Avortul pro şi contra

Avortul , unul dintre cele mai controversate procedee chirurgicale , este întâlnit pe tot
parcursul omenirii , provocând numeroase dezbateri publice între adepţii şi adversarii
practicării acestuia. Acest procedeu chirugical constă în întreruperea accidentală sau
provocată a gravidităţii înainte ca fătul să poată trăi în afara organismului matern.
Parcursul istoriei omenirii a creat din păcate , un mediu favorabil practicării acestui
procedeu chirugical , care din punctul meu de vedere este condamnabil.În urma
legalizării avortului în foarte multe ţări printre care şi România având în vedere
respectarea anumitor condiţii de îndeplinire a avortului , care diferă de la un stat la altul ,
de exemplu în România avortul este legal pînă la 12 săptămâni.Legalizarea avortului a
creat numeroase controverse între proavortişti sau adepţii întreruperii artificiale de
sarcină şi adversarii acestora.

Un prim argument al proavortiştilor este afirmaţia conform căreia „Un ovul tocmai
fertilizat , o colonie de celule tocmai implantate , nu este o persoană mai mult decât este
ghinda de stejar” şi aparţine profesoarei de filozofie, Judith Javis Thompson,
personalitate emblematică a mentalităţii proavortiste reflectă respingerea caracterului
uman al embrionului. Aceştia declară că „ fătul nu este om ” , deoarece nu are viaţă
proprie , este o „ aglomerare de celule ” subordonată vieţii adultului. Dacă am lua în
considerare faptul că avortul nu trebuie tratat din punct de vedere „moralist” sau
„abstract” ci în sens social şi concret am crea disconfortul unei alte polemici pro şi contra
avortului făcând referire la faptul dacă „ Mama are un drept la viaţă înaintea unui fiu
agresiv? „ iar răspunsul pozitiv este susţinut evident de proavortişti , aceştia considerând
că mama are dreptul matern asupra „ aglomerării de celule ” numită fetus dar mai presus
de aceasta , are dreptul de a decide ce se întâmplă în propriul ei corp. Concluzia acestui
raţionament este din nou susţinută de aceiaşi J.J. Thompson care afirmă: „ este cert că o
femeie îşi poate apăra viaţa împotriva ameninţării la care o supune copilul nenăscut, chiar
dacă aceasta înseamnă a-l ucide ” .

Un alt argument al proavortiştilor se fondează pe baza dreptului fundamental al femeii ca

cel al dispunerii de propriul trup şi că nu permite unei a treia persoane să intervină şi să

8
hotărască asupra acestei chestiuni atât de personale. Adepţii pro avortului susţin
adevărate mişcări internaţionale concretizate în asociaţii , organizaţii sau manifestări
iniţiative de proteste şi cer ca avorturile să nu fie pedepsite de legile civile , oferind o
gamă foarte largă de argumente nefondate înrădăcinate în exemplele menţionate anterior ,
dar care sugerează egoismul unor fiinţe umane lipsite de raţiune şi de moralitate. Cum aş
putea compara un embrion care devine un individ uman în dezvoltare , cu o ghindă de
stejar? Latura cea mai întunecată a proavortiştilor constă în faptul că nu expun
adevăratele consecinţe ale avortului , manifestate prin sindromul post-avort. Se pune un
preţ atât de mare pe recunoaşterea dreptului femeii de a decide asupra corpului ei şi
asupra a ceea ce se află în interiorului acesteia, respectiv copilul , însă nu se pune preţ pe
dreptul la viaţă , dreptul la fericire şi la bunăstarea atât fizică cât şi psihică a mamei în
devenire. Oare nu este mai important acest drept , decât dreptul de a deveni nişte
criminali ? Există atâtea metode de întrerupere a sarcinilor ca : avortul chirurgical care
constă în pătrunderea diferitelor instrumente medicale în cavitatea uterină unde copilul
este sfărâmiţat , apoi se extrag toate fragmentele acestuia. Avortul prin aspiraţie,o metodă
mai modernă, astfel prin introducerea unui tub flexibil de plastic de către medic , copilul
este fragmentat şi aspirat parţial , medicul fiind nevoit să îi sfărâme capul cu un
instrument şi apoi este aspirat din nou. Avortul prin histerotomie sub forma unei
cezariene , copilul este extras din uter şi fiindcă de cele mai multe ori acesta
supravieţuieşte, i se injectează o substanţă letală care să îi provoace moartea trecând prin
chinuri prelungite. Dar pe lângă toate aceste metode de avort trebuie să menţionez că sunt
şi mai multe metode de a împiedica avortul si fac referire la cele de contracepţie care sunt
accesibile tuturor oamenilor şi totuşi nu sunt utilizate. Nu mai suntem privaţi de
informaţii , suntem asaltaţi de reclame care să prevină sarcinile nedorite şi totuşi numărul
acestora creşte de la an la an. Din ce în ce mai multe tinere care aparent lipsite de
informaţii şi mai ales făcând parte din familii sărace şi dezorganizate avortează sub
diferite motive ca : privarea de copilărie, lipsa unei situaţii materiale care să le permită
creşterea acelui copil, nesusţinerea din partea părinţiilor în cazul unei tinere sau numărul
mare de copiii într-o familie , sau vârsta înaintată a unei femei , sau împiedicarea
dezvoltării unui copil cu handicap care „atenuează” la sănătatea viitoarei mame. Din
punctul meu de vedere nici un motiv nu este plauzibil pentru a lua viaţa unui copilaş ,
9
asumându-ţi satisfacerea unei nevoi fiziologice dar nu îţi poţi asuma rolul de mamă sau
măcar rolul de purtătoare a unei noi vieţi.Indiferent de natura sarcinii care poate fi
concepută în mod accidental , predominantă în viaţa adolescentelor care îşi încep viaţa
sexuală fără să îşi asume metodele de protecţie împotriva unei sarcini fie datorate faptului
că fac parte dintr-o pătură socială săracă sau fie nu au acces la aceste informaţii , sau
sarcinile cauzate în urma unei agresiuni sexuale , sau punerea în pericol a sănătăţii mamei
, sau riscul de a aduce pe lume un copilaş bolnav nu justifică nici un drept al viitoarelor
mame de a ucide acei copilaşi doar pentru că se află în stadiul embrionar şi pentru că nu
sunt doriţi a fi aduşi pe lume din comoditatea acelor femei egoiste şi lipsite de
sentimente.Dacă aş lua de exemplu cazul unui cuplu care îşi doreşte un copil şi când
această oportunitate se iveşte , cuplul află că acel copil suferă de nişte malformaţii majore
, este foarte dificil să iei o decizie în această situaţie pentru că aducerea pe lume a unui
copil bolnav presupune mult mai multă responsabilitate din partea cuplului. Acel copil nu
se va putea integra în societate , nu va avea o viaţă normală ca toţi ceilalţi copii , poate va
fi respins de societate şi atunci vor avea de suferit şi părinţii si copilul acestora. Inevitabil
ar prefera să facă un avort gândindu-se la binele copilului dar în subconştientul acestora
s-ar gândi doar la binele lor şi totuşi chiar ar avea drept de viaţă şi de moarte asupra
acelui copil ? Este o întrebare la care pro avortiştii ar răspunde pozitiv fără ezitare însă
Biserica şi credincioşii ar exclude varianta unui avort. În timp ce pro avortiştii susţin că
fătul este doar o parte a corpului mamei sale şi atunci , acesteia i se admite dreptul de a
dispune de el cum doreşte , contra avortiştii consideră că fătul este o persoană
independentă dar care se află într-o relaţie de dependenţă sub raportul hranei , al mediului
, al corpului matern aşa cum cu toţii ne aflăm într-o relaţie de dependenţă de mediul
natural , sub raportul hranei , îmbrăcămintei , locuinţei etc.

Contra argumentele care susţin pedepsirea şi împiedicarea săvârşirii avorturilor sunt

reprezentate în mare parte de perspectivele religioase. Teologia şi viziunea creştină cu
privire la viaţa copilului nenăscut , consideră că este mai important dreptul la viaţă al
celui ce urmează să se nască decât dreptul la sănătatea mamei. Dacă am încerca să ne
imaginăm într-o asemenea situaţie sunt sigură că majoritatea femeilor ar alege să
intervină în dezvoltarea anormală a copilului şi să îl extermine prin diferite metode de

10
avortare ca cele pe care le-am menţionat mai înainte pentru a-şi păstra vitalitatea şi
sănătatea. Însă dacă oricărei viitoare mame i s-ar aduce la cunoştiinţă ceea ce implică
avortul şi simptomele post-avort şi ar viziona filmul „ Strigătul mut ” al medicului
american ginecolog Bernard Nathanson unde se observă că fătul presimte ameninţarea
instrumentului ucigaş al avortului , copilul manifestă perceperea pericolului , se mişcă
într-un mod violent şi agitat şi îi cresc bătăile inimii de la 140 la 200 pe minut şi
deschide gura larg ca într-un „ strigăt mut ” o viitoare mamă s-ar gândi de două ori mai
mult dacă să ducă la capăt această intervenţie chirurgicală.

Un alt contra argument al Bisericii constă în condamnarea actului sexual săvârşit doar
pentru plăcere iar atunci când urmarea constă intr-o sarcină , religia creştină solicită
implicarea şi demnitatea ambilor părinţi şi mobilizarea acestora pentru creşterea şi
educarea acelui copil.Religia creştină nu condamnă actul sexual decât dacă este săvârşit
într-o relaţie extra conjugală tocmai pentru a preveni aceste avorturi.

Contra avortiştii sunt susţinuţi de medicina nucleară contemporană care a constatat că la

18 zile fătului îi bate inima , prin urmare se pune în funcţiune sistemul circulator , la 6
săptămâni îi funcţionează sistemul nervos , la 7 săptămâni copilul are toate organele
interne si externe definitiv conturate , la 12 săptămâni copilului îi lipseşte doar respiraţia
şi evoluţionează prin faptul că reuşeşte să îşi mişte capul , să îşi schimbe expresia feţei ,
să se mişte ,să strângă pumnul , să îşi găsească guriţa şi să îşi sugă degetul.

În concluzie dincolo de aceste bariere între legi moralitate şi religie fiecare om este
influenţat de credinţa sa şi până la urmă nu poţi împiedica un avort oricâte restricţii ar
exista în legi sau în religie pentru că foarte multe sunt săvârşite în mod ilegal. Întotdeauna
vor exista divergenţe între adepţii pro şi contra ai avortului dar sunt sigură că o viitoare
mamă care ar urmări filmul „Strigătul mut” ar rămâne cu o urmă de îndoială şi s-ar
întreba măcar odată dacă merită să îşi ucidă propriul copil şi totuşi dacă ar face-o , pentru
mine ar fi un om egoist , fără conştiinţă !

11