Metoda pe faze

Condiţii de aplicare a metodei, caracterizare şi modelele de calcul

Această metodă de contabilitate şi de calculaţie a costurilor se aplică de către
entităţile cu producţie de masă sau de serie mare, unde procesul tehnologic are un
caracter relativ omogen, iar produsul finit se obţine din prelucrarea în faze succesive a
materiei prime. Aşa este, de exemplu, cazul entităţilor din industria siderurgică,
alimentară etc.
În cazul metodei pe faze, cheltuielile de producţie ale secţiilor de fabricaţie sunt
programate şi evidenţiate după structura de cheltuieli practicată de fiecare entitate, pe
feluri de produse şi pe fazele procesului tehnologic.
Bazându-se pe conceptul costului complet, metoda de calculaţie pe faze implică
desfăşurarea lucrărilor privind determinarea acestuia potrivit schemei de principiu
specifice metodelor de calculaţie de tip absorbant.
Deşi în principiu parcurgerea etapelor în cauză comportă folosirea procedeelor
având valabilitate generală în calculaţie, totuşi aplicarea metodei pe faze la condiţiile
concrete existente în entităţile care utilizează această metodă presupune găsirea unor
soluţii de rezolvare pentru o serie de probleme importante, între care:
- stabilirea fazelor de calculaţie a costurilor;
- reflectarea costurilor de producţie pe faze de fabricaţie;
- repartizarea cheltuielilor de producţie între produsele obţinute în aceeaşi fază.
Fazele procesului tehnologic se realizează în cadrul secţiilor de bază, delimitate
din punct de vedere organizatoric, în care se execută mai multe operaţii care contribuie
la obţinerea produselor finite.
Fazele de calculaţie constituie expresia tehnico-economică a fazelor de
fabricaţie caracterizate printr-un anumit specific al nivelului şi structurii cheltuielilor
de producţie şi a costurilor de producţie. Ele se constituie în locuri de cheltuieli,
ajutând din punct de vedere contabil la determinarea şi delimitarea cheltuielilor de
producţie.
Fazele de calculaţie se determină prin decuparea procesului tehnologic, iar
semifabricatele sau produsele finite obţinute în cadrul acestora constituie purtătorul de
cheltuială. În consecinţă, fazele de fabricaţie stau la baza determinării fazelor de
calculaţie, în raport cu care se stabilesc şi se delimitează cheltuielile de producţie
ocazionate.
Odată stabilite fazele de calculaţie, acestea sunt simbolizate. Simbolurile se
înscriu în mod obligatoriu pe toate documentele privind consumurile ocazionate şi
producţia obţinută în cadrul acestora.
Modul de organizare al fluxului de colectare a cheltuielilor de producţie în
structura pe articole de calculaţie este redat în figura nr.1.
Analizând schema prezentată, cheltuielile directe de producţie se determină şi
delimitează pe faze de calculaţie, respectiv pe feluri de semifabricate sau produse finite
obţinute în cadrul acestora.
Din ultima fază a procesului tehnologic rezultă produsele finite.
Cheltuielile indirecte de producţie, în structura pe articole de cheltuieli se
colectează pe faze de calculaţie.
Teoretic, cât şi practic, metoda de calculaţie a costurilor pe faze are două
variante: cu semifabricate şi fără semifabricate.
Caracteristic primei variante este faptul că are loc mutarea cheltuielilor de la o
fază la alta. Semifabricatele obţinute în fazele de fabricaţie, constituite în faze de
calculaţie, se depozitează pentru o anumită perioadă, după care sunt consumate în
procesul de prelucrare al fazelor următoare.
Locuri de cheltuieli
Articolul de calculaţie “1”
.
.
Produsul 1
. Articolul de.calculaţie
921 . “n”
Faza “1” . Articolul de calculaţie “1”
.
Produsul n .

. Articolul de.calculaţie
. “n”
. Articolul de calculaţie “1”
.
.
Produsul 1
. Articolul de.calculaţie
921 . “n”
Faza “N” . Articolul de calculaţie “1”
.
Produsul n .
Articolul de.calculaţie
“n”
Articolul de cheltuială
923
CHELTUIELI “1” .
INDIRECTE Secţia (faza) .
DE de producţie Articolul de.cheltuială
1 .
PRODUCŢIE . “n”
ALE Articolul de cheltuială
.
SECŢIILOR Secţia (faza) “1” .
(FAZELOR) de producţie .
DE n Articolul de.cheltuială
PRODUCŢIE “n”
Articolul de cheltuială
“1” .
924 .
CHELTUIELI GENERALE
Articolul de.cheltuială
DE ADMINISTRAŢIE
“n”

Fig. nr. 1. – Organizarea contabilităţii cheltuielilor de producţie

şi a calculaţiei costurilor potrivit metodei pe faze
 Urmare a depozitării semifabricatelor între fazele de calculaţie se impune
calculul costului acestora pentru fiecare semifabricat. Calculul costului
semifabricatelor se face ţinând cont de costul materiilor prime sau al semifabricatelor
primite din fazele anterioare, cât şi de cheltuielile directe şi indirecte din faza
respectivă.
Calculul costului semifabricatelor după fiecare fază de calculaţie asigură
concordanţa circuitului material al diferitelor semifabricate cu cel al cheltuielilor de
producţie.
Costul semifabricatului obţinut într-o anumită fază de calculaţie se transferă în
faza următoare. În acest mod, costul calculat pentru producţia ultimei faze reprezintă
costul produsului finit.
Costul unitar efectiv al semifabricatului obţinut în fiecare fază de fabricaţie se
determină pe baza următorului model de calcul:

n m
C sf ⋅ C uf - 1 + ( ∑ Chdf + ∑ C hif )
d =1 i =1
C uf =
Q sf

unde:
C uf - costul unitar efectiv al semifabricatelor obţinute în fiecare fază de

fabricaţie;
Csf - consumul efectiv de semifabricate în faza “n” provenite din faza “n-1”;
Cuf - 1 - costul efectiv al semifabricatelor obţinute în faza “n-1”;
Chd f - articole de cheltuieli directe, ocazionate în faza ”n”;
Chi f - articole de cheltuieli indirecte, ocazionate în faza ”n”;
Q sf - cantitatea de semifabricate obţinute în faza de fabricaţie “n”.
Dacă cerinţele nu impun folosirea variantei cu semifabricate, este preferabilă
utilizarea metodei pe faze în varianta fără semifabricate (fără mutarea cheltuielilor de
producţie de la o fază la alta). În această situaţie, în conturile de cheltuieli se deschid
analitice corespunzătoare fazelor, iar costul efectiv al produsului finit presupune
însumarea cheltuielilor de la toate aceste analitice (faze) şi raportarea totalului obţinut
la cantitatea producţiei obţinute, astfel:

t
 n m

∑ ∑

f =1  d =1
Chd + ∑
i =1
Chi 

C u
=
Q

unde:

C u
- costul unitar pe produs;

f – fazele de fabricaţie;
Chd – elemente sau categorii de cheltuieli directe;
Chi – elemente sau categorii de cheltuieli indirecte;
Q – cantitatea de produse obţinute.