL 1 ROLUL CONTABILITĂłII ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI. PROFESIA
CONTABILĂ: CONCEPT ŞI STRUCTURĂ ................................................................................ 3
1.1 EvoluŃia rolului contabilităŃii pe plan mondial...................................................................... 3
1.2 Repere în cercetarea istoriei contabilităŃii româneşti ............................................................ 9
CAPITOLUL 2 REGLEMENTAREA PROFESIEI CONTABILE ............................................. 12
CAPITOLUL 3. ROLUL PROFESIONIŞTILOR CONTABILI: PENTRU DEZVOLTAREA
ECONOMIEI ŞI PENTRU APĂRAREA INTERESULUI PUBLIC........................................... 17
3.1 Profesia de expert contabil şi contabil autorizat.................................................................. 17
3.2 Exercitarea profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat ......................................... 18
3.3 Reguli cu privire la exercitarea profesiei de expert contabil ............................................... 21
3.4 Stagiul experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi. Tutorele de stagiu. ........................... 22
3.5 EvidenŃa stagiarilor.............................................................................................................. 23
3.6 Onorariile profesionale ........................................................................................................ 23
CAPITOLUL 4 ŞCOLI, REFERENłIALE ŞI SISTEME CONTABILE. ORGANIZAREA
PROFESIEI CONTABILE............................................................................................................ 25
4.1 Clasificări ale sistemelor contabile naŃionale ...................................................................... 25
CAPITOLUL 5 STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI CONTABILE ........................................ 30
5.1 Standardele internaŃionale de educaŃie ................................................................................ 31
5.2 Standardele internaŃionale de calitate .................................................................................. 31
5.3 Standaredele internaŃionale de etică .................................................................................... 32
5.4 Standardele internaŃionale de contabilitate.......................................................................... 32
5.5 Standardele internaŃionale de audit...................................................................................... 33
CAPITOLUL 6 NECESITATEA ŞI ROLUL ORGANISMELOR PROFESIONALE................ 34
6.1 Necesitatea organismelor profesionale contabile ................................................................ 34
6.2 Camera Auditorilor Financiari din România ....................................................................... 35
6.3 Camera ConsultanŃilor Fiscali ............................................................................................. 37
6.4 Rolul organismelor profesionale ......................................................................................... 39
CAPITOLUL 7 ETICA ÎN PROFESIA CONTABILĂ. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE
ETICII ÎN PROFESIA CONTABILĂ .......................................................................................... 40
CAPITOLUL 8 ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA CORPULUI EXPERłILOR
CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAłI DIN ROMÂNIA (CECCAR) ..................... 53
8.1 Organizarea C.E.C.C.A.R.................................................................................................... 53
8.2 AtribuŃiile CECCAR: .......................................................................................................... 53
8.3 Organele de conducere ale CECCAR.................................................................................. 54
8.4 Organizarea activităŃii C.E.C.C.A.R. în teritoriu................................................................. 59
Bibliografie.................................................................................................................................... 66

2
 CAPITOLUL 1 ROLUL CONTABILITĂłII ÎN DEZVOLTAREA
ECONOMIEI. PROFESIA CONTABILĂ: CONCEPT ŞI
STRUCTURĂ

O întreprindere este ca un organism viu. Ea trăieşte în mediul economico-social în care

se confruntă interesele proprietarilor, conducătorilor, puterii publice, personalului propriu,
clienŃilor şi furnizorilor săi, populaŃiei etc. şi fiecare dintre aceştia sunt interesaŃi de un anumit
aspect sau de o anumită latură a personalităŃii sale: unii, de exemplu, apreciază solvabilitatea, alŃii
urmăresc rentabilitatea pe termen scurt, continuitatea şi perspectivele de dezvoltare, impactul
asupra dezvoltării regionale, efectele desfăşurării activităŃii asupra mediului ambiant, iar ceilalŃi,
mai pragmatici, sunt preocupaŃi de rentabilitatea pe termen lung şi de viabilitatea entităŃii în
cauză. Aceştia din urmă, deşi mai puŃini ca număr, sunt mai prudenŃi, mai informaŃi şi, în acelaşi
timp, mai preocupaŃi de viitorul companiei.
Aşa cum pentru descrierea unei persoane se obişnuieşte să se prezinte trăsăturile şi
dimensiunile care o caracterizează1 (înălŃimea, greutatea, culoarea ochilor, a părului, maniera de a
se îmbrăca, principalele trăsături de caracter), o entitate este descrisă de informaŃii cifrice. Este
adevărat că informaŃiile difuzate de întreprinderi se supun unor standarde, cel puŃin în prezent
(după cum se va sesiza şi din prezentarea aspectelor specifice normalizării), care sunt denumite
conturi (în contabilitatea curentă), conturi anuale/situaŃii financiare (pentru raportările periodice
de la închiderea exerciŃiului). Evident că datele oferite de contabilitate nu sunt singurele care
caracterizează o anumită entitate, dar ele constituie elementul esenŃial de analiză şi apreciere a
situaŃiei unei firme.

1.1 EvoluŃia rolului contabilităŃii pe plan mondial

Începuturile contabilităŃii se confundă cu primele activităŃi economice ale omului. Este
vorba, evident, de acea contabilitate rudimentară care îmbrăca forma unei evidenŃe economice
primare (chiar sub forma numărării). “Cele mai vechi urme de numărare apar pe oase de animale,
cum ar fi un radius de lup, vechi de peste douăzeci de mii de ani, având cincizeci şi cinci de
crestături repartizate în două serii. Aceasta constituie poate cea mai veche “maşină de numărat”
cunoscută”2.
Astfel, putem să presupunem că, odată ce omul a devenit o fiinŃă economică (homo
oeconomicus), a apărut şi nevoia de măsurare şi înregistrare a activităŃii sale economice
desfăşurate la nivel individual sau comunitar. Nevoia unei contabilităŃi a fost prezentă atât la
deŃinătorii de putere asupra unei colectivităŃi (prinŃi, regi, preoŃi etc.), cât şi la cei care practicau

e
1
Regnard, J.-F., Lire un bilan c’est simple, 2 édition, Éditions CASTEILLA, Montigny le Bretonneux, 1996, p. 10-
11
2
Capron, M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p.21

3
schimburi comerciale, pentru a măsura, a memora, a comunica şi a autentifica diferite „fapte”
economice sau, mai general, raporturi sociale. Metodele de măsurare şi înregistrare contabilă au
fost foarte variate, ca de altfel şi suportul material pe care s-au realizat, şi încep cu încrustările în
os sau piatră, cu însemnările pe tăbliŃe de lut ars sau papirus, iar mai apoi, cu Ńinerea registrelor
contabile din hârtie şi până la epoca contemporană, caracterizată prin dematerializarea
înregistrărilor contabile, prin utilizarea prelucrării electronice a informaŃiei. Nu întâmplător se
spune că „istoria contabilităŃii se confundă cu cea a cifrelor” (Burlaud, 1991)3.
Cercetările arheologice din anii 1970-1980 au pus în evidenŃă faptul că vechile popoare
din Orientul Mijlociu (mai exact sumerienii din Mesopotamia, localizată pe teritoriul Irakului de
astăzi) utilizau încă de acum circa 10.000 de ani un sistem de prelucrare a datelor legate de viaŃa
lor economică. Teza conform căreia contabilitatea a fost factorul declanşator al scrierii
cuneiforme este acceptată atât de specialiştii în istoria scrierii, cât şi de istoricii contabilităŃii,
considerându-se că de fapt „contabilitatea a dat naştere scrisului, ca şi calculului abstract, şi nu
invers, cum s-a crezut în mod tradiŃional” (Mattessich, 1993; Bottero, 1998). Această interpretare
a descoperirilor arheologice, cu adevărat „revoluŃionară”, face ca formele rudimentare de
contabilitate să fie considerate ca un element declanşator de cultură şi civilizaŃie, de vreme ce
practicile antice de reprezentare „contabilă” a realităŃii prin jetoane din argilă de diferite forme
sunt considerate ca practici care au stimulat inventarea scrierii cuneiforme în Mesopotamia.
Ulterior, evidenŃa rudimentară se materializează în inventare ale depozitelor realizate pe
diverse suporturi (tăbliŃe dreptunghiulare din argilă, piei de animale, pietre şi chiar papirusuri)
care deveneau, astfel, documente justificative. “Dezvoltarea proprietăŃii private, adâncirea
diviziunii sociale a muncii, intensificarea schimbului, influenŃa creditului şi momentele juridice
au fost factorii determinanŃi în apariŃia şi folosirea evolutivă a însemnărilor contabile”4. Prin
urmare, apar şi primele reglementări juridice, în domeniul economic, cu influenŃe asupra
contabilităŃii la civilizaŃiile cele mai înfloritoare ale lumii. Cele mai vechi datează din secolul al
XVIII-lea (1750) î.e.n., când Hammurabi, rege al Babilonului, a impus gravarea pe un bloc de
diorit (expus la Luvru) un cod de legi comerciale şi sociale. “Din codul lui Hammurabi şi din
descoperirile arheologice aflăm că asiro-caldeenii aveau o tehnică contabilă destul de avansată; ei
cunoşteau noŃiunea de activ şi pasiv, stăpâneau calculul dobânzilor, utilizau conturile sintetice şi
analitice, practicau operaŃiunile de comision; în relaŃiile de afaceri se utilizau, încă de acum 4000
de ani, scrisorile de credit şi contractele de societate, iar pentru înregistrările în conturi se
foloseau documentele justificative”5.
Cu toate acestea, contabilitatea a avut o dezvoltare lentă, sinuoasă, evoluŃia tehnicii şi
obiectivelor sale fiind strâns legată de dezvoltarea comerŃului, industriei şi de nevoile care au

3
Ionaşcu, I., Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane, Studii privind paradigmele şi practicile contabilităŃii,
Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 13
4
Paraschivescu, M. D., Păvăloaia, W., Toma, C., Contabilitate şi modele de analiză economică, Ed. FundaŃia
Academică” Gh. Zane”, Iaşi, 1993, p. 12
5
Florea, I., Afirmarea contabilităŃii ca factor de progres economic şi social, în Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii
“Al. I. Cuza” din Iaşi, SecŃiunea III C ŞtiinŃe economice, Tomul XXXI, Anul 1985, p. 52

4
apărut succesiv. “Construirea unui sistem de contabilitate este obiectul frământării cugetului
omenesc din veacurile apropiate”6.
Istoria contabilităŃii arată că din momentul în care oamenii au început să schimbe bunuri
aceştia au fost preocupaŃi să păstreze urmele tranzacŃiilor derulate şi rezultatelor lor. Practic, o
economie de troc nu era în măsură să favorizeze dezvoltarea contabilităŃii şi a tehnicii sale.
ApariŃia banilor a constituit factorul determinant pentru dezvoltarea contabilităŃii, cu toate că
aceasta avea încă un caracter empiric, ea limitându-se la înregistrarea plăŃilor şi încasărilor şi la
prezentarea soldului monetar deŃinut la un moment dat.
“Marile civilizaŃii antice (egipteană, greacă şi romană) au dezvoltat anumite forme de
contabilitate, dar nu a existat o continuitate între contabilitatea antică şi contabilitatea medievală.
După decăderea Imperiului Roman, lumea medievală se caracteriza prin structuri economice
organizate în jurul castelelor şi catedralelor, autarhice, care privilegiau autoconsumul. Perioada
cruciadelor (secolele XI şi XIII) a adus un nou suflu în dezvoltarea economică a Bazinului
Mediteranean, prin reactivarea relaŃiilor comerciale dintre Orient şi Occident.
ApariŃia economiei monetare (vânzarea pe credit comercial prin utilizarea cambiilor,
plata datoriilor prin cecuri şi bilete la ordin, dezvoltarea împrumutului bancar pentru finanŃarea
afacerilor) şi creşterea volumului şi complexităŃii afacerilor în Evul Mediu au dus la naşterea
omului de afaceri, în sensul modern al accepŃiunii. Italienii sau, mai exact, oraşele-state din
nordul Italiei, au avut un rol major în dezvoltarea afacerilor bancare”7.
Bazele propriu-zise ale elaborării sistemului contabil au fost puse de apariŃia capitalului
productiv din epoca modernă (comerŃul a permis obŃinerea unui capital excedentar care putea să
fie reutilizat în producŃie) şi de dezvoltarea simultană a creditului. Totodată, concomitent cu
extinderea comerŃului, devine din ce în ce mai mult o obişnuinŃă să se separe tranzacŃiile legate
de patrimoniul individual al comerciantului de cele privitoare la afacerea sa. În acest context,
înregistrarea tranzacŃiilor unei afaceri devine o necesitate deoarece „Ńinerea unui registru dă în
acelaşi timp gestionarului mijlocul de a se justifica, iar patronului, posibilitatea unui control
permanent” (Favier, 2001).
Într-o primă perioadă, aceste societăŃi în comandită au o existenŃă limitată la timpul unui
voiaj, comerŃul fiind eminamente maritim. Afacerea se lichidează odată cu împărŃirea profitului,
iar aceste întreprinderi efemere au dat naştere contabilităŃii de operaŃii având ca obiectiv
determinarea rezultatului degajat de o operaŃie determinată (o expediŃie, o tranzacŃie comercială
sau un alt proiect), în scopul împărŃirii lui. Conturile operaŃiei înregistrau încasările şi plăŃile după
tehnica partidei simple, iar rezultatul tranzacŃiei era măsurat prin excedentul de trezorerie obŃinut.
Este momentul care marchează apariŃia contabilităŃii întreprinderilor.
Apare aşadar necesitatea utilizării, în primul rând, a conturilor de persoane care aveau
menirea să reflecte creanŃele şi datoriile ce le corespund. Prin asimilare, s-a conceput un cont care
Ńinea evidenŃa ansamblului de bunuri deŃinute şi un cont ce evidenŃia (recapitula) câştigurile şi
pierderile monetare. Acest ansamblu de conturi a condus la elaborarea sistemului de

6
Rusu, D., Teorii şi sisteme de conducere pe plan mondial, Ed. Rotaprint, I.P. Iaşi, 1975, p. 57
7
Ionaşcu, I., Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane, Studii privind paradigmele şi practicile contabilităŃii,
Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 15

5
înregistrare contabilă “în partidă dublă”. “Merită a fi subliniat faptul că sistemul de calcul
contabil digrafic sau partida dublă nu este rezultatul unei invenŃii personale sau o realizare de
moment. ConstrucŃia sistemului de contabilitate în partidă dublă este o creaŃie anonimă la care şi-
au adus contribuŃia un şir lung de practicieni, ale căror nume şi fapte s-au pierdut în istorie” 8.
Contabilitatea în “partidă dublă” a apărut, potrivit aprecierii istoricilor în domeniu, la
Genova în jurul anului 1340. Inventarea tiparului a permis generalizarea acestei metode,
îndeosebi prin tratatul lui Luca Paciolo “Summa de Arithmetica, Geometria, Proportioni et
Proportionalita”, editat în 1494 la VeneŃia, care include în “Tractatus XI particularis de computis
et scripturis”, structurat pe 36 capitole, “prima lucrare imprimată de contabilitate dublă”9.
Lucrarea enunŃă principiile fundamentale ale tranzacŃiilor şi înregistrărilor contabile, descriind, în
fapt, practicile contabile ale momentului.
Deşi contabilitatea în partidă dublă (care constituie fundamentul contabilităŃii moderne)
a apărut ca urmare a dezvoltării în Europa Occidentală a economiei capitaliste, bazată pe relaŃii
de schimb monetare şi pe obŃinerea de profit, trebuie subliniat faptul că la sfârşitul feudalismului
şi o lungă perioadă din capitalism au coexistat două tipuri de contabilităŃi: una de casă (în partidă
simplă) şi contabilitatea în partidă dublă.
Contabilitatea de casă (sau de trezorerie) era Ńinută în partidă simplă şi înregistra numai
impactul activităŃii economice asupra trezoreriei (casei de bani). Astfel, registrele contabile
evidenŃiau încasările şi plăŃile, iar diferenŃa dintre aceste fluxuri de casă reprezenta numerarul
rămas în casierie. Acest tip de contabilitate Ńinută în special de prinŃi, clerici sau aşezăminte
filantropice servea atât la prezentarea situaŃiei financiare a instituŃiei (domeniului princiar,
bisericii, spitalului etc.), cât şi ca mijloc de control asupra competenŃei şi onestităŃii
administratorilor.
În schimb, negustorii, transformaŃi ulterior în oameni de afaceri care cumpărau şi
vindeau pe credit, aveau nevoie de o contabilitate care să înregistreze relaŃiile cu debitorii (prin
care să cunoască sumele de încasat) şi cu creditorii lor, prin care să cunoască datoriile de plătit.
De asemenea, negustorul dorea să-şi cunoască stocul de marfă disponibil la vânzare şi să-şi
măsoare rezultatul (profitul sau pierderea) degajat de întreaga activitate sau de o simplă operaŃie.
Practic, acestor nevoi le răspundea sistemul de contabilitate practicat de negustorii din statele
italiene (FlorenŃa, Pisa, Genova şi, mai apoi, VeneŃia) bazată pe tehnica înregistrării în partidă
dublă, prin care fiecare tranzacŃie (sumă) era înregistrată din perspectiva a două conturi. Practic,
la finele secolului al XV-lea, tehnica contabilităŃii în partidă dublă, era finalizată.
După această dată, contabilitatea în partidă dublă s-a îmbogăŃit sub aspectul tehnicilor
sale de înregistrare, dar n-a fost supusă unei schimbări fundamentale. Deşi exista
posibilitatea de introducere a unei contabilităŃi patrimoniale, conturile utilizate rămân riguros
legate de noŃiunile de încasări şi plăŃi. łinerea conturilor nu se îndepărta de domeniul specific al
mişcărilor de valori, îmbrăcând un aspect pur mecanic (oglindirea situaŃiei trecute) în scopul
prezentării situaŃiei activelor şi pasivelor (sub formă de balanŃă sau bilanŃ).

8
Florea, I., Op. cit,. p. 53
9
Rusu, D., şi colectiv, Fra Luca Di Borgo şi doctrinele contabilităŃii în cultura economică românească, Ed.
Junimea, Iaşi, 1991, p. 33-34

6
 Ulterior, dezvoltarea întreprinderilor şi creşterea capitalului de lucru al acestora, pe
seama aporturilor din exterior, a impus contabilităŃii necesitatea de a realiza o distincŃie clară
între capital şi venituri (rezultatele obŃinute ca urmare a utilizării capitalului), în principal, din
necesităŃi de distribuŃie. Ca urmare a cerinŃelor menŃionate, în contabilitate sunt introduse, la
determinarea rezultatului, elemente cu caracter previzional, de apreciere şi de evaluare, care
urmăresc reînnoirea periodică a valorii bunurilor, pentru a asigura continuitatea activităŃii
întreprinderii, chiar în condiŃii de risc. Toate aceste elemente determinau o inventariere a
patrimoniului entităŃii.
Necesitatea crescândă a măririi capitalurilor a atribuit contabilităŃii un rol complementar,
de furnizare a informaŃiilor necesare utilizatorilor externi privind rezultatul operaŃiilor
desfăşurate şi, totodată, de protecŃie a intereselor acestora prin intermediul unui control extern.
Devine, în aceste condiŃii, o obişnuinŃă curentă a societăŃilor (mai ales a celor de capitaluri) de a
stabili periodic (anual) o balanŃă de control (bilanŃ), precum şi situaŃia profitului sau pierderii,
denumite situaŃii financiare sau situaŃii contabile la sfârşit de an. SituaŃiile financiare erau apoi
publicate, sub o formă sintetizată, pentru informarea terŃilor interesaŃi de activitatea societăŃii
(investitori, bănci, organe fiscale etc.). “Contabilitatea trecea de la secretul din spatele tejghelelor
la transparenŃă, în vederea obŃinerii de noi finanŃări exterioare. A fost o etapă foarte importantă
deoarece, după această perioadă, situaŃiile financiare au devenit un mijloc de publicitate”10.
Extinderea pe scară largă a organizării afacerilor ca societăŃi de capitaluri (societăŃi pe
acŃiuni), în secolul al XlX-lea, se generalizează practica întocmirii bilanŃului contabil şi a contului
de profit şi pierdere deoarece administratorii lor trebuiau (în unele cazuri erau chiar obligaŃi prin
lege) să-şi informeze periodic acŃionarii asupra patrimoniului afacerii şi rezultatului gestiunii,
întocmirea periodică a bilanŃului contabil şi a contului de profit şi pierdere a generat formularea
unora dintre principiile actuale ale contabilităŃii (continuitatea activităŃii, prudenŃa, independenŃa
exerciŃiului etc.).
Dezvoltarea industriei şi accentuarea specializării industriale, în condiŃii de concurenŃă
acerbă, au determinat apariŃia unei “contabilităŃi interne” (de gestiune), care avea rolul de a
completa informaŃiile furnizate terŃilor şi de a servi ca suport în luarea deciziilor manageriale. Din
ce în ce mai mult, pe plan intern, întreprinderile sunt interesate mai ales de aspectele
previzionale, rolul contabilităŃii vizând în special furnizarea unor informaŃii certe pentru
fundamentarea previziunilor şi verificarea realizării lor.
Contabilitatea capătă astfel un rol primordial de informare pentru diversele
categorii de utilizatori cum ar fi: conducerea unităŃii, investitorii de capitaluri, terŃii cu care
entitatea intra în relaŃii şi, nu în ultimul rând, statul.
Rezultă că în decursul timpului contabilitatea a cunoscut o evoluŃie conformă cu
progresul economic, urmărind să satisfacă mai bine cerinŃele informaŃionale ale unor categorii
din ce în ce mai largi şi mai elevate de utilizatori, crescând gradul de precizie şi de semnificaŃie
ale datelor oferite, evoluŃie posibilă prin11:

10
Rousse, F., Normalisation comptable, Principes et pratiques, Collection Méthodologie, Ed. Ministère de la
Coopération et du Développement, Paris, 1989, p. 26
11
Idem, p. 24

7
 - folosirea unei terminologii precise pentru înregistrarea şi structurarea faptelor în
conturi;
- o organizare a conturilor ce corespunde cerinŃelor interne ale controlului de gestiune şi
nevoilor externe de informare;
- exprimarea acestor conturi în unităŃi monetare comparabile;
- regruparea conturilor pentru publicarea lor periodică în tablouri universal inteligibile;
- respectarea anumitor principii, definite anterior, care garantează sinceritatea informării.
În prezent, în domeniul contabil se detaşează un mod de organizare care evidenŃiază
două aspecte complementare: pe de o parte, contabilitatea urmăreşte furnizarea de informaŃii
către utilizatorii externi (domeniu caracteristic contabilităŃii financiare), iar pe de altă parte,
informaŃiile furnizate de contabilitate vizează utilizatorii interni (este cazul contabilităŃii interne
de gestiune). Cu toate că informaŃiile furnizate de aceste două segmente ale contabilităŃii vizează
utilizatori diferiŃi ca natură, practic ele se bazează pe aceleaşi înregistrări şi pe aceleaşi surse
(numai modul de structurare şi de prezentare este diferit).
În plus, deşi au la bază înregistrări şi surse comune, informaŃiile contabilităŃii urmăresc
direcŃii distincte, astfel:
• contabilitatea financiară vizează aspectele trecute ale gestiunii întreprinderii;
• contabilitatea internă de gestiune permite organelor de conducere ale întreprinderii
obŃinerea unor informaŃii de detaliu privind activitatea trecută a unităŃii, dar servesc şi ca bază de
elaborare a viitoarelor decizii cu caracter strategic, tactic şi operativ.
În perspectivă, contabilitatea este văzută de teoreticieni ca o “miză socială”, un
compromis între emitenŃii şi utilizatorii de informaŃie contabilă. În acest compromis fiecare tinde
să-şi apere interesele sale, iar contabilitatea urmăreşte o reflectare cât mai fidelă a poziŃiei
financiare, performanŃelor şi modificărilor în poziŃia financiară a întreprinderii. Astfel,
contabilitatea devine o bază de date care serveşte ca suport în fundamentarea deciziilor, indiferent
de natura lor (de investiŃie, de aprovizionare, de producŃie, de desfacere etc). Contabilitatea se
transformă într-un “joc social cu actorii şi regizorii săi, instanŃele de normalizare şi
reglementare”12. În principiu, interesele diferitelor categorii de actori sunt cel mai adesea diferite,
uneori chiar contradictorii.
łinerea contabilităŃii, ca formă de reflectare a existenŃei patrimoniale, a situaŃiei
financiare şi a rezultatelor la un moment dat, apare ca o constrângere pentru entităŃile mici şi
mijlocii. Ea este considerată de întreprinderi costisitoare, reprezentând între 1% din cifra de
afaceri pentru marile întreprinderi şi 2% pentru cele mici13.

12
Colasse, B., Contabilitate generală, EdiŃia a-4-a, Ed. Moldova, Iaşi, 1995, p. 399 (traducere de N. Tabără)
13
O alternativă pentru reducerea costului funcŃiei contabile este avută în vedere de prof. Niculae Feleagă şi Ion
Ionaşcu, în lucrarea “Tratat de contabilitate financiară” (vol. I), şi anume, externalizarea contabilităŃii. Aceasta ar
consta în încredinŃarea lucrărilor de Ńinere a contabilităŃii (inclusiv de elaborare a conturilor anuale) unor terŃi
profesionişti (experŃi contabili sau cabinete de expertiză). Sub aspect financiar, o asemenea orientare prezintă în
opinia autorilor mai multe avantaje: transformarea cheltuielilor fixe generate de un serviciu contabil propriu, în
cheltuieli variabile; evitarea cheltuielilor cu plata orelor suplimentare ocazionate de perioadele de supraactivitate şi a
celor din momentele de subactivitate ale serviciului contabil propriu; reducerea cheltuielilor de investiŃii pentru
procurarea de echipamente informatice şi produse-program utilizate în activitatea financiar-contabilă (pag. 66).

8
 1.2 Repere în cercetarea istoriei contabilităŃii româneşti14
Dezvoltarea doctrinară şi practică a contabilităŃii este în strânsă dependenŃă de mediul
cultural în care aceasta evoluează, privit sub toate componentele lui: economic, social, juridic,
fiscal, politic şi chiar religios. Pe de altă parte, contabilitatea este privită şi ca un instrument care
influenŃează sau chiar transformă mediul în care operează. Ca activitate socială, proprie omului,
contabilitatea este influenŃată şi influenŃează mediul în care se desfăşoară.
Literatura contabilă românească a apărut la mijlocul secolului al XlX-lea (prima lucrare
de contabilitate în limba română este „Pravila comerŃială” a lui Emanoil loan Nichifor, apărută la
Braşov în 1837), mult mai târziu în comparaŃie cu Ńările europene occidentale. Cauza acestei
întârzieri se explică prin apariŃia târzie a formelor economiei capitaliste în spaŃiul românesc. Pe
de altă parte, absenŃa sau slaba dezvoltare a cunoştinŃelor legate de afaceri în general şi de
contabilitate în particular poate fi o explicaŃie adusă perpetuării până târziu, la începutul secolului
al XX-lea, a unor forme feudale în economia românească.
Pentru o imagine mai bună a preocupărilor legate de istoria contabilităŃii autohtone
considerăm necesară prezentarea succintă a evoluŃiei contabilităŃii româneşti, privite ca o
componentă culturală. Astfel, gândirea şi practica contabilă românească au urmat următorul
parcurs (lonaşcu, 1997):
1) etapa formării literaturii contabile româneşti (1837-1900): cuprinde perioada apariŃiei
primelor lucrări de contabilitate în limba română, de fapt traduceri după autori străini. Pe lângă
vulgarizarea tehnicii partidei duble, sunt cuprinse şi alte informaŃii necesare organizării
afacerilor. Treptat, apar şi manuale de contabilitate elaborate de autori români care încearcă să-şi
precizeze poziŃia faŃă de aspectele prezentate şi să-şi demonstreze originalitatea. Este perioada
când se organizează şi primele şcoli comerciale (în 1860 se înfiinŃează Universitatea „Al. I.
Cuza” Iaşi, ulterior la GalaŃi şi Bucureşti în 1864, iar mai apoi şi în alte oraşe), unde apare
instituŃionalizat şi studiul contabilităŃii. De asemenea, în 1843 Ion Ghica a Ńinut primul curs de
economie politică la Academia Mihăileană din Iaşi;
2) etapa maturizării gândirii contabile româneşti sau timpul controverselor contabile (1900-
1947): se caracterizează prin apariŃia unui număr important de lucrări în domeniul contabilităŃii,
iar autorii trec de la descrierea tehnicii contabile la problematizarea unor aspecte „din” sau
„despre” contabilitate. În această perioadă apare prima revistă de specialitate („Revista generală
de comerŃ şi contabilitate” – în 1908), ia fiinŃă învăŃământul universitar economic (în 1913, prin
înfiinŃarea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti), unde se preda şi
contabilitatea, şi se structurează profesia contabilă liberală (prin înfiinŃarea în 1921 a „Corpului
Contabililor AutorizaŃi şi ExperŃilor Contabili”). Este vizibil efortul pentru o „şcoală”
românească de contabilitate, care se soldează cu câteva contribuŃii teoretice (în special lucrările
lui Spiridon lacobescu şi Ion Evian), precum şi cu o formalizare instituŃională;
3) etapa „realismului socialist” în contabilitate (1947-1990): practica contabilă evoluează în
mediul economiei planificate în mod centralizat. Sistemul contabil al întreprinderii, de inspiraŃie

14
Ionaşcu, I., Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane, Studii privind paradigmele şi practicile
contabilităŃii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pp. 27-31

9
sovietică, este considerat un instrument de control al îndeplinirii planului de stat. InformaŃiile
contabile produse de întreprinderi au caracter secret şi sunt destinate unui unic utilizator:
organismele statului, controlate politic de partidul unic. Abordările teoretice sunt influenŃate de
ideologia sistemului politic;
4) etapa actuală, după 1990: sunt întâlnite mai multe transformări, denumite generic „reforme”
contabile, pentru ca informaŃia contabilă să devină utilă deciziei unei multitudini de utilizatori
(acŃionari, bănci, parteneri comerciali, stat etc.), cu interese specifice, care activează într-un
mediu de piaŃă concurenŃială. De aceea, se instituŃionalizează ca o parte din informaŃia contabilă
produsă de întreprinderi să fie publicată (rapoartele contabilităŃii financiare). Prin măsuri
legislative se urmăreşte compatibilizarea practicilor contabile româneşti cu cele internaŃionale (în
special cu cele europene), în plan ştiinŃific, apar atât lucrări care abordează contabilitatea într-o
manieră conceptualizată şi comparată, cât şi primele cercetări urmând o metodologie pozitivistă,
lucrări inspirate din cultura contabilă apuseană (îndeosebi franceză, dar şi anglo-americană).
Odată cu faza de maturizare a gândirii contabile româneşti apar şi primele preocupări
sistematice legate de istoria contabilităŃii, în 1932, D. Voina îşi publica teza sa de doctorat, „Faze
din evoluŃia contabilităŃii”, în care se ocupă de evoluŃia contabilităŃii, în special din Italia, FranŃa
şi Germania. Mai apoi, în 1947, apare lucrarea lui C. G. Demetrescu „Istoria critică a literaturii
contabile în România”, unde se prezintă pentru prima dată atât o sinteză a evoluŃiei gândirii
româneşti, cât şi incidenŃa influenŃelor străine.
Deşi etapa „realismului socialist” a însemnat un regres în contabilitatea românească, prin
deconectarea ei de la circuitul internaŃional de idei şi politizarea abordărilor teoretice, există
totuşi câteva realizări notabile care privesc istoria contabilităŃii, în primul rând se remarcă
demersul profesorului C. G. Demetrescu, care, după o perioadă de „aşezare” a contabilităŃii
româneşti în „noul context”, îşi reia preocupările legate de cercetarea trecutului contabilităŃii,
finalizate prin publicarea în 1972 a lucrării Istoria contabilităŃii” (Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică).
Având o bogată documentare bibliografică străină (în franceză, italiană şi germană) şi fiind bun
cunoscător al literaturii contabile româneşti, C. G. Demetrescu realizează această unică lucrare
(deocamdată) de istorie a contabilităŃii din peisajul românesc, urmând o schemă evoluŃionistă:
contabilitatea în orânduirea sclavagistă, în feudalism, în capitalism şi problemele contabilităŃii
contemporane. O secŃiune specială este rezervată prezentării evoluŃiei contabilităŃii româneşti. În
cadrul fiecărei structuri temporale se face o analiză contextuală, pe Ńări, cu o prezentare
cronologică a faptelor care au marcat practica şi doctrina contabilităŃii. O notă distinctivă a
lucrării este aceea că autorul realizează o valorizare critică a diferitelor lucrări şi teorii în
demersul de „ştiinŃificizare” a contabilităŃii.
O altă realizare notabilă este traducerea „Tratatului de contabilitate în partidă dublă” al
lui Luca Paciolo de către profesorii Dumitru Rusu şi Ştefan Cuciureanu (Editura Junimea, Iaşi,
1981). Autorii menŃionează: „Am transcris şi tradus Tratatul de contabilitate al lui Luca Paciolo
după ediŃia a doua, VeneŃia, 1523, aflată în unicat la Biblioteca Centrală Universitară «M.
Eminescu» Iaşi...” Lucrarea este însoŃită de un studiu introductiv, de alte două studii
(„Răspândirea contabilităŃii după Paciolo” şi „Începuturile gândirii contabile româneşti”) şi o
postfaŃă care reprezintă veritabile contribuŃii la cercetarea istoriei contabilităŃii. Prin această
10
lucrare, cercetătorul român are posibilitatea să se apropie de primul text al literaturii contabile în
limba autorului, italiana medievală, precum şi în româneşte, constituind un suport „material şi
istoric” al oricărei analize a evoluŃiei contabilităŃii.
De altfel, cercetarea istoriei contabilităŃii româneşti a fost pentru profesorul D. Rusu o
prioritate, materializată şi prin editarea unei colecŃii de studii intitulate Fra Luca di Borgo şi
doctrinele contabilităŃii în cultura economică românească (colectiv de autori sub redacŃia prof.
univ. Dumitru Rusu, Editura Junimea, Iaşi, 1991). Deşi această lucrare a apărut după 1990, ea
constituie o sinteză a cercetărilor privind istoria contabilităŃii româneşti efectuate de autori şi
publicate, în diverse variante, până în 1990.
La acestea se pot adăuga şi studiile privind evoluŃia contabilităŃii incluse în diferite
lucrări de contabilitate (de exemplu, Traian Tămăşan are un capitol intitulat „Trepte calitative în
evoluŃia contabilităŃii” în lucrarea „Bazele ştiinŃifice ale contabilităŃii”, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1973; un capitol de „ConsideraŃii asupra evoluŃiei contabilităŃii” este prezentat în
lucrarea „Bazele contabilităŃii” a lui Gheorghe Enache, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1977 etc.) sau articolele publicate în revistele de specialitate.
Actualmente, după anul 1990, contabilitatea românească a intrat într-o nouă fază, atât ca
practică socială, în gestiunea afacerilor, cât şi ca demers ştiinŃific, însă una dintre laturile puŃin
(sau aproape deloc) explorate este cercetarea istoriei contabilităŃii. Este adevărat, există câteva
teme de cercetare care Ńin mai mult sau mai puŃin de istoria contabilităŃii, sub forma unor teze de
doctorat în curs de realizare. Am putea spune că, deocamdată, contabilitatea românească îşi caută
istoria ei, dar mai ales, istoricii contabilităŃii.
Astfel, cercetarea istoriei contabilităŃii este utilă deoarece se poate constitui ca un suport
atât pentru ameliorarea practicii contabile contemporane, cât şi ca fundament pentru explicaŃiile
teoretice. Cunoaşterea istoriei contabilităŃii nu trebuie privită doar ca o preocupare „livrescă” a
unor oameni interesaŃi de trecut, ci îndeosebi ca vectorul unei mai bune înŃelegeri a contabilităŃii.
Iată deci că prin explorarea trecutului contabilităŃii româneşti putem ameliora contabilitatea
contemporană.
În concluzie, contabilitatea şi rolul ei în viaŃa socială au evoluat continuu chiar dacă
în anumite perioade istorice ritmul dezvoltării a fost mai lent. De altfel, însuşi conceptul de
contabilitate se defineşte prin rolul pe care îl îndeplineşte la un moment dat. Ea a parcurs succesiv
stadiile de: tehnică de înregistrare, de organizare şi de structurare a tranzacŃiilor comerciale;
instrument de control şi element de probă în caz de litigiu; bază de informaŃii esenŃială pentru
gestiunea întreprinderii, cu un accent din ce în ce mai mare pe estimarea evoluŃiilor ulterioare; în
prezent o “miză (joc) socială” în care se confruntă interesele utilizatorilor şi producătorilor de
informaŃie contabilă.
Toate aceste schimbări în evoluŃia rolului contabilităŃii au fost însoŃite de reglementări
cu caracter juridic care au urmărit susŃinerea sau orientarea dezvoltării sale.

11
 CAPITOLUL 2 REGLEMENTAREA PROFESIEI CONTABILE

EvoluŃiile înregistrate la nivel mondial, în ultimele decenii ale secolului trecut, au stat
sub semnul unor dezvoltări explozive a pieŃelor de capitaluri, pe tărâmul cărora se desfăşoară în
present un adevărat „arsenal de forŃe şi interese economice”15, în care procesul de globalizare a
economiilor naŃionale îşi găseşte locul cel mai fertil.
Percepută sub forma unei atenuări a divergenŃelor existente între regulile şi practicile
specifice diverselor sisteme contabile naŃionale, respectiv a unei reconcilieri a varietăŃii de culture
contabile, pe fondul intensificării eforturilor depuse de principalele organisme implicate în
elaborarea şi implementarea unui „limbaj contabil universal înŃeles”, armonizarea contabilă
internaŃională a avut o evoluŃie sinuoasă, devenind în prezent o certitudine, marcată de
fenomenul globalizării pieŃelor financiare şi de nevoia de informare a actorilor acestora.
Sub aspect etimologic, conceptul de armonizare face referire la „acŃiunea de a pune în
armonie”, respectiv de „a face să fie sau a fi în concordanŃă”16. Transpus în plan contabil,
procesul de armonizare, presupune existenŃa unui reper normativ (referenŃial contabil), la care să
subscrie eforturile organismelor naŃionale şi internaŃionale de normalizare şi reglementare
contabilă, dincolo de numeroasele dificultăŃi în materie de acceptabilitate a unui set de standarde
în materie de raportare financiar-contabilă.
Deşi există opinii potrivit cărora, acest proces de armonizare „s-a dovedit a fi un fiasco
total atâta timp cât nu s-a ajuns la crearea unui referenŃial contabil unic”17, acestea exprimă mai
degrabă un mod foarte restrictiv de a aprecia adevăratele sale valenŃe. De altfel, organismele
naŃionale şi internaŃionale de profil, îşi concentrează eforturile pe o treaptă superioară, aceea a
convergenŃei contabile, între referenŃialul contabil internaŃional, elaborat de Consiliul pentru
Standardele InternaŃionale de Contabilitate (IASB) şi fundamentat pe Standardele InternaŃionale
de Raportare Financiară (IFRS), respectiv cel american ghidat de Standardele de Contabilitate
Financiară (FAS) promulgate de Consiliul pentru Standardele de Contabilitate Financiară (FASB)
din Statele Unite şi cel european, trasat de către directivele europene specifice. Folosirea
termenului de convergenŃă contabilă pare a fi mai potrivită pentru a pune în evidenŃă tendinŃele
actuale în materie de standardizare contabilă, cu atât mai mult cu cât acest concept exprimă, din
punct de vedere etimologic, acŃiunea de „îndreptare spre acelaşi punct, spre acelaşi scop”.
În principiu, „norma de contabilitate” este o regulă precisă de evaluare, înregistrare,
clasificare şi prezentare a informaŃiei contabile, elaborată în vederea rezolvării unei probleme
repetitive rezultată dintr-o alegere colectivă raŃională, în cadrul unui organism de reglementare
contabilă (naŃional sau internaŃional).

15
Cernuşca Lucian, Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p.13
16
Academia Română - Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” DicŃionarul explicativ al limbii române, p. 60
17
Ovidiu Bunget, Normalizarea şi reglementarea informaŃiei în procesul reformei contabile din România-
Congresul profesiei contabile din România, Editura CCECAR, Bucureşti, 2004, p. 142, conform cu Ovidiu Megan în
„ Armonizarea contabilă internaŃională- consecinŃă a globalizării economice”, ConferinŃa Contabilitatea mileniului
III, Editura Sincron, Cluj- Napoca, p. 332

12
 Astăzi, conceptul de normare contabilă este depăşit, din punct de vedere doctrinar, dar,
încă, autorităŃile publice naŃionale emană un mare număr de norme contabile.
Normalizarea contabilă este procesul prin care se standardizează prezentarea
documentelor de sinteză, metodele contabile şi terminologia. Procesul de normalizare este un
proces inductiv, deoarece se pleacă de la observarea practicilor contabile, putând avea un caracter
minimal (stabilind doar cadrul general) sau poate fi foarte analitic, cu detalii precise de planuri de
conturi.
Romania optează pentru o soluŃie combinată, adoptând atât cadrul general IASB cât şi
păstrând planul de conturi (cu îmbunătăŃirile de rigoare aferente cerinŃelor impuse de Standardele
InternaŃionale de Contabilitate).
Normalizării contabile i se pot ataşa trei scopuri fundamentale:
• obŃinerea de către puterea publică a unei informări omogene, referitoare la entităŃile
economice;
• valorificarea informaŃiilor contabile de către utilizatorii din afara întreprinderii, în
special în ceea ce priveşte comparaŃiile în timp şi în spaŃiu;
• contribuŃia la o alocare mai bună a resurselor financiare, la nivelul unei Ńări.
La nivel naŃional, normalizarea contabilă poate fi:
• de natură publică, respectiv intervenŃia puterii publice în codificarea contabilă este
puternică (este cazul României, Germaniei, FranŃei etc.);
• de natură privată, în care profesia contabilă joacă un rol foarte important (Marea
Britanic, SUA etc.);
• de natură mixtă, în care codificarea contabilă presupune o co-participare a
organismelor private şi a puterii publice.
Normalizatorii contabili trebuie să-şi menŃină mereu o poziŃie de neutralitate în scopul
conservării credibilităŃii în faŃa utilizatorilor de informaŃii financiar-contabile.
Normalizarea contabilităŃii este necesară în condiŃiile oricărei economii dezvoltate, ea
reprezentând o posibilitate pentru obŃinerea de date omogene în conŃinut din partea tuturor
entităŃilor economice.
La nivel internaŃional, normalizarea contabilă presupune atât elaborarea de norme sau
reguli, aplicabile parŃial sau în totalitate, unor grupuri de Ńări, de întreprinderi sau de specialişti
contabili, cât şi existenŃa unor organisme, capabile să emită aceste norme, să impună
obligativitatea utilizării lor şi sancŃionarea nerespectării lor.
Normarea şi normalizarea contabilă poate fi realizată din punct de vedere tehnico-
aplicativ, prin două instrumente diferite şi anume:
a) elaborarea de planuri contabile generale;
b) elaborarea de cadre conceptuale.
Un plan contabil general este „construcŃia coerentă” elaborată de regulă, cu aportul
substanŃial al organismelor profesiei contabile liberale, urmând ca după validarea sa în practică să
fie impus agenŃilor economici prin reglementări normative, la recomandarea şi cu avizul
organismelor consultative în materie de normalizare contabilă.

13
 Ideea elaborării unor planuri contabile detaliate, aplicabile mai multor agenŃi economici
s-a accentuat spre finele secolului al XlX-lea, sub influenŃa a trei factori principali:
1) dezvoltarea pieŃelor financiare care a determinat nevoia unei mai bune contabilizări a
performanŃelor firmelor, mai ales în situaŃii de criză;
2) accelerarea concentrării întreprinderilor în mari grupuri industriale care a impus o
serie de norme contabile comune pentru întreprinderile componente ale grupului;
3) explozia gândirii şi cercetării ştiinŃifice în materie de normalizare contabilă, începând
cu documentele de sinteză contabilă şi continuând cu procedurile contabile de detaliu.
La elaborarea unui plan contabil general pot sta două principii de natură diferită care
influenŃează sensibil structura, forma de prezentare şi chiar conŃinutul unor componente ale
acestuia, cum ar fi de exemplu lista de conturi şi normele de utilizare ale acestora. Astfel, pot fi
întâlnite:
• Planuri generale de conturi bazate pe principiul priorităŃii situaŃiilor financiare cu
scop general şi a funcŃiei de furnizare a informaŃiilor contabile, destinată utilizatorilor acesteia
din afara întreprinderii. Acest principiu conduce la elaborarea de planuri de conturi de esenŃă
dualistă, formală sau tranşantă de individualizare a celor două circuite contabile:
1) contabilitate financiară
2) contabilitate de gestiune.
• Planuri generale de conturi bazate pe principiul circuitului valorilor în ciclul
“aprovizionare-producŃie-desfacere” “care vizează cu prioritate organizarea şi normalizarea
costurilor în general, contabilitatea de gestiune.”
„Principiul circuitului” conduce la elaborarea unor planuri contabile de tip monist sau
cel mult de dualism formal, deci fără o separare riguroasă a celor două circuite de contabilitate.
Un cadru conceptual contabil este de asemenea o “construcŃie coerentă”, elaborată de
organisme ale profesiei contabile liberale, reglementând: “obiectivul situaŃiilor financiare;
caracteristicile calitative ale informaŃiilor conŃinute în situaŃiile financiare; definirea,
recunoaşterea şi evaluarea elementelor conŃinute în situaŃiile financiare, modul de întocmire şi
prezentare a informaŃiilor în situaŃiile financiare.”
În acest sens, IASB a elaborat “Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea
situaŃiilor financiare” care vizează rezolvarea a patru probleme principale:
• Obiectivele situaŃiilor financiare (conŃinut, performanŃă şi evoluŃie);
• Caracteristicile calitative ale situaŃiilor financiare (claritate, pertinenŃă, fiabilitate,
capacitate de comparaŃie);
• Elementele componente ale situaŃiilor financiare (active, pasive, venituri, cheltuieli) şi
criterii de recunoaştere a acestora;
• Metode de evaluare a elementelor componente ale situaŃiilor financiare.
Se precizează că în perspectivă procesul armonizării şi convergenŃei contabile
internaŃionale precum şi cel al normalizării naŃionale a contabilităŃii se va desfăşura într-un raport
de forŃe între organizaŃiile politice internaŃionale, marile firme multinaŃionale şi statele naŃiunilor
puternic industrializate. În acest joc la scară planetară nu se pot neglija nici rolul şi nici influenŃa

14
marilor cabinete de audit internaŃionale, de origine anglo-americană, care îşi vehiculează
modelul şi reuşesc adesea să şi-l impună .
Datorită creşterii rolului contabilităŃii în societate, în ultimii ani, aceasta a suferit, în
opinia noastră, două mutaŃii majore: normalizarea practicilor contabile la nivel naŃional şi
internaŃional şi sporirea preocupărilor pentru dezvoltarea pe baze ştiinŃifice a contabilităŃii.
În profesia contabilă contemporană, asistăm la o nouă orientare în ceea ce priveşte
maniera de a contabiliza, care se deplasează de la asimilarea şi perfectarea unor proceduri
contabile, mai mult sau mai puŃin standardizate, către utilizarea mai evidentă a unor judecăŃi de
valoare în materie de contabilitate, formulate în funcŃie de aparatul conceptual, experienŃa,
viziunea asupra lumii afacerilor, normele morale şi alte criterii ale producătorilor de informaŃie
contabilă.
Normele contabile care ghidează practica contabilă se bazează pe teorii care
fundamentează actul de producere şi difuzare a informaŃiei contabile.
În plan universitar, contabilitatea este privită astăzi ca o disciplină academică ce se
studiază în toate şcolile de gestiune a afacerilor, iar cercetarea ştiinŃifică îi alimentează, din plin,
statutul de disciplină ştiinŃifică.
Asupra existenŃei, necesităŃii şi rolului teoriei în contabilitate s-au aplecat, de-a lungul
timpului, autori de renume. După Lauzon (1985), spre exemplu, un cadru teoretic al contabilităŃii
reprezintă o construcŃie conceptuală ce constituie fundamentul practicii contabile, caracterizat
prin următoarele elemente:
− este un ansamblu de ipoteze fundamentale şi de concepte, postulate, principii etc.;
− serveşte ca bază sau drept cadru de referinŃă unei discipline sau unei ştiinŃe;
− furnizează explicarea unui mare număr de fapte, fenomene sau comportamente;
− facilitează prevederea unor anumite evenimente, fenomene sau comportamente
viitoare.
Bernard Colasse definea, în 1993, teoria contabilă, ca fiind „un ansamblu de idei, de
concepte abstracte, mai mult sau mai puŃin organizate, aplicate practicii contabile”, iar după
Hendriksen (1982), teoria contabilităŃii reprezintă un set de principii care furnizează un cadru
general de referinŃă prin care poate fi evaluată practica contabilă şi care ghidează dezvoltarea de
noi practici şi proceduri contabile.
Din cele prezentate putem deduce că elementul esenŃial al teoriei contabilităŃii îl
constituie asigurarea unui set de principii ce se constituie într-un cadru general de referinŃă
pentru evaluarea şi dezvoltarea practicilor contabile.
Ca domeniu ştiinŃific, astăzi, contabilitatea dispune de mai multe teorii. Altfel spus,
contabilitatea este considerată o disciplină ştiinŃifică cu paradigme multiple. Acest statut căpătat
de contabilitate a avut în vedere faptul că de la prima lucrare apărută în domeniul contabilităŃii şi
până în zilele noastre, istoria contabilităŃii poate fi privită ca o istorie a curentelor de gândire
contabilă sau, mai exact, ca o istorie a teoriilor contabilităŃii.
Autori de renume procedează, în lucrările lor, la clasificarea teoriilor contabile în funcŃie
de anumite criterii. Indiferent de criteriul ales (importanŃa teoriilor pentru cunoaşterea şi practica,
contabilă actuală, modul de elaborare a teoriilor contabile etc.), s-a ajuns la concluzia că nici o
15
teorie nu poate răspunde la toate problemele pe care le ridică contabilitatea. Tocmai de aceea,
contabilitatea, ca domeniu ştiinŃific, trebuie să dispună de un cadru de cunoştinŃe care să explice
şi să analizeze domeniul considerat şi care să reprezinte edificiul conceptual al contabilităŃii.
La ora actuală, în lume, există două mari cadre conceptuale, cel american, elaborat de
FASB, şi cel internaŃional, elaborat de IASB.
ExistenŃa unor astfel de cadre conceptuale ne permite să afirmăm că disciplina
contabilitate dispune de un sistem ierarhic de cunoştinŃe şi enunŃuri teoretice, denumite
„elemente conceptuale” şi care pot fi clasificate, în funcŃie de gradul lor de generalitate, în
postulate, principii şi norme contabile.

16
 CAPITOLUL 3. ROLUL PROFESIONIŞTILOR CONTABILI: PENTRU
DEZVOLTAREA ECONOMIEI ŞI PENTRU APĂRAREA INTERESULUI
PUBLIC

Profesia contabilă este foarte importantă pentru dezvoltarea societăŃii. Contabilii

lucrează probabil în toate domeniile economiei şi pentru orice afacere, mică sau mare, ai nevoie
de un contabil care să sprijine această afacere, să producă informaŃie corectă, să ofere
credibilitate informaŃiei, iar acest lucru este foarte important pentru dezvoltarea economiei.

3.1 Profesia de expert contabil şi contabil autorizat

Expertiza contabilă este o profesie liberală similară cu cea de auditor financiar,
administrator judiciar, lichidator, evaluator ş.a.
În România după 1989 activitatea de expertiză contabilă s-a reorganizat în baza unei
OrdonanŃe de Guvern emisă în 1994. Această ordonanŃă organizează activitatea de expertiză
contabilă şi a contabililor autorizaŃi, suferind modificări şi completări ulterioare. Ultima
modificare care aliniază activitatea de expertiză contabilă la cerinŃele normelor internaŃionale şi
europene faŃă de Directiva a IV-a, a VII-a şi a VIII-a, s-a facut printr-o ordonanŃă de guvern
emisă în actualizarea şi completarea actului normativ din 1994.
Expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist, care are calitatea de
expert, cu sensul de a stabili adevărul într-o anumită situaŃie, problemă sau litigiu. Expertiza
înseamnă a încerca, a dovedi.
Expertiza este un mijloc de probă, de constatare, confirmare, evaluare, lămurire sau
dovedire, pe baza cercetării ştiintifice de specialitate, a adevărului obiectiv cu privire la o anumită
faptă, împrejurare, problemă, situaŃie, cauză sau litigiu".
Ca mijloc de probă, expertiza este definită în multiple variante, ca formă, dar, în esenŃă,
cu conŃinut identic.
Prin expertiză contabilă se înŃelege misiunea dată unui expert contabil de a controla
registrele, conturile şi actele justificative ale unui agent economic, cu scopul de a furniza părŃilor
interesate datele necesare sau de a procura justiŃiei informaŃiile interesate pentru a se pronunŃa, în
cunoştinŃă de cauză, asupra unui proces sau a unei contestaŃii de care a fost sesizată.
Expertiza contabilă este o forma de cercetare ştiintifică efectuată în vederea lămuririi
modului în care sunt reflectate în documente, evidenŃa ethnic-operativă şi contabilă, anumite
fapte, împrejurări, situaŃii de natură economico-financiară.
Ca activitate specializată, expertiza contabila se caracterizează prin următoarele
trăsături:
• are ca obiect cercetarea unor fapte sau situaŃii de natură economico-financiară,
gestionară şi patrimonială;

17
 • cuprinde în sfera sa de acŃiune activitatea economică a unui agent economic pentru
problemele şi obiectivele stabilite de organul jurisdicŃional, ori de persoana juridică care o
solicită;
• cercetează situaŃiile şi împrejurările de fapt pe baza informaŃiilor furnizate de evidenŃa
economică şi a suporŃilor ei materiali;
• interpretează datele de evidenŃă şi formulează opinii cu privire la problemele
investigate pe baza legilor şi actelor normative care reglementează domeniul de activitate
respectiv;
• elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute care servesc ca mijloc de probă pentru
organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de fundamentare a unei decizii
de către persoana juridică care a solicitat efectuarea expertizei contabile.
Expertiza contabilă analizează cauzele care au determinat abaterile de la normele legale
cu caracter economic şi financiar, descifrează relaŃiile economice şi financiare, dintre părŃile
aflate în litigiu, caracterizează starea de fapt a agentului economic respectiv în raport cu legea şi
actele normative care reglementează domeniul investigat, stabileşte legăturile de cauzalitate şi
responsabilitate. Din studierea cauzelor generatoare de pagube în dauna patrimoniului, expertiza
contabilă poate desprinde deficienŃele existente în organizarea şi conducerea sistemului de
evidenŃă, imperfecŃiunile propagate pe traseul procesului decizional, precum şi omisiunile sau
erorile comise în executarea atribuŃiilor de serviciu cu consecinŃe negative asupra patrimoniului
agenŃilor economici la care se efectuează expertiza.

3.2 Exercitarea profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat

Profesia de expert contabil şi contabil autorizat se exercită de persoanele care au
această calitate dobândită în condiŃiile legii.
Expertul contabil este persoana care are competenŃa profesională de a organiza şi
conduce contabilitatea, de a veghea gestiunea societăŃilor comerciale, de a întocmi situaŃiile
financiare şi de a efectua expertiza contabilă.
Asupra concluziilor, constatărilor, opiniilor şi a recomandărilor sale, expertul întocmeşte
un raport.
Contabilul autorizat este persoana care a dobândit această calitate conform legii şi are
competenŃa de a Ńine contabilitatea şi de a pregăti lucrările în vederea întocmirii situaŃiilor
financiare.
Accesul la profesia de expert contabil şi contabil autorizat se face pe baza de examen de
admitere la care să se obŃină cel puŃin media 7 şi minim nota 6 la fiecare disciplină. Disciplinele
examenului de admitere pentru accesul la profesia de expert contabil şi contabil autorizat după
caz, sunt: Contabilitate, Fiscalitate, Drept, Audit, Evaluarea economică şi financiară a
întreprinderilor, Control financiar, Expertiză contabilă şi Doctrina şi deontologia profesiei
contabile. Accesul este urmat de efectuarea unui stagiu de 3 ani şi susŃinerea unui examen de
aptitudini la terminarea stagiunii.

18
 Se poate prezenta la admiterea pentru examenul de expert contabil, persoana care
îndeplineşte următoarele condiŃii:
1. are capacitate de exerciŃiu deplină;
2. are studii economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul EducaŃiei;
3. nu a suferit nicio condamnare care potrivit legislaŃiei interzice dreptul de gestiune şi
administrare a societăŃilor comerciale.
La cererea persoanelor care au titlul de academician, profesor, conferenŃiar universitar,
doctor în economie, doctor docent cu specialitatea finanŃe/contabilitate au acces la profesia de
expert contabil pe baza titlului de doctor cu îndeplinirea condiŃiilor 1-3, după care susŃine un
interviu.
Contabilul autorizat este persoana care se poate prezenta la admitere dacă îndeplineşte
următoarele condiŃii:
- are capacitate de exerciŃiu deplină;
- are studii medii cu diplomă recunoscută de Ministerul EducaŃiei;
- nu a suferit nicio condamnare care potrivit legislaŃiei în vigoare interzice dreptul de
gestiune şi de administrare a societăŃilor comerciale.
Expertul contabil poate executa pentru persoanele fizice şi juridice următoarele lucrări:
- Ńine sau supraveghează contabilitatea şi întocmeşte sau verifică şi semnează situaŃiile
financiare;
- acordă asistenŃă privind organizarea şi Ńinerea contabilităŃii;
- efectuează expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de
persoanele fizice / juridice conform legii;
- îndeplineşte potrivit dispoziŃiilor legale atribuŃiile prevăzute în mandatul de cenzor.
Dintre aceste atribuŃii ale cenzorului se pot menŃiona:
(1) Cenzorii sunt obligaŃi să supravegheze gestiunea societăŃii, să verifice dacă situaŃiile
financiare sunt legal întocmite şi în concordanŃă cu registrele, dacă acestea din urma sunt Ńinute
regulat şi dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru
întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare.
(2) Despre toate acestea, precum şi asupra propunerilor pe care le vor considera necesare
cu privire la situaŃiile financiare şi repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunării generale
un raport amănunŃit.
Adunarea generală poate aproba situaŃiile financiare anuale numai dacă acestea sunt
însoŃite de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari.
Cenzorii sau, după caz, auditorii interni vor aduce la cunostinta membrilor consiliului de
administraŃie neregulile în administraŃie şi încălcările dispoziŃiilor legale şi ale prevederilor
actului constitutiv pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunostinŃă
adunării generale.
Cenzorii au dreptul sa obŃină în fiecare luna de la administratori o situaŃie despre mersul
operaŃiunilor.
Este interzis cenzorilor să comunice acŃionarilor în particular sau terŃilor datele
referitoare la operaŃiunile societăŃii, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.
19
 Pentru îndeplinirea obligaŃiei prevăzute mai sus, cenzorii vor delibera împreună; ei însă
vor putea face, în caz de neînŃelegere, rapoarte separate, care vor trebui sa fie prezentate adunării
generale.
Pentru celelalte obligaŃii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.
Cenzorii vor trece într-un registru special deliberările lor, precum şi constatările făcute
în exerciŃiul mandatului lor.
Întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.
Revocarea lor se va putea face numai de adunarea generală, cu votul cerut la adunările
extraordinare.
De asemenea, experŃii contabili efectuează şi următoarele activităŃi:
- acordă asistenŃă de specialitate pentru înfiinŃarea şi reorganizarea societăŃilor
comerciale;
- efectuează pentru persoanele fizice şi juridice servicii profesionale care presupun
cunoştinŃe de specialitate.
Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de expert contabil pot efectua activitate de
audit financiar şi consultanŃă fiscală cu respectarea reglementărilor specifice acestor activităŃi.
ExperŃii contabili pot să-şi exercite profesia individual ori se pot constitui în societăŃi
comerciale conform reglementărilor în vigoare.
SocietăŃile comerciale de expertiză contabilă trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
- să aibă ca obiect de activitate exercitarea profesiei de expert contabil;
- majoritatea asociaŃilor sau acŃionarilor să fie experŃi contabili şi să deŃină majoritatea
părŃilor sociale sau acŃiunilor consiliului de administraŃie a societăŃii comerciale, să fie ales în
majoritate dintre acŃionarii sau asociaŃii experŃi contabili.
AsociaŃiile să fie nominative şi orice nou asociat sau acŃionar admis de AGA.
Contabilul autorizat poate executa pentru persoanele fizice şi juridice lucrări privind
Ńinerea contabilităŃii operaŃiunilor economico-financiare prevăzute în contract şi pregătirea
lucrărilor necesare în vederea elaborării situaŃiilor financiare.
Aceştia îşi pot exercita profesia individual ori în societăŃi comerciale.
ExperŃii contabili şi contabilii autorizaŃi răspund, în exercitarea profesiei, disciplinar,
administrativ, civil şi penal, după caz, potrivit legii.
Limitele răspunderii civile a experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi se stabilesc prin
contractele de prestări de servicii încheiate în condiŃiile legii, în funcŃie de uzanŃele interne şi
internaŃionale ale profesiei contabile.
Exercitarea oricărei atribuŃii specifice calităŃii de expert contabil şi de contabil autorizat
de către persoane neautorizate sau care se află într-o situaŃie de incompatibilitate constituie
infracŃiune şi se sancŃionează potrivit legii penale.
Persoanele care exercită atribuŃii specifice calităŃii de expert contabil şi de contabil
autorizat fără viza anuală se sancŃionează disciplinar potrivit Regulamentului de organizare şi
funcŃionare a Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi.

20
 SancŃiunile disciplinare ce se aplică experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi, în
raport cu gravitatea abaterilor săvârşite,acestea sunt următoarele:
a) mustrare;
b) avertisment scris;
c) suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil
autorizat pe o perioadă de timp de la 3 luni la un an;
d) interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil
autorizat.
Hotărârile şi deciziile de interes general, adoptate de Consiliul superior, Biroul
permanent şi ConferinŃa naŃională, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în
termen de 30 de zile de la adoptare.

3.3 Reguli cu privire la exercitarea profesiei de expert contabil

1. Exercitarea în mod individual a profesiei se face numai în nume propriu.
2. Nu poate colabora cu un coleg pedepsit printr-o măsură disciplinară de suspendare
sau interzicere de exercitare a profesiei.
3. Poate participa la administrarea unei singure societăŃi comerciale de expertiză
contabilă.
4. Poate accepta mandatul care îi este încredinŃat pentru a fi arbitru între 2 părŃi pentru
litigii ce intră în competenŃa lui pe cale amiabilă şi dacă există acceptul ambelor părŃi pentru
aceasta.
Toate serviciile profesionale trebuie să aibă la bază existenŃa contractului de prestări
servicii semnat de ambele părŃi. În cazul în care pe parcursul executării lucrărilor se constată
modificarea sau extinderea acestora trebuie încheiat act adiŃional la contract.
Nu pot fi încheiate contracte globale evazive. În toate cauzele obiectul contractului
trebuie să precizeze exact lucrările ce trebuie efectuate, astfel încât acestea din punct de vedere al
executantului să nu fie incompatibile.
Pentru serviciile profesionale prestate, experŃii primesc onorarii. În afara primirii de
onorarii pentru lucrările executate, orice altă relaŃie financiară cu un client este susceptibilă de a
afecta obiectivitatea şi a determina terŃii să considere că această obiectivitate este compromisă.
Compromiterea poate fi declanşată de următoarele:
- participaŃii la capital;
- darea sau luarea de împrumuturi de bunuri, servicii sau bani.
Alegerea clienŃilor trebuie făcută astfel încât să se prevină riscurile şi cu respectarea
principiilor independenŃei şi competenŃei. Factorii de risc trebuie apreciaŃi în funcŃie de lucrările
executate şi anume:
- întârzieri importante şi repetate privind încheierea periodică a conturilor;
- neconducerea evidenŃei contabile sintetice şi analitice;
- limitarea onorariilor;
- limitarea acŃiunilor de verificare.

21
 Înaintea acceptării şi încheierii contractului expertul contabil trebuie să:
- evalueze riscurile;
- verifice dacă sunt respectate principiul independenŃei profesiei;
- să aprecieze eficienŃa lucrărilor în raport cu competenŃa sa şi cu mijloacele societăŃii,
ale clientului.
În cursul derulării lucrărilor expertul contabil poate exprima în scris faŃă de client
recomandări sau rezerve.
În caz de contestaŃie a acestuia de către client, aceste avertismente scrise pot constitui
probe de exonerare a responsabilităŃilor profesionistului în cauză.
Expertul trebuie să exercite lucrările cu conştiinŃă şi profesionalism, abŃinerea de la
lucrări inutile, efectuarea numai din dorinŃa de a câştiga.
Respectarea criteriilor în cazul repartizării lucrărilor către colaboratori.
Studierea în folosul clienŃilor în condiŃiile respectării legalităŃii, sincerităŃii şi
corectitudinii, a măsurilor susceptibile pentru evitarea plăŃilor unor cheltuieli nejustificate.
La finalizarea lucrărilor se întocmeşte un raport privind executarea acestora, în care se
relatează constatările efectuate, întinderea şi calitatea lucrărilor.
Raportul este util în cazul unor eventuale litigii ulterioare.

3.4 Stagiul experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi. Tutorele de stagiu.

După ce au promovat examenul de admitere pentru accesul la profesia de expert contabil
şi contabil autorizat aceştia au obligaŃia să efectueze un stagiu de 3 ani.
Începe la data la care persoana a reuşit la examen şi a depus cerere de înscriere la stagiu.
În perioada stagiului, stagiarul este obligat să îndeplinească minim 200 de ore pe semestru, în
timpul orelor normale de muncă ale tutorelui de stagiu.
Nu sunt luate în calcul în timpul stagiului concediul legal de maternitate sau pentru
creşterea copilului şi alte întreruperi legale.
Tutorele de stagiu este o persoană fizică expert contabil sau persoană membră a unei
societăŃi comerciale de expertiză contabilă membră a CECCAR.
Lista persoanelor fizice sau a societăŃilor comerciale abilitate să primească stagiari se
stabileşte de Consiliul Superior al Corpului la propunerea Consiliului Filialelor. Este publică,
poate fi consultată de cei interesaŃi şi se înmânează fiecărui tutore de stagiu odată cu documentele
de abilitare a acestuia. Această listă se publică anual, odată cu tabloul membrilor CECCAR şi se
actualizează trimestrial.
Cererea de abilitare de tutore de stagiu se adresează preşedintelui Consiliului Filialei
Corpului, se analizează de Consiliul Filialei şi se înaintează la CECCAR însoŃită de un raport din
care să rezulte că persoana propusă pentru abilitare de tutore oferă garanŃii suficiente în ceea ce
priveşte asigurarea condiŃiilor pentru formarea acestora. Cererea se analizează de Consiliul
Superior al Corpului care hotărăşte în 30 de zile de la primire.
Abilitarea poate fi solicitată în orice moment de orice persoană fizică cu o vechime în
profesie de minim 5 ani sau societate comercială de expertiză membră a CECCAR.

22
 Abilitarea odată acordată rămâne valabilă până la retragerea de Consiliul Superior al
Corpului.
Autorizarea de a avea în stagiu mai mult de o persoană se acordă pentru fiecare stagiar
în plus de comitetul filialei.
Acest tutore are obligaŃia să creeze condiŃii pentru ca stagiarii să:
- urmeze pregătirea prevăzută pe durata stagiului;
- se achită cu regularitate de obligaŃiile lor;
- măreşte treptat nivelul de dificultate al lucrărilor încredinŃate stagiarilor;
- întocmesc cu regularitate fişa semestrială a stagiarului;
- la sfârşitul stagiului întocmeşte un raport de stagii pe care le prezintă Consiliului
Filialei;
- ajută stagiarul în găsirea unui loc de muncă;
- plăteşte stagiarul în funcŃie de orele lucrate, calitatea lucrărilor şi baremele orare
stabilite de Consiliul Superior al Corpului.

3.5 EvidenŃa stagiarilor

Registrul stagiarilor se Ńine de Consiliul Filialei Corpului. Stagiarii se înscriu în ordinea
sosirii scrisorilor prin care se aduce la cunoştinŃă începerea stagiului şi atestarea tutorelui
stagiului că acceptă primirea stagiului.
O copie sau o listă din Regulamentul stagiarilor sunt trimise la comisia de formare
profesională a CECCAR şi se actualizează semestrial.
Pentru fiecare stagiar se constituie un dosar şi pentru fiecare tutore de stagiu. Numărul
din registrul stagiarului se înscrie pe dosarul acestuia şi pe fiecare document sau corespondenŃă
care îl priveşte. Fiecare stagiar primeşte un livret de stagiu. La terminarea acestuia primeşte un
Certificat de Stagiu. Acesta se eliberează pe baza raportului tutorelui de stagiu, a observaŃiilor
scrise a Controlorului de Stagiu şi dă dreptul stagiarului de a se prezenta la examen în vederea
obŃinerii calităŃii de expert contabil sau contabil autorizat.

3.6 Onorariile profesionale

Contabilii autorizaŃi şi experŃii contabili primesc pentru lucrările efectuate numai
onorariile stabilite. Onorariul se stabileşte prin contract de prestări servicii de către organele
judiciare care au dispus efectuarea lucrării.
Onorariile sunt convenite direct cu clientul, pe principiul libertăŃii stabilirii preŃului şi a
liberei concurenŃe.
Onorariile pot varia, pot fi negociate funcŃie de:
- natura sau complexitatea lucrărilor;
- calificarea contabilului autorizat, a expertului contabil precum şi a colaboratorilor
acestora;
- timpul necesar efectuării lucrărilor.

23
 Onorariile nu pot fi influenŃate de :
- situaŃiile financiare obŃinute de client graŃie intervenŃiilor profesioniştilor contabili cum
ar fi: procentaj prin profit, pierdere evitată, impozite restituite sau economisite.
Onorariile se achită lunar la terminarea lucrărilor sau la finele exerciŃiului.
Sunt admise în condiŃiile contractuale plăŃile în avans sau aconturi, cu lichidarea finală
la terminarea lucrării.
Onorariile sunt impozitate conform legii.
ObligaŃia calculării şi virării impozitelor aferente onorariilor revine persoanelor fizice
contabil autorizat şi expert contabil care a încasat sumele de la persoanele fizice.
În cazul persoanelor juridice impozitele se realizează prin stopaj la sursă pe lucrările ce
s-au executat.
Onorariile se stabilesc prin încheierea sau ordonanŃa de numire a experŃilor contabili
emise de instanŃele judecătoreşti, organele de urmărire penală sau alte organe cu activitate
jurisdicŃională.
Cu ocazia efectuării expertizelor sau a altor lucrări profesionistul contabil se deplasează
şi în alte localităŃi decât cea de domiciliu. În aceste situaŃii, profesionistul contabil are dreptul ca
pe lângă onorariul stabilit să primească şi cheltuieli de transport, cazare şi diurnă în condiŃiile
stabilite de dispoziŃiile legale pentru salariaŃii din instituŃiile publice.
Onorariile stabilite pentru expertize contabile dispuse din oficiu în cursul procesului
penal se avansează de la bugetul statului, iar sumele avansate se recuperează ulterior.
Recuperarea se face de la persoanele fizice incriminate, asupra cărora s-au pronunŃat
sentinŃe definitive, irevocabile şi executorii.
ExperŃii contabili şi contabilii autorizaŃi sunt înscrişi în Tabloul Corpului după ce au
plătit taxa şi îndeplinesc condiŃiile.
Unii experŃi sau contabili autorizaŃi pot fi radiaŃi din Tabloul experŃilor contabili.
Radierea se produce în următoarele situaŃii şi se pronunŃă de către Consiliul Filialei:
1. Când membrul Corpului a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracŃiuni care
potrivit legislaŃiei în vigoare interzice dreptul de administrare şi gestiune a societăŃii comerciale.
2. Când nu a depus la bugetul de stat impozitul asupra onorariilor încasate de la
persoanele fizice.
3. Neplata cotizaŃiei profesionale şi a altor prevederi ale legii.

24
 CAPITOLUL 4 ŞCOLI, REFERENłIALE ŞI SISTEME CONTABILE.
ORGANIZAREA PROFESIEI CONTABILE

Unul din pericolele studierii doar a contabilităŃii unei Ńări (de ex. contabilitatea
românească) este de a crede că toate sistemele contabile sunt echivalente, altfel spus, că
rapoartele financiare întocmite în conformitate cu diferite referenŃiale naŃionale sunt comparabile
şi pot fi folosite nemijlocit pentru luarea deciiziilor.
Odată cu lărgirea perspectivei se va constata că, dimpotrivă, sistemele contabile
naŃionale nu sunt echivalente, fiind caracterizate de norme şi practici care diferă în funcŃie de
contextul local. Prin urmare, informaŃiile contabile furnizate prin rapoartele financiare întocmite
în conformitate cu un anumit referenŃial naŃional nu pot fi folosite ca atare în procesul decizional
decât într-un context naŃional, ele pierzându-şi relevanŃa imediată şi comparabilitatea la nivel
internaŃional. Pentru a da doar un singur exemplu, amintim cazul celebrei companii Deimler-
Benz, care având conform normelor contabile germane un profit net de 615 milioane de mărci
germane (DM), vrând să coteze la bursa din New York şi fiind nevoită să-şi retrateze situaŃiile
financiare conform referenŃialului american, a trebuit sa raporteze o pierdere de 1,8 miliarde DM.
Întrebarea care apare în mod firesc este care sunt cauzele acestor diferenŃieri între
diferite sisteme contabile naŃionale? Răspunsuri la această întrebare au fost date de numeroase
studii care au identificat în principal următorii factorii ca fiind cei care determină diferenŃierile
dintre referenŃialele contabile naŃionale şi anume:
• Sistemele de drept (drept scris sau cutumiar);
• Structura furnizorilor de fonduri (investitori sau creditori bancari);
• Rolul fiscalităŃii (contabilitate deconectată de fiscalitate sau nu);
• Rolul profesiei contabile liberale (opozabil rolului statului);
• Teoriile şi teoreticienii;
• Factori culturali;
• Accidente ale istoriei.

4.1 Clasificări ale sistemelor contabile naŃionale

a) Dacă se au în vedere majoritatea factorilor identificaŃi mai sus, la nivel internaŃional, se
conturează două mari grupe de Ńări, şi anume:
• Ńările continental-europene (FranŃa, Germania, Italia, Elvetia etc); şi
• Ńările anglo-saxone (UK, USA, Canada, Australia etc), cu următoarele caracteristici:
łări continental-europene łări anglo-saxone
Sistem de drept scris Sistem de drept cutumiar
FinanŃatorul principal: sistemul bancar FinanŃatorul principal: bursa de valori
Contabilitatea conectată la fiscalitate Contabilitate deconectată de fiscalitate
Statul joacă un rol important în normalizarea Profesia contabilă joacă un rol important în
contabilă normalizare

25
 Astfel, în Ńările anglo-saxone în care finanŃarea se obŃine în special de la investitori,
comunicarea este orientată către aportorii de capitaluri. În plus, fiind Ńări de drept cutumiar,
normalizarea contabilă se efectuează printr-un minimum de reglementare legală şi, în cea mai
mare parte, prin norme elaborate de profesia contabilă liberală. Aceasta oferă o mult mai mare
flexibilitate actului de producere şi difuzare a informaŃiei contabile, un rol important jucându-l
raŃionamentul profesional.
Principalul utilizator al situaŃiilor financiare fiind investitorul, calculele taxelor şi
impozitelor pe baza datelor contabile joacă un rol secundar, contabilitatea fiind deconectată de
fiscalitate, ea având în principal rolul de a asista procesul de investire la bursa de valori.
În schimb, în Ńările continental europene, fiind Ńări de drept scris, reglementarea legală
joacă un rol determinant în normalizarea contabilă, ceea ce conferă o flexibilitate mult mai redusă
sistemului contabil, caracterizat printr-o uniformitate ridicată. Băncile fiind principalul aportor de
resurse, sistemul contabil va fi unul mai pesimist, în care rezervele şi provizionele se constituie
cu mai multă uşurinŃă.
Întrucât statul este implicat într-o proporŃie semnificativă în normalizare, contabilitatea
va juca un rol important în determinarea taxelor şi impozitelor datorate de către firme, altfel spus,
în Ńările continental europene, sistemul contabil este conectat la fiscalitate.
Pe lângă o astfel de grupare generală care clasifică sistemele contabile în două mari
categorii, există şi numeroase studii care fac o analiză mai fină a referenŃialelor contabile
naŃionale plecând de la un factor de diferenŃiere. În continuare vor fi prezentate doua astfel de
clasificări cărora li se acordă un rol important în literatura de profil, şi anume clasificarea lui
Gray (1988) pe baza factorilor culturali şi pe cea a lui Nobes (1998) care are la bază sistemele de
finanŃare.
b) Clasificarea culturalistă
Gray (1988) încearcă să explice diferenŃierea sistemelor contabile pe baza factorilor
culturali. El are ca punct de plecare: studiul lui Hofstede referitor la valorile culturale în contextul
practicilor şi teoriilor organizaŃiilor.
Hofstede caracterizează cultura prin 4 dimensiuni:
• Individualism versus colectivism: dimensiuni care caracterizează legăturile între
indivizi în interiorul societăŃii; în Ńările caracterizate de un nivel ridicat al individualismului (de
ex. USA, Australia, UK, Olanda), legăturile între indivizii sunt foarte slabe, indivizii urmăresc
doar interesele proprii sau ale familiei lor, fiecare membru bucurându-se de un grad mare de
libertate; în schimb, în Ńările caracterizate de un nivel ridicat al colectivismului (de ex.
Guatemala, Columbia, Pakistan), legăturile între indivizi sunt foarte puternice, indivizii urmăresc
interesele grupului din care fac parte, fără să aibe alte opinii, diferite de cele ale grupului, care la
rândul său îşi protejează membrii;
• DistanŃă ierarhică mare sau mică: dimensiuni care caracterizează acceptarea
inegalităŃilor de putere/bogăŃie; în Ńări în care distanŃa ierarhică este mare (Filipine, Venezuela,
India, FranŃa, Belgia) indivizii acceptă uşor inegalitatea de putere/bogăŃie, ceea ce nu este valabil
pentru Ńări în care distanŃa ierarhică este mică (Danemarca, Israel, Austria) şi în care există
tendinŃa de a atenua aceste inegalităŃi;
26
 • Control asupra incertitudinii: caracterizează acceptarea sau nu a incertitudinii; în Ńări
cu un control slab al incertitudinii indivizii acceptă uşor incertitudinea, ceea ce nu se întâmplă în
Ńările cu un control pusternic asupra incertitudinii, în care indivizii caută securitatea şi evitarea
riscurilor.
• Masculinitate versus feminitate: caracterizează diviziunea rolurilor sociale ale sexelor,
respectiv acceptarea unor valori masculine sau feminine; valorile masculine constau în competiŃie
şi realizarea de fapte vizibile (dobândirea de bani, avere, statut socieal etc.), pe când cele
feminine pun relaŃiilor personale înaintea banilor, promovează grija pentru calitatea vieŃii,
protecŃia socială, protecŃia mediului.
Gray (1988) plecând de la raŃionamentul lui Hofstede, încearcă să identifice patru
dimensiuni care să caracterizeze un sistem contabil:
• InfluenŃa profesiei versus control legal (professionalism vs. statutory control, engl.):
dimensiune care caracterizează influenŃa profesiei contabile în normalizarea contabilă şi în
raportarea financiară;
• Uniformitate versus flexibilitate (uniformity vs. flexibility, engl.): dimensiune care
caracterizează preferinŃa pentru permanenŃa metodelor şi comparabilitatea informaŃiilor;
• PrudenŃă versus optimism (conservatism vs .optimism, engl.): caracterizează nivelul
de prudenŃă implicat în raportarea financiară;
• DiscreŃie versus transparenŃă (secrecy vs. transparency, engl.): caracterizează nivelul
de discreŃie implicat în procesul de comunicare financiară.
Gray a pus în legătură dimensiunile culturale identificate de Hofstede cu aceste
dimensiuni contabile, încercând să arate cum factorii culturali diferenŃiază sistemele contabile la
nivel internaŃional. Altfel spus, valorile culturale influenŃează valorile contabile care dau
caracteristicile sistemului contabil (cum se efectuaează normalizarea şi impunerea regulilor, cum
se evaluează activele şi profiturile, cum se realizează comunicarea cu utilizatorii) după cum
urmează:

Valori culturale Valori contabile Sisteme contabile/

practici
Profesionalism
Individualism/
Autoritate şi impunere
Colectivism
Uniformitate/
Flexibilitate

DistanŃă ierarhică Evaluarea activelor şi

Conservatorism/
Optimism măsurarea profiturilor
Controlul incertitudinii

Masculinitate/ DiscreŃie/ Comunicarea

Feminitate TransparenŃă informaŃiilor

27
 Astfel, conform ipotezelor lui Gray, Ńările cu un înalt nivel de colectivism vor avea în
plan contabil o tendinŃă de discreŃie – informaŃiile contabile se difuzează doar pentru a servi unui
grup restrâns de utilizatori. De asemenea, un nivel ridicat de discreŃie vor avea şi sistemele
contabile ale Ńărilor cu distanŃă ierarhică mare, comunicarea informaŃiei va fi limitată pentru a
prezerva inegalitatea de putere si avere.
În schimb Ńările cu valori masculine vor avea sisteme contabile caracterizate de
transparenŃă, în astfel de Ńări existând tendinŃa de comunicare a rezultatelor şi succeselor.
łările care nu acceptă uşor incertitudinea, vor manifesta o tendinŃă de prudenŃă, care în
plan contabil se va regăsi subevaluarea activelor şi a profiturilor.
łările cu un înalt nivel de colectivism vor avea sisteme contabile putin flexibile, cu o
profesie contabilă puŃin implicată în normalizarea contabilă.

c) Clasificarea pe baza sistemelor de finanŃarea

Nobes (1998) încearcă să explice diferenŃierea sistemelor contabile pe baza sistemelor
de finanŃare. Spre deosebire de Gray (1988), care consideră factorii culturali direct implicaŃi în
diferenŃierea sistemelor contabile, Nobes (1998) consideră că factorul cel mai important îl
reprezintă sistemul de finanŃare, factorii culturali având doar o incidenŃă indirectă asupra
sistemului contabil:
Logica lui Gray:

Factori externi Cultură Practici contabile

Structuri
instituŃionale

Logica lui Nobes:

Cultură
Factori (incluzând Sistem de Practici
externi structuri finanŃare contabile
instituŃionale

În funcŃie de sistemul de finanŃare, Nobes (1998) clsifică sistemele contabile în două

clase – clasa A şi clasă B:

28
 Tipuri de sisteme contabile

Clasa A Clasa B

Contabilitate anglo-saxonă Contabilitate continental-

(USA, UK) europeană
(FranŃa, Germania, Italia)

Contabilitate pentru acŃionari

externi firmei – pentru bursa Contabilitate pentru
de valori bănci si fiscalitate

Acest raŃionament nu este însă valabil pentru toate Ńările şi în special pentru Ńările în curs
de dezvoltare. Există Ńări (de ex. România, Bulgaria etc) care, deşi nu au un sistem de finanŃare
bazat pe Bursa de valori, au un sistem contabil orientat către investitori.
Din acest motiv, studiul lui Nobes (1998) mai ia în calcul şi o altă variabilă, şi anume
suficienŃa culturală. În funcŃie de acest criteri Ńările se împart în:
• Ńări suficiente cultural (SC)
• Ńări dominate cultural (DC),
Notă: clasificarea prezentată mai sus este valabilă doar pentru Ńările suficiente cultural (SC):
łările suficiente cultural (SC) cu finanŃare externă bursieră au sisteme contabile Clasă
A;
łările suficiente cultural (SC) cu finanŃare externă redusă au sisteme contabile Clasă B;
De asemene Ńările suficiente cultural (SC) în care sistemul de finanŃare evoluează spre
finanŃare externă, vor trece de la Clasa B la Clasa A.
În schimb, Ńările dominate cultural vor adopta sisteme contabile clasă A sau B în funcŃie
de referenŃialul cultural indiferent de sistemul propriu de finanŃare.

29
 CAPITOLUL 5 STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI CONTABILE

Profesia contabilă este în mod curent definită ca totalitatea activităŃilor sau serviciilor
care presupun cunoştinŃe în domeniul contabilităŃii, a specialiştilor care le efectuează sau le
prestează, precum şi organismele lor profesionale.
În toate statele membre UE, în pofida diferenŃelor istorice, economice, juridice şi
cultural, poate fi regăsit un cumul de activităŃi care sunt legate mai mult sau mai puŃin de
procesul de elaborare şi validare a informaŃiilor financiare, contabile sau fiscale. Lista
principalelor activităŃi sau servicii care compun profesia contabilă este următoarea:
- Ńinerea contabilităŃii;
- elaborarea, examinarea şi prezentarea situaŃiilor financiare;
- audit;
- alte lucrări de audit financiar contabil: management financiar−contabil, servicii fiscale,
servicii de studii şi consultanŃă pentru crearea întreprinderilor, evaluări de întreprinderi;
- alte servicii contabile şi paracontabile.
Sfera de activitate a profesionistului contabil acoperă auditul statutar, auditul în sectorul
public, contabilitate, auditul fuziunilor şi achiziŃiilor, auditul elementelor nemonetare, lichidări,
insolvabilitate, expertiză contabilă, consultanŃă, consiliere şi reprezentanŃă fiscală, consiliere în
investiŃii etc.
Numai motive întemeiate de competenŃă, integritate, independenŃă şi obiectivitate pot
limita aria de practică profesională a profesioniştilor contabili.
ActivităŃile componente ale profesiei contabile se pot organiza şi exercita prin
compartimente proprii sau prin externalizare.
Profesioniştii contabili se împart, în funcŃie de statutul juridic în:
- dependenŃi, cu statut de angajati;
- independenŃi sau liber-profesionişti contabili, furnizori ai serviciilor componente ale
profesiei contabile.
Din punct de vedere al modului de organizare a activităŃii liber-profesioniştilor contabili,
aceştia pot să-şi desfăşoare activitatea:
- individual;
- în forme de asociere potrivit legislaŃiei fiecarei jurisdicŃii.
O parte din profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în calitate de angajaŃi sau
ca furnizori de servicii în domeniul auditului intern şi controlului intern, activităŃi importante
pentru o bună guvernare a întreprinderilor.

30
 5.1 Standardele internaŃionale de educaŃie
Standardele internaŃionale de educaŃie pentru profesioniştii contabili stabilesc elementele
esenŃiale pe care trebuie să le conŃină programele de educaŃie şi dezvoltare astfel încât acestea să
fie recunoscute, acceptate şi aplicate pe scară largă. Având în vedere marea divesitate de culturi,
limbi, sisteme educaŃionale, jurdice şi sociale din Ńările din care fac parte organismele membre
IFAC, este la latitudinea fiecărui organism membru să determine cerinŃe detaliate ale educaŃiei de
precalificare, de postcalificare şi de dezvoltare, dar care să aibă la bază elementele esenŃiale
prevăzute în Standardele InternaŃionale de EducaŃie.
IFAC emite trei tipuri de documente:

Standarde internaŃionale de educaŃie pentru profesioniştii contabili;

îndrumările internaŃionale de educaŃie pentru profesioniştii contabili;

documentele internaŃionale de educaŃie pentru profesioniştii contabili.
Standardele internaŃionale de educaŃie pentru profesioniştii contabili:
• Stabilesc standarde de bună practică generală:
- acceptate în educaŃie şi dezvoltare pentru profesioniştii contabili;
- exprimă reperele pe care organismele membre trebuie să le atingă în pregătirea şi
dezvoltarea continuă a profesioniştilor contabili;
• Stabilesc elemente esenŃiale ale conŃinutului şi procesului de educaŃie şi dezvoltare la nivelul
scontat pentru câştigarea recunoaşterii, acceptării şi aplicării internaŃionale; Furnizează referinŃe
autorizate pentru influenŃarea reglementărilor locale cu privire la buna practică în general.
Principalele obligaŃii ale organismelor profesionale membre IFAC în legătură cu
standardele internationale de educaŃie sunt:
• să depună cele mai susŃinute eforturi− pentru încorporarea elementelor esenŃiale ale
conŃinutului şi procesului de educaŃie şi dezvoltare pe care se bazează aceste standarde;
• să depună eforturi pentru implementarea acestor standarde sau a cerinŃelor naŃionale de educaŃie
şi dezvoltare care încorporeaza standardele;
• să aducă la cunoştinŃa membrilor toate standardele internationale de educaŃie emise de IFAC.

5.2 Standardele internaŃionale de calitate

Controlul calităŃii este abordat la trei niveluri:
- la nivelul misiunii;
- la nivelul firmei;
- la nivelul organismului professional.
Sistemul de control la nivelul firmei (controlul intern) trebuie să includă politici şi
proceduri care să facă referiri la:
- responsabilitatea conducerii pentru calitatea din interiorul firmei;
- cerinŃele etice - stabilirea de politici care să asigure respectarea de către personal a
cerinŃelor etice relevante: integritatea, obiectivitatea, competenŃa profesională, confidenŃialiatea,
profesionalismul şi independenŃa;

31
 - acceptarea şi continuitatea relaŃiei cu clienŃii şi misiuni specifice;
- resursele umane – politici care sa asigure recrutarea personalului, evaluarea
performanŃei, capacităŃile, competenŃă, dezvoltarea carierei, promovarea, stimulente etc;
- monitorizarea - asigurarea că procedurile şi politicile cu privire la sistemul de control
al calităŃii sunt relevante, adecvate, funcŃionale şi sunt respectate.
ObligaŃiile membrilor IFAC cu privire la asigurarea calităŃii se referă la:
- existenŃa unui program obligatoriu de examinare şi asigurare a calităŃii;
- depunerea celor mai susŃinute eforturi pentru încurajarea celor responsabili să
implementeze prevederile standardelor internaŃionale de calitate.

5.3 Standaredele internaŃionale de etică

Consiliul pentru standardele internaŃionale de etică din cadrul IFAC a emis Codul etic al
profesioniştilor contabili care curpinde standardele etice de înaltă calitate, precum şi alte
prevederi pentru profesioniştii contabili din întreaga lume. Acest cod stabileste principiile
fundamentale ale eticii profesionale pentru profesioniştii contabili şi creează un cadru conceptual
şi îndrumări pentru aplicarea acestor principii.
ObligaŃiile organismelor profesionale membre IFAC se referă la următoarele:
Organismele membre nu trebuie să aplice standarde mai puŃin stringente decât cele stipulate în
codul etic IFAC;
Acolo unde responsabilitatea elaborării codului naŃional de etică revine terŃilor,
organismele membre trebuie să urmărească convergenŃa codului etic naŃional cu codul IFAC şi
să-i convingă pe cei responsabili cu elaborarea codului naŃional să încorporeze codul IFAC.

5.4 Standardele internaŃionale de contabilitate

IFAC, prin consiliul pentru standardele international de contabiliate pentru sectorul
public, emite standardele internaŃionale de contabilitate pentru sectorul public, iar consiliul pentru
standarde internaŃionale de contabilitate emite standardele internaŃionale de raportare financiară
IFRS.
Organismele profesionale membre IFAC trebuie să urmarească:
- încorporarea cerinŃelor standardelor internaŃionale de contabilitate pentru sectorul
public în cerinŃele naŃionale de contabilitate pentru sectorul public sau dacă responsabilitatea
elaborării cerinŃelor naŃionale de contabilitate revine guvernului sau altor terŃi, convingerea acelor
responsabili să se conformeze acestor standarde;
- asistenŃa la implementarea standardelor internaŃionale de contabilitate în sectorul
public sau al altor standarde care încorporează aceste standard;
- încorprarea cerinŃelor IFRS-urilor în cerinŃele naŃionale de contabilitate sau, dacă
responsabilitatea elaborării cerinŃelor naŃionale de contabilitate revine guvernului sau altor terŃi,
convingerea acelor responsabili să se conformeze acestor standarde;

32
 - asistenŃă la implementarea IFRS-urilor sau a altor standarde care încorporează aceste
standarde.

5.5 Standardele internaŃionale de audit

Consiliul pentru standarde internaŃionale de audit şi asigurări al IFAC emite următoarele
standarde:
- Standarde internaŃionale de audit;
- Standarde internaŃionale pentru misiunile de examinare;
- Standarde internaŃionale pentru serviciile conexe.
ObligaŃiile organismelor profesionale membre IFAC sunt:
- încorporarea cerinŃelor standardelor internaŃionale şi a celorlate documente emise de
consiliul pentru standarde internaŃionale de audit şi asigurări în standardele naŃionale sau, dacă
responsabilitatea elaborării standardelor naŃionale revine guvernului sau altor terŃi, convingerea
acelor responsabili să se conformeze acestor standarde şi documente;
- asistenŃă la implementarea standardelor sau a altor standarde care încorporează aceste
standarde şi documente.
- implementarea unui proces care să furnizeze membrilor la timp traducerea corentă şi
completă a standardelor internaŃionale şi a celorlalte documente emise de de consiliul pentru
standarde internaŃionale de audit şi asigurări.

33
 CAPITOLUL 6 NECESITATEA ŞI ROLUL ORGANISMELOR
PROFESIONALE

6.1 Necesitatea organismelor profesionale contabile

Provocările cu care se confruntă azi un profesionist contabil au schimbat sistemul de
valori al acestei profesii. Nu mai este suficient ca un profesionist contabil să dispună de
cunoştinŃe privind legea contabilă naŃională, ci mai mult, pentru a-i fi recunoscute abilităŃile, el
trebuie să respecte norme profesionale elaborate în domeniu, standarde internaŃionale de
raportare financiară, de etică şi calitate şi de asemenea să adere şi să respecte un Cod etic emis în
concordanŃă cu Codul etic IFAC (FederaŃia InternaŃională a Contabililor AutorizaŃi); şi, nu în
ultimul rând, activităŃile sale trebuie să fie gestionate şi controlate de un organism profesional
recunoscut de FEE (FederaŃia ExperŃilor Contabili Europeni) şi IFAC.
Toate aceste condiŃii, dacă sunt respectate de fiecare profesionist contabil, conduc spre
obŃinerea încrederii publicului în informaŃia financiară, în condiŃiile în care exigenŃele impuse de
globalizarea pieŃelor cresc de la o perioadă la alta.
Servirea în cel mai înalt grad a interesului public este una din provocările cu care
profesia contabilă se confruntă în momentul actual. Pentru a fi demonstrat şi realizat acest lucru,
trebuie ca atât organismul profesional, dar şi profesionistul contabil, să respecte standardele
profesionale emise de organismele mondiale şi europene abilitate în domeniu.
Adoptarea şi implementarea în România a standardelor internaŃionale de raportare
financiară, a fost şi este în continuare un obiectiv pentru asigurarea convergenŃei la nivel naŃional
şi internaŃional. Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din România (CECCAR)
este organismul reprezentativ al profesiei contabile din România, autonom neguvernamental,
nonprofit şi de interes public.
La scară largă, la nivel european şi internaŃional, CECCAR este recunoscut ca fiind
organismul profesiei contabile din România care se luptă şi depune eforturi pentru ca normele
naŃionale din domeniul profesiei contabile să conveargă spre un set naŃional de standarde global
acceptate, conforme cu standardele internaŃionale.
Pe măsură ce economiile naŃionale se dezvoltă şi devin mai implicate în piaŃa globală,
există o necesitate mai mare de a raporta informaŃiile financiare într-un mod uniform. Pentru a se
asigura că auditurile companiilor din întreaga lume sunt efectuate folosind un limbaj de raportare
comun, Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurare (IAASB) al IFAC publică Standarde
InternaŃionale de Audit (ISA), precum şi standarde de controlul calităŃii, misiuni de asigurare şi
servicii conexe. Directiva a VIII-a privind Legea SocietăŃilor Comerciale, aprobată de Comisia
Europeană, face apel pentru folosirea ISA în cadrul tuturor Statelor Membre ale Uniunii
Europene.
Din antichitate ne-au parvenit diferite liste de cheltuieli sau de provizii, fără ca ele să fie
componente ale unui sistem contabil articulat. În Evul Mediu, dezvoltarea comerŃului în
34
orăşelele-state italiene a condus la apariŃia unui sistem complex de evidenŃă, şi anume
contabilitatea în partidă dublă.
Profesiunea contabilă liberală s-a dezvoltat mult mai târziu, în secolul al XVIII-lea,
odată cu crearea primului corp al contabililor în Marea Britanie (Institutul ScoŃian al Contabililor
AutorizaŃi, în 1854). Tehnica partidei duble s-a schimbat nesemnificativ de-a lungul timpului; s-a
modificat, în schimb, perspectiva asupra obiectului, scopului şi conŃinutului raportărilor
contabile. De la simpla evidenŃă a averii negustorului şi a afacerilor lui, prin implicaŃiile sale
sociale, contabilitatea s-a transformat într-un sistem informaŃional care afectează distribuŃia
resurselor la nivelul unei întregi economii 1.
Contabilitatea studiază efectele tranzacŃiilor economice şi ale altor evenimente asupra
situaŃiei economice şi financiare, precum şi asupra performanŃei unei entităŃi contabile, în scopul
informării utilizatorilor interni şi externi. Prin limbajul său, prin sistemul propriu de concepte şi
proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informaŃii financiare despre o
organizaŃie. Aceste informaŃii formează baza pentru evaluarea organizaŃiei de către un ansamblu
de utilizatori din interiorul şi din exteriorul organizaŃiei.
Această evaluarea a organizaŃiei se realizează de diferite profesii liberale cum sunt:
experŃii contabili; auditorii financiari; consultanŃii fiscali; auditorii interni, cât şi organele de
control ale statului prin contolul financiar şi inspecŃiile fiscale efectuate.
Aceste profesii liberale se exercită însă de persoane fizice (sau juridice) specializate şi
atestate care sunt organizate ca asociaŃii profesionale cu caracter nepatrimonial: Corpul ExperŃilor
Contabili şi al Contabililor AutorizaŃi, Camera Auditorilor Financiari ; Camera Auditorilor
Publici ; AociaŃia NaŃională a Evaluatorilor din România, Camera ConsultanŃilor Fiscali şi
Uniunea NaŃională a Practicienilor în InsolvenŃă din România.

6.2 Camera Auditorilor Financiari din România

Auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către
auditorii financiari, a unei opinii asupra situaŃiilor financiare, în conformitate cu standardele de
audit, armonizate cu standardele internaŃionale de audit şi adoptate de Camera Auditorilor
Financiari din România, denumita în continuare Camera. Se mai poate enunŃa următoare
definiŃie:
Auditul financiar-contabil reprezintă activitate de verificare a situaŃiilor financiare ale
regiilor autonome, companiilor şi societăŃilor naŃionale, societăŃilor comerciale, bănci, societăŃi
de asigurare şi reasigurare, societăŃi de valori imobiliare şi alte societăŃi care operează pe piaŃa de
capital, de către auditori financiari, în conformitate cu standardele de audit internaŃionale şi
naŃionale.
Auditul financiar se efectuează de către persoane fizice şi persoane juridice care au
calitatea de auditor financiar dobândită în conformitate cu reglementările legale.
SocietăŃile comerciale ale căror conturi anuale sunt supuse auditării se stabilesc anual
prin ordin al ministrului finanŃelor publice.
Auditarea se face în conformitate cu cerinŃele directivelor Uniunii Europene în domeniu,
cu Programul de dezvoltare a sistemului contabil din România şi cu legislaŃia în vigoare.

35
 Organizarea şi conducerea activităŃii de audit financiar se realizează de Camera
Auditorilor din România, ca organizaŃie profesională de utilitate publică.
Camera Auditorilor din România este înfiinŃată prin lege ca persoană juridică română şi
funcŃionează sub forma unei organizaŃii profesionale de utilitate publică fără scop lucrativ.
Sediul Camerei Auditorilor din România este în Bucureşti, aceasta îşi poate constitui
unităŃi teritoriale fără personalitate juridică, denumite filiale.
A fost înfiinŃată aşa după cum s-a mai arătat prin lege, în vederea organizării şi
coordonării activităŃii de audit financiar. Scopul principal al acestei organizaŃii profesionale, este
acela de atribuire şi retragere a calităŃii de auditor financiar persoanelor care îndeplinesc
condiŃiile prevăzute de lege.
Camera Auditorilor din România funcŃionează, aşa cum s-a mai arătat, ca organizaŃie
profesională de utilitate publică, fără scop lucrativ şi exercită prestaŃii în interesul terŃilor şi al
statului, în conformitate cu standardele, normele şi reglementările legale. Organele de conducere,
administrare şi control al Camerei Auditorilor sunt ConferinŃa Camerei, Consiliul Camerei,
Biroul permanent al Consiliului Camerei, Comisia de auditori statutari.
Managementul executiv al Camerei este asigurat de Consiliul Camerei, compus din
preşedinte, vicepreşedinŃi şi membri, are aparat executiv structurat pe departamente funcŃionale,
coordonate de vicepreşedinŃii Consiliului.
Dintre atribuŃiile şi obligaŃiile principale ale Camerei Auditorilor din România:
A- elaborarea reglementărilor privind:
a1) Regulamentul de organizare şi funcŃionare a Camerei, care va cuprinde, în principal,
prevederi referitoare la:
- organele de conducere ale Camerei şi modul de desemnare a acestora;
- atribuŃiile şi răspunderile Camerei;
- regulile de atribuire şi retragere a calităŃii de auditor financiar;
- cerinŃele privind asigurarea pentru riscul profesional în exercitarea activităŃii de audit
financiar;
- abaterile, sancŃiunile şi procedurile disciplinare;
b) Codul privind conduita etica şi profesională în domeniul auditului financiar;
c) Standardele de audit financiar;
d) Programa analitică pentru examenul în vederea accesului la profesia de auditor
financiar;
e) Normele privind controlul calităŃii auditului financiar;
f) Normele privind pregătirea profesională continua a auditorilor financiari;
g) Normele minimale de audit financiar;
h) Standardele de audit intern;
j) Normele de audit intern, în conformitate cu standardele internaŃionale în domeniu;
l) Normele privind perioada de pregătire practica profesională a stagiarilor în activitatea
de audit financiar.
B- elaborarea şi aprobarea regulilor şi procedurilor pentru aplicarea legii, în limitele şi
competentele stabilite prin aceasta;
36
 C- atribuirea calităŃii de auditor financiar şi emiterea de autorizaŃii pentru exercitarea
independentă a acestei profesii;
D- organizarea şi urmărirea programului de pregătire continua a auditorilor financiari;
E- controlul calităŃii activităŃii de audit financiar;

6.3 Camera ConsultanŃilor Fiscali

În baza prevederilor din OrdonanŃa Guvernului privind organizarea şi exercitarea
activităŃii de consultanŃă fiscală, atribuirea calităŃii de consultant fiscal se realizează în felul
următor :
Consiliul superior al Camerei ConsultanŃilor Fiscali, întrunit în şedinŃă hotărăşte:
(1) Examenul de atribuire a calităŃii de consultant fiscal va avea loc de regulă în
municipiul Bucureşti
(2) Locul şi data de desfăşurare a examenului se publică pe site-ul Camerei
ConsultanŃilor Fiscali.
Examenul va fi susŃinut din tematica şi bibliografia pentru examen elaborată de Cameră
şi va consta într-o probă scrisă sub formă de test-grilă.
Înscrierile la examen se fac în perioada prevazut pe site-ul Camerei şi dosarele se
transmit prin servicii poştale cu confirmare de primire pe adresa Camerei.
Colectivul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de atribuire a calităŃii de
consultant fiscal şi comisiile de examinare şi de soluŃionare a contestaŃiilor vor duce la
îndeplinire prevederile hotărâri Camerei.
Hotărârea va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Examenul pentru atribuirea calităŃii de consultant fiscal se organizează de către Camera
ConsultanŃilor Fiscali.
Prin ordin al preşedintelui Camerei ConsultanŃilor Fiscali, se constituie Colectivul pentru
organizarea examenului de atribuire a calităŃii de consultant fiscal, denumit în continuare
Colectiv.
Consiliul superior al Camerei ConsultanŃilor Fiscali stabileşte componenŃa comisiei de
examinare, a comisiei de evaluare, a comisiei de soluŃionare a contestaŃiilor şi atribuŃiile acestora,
denumite în continuare comisii de examen.
La solicitarea Camerei ConsultanŃilor Fiscali, ministrul economiei şi finanŃelor poate
desemna prin ordin specialişti din cadrul Ministerului Economiei şi FinanŃelor care să facă parte
din comisiile de examen.
- ComponenŃa comisiilor de examen se va stabili la fiecare examen organizat central sau
teritorial. Aceste comisii vor fi formate atât din consultanŃi fiscali membri ai Camerei
ConsultanŃilor Fiscali, cât şi din specialişti în domeniul disciplinelor de examen.
- Responsabilii de săli şi membrii personalului de supraveghere şi corectare la examen
pot fi contractaŃi şi din mediul universitar.

37
 Consiliul superior al Camerei ConsultanŃilor Fiscali stabileşte prin hotărâre, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, data de susŃinere şi locul desfăşurării examenului,
precum şi locul de depunere a dosarelor de înscriere şi perioada în care se depun.
Pentru atribuirea calităŃii de consultant fiscal, conform prevederilor din ordonanŃă,
candidaŃii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiŃii:
a) să fie licenŃiaŃi ai unei facultăŃi cu profil economic;
b) să aibă o experienŃă de minimum 5 ani după obŃinerea licenŃei, în una dintre
următoarele activităŃi:
- elaborarea, avizarea, aprobarea sau aplicarea legislaŃiei fiscale;
- servicii de administrare a legislaŃiei fiscale;
- elaborarea sau aplicarea reglementărilor contabile;
- activitatea financiar-contabilă;
c) să nu aibă antecedente penale;
d) să aibă capacitate deplină de exerciŃiu;
e) să promoveze examenul pentru atribuirea calităŃii de consultant fiscal.
Dosarul de înscriere se depune sau se transmite prin servicii poştale, cu confirmare de
primire, la Camera ConsultanŃilor Fiscali şi va conŃine documentele care atestă îndeplinirea
condiŃiilor prevăzute din ordonanŃă, astfel:
a) cererea de înscriere la examen;
b) curriculum vitae;
c) diploma de studii superioare, în copie legalizată, precum şi copii legalizate ale actelor
doveditoare, în cazul schimbării numelui;
d) carnetul de muncă, în copie certificată de angajator sau în copie legalizată, după caz,
adeverinŃă eliberată de angajator, adrese eliberate de asociaŃiile profesionale din care fac parte, în
cazul profesiilor liberale;
e) actul de identitate, în copie;
f) certificatul de cazier judiciar;
g) certificatul de cazier fiscal;
h) adeverinŃă medicală eliberată de medicul de familie sau de instituŃia medicală la care
este înregistrat;
i) trei fotografii 2/3 cm.
Colectivul verifică dosarele depuse şi respinge dosarele candidaŃilor care nu îndeplinesc
condiŃiile prevăzute .
Pentru dosarele aprobate ale candidaŃilor înscrişi la examen se editează legitimaŃia de
examen , care se aplică pe mese în sălile de examen.
În dosarul de înscriere candidatul va depune în original documentul de plată a taxei de
înscriere la examen.
Nivelul taxei se stabileşte anual prin hotărâre a Consiliului superior al Camerei
ConsultanŃilor Fiscali.
Examenul va consta într-o probă scrisă/interviu.

38
 Proba scrisă va fi sub formă de test-grilă/lucrare scrisă, care va conŃine de regulă
întrebări din:
a) legislaŃia fiscală, legislaŃia privind administrarea fiscală şi legislaŃia vamală, 90%;
b) dreptul comercial şi dreptul financiar-fiscal, 5%;
c) gestiunea financiară şi contabilitatea întreprinderii, 5%.
Durata de elaborare a răspunsurilor pentru proba scrisă este de 3 ore.
Comisia de examinare va elabora subiectele pentru examen conform tematicii.
Comisia de examinare stabileşte punctajul fiecărui subiect.
Pentru promovarea examenului, candidaŃii trebuie să acumuleze un minimum de 80 de
puncte dintr-un total de 100 de puncte.
În arhivă se vor păstra toate subiectele, atât cele propuse, cât şi cele extrase.
Camera ConsultanŃilor Fiscali va publica tematica şi bibliografia pentru examen cu cel
puŃin 30 de zile înainte de data susŃinerii acestuia.
După terminarea examenului, Colectivul afişează la avizierele de la locul de desfăşurare
a examenului şi pe site-ul Camerei ConsultanŃilor Fiscali răspunsurile corecte şi punctajul aferent
fiecărui răspuns.

6.4 Rolul organismelor profesionale

Pentru a-şi atinge obiectivele fundamentale este necesară reglementarea profesiei
contabile prin:
- educaŃie: asigurarea unei dezvoltari profesionale continue a membrilor lor;
- etică: comportamentul deontologic al membrilor lor;
- calitate: certificarea calităŃii serviciilor oferite de membrii lor.
Organismele profesionale trebuie să susŃină şi să promoveze practicile profesionale la
nivel înalt, inclusiv prin intermediul reglementării membrilor lor. Organismul profesional trebuie
să reglementeze activităŃile şi conduita membrilor săi pentru a se asigura că responsabilitatea sa
faŃă de interesul public este indeplinită, chiar şi atunci când există o reglementare externă
semnificativă a profesiei din partea unei agenŃii guvernamentale.
O profesie, în general, este definită şi judecată prin cunoştinŃele, aptitudinile, atitudinea
şi etica celor implicaŃi în această profesie; reglementarea unei profesii este un răspuns precis la
nevoia de standarde sigure, care să fie îndeplinite de membrii acelei profesii.
Necesitatea reglementării şi natura acestei reglementări depinde de:
- profesia însăşi, capacitatea ei de a raspunde efectiv şi eficient cererilor economiei şi
societăŃii;
- condiŃiile de piaŃă în care activează profesia;
- calitatea serviciilor furnizate de membrii săi;
Reglementarea este necesară pentru a certifica faptul că serviciile contabile de pe piaŃă
sunt de calitate adecvată, ceea ce implică: adoptarea de standarde profesionale, tehnice, adoptarea
de reguli etice etc.

39
 CAPITOLUL 7 ETICA ÎN PROFESIA CONTABILĂ. PRINCIPII
FUNDAMENTALE ALE ETICII ÎN PROFESIA CONTABILĂ

Etica profesională constituie o necesitate de a adera la cele mai înalte standarde, astfel
încât activitatea profesională să se poată bucura de credibilitate şi acceptare.
Activitatea este inutilă dacă este pusă la îndoială credibilitatea sau dacă experŃii contabili
şi contabilii autorizaŃi au o reputaŃie îndoielnică.
Profesionistul contabil trebuie să aibă o etică corectă. Această cerinŃa este statuată de
Codul etic naŃional al profesioniştilor contabili.
Codul etic naŃional al profesioniştilor contabili din România stabileşte norme de
conduită pentru profesioniştii contabili şi formulează principiile fundamentale care trebuie
respectate de către aceştia. Profesioniştii contabili din România acŃionează în diferite entităŃi şi
ramuri ale economiei naŃionale ca liber-profesionişti sau ca angajaŃi. Scopul de bază al Codului
trebuie însă întotdeauna respectat.
Consiliul Superior al CECCAR stabileşte cerinŃele etice detaliate, pentru ca membrii săi
să asigure cea mai înaltă calitate prestării serviciilor profesionale şi să menŃină încrederea
publicului în profesie.
Codul recunoaşte că obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite să îndeplinească cele
mai înalte standarde de profesionalism, să atingă cele mai înalte niveluri de performanŃă şi să
răspundă cerinŃelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru
cerinŃe de bază:

Credibilitate - în întreaga societate există nevoia de credibilitate în informaŃie şi în
sistemele de informaŃii;

Profesionalism - există o necesitate pentru clienŃi, patroni şi alte părŃi interesate de
a putea fi clar identificate persoanele profesioniste în domeniul contabil;

Calitate a serviciilor - este nevoie de asigurarea că toate serviciile obŃinute din
partea profesionistului contabil sunt executate la standardul cel mai ridicat de performanŃă;

Incredere - utilizatorii serviciilor profesioniştilor contabili trebuie să se poată simŃi
încredinŃaŃi că există un cadru al eticii profesionale care guvernează prestarea acestor servicii.
Necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independenŃei Corpului şi de a conferi
lucrărilor membrilor săi autoritate impune acestor profesionişti contabili să aibă calităŃi esenŃiale,
cum sunt:
- ştiinŃă, competenŃă şi conştiinŃă;
- independenŃă de spirit, dezinteres material;
- moralitate, probitate şi demnitate.
Se impune ca fiecare membru al Corpului să facă efortul necesar dezvoltării acestor
calităŃi şi îndeosebi:

40
 a) să îşi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesională chiar şi cunoştinŃele de
cultură generală, singurele capabile să-i întărească discernământul;
b) să acorde fiecărei tranzacŃii şi situaŃii examinate toată atenŃia şi timpul necesar pentru
a-şi fundamenta o opinie personală, înainte de a face propuneri;
c) să îşi exprime opinia fără nici o reŃinere faŃă de dorinŃa, chiar ascunsă, a celui ce îl
consultă şi să se pronunŃe cu sinceritate, fără ocolişuri, exprimându-şi, dacă e nevoie, rezervele
necesare asupra valorii ipotezelor şi concluziilor formulate;
d) să nu dea niciodată ocazia de a se afla în situaŃia de a nu putea să îşi exercite libertatea
de gândire sau de a fi supus îngrădirii îndatoririlor sale;
e) să considere că independenŃa sa trebuie să îşi găsească manifestarea deplină în
exercitarea profesiei şi în protejarea ei, cu respectarea integrală a dispoziŃiilor legale şi regulilor
stabilite de Corp.
Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea responsabilităŃii de a
acŃiona în interes public. Aşadar, responsabilitatea unui profesionist contabil nu constă exclusiv
în a satisface nevoile unui client sau ale unui angajator individual. AcŃionând în interes public un
profesionist contabil ar trebui să respecte şi să se conformeze prevederilor etice ale Codului.
Publicul profesiunii contabile este format din clienŃi, ordonatori de credite, guvernanŃi,
angajatori, angajaŃi, investitori, comunitatea oamenilor de afaceri, a finanŃatorilor şi a altor
persoane care se bazează pe obiectivitatea şi integritatea profesioniştilor contabili pentru a
menŃine funcŃionarea corespunzătoare a economiei. Această încredere impune profesiunii
contabile o răspundere publică.
Interesul public este definit drept bunăstarea colectivă a comunităŃii şi a instituŃiilor
deservite de profesionistul contabil.
Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de interesul public, de
exemplu:
- auditorii financiari independenŃi ajută la menŃinerea integrităŃii şi eficienŃei situaŃiilor
financiare prezentate instituŃiilor financiare ca suport parŃial pentru împrumuturi, dar şi
acŃionarilor pentru a obŃine capital;
- directorii financiari au atribuŃii în diverse domenii de management financiar şi
contribuie la utilizarea eficientă şi efectivă a resurselor entităŃii economice sau publice;
- auditorii interni furnizează asigurarea în privinŃa existenŃei unui sistem de control
intern corect, care sporeşte încrederea în informaŃiile financiare externe ale entităŃii;
- experŃii în impozite ajută la stabilirea încrederii şi eficienŃei, precum şi la aplicarea
corectă a sistemului de impozitare;
- consultanŃii manageriali au o responsabilitate faŃă de interesul public în susŃinerea
luării unor decizii manageriale corecte.
Profesioniştii contabili au un rol important în societate. Investitorii, creditorii, patronii şi
alte sectoare ale comunităŃii financiare, inclusiv guvernul şi publicul contează pe profesioniştii
contabili pentru o contabilitate financiară şi raportări corecte, pentru un management financiar
eficient şi sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate de afaceri şi impozite.

41
Atitudinea şi comportamentul profesioniştilor contabili atunci când prestează astfel de servicii au
un impact asupra bunăstării economice a comunităŃii şi Ńării lor.
Profesioniştii contabili pot rămâne în această poziŃie avantajoasă numai continuând să
ofere publicului aceste servicii unice la un nivel care să demonstreze că încrederea publicului este
bine fundamentată. Este în interesul profesiunii contabile din România de a face cunoscut
utilizatorilor serviciilor oferite de profesioniştii contabili, că ele sunt executate la cel mai înalt
nivel de performanŃă şi în conformitate cu cerinŃele etice asociate acestor servicii.
Codul de etică este structurat în trei părŃi, astfel:

Partea A stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru
profesioniştii contabili şi oferă un cadru conceptual pentru aplicarea acestor principii. Cadrul
conceptual oferă îndrumări legate de principiile fundamentale de etică. Profesioniştilor contabili
li se cere să aplice acest cadru conceptual în identificarea ameninŃărilor la adresa conformităŃii cu
principiile fundamentale, în evaluarea importanŃei,lor şi dacă aceste ameninŃări sunt altfel decât
în mod clar nesemnificative să aplice măsuri de protecŃie pentru a le elimina sau reduce la un
nivel acceptabil astfel încât să nu fie compromisă conformitatea cu principiile fundamentale.

PărŃile B şi C ilustrează modul în care Cadrul conceptual trebuie aplicat în situaŃii
specifice. Ele oferă exemple de măsuri de protecŃie care va putea fi adecvate pentru a soluŃiona
ameninŃările la adresa conformităŃii cu principiile fundamentale, de asemenea, oferă exemple de
situaŃii în care nu sunt disponibile măsuri de protecŃie pentru a soluŃiona ameninŃările şi, în
consecinŃă, activitatea sau relaŃia care generează ameninŃările trebuie evitată. Partea B se
adresează profesioniştilor contabili independenŃi. Partea C se aplică profesioniştilor contabili
angajaŃi. Profesioniştii contabili independenŃi pot, de asemenea, găsi îndrumări referitoare la
situaŃiile lor specifice, în partea C.
De asemenea, Codul etic stabileşte cadrul general conceptual pentru condiŃiile privind
independenŃa profesionistului contabil în cazul misiunii de audit şi servicii conexe; niciunui
organism membru, cabinet sau societate, nu îi este permisă aplicarea unor standarde mai puŃin
riguroase decât cele prevăzute în SecŃiunea 290.
Codul etic se bazează pe aceea că, dacă nu se prevede în mod special o limitare,
obiectivele şi principiile fundamentale sunt valabile în mod egal pentru toŃi profesioniştii
contabili, indiferent dacă ei practică în calitate de liber-profesionişti sau ca angajaŃi în industrie,
comerŃ, sectorul public, învăŃământ etc.
Principii fundamentale:
Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii fundamentale:
a) Integritate - un profesionist contabil trebuie să fie drept şi onest în toate relaŃiile
profesionale şi de afaceri.
b) Obiectivitate - un profesionist contabil trebuie să fie imparŃial şi nu trebuie să permită
prejudecăŃilor, confuziilor, conflictelor de interese sau influenŃelor nedorite să intervină în
raŃionamentele profesionale sau de afaceri.
c) CompetenŃa profesională şi prudenŃa - un profesionist contabil are o datorie
permanentă de a-şi menŃine cunoştinŃele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se
asigura că un client sau un angajator primeşte servicii profesionale competente, bazate pe
42
ultimele evoluŃii din practică, legislaŃie şi tehnică. Un profesionist contabil ar trebui să acŃioneze
cu prudenŃă şi în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile în furnizarea de
servicii profesionale.
d) ConfidenŃialitate - un profesionist contabil trebuie să respecte confidenŃialitatea
informaŃiilor dobândite ca urmare a unei relaŃii profesionale sau de afaceri şi nu trebuie să
divulge astfel de informaŃii unei terŃe părŃi fără o autorizaŃie specifică, cu excepŃia cazului în care
există un drept sau o obligaŃie legală sau profesională de a dezvălui aceste informaŃii. InformaŃiile
confidenŃiale obŃinute în cadrul unei relaŃii profesionale sau de afaceri nu trebuie utilizate în
avantajul personal al profesionistului contabil sau al unor terŃe părŃi.
e) Comportament profesional - un profesionist contabil ar trebui să se conformeze
legilor şi normelor relevante şi ar trebui să evite orice acŃiune ce poate discredita această profesie.
f) Respectul faŃă de normele tehnice şi profesionale – profesionistul contabil trebuie să-
şi îndeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu normele tehnice şi profesionale
relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi abilitate instrucŃiunile
clientului sau patronului în măsura în care sunt compatibile cu cerinŃele de integritate,
obiectivitate şi, în cazul liber profesioniştilor contabili, cu independenŃă (conform SecŃiunii 290
din Codul etic). În plus, ei trebuie să se conformeze normelor profesionale şi tehnice emise de:
IFAC, IASB, CECCAR, CAFR şi legislaŃia relevantă.
CircumstanŃele în care acŃionează profesioniştii contabili pot permite apariŃia unor
ameninŃări la adresa conformităŃii cu principiile fundamentale. Este imposibil de definit fiecare
situaŃie care lasă loc unor astfel de ameninŃări şi de specificat măsurile care trebuie luate pentru a
le diminua. Mai mult, natura misiunilor şi sarcinile de serviciu pot varia, aşadar pot exista
ameninŃări diferite, care cer aplicarea unor alte tipuri de măsuri de protecŃie. Un cadru conceptual
care îi cere profesionistului contabil să identifice, să evalueze şi să răspundă acestor ameninŃări
conform principiilor fundamentale, şi nu doar pentru a respecta un set de reguli specifice ce pot fi
arbitrare, este, aşadar, în interesul publicului. Codul oferă un cadru general ce îl poate asista pe
profesionistul contabil în identificarea, evaluarea şi depăşirea acestor ameninŃări în conformitate
cu principiile fundamentale. Dacă ameninŃările identificate sunt altfel decât în mod clar
nesemnificative, un profesionist contabil ar trebui, dacă este cazul, să aplice măsuri de protecŃie
pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil, astfel încât conformitatea cu principiile
fundamentale să nu fie compromisă.
Un profesionist contabil are obligaŃia de a evalua orice ameninŃare la adresa
conformităŃii cu principiile fundamentale, atunci când are cunoştinŃă sau se preconizează că are
cunoştinŃă de circumstanŃe sau relaŃii ce pot compromite conformitatea cu principiile
fundamentale.

Un profesionist contabil trebuie să ia în calcul atât factorii calitativi, cât şi cantitativi

atunci când apreciază importanŃa unei ameninŃări. Dacă un profesionist contabil nu poate pune în
practică măsuri de protecŃie adecvate, atunci profesionistul contabil va trebui să refuze să mai
furnizeze serviciul profesional respectiv sau, dacă este cazul, să renunŃe la clientul respectiv (în

43
cazul unui profesionist contabil independent) sau la organizaŃia angajatoare (în cazul unui
profesionist contabil angajat).

Un profesionist contabil poate să nu respecte involuntar o prevedere a Codului etic. O

asemenea violare a Codului poate să nu compromită conformitatea cu principiile fundamentale
enunŃate, dacă odată ce încălcarea a fost descoperită ea a fost corectată prompt şi s-au luat
măsurile de protecŃie necesare.

PărŃile B şi C ale Codului de etică includ exemple menite să ilustreze modul de aplicare
al acestui cadru conceptual. Exemplele nu se doresc a fi, nici nu trebuie să fie interpretate ca fiind
o listă exhaustivă a tuturor circumstanŃelor experimentate de un profesionist contabil ce pot
constitui ameninŃări la adresa conformităŃii cu principiile fundamentale, în consecinŃă, nu este
suficient ca un
profesionist contabil să respecte exemplele prezentate; este mai indicată aplicarea cadrului
general situaŃiilor specifice întâlnite de către un profesionist contabil.

Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi, teoretic, ameninŃată de o mare

varietate de situaŃii. Multe ameninŃări se încadrează în următoarele categorii:
(a) ameninŃarea generată de interesul propriu apare atunci când profesionistul
contabil sau un membru al familiei acestuia are un interes financiar sau de alt gen;
(b) ameninŃarea generată de autoexaminare (autocontrol) poate apărea atunci când
un raŃionament anterior trebuie să fie reevaluat de către profesionistul contabil responsabil de acel
raŃionament;
(c) ameninŃarea generată de favorizare poate apărea atunci când un profesionist
contabil promovează o poziŃie sau o opinie până la un punct în care obiectivitatea sa poate fi
compromisă;
(d) ameninŃarea generată de familiaritate poate apărea atunci când, în virtutea unei
relaŃii strânse, un profesionist contabil simpatizează prea mult cu interesele altor părŃi; şi
(e) ameninŃarea generată de intimidare apare atunci când un profesionist contabil
poate fi împiedicat să acŃioneze obiectiv prin intermediul unei ameninŃări, reale sau presupuse.

Măsurile de protecŃie ce pot elimina sau reduce la un nivel acceptabil acest gen de
ameninŃări se împart în două mari categorii:
(a) măsuri de protecŃie create de profesie, legislaŃie sau reglementări;
(b) măsuri de protecŃie în mediul de muncă.

(a) Măsurile de protecŃie create de profesie, legislaŃie sau reglementări includ, dar nu
sunt limitate la:
• cerinŃe educaŃionale, de formare şi experienŃă la intrarea în profesie;
• cerinŃe de dezvoltare profesională continuă;
• reglementări de guvernare corporativă;

44
 • standarde profesionale;
• proceduri disciplinare şi de monitorizare profesională sau reglementară;
• examinarea externă a rapoartelor, evaluărilor, comunicatelor sau informaŃiilor unui
profesionist contabil de către o terŃă parte împuternicită prin lege.

PărŃile B şi respectiv C ale acestui Cod prezintă măsurile de protecŃie în mediul de

muncă al profesioniştilor contabili independenŃi şi al celor angajaŃi.
Unele măsuri de protecŃie pot creşte probabilitatea de identificare sau de eliminare a
comportamentului lipsit de etică. Astfel de măsuri de protecŃie, care pot fi generate de profesia
contabilă, de legislaŃie, reglementări sau de organizaŃia angajatoare, includ dar nu sunt limitate la:
• sisteme de reclamaŃii eficace gestionate public de către compania angajatoare, de către
profesie sau un organism de reglementare, care îi împuterniceşte pe colegi, angajatori sau
reprezentanŃi ai marelui public să atragă atenŃia asupra unui comportament ne-profesional sau
lipsit de etică.
• o obligaŃie explicită de a raporta încălcări ale prevederilor etice.

Natura măsurilor de protecŃie care trebuie aplicate va varia în funcŃie de situaŃie. În

exercitarea unui raŃionament profesional, un profesionist contabil ar trebui să ia în considerare
ceea ce consideră inacceptabil o terŃă parte credibilă şi informată, care cunoaşte toate informaŃiile
relevante, inclusiv importanŃa unei ameninŃări şi măsurile de protecŃie aplicate.
În evaluarea conformităŃii cu principiile fundamentale, unui profesionist contabil i se
poate cere să decidă asupra unui conflict privind aplicarea principiilor fundamentale.

În iniŃierea unui proces de soluŃionare fie formal, fie informal, un profesionist contabil
trebuie să ia în considerare următoarele, fie individual, fie împreună, ca parte a unui proces de
soluŃionare:
- fapte relevante;
- chestiuni etice implicate;
- principii fundamentale legate de problema pusă în discuŃie;
- procedurile interne implementate; şi
- modalităŃi de acŃiune alternative.

Luând în considerare aceste chestiuni, un profesionist contabil trebuie să determine

modalităŃile adecvate de acŃiune care respectă principiile fundamentale identificate. Profesionistul
contabil trebuie, de asemenea, să ia în calcul consecinŃele fiecărei modalităŃi posibile de acŃiune
în parte. Dacă problema rămâne nerezolvată, profesionistul contabil trebuie să se consulte cu alte
persoane din cadrul firmei sau al organizaŃiei angajatoare pentru a obŃine sprijin în obŃinerea unei
soluŃii.

45
 Când o chestiune implică un conflict cu o organizaŃie sau în cadrul unei organizaŃii un
profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare consultarea cu persoanele
însărcinate cu guvernarea organizaŃiei, precum consiliul de administraŃie sau comitetul de audit.
Este în interesul profesionistului contabil să documenteze fondul economic al problemei
şi detaliile privitoare la discuŃiile avute sau la deciziile luate, cu privire la respectiva problemă.
Dacă un conflict important nu poate fi rezolvat, un profesionist contabil poate dori să
obŃină sprijin profesional de la organismul profesional relevant sau de la consilierii juridici,
pentru a obŃine îndrumări pe probleme etice, fără a încălca clauza de confidenŃialitate. De
exemplu, un profesionist contabil poate întâlni un caz de fraudă, prin raportarea căruia ar încălca
clauza de confidenŃialitate. Profesionistul contabil trebuie atunci să ia în considerare consilierea
juridică pentru a determina dacă este obligat să raporteze acest lucru.
Dacă, după epuizarea tuturor posibilităŃilor relevante, conflictul etic rămâne nerezolvat,
un profesionist contabil ar trebui, dacă acest lucru este posibil, să refuze să mai continue
asocierea cu problema care a generat conflictul. Profesionistul contabil poate determina că, în
situaŃia respectivă, este mai indicat să se retragă din echipa misiunii sau dintr-o sarcină specifică,
sau să renunŃe la acea misiune, companie sau organizaŃie angajatoare.
Uneori profesioniştii contabili se întâlnesc cu situaŃii care pot da naştere unor conflicte
de interese. Asemenea conflicte pot apărea într-o mare varietate de aspecte de la dileme relativ
neînsemnate, până la cazul extrem de fraudă şi activităŃi ilegale similare. Nu este posibil să se
încerce întocmirea unei liste detaliate cu potenŃialele cazuri în care ar putea apărea conflicte de
interese. Profesionistul contabil trebuie să fie în permanenŃă conştient de aceasta şi să fie prudent
în faŃa factorilor care pot da naştere la conflicte de interese. Trebuie notat faptul că, o diferenŃă
onestă de opinie între un profesionist contabil şi o altă parte nu constituie o problemă etică în
sine. Oricum, faptele şi împrejurările fiecărui caz necesită o investigaŃie din partea celor
interesaŃi.
Se recunoaşte, totuşi, că pot exista factori specifici care intervin când responsabilităŃile
unui profesionist contabil pot intra în conflict de interese cu cerinŃele interne sau externe de un tip
sau altul. Prin urmare:
- poate exista pericolul presiunii din partea unei autorităŃi superioare, director sau
partener sau atunci când există relaŃii personale sau de familie care pot da naştere posibilităŃii
exercitării unei presiuni asupra lor; într-adevăr, trebuie descurajate relaŃiile sau interesele care ar
putea influenŃa sau ameninŃa integritatea profesionistului contabil;
- unui profesionist contabil i se poate cere să acŃioneze contrar normelor profesionale
şi/sau tehnice;
- poate apărea o problema legată de loialitate care trebuie sa se împartă între superiorul
profesionistului contabil şi normele profesionale de comportament care îi sunt impuse;
- poate apărea un conflict când este publicata o informaŃie înşelătoare, care poate fi în
avantajul angajatorului sau al clientului şi de care poate beneficia sau nu profesionistul contabil,
ca rezultat a acelei publicări.

46
 La aplicarea normelor generale de comportament etic, profesioniştii contabili angajaŃi
pot întâlni situaŃii legate de identificarea unui comportament care nu este etic sau de rezolvarea
unui conflict etic. Când se confruntă cu probleme etice importante, pentru a rezolva acest
conflict, profesioniştii contabili trebuie să respecte politicile stabilite de către organizaŃia la care
este angajat. Dacă asemenea politici nu rezolvă conflictul etic, trebuie să se Ńină cont de
următoarele:
- să se analizeze problema conflictuală cu superiorul ieradrhic imediat. Daca problema
nu este rezolvată cu superiorul ierarhic imediat şi profesionistul contabil se decide sa meargă la
nivelul superior următor de conducere, superiorul ierarhic imediat trebuie sa fie înştiinŃat despre
această decizie. Dacă se descoperă că şeful ierarhic superior este implicat în problema
conflictuală, profesionistul contabil trebuie să prezinte problema la nivelul imediat superior din
conducere. Când şeful ierarhic superior este şeful compartimentului, următoarele niveluri
superioare care pot controla activitatea urmează să fie directorii de resort, Consiliul de
administraŃie sau Adunarea generală, după caz.
- să se solicite consultanŃă sau consiliere, pe bază confidenŃială de la un consilier
independent sau de la organismul profesional contabil, pentru a obŃine o înŃelegere a posibilelor
evoluŃii ale situaŃiei.
- dacă conflictul de etică mai există încă după epuizarea completă a tuturor posibilităŃilor
de control intern, în ultimă instanŃă profesionistul contabil nu poate avea altă soluŃie la unele
probleme semnificative (de ex. frauda) decât să-şi dea demisia şi să prezinte un memorandum
informativ unui reprezentant corespunzător al acelei entităŃi.

Orice profesionist contabil într-un post superior de conducere trebuie să încerce să se

asigure că în cadrul organizaŃiei pentru care lucrează sunt stabilite anumite politici în vederea
rezolvării conflictelor.
Organismelor membre ale IFAC li se recomandă cu insistenŃă să se asigure că membrii
lor care se confruntă cu conflicte de etica au acces la activităŃi confidenŃiale de consiliere. În acest
sens în cadrul C.E.C.C.A.R. funcŃionează Comisia de etica profesională, Comisiile de apel,
Tribunalul arbitral şi Comisiile de disciplină.
Cu privire la Integritate
Principiul integrităŃii impune ca obligaŃie tuturor profesioniştilor contabili de a fi drepŃi
şi oneşti în relaŃiile profesionale şi de afaceri. Integritatea implică tranzacŃii corecte şi juste.
Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze cu rapoartele, evidenŃele, comunicatele
sau alte informaŃii când apreciază că acestea (paragraful 110.2):
- conŃin o declaraŃie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare;
- conŃin declaraŃii sau informaŃii eronate;
- omit sau ascund informaŃii, atunci când aceste omisiuni induc în eroare.
Nu se va considera că un profesionist contabil încalcă paragraful de mai sus dacă el
furnizează un raport modificat pentru a respecta cerinŃele paragrafului 110.2.
Cu privire la Obiectivitate

47
 Principiul obiectivităŃii impune o obligaŃie tuturor profesioniştilor contabili de a nu îşi
compromite profesia din cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza influenŃei nedorite a
unor alte persoane.
Un profesionist contabil poate fi pus în situaŃii în care obiectivitatea îi este afectată. Este
imposibil ca toate aceste situaŃii să fie definite şi descrise. RelaŃiile care aduc un plus de confuzii
sau influenŃează în mod negativ raŃionamentele profesionale ale profesionistului contabil ar trebui
evitate.
Profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în multe domenii diferite şi trebuie să-şi
demonstreze obiectivitatea în împrejurări diferite. Liber-profesioniştii contabili realizează
rapoarte de certificare, prestează servicii fiscale şi alte servicii de consultanŃă managerială. AlŃi
profesionişti contabili angajaŃi întocmesc situaŃii financiare fiind subordonaŃi altora, execută
serviciile de audit intern şi servesc în diferite funcŃii financiare de conducere din industrie,
comerŃ, sectorul public şi educaŃie. De asemenea, unii profesionişti contabili pregătesc şi
instruiesc pe cei care aspiră să intre în profesie. Indiferent de poziŃie sau serviciul prestat,
profesioniştii contabili trebuie să protejeze integritatea serviciilor profesionale şi să menŃină
obiectivitatea în raŃionamentul profesional.
În selecŃionarea situaŃiilor şi practicilor de care se vor ocupa în mod specific potrivit
cerinŃelor etice legate de obiectivitate trebuie acordată atenŃia corespunzătoare următorilor
factori:
a) profesioniştii contabili sunt expuşi unor situaŃii în care asupra lor se pot exercita
presiuni ce le pot diminua obiectivitatea;
b) este practic imposibil să se definească şi să se descrie toate situaŃiile în care ar exista
aceste posibile presiuni, în stabilirea standardelor pentru identificarea relaŃiilor care pot ori par să
afecteze obiectivitatea profesionistului contabil trebuie să domine un caracter rezonabil;
c) trebuie evitate relaŃiile care permit ca idei preconcepute, părtinirea ori influenŃele
altora să încalce obiectivitatea;
d) profesioniştii contabili au obligaŃia de a se asigura că personalul angajat pentru
serviciile profesionale contabile şi-au însuşit principiul obiectivităŃii.
Profesioniştii contabili nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri sau incitaŃii (la mese,
spectacole) care pot fi considerate a avea o influenŃă importantă şi dăunătoare asupra
raŃionamentului lor profesional sau asupra acelora cu care negociază.
Cu privire la CompetenŃa profesională şi prudenŃă
Principiul competenŃei profesionale şi al prudenŃei impune următoarele obligaŃii
profesioniştilor contabili:
a) menŃinerea cunoştinŃelor şi aptitudinilor profesionale la nivelul necesar astfel încât
clienŃii sau angajatorii săi să fie siguri că primesc servicii profesionale competente şi
b) să acŃioneze cu prudenŃă în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale, atunci
când oferă servicii profesionale.
Serviciile profesionale competente necesită un raŃionament solid în aplicarea
cunoştinŃelor şi aptitudinilor profesionale în furnizarea unor astfel de servicii. CompetenŃa
profesională poată fi împărŃită în două faze separate:

48
 (a) obŃinerea unui nivel de competenŃă profesională;
(b) menŃinerea unui nivel de competenŃă profesională.
MenŃinerea unui nivel de competenŃă profesională necesită o permanentă conştientizare
şi înŃelegere a evoluŃiei lor relevante pe plan profesional tehnic şi în mediul de afaceri.
Dezvoltarea profesională continuă, elaborează şi menŃine capacităŃile care îi permit unui
profesionist contabil să desfăşoare o activitate competentă într-un mediu profesional.
Seriozitatea include responsabilitatea de a acŃiona în conformitate cu prevederile unei
sarcini, cu atenŃie şi meticulozitate Ńinând cont de un interval de timp.
Un profesionist contabil ar trebui să se asigure treptat că cei care îşi desfăşoară
activitatea sub tutela unui profesionist contabil beneficiază de instruire şi supervizare adecvată.
Dacă este cazul, un profesionist contabil ar trebui să îi atenŃioneze pe clienŃi, angajatori
şi alŃi utilizatori de servicii profesionale de limitele inerente serviciilor pentru a evita înŃelegerea
eronată a unei opinii exprimate drept afirmarea unui fapt.
Cu privire la ConfidenŃialitate
Principiul confidenŃialităŃii impune ca obligaŃie profesioniştilor contabili de a se abŃine
de la:
a) dezvăluirea de informaŃii confidenŃiale în afara firmei sau organizaŃiei angajatoare ca
urmare a unei relaŃii profesionale sau de afaceri, cu excepŃia cazului în care a fost autorizat în
mod special să facă publică o anumită informaŃie sau dacă există o obligaŃie legală sau
profesională de a face publice acele informaŃii.
b) folosirea informaŃiilor confidenŃiale dobândite în timpul executării sarcinilor de
serviciu în avantajul personal sau în avantajul unei terŃe părŃi.
Un profesionist contabil trebuie să respecte întotdeauna confidenŃialitatea, chiar şi într-
un mediu social. Profesionistul contabil trebuie să fie conştient de posibilitatea unor scurgeri de
informaŃii, în special în situaŃii ce implică o asociere de afaceri pe termen lung cu un asociat sau
cu un afin. Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să menŃină confidenŃialitatea în
prezentarea de informaŃii către un posibil client sau angajator.
Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare menŃinerea
confidenŃialităŃii în cadrul firmei sau al organizaŃiei angajatoare.
Un profesionist contabil trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că personalul
aflat sub controlul său şi persoanele care îi furnizează consultanŃă sau asistenŃă respectă principiul
confidenŃialităŃii.
ObligaŃia de confidenŃialitate continuă şi după încheierea relaŃiei dintre profesionistul
contabil şi client sau angajator. Când profesionistul contabil schimbă organizaŃia angajatoare sau
obŃine un nou client el are dreptul să utilizeze experienŃa anterioară. Profesionistul contabil nu ar
trebui, totuşi, să folosească sau să divulge informaŃii confidenŃiale primite sau obŃinute dintr-o
relaŃie profesională sau de afaceri.
În următoarele situaŃii profesioniştii contabili sunt sau pot fi obligaŃi să divulge
informaŃii confidenŃiale:
- atunci când divulgarea este autorizată de către client sau angajator;
- atunci când divulgarea este autorizată prin lege, de exemplu:
49

pentru a furniza documente sau alte probe în cursul unor proceduri judiciare şi

pentru a aduce la cunoştinŃa autorităŃilor publice în măsură eventuale încălcări
ale legii.
- atunci când există o obligaŃie profesională sau un drept de a le divulga atunci când nu
este interzis prin lege:

pentru a se conforma controlului calităŃii unui corp membru sau al organismului
profesional;

pentru a răspunde unei anchete sau unei investigaŃii din partea organizaŃiei
membre sau a unui organism normalizator;

pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil în cursul
procedurilor judiciare; şi

pentru a respecta standardele tehnice şi cerinŃele etice.
Atunci când profesionistul contabil a determinat că informaŃia confidenŃială poate fi
divulgată trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
- dacă interesele tuturor părŃilor, inclusiv ale terŃelor părŃi ale căror interese ar putea fi
afectate, ar fi prejudiciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimt ca profesionistul
contabil să divulge informaŃii;
- dacă sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative şi dacă pot fi susŃinute cu
dovezi, în măsura în care acest lucru este posibil; când situaŃia implică fapte sau opinii nefondate
trebuie să se recurgă la raŃionamentul profesional pentru a se determina tipul de prezentare care
trebuie făcută, dacă este disponibil; şi
- ce tip de comunicare este preconizată şi cui i se adresează; mai exact, profesionistul
contabil trebuie să fie convins că părŃile cărora li se adresează comunicarea sunt destinatarii
adecvaŃi şi că au responsabilitatea să reacŃioneze ca atare.
Cu privire la Comportamentul profesional
Principiul comportamentului profesional impune ca obligaŃie profesioniştilor contabili
de a se conforma legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita orice acŃiuni care pot discredita
profesia contabilă. Acestea includ acŃiuni pe baza cărora o terŃă parte raŃională şi informată, la
curent cu toate informaŃiile relevante, ar concluziona că este afectată în mod negativ buna
reputaŃie a profesiei.
În cadrul strategiei de promovare şi de marketing a lor şi a activităŃii pe care o
efectuează, profesioniştii contabili nu trebuie să furnizeze informaŃii eronate despre profesia lor.
Profesioniştii contabili trebuie să fie cinstiŃi şi loiali şi nu trebuie:
- să facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care le oferă, calificările pe care le
posedă şi experienŃa pe care o deŃin;
- să ofere referinŃe compromiŃătoare sau comparaŃii lipsite de fundament privind munca
desfăşurată de alŃii.
Controlul de calitate
Buna activitate a experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi este apreciată de CECCAR
prin:

50
 1. - organizarea şi exercitarea examinării profesionale a persoanelor fizice membre ale
corpului de către Consiliul Superior al Corpului şi Consiliul Filialei;
2. - supravegherea exercitării profesiei de expert contabil şi contabil autorizat de
consiliile filialelor;
3. - analizarea de către Consiliul filialelor a activităŃii profesionale a experŃilor
individuali şi a societăŃilor comerciale de profil;
4. - conducerea şi supravegherea permanentă şi efectivă de un expert sau contabil
autorizat membru al corpului, a societăŃilor comerciale de expertiză contabilă, a sucursalelor şi
birourilor acesteia.
Toate aceste îndrumări şi controale se realizează pe baza documentelor existente privind
activitatea profesională a societăŃilor de expertiză contabilă, iar refuzul de a pune la dispoziŃie
aceste documente organelor de control ale corpului constituie abatere disciplinară.
Controlul de calitate se realizează printr-o comisie numită de Preşedintele Corpului şi
dintre membrii Consiliului Superior al Corpului. Această comisie este formată dintr-un preşedinte
şi 8 membrii ca reprezentanŃi teritoriali (filialele sunt grupate pe 8 zone geografice).
Această comisie are următoarele responsabilităŃi:
- stabileşte lista ce cuprinde controlorii hotărâŃi de Consiliul filialei;
- alege cabinete de control;
- rezolvă prin reprezentanŃi teritoriali în teritoriu problemele privind punerea în aplicare
a controlului de calitate;
- formulează recomandări către filiale rezultate în urma sintezei controalelor efectuate;
- întocmeşte sinteza anuală a controlului de calitate şi raportul anual destinat
preşedintelui Corpului;
- întocmeşte bugetul de venituri şi cheltuieli privind realizarea controlului de calitate,
care este încorporat distinct în Bugetul Anual al Corpului.
Controlul se exercită de controlori desemnaŃi dintre experŃi contabili în baza listelor
stabilite de consiliul de filială, iar aceştia, pentru a fi controlori, trebuie să efectueze un stagiu, să
aibă calitatea de membru activ de minim 3 ani, activitatea profesională să fi făcut obiectul a cel
puŃin unui control de calitate, iar acesta să nu aibă abateri disciplinare.
Fiecare controlor este mandatat pentru o perioadă de 3 ani cu posibilitatea înnoirii
contractului la cererea acestuia şi hotărârii Consiliului filialei. Urmare a efectuării controlului se
stabilesc anual concluzii şi rapoarte.
Nota de sinteză - se întocmeşte de controlori la sfârşitului unui control de calitate, se
trimite cabinetului controlat şi acesta poate prezenta în scris controlorului observaŃii.
Raportul de control - se întocmeşte de controlori, are ca anexe nota de sinteză şi
eventualele
observaŃii ale cabinetului. Prin acesta se scot în evidenŃă:
- lipsurile descoperite în cursul controlului efectuat;
- abaterile grave şi repetate de la regulamente, norme profesionale şi alte reglementări
legale.
Tot aici se înscriu recomandări, alte măsuri de remediere a deficienŃelor.
51
 Raportul se transmite împreună cu nota de sinteză cu observaŃiile cabinetului şi dosarul
de control reprezentantului teritorial din cadrul subcomisiei controlului de calitate.
Reprezentantul teritorial verifică raportul şi anexele şi propune subcomisiei controlul de
calitate formularea recomandărilor către filială.
În urma aprobării recomandărilor de subcomisia controlului de calitate, dosarul în cauză
se trimite preşedintelui Consiliului filialei care decide în legătură cu modul de valorificare şi
comunicare a rezultatelor controlului de calitate, în sensul că poate trimite o scrisoare de
concluzii cu 3 modalităŃi:
a) fără observaŃii;
b) cu simple observaŃii anexând eventual o convocare la biroul preşedintelui;
c) cu observaŃii însoŃite de o decizie de organizare a unui control după un an pentru a se
asigura că s-a Ńinut cont de observaŃiile făcute.
Raportul controlorului, dosarul de control şi scrisoarea de concluzii nu pot fi divulgate
decât noului controlor când are loc un control după expirarea perioadei de 1 an de la încheierea
controlului efectuat şi Consiliul filialei atunci când preşedintele decide acest lucru.
Preşedintele Consiliului filialei poate sesiza Comisia de Disciplină a Filialei corpului în
cazul unei abateri repetate.
Dosarul de control se păstrează 3 ani de la încheierea controlului, după care se distruge.
ExperŃii contabili şi contabilii autorizaŃi răspund, în exercitarea profesiei, disciplinar,
administrativ, civil şi penal, după caz, potrivit legii. Limitele răspunderii civile a experŃilor
contabili şi contabililor autorizaŃi se stabilesc prin contractele de prestări de servicii încheiate în
condiŃiile legii, în
funcŃie de uzanŃele interne şi internaŃionale ale profesiei contabile. Exercitarea oricărei atribuŃii
specifice calităŃii de expert contabil şi de contabil autorizat de către persoane neautorizate sau
care se află într-o situaŃie de incompatibilitate constituie infracŃiune şi se sancŃionează potrivit
legii penale.
Persoanele care exercită atribuŃii specifice calităŃii de expert contabil şi de contabil
autorizat fără viza anuală se sancŃionează disciplinar potrivit Regulamentului de organizare şi
funcŃionare a Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi.
SancŃiunile disciplinare ce se aplică experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi, în
raport cu gravitatea abaterilor săvârşite sunt următoarele:
a) mustrare;
b) avertisment scris;
c) suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil
autorizat pe o perioadă de timp de la 3 luni la un an;
d) interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil
autorizat.
Hotărârile şi deciziile de interes general, adoptate de Consiliul superior, Biroul
permanent şi ConferinŃa naŃională, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în
termen de 30 de zile de la adoptare.

52
 CAPITOLUL 8 ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA
CORPULUI EXPERłILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR
AUTORIZAłI DIN ROMÂNIA (CECCAR)

8.1 Organizarea C.E.C.C.A.R.

În România funcŃionează Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi
(CECCAR) organizat ca persoană juridică de utilitate publică şi autonomă, din care fac parte
experŃii contabili şi contabilii autorizaŃi. Acest organism profesional are sediul în municipiul
Bucureşti şi îşi constituie filiale fără personalitate juridică în reşedinŃele de judeŃ şi în municipiul
Bucureşti.

8.2 AtribuŃiile CECCAR:

- organizează examenele de admitere, efectuarea stagiului şi susŃinerea examenelor de aptitudini
pentru accesul la profesia de expert contabil şi contabil autorizat;
- elaborează programele de examene, reglementări privind stagiul şi examenele de aptitudini,
acestea fiind avizate de MEF, ocazie cu care se urmăreşte armonizarea cu directivele europene în
domeniu;
- organizează evidenŃa experŃilor contabili, a contabililor autorizaŃi şi a societăŃilor comerciale de
profil prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului;
- asigură buna desfăşurare a activităŃii experŃilor contabili şi a contabililor autorizaŃi;
- elaborează normele privind activitatea profesională, ghidul profesional în domeniul financiar-
contabil precum şi conduita etică a experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi;
- asigurarea activităŃii de evaluare a membrilor corpului în baza Standardelor InternaŃionale de
Evaluare;
- sprijină formarea şi dezvoltarea profesională continuă a membrilor prin programul de formare şi
dezvoltare profesională adecvat;
- apără prestigiul şi independenŃa profesională a membrilor săi în raporturile cu autorităŃile
publice, organismele specializate, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice din Ńară şi
străinătate ;
- colaborează cu asociaŃiile profesionale din domeniu din Ńară şi străinătate;
- editează publicaŃii de specialitate;
- execută şi alte atribuŃii stabilite prin legea de organizare şi funcŃionare şi regulamente.
Atât experŃii contabili, cât şi contabilii autorizaŃi sunt înscrişi în Tabloul Corpului
ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din România, calitatea acestora fiind dovedită de
legitimaŃia de membru vizată anual. În Tablou sunt înscrişi toŃi membrii persoane fizice şi
juridice grupate în funcŃie de criteriul teritorial şi împărŃiŃi pe 2 secŃiuni:
- SecŃiunea ExperŃilor Contabili şi
- SecŃiunea Contabili AutorizaŃi.
53
 Tabloul corpului se publică anual în Monitorul Oficial. În Tablou se înscriu membrii
corpului la cererea acestora de către filialele judeŃene şi a municipiului Bucureşti, numai dacă cei
în cauză îndeplinesc condiŃiile necesare.
ContestaŃia împotriva respingerii cererii de înscriere se depune în termen de 30 de zile
de la data primirii comunicării şi se soluŃionează de secŃiunile de experŃi contabili şi contabili
autorizaŃi în termen de 30 de zile de la data înregistrării.
Hotărârile secŃiunilor pot fi atacate la Consiliul Superior al Corpului în termen de 15 zile
şi se soluŃionează în termen de 15 zile de la depunere. De menŃionat că deciziile Consiliului
Superior sunt definitive.
După înscrierea în tabelul corpului, experŃii contabili şi contabilii autorizaŃi depun un
jurământ scris, care are următoarea formulare:
"Jur să aplic în mod corect şi fără părtinire legile Ńării, să respect prevederile
Regulamentului Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi şi ale Codului privind
conduita etică şi profesională a experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi, să păstrez secretul
profesional şi să aduc la îndeplinire cu conştiinciozitate îndatoririle ce îmi revin în calitate de
expert contabil (contabil autorizat)”.
Membrii Corpului ExperŃilor Contabili au obligaŃia să plătească cotizaŃia profesională.
Neplata pe o perioadă de 1 an atrage radierea din Tabloul Corpului. De asemenea, sunt radiaŃi din
evidenŃă experŃii contabili şi contabilii autorizaŃi care au suferit o condamnare şi care atrage
interzicerea dreptului de gestiune şi de administrare al societăŃii comerciale ori au săvârşit abateri
grave de altă natură, prevăzute în regulament precum şi cei care nu depun în contul bugetului
statului la termenul şi la nivelul prevăzut de lege, impozitul asupra onorariilor încasate ca urmare
a desfăşurării activităŃii.
SocietăŃile comerciale de expertiză contabilă şi societăŃile comerciale de contabilitate,
membre ale Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din România, au obligaŃia să
comunice filialelor acestuia toate modificările intervenite în componenŃa asociaŃilor sau
acŃionarilor lor.
În ceea ce priveşte publicitatea în legătură cu exercitarea profesiei de expert contabil şi
contabil autorizat aceasta se efectuează şi autorizează de CECCAR în interesul profesiei
membrilor săi.

8.3 Organele de conducere ale CECCAR

Organele de conducere ale CECCAR sunt:
1. ConferinŃa NaŃională
2. Consiliul Superior al Corpului
3. Biroul Permanent al Consiliului Superior
La filiale (în teritoriu) organele de conducere sunt:
a. Adunarea Generală
b. Consiliul Filialei
c. Biroul Permanent al acestuia

54
 Activitatea CECCAR la nivel central şi teritorial se controlează de cenzori aleşi de
ConferinŃa NaŃională, respectiv de Adunările Generale. Totodată activitatea CECCAR şi a
filialelor este supusă controlului organelor abilitate ale statului.
Organizarea şi funcŃionarea CECCAR se stabileşte prin regulament aprobat de
ConferinŃa NaŃională cu avizul Ministerului Economiei şi FinanŃelor şi al Ministerului JustiŃiei.
1. ConferinŃa NaŃională a experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi se constituie din
membrii Consiliului Superior al Corpului, membrii consiliilor filialelor, ai Comisiilor de
Disciplină şi reprezentanŃii Ministerului Economiei şi FinanŃelor de pe lângă Consiliul Superior
al Corpului şi Consiililor filialelor precum şi din câte un reprezentant la 100 de membri din
fiecare filială desemnat de adunarea generală şi ai Ministerului JustiŃiei18.
ConferinŃa naŃională este legal constituită cu participarea majorităŃii membrilor acesteia,
iar hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi.
Prima conferinŃă va fi formată din preşedinŃii filialelor Corpului ExperŃilor Contabili şi
Contabililor AutorizaŃi şi delegaŃii experŃilor contabili şi contabililor autorizaŃi. Dacă la prima
convocare nu se întruneşte numărul necesar, este convocată din nou ConferinŃa naŃională.
Aceasta este legal constituită cu participarea a cel puŃin 30% din numărul membrilor şi
reprezentanŃilor prevăzuŃi la participa la prima convocare.
AtribuŃiile ConferinŃei NaŃionale:
- stabileşte direcŃia de bază pentru buna exercitare a profesiei de expert contabil şi contabil
autorizat;
- aprobă regulamentul de organizare şi funcŃionare (ROF), precum şi codul etic al profesioniştilor
contabili care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I;
- aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi situaŃiile financiare anuale, sistemul de salarizare
pentru conducerea CECCAR centrală şi la filiale;
- alege şi revocă membrii Consiliului Superior a Corpului şi ai comisiei de cenzori a acestuia;
- hotărăşte sancŃionarea disciplinară a membrilor Consiliului Superior şi ai Consiliului Filialelor
Corpului;
- aprobă planurile anuale ale Consiliului Superior şi Consiliului Filialelor;
- alege preşedintele, îl revocă, precum şi 2 membri ai Comisiei Superioare de Disciplină.

2. Consiliul Superior al Corpului

Consiliul superior exercită drepturile Corpului aferente statutului său de persoană
juridică de utilitate publică. În mod esenŃial are ca atribuŃie reprezentarea profesiunii în faŃa
autorităŃilor publice prin preşedintele său şi coordonarea acŃiunilor consiliilor filialelor judeŃene.
Consiliul superior cuprinde maximum 24 de membri şi 8 supleanŃi. Reprezentarea
experŃilor contabili şi a contabililor autorizaŃi se stabileşte în funcŃie de procentajul experŃilor
contabili în raport cu totalul membrilor Corpului la nivelul Ńării.

18
Art. 30 din O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activităŃii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaŃi
republicată şi modificată în Monitorul Oficial nr. 13 din 8.01.2008

55
 FuncŃiile membrilor Consiliului superior nu sunt remunerate. Aceştia beneficiază însă
beneficiază de decontarea cheltuielilor de deplasare şi de reprezentare. De asemenea, pot primi
indemnizaŃii pentru activităŃile efectiv prestate pentru Corp, în limitele şi în condiŃiile aprobate de
ConferinŃa naŃională.
Membrii titulari şi supleanŃi ai Consiliului superior sunt aleşi prin vot secret, pentru 4
ani, cu excepŃia primului mandat, care este de 2 ani. Pentru asigurarea continuităŃii activităŃilor
Corpului, mandatele a jumătate din numărul celor aleşi se reinnoiesc la fiecare 2 ani, respectiv la
un an, în cadrul primului mandat.
După un an de la primele alegeri, dar nu mai târziu de prima adunare generală ordinară,
stabilirea nominală a celor cărora le încetează mandatul se face prin vot secret în plenul
Conferintei naŃionale; la următoarele alegeri bianuale, locurile vacante provin prin încetarea
mandatului celor care au împlinit 4 ani în cadrul Consiliului superior, precum şi dintre cei care au
suferit o sancŃiune disciplinară care, potrivit legii, interzice exercitarea dreptului de a fi organ ales
în Consiliul superior.
Cei cărora le-a încetat mandatul pot să-şi depună candidatura şi sa fie realeşi în Consiliul
superior, după o perioadă egală cu cea a mandatului deŃinut.
Alegerile pentru Consiliul superior se fac prin vot secret; sunt declaraŃi aleşi candidaŃii
care au obŃinut minimum 2/3 din numărul voturilor exprimate. În cazul cînd candidaŃii nu
întrunesc majoritatea absolută a voturilor, se organizează al doilea tur de scrutin, la care sunt
declaraŃi aleşi candidaŃii care au întrunit majoritatea simplă din voturile exprimate.
Consiliul superior se convoacă cel puŃin o data pe semestru de către preşedintele său şi
ori de cîte ori este necesar; de asemenea, poate fi convocat la cererea Biroului permanent, a
majorităŃii membrilor Consiliului superior, precum şi la cererea Comisiei superioare de
disciplină. Hotărârile Consiliului superior sunt valabile dacă au fost luate cu 2/3 din numărul
membrilor săi, care trebuie să reprezinte cel puŃin 3/4 din numărul acestora. Dacă nu s-a întrunit
acest număr de voturi, al doilea tur de scrutin are loc în cursul unei alte şedinŃe, cu o participare
de cel puŃin 40% din numărul membrilor, cu aceeaşi ordine de zi şi făcînd obiectul unei convocări
speciale în termen de 15 zile. În acest caz, hotărîrile se iau cu majoritatea voturilor membrilor
prezenŃi. La paritate de voturi, votul preşedintelui de şedinŃă este hotărâtor.
Deliberările Consiliului superior au caracter strict secret. Hotărârile sunt date publicităŃii
în revista editată de Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi.
Consiliul superior are următoarele atribuŃii:
a) alege dintre membrii săi pe preşedinte şi 5 vicepreşedinŃi. Preşedintele şi cei 4
vicepreşedinŃi sunt aleşi dintre experŃii contabili, iar un vicepreşedinte, dintre
contabilii autorizaŃi;
b) asigură elaborarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcŃionarea a
Corpului şi a Codului privind conduita etică şi profesională a experŃilor contabili şi contabililor
autorizaŃi, cu avizul Ministerului FinanŃelor şi al Ministerului JustiŃiei;
c) aprobă normele privind desfăşurarea activităŃii curente a compartimentelor şi a
verigilor organizatorice ale Corpului;
d) asigură administrarea şi gestionarea patrimoniului Corpului;
56
 e) deliberează asupra tuturor problemelor privind profesia de expert contabil şi de
contabil autorizat;
f) veghează ca Regulamentul privind dobândirea calităŃii de expert contabil şi contabil
autorizat să fie strict aplicat;
g) coordonează activitatea consiliilor filialelor Corpului şi fixează cuantumul cotelor
procentuale din veniturile anuale ale acestora, ce urmează a fi virate Consiliului superior;
h) aprobă statele de funcŃii ale Corpului şi ale filialelor;
i) asigură participarea membrilor săi în cadrul unor comisii de studii şi cercetări
destinate a face să progreseze profesia şi ştiinŃa contabilă sau în diverse grupe de lucru din cadrul
instituŃiilor guvernamentale şi neguvernamentale, la solicitarea acestora;
j) decide, în termen de 30 de zile, asupra contestaŃiilor făcute împotriva hotărârilor luate
de Comisia superioară de disciplina.
3. Biroul permanent al Consiliului Superior
Este compus din preşedinte şi vicepreşedinŃi, aleşi de Consiliul superior. Preşedintele
Consiliului superior este şi preşedintele Biroului permanent. Membrii Biroului permanent sunt
aleşi, prin vot secret, dintre membrii Consiliului superior. Alegerea la primul tur de scrutin este
valabilă cu votul a 2/3 din numărul celor prezenŃi, care trebuie sa fie cel puŃin 3/4 din numărul
membrilor Consiliului superior. La un al doilea tur, candidaŃii sunt aleşi pe baza majorităŃii
simple, dintr-o participare de cel puŃin 40% din numărul membrilor; la egalitate de voturi, este
ales cel mai în vârstă. După expirarea mandatului, membrii Biroului permanent pot fi realeşi după
o perioadă egală cu cea a mandatului deŃinut.
În cazul în care postul devine vacant sau dacă un membru este în imposibilitatea de a-şi
îndeplini mandatul, se procedează la o nouă alegere.
Biroul permanent se întruneşte lunar şi ori de cîte ori este necesar. Biroul permanent
asigura înfăptuirea hotărârilor ConferinŃei naŃionale şi ale Consiliului superior în perioadele
dintre şedinŃele acestuia. Deciziile emise de Biroul permanent între şedinŃele Consiliului superior
se prezintă acestuia pentru validare.
Biroul permanent, cu două luni înaintea începerii anului, stabileşte normativele de
cheltuieli la nivelul Corpului şi al filialelor, ce trebuie avute în vedere la elaborarea bugetului,
privind:
- cheltuielile de deplasare în Ńara şi în străinătate;
- cheltuielile de reprezentare la reuniunile Biroului permanent, ale secŃiunilor, departamentelor şi
ale invitaŃilor acestora;
- cheltuielile ocazionate de demersurile, sarcinile şi obligaŃiile diverse ce revin membrilor
Consiliului superior, Ńinînd seama de funcŃiile acestora.
FuncŃia de preşedinte sau de vicepreşedinte poate fi exercitată de aceeaşi persoană pe
durata maximă a două mandate consecutive.
Preşedintele Consiliului superior asigură executarea hotărârilor Consiliului superior şi a
deciziilor Biroului permanent şi coordonează activitatea curentă a Corpului.
Preşedintele Consiliului superior are următoarele atribuŃii:
a) convoacă şi conduce şedinŃele Consiliului superior şi ale Biroului permanent;
57
b) conduce şi coordonează dezbaterile potrivit condiŃiilor prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul
regulament;
c) prezintă anual Consiliului superior, spre adoptare, proiectul de buget pentru exerciŃiul viitor;
d) aprobă angajarea şi efectuarea cheltuielilor în cadrul bugetului aprobat de ConferinŃa
naŃională;
e) prezintă bilanŃul contabil spre adoptare Consiliului superior şi spre aprobare ConferinŃei
naŃionale;
f) numeşte şi revocă, cu respectarea statelor de funcŃii aprobate de Consiliul superior, personalul
propriu al Corpului şi îi stabileşte salariile, cu aprobarea Biroului permanent;
g) reprezintă Corpul în fata autorităŃilor publice, a terŃilor sau a organizaŃiilor naŃionale şi
internaŃionale, apărând prestigiul şi independenŃa profesională a membrilor săi;
h) îndeplineşte orice alte atribuŃii stabilite de ConferinŃa naŃională, Consiliul superior şi Biroul
permanent.
Preşedintele Consiliului superior, cu acordul Biroului permanent, are acces la lucrările
consiliilor filialelor, secŃiunilor şi departamentelor Corpului, participând la dezbateri fără drept de
vot.
Preşedintele Consiliului superior poate să delege un membru al acestuia pentru o acŃiune sau
activitate determinată. Preşedintele Consiliului superior, cu acordul Biroului permanent, are
competenŃa să reunească, la sediul uneia dintre filialele Corpului, pe preşedinŃii consiliilor
filialelor sau pe reprezentanŃii lor, în vederea examinării unor probleme deosebit de importante
ale apărării unor interese generale ale profesiei, de studiere a oricăror măsuri de ordin colectiv.
Aceste reuniuni au numai un caracter de informare. Preşedintele Consiliului superior îşi
desfăşoară activitatea la sediul Corpului, în program normal de lucru, cel puŃin două zile pe
săptămână.
Fiecare vicepreşedinte al Consiliului superior conduce activitatea unei secŃiuni sau a
unui departament al Consiliului superior, potrivit celor stabilite de Biroul permanent.
VicepreşedinŃii, cu acordul Biroului permanent, au acces la lucrările consiliilor filialelor,
participând la dezbateri fără drept de vot.
Pe lângă Consiliul Superior funcŃionează Comisia Superioară de disciplină, compusă din
7 membri titulari şi 7 membri supleanŃi, astfel:
a) preşedintele şi 2 membri experŃi contabili aleşi de ConferinŃa naŃională pentru un mandat de 4
ani dintre experŃii înscrişi în evidenŃa Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din
România, care se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită;
b) 2 membri desemnaŃi de Ministrul Economiei şi FinanŃelor;
c) 2 membri desemnaŃi de Ministrul JustiŃiei.
În aceleaşi condiŃii se desemnează şi supleanŃii.
Comisia superioară de disciplină aplică sancŃiunile disciplinare prevăzute de regulament
şi soluŃionează contestaŃiile la hotărârile disciplinare pronunŃate de comisiile de disciplină ale
filialelor. ContestaŃiile împotriva hotărârilor aplicate de Comisia superioară de disciplină se
depun la Consiliul superior al Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi care
decide.
58
 Cenzorii sunt aleşi pentru o perioadă de 4 ani, de ConferinŃa naŃională ordinară, prin vot
deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din Consiliul superior, şi anume: doi din
cadrul experŃilor contabili şi unul din cadrul contabililor autorizaŃi. Cenzorii nu pot îndeplini mai
mult de două mandate consecutive.
Cenzorii au ca atribuŃii verificarea gestiunii financiare a Consiliului superior pentru
exerciŃiul financiar încheiat, a concordanŃei dintre operaŃiunile înregistrate în contabilitate şi cele
aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, raportând ConferinŃei naŃionale în legatură cu
regularitatea şi sinceritatea bilanŃului şi a execuŃiei bugetare.
De asemenea, cenzorii controlează respectarea condiŃiilor privind convocarea
Conferintei naŃionale. Cenzorii îşi desfăşoară activitatea potrivit propriului regulament aprobat de
Consiliul superior.

8.4 Organizarea activităŃii C.E.C.C.A.R. în teritoriu

1. Adunarea generală a filialei
Adunarea generală este organul de conducere şi control al filialei şi este compusă din
toŃi membrii activi ai acesteia înscrişi în Tabloul Corpului şi care sunt la zi cu plata cotizaŃiilor
profesionale. Un membru al Corpului nu poate participa decât la Adunarea generală a filialei de
care aparŃine.
Adunarea generală ordinară se convoacă anual, în primele două luni ale anului, iar în
cazuri excepŃionale se convoacă Adunarea generală extraordinară.
Convocarea Adunării generale se publică într-un ziar local de mare tiraj, cu cel puŃin 15
zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea adunării.
Adunarea generală este legal constituită dacă sunt prezenŃi cel puŃin jumătate plus unu
din numărul membrilor prevăzuŃi la regulament.
Nu este admisă participarea prin delegare a membrilor.
Dacă la prima convocare nu se întruneşte numărul necesar, se convoacă din nou
Adunarea generală, prin aceleaşi mijloace, şi se consideră legal constituită prin participarea a cel
puŃin 30% din numărul membrilor.
Hotărârile Adunării generale sunt valabile dacă sunt adoptate cu majoritatea voturilor
celor prezenŃi.
Adunarea generală are următoarele atribuŃii:
a) ia cunoştinŃă, dezbate şi aprobă prin vot deschis raportul Consiliului filialei pentru
exerciŃiul financiar expirat şi raportul cenzorilor asupra gestiunii financiare a consiliului filialei;
b) aprobă, prin vot deschis, Bugetul de venituri şi cheltuieli al filialei pentru exerciŃiul
financiar viitor şi execuŃia bugetului pentru exerciŃiul financiar expirat;
c) ia cunoştinŃă de raportul consiliului filialei privind rezultatul analizei activităŃii
profesionale a experŃilor individuali şi a societăŃilor comerciale controlate, în vederea asigurării
bunei exercitări a profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat pe teritoriul filialei.
Adunarea generală aprobă lista experŃilor individuali şi societăŃilor comerciale ce vor fi analizate
în anul următor;

59
 d) alege şi revocă preşedintele şi 2 membri ai comisiei de disciplină a filialei;
e) alege şi revocă preşedintele şi membrii consiliului filialei şi ai comisiei de cenzori;
f) propune, dintre membrii săi, candidaŃi pentru funcŃia de preşedinte şi de membru al
Consiliului superior;
g) adoptă lista cuprinzând membrii de onoare ai filialei;
h) îndeplineşte orice alte atribuŃii prevăzute de lege, regulament, de Codul privind
conduita etică şi profesională sau hotărâte de Consiliul superior.
În cazuri excepŃionale sau atunci când trebuie luate hotărâri urgente care depăşesc
competenŃa consiliului filialei, prin grija preşedintelui acestuia se convoacă Adunarea generală
extraordinară, folosindu-se procedura de convocare pentru Adunarea generală anuală.

Cenzorii sunt aleşi pentru o perioada de 4 ani de către Adunarea generală, prin vot
deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din consiliul filialei şi anume: 2 din cadrul
experŃilor contabili şi unul din cadrul contabililor autorizaŃi. Cenzorii nu pot îndeplini mai mult
de două mandate consecutive.
Cenzorii au misiunea de a verifica şi de a raporta Adunării generale asupra gestiunii
financiare a Consiliului filialei pentru fiecare exerciŃiu financiar din perioada pentru care au fost
aleşi, asupra concordanŃei dintre operaŃiunile înregistrate în contabilitate şi documentele aprobate
prin bugetul de venituri şi cheltuieli, atestând regularitatea şi sinceritatea bilanŃului şi a execuŃiei
bugetare.
Cenzorii controlează respectarea condiŃiilor privind convocarea adunărilor generale ale
filialei.

Consiliul flialei
Consiliul filialei cuprinde maximum 14 membri titulari şi 6 membri supleanŃi.
RepartiŃia locurilor între experŃii contabili şi contabilii autorizaŃi variază de la o filială la
alta, în funcŃie de procentajul experŃilor contabili în raport cu numărul total al membrilor
Corpului la nivelul Ńării şi după cum numărul membrilor înscrişi în filială este superior sau
inferior totalului de 500 de membri.
La filialele care au sub 100 de membri Consiliul filialei este format din 4 membri
titulari, dintre care 3 experŃi contabili şi 2 membri supleanŃi, unul expert contabil şi celălalt
contabil autorizat.
FuncŃiile membrilor Consiliului filialei nu sunt remunerate; sunt acoperite însă
cheltuielile de deplasare şi de reprezentare. De asemenea, membrii Consiliului filialei pot primi
indemnizaŃii în limitele şi în condiŃiile aprobate de ConferinŃa naŃională.
Membrii titulari şi supleanŃi ai Consiliului filialei sunt aleşi prin vot secret pentru o
perioada de 4 ani. Pentru asigurarea continuităŃii activităŃii mandatele a jumătate din numărul
membrilor aleşi încetează după 2 ani.

60
 Locurile vacante în Consiliul filialei provin, de regulă, din încetarea mandatului celor
care au împlinit 4 ani de activitate în cadrul Consiliului; mandatul membrilor care au fost
sancŃionaŃi disciplinar sau care se află în situaŃia prevăzută la alin. 3 al pct. 98 încetează.
Membrii cărora le încetează mandatul pot fi realeşi după o perioadă cel puŃin egală cu
cea a mandatului îndeplinit.
Modul de declarare a candidaturilor, de desfăşurare a votarii şi de stabilire a celor aleşi
este prezentat în Regulament.
Consiliul filialei este convocat de preşedintele sau ori de câte ori este nevoie şi cel puŃin
o dată pe trimestru.
Convocarea, la cererea majorităŃii membrilor săi, este obligatorie, data şi ordinea de zi
comunicându-se cu 10 zile înainte.
Consiliul filialei nu poate delibera decât asupra problemelor ce sunt în competenŃa sa şi
care sunt înscrise pe ordinea de zi, cu excepŃia celor care, datorită urgenŃei lor, sunt supuse în
şedinŃă de către preşedinte; dezbaterile sunt conduse potrivit condiŃiilor prevăzute în anexa nr. 2
la prezentul regulament.
Hotărârile Consiliului filialei sunt valabile dacă întrunesc un număr de voturi mai mare
de jumătate din numărul membrilor săi. Dacă aceasta majoritate nu a fost asigurată, al doilea tur
de scrutin va avea loc într-o altă şedinŃă, la care majoritatea voturilor celor prezenŃi va fi
suficientă dintr-o participare de cel puŃin 40% din numărul membrilor Consiliului. La egalitate de
voturi, votul preşedintelui este decisiv.
PreşedinŃii Consiliilor filialelor se reunesc la intervale de timp regulate, sub preşedinŃia
preşedintelui Consiliului superior, în vederea realizării unei informări reciproce şi armonizării
poziŃiilor lor adoptate la nivelul filialelor, în domeniul competenŃelor descentralizate.
Deliberările Consiliului filialei au caracter strict secret; hotărârile sunt însă date
publicităŃii în revista editată de Corp.
Consiliul filialei are următoarele atribuŃii:
a) supraveghează modul de exercitare a profesiilor de expert contabil şi de contabil
autorizat în raza de activitate a filialei;
b) asigură apărarea intereselor filialei şi administrarea bunurilor acesteia;
c) asigură prevenirea şi concilierea tuturor contestaŃiilor sau conflictelor de ordin
profesional;
d) hotărăşte în ceea ce priveşte înscrierea în Tabloul Corpului sau asupra modificărilor
ce se aduc acestuia, potrivit precizărilor Consiliului superior;
e) urmăreşte încasarea cotizaŃiilor profesionale datorate de membrii filialei;
f) sesizează Consiliul superior cu propuneri şi sugestii privind exercitarea profesiilor de
expert contabil şi de contabil autorizat;
g) sesizează Comisia de disciplină a filialei cu abaterile profesionale constatate în
sarcina membrilor Corpului;
h) efectuează sau autorizează pe întreg teritoriul filialei toate formele de publicitate
colectivă considerate utile intereselor profesiei, conform hotărârii Consiliului superior;

61
 i) pronunŃă radierea din Tabloul Corpului în cazurile prevăzute de Regulament, precum
şi încetarea provizorie a calităŃii de membru al Corpului, la cererea celui interesat;
j) analizează şi adoptă proiectul bugetului filialei, potrivit normelor emise de Consiliul
superior;
k) îndeplineşte alte atribuŃii prevăzute de lege, de Regulament, de hotărârile şi deciziile
organelor de conducere ale Corpului.

Biroul permanent al filialei

Biroul permanent al Consiliului filialei este compus din 2-4 membri: un preşedinte şi 1-3
vicepreşedinŃi; când sunt mai mulŃi vicepreşedinŃi, unul dintre aceştia este ales din cadrul
contabililor autorizaŃi.
Preşedintele Consiliului filialei este şi preşedintele Biroului permanent.
PreşedinŃii şi vicepreşedinŃii filialelor nu pot fi în acelaşi timp preşedinte sau
vicepreşedinŃi ai Consiliului superior.
VicepreşedinŃii Biroului permanent sunt aleşi prin vot secret dintre membrii Consiliului.
Alegerea la primul tur de scrutin este valabilă cu votul a două treimi din numărul celor prezenŃi,
care trebuie să reprezinte cel puŃin trei pătrimi din numărul membrilor Consiliului filialei. Dacă
un al doilea tur este necesar, votul majorităŃii simple este suficient dintr-o participare de cel puŃin
40% din numărul membrilor Consiliului. La egalitate de voturi este ales cel mai în vârstă.
Biroul permanent se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar şi ia decizii cu votul
majorităŃii membrilor săi.
Biroul permanent urmăreşte întocmirea proiectului bugetului filialei potrivit normelor
emise de Corp şi înaintarea acestuia în termen la Consiliul superior.
Preşedintele Consiliului filialei este ales de Adunarea generală dintre membrii filialei
Corpului pentru un mandat de 4 ani.
Persoana respectivă poate să cumuleze această funcŃie numai dacă îşi desfăşoară
activitatea în domeniul cercetării sau în învăŃământul universitar de profil şi se bucură de
autoritate profesională şi morală deosebită.
O persoană poate deŃine funcŃia de preşedinte pe durata maximă a doua mandate
consecutive.
Pentru asigurarea continuităŃii, în primul an de mandat preşedintele ales îşi îndeplineşte
atribuŃiile prevăzute de lege şi de regulament, putând solicita sprijinul fostului preşedinte.
Preşedintele Biroului permanent al filialei asigură executarea hotărârilor Consiliului
superior şi ale Consiliului filialei, ca şi buna desfăşurare a activităŃii membrilor filialei, având
următoarele atribuŃii principale:
a) convoacă Consiliul filialei şi conduce dezbaterile acestuia potrivit Regulamentului;
b) reprezintă Consiliul filialei pe lângă Consiliul superior şi pe lângă membrii Corpului;
c) reprezintă Corpul în faŃa reprezentanŃilor autorităŃilor publice şi ai colectivităŃilor
diverse din cuprinsul teritoriului filialei sale, pe baza împuternicirilor stabilite de Consiliul
superior;

62
 d) angajează cheltuielile în cadrul bugetului aprobat;
e) face propuneri de angajare a salariaŃilor din structurile executive ale filialei şi de
stabilire a salariilor acestora, în limitele statului de funcŃii aprobat; propunerile se înaintează
preşedintelui Consiliului superior spre aprobare;
f) poate accepta sponsorizări şi donaŃii acordate filialei, în limitele stabilite de Consiliul
superior şi în condiŃiile legii;
g) organizează alegerile în consiliile Corpului potrivit prevederilor din Regulament;
h) supune spre aprobare Adunării generale execuŃia bugetului de venituri şi cheltuieli pe
anul expirat;
i) arbitrează eventualele litigii dintre membrii filialei şi clienŃii acestora, în cazul când
aceştia din urma acceptă acest arbitraj;
j) supune adunării generale anuale propunerile pentru acordarea de distincŃii onorifice
conform procedurii prevăzute în Regulament;
k) răspunde solidar cu Consiliul filialei de încasarea cotizaŃiilor profesionale datorate de
membrii filialei;
l) îndeplineşte alte atribuŃii prevăzute de lege, de Regulament, de hotărârile şi deciziile
organelor de conducere ale filialei şi ale Corpului.
În cazul în care un membru al Corpului este confruntat cu o dificultate particulară,
îndeosebi pe plan etic, acesta poate cere sprijinul colegial al preşedintelui Consiliului filialei;
intervenŃia preşedintelui este numai de natură să aplaneze aceste dificultăŃi.
În caz de deces al unui membru al Corpului, preşedintele poate, la cererea celor
îndreptăŃiŃi, să desemneze un coleg care să asigure administrarea profesională provizorie a
lucrărilor acestuia. O asemenea măsura poate fi luată, la cerere, şi în cazul incapacităŃii
temporare.
În cazul când Comisia superioară de disciplină sau comisia de disciplină a filialei
sancŃionează un membru al Corpului cu suspendarea dreptului de a exercita profesia, preşedintele
Consiliului filialei desemnează pe unul sau pe mai mulŃi dintre membrii filialei Corpului, sub
rezerva acceptării clientului interesat, să execute misiunile încredinŃate celui suspendat, oricare ar
fi durata suspendării.
Preşedintele desemnează pe unul dintre vicepreşedinŃi ca înlocuitor de drept pe perioada
cât el absentează sau în caz de demisie. Vicepreşedintele desemnat ca înlocuitor de drept poate fi,
la rândul sau, înlocuit cu un alt vicepreşedinte desemnat în acest sens sau, în cazul în care şi
acesta este nevoit să lipsească, de cel mai în varsta membru al Consiliului filialei.
Sub conducerea preşedintelui Biroului permanent al filialei, funcŃionarea administrativă
a Consiliului filialei se realizează de secretarul filialei, angajat la propunerea Consiliului filialei,
salariat, responsabil cu buna funcŃionare a compartimentelor administrative.
Secretarul filialei are următoarele atribuŃii:
a) execută hotărârile Consiliului filialei;
b) elaborează proiectul bugetului filialei, conform normelor emise de Consiliul superior;
c) asigură execuŃia bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat;
d) asigură executarea tuturor lucrărilor administrative şi de secretariat ale filialei;
63
 e) organizează şi asigură evidenŃa experŃilor contabili şi a contabililor autorizaŃi în
cadrul Tabloului Corpului existent la filiale;
f) asigură elaborarea documentelor primare şi a situaŃiilor necesare în vederea Ńinerii
contabilităŃii, conform reglementărilor legale şi normelor emise de Consiliul superior;
g) propune anual Consiliului filialei schema de funcŃiuni şi salarizarea personalului
necesar, care urmează sa fie supuse aprobării Consiliului superior;
h) participă, fără drept de vot, la şedinŃele Biroului permanent al filialei, luând
cunoştinŃă de deciziile adoptate;
i) îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute în actele normative, precum şi în hotărârile şi
deciziile organelor de conducere ale filialei şi ale Corpului.
SecŃiunea experŃilor contabili este condusă de un vicepreşedinte expert contabil, iar
SecŃiunea contabililor autorizaŃi este condusă de un vicepreşedinte contabil autorizat. În teritoriu,
pe lângă Consiliul Filialei funcŃionează Consiliul Disciplinei, compus din 5 membri titulari, 5
supleanŃi, condus de un preşedinte.
Veniturile şi cheltuielile Corpului
Corpul, având statut de persoana juridică de utilitate publică autonomă, îşi constituie
veniturile din activităŃile stabilite potrivit prevederilor legale, acoperindu-şi cheltuielile în
întregime din aceste venituri.
Contabilitatea patrimoniului şi a activităŃilor desfăşurate de Corp se organizează şi se
conduce potrivit legii. Înregistrarea veniturilor în contabilitate se face pe baza documentelor
legale care vor atesta crearea dreptului de încasare sau în momentul încasării efective a acestora.
Contabilitatea sintetică şi analitică a cheltuielilor se organizează distinct, potrivit
bugetului aprobat. Înregistrarea cheltuielilor se face pe baza documentelor justificative vizate
pentru controlul financiar preventiv şi aprobate de preşedintele Consiliului superior sau de
preşedinŃii consiliilor filialelor.
PreşedinŃii Consiliilor filialelor au obligaŃia ca, după aprobarea de către Adunarea
generală ordinară a filialei, sa transmită preşedintelui Consiliului superior o copie de pe contul de
execuŃie a bugetului de venituri şi cheltuieli.
Preşedintele Consiliului superior asigură centralizarea conturilor de execuŃie ale
filialelor, împreună cu aceleaşi documente de sinteză ale Consiliului superior.
Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi şi filialele sale îşi acoperă
cheltuielile din venituri, care se constituie din:
- taxa de înscriere la examenul de expert contabil, respectiv de contabil autorizat;
- taxa de înscriere în evidenŃa Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi;
- cotizaŃiile membrilor stabilite pe tranşe de venituri;
- încasări din vânzarea publicaŃiilor proprii;
- donaŃii;
- alte venituri din activitatea Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi şi a
filialelor sale, stabilite prin regulament.
Taxele de înscriere în evidenŃă şi cotizaŃiile pe tranşe de venit se stabilesc anual de
ConferinŃa NaŃională a ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi.
64
 Hotărârile şi deciziile de interes general, adoptate de Consiliul superior, Biroul
permanent şi ConferinŃa naŃională, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în
termen de 30 de zile de la adoptare.
Supravegherea publică
Activitatea Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din România se
desfăşoară sub supravegherea autorităŃii de stat, reprezentată de Ministerul Economiei şi
FinanŃelor.
Persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi FinanŃelor să efectueze supravegherea
publică a activităŃii Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din România au
următoarele îndatoriri:
a) participă la ConferinŃa naŃională şi la şedinŃele Consiliului superior, fără drept de vot;
b) sesizează Ministrul Economiei şi FinanŃelor ori de câte ori hotărârile Corpului
ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din România contravin reglementărilor legale.
Ministerul Economiei şi FinanŃelor poate ataca hotărârile Corpului ExperŃilor Contabili şi
Contabililor AutorizaŃi din România la instanŃa de contencios administrativ, în condiŃiile legii.
Pentru a-şi putea exercita atribuŃia prevăzute mai sus, Corpul ExperŃilor Contabili şi
Contabililor AutorizaŃi din România va pune la dispoziŃia persoanelor desemnate de Ministerul
Economiei şi FinanŃelor o copie de pe hotărârile şi deciziile luate, precum şi toate materialele
care au fost supuse aprobării în Consiliul superior, Biroul permanent şi ConferinŃa naŃională,
precum şi, la cererea acestora, toate documentele care au stat la baza adoptării deciziilor şi
hotărârilor, în termen de 7 zile de la adoptarea acestora.
Persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi FinanŃelor să supravegheze activitatea
publică a Consiliului filialei au următoarele atribuŃii:
a) participă la lucrările Adunării generale, ale Consiliului filialei, ale Biroului permanent
şi ale Comisiei de disciplină, fără drept de vot;
b) sesizează Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din România cu
privire la aprobarea sau refuzul de înscriere în evidenŃa acestuia de către Consiliile filialelor, pe
care le consideră nelegale;
c) sesizează Comisia superioară de disciplină cu privire la hotărârile Comisiei de
disciplină a filialei pe care le consideră nelegale;
d) sesizează persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi FinanŃelor să efectueze
supravegherea publică a activităŃii Corpului ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din
România asupra hotărârilor Consiliului filialei, care contravin reglementărilor legale.
Pentru exercitarea îndatoririlor şi atribuŃiilor legale, materialele supuse dezbaterii
organelor respective se transmit persoanelor desemnate de Ministerul Economiei şi FinanŃelor cu
cel puŃin 7 zile înainte.
În cazul netransmiterii materialelor supuse dezbaterii organelor respective către
persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi FinanŃelor, acestea pot solicita fie amânarea
dezbaterilor, fie eliminarea de pe ordinea de zi a punctelor pentru care nu s-au transmis
materialele ori Ministerul Economiei şi FinanŃelor poate exercita căile de atac, în condiŃiile legii.

65
 Bibliografie

1. Afanase Constantin, Expertiză contabilă şi consultanŃă fiscală - note curs Editura

Universitatea ,,Dunărea de Jos’’ GalaŃi, 2008
2. Bunget Ovidiu, Normalizarea şi reglementarea informaŃiei în procesul reformei
contabile din România - Congresul profesiei contabile din România, Editura CCECAR,
Bucureşti, 2004
3. Capron M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
4. Cernuşca Lucian, Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2004
5. Colasse Bernard, Contabilitate generală, EdiŃia a-4-a, Editura Moldova, Iaşi, 1995
(traducere de Neculai Tabără)
6. Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Bunea Ştefan, Bazele contabiliăŃtii; O abordare
europeană şi internaŃională, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
7. Feleagă Niculae, Ionaşcu Ion, Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Editura
Economică, Bucureşti, 1998
8. Florea Ion, Afirmarea contabilităŃii ca factor de progres economic şi social, în
Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii “Al. I. Cuza” din Iaşi, SecŃiunea III C ŞtiinŃe economice,
Tomul XXXI, Anul 1985
9. Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane, Studii privind
paradigmele şi practicile contabilităŃii, Editura Economică, Bucureşti, 2003
10. Paraschivescu, M. D., Păvăloaia, W., Toma, C., Contabilitate şi modele de analiză
economică, Editura FundaŃia Academică” Gh. Zane”, Iaşi, 1993
e
11. Regnard, J.-F., Lire un bilan c’est simple, 2 édition, Éditions CASTEILLA,
Montigny le Bretonneux, 1996
12. Rousse F., Normalisation comptable, Principes et pratiques, Collection
Méthodologie, Ed. Ministère de la Coopération et du Développement, Paris, 1989
13. Rusu DUMITRU şi colectiv, Fra Luca Di Borgo şi doctrinele contabilităŃii în
cultura economică românească, Editura. Junimea, Iaşi, 1991
14. Rusu Dumitru, Teorii şi sisteme de conducere pe plan mondial, Ed. Rotaprint, I.P.
Iaşi, 1975
15. Academia Română - Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” DicŃionarul explicativ al
limbii române
16. OrdonanŃa Guvernului nr. 65/1994 privind Organizarea activităŃii de expertiză
contabilă şi a contabililor autorizaŃi, republicată în Monitorul Oficial nr. 13 din 08.01.2008, art.
18-44
17. Regulamentul de organizare şi funcŃionare a Corpului ExperŃilor Contabili şi
Contabililor AutorizaŃi din România, republicat în Monitorul Oficial nr.153 din 28.03.2001, cu
modificările şi completările aduse prin aduse prin Hotărârea nr. 08/90 a Consiliului Superior al
CECCAR din 14 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 23.06.2008

66
 18. Regulamentul privind efectuarea stagiului şi examenul de aptitudini în vederea
accesului la calitatea de expert contabil şi de contabil autorizat, republicat în Monitorul Oficial
nr. 653 din 25.09.2007, cu modificările şi completările aduse prin Hotărârea nr. 08/93 a
Consiliului Superior al CECCAR din 14 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din
18.06.2008.
19. Codul etic naŃional al profesioniştilor contabili, ediŃia a IV-a, revizuită, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2007
20. OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene

67