FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ VITEZA DE REACȚIE A ENZIMELOR

STUDIU EXPERIMENTAL CANTITATIV

Aproape toate reacțiile care au loc în organism sunt mediate de către enzime, care
reprezintă catalizatori biologici care fac posibilă desfășurarea reacțiilor chimice în organism la
temperature fiziologică. În toate reacțiile biologice posibile din punct de vedere energetic,
enzimele canalizează substraturile în mod selectiv pe cele mai eficiente căi. Enzimele
coordonează toate evenimentele metabolice.
Enzimele sunt răspândite în toate lichidele și tesuturile vegetale sau animale. Enzimele
pot fi extrase din diverse celule, iar proprietățile acestora pot fi studiate în condiții de laborator
(in vitro). Enzimele prezintă răspunsuri diferite la modificările concentrației substratului, ale
temperaturii și ale pH-ului. Răspunsurile enzimatice la acești factori oferă indicii importante
referitoare la funcționarea enzimelor în celulele vii (in vivo).
Enzimele conțin situsuri active (cavități) în care particulele de reactiv se
atașează și reacționează. Cu cât numărul de situsuri active
este mai mare, cu atât catalizatorul este mai eficient.
Catalaza (CAT) este o enzimă a sistemului antioxidant și, prin
urmare, are rolul principal de degradare a radicalilor de oxigen. Se găsește
în multe organisme (animale și plante). Catalaza catalizează următoarea
reacție:

2H2O2 + catalaza  O2 + 2 H2O + catalaza

Molecula catalazei este o heteroproteină alcătuită din 4

lanțuri polipeptidice, ce conține aproximativ 500 de
aminoacizi/lanț.

Catalaza utilizată în cadrul experimentelor noastre este

extrasă din cartof (Solanum tuberosum), iar această
enzimă este un catalizator în reacția de descompunere a apei oxigenate (un metabolit comun al
organismelor vegetale și animale) în apă și oxigen.
Importanța biologică a enzimei derivă din posibilitatea eliminării peroxidului fără a fi
nevoie de un substrat donor de H+ (cum se întâmplă în cazul enzimei peroxidaza).

1
 Factori care influențează viteza de reacție a enzimelor
Principiul experimental
Catalaza extrasă în soluție apoasă este folosită pentru a studia diverși factori care
influențează activitatea enzimatică:
- pH-ul
- temperatura
- efectul inhibitorilor și activitorilor enzimatici
- concentrația enzimei (experimentul nr.1)
- concentrația substratului (experimentul nr.2)
Activitatea experimentală
Extracția catalazei
Soluția apoasă enzimatică va fi pregătită înainte de lucrarea practică și poate fi păstrată la
6°C în sticle brune cu dop rodat, umplute complet, timp de 5 zile.
Se curăță 300-500 g cartofi, se taie cuburi, se omogenizează într-un blender împreună cu
4-5 cuburi de gheață timp de 2 x 30 sec., se filtrează la pompa de vid prin hârtie de filtru cu
porozitate mare. Filtratul obținut se aduce la 1000 ml cu apă distilată rece.
Extractul va fi etichetat ca având o activitate enzimatică de 100 unități/ml. Înainte de
utilizare extractul se agită. Volumul minim de extract necesar pentru o lucrare practică este de 50
ml.
Pentru aprecierea activității enzimatice (viteza inițială de reacție-V0) se folosesc hârtii de
filtru cu dimensiuni identice, care vor fi impregnate cu volume egale de soluție apoasă
enzimatică (pentru exp.nr.1) sau de substrat (pentru exp.nr.2). Acestea vor fi imersate în pahare
Berzelius. Bulele de oxigen formate în reacție rămân captive în fibrele hârtiilor de filtru și vor
determina ascensiunea acestora la suprafața lichidului, într-un interval de timp care este invers
proporțional cu activitatea enzimatică.

Experimentul nr.1 – Influența concentrației de enzimă asupra vitezei de reacție

Mod de lucru
Notați 4 pahare Berzelius cu 100, 75, 50, 0 unități / ml și pipetați în fiecare pahar câte 10
ml de soluție extract, după cum urmează:
Extract enzimă (ml) Apă distilată rece (ml) Unități / ml

10 ml 0 ml 100

2
 7,5 ml 2,5 ml 75

5 ml 5 ml 50

0 ml 10 ml 0

- notați în mod identic 4 pahare Berzelius care să conțină fiecare câte 10 ml soluție de substrat
(10% H2O2) ;
- folosiți hârtie de filtru tăiată de aceeași dimensiune ;
- pe fiecare hârtie de filtru pătrată pipetați câte 100 μl de soluție enzimatică din fiecare pahar
(100, 75, 50, 0) ;
- filtrele astfel impregnate sunt scufundate cu ajutorul unui clește de plastic, în cele patru pahare
care conțin soluția substrat ;
- porniți cronometrul și notați timpul (s) când pătratul se ridică la suprafața lichidului în care a
fost scufundat ;
- trasați un grafic în care pe axa X notați concentrația enzimei [E], iar pe axa Y notați v
( consider v= conc./timp)

La o concentrație constantă a substratului,

viteza de reacție este proporțională cu cantitatea de
enzimă.
Activitate :trasați graficul și comentați

Experimentul nr.2 – Influența concentrației substratului asupra vitezei de reacție

Mod de lucru
Se notează 4 pahare Berzelius cu soluția substrat (H2O2) în diferite concentrații după
cum urmează: 0%, 1%, 3% și 10% și se pipetează în fiecare pahar câte 10 ml din fiecare soluție.
- pregătiți un pahar Berzelius în care puneți 10 ml soluție extract (100 unități / ml) ; din
care pipetați câte 100 μl de soluție extract (enzimatică) (100 unități / ml) ; pe fiecare pătrat din
hârtie de filtru
- filtrele astfel impregnate sunt scufundate cu ajutorul cleștelui de plastic în cele patru
pahare cu soluția substrat (0%, 1%, 3% și 10%) ;

3
 - cronometrul este pornit și așteptăm ca pătratul să fie ridicat la suprafața (plutitoare) a
soluției enzimatice în care a fost scufundat ;
- se notează timpul (s) când hârtia de filtru începe să plutească.
- trasați un grafic, pe axa X, notați concentrația enzimei [S], iar pe axa Y, notați notați v
( consider v= conc./timp).

Activitate individuala : Trasați graficul și comentați

OBS. Viteza de reacție este proporțională în permanență cu concentrația ES și este

maximă atunci când întreaga enzimă este sub forma unui complex ES (centrul enzimei active
este saturat).

Modul de acțiune al unei enzime