CUPRINS

I. SFÂRŞIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE SECOL 4

II. SEMĂNĂTORISMUL 8
1. “Semănătorul” 8
2. Doctrina semănătoristă 11
3. Texte programatice semănătoriste 16
Primele vorbe (A. VlahuŃă şi G. Coşbuc). UniŃi (G. Coşbuc). CărŃi pentru popor (A. VlahuŃă)
Trădători şi patrioŃi răi (N. Iorga). Boierimea de Ńară, care se duce (N. Iorga). Cultura
naŃională şi surogatele ei (N. Iorga). Sărbători de iarnă (N. Iorga). Boierimea franceză din
România (N. Iorga). Procesul unei răscoale de Ńărani (N. Iorga).O nouă epocă de cultură (N.
Iorga). În loc de program (Al. Ciura). Cuvânt înainte (N. Iorga). CredinŃele şi gândul nostru
(“Ramuri”)

III. POPORANISMUL 39
1. “Curentul nou” 39
2. “ViaŃa românească” 40
3. Doctrina poporanistă 42
4. Texte programatice popraniste 49
Ce cerem de la artişti ? (C. Şărcăleanu) . Poporanismul (C. Şărcăleanu). Curentul nou (H.
Sanielevici). Poporanismul (G. Ibrăileanu).Către cititori (G. Ibrăileanu). Scriitori şi curente (G.
Ibrăileanu). Spiritul critic în cultura românească (G. Ibrăileanu).łăranul în literatura
românească (G. Ibrăileanu). Iarăşi “poporanismul” în literatură (P. Nicanor et Co.). Iarăşi
poporanismul (G. Ibrăileanu). Ce este poporanismul ? (G. Ibrăileanu).După 27 de ani (G.
Ibrăileanu)

IV. SIMBOLISMUL 79
1. Originile simbolismului 79
2. Simbolismul românesc 81
3. Texte programatice simboliste 86
Despre logica poeziei (Al. Macedonski). Despre poemă (Al. Macedonski). Poezia viitorului
(Al. Macedonski). Despre poezie (Al. Macedonski). SimŃurile în poezie (Al. Macedonski).
Rătăciri literare (Ovid Densuşianu). Simbolismul şi celelalte manifestaŃiuni de artă (Ovid
Densuşianu). Sufletul latin şi literature nouă (Ovid Densuşianu). Poezia oraşelor (Ovid
Densuşianu)

V. BIBLIOGRAFIE 107

-3-
 I. SFÂRŞIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE SECOL

ViaŃa literară de după momentul marilor clasici şi din primele două decenii ale
secolului al XX-lea oferă imaginea confruntării dintre tendinŃele moderne şi cele
tradiŃionale, într-o variată gamă de raporturi. Unii scriitori clasici continuă să activeze
(Caragiale, Delavrancea, Macedonski ş.a.), alŃii produc, în tânăra generaŃie, după
moartea lor, fenomenul epigonismului (Mihai Eminescu), semn al impactului deosebit
pe care opera l-a avut în conştiinŃa publică. Curente şi reviste noi încearcă să
învioreze atmosfera literară: simbolismul („Literatorul”, „ViaŃa nouă” ş.a.),
semănătorismul („Semănătorul”), poporanismul („ViaŃa românească” ş.a.), nu
întotdeauna cu succes. Mai vechea confruntare dintre tendinŃa estetică (T.
Maiorescu) şi tendinŃa sociologizantă(C. Dobrogeanu-Gherea) se pulverizează într-o
serie de oscilaŃii între solicitări dintre cele mai diverse. Numărul grupărilor literare şi al
revistelor creşte, spre deosebire de ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, forŃele
dispersându-se în încercări de a crea un curent dominant. Oricare ar fi programul unei
reviste, eclectismul pare singura soluŃie de salvare din monotonie.
În jurul unor publicaŃii se grupează cele mai reprezentative experienŃe literare.
După ce, în 1895, „Convorbirile literare” trec sub conducerea unui comitet condus, în
fapt, de Mihail Dragomirescu, se duce o campanie tardivă împotriva ideilor gheriste de
la „Contimporanul”. Pe de altă parte, comitetul format mai mult din tineri oameni de
ştiinŃă, va îndepărta revista tot mai mult de preocupările literare.
Nici „Contimporanul” (1881-1891, cu intermitenŃe) nu poate fi reactivat, deşi
s-au înregistrat încercări. Câteva publicaŃii efemere îşi propun să-i menŃină spiritul.
Se remarcă „Literatură şi ştiinŃă”(1893-1894, iniŃiată la Bucureşti de C.D.Gherea,
N.Iorga, Al. VlahuŃă, B. Ştefănescu Delavrancea), „Evenimentul literar” (Iaşi, apoi
Bucureşti, 1893-1894, Sofia Nădejde), „Lumea nouă ştiinŃifică şi literară”
(1895-1896, ca supliment al ziarului „Lumea nouă”). Ceea ce s-a numit direcŃia
„Contimporanul” se va regăsi în publicaŃiile literare cu preocupări sociale şi politice de
după 1900 („Facla” lui N. D. Cocea ş. a.).
TradiŃionalismul, cum s-a conturat mai ales în perioada interbelică, îşi are
rădăcinile în activitatea unor publicaŃii ca „Revista nouă” (1887-1895, sub direcŃia lui
B.P.Haşdeu, având ca redactori pe Delavrancea şi VlahuŃă), „ViaŃa”, „Vatra”,
„Povestea vorbei”, „Floare albastră” ş.a. Uneori, în aceste publicaŃii, apar pagini
importante din opera unor scriitori sau debutează nume prestigioase din literatura

4
deceniilor următoare. În „Revista nouă” Delavrancea publică Hagi Tudose, Domnul
Vucea, Linişte ş.a. „Vatra” (Bucureşti, 1894 -1896, condusă de I. Slavici, I.L.
Caragiale şi G. Coşbuc) se situează în descendenŃa „Daciei literare” (1840) şi a
„Tribunei” (1884-1903), anticipând programul „Semănătorului” (1901-1910). Aici
publică în foileton I. Slavici Mara iar G. Coşbuc poeziile Paşa Hassan, Mama,
Doina, Iarna pe uliŃă, Noi vrem pământ ş.a.
„Literatorul” lui Al. Macedonski (1880-1899, 1904, 1918-1919) a generat
direcŃia preocupării pentru experienŃele literare moderne. Revistele care vor promova
ideile lui Al. Macedonski au o viaŃă efemeră. Se remarcă, pentru durata apariŃiei,
„Revista literară” (1885-1905), care nu reuşeşte să impună un profil distinct, poate şi
pentru că nu are un program ferm şi acceptă colaborări cu caracter eterogen Aici
publică Vasile Alecsandri şi P. Dulfu, Al. Macedonski şi Delavrancea, VlahuŃă şi
Duiliu Zamfirescu ş.a.
Al. Macedonski va conduce şi un cotidian, „Liga Ortodoxă” (Bucureşti, 1896-
1897), în al cărui supliment literar săptămânal vor debuta Ion Theo (1896; viitorul T.
Arghezi) şi Gr. Pişculescu (Gala Galaction).
După 1900, vechile reviste literare se menŃin cu greu în atenŃia publicului.
Tânăra generaŃie face eforturi de a-şi afirma identitatea. Din atmosfera junimistă se
desprind „Noua revistă română” a lui C. Rădulescu-Motru, „Convorbiri critice” şi
„Falanga” ale lui M. Dragomirescu, „Literatură şi artă română” a lui N. Pătraşcu.
PublicaŃii efemere nuanŃează peisajul literar şi constituie adesea locul unde
debutează viitori scriitori importanŃi. O menŃiune merită, în acest sens, „Convorbiri
critice” (1907-1910), care îi publică lui L. Rebreanu în 1910 câteva nuvele (Proştii,
Culcuşul, Golanii, Dintele), solicită colaborarea lui M. Sorbul, Cincinat Pavelescu,
Ion Minulescu, Emil Gârleanu, I.L. Caragiale ş.a.
Continuă să apară „Familia” lui Iosif Vulcan (1865-1906), unde debutase M.
Eminescu, dar, ca şi în cazul „Convorbirilor literare”, ea a răspuns solicitărilor
publicului dintr-o anumită epocă, aşa încât, cu toate încercările de reintrare în aria
disputelor literare, de a fi o revistă vie(v. Ilarie Chendi, Zece ani de mişcare literară1
, articol cu accente polemice), rămâne doar o mărturie a altor vremuri.
Neopaşoptismul câtorva tendinŃe şi direcŃii literare de la începutul secolului
se prefigurează în "Literatură şi artă română" (1896-1910, cu mici întreruperi). CâŃiva
tineri care şi-au început activitatea scriitoricească la "Convorbiri literare", între care N.
Pătraşcu (fratele pictorului) şi D. Ollănescu-Ascanio, vor scoate o revistă lunară proprie al
cărei program se concentra în triada Idei, simŃire, formă, pusă pe frontispiciul revistei.

1
Ilarie Chendi, Zece ani de mişcare literară în Transilvania, [în] Pagini de critică, Ed. îngr., studiu
introd., note şi bibliografie de V. Netea, Buc., E.P.L., 1969.

5
Fără a nega valoarea estetică (se formaseră sub influenŃa maioresciană), promovau o
literatură mai legată de realităŃile vremii. Revista militează pentru o înviorare a mişcării
intelectuale, a artelor, cu accent pe dimensiunea naŃională a literaturii şi artei. În Cuvânt
începător, articolul program, scris de N. Pătraşcu, "poeŃii şi artiştii contemporani" sunt
îndemnaŃi ca, "însuşindu-şi caracterul esteticii naŃionale şi înălŃându-l în lumea artei
moderne, să lege firul trecutului cu vremea de faŃă şi să rupă vechea deprindere a
împrumuturilor de pretutindeni pentru a reintra pe singura cale adevărată a progresului".
Se polemizează cu "Junimea" şi "Convorbiri literare" , pentru că acolo "cuvântul român,
românesc este nepermis în literatură şi artă". În 1899, N. Pătraşcu (După trei ani) revine
asupra ideii de ofensivă a afirmării elementului naŃional criticând cosmopolitismul. Era
necesară o asemenea revistă "într-o Ńară în care mai toată pătura cultă nu citeşte nimic
românesc, în care conversaŃia, după ce fusese, acum cincizeci de ani, grecească, este
astăzi franŃuzească, unde puŃinii scriitori şi artişti erau şi sunt încă ignoraŃi, unde
frumuseŃile limbii româneşti, ale naturii şi istoriei noastre sunt enigme nedezlegate…"
N. Pătraşcu nu avea însă capacitatea de selecŃie a valorilor ca M.
Kogălniceanu, nici intransigenŃa lui T. Maiorescu şi va accepta multe colaborări mediocre,
care nu vor face altceva decât să dinamiteze programul revistei. Totuşi, la „Literatură şi artă
română”, publică Duiliu Zamfirescu (nuvela Cu bilet circular), I. L. Caragiale (Între două
poveŃe), G. Coşbuc (Moartea lui Gelu, Faptul zilei ş. a.), Al. VlahuŃă (fragmente din
România pitorească, amintiri despre Eminescu), Şt. O. Iosif, Şt. Petică, Gala Galaction
(Moara lui Călifar, 1902), N. Iorga, G. Enescu, G. Dragoslav, ş. a.
„Literatură şi artă română” nu merge atât de departe, încât să-şi afirme în mod
explicit dorinŃa de a resuscita spiritul „Daciei literare”. Dar „Curierul literar” (Bucureşti,
oct.-nov. 1901, sub îngrijirea lui I. Constantinescu-Stans) o va face, ca un veritabil
precursor al „Semănătorului”. În locul articolului program, se publică fragmente din
IntroducŃia lui M. Kogălniceanu la „Dacia literară” (1840). În ultimul număr (5), se
anunŃă apariŃia „Semănătorului” (1901-1910).
Scriitorii clasici, care îşi continuă activitatea după 1900, vor privi cu destulă
bunăvoinŃă asemenea publicaŃii, dovadă colaborarea lor la anumite iniŃiative. Oricât
zgomot au făcut unele grupări literare, cele mai interesante fenomene se
înregistrează totuşi la nivelul evoluŃiei unor personalităŃi, fie că se află la apogeul
creaŃiei lor în primele decenii, fie că încep în forŃă. Ilarie Chendi caracteriza pe cei din
generaŃia lui Caragiale cu vădită plăcere de a-i contrapune agitaŃiei stârnite de tânăra
generaŃie, remarcând cu justeŃe, totuşi, apatia, lipsa "vioiciunii convingătoare a
talentelor neobosite"2. Şi, desigur, avea în vedere câteva nume sonore ca G. Coşbuc,
I. L. Caragiale, B. Şt. Delavrancea.
Un caz interesant este cel al lui Calistrat Hogaş (1847-1917), care, ca vârstă,
aparŃine generaŃiei lui Eminescu şi Caragiale, dar se afirmă cu adevărat abia după

6
1900. Deşi publicase în 1883/1884 primele pagini din Amintiri din o călătorie în
revista „Asachi” (1881) şi colaborase apoi la „Arhiva” lui A. D. Xenopol, ar fi rămas în
anonimat dacă nu s-ar fi bucurat de spijinul şi îndrumarea lui Garabet Ibrăileanu.
Cariera operei sale – însă postumă, întrucât Pe drumuri de munte (cu cele două
secvenŃe, Amintiri dintr-o călătorie şi În MunŃii NeamŃului) se va publica postum,
după multe peripeŃii (1921).
În aceeaşi linie a evoluŃiei spectaculoase se situează şi Al. Davila, foarte
cunoscut după reprezentaŃia cu Vlaicu–Vodă (1902).
DebutanŃi în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, M. Sadoveanu şi T. Arghezi
publică masiv în perioada interbelică.
Mişcarea literară de la începutul secolului oscilează între tradiŃie şi inovaŃie,
sprijinită de afirmarea unor puternice personalităŃi. Spectacolul personalităŃilor
fascinează. Până după primul război, tabloul literar are aspectul de perioadă de
tranziŃie de la clasici la moderni, o lungă pregătire pentru experienŃele literare
fundamentale de după 1920. Sunt tot mai cunoscute numele unor prozatori ca M.
Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Emil Gârleanu, Jean Bart, L. Rebreanu ş.a., ale unor
poeŃi ca O. Goga, Ion Minulescu, G. Bacovia, Panait Cerna, Şt. O. Iosif ş.a., ale unor
critici ca N. Iorga, G. Ibrăileanu, Mihail Dragomirescu, E. Lovinescu, Ovid
Densuşianu, Ilarie Chendi ş. a.
În teatru, nu se depăşeşte momentul Alecsandri-Caragiale. Se remarcă Al.
Davila, Mihail Sorbul, Victor Eftimiu ş. a., dar în afara oricărei preocupări pentru
inovaŃie.

2
v. "Cumpăna", 1909, nr.1, apud C. Ciopraga, Literatura română între 1900 şi 1918, [Iaşi],
„Junimea”, 1970.

7
 II. SEMĂNĂTORISMUL

1. „Semănătorul”

După 1900, viaŃa literară este dominată de interesul pentru câteva doctrine
literare noi, promovate de publicaŃii ca „Semănătorul”, „ViaŃa românească”, „Luceafărul”,
„Convorbiri critice”, „ViaŃa nouă”, ş. a. De fapt, la sfârşitul secolului al XIX-lea, se
conturaseră deja două direcŃii, pe fondul posteminescianismului, care vor pregăti
confruntarea între o ideologie literară tradiŃionalistă şi una cu aspiraŃii spre modernitate,
conturate în programele unor publicaŃii ca „Vatra” (continuată de „Povestea vorbei”,
„Floare albastră”, „Curierul literar”) şi, respectiv, „Literatorul”, ale cărui idei se vor regăsi
într-o serie de publicaŃii de orientare simbolistă. Confruntarea majoră în epocă ar fi, la
urma urmelor, între semănătorism şi simbolism, deşi curentele respective au ca puncte
de plecare elemente greu de pus alături. Antiteza se naşte între spiritul care animă
grupările literare semnificative şi orientarea direcŃiei principale a atenŃiei. De o parte, o
resuscitare a privirii spre trecut, a nostalgiei vremilor de altădată, de cealaltă -
întoarcerea privirii spre viitor.
Semănătorismul va fi generat de o întreagă pleiadă de publicaŃii, nu numai
de „Semănătorul” lui N. Iorga, Al. VlahuŃă şi G. Coşbuc. O "foaie săptămânală"
„Semănătorul” apărea la Bârlad între 1870 şi 1874, apoi câteva luni în 1876, şi-şi
propunea "deşteptarea conştiinŃei naŃionale" şi "luminarea opiniei publice".3 Fără
îndoială că atunci când s-a pus problema apariŃiei unei reviste care să contribuie la
culturalizarea satelor (iniŃiativă mai largă a lui Spiru Haret), Al. VlahuŃă îşi va fi amintit
de publicaŃia de altădată, aşa cum arată şi o convorbire cu N. Grigorescu, care va
ilustra coperta primului număr.
ApariŃia „Semănătorului” a fost pregătită de săptămânalul "Curierul literar" în
chip nemijlocit. În cele câteva numere (7 oct.- 4 nov. 1901), publică G. Coşbuc şi Al.
VlahuŃă (pasteluri şi, respectiv, fragmente din România pitorească), Ilarie Chendi,
precum şi o serie de transilvăneni (Şt. O. Iosif, Ion Scurtu, Zaharia Bârsan, Virgil
Cioflec ş.a.). Al cincilea număr anunŃă pe prima pagină cu litere mari hotărârea lui Al.
VlahuŃă şi G. Coşbuc de a înfiinŃa o nouă revistă săptămânală: "Suntem autorizaŃi să
vestim publicului că doi fruntaşi ai literaturii noastre - d. d. A. VlahuŃă şi G. Coşbuc -,
simŃind nevoia unei grupări literare puternice în haosul atâtor agitaŃiuni bolnave,
străine aspiraŃiunilor neamului românesc, au luat nobila hotărâre de a înfiinŃa, sub
conducerea şi prin activitatea lor, o nouă revistă săptămânală, în jurul căreia

3
v. I. Hangiu, DicŃionarul presei literare româneşti 1790-1990. Ed. a II-a revăzută şi adăugită,
Bucureşti, Ed. Fund. Cult. Române, 1996, p. 437 şi urm.

8
nădăjduim că se vor aduna de (la) sine toate elementele rodnice, doritoare de
muncă, ale generaŃiei tinere. Noi, cei de la «Curierul literar», în faŃa acestui
eveniment, - vestitor al unei faze de reculegere şi de însufleŃire în mişcarea noastră
culturală – ne simŃim datori să alergăm cei dintâi la chemarea celor doi aleşi…" 4
Peste câteva săptămâni, la 2 decembrie 1901, apărea „Semănătorul” (de la
nr. 27, „Sămănătorul”), preluând o bună parte dintre colaboratorii "Curierului literar".
Promotorii revistei vor să accentueze preocuparea pentru elementul naŃional, să
orienteze atenŃia către lumea satului şi tradiŃie. De altfel, în întreaga activitate, se
poate detecta un amestec de paşoptism şi iluminism. Preocuparea literară de
reactivare a „duhului naŃional" se împleteşte cu preocuparea socială în vederea unei
îndreptări a atmosferei generale, viciată de politicianism şi de cosmopolitism. N. Iorga
ajunge până acolo încât să afirme, la un moment dat, că Ńărănimii îi lipsesc
"elementele de lumină", nu atât pământu (O nouă epocă de cultură, în
"Sămănătorul", 1903, nr. 20). PrezenŃa transilvănenilor printre colaboratori va aduce
în atenŃie problema naŃională, aşa încât ideologia semănătoristă se va resimŃi încă
de la primele articole cu caracter programatic.
Articolul program Primele vorbe scris, se pare, de Al. VlahuŃă, cheamă la
"entuziastă iubire pentru patria voastră, apărată cu atâtea jertfe, pentru frumuseŃile
acestui pământ frământat în sângele atâtor viteji”, la muncă şi „sete sfântă de
adevăr”, la apărarea valorilor naŃionale şi contracararea fenomenului de "stâlcire şi
batjocorire a limbii în şcoli, în teatru, pe tribuna Ateneului şi-n presa de toate zilele",
de "terfelire a celor mai curate sentimente şi a celor mai scumpe credinŃi ale noastre”.
Se impune, ca urmare, hotărârea scriitorilor de a nu-şi uita datoriile faŃă de limba,
cultura, civilizaŃia, istoria românească, de a-şi strânge rândurile în jurul unor idealuri
comune. "Ne strângem, spune autorul, cu credinŃă şi cu dragoste, în jurul aceluiaşi
stindard, stindard de pace, de înseninare şi de înfrăŃire intelectuală, de apostolică
muncă pentru dezmorŃirea inimilor care tânjesc, pentru redeşteptarea avântului de
odinioară în sufletele româneşti, pentru chemarea atâtor puteri risipite la o îndrumare
mai sănătoasă, la sfânta grijă a întăririi şi a înălŃării neamului acestuia."
Pe aceeaşi linie se află şi articolul lui G. Coşbuc din nr. 2 al "Semănătorului"
(UniŃi). Scriitorii au datoria să preia cu pietate moştenirea lăsată de înaintaşi, să
lupte împotriva înstrăinării şi să încerce sporirea a ceea ce au primit: "Să nu risipim
ce au adunat ei şi să năzuim a ne lumina poporul, ca să-l avem unit şi tare…Să nu
risipim ce au adunat părinŃii noştri, dacă nu putem noi înşine să mai sporim
averea…" Poetul se exprimă împotriva cosmopolitismului: "Am rupt tradiŃiile, ne
batem joc de credinŃa strămoşilor, luăm în deşert instituŃiile Ńării şi aşezămintele ei,
râdem în pumni de aspiraŃiile naŃionale şi importăm în literatură - în altarul vieŃii
sufleteşti a noastre - câte şi mai câte bolnave idei şi cu totul străine spiritului
românesc."

4
Apud C. Ciopraga, Literatura română între 1900 şi 1918, [Iaşi], Ed. "Junimea", 1920, p. 25. v. şi
D. Micu, Început de secol 1900-1016. „Curente şi scriitori”, [Buc.}, Minerva, 1970, p. 31.

9
 De la primele fraze cu caracter de program, se fixează nucleul ideologiei
semănătoriste, în jurul căruia se vor înregistra diverse variaŃii de ton, incapabile să
înlăture senzaŃia de pledoarie monocordă. NesusŃinute de o poezie şi o proză
valoroase, ideile, care conturează o atitudine justă în liniile principale, resping fără
nuanŃări eforturile de înnoire a literaturii. În nr. 3., Al. VlahuŃă (CărŃi pentru popor) se
arată un promotor al idilismului semănătorist, care va aduce multe deservicii imaginii
literare a curentului. Literatura pentru popor ar trebui să creeze modele la care să se
raporteze cititorul, fie "icoane din trecut, întâmplări vitejeşti, isprăvi din acelea care-Ńi
înalŃă sufletul, scene din viaŃa de la Ńară, pilde şi învăŃături sănătoase, date într-o
formă atrăgătoare", fie "puterea providenŃială a unui primar ideal, a unui proprietar, a
unui preot, a unui învăŃător aşa cum îi visăm şi cum ar trebui să fie oamenii aceştia".
Scopul ar fi "ca cititorul să se simtă mişcat ca de lucruri văzute aievea şi să capete
îndemnul de a-şi aduce şi el partea lui de bine pe lumea asta, de a se face şi el
folositor cu ceva Ńării şi neamului lui."
Programul revistei solicita, cum se vede, o reformă mai mult de ordin moral
decât cultural. De altfel, nota predominant moralizatoare a literaturii publicate va face
revista agreată de intelectualitatea satelor, de unde se recrutează mulŃi colaboratori.
"Apostolii" satelor, "semănătorii" ideilor nobile, proprietarii iluminaŃi aveau rolul de a
ridica lumea satelor prin cultură.
G. Coşbuc şi Al. VlahuŃă au condus revista doar un an. Aproape în fiecare
număr îşi găsesc locul inedite eminesciene, într-un timp când o mare parte a operei
postume a lui Eminescu nu era cunoscută.5
Remarcabilă este şi atitudinea categorică împotriva lui Caion, care a scris o
serie de articole calomnioase la adresa lui Caragiale.
În al doilea an, „Semănătorul" are în frunte un comitet de redacŃie. Ilarie
Chendi, care conduce de fapt publicaŃia, nu-i va schimba programul. În articolul
Semne bune constată sporirea interesului scriitorilor pentru trecutul istoric şi
îndeamnă la menŃinerea preocupării de a cunoaşte istoria neamului. Încercările de a
înnoi limbajul literar nu sunt agreate, de aceea notele despre revistele "Hermes",
"Literatorul" şi "Românul literar" (simboliste) exprimă dezacordul total cu "şcoala lui
Macedonski", care nu era decât "o cloacă".6 O asemenea tendinŃă se va accentua
după venirea lui N. Iorga la conducerea "Semănătorului", în mai 1905. Tânărul istoric
manifesta încă din 1903 dorinŃa de a da tonul în colectivul redacŃional. Conflictul cu
Ilarie Chendi va determina plecarea scriitorului, care, în 1906, va scoate, cu G. Coşbuc
şi Ion Gorun, "ViaŃa literară." Caracterul dominator al lui N. Iorga se va manifesta în
variate chipuri, uneori lezând chiar demnitatea colegilor.

5
Titu Maiorescu predă Academiei Române lada cu manuscrise eminesciene la 22 ianuarie 1902.
6
"Sămănătorul", anul II, 1903, pp. 381 şi 399.

10
Va fi nevoit să plece7, conducerea revistei preluând-o un comitet format din Şt. O. Iosif,
M. Sadoveanu, I. Scurtu, D. Anghel şi C. Sandu – Aldea. Conducerea efectivă era
asigurată în fapt de Şt. O. Iosif şi Ion Scurtu. După ce, în 1908, Aurel C. Popovici preia
revista, I. Scurtu face eforturi zadarnice de revigorare a "Semănătorului". Îşi încetează
apariŃia în 1910.
Până la venirea lui Aurel C. Popovici, care transformă "Semănătorul" într-o
publicaŃie politică, revista a publicat, între mulŃi colaboratori mai mult sau mai puŃin
cunoscuŃi, pagini ale lui M. Sadoveanu, cel mai important prozator al revistei, I.
Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voineşti, O. Goga, Panait Cerna, Emil Gârleanu,
Corneliu Moldovanu ş.a., ba chiar şi ale unor simbolişti ca Ştefan Petică,
M. Codreanu, Ion Minulescu, Emil Isac, Elena Farago ş.a.
"Curentul românesc", cum numea N. Iorga ceea ce se întâmpla la
"Semănătorul", s-a regăsit în multe publicaŃii ale începutului de secol. "Luceafărul"
(1902) începe sub auspiciile "Semănătorului", dar evoluează spre un program
distinct. Semănătorismul va apărea ca rod al activităŃii următoarelor publicaŃii:
"Junimea literară" (CernăuŃi, 1904-1914;1923-1941), "Paloda literară"8 (Bârlad,
1904), "Făt-Frumos" (Bârlad, 1904-1906; 1909), "Ramuri" (Craiova, 1905-1914),
"Floarea darurilor" (Bucureşti, 1907), "Neamul Românesc Literar" (1908-1912),
"Drum drept" (1913; 1915-1917), "Revista noastră" (1905-1907; 1914-1916), " ViaŃa
literară" (1906), "Minerva literară ilustrată" (1909-1914), "Cumpăna" (1909-1910) ş.a.
DependenŃa de doctrina semănătoristă, în formularea mai ales a lui N. Iorga,
se vede în toate articolele cu pretenŃii de programe şi în sumarul revistelor, susŃinut
cam de aceleaşi nume importante.

2. Doctrina semănătoristă

Semănătorismul, ca doctrină literară cu implicaŃii naŃionale şi sociale, nu

reprezintă doar dezvoltarea ideologiei eminesciene într-un context istoric, cum crede
E. Lovinescu, deşi poetul se afla la mare cinste în preocupările revistei.9 Exaltarea
"păturii rurale" "într-un misticism Ńărănesc cu totul deosebit de junimism", sub forma

7
Episodul rămâne unul din cele mai tensionate din istoria revistei, Într-o notă semnată de Şt. O. Iosif,
M. Sadoveanu şi I. Scurtu ("Semănătorul", nr. 3/ 27 ianuarie 1908) se arată cauzele conflictelor cu
N. Iorga: 1. N. Iorga a transformat revista într-o publicaŃie personală. 2. pretindea redactorilor
solidarizarea cu toate acŃiunile lui, chiar extraliterare. 3. avea o "fire bănuitoare şi nestatornică",
dificilă. 4. dovedea un temperament despotic. N. Iorga va motiva altfel disensiunile. Cauza ar fi fost
intenŃia redactorilor "de închinare a României faŃă de o Austrie mare şi mărită, idee înaintea căreia se
încrâncena, spune istoricul, tot naŃionalismul meu de mândrie" (Apud D. Micu, Început de secol, op.
cit., p. 37). Istoricul exploata criza produsă de Aurel C. Popovici, care, în 1906, nu se afla la
"Semănătorul", dar care, în 1908, colaborează cu articole politice. Ideea unei monarhii federative sub
egide "Austriei Mari" o va dezvolta într-o carte din 1910. Teoria lui era cu totul şi cu totul aberantă.
8
Palodă - nume de cetate romană.
9
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. I (EvoluŃia ideologiei literare),
Bucureşti, Minerva, 1981, p. 13.

11
"solidarităŃii naŃionale prin tradiŃie", dar "pe bază mai mult sentimentală" ar veni din
publicistica eminesciană, pe care o descoperă şi o pun în valoare semănătoriştii.
Este adevărat că Eminescu exercitase asupra poeziei româneşti a sfârşitului de
secol o puternică influenŃă (v. G. Ibrăileanu, Curentul eminescian), dar începutul de
secol caută alte modele, adecvate luptei dintre diferite tendinŃe şi direcŃii literare. În
ideologia semănătoristă se conturează un fenomen complex de asimilare a unor
direcŃii generate de curentul naŃional şi popular de la "Dacia literară", de astă dată
sub două preocupări fundamentale: ridicarea prin cultură a satului românesc şi lupta
pentru unitatea naŃională. Eminescu a fost personalitatea-reper pentru
"Semănătorul", dar a considera că "unele manifestări xenofobe sau fasciste ce se
reclamă încă de la <<actualitatea lui Eminescu>>”, sunt rodul influenŃei eminesciene
rămâne o concluzie pripită, un diagnostic inexact.10 Eminescu revine frecvent în
argumentare, dar de o influenŃă asupra gândirii politice nu se poate vorbi, şi din
motivul că mare parte a publicisticii a rămas multă vreme necunoscută.11 În Geniu
pustiu, Eminescu pune în gura lui Toma Nour cuvinte care ar putea trimite la diferite
elemente ale semănătorismului: "SchimbaŃi opiniunea publică, daŃi-i o altă direcŃiune,
răscoliŃi geniul naŃional - spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adâncurile în
care doarme, făceŃi o uriaşă reacŃiune morală, o revoluŃiune de idei, în care ideea
românesc (subl. autorului - M. Eminescu) să fie mai mare decât uman, genial, frumos,
în fine, fiŃi români, români şi iar români, zise el încet şi răguşit."12
Semănătoriştii au înŃeles "răscolirea geniului naŃional" într-un fel propriu, cum o
demonstrează N. Iorga, prin călătoriile duse în Ńară şi strângerea de documente,
conferinŃe, cărŃi pentru Ńărănime, înfiinŃarea "UniversităŃii populare N. Iorga" de la
Vălenii de Munte ş. a. Savantul şi-a propus să trezească în epocă, prin cultură,
conştiinŃele în vederea înfăptuirii unităŃii naŃionale, să sensibilizeze opinia publică pentru
a percepe adecvat drama Ńărănimii. Fără cultură, răspândită în clasele de jos, dar şi în
cele de sus, împroprietărirea Ńăranilor şi unirea cea mare rămâneau simple acte
administrative. "Avem un stat naŃional, spunea Iorga, fără o cultură naŃională, ci cu o
spoială străină, franŃuzească. Avem visul de unire naŃională în aceeaşi formă politică: îl
legănăm în vorbe şi nu-l chemăm la noi prin fapte; hotarele mai sunt încă hotare pentru
cultura noastră. Ne dorim uniŃi la un loc şi nu ne cunoaştem nicidecum."13

10
Ibidem, p. 14.
11
I. Scurtu editează publicistica eminesciană abia în 1905 (Scrieri politice şi literare, Bucureşti,
Minerva, 1905). Un volum Articole politice apare în 1910 (Bucureşti, Minerva). În 1908, sub
îngrijirea aceluiaşi, apăruse Proza literară.
12
M. Eminescu, Proză literară, ed. îngr. de Eugen Simion şi Flora Şuteu, cu un stud. intr. de Eugen
Simion, Bucureşti, EPL, 1964, p. 112.
13
N. Iorga, O nouă epocă de cultură, [în} "Semănătorul", anul II (1903), 18 mai, p. 311.

12
 Ideile ctitorilor revistei (Al. VlahuŃă, G. Coşbuc) nu sunt abandonate, doar că
noul mentor le dă o altă cuprindere şi le orientează spre zone culturale mult mai largi.
Unele se regăseau în articolele lui N. Iorga publicate între 1899 şi 1903 în ziarele "L'
Indépendence roumaine", "România Jună", "Epoca", articole reunite în volumele
Opinions sincères (1899), Opinions pernicieuses (1900), Cuvinte adevărate
(1903). În centrul tuturor consideraŃiilor se află dragostea pentru tot ceea ce este
românesc, trecutul istoric, arta populară, datinile strămoşeşti, natura patriei.
Impresia pe care o lasă lectura articolelor cu caracter doctrinar este că
semănătorismul nu s-a impus printr-un sistem bine consolidat, din punct de vedere
estetic şi politic. Doctrina se cristalizează din mers, la început în intervenŃiile lui Al.
VlahuŃă şi G. Coşbuc, apoi ale lui N. Iorga, Ilarie Chendi, Ion Scurtu şi Aurel C.
Popovici.
N. Iorga reia, de fapt, teoria maioresciană a "formelor fără fond", mutând
accentul pe necesitatea adaptării lor la fondul sufletesc al poporului român: "În clădirea
nouă, spune el, trebuie începută o operă gospodărească de adaptare, pe care
ambiŃioşii întemeietori au dispreŃuit-o. A căzut casa bună a părinŃilor noştri; datoria
noastră e să potrivim casa bună a copiilor noştri. Trecutul sănătos şi plin de cuviinŃă
ne va fi sfătuitor şi îndreptător la tot pasul".14 În articolele din alte reviste ("România
Jună", "L'Indépendence roumaine", "Epoca") ideea va reveni, cu scopul de a
contracara ceea ce ar fi înstrăinat întemeierea sufletească a neamului ("originalitatea
lui sufletească"). Realitatea românească, susŃine N. Iorga, nu putea asimila o serie
de "libertăŃi", care nu erau decât nişte imitaŃii după tipare franceze, cu efecte minime
şi pe la 1848, când românii le preluaseră (Trădători şi patrioŃi răi, 1903). "Legea
modernă franŃuzească" a avut drept rezultat spulberarea vechii armonii, înstrăinarea de
neam (Procesul unei mişcări de Ńărani, nr. 51/1904; Un călător francez în România
de azi, nr. 9/1905; O nouă epocă de cultură, nr.20/1903). Se creează imaginea unei
opoziŃii iremediabile între tot ceea ce vine din afară şi ceea ce este românesc, de
obicei oraşul fiind asociat compromisului cu falsa civilizaŃie. "Nu ne trebuie zgomotul
vulgar al unui oraş mare", afirmă mentorul "Semănătorului" (Sărbători de iarnă,
1904, nr. 1). Împotriva Apusului, ipostaziat în "nemernica bâiguială franŃuzească", "o
nouă epocă de cultură" ar trebui să înlăture ceea ce tulbură armonia socială: "Jos
nemernica bâiguială străină din saloanele cosmopolite, pentru întreŃinerea cărora
curg sudori de sânge pe lanurile muncite din greu, jos cărŃuliile de simŃire falsificată şi
de corupŃie, cu care Apusul otrăveşte Ńări nepricepute, jos maimuŃăria nelegiuită. O
nouă epocă de cultură trebuie să înceapă pentru noi. Trebuie, sau, altfel, vom

14
Idem, Vederile politice ale lui Eminescu şi generaŃia de azi, [în] Oameni cari au fost, vol. I, ed.
îngr. şi note de Ion Roman, Bucureşti, EPL, 1967, p. 217.

13
muri!"15 Ideologul "Semănătorului" din faza de început respinge cultura occidentală,
îndeosebi cea de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,
pledând pentru o literatură "sănătoasă", care să respecte datinile, tradiŃiile şi să
renunŃe la preocuparea obsedantă pentru înnoirea cu orice preŃ. Literatura
occidentală este pervertită, de aceea va pieri lăsând loc unei literaturi care să reînvie
tradiŃia. Nu accepta notele false nici în literatura română a momentului, unde persista
genul patriotard, declamator, demagogic în abordarea temelor naŃionale. În Cultura
naŃională şi surogatele ei,16 condamnă "literatura naŃională cu tot patriotismul de
irozi" în favoarea unei literaturi care să exprime în forme adecvate bogăŃia spirituală
şi originalitatea geniului românesc.
O idee hazardată, care a subminat întreg eşafodajul demonstraŃiei, a fost
expusă în articolul Boierimea de Ńară care se duce. După nuvelele d-lui
Gârleanu17, unde boierimea feudală, "de viŃă veche", apare într-o lumină idealizată,
odată cu exaltarea trecutului feudal. Exista, susŃine N. Iorga, altădată armonie între
boieri şi Ńărani, risipită de pervertirea vremurilor şi decăderea moravurilor: "Vremurile
moderne au adus, pe lângă păcatele noastre cele vechi, şi unul nou, foarte greu: ura
de clasă"; "avusesem o Ńărănime, nişte boieri şi un cerc de cărturari cari puteau trăi
bine alături, înŃelegându-se în multe lucruri, iubindu-se în oarecare măsură, mai mare
decât ne închipuim noi astăzi, şi-n stare să se unească-n anumite împrejurări pentru
a îndeplini fapte folositoare tuturora…" Tabloul unei convieŃuiri paşnice, cu totul idilic,
conŃinea o premisă fundamental falsă. Desigur, N. Iorga contrapunea boierimea "de
neam" ciocoimii, dregătorilor corupŃi şi hapsâni. Împotriva lor se îndrepta adesea
mânia Ńăranilor, nu împotriva boierilor "de neam", de la care nu se aştepta decât "acea
binecuvântare dumnezeiască a unui <<boier bun>>, drept, omenos, milostiv, făcător
de belşug şi pace". Clasa stăpânitoare nouă, burghezia străină de neam,
funcŃionărimea tiranică, politicienii care taie şi spânzură, au adus toate, nenorocirile
societăŃii româneşti.
Nu va întârzia să apară şi o literatură la "Semănătorul" care susŃinea aceste
idei. Romanul lui C. Sandu-Aldea Două neamuri este elogiat pentru înverşunarea cu
care autorul urăşte "pe duşmanul moşiei noastre, pe stârpitorul lanului, pe storcătorul
şi ucigaşul omului, pe <<neamul>> celălalt, de pripas, străinul şi cotropitorul."18

Notele distinctive ale semănătorismului se conturează în răstimpul a 2-3 ani:

15
O nouă epocă de cultură, [în] "Semănătorul", an II, 1903, 18 mai, p. 312.
16
"Semănătorul", an II (1903), nr. 22, 1 iunie, p. 338.
17
"Semănătorul", anul IV (1905), 20 nov., nr. 47, p. 861 şi urm.
18
"Semănătorul", anul V (1906), nr. 33, 13 august, p. 643.
19
N. Iorga, Discursurile d-lui Maiorescu, [în] "Semănătorul", anul IV (1905), nr. 4.

14
1. łărănismul - orientarea atenŃiei exclusiv spre Ńărănime, al cărei statut n-a fost
întinat de civilizaŃie. łărănimea apare ca unic păstrător al tradiŃiilor naŃionale
nealterate. łărănimea este considerată clasa cea mai potrivită pentru a sprijini
viitorul.19
2. Etnicismu. Etnicismul semănătorist se întemeiază pe exaltarea virtuŃilor Ńărănimii,
cum se vede în articolul lui N. Iorga Împotriva clevetitorilor20. łărănimea e
văzută ca întruchiparea a ceea ce are mai caracteristic neamul românesc. Patru
milioane de Ńărani curaŃi, faŃă de un milion de orăşeni veniŃi din toate părŃile în
Ńară, păstrează fibra neamului.
3. TradiŃionalismul. N. Iorga face deseori apel la tradiŃie, identificată cu
supravieŃuirea unor realităŃi feudale în societatea vremii.
4. OpoziŃia dintre sat şi oraş. Oraşul e spaŃiul pierderii identităŃii, satul - al regăsirii.
5. Cultul trecutului, al vremurilor patriarhale. Idilizarea trecutului şi a vechilor stări de
lucruri, elogierea boierimii "de neam".

Semănătorismul a transpus preocuparea pentru social-politic în literatură,

creând iluzia că, prin literatură, se poate schimba starea de lucruri din societate. Aşa
se explică de ce, în discuŃiile care ar fi trebuit să rămână în perimetrul strict literar,
sunt antrenate instituŃii fundamentale ale statului: şcoala, Biserica, armata.
NaŃionalismul în acŃiune se va revărsa din paginile "Semănătorului" spre sălile de
spectacol, sălile de conferinŃe şi de cursuri, ajungând să determine chiar confruntări
de stradă, cum s-a întâmplat în 13 martie 1906 cu prilejul reprezentării unei piese
bulevardiere franceze. InstigaŃi de articolul lui N. Iorga Boierimea franceză din
România21, studenŃii au manifestat în faŃa Teatrului NaŃional împotriva reprezentării,
deşi spectacolul era oferit de o societate de binefacere pentru sporirea fondurilor
necesare activităŃii sale. N. Iorga merge până acolo încât, după pledoaria sa pentru
un repertoriu naŃional din articolul Despre Teatrul NaŃional al capitalei româneşti22,
face un apel la tinerimea universitară să nu permită Ńinerea unei conferinŃe în limba
franceză despre poezia populară românească.23 Trecerea în zona politicului, în
martie 1906, va duce la compromiterea programului semănătorist, pe care încearcă
în zadar să-l reechilibreze Ilarie Chendi şi Ion Scurtu. Ei preiau, succesiv,
conducerea revistei după N. Iorga. Cu Aurel C. Popovici, semănătorismul se
adânceşte în fanatism şi exclusivism naŃionalist.

20
"Semănătorul", 1904, nr. 5.
21
"Semănătorul", anul III (1904), 22 februarie, pp. 113-117.
22
"Semănătorul", 1906, nr. 8.
23
Ibidem, nr. 10.

15
 3. Texte programatice semănătoriste

Primele vorbe

Ne strângem cu credinŃă şi cu dragoste, în jurul aceluiaşi stindard, stindard de pace, de

înseninare şi de înfrăŃire intelectuală, de apostolică muncă pentru desmoŃirea inimilor cari tânjesc
pentru redeşteptarea avântului de odinioară în sufletele româneşti, pentru chemarea atâtor puteri
risipite la o îndrumare sănătoasă - la sfânta grijă a întăririi şi înălŃării neamului acestuia.
Noi, cari ne-am făcut de mult ucenicia în literatură, simŃim ca o mustrare de cuget, când ne uităm în
urmă şi vedem câtă vreme am pierdut, punând în stihuri amăgirile şi durerile micii noastre vieŃi, retraşi de
zgomotele lumii, înstrăinaŃi adesea de marea viaŃă a poporului, de marile lui suferinŃe şi aspiraŃii, care ar fi
trebuit, de la început, să umple şi să încălzească inimile şi cântecele noastre. Am stat ş-am privit cu braŃele
încrucişate la triumful mediocrităŃii pompoase, la trecătoarea izbândă a vânturătorilor de fraze goale, la
scâlcierea şi batjocorirea limbii în şcoli, în teatre, pe tribuna Ateneului şi-n presa de toate zilele, am asistat
fără revoltă la terfelirea celor mai curate sentimente şi celor mai scumpe credinŃe ale noastre, ş-am ajuns
astăzi să fim aproape străini la noi acasă, în buna şi milostiva noastră Ńară.
Nu vedeŃi abisul în care vă prăbuşiŃi cu toŃii, ne spunea un bătrân mai zilele trecute, nu vedeŃi că
voi, tinerii de azi, aŃi ajuns să vă sfiiŃi până şi de rostirea cuvintelor: patrie, iubire de Ńară, de popor, de
limbă şi de datinile strămoşeşti!… CulegeŃi şi însufleŃiŃi din nou vorbele acestea mari – atâŃia viteji au
luptat ş-au murit pentru ele – treceŃi-le prin inimile voastre şi le reîncălziŃi, spălaŃi-le în lacrimile voastre
şi le redaŃi înŃelesul, viaŃa şi strălucirea lor de odinioară. StrângeŃi-vă laolaltă câŃi simŃiŃi în voi dorul de
muncă şi setea sfântă de adevăr, umpleŃi-vă sufletele de cea mai adâncă evlavie pentru trecutul glorios
al neamului acestuia, pentru faptele nespus de măreŃe ale străbunilor voştri, încălziŃi-vă de cea mai
entuziastă iubire pentru patria voastră apărată cu atâtea jertfe, pentru frumuseŃile acestui pământ
frământat în sângele atâtor viteji, şi faceŃi ca fiecare gând şi fiecare pas al vostru să fie pentru binele şi
înălŃarea neamului românesc! SuflaŃi colbul de pe cronici, cum zice poetul, şi faceŃi să renască virtuŃile
bătrânilor de atunci în sufletul tinerimii de azi …
Noi ascultăm cu frunŃile plecate. Glasul lui părea că vine din cine ştie ce depărtări, inimile noastre
băteau mai tare, înflăcărate de o simŃire nouă. Am ieşit din casa înŃeleptului, purtând cu noi taina acestei
binecuvântări şi hotărârea nestrămutată de a ne face datoria.

A.VlahuŃă şi G. Coşbuc
„Semănătorul”, anul I (1901), nr. 1, 2 decembrie

UniŃi

Noi cu literatura astăzi nu mai stăm în mijlocul istoriei noastre, nu stăm nici în mijlocul tradiŃiilor
noastre, nu stăm mai ales în mijlocul poporului nostru.
Cei de dinaintea noastră, vechii scriitori, au trăit într-un contact sufletesc, se înŃelegeau prin
scrisori ce au de gând să facă şi cum să facă, se povăŃuiau unii pe alŃii şi astfel mergeau cu toŃii spre o
Ńintă bine stabilită. Noi cei de astăzi trăim fiecare de capul nostru, şi-n loc să mergem spre acelaşi
punct, luăm de-a razna câmpia literaturii în toate direcŃiile şi nu ne înŃelegem doi cu doi. Brazdele de
plug, trase paralel şi una lângă alta de scriitorii generaŃiilor anterioare, erau arătură în toată legea
pentru sămânŃa ideilor lor şi ale neamului nostru. Şi noi cei de astăzi tragem brazde - nu mai puŃine
decât cei vechi, căci talente avem şi astăzi ca şi atunci – dar brazdele noastre sunt trase în toate
chipurile cu putinŃă, şi de-a lungul şi de-a latul şi de-a curmezişul, linii care se taie una pe alta, urmând
cărarea tuturor vânturilor câte bat prin larga lume. Iar străinul drumeŃ, care în treacăt se uită pe câmpia
brăzdată de noi îşi face cruce, că nu vede o arătură cuminte, ci o lucrare de oameni nebuni.

16
 Asta este ceea ce o numesc privitorii de pe lături secetă sau stagnare literară la noi. Iar cauza?
Nepotrivirea puterilor şi neînŃelegerea asupra Ńintei. Când douăzeci de oameni se trudesc degeaba o
zi întreagă să mişte din loc o bârnă, nu e de vină numai nevrerea lor de a-şi pune puterea, ci mai ales
nepotrivirea clipei în care să-şi concentreze cu toŃi puterile deodată. Şi aşa facem şi noi, şi cădem
rând pe rând obosiŃi de greutatea ridicării, unii văzând că munca e fără folos, pierd orice voinŃă, alŃii îşi
pierd orice putinŃă de-a mai pune umărul. Şi aşa, cu toate încordările noastre, stăm pe loc.
O, duhul, duhul acela sfânt, care cârmuieşte sufletele noastre şi le duce pe aceeaşi una şi
singură cărare! Negreşit, ai noştri cei bătrâni au avut pentru ce şi pentru cine să se lupte, au avut o
Ńintă, şi condeiul le-a fost purtat de aceeaşi idee. Nici scriitorii vechi bisericeşti, nici cronicarii nu s-au
nevoit întru atâta osteneală numai de dragul renumelui.
Trei idei mari au stăpânit pe acei oameni: întemeierea unei biserici naŃionale româneşti,
independente, fixarea limbii româneşti şi unitatea culturală a tuturor românilor. Câtă luptă au trebuit să
ducă ei pentru naŃionalizarea bisericii, pe vremea aceea întunecată, când cea mai grea a lor trudă era
să dovedească şi să convingă pe greci şi pe sârbi că nu era păcat a se cânta liturghia româneşte!
Luminarea poporului întru cele bisericeşti şi „istoriceşti” era pentru ei o Ńintă secundară, căci principala
Ńintă era „să avem şi noi scriptura noastră românească” şi nu numai pentru Ńara în care trăiau scriitorii,
ci pentru întreg neamul nostru. Aceste trei vorbe „întreg neamul nostru” revin cu o obositoare
îndărătnicie la toŃi scriitorii vechi, aceste trei vorbe le apăsa sufletul şi le strângea inima. De ce aveau
în condei oamenii aceia necontenit neamul şi iar neamul „nostru” românesc? Îl aveau în inimă. Îl voiau
„slăvit” şi „unit” şi „întru toate ale sale” şi cu mintea, şi cu sufletul şi cu inima, şi prima condiŃie li s-a
părut – pe drept – unificarea şi fixarea limbii.
Idealurile şi Ńinta vechilor noştri scriitori au fost firul roşu, ca şi al scriitorilor din generaŃiunile
anterioare. Dar ei au mai urmărit şi alte idealuri: renaşterea politică a Ńărilor româneşti, Unirea
Principatelor, în urmă scăparea de sub epitropia turcilor şi ridicarea României la rangul unei puteri.
Dar firul roşu, în zilele noastre, e rupt. Poate nu e rupt, dar nu-l vedem. Ori mergem tot după fir,
şi nu băgăm de seamă? Idealurile urmărite, încă de la începutul literaturii noastre, s-au împlinit în
parte. Limba - mai puŃin ori mai mult – ni s-a unificat; Biserica ne este naŃională şi independentă; o
unitate culturală a tuturor românilor există, sau nu există, după măsura cu care vrei să măsori;
Principatele s-au unit. […]
Ce idealuri mai avem? Fără idealuri, nu e luptă, şi fără luptă nu e nici literatură. Şi neavând un
ideal, noi ne apucăm acum să dezlegăm ce-au legat părinŃii noştri. Ei s-au străduit să adune, ne-au
lăsat pământul Ńării pe care l-au apărat prin veacuri de nesfârşite războaie, ne-au lăsat putinŃa de a ne
dezvolta ca să ajungem unde am ajuns, şi ne-au lăsat un început de literatură cu adevărat
românească şi scoasă din sufletul nostru. Noi ar trebui acum să mergem pe urmele lor, să nu risipim
ce au adunat ei şi să năzuim a ne lumina poporul ca să-l avem unit şi tare. Dar, dacă în multe lucruri
noi facem altfel de cum au făcut ei, hotărât e că în literatură mergem de-a dreptul împotriva lor.
Am rupt firul tradiŃiilor, ne batem joc de credinŃa strămoşilor, luăm în deşert instituŃiile Ńării şi
aşezămintele ei, râdem în pumni de aspiraŃiile naŃionale şi importăm în literatură – în altarul vieŃii
sufleteşti a noastre – câte şi mai câte bolnave idei cu totul străine spiritului românesc.
„Să nu risipim ce-au adunat părinŃii noştri, dacă nu putem înşine noi să mai sporim averea, şi
dacă nu putem spori lumina, să năzuim a o răspândi în popor tot mai mult aceea pe care o avem.”
Iată idealul nostru, întru toate manifestările vieŃii, dar mai ales în literatură. Până se va ivi un
altul, şi poate împrejurările politice să ni-l apropie, acesta trebuie să ne fie cel mai apropiat de inimă.

G. Coşbuc
„Semănătorul”, anul I (1901), nr. 62, 9 decembrie

17
CărŃi pentru popor
(Fragment)

Ar fi timpul ca literaŃii noştri, ei mai ales, să-şi îndrepte luarea-aminte şi toată dragostea lor spre
popor. Câte lucruri frumoase nu s-ar putea scrie acum pentru ei! Icoane din trecut, întâmplări vitejeşti,
isprăvi de acelea care-Ńi înalŃă sufletul, scene din viaŃa de la Ńară, pilde şi învăŃături sănătoase date
într-o formă atrăgătoare, puterea providenŃială a unui primar ideal, a unui proprietar, a unui preot, a
unui învăŃător – aşa cum îi visăm şi cum ar trebui să fie oamenii aceştia – bunătatea, jertfele, munca şi
izbânzile lor, întrupate în povestiri calde, sugestive, aşa ca cititorul să se simtă mişcat ca de lucruri
văzute aievea şi să capete îndemnul de a-şi aduce şi el partea lui de bine pe lumea asta, de a se face
şi el folositor cu ceva Ńării şi neamului lui.
CărŃi, cărŃi pentru popor! Acolo e un suflet mare, care cere lumină. Acolo stau genii ascunse,
gata să izbucnească, asemenea izvorului care-aşteaptă în stâncă lovitura de toiag a lui Moise.
Acolo-i puterea şi viitorul nostru.

A.VlahuŃă
„Semănătorul ”, an. I, (1901), nr.3, 16 decembrie

18
Trădători şi patrioŃi răi
- O prejudecată -

Acum în urmă, un om politic român de mare vază şi, după mine, de foarte puŃine însuşiri, a
tipărit în toate limbile pe care le ştie - trei de toate – un «studiu» asupra chestiei macedonene. Era de
datoria mea să-l cetesc, şi poate că era de datoria mea să şi spun dacă e bun sau rău, deoarece
cunoşteam chestia mai bine decât zisul om politic. Studiul era însă foarte rău: răzimat pe o informaŃie
cu totul superficială, alcătuit dintr-o cugetare uşuratică, ajungând la un rezultat foarte puŃin serios.
Lucrurile acestea le-am spus.
Articolul meu nu poate fi combătut din punctul de vedere al faptelor, restabilite, şi al aprecierilor,
care erau acelea ce se desfac din fapte, aşa cum sunt. M-am trezit însă cu o replică, ce mi s-a trimes
însemnată cu condeiul, în care un ziar consacrat intereselor macedonene mă decreta rău patriot, aşa
de ticălos trădător de neam, încât s-ar fi cuvenit ca studenŃii să-mi împiedice cursul (lucru care nu stă
în atribuŃiile lor, precum nu stătea, de exemplu, să dea o satisfacŃie onoarei, atacată, a colegului meu
de la Drept, d. N. Basilescu). Osânda nu mă lovea însă numai pe mine, ci şi pe toŃi scriitorii, pe toŃi
profesorii mai tineri, toată generaŃia mai nouă de oameni ai cărŃii şi condeiului. ToŃi eram patrioŃi
insuficienŃi.
Acum vreo doi ani, cu prilejul unor păreri exprimate de d. Ovidiu Densuşianu, învinuirea de a
nu-şi iubi Ńara şi neamul i-a fost adusă d-sale, care a răspuns în «Români buni şi Români răi», arătând
cum adversarii săi, «patrioŃi», speculase una din cele mai mari probleme ale naŃionalităŃii noastre. Cei
ce strigase aşa de mult la început tăcură atunci faŃă de … trecutul lor, înfăŃişat cu fidelitate.

Ar fi însă timpul să se lase la o parte din vocabulariul de polemici cuvintele acestea de «patriot»
şi «nepatriot», care nu mai pot avea astăzi decât un înŃeles fariseic, nu pot constitui decât arme
nesincere de luptă.

Acum vreo sută de ani, aceste calificative aveau în Ńara de la care ne-am împrumutat legile,
modele, formele de Stat şi limba subŃire de salon, îndepărtata, şi totuşi pentru noi, cu toate deosebirile
esenŃiale, aşa de apropiata FranŃă, - un rost straşnic. Guvernul rău al camarilei de Curte şi al
aristocraŃiei incapabile şi lacome dusese la ruină şi desperare un Stat, şi societatea pe care el se
răzima. În zguduiri spăimântătoare, un popor căuta alt echilibru pentru viaŃa sa, în locul aceluia ce se
dovedise cu neputinŃă: surpări, cutremure, nimiciri uriaşe de fiinŃe omeneşti erau întâmplările obişnuite
ale zilei. În asemenea împrejurări, sufletele se schimbase: oameni ce până atunci nu se deosebise
prin nimic se ridicau până la cruzimea fiarei sau supunerea senină a martirilor. Nenorociri, primejdii
făcuse din sentimentul antisocial al fricii sentimentul dominant într-o puternică, întinsă societate;
nimeni nu mai avea încredere în altul; în privirile tuturor se oglindea o bănuială în stare să aducă
fărădelegi; partidele se sfărmau pentru a da grupe; selecŃia neîncrederii sfărâma grupele în tovărăşii
intime şi aici, în acest mic cuprins, încă fiecare căuta să mănânce capul prietenului, ca să aibă a suferi
din partea lui. Nepatriot, vândut străinului: Englezului, Austriacului, Prusianului, erau calificativele
polemice cele mai răspândite, şi de cele mai multe ori cei atinşi de dânsele, piereau.
A trecut câtva timp şi «vechiul regim» a înlocuit RevoluŃia. Elementele cele mai nemulŃămite,
cărora nu li se îngăduia a-şi spune făŃiş părerile şi a lupta la lumină pentru realizarea lor, se
organizară în societăŃi secrete, care trăiau sub ameninŃarea închisorilor de Stat şi deportaŃiilor prin
locuri sălbatece şi pustii. Cei ce-şi urmăreau idealul în întunericul primejdios al ascunzătorilor politice,
trebuiau să-şi năzară stafii şi duşmani, să ia umbre drept adevăruri şi adevăruri drept umbre, să
lovească în jurul lor, rânind prieteni în loc de prigonitori. Era, iarăşi, nesiguranŃa, frica. Şi tot astfel mai
târziu, în vremuri de care să fie cruŃat totdeauna poporul nostru, în vremuri când, de exemplu, FranŃa,
aşa de încrezută în sine până atunci, zăcea fără puteri înaintea învingătorilor ei şi nu îndrăznea să mai
creadă că are viitor înaintea-i … Atunci şoaptele de bănuială străbătură iarăşi prin întunecimile

19
nenorociri.
Dar la noi ?!
După 1859, după 1866, după Unire şi consolidarea ei, aveam nespus de mult să lucrăm, ne
găseam într-o mare şi goală casă nouă, unde trebuia să primim ca oaspeŃi de cinste pe Ńărani, care
pusese temeliile şi înălŃase zidurile, împodobite apoi de politicieni, zugravi de faŃadă, lucrând după
tipare franŃuzeşti, mecanice. De partide n-aveam nevoie. Ele s-au alcătuit totuşi, întâi în gol, apoi
sprijinindu-se pe interese materiale, ale persoanelor şi asociaŃiilor, «colectivităŃilor» (ca până astăzi).
Pentru a duce lupta, ce era să fie în curând sălbatică şi respingătoare, s-au căutat arme în arsenalul
revoluŃionar francez, şi aici s-au găsit cele ruginite, - pe care noi le mai întrebuinŃasem şi la 1848 – ale
trădării de Ńară. «Vândut Ruşilor», «vândut NemŃilor» urlau glasurile pătimaşe. Dar cei ce împroşcau
pe duşmani cu aceste cuvinte nu erau fanatici înnebuniŃi, ca în FranŃa de la 1793. la noi lipsea
întunericul îngrozitor al primejdiei, locuit de umbre rău - făcătoare. Pătimaşii erau Farisei, auguri ce-şi
băteau joc de propriile lor formule, bune pentru un public nerod.
Această armă păcătoasă n-au părăsit-o politicienii noştri nici până azi, şi ei şi-au pândit
necontenit «trădările».
Un «trădător« însă e un lucru mai rar decât un mare patriot, decât un martir. Eu încă n-am văzut
nici unul, şi aş da nu ştiu ce să văd acest tip preŃios. Dacă s-ar da vreodată la noi pe urma unuia dintre
dânşii, nici o pedeapsă nu i se cuvine; el nu trebuie închis, imediat şi pe viaŃă, la casa de nebuni. El n-
ar fi decât un monstru iresponsabil.
Căci nici din punctul de vedere al sentimentelor ce cârmuiesc acest timp, nici din al intereselor,
al josnicelor interese chiar, trădătorul nu poate să fie decât o rarisimă excepŃie bolnavă. Din ce
doctrină perversă ar putea ieşi pentru cineva ura împotriva propriului său popor, de care e legat prin
limbă, prin sânge, prin trecut şi prin viitor, care-i poate da cea mai mare mândrie şi cea mai mare
ruşine, după cum acest popor se înalŃă sau decade ? Şi, Statul modern fiind aşa de adânc şi larg
ramificat în rădăcinile lui uriaşe, care interes nu e împleticit în ele, prins de întinderea lor cuceritoare ?
Trădătorii, răii patrioŃi nu se pot căuta, în rândurile oamenilor normali, decât printre cei ce nu înŃeleg, şi
păcatul lor n-are atunci acelaşi nume, fiindcă trădarea presupune conştiinŃă. Învinuirea s-a îndreptat,
de altminteri, totdeauna către cei ce au deplinătatea unei conştiinŃi luminate.
Dar, se zice, cutare a vorbit, a scris, a lucrat în contra intereselor Ńării … Se poate. În acest caz,
e vorba de neştiinŃă sau de neînŃelegere. Acestea trebuie arătate. Dar atunci nu se începe cu insulte
pe atât de grele, pe cât de ciudate.

N. Iorga
„Sămănătorul”, an. II (1903), nr. 19

20
Boierimea de Ńară, care se duce
- După nuvelele d-lui Gîrleanu -

Culegerea de nuvele pe care d. Emil Gîrleanu, ofiŃerul din Bârlad care iscăleşte „Emilgar”, o dă
24
sub titlul de «Bătrânii» , ce mi se pare neîndestulător şi necuprinzător, e poema în proză, de o foarte
aleasă şi discretă poezie, închinată sfârşitului boierimii de mijloc a Moldovei.
Vremurile moderne au adăugat, pe lângă păcatele noastre cele vechi, şi unul nou, foarte greu,
ura de clasă. Până atunci avusem o Ńărănime, nişte boieri şi un cerc de cărturari, care puteau trăi bine
alături, înŃelegându-se în multe lucruri, iubindu-se în oarecare măsură, mai mare decât ne închipuim
astăzi, şi în stare să se unească în anumite împrejurări pentru a îndeplini fapte folositoare tuturora.
Dacă era duşmănie între anumite strate ale societăŃii, ea nu atingea pe domnul pământului în puterea
moştenirii, pe acela lângă strămoşii căruia trăiseră, lucrând aceleaşi ogoare, strămoşii celor ce-şi
primeau în fiecare an brazda pe care aveau s-o lucreze, mai mult pentru altul, ci duşmănia se
îndrepta, într-adevăr puternică, împotriva ciocoimii dregătorilor nemilostivi, care arau cu condeiul şi
secerau cu biciul. FaŃa acestor oameni ai Cârmuirii deştepta groază şi numele lor se rostea cu
blesteme. Cu boierii, cum am spus, era altfel: Ńărănimea recunoştea că ei trebuie să fie şi nu se
gândea la o stare nouă de lucruri, în care boierimea ar pieri dinaintea ochilor.
Prin acestea nu înŃeleg să îndreptăŃesc, - cum mi-ar putea veni acest gând? – strângerea
pământului românesc în mâna boierilor, pe căi drepte sau mai puŃin drepte, nici înstăpânirea celor
foarte puŃini asupra mulŃimilor celor mari, pe care nu erau în stare să le călăuzească spre mai înalte
scopuri. Însemn numai atâta că Ńăranii noştri nu erau, cum se spune astăzi, «conştienŃi de drepturile
lor», că nu erau pregătiŃi să şi le ceară înapoi şi că pentru viitor ei n-aveau în vedere decât acea
binefacere dumnezeiască a unui «boier bun», drept, omenos, milostiv, făcător de belşug şi de pace.
Cu mult mai dese ori decât cum se crede, dădea Dumnezeu acest noroc săracilor şi obidiŃilor de pe
brazde, aşa încât, ca în timpurile de tot vechi, boierul era un fel de Voievod şi jude pe pământurile
sale. Aceasta se întâmpla cu deosebire în Moldova, unde Grecimea pătrunsese mai puŃin în rostul de
la Ńară, unde neamurile boiereşti erau mai vechi pe locurile unde le stătea Curtea şi unde nu era aşa
de răspândit proprietarul cel mic, ahtiat după munca robului Ńarinei.

Anii de prefacere, de pe la 1840 înainte, au întruchipat însă un tip boieresc, care se zugrăveşte
şi astăzi în cele mai negre culori pentru a stârni dezgustul şi mânia. Străbunii lui, vicleni şi amarnici, au
furat ogorul Ńărănimii; ei şi toŃi urmaşii lor, generaŃie după generaŃie, au stors, au bătut şi au schingiuit;
rând pe rând ei s-au hrănit din sângele cald pe care l-au supt suferinŃii. Nu numai atâta: ei s-au
închinat, pretutindeni şi în toate timpurile, numai interesului şi banilor; pentru aceasta au făcut din cea
mai scumpă cinste covor picioarelor celor puternici, pentru aceasta şi-au vândut Domn, Ńară şi neam
(lege, n-au cutezat să zică, - căci numai această oropsită boierime a ştiut să rămâie sub Turci,
creştină).
Şi cum să nu se creadă aceste lucruri când le spuneau înşişi feciorii de boieri, cu un avânt în
critică pe care nu-l aveau ceilalŃi ?

Pe urma acestor judecăŃi, s-a întemeiat o clasă stăpânitoare nouă. O vedem astăzi, o simŃim cu
durere, ne îndoim sub greutatea ei şi ne înroşim de păcatele ei: o clasă, în care boierimea scăzută ca
însemnătate e numai unul din elemente, pe când cel mai puternic îl formează oamenii de bani care s-
au scurs la noi de pe toate meleagurile, şireŃii şi dibacii, care au ştiut să întrebuinŃeze şi împrejurările,
şi oamenii, apoi funcŃionărimea tiranică şi acei politicieni care leagă şi dezleagă, taie şi spânzură,
sucesc şi învârtesc toate, fără nici o cunoştinŃă adevărată şi fără nici un ideal vrednic. Cercetătorii
trecutului au înŃeles îndată cât de puŃin folosisem cu schimbarea clasei stăpânitoare; ei şi-au dat
seama că nu mai poate învia boierimea veche, cu rostul ei politic şi că nu se mai poate da urmaşilor ei
occidentali acea curăŃie de viaŃă patriarhală, acea deplinătate de simŃ românesc, acea legătură

24
Em. Gîrleanu – Emilgar, Bătrânii, Bucureşti, Minerva, 1905 (nota aut. – N.I.)

21
sufletească faŃă de pământ şi de oamenii lui pe care o avuseră «bătrânii», păstrătorii credincioşi ai
unei tradiŃii istorice, ai unei vechi moşteniri de cinste, de mândrie, de muncă, de omenie şi de bună
rânduială, care s-a pierdut; dar pentru aceasta ei n-au tăgăduit merite istorice adevărate. Ei au căutat
să înfăŃişeze celor de astăzi, în locul strigoiului boieresc cu buzele vinete pătate de sânge, cu unghiile
pline de Ńărâna pământului furat, pe boierul cel adeverit prin mărturiile scrise. Şi prin aceasta conştiinŃa
naŃională a intrat din nou în stăpânirea unei largi bucăŃi de trecut, care fusese aruncată pe maidanul
de putregai al lucrurilor care trebuie să se uite.
*
* *
Un scriitor, un poet, dintre cei mai tineri, pe care nu-i mai împovărează prejudecăŃile şi nu-i mai
falsifică superstiŃiile, împiedecându-l de a căuta de-a dreptul adevărul ce trebuie să-i însufleŃească, -
deci unul din cântăreŃii puternici şi mulŃi ai renaşterii noastre de astăzi, s-a înduioşat de sfârşitul umil al
micii boierimi glorioase şi a făcut din această dramă fără strigăte, fără lacrimi care se văd, fără
zbuciumări oratorice şi poze deznădăjduite obiectul cercetărilor sale. Sau mai bine el şi-a deşteptat
amintirile, căci în oraşele din Moldova, unde a copilărit d. Gîrleanu, se puteau vedea lesne, de oameni
care de cele mai multe ori nu-i înŃelegeau şi n-aveau nici-o tragere de inimă pentru dânşii, acei bătrâni
scoşi din rostul lor, izgoniŃi dintr-o chemare pe care străbunii şi bunicii o lăsaseră părinŃilor, şi care,
neputând lupta cu vremea, cu înrâuririle, cu o civilizaŃie străină întreagă prăbuşită asupra lor pentru a-i
strivi, se adăposteau într-un colŃ cald de iubire bătrânească, într-un ungher de prietenie credincioasă,
într-o singurătate aromită de rămăşiŃele unei dragoste vechi, pentru a închide ochii obosiŃi de lumina
crudă a prefacerilor. Scriitorul a văzut cu înduioşare acest sfârşit al oamenilor de rasă, ascunşi în
tainiŃa în care erau slobozi să-şi lingă rănile, pe când atâŃia care nu sunt de rasă ar fi umplut uliŃele şi
drumurile de chelălăielile lor ultime.
Pentru asemenea schiŃe poate că nimeni nu era mai pregătit decât acest tânăr cu sufletul sfios şi
gingaş, acest Moldovean blând, plin de evlavie faŃă de trecutul Ńării sale moldoveneşti şi de compătimire
duioasă pentru acei pierduŃi al căror sânge e şi sângele său. Cu simŃire dureroasă de fiu şi cu iubire
duioasă de poet înfăŃişează el pe bătrânul boier sărăcit care rătăceşte prin mijlocul norocului altora, pe
visătorul neînfrânat care face planuri nouă pe priporul chiar al pieirii, pe dulcii moşnegi care-i citesc
tăcuŃi, unii în ochii altora, pe iubitorii de copii mulŃi şi de casă plină, ca şi pe bieŃii pustnici care trebuie să
se mulŃumească numai cu un uşor sunet de paşi copilăreşti în largul multelor odăi golite de moarte.
Uneori d. Gîrleanu izbuteşte să dea pagini care sunt din cele mai bune ce s-au scris în limba
noastră. Mă gândesc la povestea prieteniei dintre doi drumeŃi de-ai noştri rătăciŃi în «Europa» şi între
«NeamŃul» găsit în tren şi pe care-l cuceresc pe viaŃă prin marea lor bunătate veselă (FranŃ). Apoi la
acel bătrân care vine de la Ńară de departe, slab ca o umbră, pentru ca să moară în acea încăpere
unde sufletele înaintaşilor săi au părăsit pe rând încăperea învechită a Ńarinei. Bătrânul moare pe
drum, cu porunca, pe care o şopteşte fiică-sa, de a nu tulbura pe nepoŃi, pe copiii care sunt de faŃă şi
nu înŃeleg; şi glasul înăbuşit al mamei spune numai, în mijlocul râsetelor nevinovate acest prohod, mai
înduioşător decât toate rugăciunile:
« - Copii, tăceŃi, că doarme bunicul.»
Iar, mai ales, cât priveşte întinderea, mişcarea, puterea, însemn bucata de la urmă în care se
înfăŃişează în adevăr dramatic lupta dintre două generaŃii duşmane, în care bătrâna boierime ştie să
cadă cu cinste.

Aceasta e cea dintâi carte ce se culege pe un teren literar care poate da o întreagă bogăŃie de
culoare şi de simŃire.

N. Iorga
„Sămănătorul”, anul IV (1905), nr. 47

22
Cultura naŃională şi surogatele ei : cultura patriotică şi cea oficială

Cuvintele: «cultură naŃională» au darul de a speria pe multă lume. Unii văd în ele un fel de
ofensă personală, o amintire neplăcută a unei recente origini transdanubiene, ori extraeuropene şi,
dintr-un sentiment pios faŃă de părinŃii şi ceilalŃi înaintaşi ai lor, ei se revoltă împotriva unei formule ce
dispăruse un timp cu totul din circulaŃie; fireşte că aceşti interesanŃi neofiŃi ai românismului festiv şi
bugetar nu-şi vor face spiŃa neamului până la Cleon Atenianul sau până la Asparuc Bulgarul ori până
la patriarhii celor douăsprezece triburi, ci ei vor pomeni cu acea gravitate care şede bine, tinerilor ca şi
bătrânilor, despre axioma, stabilită de multă vreme, de oameni superiori din Ńară şi din străinătate, că
literatura (poezie – roman sau nuvelă: asta e literatura pentru amanŃii sublimi ai Frumosului cu litera
mare), că literatura e deci arta, că arta e internaŃională, interseculară, străină de toate josniciile noŃiuni
ale relativului, adică ale concretului şi realului, în care totuşi se înfing, cu cât mai adânc, cu atât mai
folositor şi mai trainic, străbătătoarele rădăcini ale vieŃii. Dar e aşa de distins să-Ńi dai ochii peste cap,
să iei o atitudine mistică, de martir al cugetării, şi să şopteşti în extaz că: în afară de orice se vede, se
aude, se pipăie, se cugetă adică şi se simte, e undeva o fantomă incoloră, inodoră şi insipidă, care
tocmai de aceea e eternă şi sublim de inutilă.
Dar sunt oameni care, fără să aibă raŃiuni, care se Ńin de etnografie, privesc cu duşmănie, cu
îngrijire orice îndemn către o literatură, o artă, o cultură românească. Şi acestora asemenea
sentimente pot să le vie de la generalităŃi filosofice rău înŃelese. La mulŃi însă se amestecă
reminescenŃe, mai nouă sau mai vechi, din trecutul nostru cultural, pentru a-i îndemna la împotrivirea
faŃă de un curent care e de dorit să biruiască. Pentru ei literatura naŃională e în legătură cu tot
patriotismul de irozi care se stinge sub ochii noştri în zdrenŃele-i pestriŃe, de şarlatan, scoŃând
blestemuri de melodramă. ŞtiŃi: dramele istorice, în care figurile mari ale trecutului sunt personificate
prin actori fără cultură şi înŃelegere, care cântă sau strigă accente de patimă falsă, expresia unor
gânduri uşoare; tablourile naŃionale, în care aceleaşi figuri se înfăŃişează în atitudinile războinice ale
soldaŃilor de lemn, atunci când sentimente înalte se poartă sub pieptul lor rotunjit, vopsit cu albastru
închis; conferinŃele patriotice, în care apostoli cu dragoste de neam îşi zgârie, îşi frig coardele vocale,
prin care nu-şi găsesc locul destul de repede valurile de foc ale unei elocvenŃe de Moşi. Şi bieŃii
oameni, care au suferit pe urma acestei direcŃii, îşi fac cruce înspăimântaŃi şi spun cuvinte de apărare
împotriva primejdiei …

Se mai gândesc aceşti oameni sinceri şi cinstiŃi – care nu vor să audă de cultură naŃională –
la societăŃile anonime pentru cultura patriotismului român, la unele discursuri de «zece Mai», la
multele forme în care se îmbracă, fără să fie în largul lui nici într-una, patriotismul oficial, care pentru
cuvinte şi declaraŃii dă certificate, medalii şi înaintări, patriotismul revistelor Ministerului de InstrucŃie,
impus prin circulare către funcŃionari şi constatat prin rapoartele inspectorilor.

Cultura naŃională n-are a face însă cu lucrurile al căror rost la noi a fost lămurit mai sus.
Profanatorii de Voievozi, mânjitorii de pânze, dervişii urlători ai conferinŃelor, aceia reprezintă
altceva, un fenomen care se poate manifesta şi cu mai mult adevăr, cu mai multă măsură, care poate
aduce lumină şi opere frumoase. E curentul patriotic, care produce literatură şi cultură patriotică.
Este un popor în Europa care posedă o bogată literatură patriotică, relativ cea mai bogată din
câte se cunosc: poporul unguresc. De mai bine de o jumătate de veac, Ungurii trăiesc o viaŃă de
friguri, stăpâniŃi de monomania patriotismului, şi tot ce scriu ei, ca şi tot ce fac, are, înainte de toate,
scopul de arăta că în cuprinsul regatului «Magyarország» trăiesc oameni care-şi iubesc Ńara de
naştere mai mult decât orice. Însă Ungurii n-au, cât despre asta, o cultură naŃională: tot ce au scris,
zugrăvit, cântat şi sculptat până astăzi e mai mult un răsunet al literaturii germane sau al literaturii
europene în genere. Vorbele sunt naŃionale; fondul e de împrumut: sentimentalitatea rămâne, cu toată
schimbarea de haine, de nume, de grai, străină. E o cultură, care se poate întemeia foarte repede
aceasta; şi între fruntaşii ei îşi poate găsi locul orice cumpărat al Ungurimii stăpânitoare, orice

23
tăgăduitor al sângelui său. E o cultură utilitară, o armă de luptă politică.
Cultura ştampilată de Minister se îmbrăŃişează, se «întemeiază» şi mai repede, căci învăŃătorii,
institutorii, profesorii, elevii au nevoie de rapoartele favorabile ale inspectorilor, de notele bune ale
dascălilor. Ca Minerva, ea poate apărea gata înarmată din creierul unui Joe, dar ea se poate pierde
tot aşa de lesne, ca fantezia unui visător. Cultura aceasta, oficială, nu face nici cât cultura patriotică:
ea porneşte din interese mai mici, mai banale, şi reprezintă şi mai puŃin.
Când însă un popor îşi dă seama că viaŃa ce bate în milioane de inimi, ce luminează în milioane
de minŃi nu se aseamănă cu viaŃa altor neamuri, şi că e vrednică să fie păstrată pentru desăvârşirea şi
armonia lumii, că ea cere forme particulare pentru a fi statornicită, recunoscută şi admirată, când,
după multe cercetări răbdătoare şi puternice avânturi, aceste forme se află, şi când individualitatea,
neapărată, a fiecărui scriitor sau artist se desface din acest fond adânc şi larg al rasei sale, conştient
de însuşirile ei, - atunci trăieşte cultura naŃională.
Pe aceasta, oglinda firii întregului nostru popor, n-am avut-o încă pe deplin şi în întemeierea ei
ar sta, pentru timpurile de astăzi, legitimarea existenŃei noastre, dreptul de a trăi deosebiŃi de State
mai mari şi de popoare mai multe la număr.

N. Iorga
„Sămănătorul”, anul II (1903), nr. 22

Sărbători de iarnă

Legea creştină n-are sărbători mai mari decât Crăciunul şi Paştele, ziua naşterii ca om, în
întunericul ieslelor umile, ziua renaşterii ca Dumnezeu, dezbrăcat de întruparea durerilor mântuitoare
pentru alŃii, în strălucirea senină a luminii veşnice. În tot largul lumii, ce, crezând în Hristos
răscumpărătorul, s-a deprins a crede şi în puŃină frăŃie şi dreptate, aceste zile care amintesc an de an,
de aproape două milenii, coborârea pe pământ şi întorsul spre Cer al Dumnezeului celui bun,
zâmbesc, printre zilele rele şi zilele goale, tuturora fără deosebire.
E mai mare ziua de Crăciun, cu Soarele ei de ger trecând în neguri deasupra pământului
înveşmântat pentru moarte sau Paştele tinere, prin aerul blând al cărora călătoresc raze şi miresme
chemând flori, cântece şi iubire ?
Spre amândouă aceste zile mari duce pentru mulŃimile supuse care păstrează formele vechi ca
singurul mijloc de legătură între om şi ceea ce e mai presus de dânsul, - înfrânarea voită a postului. ÎŃi
impui suferinŃa pentru a creşte bucuria viitoare, care vine astfel mai mult de la tine însuŃi. Crăciunul ca
şi Paştele se văd astfel ca un liman de îmbelşugare, după un lung drum de silinŃă şi jertfă, - ca
pământul Canaan al Bibliei după rătăcirea obositoare şi primejdioasă prin pustiul Arabiei.
Şi la capăt, pentru amândouă sărbătorile, Biserica desfăşoară strălucita ei pompă antică, de
aur, lumini şi cântări din alte timpuri.
Între rostul bisericesc mare al naşterii şi al Învierii Domnului e totuşi o mare deosebire. Înaintea
Crăciunului nu e nimic decât sunetul vestitor al clopotelor. Din cele trei zile ale pomenirii un mare
sfânt, care dă numele său multora, cere pentru dânsul pe cea din urmă, care e mai mult ziua Sfântului
Ştefan decât zi de Crăciun. Sărbătorile ce vin îndată, desăvârşind ciclul de odihnă şi petrecere al iernii
aspre, n-au toate o legătură intimă cu Crăciunul însuşi. E Sfântul Vasile, care deschide porŃile
Anului Nou, portar al tainei viitorului; e Sfântul Ioan, de la care-şi ia numele atâta Românime din sate
şi din oraşe; singură Boboteaza, cu gerul în program, înseamnă un pas mai departe în viaŃa
pământească a lui Isus. E mai mult o aglomeraŃie decât o dezvoltare de sărbători.
Altfel sunt Paştele. O măreaŃă dramă sfântă e cuprinsă în privazul acestor zile de Martie şi
Aprilie. Sunând ca o povestire de primăvară, răsare Duminica Floriilor, în care s-au întins stâlpările
timpuriei primăveri siriene ca un covor înflorit în drumul triumfător al lui Mesia ce vine să-şi ia în
stăpânire Ierusalimul, - deschizând tuturor neamurilor drumul cetăŃii sfinte. Apoi cerul se întunecă

24
asupra pomenirii de durere a ultimei săptămâni din post. Joi se cinsteşte crucea morŃii şi a iertării de
păcate. Vineri, în cele mai frumoase cântări din muzica bisericească, Dumnezeul, mort o clipă de
moartea noastră, e dus la mormânt, sub giulgiul său de argint şi de aur. Sâmbătă stăpâneşte groaza
mormântului închis, pecetluit, fără nădejde. Până ce, în bisericile negre, din turnul cărora vuieşte jalnic
un clopot de chemare în noapte, biruinŃa se săvârşeşte şi lumina mângâierii şi speranŃei scânteie în
mâna tuturora. Departe se zăreşte norul de foc în care peste puŃin Dumnezeu va aduce în Ceruri pe
Fiul său străpuns de rănile nenorocirilor noastre.
Paştele sunt mai mult decât Crăciunul ale lui Dumnezeu. Ale lui Dumnezeu şi ale naturii.
Ferestrele şi uşile se deschid parcă de la sine, căci duşmanul de care ele apărau, s-a dus, pentru a se
întoarce numai cu brumele lui Octombrie. Raze desfăcute din albastrul ce se miră fermecător asupra
largului lumii care fumegă de dorinŃa unei vieŃi nouă, bat în geamurile clare; câte un cântec de pasăre
îndrăzneaŃă îmbie. În toate părŃile se deschid cărări pentru picioarele dezmorŃite.
Crăciunul e însă sărbătoarea omului, sărbătoarea casei, a familiei, a prietenilor. Natura e
morocănoasă şi nu primeşte; cine o cercetează e pedepsit cu pişcarea urechilor şi pălmuirea obrajilor;
vântul de Decembrie stoarce lacrimi. Taina cea mare de distrugere şi prefacere nu vrea să aibă
martori. Moşneagul cel rău CrivăŃ, temnicerul, izbeşte zăvoarele, încearcă încheieturile ferestrelor şi
străbate prin hornuri ca să vadă de s-a aprins focul după cuviinŃă pentru gospodarii ce nu sunt
uşernici, ci, după vechea datină, stau acasă, ei între ei şi între cei de aproape ai lor.
Ce se face la biserică: - o liturghie mai solemnă, fără simboluri nu e nimica pe lângă
sărbătoarea din cele patru ziduri ale fiecăruia, marea sărbătoare de iubire a celor din acelaşi
sânge. Aici se face slujba cea mare, cu pomenirea celor ce s-au dus, cu recunoaşterea celor ce
mai sunt încă în jurul vetrei. Lumina nu e în cerurile înalte, ci în jăraticul roşu al sobei, peste care
flutură nebunaticele flăcări albastre, în strălucirea lumânărilor de veghe îndelungată, în zâmbetul
mulŃumit al fiecăruia; florile se împleticesc gingaş din gheaŃă de cristal rar pe ferestrele prin care
nu se mai vede astfel întunericul fioros din lumea morŃii; şi, mai îndrăzneŃe decât păsările
îndrăzneŃe ale lui Martie, glasurile de uimire bucuroasă ale copiilor ciripesc în jurul darurilor, mari
sau mici, ale Anului Nou, care, pentru dânşii măcar, e totdeauna Sfântul Vasile cel bun.

*
* *

Dar pentru ca lucrurile acestea să fie ce pot fi, nu trebuie zgomotul vulgar al unui oraş mare,
rafinările prozaice ale civilizaŃiei, în care se ofilesc, cu obiceiurile rele, şi datinile bune. Crăciunul şi
Anul Nou nu se coboară întru adevăr în casele închiriate, unde nu se văd bătrânii, rămaşi, în vreun
colŃ de provincie, unde sunt copii puŃini, număraŃi după buget, unde afară cheamă strada măturată,
luminată, plină de ispite, unde în sfârşit urările ce-Ńi vin, greşesc şi ceasul şi tonul şi cuvintele şi
ascund rău nevoia, poate îndreptăŃită, a unui bacşiş.
Eu care scriu aici, ştiu alte sărbători decât ale Bucureştilor. E sus în Moldova, într-un întins
oraş de căsuŃe şi grădini, în bătaia celui mai aspru CrivăŃ. Iarna nu se joacă acolo: în jurul caselor şi
pe drumurile mari şi mici stăpâneşte albă zăpada, omătul care pârâie sub paşi, pe când în aerul
limpede sună a veselie clopoŃeii săniilor. Seara se coboară albă, cu stele cărora îngheŃul de pe
pământ le smulge, în albastrul lor adânc, neobişnuite scânteieri crude de diamant. Din când în când
numai cele două zgomote singure: scârŃâitul paşilor pe pârtii înguste şi zornăitul copilăresc de vesel al
săniilor. Încolo tăcere. Şi tot tăcere e în casă, unde pe masa acoperită de cusături se aprind mai multe
lumânări decât de obicei.
Iarăşi scârŃâie paşi, mai mulŃi paşi uşori. Un uşor vuiet de mişcări stângace se aude sub
fereastra înflorită de ger. Şi deodată vestea Crăciunului de mâine sună, îngânată cu nesigure glasuri
argintii, de micuŃii oaspeŃi care au venit cu cizmuliŃele lor grosolane pe drumuri grele, nu ca să te
întrebe dacă «le dai ori nu le dai» - la noi nu se obişnuieşte aceasta – ci ca să-Ńi spună, în cântecul
«florilor dalbe», că acum două mii de ani s-a născut Isus în Betleem şi că până astăzi aceasta e o

25
mare bucurie pentru toŃi oamenii.
Daruri nu se împart atunci, şi pe nici o masă nu se vede pomul Crăciunului, împrumutat de la
alte neamuri. Copiii aşteaptă, numărând zi de zi până la minunatul ajun al Sfântului Vasile.
Sfânta Anisia, Sfânta Melania … Iată-l, a sosit. Iarăşi lumini multe se aprind pe masa
împodobită cu cusături; dar acei la bucuria cărora se lucrează zâmbind, nu vor trece încă pragul odăii
fermecate. Se aşteaptă încă un semn, pe care nu-l vor da acum cei mici, ce-şi aşteaptă în căsuŃa lor şi
25
ei partea de daruri a Anului celui Nou, ci flăcăii, care de zile întregi gătesc buhaiul ), în mugetele
căruia se va face schimbarea de an. Zăpada scârŃâie acum sub picioare voinice; zgomotul uşor de
sub fereastră s-a prefăcut în mornăituri impunătoare, Ce clipă de aşteptare fericită ! În sfârşit, răspicat,
cuminte, sincer, flăcăii prind a zice despre «bădica Troian», plugarul, şi, când se îndeamnă în cântec
să mâne, buhaiul răspunde mugind. PorŃile raiului se deschid … E An Nou, şi el a venit «cu bucurie«,
bucuria celor ce primesc şi bucuria, mai mare, a celor ce dau.
Ce-o mai fi după această bucurie, - cine poate şti ?

N. Iorga
„Sămănătorul”, anul III (1904), nr.1

25
O bute închisă la capăt cu o piele întinsă, în care se prinde păr de cal, - care tras cu mâinile umede
trezeşte în adâncimea buŃii glasuri mai profunde şi solemne decât al celui mai sonor dintre oratori.
(n.a. – N.I.)

26
Boierimea franceză din România

O societate de binefacere, «Leagănul Sf. Ecaterina», care se îngrijeşte de soarta copiilor

sărmani, a hotărât deunăzi să dea o reprezentaŃie de teatru pentru sporirea fondurilor ei. Societatea e
alcătuită din persoane bogate, care fac parte, toate, din lumea de unde mai ales se iau miniştrii,
deputaŃii, senatorii, înalŃii funcŃionari ai Statului, din lumea despre strălucitoarele petreceri ale căreia
se aude şi se citeşte mai mult, - «aristocraŃie» pentru unii care nu ştiu bine genealogiile şi au uitat
împământenirile, mai nouă sau mai vechi, «lume bună« pentru acei care socot că «bunătatea» stă în
lunecuşul meşteşugit al mersului, vorbelor şi faptelor, «elită« pentru acei care recunosc alegerile
norocului şi cărora nu le dă mâna să recunoască alegerile talentului, - iar pentru noi, cărturari săraci
care n-am schimba totuşi cu nimeni: lume bogată, care ştie să petreacă. Toate popoarele cu un trecut
au o astfel de lume, care e şi o necesitate a vieŃii de astăzi, şi o avem şi noi, lumea cu palate, trăsuri,
lachei, recepŃii şi baluri.
E frumos când o societate de oameni bogaŃi crede că există săraci pe care n-au curajul să-i
vadă şi când se gândeşte să ajute pe aceia al căror noroc a trecut la norocul învingătorilor. Chemarea
contribuŃiilor se face mai plăcut şi mai politicos (ce cuvânt grecesc urât şi acesta !) prin poftirea la o
reprezentaŃie de teatru unde biletele, mult mai scumpe decât cele obişnuite, nu pot să pară însă
scumpe celor ce cheltuiesc lesne şi se mândresc a cheltui, se întrec în a răspândi banul.
ReprezentaŃia fireşte n-o dau actorii de profesie, tocmiŃi pentru aceasta, ci binefăcătorii săracilor înşişi,
care se jertfesc şi prin înfăŃişarea unui joc neapărat mai stângaci decât al acelora ce au chemarea şi
deprinderea.
Până aici toate sunt bune, şi oricine găseşte cuvinte de laudă pentru organizatorii serbării din
Februarie 1904. Când însă afişe în două limbi, în franŃuzeşte şi în româneşte, au anunŃat că se va
juca într-o singură limbă care nu e cea românească, a Ńării, a poporului nostru, când s-a auzit că acea
comedie uşuratică Madame Flirt – flirt înseamnă aparenŃele iubirii neîngăduite, fără iubirea care, ea,
poate face să se ierte multe; un joc foarte complicat, şiret şi amarnic de dibaci, cititorule, această
întindere necontenită a picioruşului elegant spre o urâtă prăpastie neagră, unde zac oameni pe care
nu-i mai poŃi primi, pentru câtva timp, la recepŃii şi baluri ! -, deci că acea comedie uşuratică se va juca
la teatrul NaŃional, atunci s-au ivit nemulŃumiri. Unele din aceste nemulŃumiri au stat în casă şi, vorbind
numai cu sine, şi-au zis că tot trebuie să mai treacă vreme până vom fi cu toŃii aşa cum trebuie să fim
ca să ne poată zice lumea că suntem un popor; alŃii au scris prin ziare, ca să fie dezaprobaŃi a doua zi
sau daŃi afară, cu arătarea vinovăŃiei lor; alŃii, oameni mai tineri, cu inima mai călduroasă şi cu voinŃa
mai repede, au mers în PiaŃa Teatrului şi au început spectacolul fluierând şi scoŃând alte sunete care
nu plac niciodată acelui contra căruia se adresează. Aceiaşi manifestanŃi, mai mult studenŃi – care au
şuierat destul pentru toate partidele, cu plată, ca să li se îngăduie să şuiere măcar odată, cu siguranŃa
bătăii, pentru România, pentru neamul românesc şi idealele lui -, aceiaşi manifestanŃi au aclamat cu
entuziasm pe Măria Sa Regina şi pe AlteŃele lor Principii Moştenitori, când au venit, nu pentru limba şi
pentru subiectul piesei, ci pentru binefacerea ce trebuia să vie din reprezentaŃie, nu pentru artiştii
amatori, ci pentru săraci, pentru micuŃii copii săraci, care nu vorbesc încă nici o limbă înŃeleasă şi care
nu vor şti poate în toată viaŃa lor ce bun lucru e flirtul ! Apoi au venit jandarmii: jandarmi pe jos,
jandarmi călări, şi sergenŃii de oraş. Au fost îngrămădeli, ghionturi, după datină. Ordinea a învins, cum
trebuie într-un Stat bine organizat, şi, în aplauze, Madame Flirt a avut onoarea reprezentaŃiei la
Teatrul NaŃional din Bucureşti.

*
* *
Cred că e una din acele biruinŃe, scump plătite, care nu se mai repetă.
A fost o vreme când noul Teatru din Bucureşti era în adevăr NaŃional: era vremea, când nu i se
zicea încă aşa (lucus a non lucendo). Pe atunci, între 1830 şi 1840, toată boierimea – pe atunci
«lumea bună» era boierimea, numai boierimea de Ńară – simŃea, vorbea şi lucra româneşte. Scriitorii

27
traduceau operete mai însemnate ale literaturilor străine – care toate erau deopotrivă de străine –
fiindcă altfel nu le înŃelegeau decât foarte puŃini. Perioada întâi, va să zică.
Pe atunci noi nu aveam şcoli, şi una din cele mai frumoase însuşiri ale Românilor a fost
totdeauna iubirea de lumină. Bunii Români ai boierimii noastre de la 1830 – 1840 şi-au trimis copiii
spre învăŃătură în Ńara cea mai vestită prin civilizaŃia ei, în FranŃa, în cel mai strălucit oraş de pe lume,
în Paris. I-au trimis de băieŃandri, fiindcă n-aveam măcar licee, gimnazii, în sfârşit nici o şcoală mai
înaltă. Ei s-au întors, astfel, tineri cum nu se mai văzuse la noi, în haine franŃuzeşti, cu cărŃi franŃuzeşti
şi vorbind aproape numai franŃuzeşte. Aşa au crescut, aşa au trăit, aşa au murit. RevoluŃionarii de la
1840 îşi scriu mai mult în limba franceză; corespondenŃa lui Bibescu, lui Barbu Ştirbei, lui Grigore
Ghica e numai în această limbă, pe când Domnii de înaintea lor, un Alexandru Ghica (acesta făcea
cinci greşeli de franŃuzeşte într-un bilet de şapte rânduri, stângaci cât se poate), un Mihai Sturdza erau
Români de modă veche. Cuza a scris numai în această limbă, în care Alecsandri îi trimitea ştrengării,
iar Costachi Negri îi adresa rapoarte diplomatice (ca în Prusia lui Frederic al II-lea). Alecsandri a lăsat
o bogată corespondenŃă franŃuzească; limba pe care o întrebuinŃa mai mult era limba franceză; el a
scris – el, poetul naŃional – Les bonnets de la comtesse. Înrudirile cu Francezii au fost căutate cu
patimă. Călătoriile s-au făcut tot acolo (în Italia, d.e., deloc). Statul român s-a clădit de sus până jos
după norme franceze. Aceasta a fost perioada a doua.
Fireşte că aceşti oameni şi-au trimis copiii în FranŃa, unde stăteau cât puteau mai mult ei înşişi.
De acasă, prin exemplul părintesc, prin mediul care-i înconjurase, prin guvernanta care le servise de
mamă, ei erau minunat pregătiŃi pentru a fi cea mai desăvârşită contrafacere de Francezi ce se poate
închipui. Au şi ajuns să fie astfel. S-au văzut atunci Români care au stat cea mai mare parte din viaŃa
lor într-o altă Ńară; Români care au scris aproape numai, sau chiar numai în franŃuzeşte; Români care şi-
au lăsat legea şi s-au făcut catolici numai ca să dispară singura deosebire ce-i mai despărŃea de
Francezi; Români care şi-au stâlcit şi schimbat numele ca să sune întrucâtva franŃuzeşte; Români, şi mai
ales Românce, care n-au ştiut româneşte nici cât Evreul care n-are drepturi politice şi de care râd copiii
de pe stradă când vorbeşte. Aceasta e a treia perioadă.
Mai e încă un lucru, de care trebuie să se Ńină seamă. PărinŃii, cei din perioada a doua, aşa cum
erau ei de imitatori ai FranŃei în toate, au dat mari dovezi de iubire de Ńară. Tinerii de la 1848 au
întemeiat România modernă. Fiii celor mai vechi familii au alergat la 1877 sub steaguri lângă opincarii
viteji. Aceştia au făcut jertfe şi silinŃi, încât li se pot ierta multe, şi-au cheltuit atâta talent, încât le
întrece păcatele şi slăbiciunile.
Vezi însă că aceia erau drepŃi Români şi drepŃi boieri. Dar luptele de partide dintre 1860 şi 1890
au adus întemeierea unei noi clase stăpânitoare. Din ea făceau parte oameni îndrăzneŃi, plini de viitor,
dar fără nici un trecut. CâŃi dintre dânşii nu purtau în faŃa şi în sufletul lor pecetea obârşiei greceşti,
bulgăreşti, ba chiar semite ! Şi ce bucuroşi au fost ei când au văzut că pot fi ceva în România fără a-şi
da osteneala de a învăŃa româneşte decât atâta cât se cere de la un avocat, de la un «reprezentant al
naŃiunii», şi mai ales fără a se încerca să simtă româneşte ! Aceştia au fost poate cei mai convinşi
francomani, căci lor le venea mai bine la socoteală francomania, fără de care s-ar fi găsit uneori în
situaŃii foarte grele.
Imitatorii culturii şi obiceiurilor franceze, plagiatorii aceştia de civilizaŃie, aveau însă şi o
puternică îndreptăŃire pentru fapta lor de înstrăinare. Ei erau Francezi în gând şi inimă, ca şi în scris şi
în vorbă. Afară de milioanele de Ńărani, de care se Ńinea seamă numai pentru a face cu privire la dânşii
socialism, democratism, radicalism, tocmai aşa cum se făcea pentru lucrători în FranŃa, afară de
milioanele de vite omeneşti în ocolul foametei şi sălbăticiei, nu mai erau însă în România decât
oameni crescuŃi în şcoli de model francez, cititori ai literaturii franceze, imitatori ai ei într-o limbă
înŃesată cu neologisme franceze, al căror număr se putea spori oricât, după voia şi toanele fiecăruia.
De ce să înveŃi în Ńară o şcoală care urmăreşte, dar nu poate ajunge modelul din FranŃa ? De ce să
citeşti versuri şi proză care se agaŃă de coada mişcării literare franceze de astăzi ? de ce să vorbeşti o
limbă în care poŃi amesteca oricâtă franŃuzeşte vrei, o limbă fără culoare şi fără energie ?
De vreo zece ani însă, lucrurile se schimbă. Şcolile noastre nu sunt luate după ale altor

28
popoare, ci se tot apropie de nevoile noastre. Un spirit românesc – nu de paradă, ci de credinŃă, de
convingere – străbate pe încetul în UniversităŃile noastre, unde sunt profesori ce nu se recunosc întru
nimic mai prejos de colegii lor din străinătate. Mişcarea «Junimea» a întors limba literară spre popor.
Legăturile de cultură cu ceilalŃi Români, din Ardeal, din Bucovina, se fac tot mai puternice. O literatură
nouă trăieşte astăzi, începând de la Eminescu, urmându-se prin Treimea de la 1890: Caragiale,
Delavrancea, VlahuŃă, şi ajungând la scriitorii de astăzi, care literatură înfăŃişează viaŃa noastră
adevărată, într-un spirit care nu e împrumutat de nicăieri, ci e spiritul, descoperit în sfârşit şi aşezat în
Scaunul strămoşesc de Domnie, al neamului. Cele cinci milioane şi jumătate de Ńărani români din
România, cele patru milioane de Ńărani români de peste hotare, aceia, dezmorŃindu-şi gândul,
stăpânesc tot mai mult vremile noi ale poporului nostru.
Şi, în numele acestor vremi, se cer măsuri necruŃătoare pentru oricine, trăind între noi, din
munca noastră, cea cu sapa sau cea cu mintea, nu vrea să ştie de noi, ci caută legături care, aşa cum
sunt organizate astăzi toate popoarele lumii, strâns, îngust, orb naŃionaliceşte, se asemănă cu acte de
trădare.
Iată ce măsuri, anume, pe care, mai ieri, le-au luat Ruşii, spre binele lor:
Taxe pe cărŃile de literatură (nu de ştiinŃă) străine, taxe pe ziarele străine – ca în Austria - , taxe
pe trupele străine, cărora se cuvine a li se arăta de la Teatrul NaŃional drumul care duce la Teatrul
Maican şi la Teatrul JigniŃa. Taxe, straşnice taxe pe cei ce stau în străinătate şi-şi culeg de pe moşii
lucrate în sudori de sânge de Ńăranii noştri veniturile, cu care caută a speria Apusul: în legea pensiilor
s-a făcut un început bun, silind pe pensionari a sta mai mult în Ńară (trebuia: totdeauna în Ńară, cum se
făcea odată – poate şi acum – în Austria). Şi în sfârşit, nerecunoaşterea absolută a diplomelor de
învăŃătură străine, căci avem profesori, avem învăŃaŃi, avem şcoli, care ne costă o groază de bani, şi
care nu sunt făcute numai pentru mitocani şi pentru săraci.
Un Ministru sfios va trece, va veni altul sfios şi va trece şi acela. Apoi într-o zi se va găsi un om,
care va pune piciorul în prag, şi sigur de sprijinul mulŃimii adevăraŃilor Români, nu se va teme de
revoluŃia boierilor, de ocările ciocoilor şi de blestemele veneticilor, ci va face ceea ce stă scris mai sus.
Atunci mulŃi vor găsi că obrazul lor subŃire se Ńine cu prea multă cheltuială. Şi înstrăinarea de
astăzi va rămâne numai ca o amintire urâtă a trecutului, - una foarte urâtă !

N. Iorga
„Sămănătorul”, anul III (1904), nr. 8

29
Procesul unei răscoale de Ńărani

Acum câteva luni, se vorbea cu multă patimă, cu multă frică, cu şi mai multă făŃărnicie şi cu
foarte puŃină înŃelegere şi compătimire adevărată, despre răscoalele Ńărăneşti din Moldova de jos.
Sătenii din unele părŃi ale łinuturilor Vaslui şi Roman se înŃeleseseră pentru a căpăta cu orice preŃ
pământ, - cum, de alminterelea, orăşenii se înŃeleg, organizându-se în partide politice, pentru a căpăta
buget. Ei se duseseră, în mari cete flămânde şi rătăcite, pentru a cere o împărŃire de moşii, - precum
orăşenii se strâng în mulŃimi zgomotoase şi îndrăzneŃe pentru a cere regelui schimbarea Ministerului.
Deosebirea era numai că Ńăranii înŃelegeau să plătească pentru Ńarina ce li s-ar da, şi ar fi plătit-o
desigur, precum plătesc dările lor cele mari, pe când orăşenii se feresc pe cât pot de a răspunde
dările lor cele mici. Li s-a răspuns că nu este pământ la Iaşi, ci să se întoarcă acasă şi să facă jalbă de
acolo. Oameni de cuvânt, ei s-au dus înapoi, şi cei din SuhuleŃ au cerut primarului să aducă din
condei o plângere frumoasă, de care să se înduioşeze acel zeu crunt şi atotputernic, pe care
Ńărănimea noastră îl numeşte Guvern şi îl crede în stare să facă minunile. Primarul era un cămătar,
care creştea preŃurile pământurilor şi pe care nu-l iubea nimeni din sat, nici chiar rudele lui de
aproape: cine ştie ce proprietar sau funcŃionar de mâna a doua îl făcuse primar ca să-şi poată căuta
împreună de interese. Primarul mai era şi un om cu cunoştinŃă de lume, care ştia că la Bucureşti nu le
place să ştie că sunt undeva oameni fără pământ, care, neştiind altă muncă, mor de foame. El nu a vrut,
deci, să aştearnă suplica. Era pe atunci toiul arzător al verii; în łinut nu se făcuse decât pâinea scumpă
a grâului, pe care boierul o vinde morarilor din oraş sau străinilor de departe; foile păpuşoiului închircit se
răsuceau, galbene, pe ogoarele pline de pulbere: deci pentru iarnă rămânea mila boierului şi a
Guvernului, de care nu poate să fie sigur şi bucuros nimeni. Astfel, bieŃii oameni s-au supărat pe primar,
şi, judecând după vechi norme care au fost, veacuri întregi, datină, dar acum nu mai sunt lege, ci păcat
greu împotriva legii, l-au mazilit cu tărăboi mare şi i-au luat din mână pecetea, cu care, de alminterelea, nu
ştiau ce ar putea să facă. Legal aceasta se cheamă o răscoală: ce ar fi, în adevăr, dacă toŃi sătenii cărora li
se impune prin o mie de mijloace un primar rău, s-ar ridica şi i-ar lua pecetea, «simbolul autorităŃii ?» Şi
tulburătorii ştiau din experienŃa altora, nu că au făcut o faptă rea, ci una care nu se îngăduie astăzi, pe
care nu o suferă Guvernul. Ei ştiau ce-i aşteaptă acum: armata. Şi, ca unii ce sunt dintr-un neam viteaz,
vestit de dârz şi de îndărătnic când crede că are dreptate, ei au rupt reteveie din garduri, au sunat
clopotele, ca pe vremea lui Ştefan cel Mare, au trimis olăcari la toate satele de primprejur, unde, pe
ogoare şi în inimi, era cam aceeaşi stare de lucruri, şi s-au gătit de apărare, alegându-şi un căpitan, tot
ca pe vremea lui Ştefan, al cărui an jubiliar era tocmai acesta. Nici vorbă să aibă la îndemână puşti sau
pistoale, cu toate că atâŃia dintre dânşii făcuseră oastea şi alŃii erau vechi vânători, vieri şi jitari, deprinşi
a trage bine. Domnul de la oraş care-i întărise în credinŃa lor că se vor împărŃi pământurile lăsate de
Ştefan cel Mare, un nemŃesc Buttmann, tipograf, gazetar şi agent electoral al cui îl plătea, era o biată
secătură singuratică şi nu putea împărŃi alte arme decât fulgerele ziarului său, pentru care cerea
abonament de la aceşti săraci.
Trenurile au adus repede jandarmi rurali, cu care Ńărănimea noastră nu se împacă, fiindcă se
poartă adesea ca şi micii funcŃionari abuzivi, şi trupe de infanterie şi cavalerie. Acum 10 - 20 de ani
lucrurile s-ar fi petrecut astfel: un domn civil ar fi ieşit din rânduri şi ar fi rostit, în vuietul de furtună al
chiotelor şi ciocniturilor de retevei, câteva cuvinte într-o limbă ciudată pe care Ńăranii, ca drepŃi Români
ce sunt, nu o înŃeleg: el ar fi făcut adică «somaŃie«; apoi oastea s-ar fi repezit asupra reteveielor,
împuşcând şi călcând în picioarele cailor. MorŃii s-ar fi îngropat, răniŃii ar fi stat în spitale până să-i
judece; iar un ministru, brav ca Napoleon după Austerlitz, ar fi anunŃat Camerelor că ordinea a fost
restabilită.
Acum însă suntem mai cuminŃi. E drept că soldaŃii, ai căror cai costă scump şi trebuie păziŃi de
răceală, au dat afară din ocoale, în ploaie vitele răsculaŃilor. Dar, când a fost la adică, s-a găsit cine să
vorbească Ńăranilor în graiul lor, şi astfel o singură şarjă a fost de ajuns ca să plece capetele, dacă nu să
moaie inimile. Spre marea părere de rău a opoziŃiei, care, ca orice opoziŃie românească, are nevoie din
când în când de Ńărani asasinaŃi de către Cârmuire, n-au fost decât câŃiva răniŃi de căzătură şi calul lovit al
unui domn locotenent, care cal a suferit daune într-o regiune ce nu s-a putut preciza pe deplin în cursul

30
procesului. Dreptatea cerea sfaturi şi îmbunări. Dar legea modernă, franŃuzească, e rea şi cere răzbunare.
VinovaŃi au fost, cum au spus-o şi ei, fără înconjor, toŃi, căci nu a fost nici unul care să nu creadă că i se
cuvine pe plată pământul arendat Evreilor, Bulgarilor şi Grecilor şi care să nu fi fost hotărât a da cu băŃul
pentru aceasta. ToŃi sunt însă destui pentru iertare, prea mulŃi pentru judecată. S-au luat astfel câŃiva, mai
multa la întâmplare, şi moşnegi, care se târau, şi mai tineri, care mergeau în pasul cailor jandarmilor. Au
ajuns la oraş, au intrat în temniŃă, au stat acolo câteva luni – săracii cei de acasă ! - , şi procesul lor s-a
judecat acum câteva zile.
Ciudat proces !
E vădit că acuzaŃii nu înŃelegeau nimic din formele dreptăŃii europene. La instrucŃie, ei au iscălit
ce li s-a cerut. «Adică dacă mi-ai fi spus d-ta să zic aşa», a spus unul din ei către preşedinte, «nu aş fi
zis ?» Cum puteau ei să priceapă rostul acelor câŃiva domni, dintre care unul, fiindcă era procuror, îi
înfunda cât mai rău, iar alŃii, fiindcă erau avocaŃi, îi socoteau albi ca zăpada ? Şi printre noi, cărturarii,
sunt atâŃia care se încrucesc zilnic asupra rostului acestor vechi proceduri medievale din alte Ńări cu
alte datini. Au spus ce ştiau, şi, fiindcă au vorbit lămurit, cum e obiceiul acestui neam, au fost numiŃi
obraznici. Apoi au aşteptat, gata şi pentru una şi pentru alta. Şi, când juraŃii i-au achitat, ei au mulŃumit
plângând.
JuraŃii au făcut bine. Însă ar fi fost şi mai bine dacă, în acea mulŃime strânsă la proces, s-ar fi
găsit oameni pentru două lucruri: pentru a strânge bani de ajutor în folosul celor şi mai nevinovaŃi de
acasă şi pentru a da oamenilor câteva sfaturi şi învăŃături, asupra cărora să se gândească pe cale,
încredinŃându-se în acelaşi timp că durerile satelor răzbat în sfârşit şi până la oraşe.
N. Iorga
„Sămănătorul”, anul III (1904), nr. 51

O nouă epocă de cultură

State pot trăi fără ideal: o maşină complicată care-şi ajunge Ńinta prin mersul ei fără greş, o
asociaŃie de interese care le mulŃumeşte îndestulător şi nu trebuie să fie deci desfăcută. Avem astfel
de «societăŃi de consum» în Belgia, în SviŃera, în Statele Unite, şi încă se mai adaug oarecare amintiri
în trecut, de jertfe aduse împreună şi de biruinŃe sub acelaşi steag ale strămoşilor, ce nu trăiau încă
pentru realizarea câştigului material. Dar, când Statul de acest fel creşte puternic, măreŃ prin bogăŃia
ce se descoperă, se prelucrează, se răspândeşte, atunci nevoia unui ideal, a unui ideal politic măcar,
se iveşte de la sine pentru a îndrepta prisosul de putere generală ce rămâne din puterile individuale şi
sociale, cheltuite pentru scopuri mai restrânse şi mai joase: astfel a răsărit deunăzi la auzul imnurilor
de bucurie pentru cucerirea Cubei şi a Filipinelor, pentru strivirea unei vechi flote, unei glorioase
armate, ideea imperială în viaŃă, până atunci numai cu Ńinte economice, a Statelor Unite.
Dar un popor trebuie să aibă culmi luminoase după care să se îndrepte, către care uitându-se,
să afle un îndemn la lucru şi o mângâiere în suferinŃe. Aceasta fie că poporul e îngrădit de hotarele
unui Stat naŃional desăvârşit încheiat, fie că Statul care-i poartă numele e pentru dânsul o cetăŃuie de
pregătire şi aşteptare – cum e România pentru Românime, - fie că, precum se întâmplă cu nenorociŃii
Poloni, statul lipseşte cu totul, a trecut în mâinile încleştate de lăcomie ale unuia sau mai multor
cuceritori.
În România noastră liberă, în regat avem trăsuri, plimbări, alergări, baluri, gazete, poeŃi
simbolişti, societăŃi şi cluburi pentru ceea ce se numeşte «politică» (şi e, am spus-o, război civil), avem
reviste, foarte multe legi, şi puşcării model. Le au şi alte popoare. Dar acelea mai au şi un ideal ultim,
o Ńintă mai îndepărtată. O avem noi ? Am descoperit-o în zare şi n-am mai pierdut-o din ochi ? Sau
nu-i simŃim nevoia ? Ori poate vedem stele veşnice, binefăcătoare, în focurile nebune ce cheamă pe
drumeŃi spre adâncul ucigător al bălŃilor, al prăpăstiilor de ape ?

Dacă întrebai pe cineva la 1830 care e idealul poporului românesc, acel care se poate atinge şi
pentru care se adună, se îngrămădesc silinŃele, - el ar fi răspuns: alcătuirea prin muncă frăŃească, la
care sunt primite şi puterile slabe, numai dor adevărat pentru lucru să fie, a unei literaturi naŃionale,

31
într-o limbă bună, cu un scris uşor, primit de toată lumea, într-o direcŃie de înviere a neamului. Spre
acest scop s-au străduit fruntaşii vremurilor de atunci, şi au fost ascultaŃi, fiindcă spuneau lucruri
înŃelepte, fără gând la dânşii, la faima şi interesele lor trecătoare, - şi ei au învins.
Aceeaşi întrebare ar fi primit peste vreo zece, douăzeci de ani alt răspuns: ne trebuie
scuturarea jugului stăpânirii străine, cel rusesc dincoace de munŃi, cel unguresc dincolo; ne trebuie
înălŃarea prin meşteri inimoşi şi cuminŃi, prin mulŃi muncitori plini de râvnă cinstită a unei Românii mari,
unite, care să înfăŃişeze în hotare păzite de ostaşi înŃelegerea în gânduri ce se îndeplinesc între toŃi
cei ce vorbeau acelaşi grai. S-a dat luptă în jurul acestui steag, luptă în jurul cărturarilor: pe steagul
roşu străluceau însă aceleaşi icoane ca şi pe steagul alb. După silinŃi îndelungate, adesea întrerupte
prin neînŃelegeri vrednice de plâns, dar cu înŃelegere totuşi în ceasul hotărâtor al asalturilor, s-a ajuns
la întemeierea regatului României dintre CarpaŃi şi Dunăre, iar, dincolo, la înnoirea Mitropoliilor ce ne
călăuzesc neamul cu crucea care înseamnă şi dreptate, la înjghebarea unui partid naŃional, care
trăieşte încă măcar în inimi.
Aceste lucruri s-au făcut până pe la 1880. Atunci luptătorii nu mai avură, aici, în faŃă, un
duşman căruia să-i poată smulge biruinŃa. Întrebarea unei îndreptări se puse din nou în mintea
conducătorilor sau celor care credeau că sunt chemaŃi a conduce în generaŃia lor. Dar răspunsul nu
mai fu, ca odinioară, acelaşi, pornit din înŃelegerea adevăratelor şi celor mai grabnice nevoi ale
neamului.
Unii propuseră ca Ńintă lărgirea libertăŃilor publice până la desăvârşita anarhie a patimilor, a
intereselor şi vanităŃilor dezlănŃuite în voie. AlŃii se gândiră că se cuvine a realiza şi la noi ideile
socialismului industrial contemporan, care îmbracă într-o doctrină aspiraŃiile unei clase de muncitori
nedreptăŃiŃi, ai oraşelor şi ai minelor din pământ, pe care noi n-o avem. Dimpotrivă, o a treia categorie
văzu fericirea noastră în evoluŃia unor partide care să se stingherească la lucru, să se spioneze, să se
clevetească, să-şi facă zile amare, să se pângărească, - umbrind în mintea privitorilor ideile
fundamentale ale moralei şi Ńinând pe loc puterile neamului acolo unde ele s-ar fi putut desfăşura mai
larg. N-au lipsit nici din aceia care au spus că menirea noastră e acum să facem bogăŃie, bogăŃie
multă, americană, cartaginesă, evreiască-modernă, babilonică, pentru ciocoii-boieri, pentru boierii-
ciocoi şi pentru toate liftele flămânde de câştig ale lumii: «capitalurile străine» vă rog. Ca idealişti, s-au
înfăŃişat, în sfârşit, oameni care credeau că pot prinde Ardealul – ceva mare, abstract, unde sunt «fraŃi
de dincolo«, buni de anexat ca să fie mai multe slujbe! – că pot prinde Ardealul în vârful unui tricolor
de paradă, în cursul unei plimbări zgomotoase pe străzi pline de curioşi, ce Ńipă şi ei pentru că nu
înŃeleg …

Păreri greşite, momeli, mofturi şi fleacuri !

LibertăŃi avem destule: rămâne să le coborâm în moravuri. Socialismul trebuie înlocuit la noi
printr-o politică de dreptate, de căinŃă, de bună frăŃie faŃă de moşul şi badea din satul fără bogăŃie şi
fără cultură, care se încovoaie sub povara trândăviei şi zadarnicei noastre fudulii. Munca străină nu
înaintează neamurile, fie că se înfăŃişează în literatură, ştiinŃă, artă de export, fie că ea se aduce
îngrămădită în semnul, în simbolul aurului ce sună. Iar Ardealul nu se ia, nu se cucereşte, nu se
anexează, ca Insulele Filipine – o tineri zgomotoşi cu steaguri copilăreşti; ci undeva, departe de tot,
pluteşte în aerul de argint al idealului icoana întregului neam reîntregit, adus, adică, în timpuri de
lumină, acolo unde fusese în vremurile sălbăticiei fără stăpân!
În această clipă n-avem nimic de cucerit, nimic de adaus: visătorii periculoşi care merg cu ochii
închişi pe marginea zidurilor prăpăstuite, fermecaŃi de lună, să nu fie luaŃi de nimeni drept călăuze. În
mişcarea noastră politică, e un timp de oprire, care va Ńine poate multă vreme încă. Ce e de făcut aici,
înăuntru, în Regat, rezultă din formele constituŃionale căpătate, şi nu poate forma un ideal, un
26
labarum pentru o generaŃie nouă.

26
Labarum (lat.) – Stindard roman de război, devenit, după Constantin cel Mare, stindard imperial (n.n. –
O.M.)

32
 Ce avem de făcut înainte de toate, e purificarea, întregirea, înaintarea, şi mai ales răspândirea
culturii noastre. Avem în România un Stat pentru toŃi, şi o cultură pentru boierii şi parveniŃii din funcŃii.
Avem un Stat naŃional fără o cultură naŃională, ci cu o spoială străină, franŃuzească. Avem visul de
unire naŃională în aceiaşi formă politică, îl legănăm în vorbe, şi nu-l chemăm la noi prin fapte: hotarele
mai sunt încă hotare pentru cultura noastră. Ne dorim uniŃi la un loc, şi nu ne cunoaştem nicidecum.

Aşa sunt lucrurile, şi nu mai pot dura aşa, fiindcă altfel tot ce avem se va risipi în vânt. Ne
trebuie cultură tuturora, de sus până jos, dintr-un hotar al României până la altul, o cultură care să fie
a noastră, cărŃi pe rândurile inspirate ale cărora să cadă deopotrivă lacrima înaltei, bogatei doamne şi
a sătencei, cărŃi smulse de mâini nerăbdătoare până unde răsună graiul acestui neam. Jos nemernica
bâiguială străină din saloanele cosmopolite, pentru întreŃinerea cărora curg sudori de sânge pe
lanurile muncite din greu, jos cărŃuliile de simŃire falsificată şi de corupŃie, cu care Apusul otrăveşte Ńări
nepricepute, jos maimuŃăria nelegiuită!
O nouă epocă de cultură trebuie să înceapă pentru noi. Trebuie, sau altfel vom muri! Şi e păcat
– căci rânduri lungi de strămoşi cinstiŃi ne stau în urmă şi n-avem dreptul să ne înstrăinăm copiii!

N. Iorga
„Sămănătorul”, anul II (1903), nr.20

33
În loc de program

Moto: Eu nu-s decât un singur glas din satul

Pierdut în noapte...
Eu nu-s decât un sol, – eu sunt drumeŃul
Grăbit, – şi noaptea înapoi mă cere...
Sunt flacăra, pe care-o poartă vântul,
Dar trebuie să vie cântăreŃul!
El va slăvi măreaŃa Înviere:
VeniŃi cu toŃii să vestim cuvântul!...

Şt. O. Iosif

Un grup de colegi mi-au încredinŃat conducerea revistei, care cu numărul de faŃă intră în viaŃă.
Nu aş fi luat asupră-mi sarcina asta, dacă nu eram convins că, în definitiv, colegii mei luptă pentru
realizarea unui vechi ideal al tinerimii: o revistă literară a tinerimii academice.
Ideea a frământat ani de-a rândul cercurile tinerimii; ici-colo vedeai deschizându-se din haos
conturul începutului, fără însă a trece vreodată pragul realizării.
Şi nu e de mirare.
RăzleŃiŃi cum suntem pe la universităŃile din monarhie şi străinătate, prea eram străini unii de
alŃii, ca să ne putem grupa în jurul unei idei, fără discuŃii lungi şi plictisitoare.
A fost deci indispensabil, ca, din masa neorganizată şi risipită a tinerimii, un grup să ia iniŃiativa,
convins fiind că ceilalŃi îi vor urma cu siguranŃă
Ne adresăm deci vouă, în primul rând, iubiŃi colegi universitari! PrimiŃi revista cu entuziasmul cu
care noi i-am dat naştere; consideraŃi-o de a voastră.
ConsideraŃi-o drept „campo santo” al tinerimii, unde se va sintetiza tot ce avem mai bun şi mai
frumos. Micile daraveri şi mizerii zilnice să rămână la o parte, în vederea idealului dătător de lumină, în
care şi tinerimea trebuie să aibă partea ei: cultura naŃională.
Aceleaşi ne sunt bătăile inimii, aceleaşi frământările minŃii; acelaşi ogor ne aşteaptă, ca azi-
mâine, umăr la umăr să tragem mai departe brazda strămoşească...
În al doilea plan ne adresăm publicului cititor, fără al cărui sprijin, oricât de entuziastă ar fi,
mişcarea noastră ar pieri.
În legătură cu avântul literar al tinerimii academice străine, amintim numai cele câteva reviste
ale universitarilor unguri, care sunt foarte bine primite de publicul lor.
Revista noastră, ca organ al tinerimii, are menirea de a ne prezenta publicului mai de aproape,
de a stabili apoi o legătură mai strânsă între public şi tinerime. Interesul viu cu care publicul nostru
urmăreşte toate mişcările tinerimii ne e garanŃie că şi de astă dată ne va sprijini în urmărirea unei Ńinte
ideale, care, în urma urmei, a noastră a tuturor este.
Ne va succede?
Vom avea atunci mângâierea înfiinŃării unui organ în jurul căruia şirurile risipite ale tinerimii
noastre se vor strânge tot mai aproape şi mai aproape; vom avea un stimul de nobilă emulare pe
teren literar. Şi odată intraŃi în valurile vieŃii publice, când nămolul prozei va cerca să năbuşească în
noi resturile de idealism, revista tinerimii va fi cea mai scumpă lectură pentru noi. Aici ne vom regăsi
pe noi înşine; căldura şi entuziasmul nostru de azi e căldura şi entuziasmul tinerimii de mâine: „Auch
ch war ein Jüngling mit lockigem Haar”...
Nu ne va succede?
O iluzie mai puŃin. Şi cum, Doamne, să-Ńi pară aşa de rău după ea, când iluzii sunt aşa de multe
în creierul unui tânăr!
Şi totuşi – noi am regreta mai mult ca de obicei risipirea acestei iluzii. Vedem şi simŃim zi de zi

34
mişcându-se totul. O nouă suflare de viaŃă trece de-a lungul ogorului părăginit al culturii noastre
naŃionale, care nu poate să nu fie priincioasă şi literaturii.
Să fie aceasta o reculegere, o întrămare reală înspre bine, ori numai o iluzie a creierului tânăr,
o amăgire optică, o Fata-Morgana?...

Al. Ciura
„Luceafărul”, anul I, 1902, nr.1, iulie

35
Cuvânt înainte

Scriitorii români, până mai ieri o speŃă puŃin cunoscută, de unii dispreŃuită şi de toŃi rău răsplătită, au
ajuns zile bune. Trei partide se bat pentru ei, ca şi cum ei ar fi cu toŃii alegători la Colegiul I de Senat. Trei
partide au deschis trei «reviste mari» – fiecare din ele e, pentru respectivii aderenŃi şi pensionari, cea mai
mare sau, mai bine, «singura» în care se poate… înscrie orice scriitor care-şi atribuie oarecare merit (şi
unde nu-i un scriitor cu această iluzie?).
Trei partide au deschis fonduri literare, unele dând şi mâncare, dar mai ales băutură copioasă,
acelor care au înŃeles excelenŃa clubului literar A, B ori C.
Bune zile! Cum se zvoneşte în politică despre trecerea «eminentului amic» cutare de la un
partid la altul, – şi aceasta înseamnă că omul are o nemulŃumire care trebuie potolită urgent, – aşa e şi
în literatură. – Ai auzit că X se duce la cutare? – Y a trecut cu totul la Z. – L-a lăsat desigur pe V,
şi aşa mai departe. Ca într-o foaie politică din cele mai ordinare, se lăfăie «cronicile» deosebiŃilor
antreprenori, ştiind să tacă, să ascundă, să exagereze, să insinueze, să insulte, să huiduiască pe
adversarii revistei, sau chiar pe simplii trecători care nu se opresc măcar o clipă la ghişeu. S-a ajuns la
mişelii neauzite, şi o femeie care a dat pagini frumoase criticii noastre, a fost ocărâtă cu cele mai
triviale cuvinte, din care nu lipsea nici literarul şi esteticul calificativ de «Muma Pădurii».
Că e dulce pentru scriitor să ia bani mulŃi pe orice poezie, pe orice nuvelă, care i se cer ca să nu le
dea altuia, cred; că e pentru anume suflete o mare mulŃămire să-şi vadă tovarăşii de scris tăgăduiŃi şi
insultaŃi, pentru ca astfel să iasă el la iveală mai bine, – desigur că fiecare insinuare păcătoasă stârneşte
furtuni de aplauze în anume cafenele care adăpostesc o anume ceată, – nu mă îndoiesc. Zile bune
pentru scriitori!
Dar, vezi, mai e şi un public. Dumneavoastră ştiŃi că este, fiindcă el, bietul, cumpără, – cumpără
şi ce scrieŃi unii şi ce scrieŃi ceilalŃi, numai să fie frumos. Cumpără cărŃile, cumpără şi revistele.
Dar nu e mulŃumit. Îl asurzesc toate aceste neruşinate ambiŃii care Ńipă de-i iau auzul. Îl orbesc
toate aceste rachete şi focuri de artificii care sunt trase de diferiŃi intendenŃi şi casieri literari. Îl dezgustă
atâta trivialitate obraznică şi atâta perfidie amară.
Nu poŃi vorbi cu unul din cititorii cei mai buni fără să-Ńi spună aceasta. Nu o dată, foile de
«dincolo» pomenesc cu părere de rău de alte zile, când scriitori îmbuibaŃi cu bani nu trăgeau carurile
de triumf ale antreprenorilor.
Se cere netăgăduit, de toată lumea, un colŃ curat şi cinstit, în care să se poată citi. Mi s-a cerut
şi mie, care am dus lupte literare în vremea când ele Ńinteau un ideal, astăzi atins. N-am crezut că
trebuie să refuz cererea, şi astfel încep «Neamul românesc literar, cultural şi – poate – ştiinŃific».

El n-are partid literar, n-are săgetători anonimi, n-are mandarini şi bonzi, şi n-are Dalai-Lama.
Pentru plăcerea şi învăŃătura publicului, tipărim numai articole, poezii şi nuvele care să-i poată folosi. Iar,
ca normă, avem una singură, de care nu m-am despărŃit niciodată:
Exprimarea sinceră a sufletului românesc în forme de adevăr.

N. Iorga
“Neamul Românesc Literar”, anul I, 1908, nr. 1, 25 Decembrie

CredinŃele şi gândul nostru

36
 Energiile intelectuale răsar, se dezvoltă şi caută să se manifeste în diferite chipuri. Ele însă au
nevoie de cârmă, de acea călăuză înŃeleaptă care să le adune, să le cântărească, să le dea preŃul cuvenit
şi apoi să le îndrume pe calea bună şi cuminte. Altfel, fiind lăsate să rătăcească pe căi fără de rost, toată
vigoarea lor se va istovi şi se va nimici într-o goană nebună, nelăsând în urma lor nici o roadă de folos.
În sânul torentului năvalnic de munte se face multă putere mecanică, putere tânără şi plină de
viaŃă; ce folos însă, că ea se risipeşte în goana-i năprasnică şi fără de rost, trântind şi prăvălind tot ce
întâmpină în cale-i.
Lumina călăuzitoare şi organizaŃia înŃeleaptă se impune atât în domeniul energiilor fizice, cât şi
în cel al energiilor intelectuale.

*
* *
Printre tinerii studioşi, care acum se ridică sub binefacerea razelor culturii, răsar, din când în când,
suflete viguroase, înzestrate cu temperamente artistice, care simt nevoia numaidecât să se manifeste.
Aceasta e în firea lucrurilor.
Ele însă rămân departe de atenŃia şi cunoştinŃa publică, fiindcă toate încercările lor de
manifestare sunt răzleŃe şi fără de orientare.
Fâlfâie puŃin din aripioarele lor fragede, scot câteva ciripiri plăpânde şi, în sfârşit, zborul le
încetează, glasul li se stinge, fără a tăia o brazdă cât de mică în urma lor.
Pricina e că ele n-au fost observate, sprijinite şi călăuzite.
Aşadar e o măsură imperioasă de a prinde puterile talentate din vâltoare, de a le întruni într-un
mănunchi puternic, de a le da trebuitorul îndemn la muncă şi de a le supune, pe cât se poate, uneia
din direcŃiile cele mai înŃelepte şi mai sănătoase, care se întretaie şi se ciocnesc în ogorul nostru
literar.

*
* *
Nu de mult a început să se afirme cu putere direcŃia literară dată de poeŃii noştri Coşbuc şi
VlahuŃă, prin sănătoasa lor revistă, cu noroc începută, Sămănătorul.
Această revistă a trecut apoi în prea puternicele mâini ale numitului Împărat al gândirii, şi astăzi, la
lumina scăpărată de noul conducător, s-au grupat o seamă dintre cei mai valoroşi şi mai talentaŃi tineri, ale
căror producŃiuni se citesc cu atâta râvnă şi cu atâtea binecuvântate foloase sufleteşti. Nu se poate o
ploaie mai prielnică, pentru sufletul neamului nostru, decât aceea care se revarsă din cerurile deschise ale
înŃeleptului împărat, şi pentru tinerele noastre vlăstare nu se poate un izvor mai curat şi mai sănătos, din
care ei să soarbă apa cea vie, decât acela pe care-l sapă pana cea măiastră a celor de la citata revistă.
Cu toate acestea, binefăcătoarea-i ploaie nu se revarsă decât în puŃine locuri. La fraŃii noştri de
peste munŃi ea sălăşluieşte în fiecare casă de gospodar cult şi pe fiecare măsuŃă de elev; la noi însă
nepăsarea de piatră, cea mai vinovată, zace peste sufletele tinerilor studioşi – singurii care, ajutaŃi de
focul viu al tinereŃii lor, ar putea să depună multă dragoste pentru pătrunderea şi sprijinirea unor lucruri
de interes atât de sfânt pentru noi.
CălăuziŃi de aceste consideraŃii şi convinşi cu desăvârşire de cele spuse, am pornit să dăm
fiinŃă unei reviste, aici, pe pământul oltenesc, unde străbat aşa de greu razele focarului din Bucureşti,
sau, dacă străbat, prea puŃin se încălzesc.
Şi scopul nostru e de-a culege talente tinere, neîncercate încă, şi semănând în sufletele lor
dragostea neŃărmurită pentru direcŃia cea cuminte şi sănătoasă, să le dăm prilej să-şi încerce aripile
chiar în cuibul lor oltenesc. Şi astfel, de-o vrea Dumnezeu să ne fie cu noroc, odată, odată îşi va săpa
şi aici albie un afluent cât de cât mic al marelui curent care ne răpeşte sufletele.
Acestea ni sunt credinŃele noastre şi acesta ni-i gândul.

RedacŃia

37
 „Ramuri”, Craiova, an I (1905), nr. 1, 1 decembrie

38
 III. POPORANISMUL

1. „Curentul nou”

ReacŃiile antisemănătoriste n-au întârziat să se facă auzite. La 15 nov. 1905,

apărea la GalaŃi revista "Curentul nou" sub conducerea lui H. Sanielevici. În articolul din
primul număr, H. Sanielevici constată că leacul propus de "Semănătorul" împotriva
literaturii romantice-decadente "era mai rău decât boala însăşi", căci literatura
semănătoristă ar fi propus apologia violenŃei, "beŃia, adulterul, promiscuitatea
sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar."
Desigur, criticul se referea la M. Sadoveanu şi la unele scrieri ale lui C. Sandu-Aldea
pentru a justifica propunerea de a înlocui "romantismul decadent", "romantismul
Ńărănesc" cu un "realism clasic, aşa cum îl avem în germene în literatura de peste
munŃi, iar dincoace, în Duiliu Zamfirescu şi Brătescu-Voineşti; aşa cum îl găsim în
forma desăvârşită în literatura engleză, în Dickens şi George Eliot, care, printr-o largă
înŃelegere a vieŃii şi printr-o adâncă iubire de oameni, au reuşit să ridice la rangul de
ideal viaŃa obişnuită a oamenilor simpli, fără a cădea în convenŃionalism şi fără a
renunŃa la critica socială, atât de folositoare progresului general".27 "Curentul nou" pe
care îl promova ar fi permis "libera circulaŃie a valorilor europene (culturale şi
materiale) în România", cultura naŃională fiind "doar o varietate a culturii generale".28
Spre deosebire de N. Iorga, discredita "idealizarea trecutului barbar", considerând că
scriitorii naŃionalişti au uitat că ”străbunii lor au fost bătuŃi la scară de boierii pe care-i
tămâiază acum". Regretul după vremurile de altădată n-ar fi decât "regrete ale
claselor parazitare după privilegiile pierdute".29 DispreŃul său pentru "legea
strămoşească", pentru tot ceea ce era "patriotism" ridica semne de întrebare la fel de
mari ca pledoaria pentru pătrunderea în economie a capitalurilor străine.
Notabil că, în aceleaşi numere unde apar articolele lui H. Sanielevici, publică
Garabet Ibrăileanu, care nu ezită să demonstreze lipsa de fundament a ideilor lui H.
Sanielevici.30 În Câteva consideraŃii asupra spiritului critic în istoria literaturii
române31 (viitor capitol din Spiritul critic în cultura românească) şi în Doi critici şi

27
"Curentul nou", an I, nr. 1, 15 noiembrie 1905, p. 10
28
Apud I. Hangiu, op. cit., p. 127.
29
"Curentul nou", loc. cit., p. 10.
30
G. Ibrăileanu şi-a început activitatea publicistică în 1890. Colaborase la presa de orientare socialistă,
iar din 1895 nu a mai publicat până în 1901, la "Noua revistă română" (articolele Cu prilejul
foiletoanelor d-lui Caragiale şi Curentul eminescian). Cu articolele din "Curentul nou", se
înregistrează revenirea în publicistică a viitorului mentor al "VieŃii româneşti".
31
"Curentul nou", 1905, nr. 1.

39
mai mulŃi scriitori32 , arată lipsa de fundament a acuzaŃiilor aduse prozei lui
M. Sadoveanu (care publicase, în 1904, cele patru volume: Crâşma lui Moş Precu,
Dureri înăbuşite, Povestiri, Şoimii). Cu Poporanismul33, curentul de la
"Semănătorul" este abordat de pe alte poziŃii decât ale articolului program. Criticul n-
are nimic împotriva evocării trecutului, nici a evocării vieŃii la Ńară, ci împotriva
considerării Ńăranului "ca ceva pitoresc, ca element de peisaj, ca material pentru
muză - şi atâta tot”, atitudine "imorală (…), pentru că Ńăranul pitoresc (s.a. – G.I.) e o
excepŃie care exclude sentimentul de datorie faŃă de Ńăran". "Avem de plătit, susŃine
criticul în continuare, către Ńăran o datorie enormă". Prin urmare, problema principală
rămâne aceeaşi - relaŃia cu Ńărănimea -, diferă unghiul de abordare şi soluŃiile
propuse.
Deşi "Curentul nou" a constituit o apariŃie efemeră (doar cinci numere),
rămâne o publicaŃie demnă de menŃionat, pentru că pregăteşte apariŃia "VieŃii
româneşti" şi a poporanismului.

2. "ViaŃa românească"

A apărut în martie 1906, la Iaşi, sub conducerea lui Constantin Stere şi Paul
Bujor. C. Stere avea în grijă partea politică, Paul Bujor (înlocuit în 1907 cu I.
Cantacuzino) partea ştiinŃifică. Deşi nu i se menŃionează numele, G. Ibrăileanu, ca
secretar de redacŃie, răspundea de partea literară. Revista a apărut din iniŃiativa sa.
Titlul spune ceva despre programul urmărit de iniŃiatori (îl sugerase Al. VlahuŃă, cum
susŃine M. Sevastos)34. Contestându-i "Semănătorului" calitatea de continuatoare a
"Daciei literare", revista voia să fie o oglindă a vieŃii româneşti în ceea ce avea mai
semnificativ. În articolul program din primul număr (nesemnat, dar îi aparŃine lui G.
Ibrăileanu), Către cititori, se arată că revista "nu poate avea alt scop decât munca
pe câmpul culturii naŃionale", cu precizarea că "noŃiunea de cultură naŃională nu e în
contrazicere cu cea de cultură universală, omenească". "Un popor, susŃine G.
Ibrăileanu, nu-şi poate justifica dreptul la existenŃă distinctă în sânul popoarelor
civilizate decât dacă poate contribui cu ceva la cultura universală, dându-i nota
specifică a geniului său". Poporul român n-ar fi dat până atunci culturii mondiale ceea
ce constituia specificul său, de aceea se impunea efortul "să dăm lumii răsunetul
sufletului nostru atins de cultura apuseană". Toate speranŃele trebuiau îndreptate

32
Ibidem, nr. 2
33
Ibidem, nr. 3
34
Mihail Sevastos, Amintiri de la "ViaŃa Românească", ESPLA, 1956.

40
spre popor, el fiind depozitarul elementelor definitorii ale specificului naŃional. Ca şi
"Semănătorul", "ViaŃa românească” denunŃă cosmopolitismul "claselor de sus", care
"stau în aer, fără atingere cu poporul de jos." Între popor şi "clasele de sus" s-a creat
"o prăpastie adâncă, care, la noi, desparte aproape două naŃii." "Clasele de sus se
ating numai, spune «ViaŃa românească», de cultura apuseană, de care poporul nu se
atinge şi pe care, din lipsă de contact cu poporul românesc, clasele de sus n-o
asimilează, ceea ce e tot una cu a spune că o caricaturizează. Lipsa contactului cu
poporul românesc ne face ca, în loc să absorbim cultura străină, să ne absoarbă ea
pe noi, să ne asimileze ea pe noi". Îndreptarea situaŃiei presupune "infiltrarea
spiritului românesc" în creaŃia scriitorilor prin promovarea specificului naŃional.
Scriitorul trebuie să se orienteze, aşadar, spre viaŃa de la Ńară pentru a crea o
"atitudine de simpatie (…) faŃă de clasa Ńărănească"35.

C. Stere dezvoltă ideile din articolul-program în studiul Social-democratism

sau poporanism?, unde, ca şi Ibrăileanu, identifică poporul român cu Ńărănimea,
afirmând în final: "Şi dacă e nevoie să dăm idealului nostru cultural, naŃional şi
democratic un nume cuprinzător – numele său este: Poporanismul". Ideologia politică
a revistei va fi marcată de ideile lui C. Stere, iar ideologia literară va fi elaborată de
G. Ibrăileanu. Ideologia literară a "VieŃii româneşti" este antijunimistă, antimodernistă
şi antisemănătoristă. Orientarea atenŃiei spre Ńărănime avea ca scop înlăturarea
idilismului semănătorist în favoarea unei literaturi despre "Ńăranul social, Ńăranul
sărac, Ńăranul care are nevoie de reformare, de ridicare, de transformare”.36 Astfel,
într-un articol din 1920, G. Ibrăileanu considera că "ViaŃa românească" a opus
idilismului semănătorist "tendinŃa progresistă şi umanitară de a zugrăvi pe Ńăran în
chip realist, aşa cum este, mizer şi dezarmat, spre a sădi în sufletul cititorului
nemulŃumirea de realitatea prezentă şi dorinŃa de a contribui la ridicarea Ńărănimii.37 "
Şi, într-adevăr, nota realistă a literaturii publicate de revistă va fi câştigul cel mai
important pentru literatura noastră. TradiŃia "Daciei literare", reînviată în spiritul ei
autentic, a creat la "ViaŃa românească" un reper, aducându-şi la aceasta contribuŃia
câŃiva din cei mai importanŃi scriitori ai momentului. La "ViaŃa românească" publică
I. L. Caragiale (Kir Ianulea), M. Sadoveanu, C. Hogaş, I. Minulescu, I. Al.
Brătescu-Voinesti (În lumea dreptăŃii, Călătorului îi şade bine cu drumul,
Nicuşor ş.a), G. Galaction (La Vulturi!, În drum spre păcat etc.), Ion

35
G. Ibrăileanu, Scriitori şi curente, [în] "ViaŃa românească", an I, nr. 1, martie, 1906, p. 136.
36
G. Ibrăileanu, După 27 de ani,[în] "ViaŃa românească", 1933, nr. 1-2 (ian.-febr.), p. 5.
37
P. Nicanor et. Co. Anul XII, [în] "ViaŃa românească", 1920, nr. 1, ian., p. 160.

41
Agârbiceanu (Fefeleaga, LuminiŃa, Popa Man etc.), Spiridon Popescu (Moş
Gheorghe la expoziŃie, Rătăcirea din Stoborăni ş.a.), G. Topârceanu etc.
A apărut cu intermitenŃe până în 1946 (mart. 1906-august 1916; mart. 1920-
dec. 1929; 1930-1940; 1944-1946; apoi din 1948 până azi).

3. Doctrina poporanistă

În istoria literară mai veche s-a pus adesea semn de egalitate între poporanism
şi semănătorism, fiindcă s-a crezut că principalele note caracteristice mai mult apropie
cele două curente decât le despart. G. Ibrăileanu respinge caracterul de curent literar
atribuit poporanismului, considerând că e un curent cultural, şi îi neagă implicaŃiile
politice. N. Iorga vedea poporanismul ca o reluare stângace, lipsită de originalitate, a
semănătorismului. Curent cultural l-au considerat şi C. Rădulescu-Motru, şi M.
Sadoveanu în răspunsurile la o anchetă organizată de "Luceafărul". Cum a arătat Z.
Ornea38, discuŃia nu s-a încheiat nici astăzi, unii cercetători considerând poporanismul
un curent social-politic cu trăsături culturale şi doar în mică măsură literare. Zigu Ornea
analizează toate implicaŃiile evoluŃiei poporanismului şi demonstrează că e un curent
complex de idei care traversează sociologicul, politicul, culturalul, literar-esteticul, cu
predominarea sociologicului şi ideologicului. Aşa se explică de ce o literatură cu
adevărat poporanistă nu s-a putut contura, spre deosebire de literatura
semănătoristă.39
Dificultatea definirii poporanismului a fost creată şi de statutul celor doi
importanŃi ideologi, C. Stere şi G. Ibrăileanu.
C. Stere venea dinspre narodnicism (n. 1865, în Basarabia). Fusese membru al
unei organizaŃii narodnice şi, ca urmare a activităŃii acesteia (organizarea unui complot),
a fost arestat şi deportat în Siberia. În anul 1892 vine în România, după ce petrecuse
zece ani între gheŃurile polare, şi se stabileşte la Iaşi. În 1893 începe colaborarea la
"Evenimentul" din Iaşi, unde publică o serie de articole care vor exprima idei ce stau la
baza poporanismului (semnează C. ScorŃescu). El consideră, în Socialiştii şi
mişcarea naŃională, că la noi nu existau condiŃii pentru o mişcare socialistă şi propune
dizolvarea ei într-o mişcare "cu un caracter, aşa că zicem, poporanist". Sub un alt
pseudonim (Observator ipocondric) va publica mai multe foiletoane în ziarul "Adevărul"
cu titlul Din notiŃele unui observator ipocondric, unde critică stările de lucruri din
România, înapoierea feudală, lipsa libertăŃilor democratice, incultura. România îi pare

38
Z. Ornea, Poporanismul, Bucureşti, Minerva, 1972, p. 349
39
Ibidem, p. 350.

42
"o patrie a purceilor hamletizatori". Numai cu ajutorul intelectualităŃii pot fi înlăturate
efectele negative ale politicii burghezo-moşiereşti. Intelectualitatea românească se face
însă vinovată de lipsa de preocupare pentru soarta mulŃimilor: "Pătura cultă la noi nu e
decât o manifestare neînsemnată a păturii culte burgheze şi se deosebeşte în ce
priveşte calităŃile morale şi intelectuale, caracteristicile sociale foarte puŃin de aceasta
din urmă". Erau idei din arsenalul ideologiei narodniciste, reluate în revista socialiştilor
ieşeni, "Evenimentul literar" (unde semnează cu pseudonimul C. Şărcăleanu).
În articolul Limba literară (1893, nr. 4), abordează problemele legăturii artei
cu realitatea, iar în Ce vrem de la artişti (1894, nr. 12) militează, în spiritul lui C.
Dobrogeanu-Gherea, pentru arta cu tendinŃă, utilizând termenul de poporanism, ale
cărui sensuri pot fi detaliate într-un articol special, Poporanismul (1894, nr. 15).
Poporanismul "e mai mult un sentiment general, o atmosferă (…) intelectuală şi
emoŃională decât o doctrină şi un ideal bine hotărât; analizându-l, putem scoate din
el următoarele elemente constructive: iubirea nemărginită pentru popor, sub care se
înŃelege totalitatea concretă a maselor muncitoare şi producătoare, apărarea
devotată a intereselor lui, lucrarea entuziastă şi sinceră spre a-l ridica la înălŃimea
unui factor social conştient şi neatârnat; iar ca substrat teoretic putem arăta ideea:
1) că poporul numai el singur are dreptate, că el, veşnicul martir, veacuri
întregi a muncit şi a vărsat sângele său pentru a ridica pe umerele sale întreaga
clădire socială şi 2) că toate păturile suprapuse au, din pricina aceasta, faŃă cu
poporul o datorie atât de mare că, dacă ar dori sincer să o plătească, n-ar putea, cu
toate jertfele, cu tot devotamentul şi abnegaŃia lor să plătească măcar procentele.”40
Ideea responsabilităŃii, a iubirii pentru popor nu era nouă la noi, fiindcă a
însufleŃit pe scriitorii paşoptişti şi, în general, pe toŃi marii scriitori români din secolul
al XIX-lea. Greşeala narodnicilor şi, implicit, a lui Stere era să privească poporul ca o
masă informă, cu un statut neclar.
Până în 1896, poporanismul rămâne la stadiul de curent exclusiv cultural.
Confuziile ideologice vor determina trecerea, în 1899, a socialiştilor în partidul liberal şi
doar după apariŃia "VieŃii româneşti" se vor reafirma ideile poporaniste. Termenul de
poporanism desemnează, până la intervenŃia lui G. Ibrăileanu, mai mult ideea ridicării
poporului prin cultură. Înainte de apariŃia "VieŃii româneşti", G. Ibrăileanu va publica la
"Curentul nou", revista apărută la GalaŃi în 15 noiembrie 1905. În articolul
Poporanismul (nr. 3/ 1906), se declară pentru prima dată adept al curentului, moment
care marchează începutul perioadei poporaniste în activitatea sa.
C. Stere va colabora şi la "ViaŃa românească” mai ales în anii 1907 şi 1908,
când se caută cauzele mişcărilor Ńărăneşti din 1907. În studiul Social-democratism

43
sau poporanism?41 vrea să demonstreze inutilitatea unui partid socialist în România,
pretinzând că o revoluŃie socialistă nu are nici o şansă în România şi cerând
transformarea luptei muncitorimii într-o anexă a revoltelor Ńărăneşti şi social-
democratice. Ca Ńară predominant agrară, România nu poate dezvolta o industrie de
viitor, deci ”programul social-democratic e o imposibilitate şi un non-sens": "În
asemenea condiŃii, afirmă Stere, Ńărănimea nu numai că nu poate juca un rol pasiv, ca
în Ńările industriale, dar ea, tendinŃele sociale ale ei trebuie fatal să coloreze doctrina
oricărui partid democratic, şi chestiunea agrară nu numai că nu poate să fie nici
subordonată oricărei alte probleme, dar această chestiune este singura problemă
proprie ce se impune, în aceste împrejurări, pentru a fi rezolvată de către societate - şi
rezolvată conform cu tendinŃele sociale ale Ńărănimii, conform cu interesele ei, şi în
sensul evoluŃiei proprii a producŃiei agricole".42 Ideile vor determina intervenŃia lui
C. Dobrogeanu-Gherea, prin două articole publicate în "Viitorul social" (1908): Judecata
posterităŃii şi judecata contimporanilor şi Un mic răspuns la o mică recenzie.
Postscriptum sau cuvinte uitate. Gherea va mai scrie împotriva poporanismului
Neiobăgia (1910), lucrare căreia îi va răspunde C. Stere în "ViaŃa românească" cu
Neiobăgia domnului Gherea.43 Poporanismul se vede înfruntat, în epoca sa de
glorie(1909-1910), în toate compartimentele: politic, social, literar şi estetic. Discursul de
recepŃie la Academia Română al lui Duiliu Zamfirescu, intitulat Poporanismul în
literatură (mai 1909), declanşează o discuŃie aprinsă în publicistica românească. De
asemenea, în 1910, "Luceafărul" iniŃiază o anchetă, Poporanismul în literatură.
Ne interesează, în primul rând, aspectele literare ale curentului, în ce măsură
a influenŃat evoluŃia literaturii române. Ideologia literară a "VieŃii româneşti" a fost
elaborată, de G. Ibrăileanu, preocupat şi de conturarea unui program coerent al
poporanismului. Încă din 1895 şi-a sistat colaborarea la publicaŃiile socialiste, iar în
"Curentul nou" (1906) publică articole de atitudine antisemănătoristă. În
Poporanismul proiectează o imagine a unui sat modern, în opoziŃie cu satul străin
de binefacerile civilizaŃiei: "Satele noastre cu case cu două, trei odăi, oameni
îmbrăcaŃi bine, aproape nemŃeşte, fiica Ńăranului cântă romanŃe din piano, ori citeşte
nuvelele d-lui Sadoveanu, tatăl citeşte telegrame despre ce se întâmplă în lumea
largă."44 Poporanismul înseamnă pentru Ibrăileanu, în primul rând, simpatia şi
compasiunea pentru cei mulŃi, datoria de a răspândi o atmosferă de înŃelegere între
ei, de a stimula în rândul intelectualilor dorinŃa de a contribui la ridicarea celor de jos.

40
"Evenimentul literar", anul II (1894), nr. 15, 28 martie
41
„ViaŃa românească”, 1907, nr.8, 9, 10, 11 şi 1908, nr.1, 4
42
„ViaŃa românească” anul II (1907), nr.9 (sept.), p, 323.
43
„ViaŃa românească”, 1910, nr. 11 şi 12.
44
Apud D. Micu, Început de secol, op. cit., p.93.

44
Aşa cum observă D. Micu, "Ńinându-se departe de politica militantă, Ibrăileanu a
dezvoltat latura sentimental-romantică a poporanismului, partea de critică socială
cuprinsă în ea, îndemnul la compasiune pentru lumea chinuită a satului…"45
Pentru "ViaŃa românească" şi scriitorii grupaŃi în jurul ei, curentul de simpatie
faŃă de Ńărănime, într-un moment când problema Ńărănească reprezenta o gravă
problemă socială, a dus la o estetică realistă contrapusă "artei pure". Ibrăileanu va
face ca poporanismul literar să nu se subordoneze orientării politice a revistei, deşi
există puncte convergente. În concepŃia sa, poporanismul reprezintă democratism
Ńărănesc, în ce priveşte atitudinea politică, şi realism ca principiu estetic. În articolele
sale, precum şi în notele de la rubrica Miscellanea din "ViaŃa românească", el pune
semn de egalitate între a fi poporanist şi a fi democrat: "…şi fiindcă orice om din
clasele suprapuse are, mai mult sau mai puŃin, de obicei mai mult, conştient sau
inconştient, un sentiment de contrarietate pentru Ńărani, trebuie să se întâmple o
46
revoluŃie în sufletul lui, să devină democrat." De altfel, încă din primul număr al
"VieŃii româneşti", în articolul Scriitori şi curente47, crede că poporanismul cere o
absorbire a spiritului românesc în literatura cultă, simpatie faŃă de Ńărănime. În
"Morala" în artă48 revine asupra conceptului: "Poporanismul, încă şi încă o dată, nu
e o teorie, e un sentiment, e sentimentul de recunoştinŃă, de simpatie şi de datorie
faŃă de Ńărănime. În politică, acest sentiment va îndemna pe cineva să lupte pentru
revendicări politice şi economice. În chestii culturale, îl va îndemna să se jertfească
pentru cultivarea Ńărănimii. În literatură, <<poporanismul>> va însemna atitudinea de
simpatie a scriitorului faŃă de clasa Ńărănească - atâta tot." Încadrarea poporanismului
în şirul curentelor literare îl irită, tocmai din acest punct de vedere. Criticul şi
colaboratorii săi protestează când se vorbeşte de o şcoală literară sau un curent care
le-ar promova "ViaŃa românească": " Colaboratorii noştri, prozatori şi poeŃi, fac parte
din şcoli - fără să vrea. Unii sunt romantici, alŃii realişti, alŃii simbolişti - toŃi, mai mult
sau mai puŃin, poporanişti, pentru că au sufletul românesc şi pentru că, atunci când
vorbesc de Ńărani, nu-şi arată caninii rânjind de ură şi dispreŃ (…). BăgaŃi bine de
seamă: în Ńara aceasta, suntem aproape singurii pentru care toate şcolile şi curentele
sunt egale."49
ConcepŃie de viaŃa, cum îl vor iniŃiatorii, poporanismul apare ca o prelungire a
curentului naŃional-popular şi poporan de la mijlocul secolului al XIX-lea. Aşa îl
concepe G. Ibrăileanu în articolul din "Curentul nou" (Poporanismul), şi aşa îl vor

45
Op. cit., p.93 şi urm.
46
Iarăşi poporanismul [în] „ViaŃa românească”, VI (1911), nr.12 (dec.), p. 482 şi urm (Miscellanea).
47
Cit. supra.
48
„ViaŃa românească”, an I (1906), nr.2, p.306.
49
Iarăşi poporanismul, cit. supra.

45
percepe colaboratorii lui. Criticul va vorbi de "naŃionalizarea literaturii culte", acŃiune
de continuare a activităŃii curentului paşoptist. Poporanismul e "curentul poporan, e
acea naŃionalizare a literaturii culte (născută sub influenŃa mai ales a literaturii
franceze) prin literatură poporană - ca spirit şi ca limbă".50
Într-un alt articol, G. Ibrăileanu revine asupra ideii, chiar şi după ce
poporanismul se istoricizase: "Tot ce este favorabil Ńărănimii în ideologia bonjuriştilor
patruzecioptişti formează tradiŃia poporanismului."51 Poporanismul a orientat atenŃia
spre alte aspecte decât semănătorismul, deşi revendică şi semănătorismul aceeaşi
continuitate. Pentru a argumenta spiritul realist al poporaniştilor, criticul priveşte cu
rezervă poezia şi teatrul lui Vasile Alecsandri: "CrescuŃi cu pastelurile lui Alecsandri,
noi am fost înşelaŃi, am considerat pe Ńăran ca o fiinŃă fericită şi nu ştiu, zău, dacă nu
i-am invidiat soarta! Şi când ni se spunea că-şi duce greu viaŃa, noi zâmbeam, căci
noi ne gândeam la <<juna Rodică>> şi la <<sămănătorii>> care înoată în fericire."52
În schimb, elogiază literatura lui Al. VlahuŃă, B. Ştefănescu-Delavrancea, Slavici,
Coşbuc, Goga, Creangă, pe care îi prezintă ca exemple demn de urmat.
Dacă poporanismul nu a fost un curent (literar sau nu), s-a scris o literatură
poporanistă? Z. Ornea consideră că nu există o literatură poporanistă, că "literatura
poporanistă e o invenŃie a detractorilor"53, deoarece nu a avut niciodată un statut bine
definit. Poporanismul a recomandat, spre deosebire de semănătorism, originalitate în
artă şi realism în prezentarea vieŃii Ńărăneşti, dreapta măsură, respingând orice
intenŃie falsificatoare (de la idilizare la deformarea negativă). "łăranul trebuie arătat -
spune Ibrăileanu - în toată goliciunea inferiorităŃii, sălbăticiei şi barbariei lui-dacă e
inferior, sălbatic şi barbar. Să nu i se cruŃe nici o apucătură rea, nici un viŃiu…"54
Aceasta pentru a exprima protestul "împotriva soartei care i s-a creat şi de care este
răspunzătoare istoria şi sfetnicii săi."55
De o literatură specifică, în care să regăsim anumite paradigme, cum se
întâmplă în cazul altor curente, nu se poate, într-adevăr, vorbi. Câteva scrieri au
încercat să ilustreze ideea "datoriilor uitate” faŃă de Ńărănime, cum se întâmplă cu
nuvela lui Jean Bart (Datorii uitate, 1906). Petre Corbu, personajul principal,
profesor în Brăila, are prilejul sa arate cât datorează Ńărănimii când întâlneşte pe
străzile oraşului nişte Ńărani veniŃi din nordul Moldovei în speranŃa că vor primi

50
Iarăşi popornismul în literatură, [în] „ViaŃa românească”, anul IV (1905), nr.12 (dec.), p.453.
51
Ce este poporanismul?, [în] G. Ibrăileanu, Studii literare, vol.II, Buc., Minerva, 1979, p.261.
Articol publicat în „ViaŃa românească”, 1925, nr.1 (ian.), p.136.
52
łăranul în literatura românească [în] „ViaŃa românească”, anul II (1907), nr.3 (martie), p.526.
53
Z. Ornea, Poporanismul, cit. supra, p.359.
54
Iarăşi poporanismul, cit. supra, p.482.
55
Ibidem.

46
pământ, cum li s-a promis. Nu numai că nu primesc nimic, dar nici nu mai au cu ce
se întoarce în satele lor. Petre Corbu sacrifică micile sale economii pentru a-i ajuta,
el, omul care "nu se târa, dar nici nu încerca să zboare." Gestul, un simplu act de
generozitate, îi pare un act de eroism, revenind apoi la aceeaşi viaŃă fără orizont.
ReŃine atenŃia descrierea atmosferei oraşului de provincie, a indiferenŃei în faŃa
suferinŃei. Tema datoriei apare şi în alte scrieri (I. I. Mironescu, Oameni şi vremuri, 1920).
Alte teme se regăsesc şi în literatura semănătoristă: dezrădăcinarea, neadaptarea,
dispariŃia clasei boiereşti. Aşa se explică de ce scriitorii care au publicat la
"Semănătorul" şi la revistele inspirate de el au colaborat fără nici o dificultate la
"ViaŃa românească": M. Sadoveanu, O. Goga, I. Al. Brătescu-Voineşti, I.
Agârbiceanu, Şt. O. Iosif ş. a. Tema "boierimii de Ńară care se duce" (cum formula N.
Iorga) e preluată de poporanism, nu din raŃiuni paseiste, ci fiindcă ilustra ideea
superiorităŃii vechilor clase sociale în faŃa celor noi. Se exprimă atitudinea critică faŃă
de ascensiunea unor categorii sociale produsă de forŃa banului şi de diverse
manevre politice. În multe pagini ale prozei lui Sadoveanu şi I. Al. Brătescu-Voineşti
intriga se Ńese pe canavaua regretului pentru drama "boierimii de Ńară". După ce
publică în "ViaŃa românească" În lumea dreptăŃii (1906) şi Neamul Udreştilor
(tipărită iniŃial în revista semănătoristă "Făt-Frumos" din Bârlad), Ibrăileanu va elogia
proza lui I. Al. Brătescu-Voineşti: "Aşadar, d. Brătescu-Voineşti este
poetul tragic al inadaptabilităŃii unor categorii sociale în mediul de azi, format prin
introducerea civilizaŃiei apusene neasimilată bine încă şi, deci, având mai multe
defecte şi mult mai puŃine calităŃi decât civilizaŃia din Apus. (…) Trebuie să constatăm
că dispariŃia acelei clase de boiernaşi, cinstită, cu o viaŃă patriarhală morală şi cu o
delicateŃe de sentiment dezvoltată prin istoria ei, este un fapt peste măsură de
dureros."56
De sorginte poporanistă sunt, în prozele lui Gala Galaction, Agârbiceanu şi
Sadoveanu apologia vieŃii naturale, realismul viziunii, viziunea etică. Elogiul
simplităŃii, al vieŃii în natură, departe de civilizaŃie se regăseşte şi la Calistrat Hogaş
(Pe drumuri de munte).
O ilustrare a realismului "dur", pe care îl cerea Ibrăileanu, este Rătăcirea de
la Stoborăni a lui Spiridon Popescu (publicată în 1909 de "ViaŃa românească"). O
serie de preconcepŃii poporaniste transformă ampla nuvelă într-o creaŃie tezistă,
simplificatoare. Răscoala, o "rătăcire", devine un prilej de a înfăŃişa Ńărani abrutizaŃi
de mizerie, inculŃi, care se înverşunează împotriva maşinilor, văzute ca unelte ale
exploatării lor. Ei descoperă însă că lipsa de pământ i-a adus în acea stare.

56
G. Ibrăileanu, I. Al. Brătescu – Voineşti, „În lumea dreptăŃii”, [în] Scriitori români şi străini,
vol.I, Buc., EPL, 1968, p.380 şi urm.

47
 Într-o altă nuvelă a aceluiaşi autor, Moş Gheorghe la expoziŃie (1906),
optica poporanistă contrapune oraşul satului, ca lume care distruge vieŃile oamenilor.
Ion Matei, un consătean al lui Moş Gheorghe, "un bujor de flăcău", ajunge poliŃai în
oraş, dar "slab, cu barbă şi cu mustăŃi lungi, să nu-l mai cunoşti cât lumea, dacă nu i
te-ai uita în ochi." Orăşenii par oameni de nimic, pierde-vară, în contrast cu Moş
Gheorghe, care rămâne fidel valorilor de "acasă". După vizitarea expoziŃiei, abia
aşteaptă să se întoarcă "pe Horincea lui ….să-şi vadă de sărăcie."
Poporanismul literar trebuie înŃeles ca o direcŃie realist critică şi democratică în
proza primelor decenii (nu s-a manifestat în poezie, din motive lesne de înŃeles) ale
secolului al XX-lea, cu efecte benefice în literatura noastră, atâta vreme cât pagina de
proză n-a fost o simplă ilustrare a ideologiei.

48
 4. Texte programatice poporaniste

Ce cerem de la artişti ?

Un lucru e lămurit pentru noi : arta e o manifestare a vieŃii sociale. Şi versul frumos al poetului-
filosof [J.] M. Guyau:
„Lorsque je vois le beau, je voudrais être deux”57
ne arată într-o imagine atât de vie acest caracter eminamente social al artei.
Însă arta nu numai e un produs al vieŃii sociale, ci şi o întrupare a feluritelor tendinŃe sociale, şi
nici nu poate fi altfel. Dacă noi ne luptăm contra susŃinătorilor „artei pentru artă”, asta deloc nu
înseamnă că noi credem că această din urmă ar exista într-adevăr. Noi ne luptăm contra unei teorii
falşe, care sub firma „artei pentru artă” încearcă să ne treacă nişte tendinŃe sociale foarte bine
pronunŃate şi asupra mirosului şi culorii cărora nu mai încape îndoială; şi ştim foarte bine, în acelaşi
timp că în realitate „arta pentru artă” e un mit, o nălucă, născocită de cei cari ar vrea să eternizeze
actuala stare de lucruri, cu întreaga-i clădire a noŃiunilor de bine, frumos, drept etc.
Dacă un artist, de pildă, ne descrie o casă de prostituŃie ca un rai ceresc, ca un local de
desfătare dumnezeiască, dacă el, sub cuvânt că nu admite arta tendenŃioasă, găseşte o „frumuseŃe în
sine” până şi în mizeriile nenorocitelor victime ale „temperamentului social”, pentru noi tendinŃa lui nu
e o taină şi noi suntem în drept să ne astupăm nasul… Zbiere dumnealui cât va pofti contra pretenŃiilor
de a judeca o lucrare de artă din punctul de vedere social şi moral!
Aşa fiind lucrurile, cade asupră-ne o obligaŃie morală faŃă de cititori de a ne explica lămurit şi
fără şovăire ce direcŃie vom urma noi, ce steag vom ridica deasupra colibei noastre literare?
În articolul de fond la apariŃia Evenimentului literar s-a afirmat adevărul, că faza socială prin
care trece Ńara noastră nu ne îngăduie să fim prea exclusivişti (n-am găsit nici colaboratori, nici cetitori
în număr necesar pentru existenŃa unui bun ziar literar), însă sunt margini peste cari noi nu putem
trece. Şi aceste margini ne sunt arătate de datoriile morale pe cari le are orice om cult, crescut şi
susŃinut de „economia naŃională”, faŃă cu masele mute şi necunoscute ale poporului nostru (totalitatea
claselor muncitoare şi producătoare). ConştiinŃa acestor datorii ne va călăuzi în activitatea noastră pur
literară, în aprecierile şi judecările noastre. Fiecare rând publicat în coloanele Evenimentului literar,
chiar dacă nu e direct inspirat de această conştiinŃă, nu poate să fie în contrazicere cu dânsa. Acesta
e minimul de cereri pe care-l putem face artiştilor.
Toate acestea cuprind în sine: iubirea sinceră pentru popor, apărarea intereselor sale, lucrarea
cinstită spre a-l ridica la nivelul unui factor social şi cultural conştient şi neatârnat, pe cât, bineînŃeles,
ne îngăduie cadrele înguste ale unui ziar pur literar.
Şi dacă vă trebuie un cuvânt, o etichetă, ca să rezume tendinŃele noastre, noi vom înscrie pe
steagul nostru un cuvânt nou, care însă de minune caracterizează direcŃiunea noastră: poporanismul.
Într-un alt articol voi explica mai pe larg ce se înŃelege sub acest termen.

C. Şărcăleanu58
„Evenimentul literar”, anul I (1894), nr. 12, 7 martie

57
Vers d’un philosophe. „Le mal du poète” (n.a). .
58
Pseudonim al lui G. Ibrăileanu.

49
Poporanismul

Poporanismul, ca fenomen social mai întins şi mai însemnat, s-a născut în Rusia. Pentru ce
găsim de cuviinŃă a răsădi la noi, sub cerul senin al României, această floare răsărită sub „ceriul de
plumb” al Ńării întunericului şi a gerului, în atmosfera înăbuşitoare a unui despotism fără seamăn?
Nu putem răspunde dacă nu vom analiza mai întâi condiŃiile sociale în care a apărut
poporanismul – astfel vom înŃelege ce este el.
Faptul cel mai caracteristic al Rusiei contemporane este contrastul enorm între starea
intelectuală şi socială a păturilor de jos, care n-au ieşit încă din faza barbară, cu toate prejudiciile şi
lipsurile ei, care abia acum intră în faza capitalistă a producŃiei şi care în relaŃiile lor sunt până acum
încă stăpânite de formele unui comunism decăzut şi ale economiei naturale dintr-o parte şi între
aspiraŃiile şi idealurile aşa-numitei pături culte dintr-alta. Această pătură, stând la înălŃimea
culturii şi civilizaŃiei popoarelor celor mai înaintate din Europa, având mintea îmbogăŃită cu toate
datele ştiinŃei şi filozofiei, simŃind o nevoie arzătoare de un trai mai omenesc, se vede de fapt lipsită de
orice drept, urmărită cum se urmăresc numai fiarele sălbatice, redusă la o vegetare păcătoasă; şi
când ea se uită împrejuru-i, vede că nu poate aştepta ajutor de la nimeni, nicăieri nu poate găsi vreo
cale de scăpare; chiar masele muncitoare – singurele pe care dânsa s-ar putea rezema într-o
încercare de a răsturna actuala stare de lucruri şi care sunt încă mai nenorocite decât dânsa – zac
într-o toropeală preistorică; ele n-au ajuns încă la acea fază când muncitorimea cârmuieşte mersul
evoluŃiei sociale.

Astfel s-a născut acea atracŃie uimitoare a păturii culte către „popor”, care s-a manifestat în anii
de după 70 prin „mersul în popor”, al tinerilor culŃi şi entuziaşti. Nu voi urmări această mişcare, pentru
că aceasta iese din cadrul articolului meu. Voi arăta însă o particularitate care deosebeşte mişcarea
rusească de toate celelalte. Idealul celor dintâi poporanişti a fost socialist şi nici n-a putut fi altul,
pentru că: 1) ŞtiinŃa şi filozofia europeană, ca şi istoria tuturor suferinŃelor maselor muncitoare
din apus, le dădea în socialism o singură formulă, care a putut Ńine piept tuturor atacurilor şi criticilor şi,
2) Pentru că singura clasă în Rusia, ale cărei interese coincideau perfect cu ale lor, era muncitorimea.
Însă, pe când în Europa, dacă vreun om din păturile superpuse îşi însuşea interesele muncitorilor şi
se punea în fruntea lor, el nu avea alt rol decât acela al unui mandatar, după el stăteau masele
proletariatului organizat şi conştient, care de fapt îl controlau şi-l diriguiau, el nu putea avea înrâurire
decât întru atât întrucât împărtăşea vederile şi tendinŃele proletariatului. Adesea chiar proletariatul se
organiza şi lucra cu totul nepotrivit schemelor doctrinarilor şi teoreticienilor lui şi pe urmă chiar se
impunea lor, silindu-i a recunoaşte că nu cu dânşii a fost dreptatea. În Rusia, dimpotrivă, masele
muncitorilor sunt inerte şi nepăsătoare, ele n-au măcar concepŃia progresului şi socialismul vine la
dânsele de sus, prin propaganda tinerilor culŃi, care încearcă să le lumineze şi să le organizeze.
Entuziasmul şi devotamentul acestor tineri apostoli ai socialismului în Rusia au creat acolo o
atmosferă cu totul deosebită mai în toată pătura cultă şi toată literatura de admiraŃie şi dragoste pentru
popor.
Aceasta şi este poporanismul. El e mai mult un sentiment general; o atmosferă, cum am zis,
intelectuală şi emoŃională decât o doctrină şi un ideal bine hotărât; analizându-l, putem scoate din el
următoarele elemente constitutive: iubirea nemărginită pentru popor – sub care se înŃelege totalitatea
concretă a maselor muncitoare şi producătoare, apărarea devotată a intereselor lui, lucrarea
entuziastă şi sinceră spre a-l ridica la înălŃimea unui factor social şi cultural conştient şi neatârnat, iar
ca substrat teoretic putem arăta ideea: 1) Că poporul numai el singur are dreptate, că el, veşnicul
martir, veacuri întregi a muncit şi a vărsat sângele său pentru a ridica pe umerii săi întreaga clădire
socială şi 2) că toate păturile superpuse au, din pricina aceasta, faŃă cu poporul, o datorie atât de
mare, că, dacă ar dori sincer să o plătească, n-ar putea, cu toate jertfele, cu tot devotamentul şi
abnegaŃia lor, să plătească măcar procentele. Aceste idei au fost formulate în celebrele „scrisori

50
istorice” ale lui Mirlor (P. Lacroc, cunoscutul emigrant rus din Paris).
Din cele spuse reies două fapte: 1) că poporanismul în Rusia se datoreşte faptului că ideile,
crescute în Europa pe baza mişcărilor muncitoreşti, s-au introdus acolo prin pătura cultă şi 2) că
poporanismul, ca fenomen social, e şi mai îngust, şi mai larg decât socialismul. Mai îngust pentru că el
cuprinde numai pătura cultă, muncitorii şi Ńăranii socialişti vădit că nu pot fi şi nu-s poporanişti, şi mai
larg pentru că, dacă toŃi socialiştii din pătura cultă sunt poporanişti, nu toŃi poporaniştii sunt socialişti,
deoarece, pentru a fi socialist, un poporanist, pe lângă elementele arătate mai sus, ar trebui să aibă
încă ceva: o teorie istorico-socială şi un ideal foarte bine hotărât.
Într-un articol ce urmează vom vedea ce lumină aruncă toate acestea asupra poporanismului în
România.

C. Şărcăleanu
„Evenimentul literar”, anul I (1894), nr. 15, 28 martie

51
Curentul nou

(Fragmente)

…Criticii şi inspiratorii „Sămănătorului” şi-au consacrat viaŃa adunării şi comentării de

documente istorice – lucru foarte frumos. Dar patima trecutului – în care de altfel ei văd mai mult
războaiele – i-a copleşit până într-atâta, încât prezentul le apare numai prin prisma acelor documente;
ei îşi închipuie că românimea de azi n-are altceva de făcut decât să-şi ia ca ideal trecutul îndepărtat,
ori chiar să-şi treacă viaŃa într-o admiraŃie estetică a eroilor din acele vremuri… Patima asta au
insuflat-o şi discipolilor lor literari, care în loc să descrie timpurile trecute, fie cu nepărtinire, adică din
punctul de vedere ştiinŃific şi pitoresc, fie idealizându-le şi poetizându-le – ceea ce ar fi fost mai puŃin
bine – au ales ca totdeauna calea cea mai rea; le-au zugrăvit, aşa cum sunt, în toată grozăvia lor, însă
arătându-se mereu entuziaşti de ceea ce nouă cititorilor cultivaŃi ne inspiră scârbă şi indignare!… Ca
să-şi poată închipui cineva impresia sinistră pe care am avut-o citind Şoimii d-lui Sadoveanu, să
încerce a transpune un marş funebru în măsură de vals!…
…Or mai fi şi alte pricini; toate însă au concurat la acelaşi rezultat din cale-afară de
surprinzător; anume că scriitorii de la „Sămănătorul”, vrând să imite pe ardeleni şi să producă o
literatură care să cultive şi să moralizeze poporul, au dat naştere unei literaturi menite din contra, să-l
cufunde mai tare în mocirla în care zace; şi vrând să înlocuiască romantismul decadent, cu o şcoală
clasică, sau mai bine clasică-realistă, ne-au dat o nouă literatură romantică, dar cu atâta mai
primejdioasă ca cea de mai înainte, cu cât un şef de bandă e mai primejdios decât un aristocrat
corupt.
Literatura aceasta otrăvitoare pentru suflete şi fără precedent la noi ar fi o ruşine dacă ar ajunge la
cunoştinŃa străinătăŃii şi s-ar şti că face ocolul saloanelor noastre literare. D. Iorga a consfinŃit-o ca
literatura viitorului, „a generaŃiei care se recunoaşte şi luptă împreună azi, iar mâine va fi stăpână pe
destinele acestei Ńări”; iar pe autorii lor, tot d. Iorga îi pune alături şi chiar mai presus de d. Caragiale!...
Credem că a venit timpul să reacŃionăm în contra unor rătăciri care înrăiesc sufletele şi întunecă minŃile.
Programul nostru e limpede ca lumina zilei.
În locul barbariei rafinate a decadenŃilor şi în locul barbariei simple şi brute a poporaniştilor
noştri improvizaŃi – continuatori direcŃi ai d-lui N. D. Popescu . – noi vrem cultură sufletească, singura
care, deschizând omului izvorul plăcerilor morale, îl dezrobeşte de plăcerile animalice – aşa de
stăruitor descrise de d. Sadoveanu – şi care ajutându-l să-şi poetizeze viaŃa printr-o ideologie, îi arată
calea de a fi fericit, pe orice treaptă a ierarhiei sociale; în locul imoralităŃii unora şi a amoralităŃii
celorlalŃi, noi cerem moralitate.
În locul romantismului decadent care a dispărut, şi în locul romantismului Ńărănesc care a venit
după dânsul, noi dorim un realism clasic, aşa cum îl avem în germene în literatura de peste munŃi, iar
dincoace, în Duiliu Zamfirescu şi Brătescu-Voineşti, aşa cum îl găsim, în formă desăvârşită, în
literatura engleză, în Dickens şi Eliot , care printr-o largă înŃelegere a vieŃii şi printr-o adâncă iubire de
oameni au reuşit să ridice la rangul de ideal viaŃa obişnuită a oamenilor simpli, fără a cădea în
convenŃionalism şi fără a renunŃa la critica socială, atât de folositoare progresului general. CredinŃa
noastră este că faza de evoluŃie în care ne aflăm cere şi va produce o asemenea literatură. Va trebui
însă să nu propunem, ca d. Iorga, taxe mari asupra cărŃilor de literatură străină, ci să considerăm ca al
nostru tot ce se produce bun în ştiinŃa, arta şi literatura europeană. Aşa au făcut totdeauna popoarele
civilizate. Trebuie să fie cineva puŃin cunoscător în istoria culturii universale, pentru ca să nu cunoască
înrâuririle care s-au exercitat între şcolile literare ale diferitelor Ńări în diferitele timpuri: literatura
realistă rusă procede de la Dickens şi George Sand – cu Dickens se face în Rusia educaŃia copiilor –
cea germană de la Ibsen şi aşa mai departe. Chiar când aiurea s-au pornit uneori curente literare

52
naŃionaliste, e de ajuns să le privim mai de aproape, pentru ca să descoperim un substrat de altă
natură. Aşa, Lessing combate cu vehemenŃă imitaŃia literaturii franceze de curte, numai pe motivul că
această literatură e străină, dar în acelaşi timp, tot el, se inspiră din literatura democratică engleză...
În locul idealizării trecutului barbar – s-au gândit vreodată scriitorii noştri naŃionalişti că străbunii
lor Ńărani au fost bătuŃi la scară de boierii pe care-i tămâiază ei acum? – noi, cu credinŃa nestrămutată
în legea propăşirii societăŃii omeneşti şi urmând pe cei mai mari gânditori şi cele mai sănătoase
elemente din Apus, ne avem idealul în viitor şi considerăm toate aspiraŃiile spre trecut ca regrete ale
claselor parazitare după privilegii pierdute. Oare marele Taine nu şi-a iubit el Ńara? Şi totuşi, vorbind
de evul mediu francez, a declarat că ar prefera să trăiască mai bine într-o haită de lupi decât în
vremurile acelea...
În locul cuvintelor de patriotism şi naŃionalism de care de la o vreme se abuzează atâta la noi, şi
sub care se înŃeleg nu datorii, ci nu ştiu ce drepturi de a exploata statul şi de a trăi fără muncă, noi
vom lua ca deviză cinstea şi idealismul. Care om cinstit n-a fost folositor societăŃii în care trăieşte şi
care idealist a trăit vreodată pentru altceva decât pentru binele Ńării sale? Şi n-am văzut, oare, din cele
ce s-au petrecut în anii din urmă în FranŃa, că deviza naŃionalistă a servit şi serveşte de mască
tendinŃelor retrograde şi intereselor meschine ale pseudoaristocraŃiei, ale marii finanŃe şi ale iezuiŃilor,
interese şi tendinŃe care nu se pot sprijini decât pe Ńărănimea ignorantă din provinciile cele mai
înapoiate?... Iar în Ńara noastră, câŃi oameni putrezi de vicii, de nu merită să-i poarte pământul, nu
cred că se spală de toate păcatele numindu-se naŃionalişti?
Şi, în sfârşit, cerem ca cel puŃin noi intelectualii să nu mai fim terorizaŃi cu legea
strămoşească!... Când în Germania – care are două legi strămoşeşti – marele filozof Haeckel scoate
într-adins o carte ateistă, Problemele universului, într-o ediŃie populară, care se vinde în două sute de
mii de exemplare, când în FranŃa, unde statul întreŃinea toate culturile, se realizează despărŃirea
bisericii de stat; când în Orientul depărtat, marchizul Ito, Bismarckul Japoniei, declară că poporul
japonez n-are aproape şi nici nu-i trebuie religie; când chiar în România, odinioară, un fost ministru, V.
Conta, a scris cărŃi ateiste, care s-au publicat apoi în ediŃii populare – noi, convinşi de altfel că credinŃa
Ńăranului român nu trebuie atinsă şi că în general nu e bine să se facă în Ńara noastră propagandă
antireligioasă, cerem numai ca în chestiuni filozofice să fim lăsaŃi a ne spune liber părerile, acele
păreri care sunt astăzi ale întregii lumi gânditoare, şi pe care ni le-am format din tot ce am citit, din tot
ce am învăŃat în şcoală, din tot ce ne-au spus dascălii noştri la universitate.
Pentru crearea noului curent, ne bizuim pe sprijinul oamenilor însetaŃi de ideal şi pe aprobarea
tuturor elementelor sănătoase din Ńară (…)
Ideile exprimate în acest articol-program sunt principiile generale de care ne vom conduce. Vom
fi însă fericiŃi să primim printre colaboratori pe oricine are cu noi vreo înrudire sufletească.

H. Sanielevici
„Curentul nou”, GalaŃi, anul I (1905), nr. 1, 15 noiembrie

53
Poporanismul

(Fragmente)

Se voieşte a crea o legendă. D. Iorga vrea să convingă publicul românesc cum că d-sa şi cu
câŃiva tineri, sătui de spiritul străin în literatura românească, au creat o noutate: întoarcerea la popor.
Vom dovedi că acest lucru este mult mai vechi, că a fost formulat de multă vreme mult mai
complet, mai larg, şi că a fost pus în practică de scriitori de mai înainte. Trebuie să se cunoască odată
bine istoria literaturii veacului al XIX-lea – cea mai puŃin cunoscută – căci altminterea vom „descoperi”
de zece ori acelaşi lucru. Şi mai întâi, vechea şcoală critică moldovenească, asupra căreia nu voi
insista mult, căci voi vorbi pe larg în seria de articole intitulată Câteva consideraŃii etc.
Încă de la 1840, M. Kogălniceanu se ridică împotriva traducerilor şi a imitaŃiei, accentuând că
originalitatea este însuşirea cea mai preŃioasă a unei literaturi şi arătând că istoria noastră, Ńara
noastră, obiceiurile de la Ńară (viaŃa Ńărănească) sunt materialul pe care sunt datori să-l utilizeze
scriitorii români. Se ridică împotriva evgheniştilor, care nu citesc cărŃi româneşti, din care ar putea
cunoaşte obiceiurile, gustul, spiritul naŃional. Chiar C. Negruzzi, care a tradus, dar în versuri
(„Sămănătorul” e plin de asemenea traduceri), se ridică împotriva traducătorilor, spunând că Dumas,
Sue n-au interes pentru români. Acela însă care va spune aproape tot ce a trebuit de spus – şi s-a
putut spune pe acea vreme – este Alecu Russo. ImitaŃia e rea, zice el, căci ucide patriotismul. Când mă
aştept la o idee nouă, văd că am cetit-o în franŃuzeşte. În loc de literatură cu materialul naŃiei, scriitorii ne-
au adus un haos păcătos, au făcut o literatură-mozaic: cineva ar putea zice: pagina asta e a mea, ideea
asta schimonosită o cunosc, fraza cutare e din Lamartine, cutare ... etc ... Literatura românească va fi,
când scriitorii se vor întoarce la popor, unde e şi materialul şi formele şi stilul şi limba, căci limba,
literatura, poezia sunt naŃionalitatea unui popor. Şi mai bine opere naŃionale mai slabe decât traduceri
şi imitaŃii... Pedantismul produce o literatură ce nu are dreptul de împământenire la un popor care a
produs baladele...Poporul e pentru noi un capital pentru studii morale şi pitoresc... Limba şi literatura
vor fi bune numai când scriitorii se vor inspira din popor. La un iarmaroc, zice el, văzând mulŃimea
poporului, cu hainele, limba, sufletul originale, a înŃeles ce trebuie să fie literatura românească.
Această mişcare teoretică poporanistă a avut efecte practice: colecŃii de poezii populare, prima
a lui Alecsandri, participarea limbii populare la formarea limbii româneşti literare, prin Alecsandri,
Negruzzi, mai târziu alŃii, inspirarea din literatura populară, din sufletul popular, mai puŃin serioasă la
început: Doinele lui Alecsandri şi alte efecte, care nu ne interesează aici.
Poporanismul acesta va da din ce în ce roade mai serioase şi când d. Maiorescu, la 1882, va face
bilanŃul literaturii româneşti, va constata cu satisfacŃie că scriitori ca Slavici, Gane s-au inspirat de la popor
şi au dat, în literatura universală, o notă specială, nota românească.
Poporanismul acesta va ajunge chiar exagerat la cei grupaŃi la revista „Contemporanul”, bine
primit la „Convorbiri” (şi din alte motive). Nu vorbesc numai de colecŃiile de poezie populară, de studiile
asupra acestei poezii, de nuvelele d-lui Basarabeanu, de anecdotele (acele bune, singurele bune) ale
d-lui SperanŃă etc., ci de tendinŃa exagerată de a scrie cum vorbeşte poporul, de a transplanta
procedeul popular în literatură, tendinŃă exagerată, pentru că cei de la „Contemporanul” exagerează
românismul până la moldovenism.
Mai încoace, în perioada nouă a literaturii, adică după Eminescu, poporanismul a fost teoretizat şi
aplicat cum nu fusese mai înainte nici de cătră Alecu Russo, la „Evenimentul literar”, acum 12 ani, de către
o grupă de scriitori: teoretic, de către d-nii C. Stere, R. Ionescu, un publicist de mare talent, mort la
vârsta de 23 de ani, de către cel ce scrie aceste rânduri şi de alŃii; aplicat de către regretatul I. Păun, care
înŃelegea altfel să se inspire de la popor decât de pildă, d. Dragoslav, de către d. Spiridon Popescu , care
acum în urmă a dat o minunată carte pentru învăŃători, în care, urmărind scopuri pedagogice, a dat atâtea
frumoase scene şi tipuri adevărat Ńărăneşti, şi de alŃii.
D. Iorga se luptă în contra noastră, care, în calitatea noastră de „clevetitori”, atacăm
„Ńărănismul” „Sămănătorului”. Şi Ńărănismul „Sămănătorului” şi „clevetirea” noastră sunt vedenii ale d-
lui Iorga. D. Iorga e tot atât de mult Ńărănist cât suntem noi de mult clevetitori ai închipuitului d-sale
Ńărănism.

54
 Şi fiindcă cititorul, suntem siguri, va primi cu îndoială cele spuse mai sus – căci legenda
probabil începe să aibă consistenŃă – ne vom permite să documentăm lucrul cu câteva citaŃii, cam
lungi, din care se va vedea că, dacă păcătuiam prin ceva, apoi păcătuiam prin prea mare siguranŃă şi
ardoare juvenilă. […]
D. Iorga, în polemica sa cu „clevetitorii”, care-l „clevetesc” (dumnealui dă a-nŃelege că şi „Curentul
nou” e împotriva „Ńărănismului”), justifică „Ńărănismul” „Sămănătorului” (care, vom vedea, aproape nu
există) prin aceea că clasele suspuse nu pot da material bun pentru muzele scriitorilor de la „Sămănătorul”.
Observ, în treacăt, că plebea de sus ar putea fi un admirabil material, căci orice manifestare de viaŃă, bună
sau rea, poate fi material pentru artă: Caragiale. Mai justifică d. Iorga „Ńărănismul” prin aceea că clasa
intelectualilor e greu de zugrăvit...Să fie ceva greu pentru muza d-lui Vasile Pop?...Atunci, zice d. Iorga,
rămân Ńăranii , care „au în portul, în datinile, în graiul lor, în puterea şi spontaneitatea lor de cultură ceea ce
trebuie pentru a da unei opere literare culoare, energie, vioiciune, individualitate” („Sămănătorul”, 11
decembrie 1905). Şi iată, cu această teorie, distrus Balzac şi Caragiale!...
Cu alte cuvinte, în lipsă de material orăşenesc, să alimentăm muza cu material Ńărănesc.
Materialul orăşenesc nu e pitoresc – la asta se reduce teoria. […]
Literatura Ńărănească, aşadar, este aceea creată de o mentalitate Ńărănească adică românească,
pentru că, vom dovedi aiurea, numai Ńăranul are o mentalitate specifică, orăşenii şi clasele de sus au o
mentalitate mai mult sau mai puŃin neromânească, clasa cultă fiind în genere o parte din Cosmopolis, o
mahala a Cosmopolisului european, din punctul de vedere al mentalităŃii ei, nu vorbesc de origine.

G. Ibrăileanu
„Curentul nou”, an I, 1906,nr. 3, 20 ianuarie

Către cititori

Revista noastră, ca oricare alta, nu poate avea alt scop decât munca pe câmpul culturii
naŃionale. Dar foarte mulŃi nu-şi dau seamă că noŃiunea de cultură naŃională nu e în contrazicere cu
cea de cultură universală, omenească. Mai mult: că un popor nu-şi poate justifica dreptul la existenŃa
distinctă în sânul popoarelor civilizate, decât poate contribui cu ceva la cultura universală, dându-i
nota specifică a geniului său.
Istoria poporului român – „istoria unui şir neîntrerupt de martiri”, a zis odată un mare martir al
neamului, Eminescu – ne explică pentru ce acest popor, aşa de bine înzestrat, n-a luat o parte mai
activă la formarea culturii europene, pentru ce n-a dat nota sa distinctă în armonia de gândire şi de
simŃire, care constituie bunul cel mai înalt al popoarelor civilizate. El a trebuit să-şi cheltuiască toată
energia pentru conservarea sa fizică şi nu i-a rămas acel prisos de energie, care se cheltuieşte pentru
cultură.
De o sută de ani însă, am început să ne împărtăşim mai cu dinadinsul la civilizaŃia popoarelor
din Apus şi ar fi vremea să dăm ceva în schimb, să dăm lumii răsunetul sufletului nostru, atins de
cultura apuseană.
Putem nădăjdui că a sunat ceasul ?
Dar, mai întâi, starea de fapt, realitatea vieŃii actuale româneşti, constituie ea un punct de
plecare pentru crearea unei culturi naŃionale? Căci orice progres pleacă de la o stare de fapt anumită,
şi nu de la plăsmuirile unor vizionar.
Starea noastră nu e numai înapoiată, ceea ce ar fi destul de rău; ea este anormală, ceea ce e
mult mai rău:
Clasele de sus stau în aer, fără atingere cu poporul de jos, care, în Ńara noastră, el singur este o
clasă pozitivă şi a păstrat mai curat sufletul românesc. Între clasele de sus şi popor este o prăpastie
adâncă, care, la noi, desparte aproape două naŃii. Clasele de sus se ating numai de cultura apuseană,
de care poporul nu se atinge şi pe care, din lipsă de contact cu poporul românesc, clasele de sus n-o
asimilează, ceea ce e tot una cu a spune că o caricaturizează. Lipsa contactului cu poporul românesc

55
ne face ca, în loc să absorbim cultura străină, să ne absoarbă ea pe noi, să ne asimileze ea pe
noi….De aici, şi din neînŃelegerea acestui lucru, aerul duşmănos al unora împotriva culturii străine . . .
Şi până nu ne vom asimila cultura europeană, câtă vreme, adică, nu vom fi decât o anexă,
caricaturizată, a acelei culturi, în loc să-i dăm, şi noi, nota specifică a sufletului nostru, nu vom justifica,
încă odată, existenŃa noastră ca popor distinct.
O cultură „naŃională”, de un caracter specific, nu se va naşte decât atunci când masele mari
populare, adevărat româneşti, vor lua parte şi la formarea şi la aprecierea valorilor culturale – limbă
literară, literatură, forme de viaŃă, etc. – şi acest lucru nu se va întâmpla decât atunci când, prin cultură,
viaŃă politică mai largă şi ridicare economică, Ńărănimea va căpăta în stat valoarea socială proporŃională
cu valoarea sa numerică, economică morală şi naŃională, când vom fi un popor, când toate clasele sociale
vor fi ale aceluiaşi popor, când trecerea de la vârful la baza piramidei sociale se va face pe nesimŃite.
Atunci, luând parte la viaŃa culturală tot poporul românesc, adevăratul popor românesc, vom
putea avea o cultură naŃională, dând în armonia culturii europene răsunetul sufletului nostru.
Cultura, viaŃa politică şi ridicarea economică a Ńărănimii, fiind mijlocul pentru a ajunge la o
cultură adevărat naŃională şi de valoare europeană, această revistă, lucrând pe câmpul său propriu,
va avea, în acelaşi timp, toată simpatia pentru aceia care luptă, pe orice cale, pentru ridicarea
culturală, politică şi economică a Ńărănimii şi, accentuând asupra scopului – cultura naŃională –, va
lupta, pe cât se poate în cadrul unei reviste literare şi ştiinŃifice, şi ea, pentru realizarea mijloacelor
către acest scop.
Şi, dacă este nevoie să dăm idealului nostru cultural, naŃional şi democratic, un nume
cuprinzător, - numele său este: Poporanismul.

[G. Ibrăileanu]
„ViaŃa românească”,anul I (1906), nr.1

56
Scriitori şi curente

Se vorbeşte cu drept cuvânt de o psihologie de rase, de clase, de tipuri culturale, de psihologia

artistului, a savantului, etc., etc. Şi se vorbeşte şi de psihologia popoarelor. Francezul, se zice, are
mintea clară, Germanul e metafizician, etc. În opera sa asupra lui La Fontaine. Taine arată cum
deosebirile de rasă, climat şi istorie au deosebit spiritul Francezului de al Germanului.
Şi, dacă este aşa, oare poporul român, să nu aibă şi el psihologia sa, să nu aibă şi el modul său
particular de a considera lucrurile lumii aceştia şi modul său particular de răspunde la stimularea lor ?
Să fie o psihologie românească? Rasa, ori amestecul de rase, climatul, dezvoltarea istorică şi
culturală a acestui popor – toate, deosebite de ale altor popoare – să nu fi fasonat deosebit sufletul
românesc, să nu fi produs o nuanŃă specifică a sufletului omenesc?
Şi dacă literatura este depozitara sufletului unui popor, oglinda sufletului lui, dacă artiştii sunt
reprezentanŃii prin excelenŃă ai sufletului unui popor, încarnarea acelui suflet, mai mult decât în oricare
alŃi fii ai poporului pentru că în ei mai ales are ecou puternic şi ereditatea şi lumea din afară, - apoi să
fie cu putinŃă ca literatura românească să nu fie depozitara sufletului românesc, să nu reprezinte adică
nuanŃa specific românească a sufletului omenesc ?
PretenŃia acelora, care se ridică în contra caracterului specific naŃional în literatură, sau nu-l
bagă în seamă, se reduce la pretenŃia ca, pe când toate literaturile europene poartă pecetea sufletului
naŃional, literatura românească să nu poarte această pecete, să n-aibă nici o individualitate, să fie un
organism mort-născut, ori să poarte-şi va purta, căci un organism trebuie să aibă o formă – pecetea
caricaturizată a altui spirit, a spiritului francez, de sigur, a acelui admirabil spirit, dar care nu este al
nostru şi care, nefiind al nostru, nu vom putea decât să-l caricaturizăm . . . .
Şi nu e aici o chestie de patriotism – şi dacă ar fi! –, ci de pură estetică: scriitorul român, când
va voi să cânte ca cel francez, nu va da sunetele frumoase ale sufletului francez şi, pe de altă parte,
îşi va strica şi minunatul lui glas românesc. Iar scriitorul, care ar vrea să nu fie nici român, nici francez,
nici ceva, ci „scriitor” fără individualitate, va scoate un amestec de sunete, care nefiind răspunsul unei
individualităŃi la lumea înconjurătoare, nu va provoca nici un interes.
Literatura românească nu poate fi decât „românească”. . .
Şi spiritul românesc, considerarea lumii şi reacŃia faŃă cu lumea, fiind mai nepervertit, mai curat,
la poporul de la Ńară, numai acei scriitori vor reprezenta spiritul românesc, care, sau fac parte din
Ńărănime şi n-au rupt legăturile morale cu ea, ca, luând pe cei mai tineri de pildă Octavian Goga şi
Ciocîrlan, sau care, dacă nu fac parte din Ńărănime şi-au plecat urechea la popor, s-au botezat în
izvorul curat şi românesc al sufletului popular, ca de pildă Sadoveanu, sau fac parte dintr-o clasă
superioară, dar care, din cauze istorice, trăind cu poporul, departe de influenŃele nefaste străine, care
au trecut peste aceste Ńări, şi-au păstrat sufletul românesc, ca de pildă clasa boiernaşilor (de care voi
vorbi aiurea), din care face parte Brătescu-Voineşti, în ale cărui scrieri se vede ce însemnează spiritul
românesc, în stare brută la popor, când, din cauza unui trai mai bun şi a oarecărei culturi – ca în clasa
boiernaşilor – ajunge să se rafineze.
Această infiltrare a spiritului românesc în literatura cultă este poporanismul din punct de vedere
al conŃinutului sufletesc al scriitorului.
– Aşadar, exclusivism, sectarism, poporanism, naŃionalism, Ńărănism. . . Dar talentul? DaŃi
reŃete?
– Nu, nu dăm nici o reŃetă, constatăm . . .
Că fără talent nu se face operă de artă, o ştim şi noi – nu e cine ştie ce filozofie mare. Dar noi
susŃinem că talentul chiar, dacă nu serveşte a exprima o individualitate definită, se distruge pe sine
însuşi, în zădar: dacă privighitoarea îşi cheltuieşte talentul să cânte ca o mierlă, ori dacă vrea să cânte
ca o „pasăre” în general – ca genul „pasere” – îşi va inutiliza în zadar talentu-i minunat. Şi apoi, chiar
dacă ar izbuti să cânte ca o mierlă, ce vom câştiga noi? Dacă ar fi mai multe mierle şi n-ar mai fi
privighitori, ce am câştigat? Dacă scriitorii români vor cânta ca cei o mie de scriitori francezi, va pierde

57
toată lumea: noi, pe lângă cei o mie de scriitori francezi, pe care-i putem ceti în limba lor, vom avea o
mie şi câŃiva; Francezii, chiar dacă ne-ar putea ceti scrierile, pe lângă cei o mie ai lor, ar mai gusta
încă pe câŃiva, atâta tot; iar literatura universală, în loc să aibă, în armonia sa, încă o notă deosebită,
ar avea nu o mie de scriitori francezi, ci o mie şi câŃiva, - atâta tot. . . Şi noi susŃinem că cei câŃiva n-ar
fi nici Francezi – ar fi scriitori fără individualitate, ar fi genul abstract „pasere”, nici mierle, nici
privighitori. . .
Cum vedeŃi, câştigă nu numai poporul anumit, căci sufletul său e reprezentat în opere artistice,
ci câştigă omenirea întreagă, căci în acordul literaturii universale mai răsună încă o notă. Oare dacă
Shakespeare, în loc să reprezinte spiritul englez, ar fi reprezentat tot spiritul francez, dând omenirii
încă un Racine, omenirea n-ar fi fost în pierdere?
*
* *

Şi poporanismul mai poate şi trebuie să fie considerat şi din alt punct de vedere, din acela al
idealului, tendinŃelor scriitorului, să nu se supere esteticienii, esteteŃii, admirabilii noştri critici – ori mai
bine, las’să se supere! – pentru că, dacă un om, orice om, e apreciabil mai ales din punct de vedere al
sentimentelor sale, al înălŃimii sale sufleteşte adică, apoi cu atât mai mult acest exemplar de lux, acest
depozitar al sufletului poporului, acest apostol, care este artistul, va fi apreciat, va trebui să-l apreciem
din punct de vedere al sentimentelor sale, căci artistul e, cel puŃin, om – concedaŃi-i această onoare – şi
nu numai din punct de vedere al senzaŃiilor şi imaginilor sale, ca simplu biped fără pene, cum fac criticii
oculişti, - sau ca aparat fotografic, cum fac aceiaşi critici . . . opticieni . . .
E curioasă, în sine, această pretenŃie a criticilor de a considera pe un om întreg, în toată firea,
pe artist, ca un receptor, numai din punct de vedere al produselor sufleteşti inferioare şi elementare şi
a opri – a ne opri şi pe noi ! – de a-l considera ca pe o fiinŃă simŃitoare şi cugetătoare, adică şi din
punct de vedere al produselor sufleteşti mai superioare. Şi e o desconsiderare sângerătoare pentru
această reducere a lor la plăci fotografice ori la statui cântătoare ca a lui Memnon!. . .
Dar e şi mai curioasă această pretenŃie, când o alăturăm de elementarele cunoştinŃe de
estetică. Căci ce este poezia (orice definiŃie am admite) decât exprimarea unui sentiment şi a unei
concepŃii. (John Stuart Mill, Thoughts on poetry and its varieties, în Dissertations and
Discussions, I, 63 – 94). Şi dacă poezia este expresia unui sentiment, are să mă silească X sau Y să
mă opresc la „expresie” (imagini, stil) şi să nu mă întreb, care e sentimentul, pe care l-a „exprimat”
poetul în opera sa?
Şi, dacă poetul va exprima cu talent în opera sa sentimentul de milă pentru suferinŃele unui
incestuos, am să-l admir eu, fără restricŃie, pentru că a îmbrăcat acest sentiment în imagini puternice ?
Şi dacă alt poet va exprima cu talent sentimentul de milă pentru suferinŃele poporului de la Ńară,
care se chinuieşte pentru noi, are să mă oprească X sau Y să prefer pe acesta din urmă celui dintâi ?
Are să mă silească criticul să mă uit numai la haină (imagini, stil) şi nu şi la conŃinut (sentiment,
concepŃie)?
Are să mă oprească X sau Y, când iau o carte în mână, să nu-mi pun întrebarea, pe care şi-o
pune conştient sau inconştient, orice cititor, în faŃa oricărei opere de artă, întrebare care formează
singurul interes al operei de artă: „Ce vrea să-mi spună poetul? Ce mai are de spus în volumul acesta
nou? ! !”
Are să mă silească X sau Y să consult, când vreau să judec pe poet, numai primele pagini din
psihiologie: „senzaŃii, imagini” şi are să–mi smuncească tratatul din mână, când voi vrea să trec la
„sentimente”?
Zugrăvirea realităŃii nu mă interesează decât întru cât ea ilustrează concepŃia poetului. De
aceea îi cer – îi cerem toŃi ca, în ilustrarea concepŃiei sale, să nu falsifice realitatea, atâta tot; adică să
aleagă din realitate haina concepŃiei sale. De aceea naturalismul este, cum am mai spus ”o cerinŃă
absurdă”. Criticii opticieni sunt grozav de „naturalişti”!
Mă gândesc la d. Sadoveanu, nu fără oarecare durere. D-sa nu mai scrie acum bucăŃi în genul

58
„povestirilor” din primul volum, în genul acelor povestiri „romantice” . . . L-o fi speriat critica română,
care se face verde în faŃa romantismului . . . Într-un sat odată e, da, o bucată romantică, după
definiŃie, dar ce-mi pasă mie de asta, când în acea mică capodoperă, pe baza unor fapte reale,
autorul a ştiut să ne ilustreze un sentiment – al izolării omeneşti – şi o concepŃie a opacităŃii sufletelor
omeneşti . . . CântăreŃ al pământului nostru moldovenesc, nu asculta pe „critici” şi dă literaturei
româneşti, din nou, povestiri „romantice”, ca Într-un sat odată, Cei trei, Zâna lacului, Năluca etc.
Şi iată şi Octavian Goga, pe care „rafinaŃii” nu-l pot gusta, pentru că vorbeşte de Ńărani în
numele Ńăranilor, în loc să cânte pleoapele străvezii ale unei clorotice castelane… Desigur, dacă scoŃi,
fiindcă nu-l pricepi – şi nu-l pricepi, fiindcă ai simŃirea obtuză – dacă scoŃi sufletul din opera lui
Octavian Goga şi te dedai la îndeletnicirea de a număra imaginile şi rimele bogate şi de a face o
„anchetă personală” asupra subiectelor, vei găsi că şi cutare poetastru are un număr egal de imagini
şi de rime bogate şi subiecte de la Ńară şi te vei întreba, prostit, ce găsesc admiratorii lui Goga
extraordinar în poeziile acestui mare cântăreŃi al sufletului românesc . . . .
Aşadar, fără să cerem permisiunea criticii române, ne vom permite să Ńinem samă de
sentimentele poetului, de înălŃimea lui morala, să-l întrebăm dacă are cele mai înalte idealuri ale
vremii şi ale poporului său. . .
– Aha, am înŃeles ”morala” în arta! Artă propagandistă de idei etc.
Cunoaştem cântecul, dar nu e vorbă aici de propagare de idei, de moralism … e vorba, iubiŃilor,
chiar de estetica dumneavoastră, e vorba chiar de „imaginile” dumneavoastră.
Căci, dacă un scriitor vrea să mă umple de milă pentru un incestuos (Fort comme la Mort) ori
de bucurie pentru că un viceur a sedus, în sfârşit, pe o fată nevinovată (Yvette) aibă el talentul
extraordinar al lui Maupassant*), impresia mea estetică va fi distrusă, pentru că, având talent –
puterea de a exprima, prin imagini şi stil, sentimentele – scriitorul îmi va produce milă, în adevăr,
pentru suferinŃa eroului său, dar, cauza suferinŃei eroului fiind incestul, cauza bucuriei celuilalt fiind
seducerea, sufletul meu va fi solicitat, pe de o parte, spre milă ori bucurie, pentru suferinŃă ori triumf,
pe de alta, spre dezgust şi ură, pentru incest şi seducere, impresia mea estetică se va distruge şi,
păcat de „imagini” vrednice, cum se zice, „de o cauza mai bună”. . .
Iar criticul, căruia impresia estetică nu i se distruge, dovedeşte – concluzia e fatală, n-avem ce
face – că-i pare bine că viceur-ul a triumfat şi sufere că incestuosul n-a izbutit.
Şi, să revenim la poporanismul ca atitudine, ca concepŃie asupra vieŃii, ca „tendinŃă”.
Când scriitorul român va zugrăvi raporturile dintre Ńărani şi exploatatorii lor, aşa încât să-mi
soliciteze simpatia pentru exploatatori (NiŃă Mindrea), ca celalalt pentru incest şi seducere, impresia
mea estetică va fi distrusă, căci şi pentru exploatarea nefericitei Ńărănimi, ca şi pentru incest şi
seducere, am dezgust şi ură, pentru că simpatia mea este cu Ńăranii, către care mă simt şi vinovat,
pentru că, în schimbul muncii amare, răsplătită cu „merindea lor amară din pâine de neghină şi
secară”, din care noi trăim şi ne cultivăm, nu le putem da în schimb mai nimica. Şi scriitorul român,
care măcar când vorbeşte de Ńărani, ar putea să-şi arate recunoştinŃa către ei prin răspândirea unei
atmosfere de simpatie şi milă pentru dânşii, şi n-o face, ci dimpotrivă, răspândeşte antipatia, n-are un
suflet înalt, îşi „exprimă sentimente” inferioare cu, sau fără talent - „imagini”! – nu este un om la
înălŃimea vremii şi a idealurilor celor mai sfinte ale poporului său;
Nu este poporanist!

*
* *

Subiectul! Desigur că un suflet românesc va face o operă românească, orice subiect şi-ar
alege, chiar din viaŃa străină, căci va privi viaŃa străină prin o prismă românească, dar desigur că
opera va fi mai românească, mai interesantă şi pentru noi şi pentru străini, când concepŃia şi

*)
Am mai spus: Maupassant, în genere, are o mare înălŃime sufletească.

59
sentimentul unui scriitor se vor manifesta cu ocazia vieŃii româneşti, când viaŃa românească îi îmbracă
concepŃiile, când viaŃa românească îi va fi stârnit sentimentele şi concepŃiile, când îi vor fi izvorât în
suflet scriitorului sentimente şi concepŃii relative la viaŃa românească când şi concepŃia şi
reprezentarea ei vor fi româneşti.
Desigur, dacă scriitorul are talent şi suflet înalt, îl vom aprecia. Vom fi mai mulŃumiŃi însă când
acest talent va servi pentru expresia unui înalt suflet românesc şi mai ales când acest suflet se va
îmbrăca în haina românească – când va lua în materialul operei din viaŃa românească.

Garabet Ibrăileanu
„ViaŃa românească”, anul I (1906),
vol.I, nr. 1 (martie)

60
Spiritul critic în cultura românească
(Fragmente)

Nu e adevărat că „direcŃia nouă” începe de la 1860 cu V. Alecsandri, cum zice d. Maiorescu

(Critice, II, 291), şi cu atât mai puŃin adevărat că „singura revistă critică ce a avut-o România au fost
„Convorbirile literare” (Critice, I, 301) şi că:
„Pentru întâia oară s-a arătat în «Convorbiri»” o direcŃiune în contra limbii obicinuite pe atunci în
multe scrieri ale literaturii române”.
„Critica voia pe de o parte să combată construcŃiunile arbitrare ale filologilor, care sub cuvânt de
«purificare» întocmeau un vocabular de termeni necunoscuŃi românului şi depărtau vorbirea claselor
culte de la izvorul de viaŃă al limbii populare” (Critice, II, 245).
Ceea ce este, cum s-a văzut deja, şi mai ales cum se va vedea în cele ce vor urma, absolut
fals, căci A. Russo a scris mult mai mult, mai pe larg şi cu argumente mai variate decât d. Maiorescu
în contra stricătorilor de limbă, aşa de mult încât („Revista română”, 1833, pag. 357) ”cere iertare
pentru nevoia în care s-a aflat de a spune de trei şi patru ori tot acele lucruri şi acele idei” . . .
Că Moldova luptase mult pentru ferirea limbii de „construcŃiunile arbitrare ale filologilor” era aşa
de cunoscut moldovenilor, încât Alecsandri, în 1868 (Scrisori, 34) constată că: „Tot Moldova,
sărmana, păstrează simŃul bun şi gustul estetic în privirea literaturii”. . . Tot Moldova, ca mai înainte.
Când vom arăta, în altă parte a studiului, activitatea critică în privinŃa limbii a fiecărui critic în parte, se
va vedea că A. Russo i-a întrecut pe toŃi la un loc.
E curios cum d. Maiorescu afirmă aceste lucruri când Alecsandri, în „scrisorile” sale către dI.
Negruzzi, chiar de la apariŃia „Convorbirilor” pomeneşte necontenit de România literară, ceea ce va fi
făcut şi prin viu grai. Desigur că conducătorii „Junimii” cunoşteau pe „sora” mai mare a revistei lor şi
vor fi cetit şi pe A. Russo, în care se găseşte atâta critică cât în toŃi ceilalŃi critici la un loc şi în mai
multe direcŃii decât la toŃi. E imposibil ca „Junimea”, care a făcut procesul literaturii şi culturii
româneşti, care a vorbit cu tonul cunoştinŃei de cauză de vechea direcŃie, să nu fi cunoscut literatura şi
direcŃia care au precedat-o. Nu se poate ca faptul că Alecsandri vorbea necontenit în „scrisorile” sale
de „România literară” să nu fi făcut pe junimişti să cetească acea revistă. În „Săptămîna”59 (Amintiri
de la „Junimea”), d. Panu vorbeşte de revistele mai vechi moldoveneşti.
Că tendinŃa şi spiritul „Convorbirilor” nu au fost o noutate, o mărturiseşte de altmintrelea şi d.
Maiorescu când zice, cum am văzut, că direcŃia nouă începe cu Alecsandri de la 1860 – era imposibil
să nu mărturisească despre „criticul” Alecsandri, căci acesta era în „Junimea” – ba d. Maiorescu
mărturiseşte chiar şi influenŃarea de către vechea şcoală critică, mărturiseşte că „junimea” este o
continuare a acelei şcoli, când ne spune (Critice, I, 366) că:
„V. Alecsandri, prin scrieri şi sfaturi orale, ne-a întărit în tendinŃa de a ne emancipa limba din
pedantismul filologilor şi de a o primi aşa cum iese, ca un izvor limpede din mintea poporului”.
Despre felul acelor sfaturi ne putem face idee din sfaturile pe care V. Alecsandri le dă în
„scrisori” directorului „Convorbirilor”, d-lui I. Negruzzi. O dată îl sfătuieşte să lovească în „ceata
chiloasă a pedanŃilor”, dându-i ajutor prin Copiile după natură (Scrisori, 46, anul 1869); altă dată
(Scrisori, 49, 1869) prevede că „Convorbirile” vor ajunge o Academie a bunului-gust. Dar încă mai
înainte, în 1868, îl sfătuieşte pe d. Negruzzi să nu cadă, împreună cu D. Maiorescu şi „Junimea”, în
„aberăciuni” şi „elucubrăciuni”, căci i se părea că „Junimea” nu se fereşte destul de „pedantism”
(Scrisori, 36). DorinŃa lui V. Alecsandri – directorul „României literare" şi colaboratorul lui A. Russo este:
„ca reuşita victorioasă a „Convorbirilor” să fie cel mai bun răspuns atât la atacurile ardelenilor, cât şi la
tăcerea bucureşteană” (Scrisori, 38, anul 1868).
Aşadar, după mărturisirea d-lui Maiorescu, după „scrisorile” lui Alecsandri, „Junimea” a fost
sfătuită de Alecsandri. Dar Alecsandri nu era decât unul dintre reprezentanŃii spiritului critic
moldovenesc. Şi, dacă studiem cu atenŃie mişcarea culturală de la 1840 încoace, vedem că iniŃiatorul
acestui curent critic e M. Kogălniceanu, iar teoreticianul e A. Russo. V. Alecsandri a fost

59
Revista „Săptămâna” a apărut la Bucureşti între anii 1901 şi 1910. (n.n. – O.M.)

61
influenŃat desigur de aceştia şi în teoriile lingvistice – poate mai mult decât în privinŃa literaturii
populare – a fost influenŃat, doctrinizat de către cel mai competent teoretician al teoriei fenomenaliste
a limbii la români, de duşmanul sistematic al „aberăciunilor” şi „elucubrăciunilor”, de A. Russo.
Şi când Alecsandri da sfaturi, în realitate sfaturile erau date de vechea şcoală critică, în special
de A. Russo.
Chiar dacă n-am fi surprins această filiaŃiune, tot eram îndreptăŃiŃi s-o bănuim, căci ar fi fost
curios să se nască în Iaşi, distanŃate numai prin doisprezece ani, două reviste critice, „România
literară” şi „Convorbirile”, cu aceleaşi tendinŃi, fără ca cea din urmă să fie o continuare firească a celei
dintâi.
O revistă e susŃinută, gustată de un public, are nevoie de o atmosferă priincioasă – publicul; e
susŃinută de un cerc – în specie, de societatea „Junimea” . Dar cine pregătise acest public, din care ieşise
acest cerc, dacă nu vechea critică, vechea cultură moldovenească ?. Aşadar, prin atmosfera intelectuală,
prin sfaturile lui Alecsandri, prin – desigur – lectura vechilor reviste şi – desigur – şi prin cultura serioasă a
conlucrătorilor „Junimii”, se explică apariŃia acestei societăŃi şi a revistei Convorbiri literare, care va continua
– mai liniştit, mai mult şi mai uşor, din pricina condiŃiilor mai bune ale Ńării – opera revistelor şi criticilor din
trecut, în unele privinŃe mai cu succes, în unele mai cu îngustime, mai fără comprehensiune, dar adăugând
şi puncte noi de privire, părăsind însă, din nefericire, unele puncte de privire foarte importante din ale vechii
critice moldoveneşti – deosebiri care rezultă şi din deosebirea dintre vremea de la 1840 – 1860 şi cea
următoare şi din deosebirea de temperamente dintre critici.
Despre aceasta în numărul viitor.
G. Ibrăileanu
“ViaŃa românească”, an. I, vol. I,1906, nr.1 (martie).

łăranul în literatura românească

Poate că nu e de inactualitate această problemă.

Cele ce urmează sunt numai ideea directrice a unui articol ce trebuia să fie mai documentat, şi
care, poate, va apare altă dată în această revistă. . .
Aşadar, să vedem care a fost atitudinea scriitorilor români faŃă cu Ńărănimea, în toată vremea de
când avem o literatură propriu-zisă, adică de o sută de ani încoace?
Şi întrebarea noastră este cu atât mai importantă, cu cât, din această cercetare, nu vom afla
numai cum au privit scriitorii noştri Ńărănimea, ci încă şi altceva, şi mai interesant: cum a privit
Ńărănimea clasele din care făceau parte acei scriitori, clasele care se exprimau prin aceşti scriitori.
Şi trebuie să deosebim, chiar de la început, pe scriitorii din Ardeal de cei de dincoace de munŃi.
Aici, la noi, scriitorii fac parte din clasele orăşeneşti, exprimă sufletul acestor clase, se adresează la
aceste clase – şi toate acestea, chiar atunci când sunt rădicaŃi din Ńărănime, pentru că cuvântul rădicat
se aplică aici din toate punctele de vedere, şi din acela că ei, ca aproape toŃi intelectualii ieşiŃi din
Ńărănime, o părăsesc, rup legăturile cu ea, se adaptează claselor orăşeneşti, împrumutând de la acestea
sufletul, idealurile şi poftele. În Ardeal, unde românii sunt, aproape în întregime, un popor de Ńărani, unde
n-a existat o clasă boierească şi nici una burgheză, unde clasele de sus sunt de alt neam, de altă lege,
de altă . . . clasă, unde bugetul (cu care la noi clasele de sus îşi adaptează pe cei ieşiŃi din Ńărănime . . .
Nu uitaŃi acest lucru esenŃial !), unde bugetul e al celuilalt popor, al ungurilor – acolo, în Ardeal, scriitorul,
ca şi ceilalŃi intelectuali, e ieşit din popor, şi neavând, ca la noi, ispita adaptării, rămâne în legătură cu
poporul al cărui reprezentant devine, vibrează de idealurile poporului, dându-le o formă conştientă, scrie
„din popor” şi „pentru popor” . . .
Această deosebire se manifestează de-a lungul literaturii româneşti de la 1800 până astăzi.
În epoca literaturii „vechi”, care Ńine până la 1840, în epoca lui Conachi, poeŃii de la noi, logofeŃi şi
vornici în genere, îşi cântă sensibilitatea, adesea senzualitatea lor orientală, într-o formă „alcătuită” după
literatura scriitorilor clasici decadenŃi francezi ori a dubioşilor poeŃi greci constantinopoliteni. Şi când în
literatura lor nu-i vedem preocupaŃi de nimic decât de eul lor (ca şi scriitorii din faza lui Eminescu. Aceste
două faze au acest punct comun), e sigur că, cu atâta mai puŃin, vom căuta cum privesc ei pe Ńăranul

62
român. Ei nu-l privesc deloc. El parcă nici n-ar exista. Şi e drept, că nici nu-i iau nimic: limbă, versificaŃie,
idei poetice din poezia populară – cum vor lua cei din epoca imediat următoare.
Iar când, obosindu-se de „alcătuiri”, logofeŃii şi vornicii se dedau la „tălmăciri”, ei traduc literatura
subŃire, din scriitori subŃiri (Voltaire, Racine, Pope etc.), pentru boieri.
În epoca aceasta, avem o literatură boierească, pentru boieri.
În acelaşi timp, în Ardeal, oamenii mici (n-au logofeŃi, n-au nimic; cu o generaŃie mai înainte n-
aveau decât Ńărani şi preoŃi, nişte advocaŃi de pildă (Aron, Barac)), oameni ieşiŃi din popor, traduc cărŃi
ca Leonat şi Dorofata, Risipirea Erusalimului, Arghir şi Elena,I – literatură populară, pentru popor .
. . Iar ardeleanul Budai – Deleanu, un om mai învăŃat decât scriitorii boieri din principate, scrie, totuşi,
o poemă eroi-comică populară, adică bazată pe forma populară, cu elemente populare, deşi, ca
subiect, inspirată din literaturi străine . . .
În prima fază a literaturii „moderne”, în faza Alecsandri, după 1840 şi înainte de 1830, în Ardeal
nu există scriitori de samă (cauzele nu importă aici). Dar se continuă literatura pentru popor. La noi,
lucrurile s-au schimbat de cum erau în epoca precedentă. Literatura este influenŃată, condiŃionată de
romantismul francez şi, la unii scriitori, de literatura populară.
Alecsandri, de pildă, ia foarte mult de la popor; Doinele sale, s-a zis, pot face pe cineva să le ia
drept creaŃiuni populare. E o exageraŃie, dar e drept că el şi-a însuşit, în Doine, foarte mult din forma
şi elementele populare – nu-i vorbă, fără să şi le transforme în substanŃă proprie (ca Coşbuc), ceea ce
face ca de cele mai multe ori elementele populare din aceste Doine să plutească, în bucăŃi mari,
neasimilate . . . Dar dacă scriitorii fazei acesteia au luat mult de la popor, ce i-au dat în schimb? În
1868, d. Maiorescu (În contra direcŃiei de astăzi în cultura română) spunea:
„Singura clasă reală la noi este Ńăranul român, şi realitatea lui este suferinŃa, sub care suspină
de fantasmagoriile claselor superioare. Căci din sudoarea lui zilnică se scot mijloacele materiale
pentru susŃinerea edificiului fictiv, ce-l numim cultură română, şi cu obolul cel din urmă îl silim să ne
plătească pictorii şi muzicanŃii noştri, academicii şi atenianii din Bucureşti, premiile literare şi ştiinŃifice
de pretutindeni şi, din recunoştinŃă, cel puŃin, nu-i producem nici o singură lucrare care să-i înalŃe
inima şi să-l facă să uite pentru un moment mizeria de toate zilele.
Ca să mai trăim în modul acesta este cu neputinŃă. Plângerea poporului de jos şi ridicolul plebei
de sus au ajuns la culme”.
La culme ajunsese atunci! Acum însă a ajuns la culmea culmii ! Şi permită-ni-se o paranteză.
Ce a făcut d. Maiorescu, după ce n-a mai fost, ca în 1868, când scria aceste rânduri, numai în poziŃie
de a protesta – ce-a făcut faŃă cu acea „plângere” a poporului de jos, atunci când a devenit unul din
„stâlpii societăŃii” româneşti ? Ori, atunci, în 1868, „mizeria acesta a claselor de jos” era numai o
trăsătură de penel, mai mult ca să zugrăvească şi mai negru fondul pe care avea să caricaturizeze
civilizaŃia apuseană aici ? Iar, în domeniul literar, dat-a d. Maiorescu, el personal, ori prin şcoala sa,
prin elevii săi, vreo operă care să facă pe popor „să uite un moment mizeria de toate zilele” ? D.
Maiorescu a avut multă trecere în Ńara aceasta, a făcut în chestii culturale tot ce a voit, a făcut şi
imposibilul (pe d. Dragomirescu – bărbat inteligent, profesor de literatură la universitate etc.) – dar şi-a
mai adus el aminte de la 1868 până astăzi (sunt 40 de ani !) de „mizeria claselor de jos”, de „lucrarea
care să înalŃe inima” poporului de jos şi „să-l facă să uite pentru un moment mizeria de toate zilele”? . .
.
Un singur om a fost în vremea aceea care a dat două sau trei cărŃi de asemenea natură. A fost un
paracliser un psalt, un mahalagiu oarecare, jumătate român, un fecior de căldărar, venit de peste
Dunăre – Anton Pann. Ce folos însă că şi acesta, în literatura sa, nu este nici „popor”, nici curat „pentru
popor”, este cam „mahala” şi cam pentru „mahala . . .” „Lumea” din care „a adunat” şi căreia „iar i-a dat”
literatura sa este până la un punct mahalaua . . . Oricum, el e singurul, acest mahalagiu, acest psalt,
acest vagabond, cărui suntem datori să-i păstrăm o veşnică recunoştinŃă.
Să revenim la Alecsandri. „Poporanismul” său – împrumutarea de la popor a limbii şi fondului –
clădirea unei literaturi culte cu ajutorul bogăŃiei populare, este numai un aspect, ori o lature a clădirii
întregului edificiu al civilizaŃiei noastre, care, toată, a fost creată din avutul poporului, fără ca în schimb

63
să i se dea şi lui ceva . . . Şi, după cum din avutul lui am creat palate, căi ferate, şcoli mari etc. fără ca
lui să-i dăm ceva în schimb, tot aşa, din doinele lui am creat literatura noastră, fără ca în schimb să-i
dăm „o singură lucrare care să-i înalŃe inima” etc.
Dar să vedem dacă, în literatura aceasta cultă, scriitorii şi-au plătit „obolul” către Ńărănime, prin
insuflarea măcar a simpatiei, în păturile orăşeneşti, pentru dânsa.
Cum s-au comportat scriitorii acestei epoci faŃă cu Ńărănimea ?
Afară de rare excepŃii (un Bolliac; e celebră bine intenŃionata, dar falşa şi afectata sa Sila),
scriitorii au ignorat Ńărănimea, ori au idealizat-o falsificând-o, creând o Ńărănime de carnaval, ridicolă,
ceea ce a fost cu atât mai primejdios, cu cât literatura aceasta putea înşela, făcând să se creadă că
Ńăranul e fericit . . . Când d. Maiorescu vorbea de „plângerea poporului de jos”, Alecsandri dovedea
lumii că Ńărănimea nu plânge deloc, deloc !
Pe când d. Maiorescu vorbea de „mizeria” şi „plângerea clasei de jos”, de „suferinŃa” ei, Alecsandri
ne arată pe „sămănătorii harnici cu sacul subŃioară” fericiŃi, fără ca să-i vină o singură dată în gând, ca
nobilului poet O. Carp (În amurg. V.r., II, 2) că aceşti semănători nu semănă pentru dânşii – şi doar ştia
bine Alecsandri, mai bine decât O. Carp, pentru cine semănau „sămănătorii” la Mirceşti. Şi cine n-a
admirat pe „Rodica”, pe „juna” Rodica, această falşificare a realităŃii, această bătaie de joc de
suferinŃele Ńărănimii ! I s-a imputat lui Eminescu că a falşificat pe „1400!” Dar cum trebuia atunci să i se
impute lui Alecsandri că a falşificat realitatea, pe care toŃi o vedeau, el cel întâi !
CrescuŃi cu „pastelurile” lui Alecsandri, noi am fost înşelaŃi, am considerat pe Ńăran ca o fiinŃă
fericită şi, nu ştiu zău, dacă nu i-am invidiat soarta !! Şi când ni se spunea că-şi duce greu viaŃa, noi
zâmbeam, căci noi ne gândeam la „juna” Rodică şi la „sămănătorii” care înoată în fericire . . .
Şi n-am observat, pe atunci, îndeajuns, această poezie, n-am observat cum cu un an înainte de
1864, pe când se dădea lupta pentru împroprietărire, pentru acea meschină împroprietărire – cum
Alecsandri, în Rusaliile, îşi bătea joc, în aparenŃă, de demagogism, în realitate, de luptătorii pentru
împroprietărire . . . Şi n-am mai băgat îndeajuns samă că Ńărănismul lui Alecsandri şi al celorlalŃi,
consta în iubirea pentru Ńăran mai întâi ca pentru un decor al naturii, şi al doilea ca pentru un arhaism
viu, pentru reprezentantul „vremii lui Ştefan cel Mare, zimbrului sombru şi regal . . . ”

łăranul mijloc, niciodată Ńăranul scop ! łăranul pe scenă, pentru a înveseli pe orăşeni; Ńăranul
în natură – ce pitoresc e un baci pe o cărare de pe Ceahlău ! Ńăranul în pastel etc., etc. – o altă
utilizare a Ńăranului, ce e drept, mai inofensivă decât a „sudorii lor”, vorba d-lui Maiorescu ! Şi, ca
culme, Ńăranul logodit şi însurat în Arenele Romane, concurând cu celebrii „campioni internaŃionali”,
spre a se vinde mai multe bilete de intrare la expoziŃia jubiliară . . . Ce prosper părea, acolo, în
Arenele Romane, acest produs al solului românesc: Ńăranul !
„Farmecul limbii române în poezia populară – el ni l-a deschis; iubirea românească şi dorul de
patrie în limitele celor mai mulŃi dintre noi – el le-a întrupat; frumuseŃea proprie a pământului nostru
natal şi a aerului nostru – el a descris-o; «chauvinismul» gintei latine şi ura în contra evreilor – ele
reprezintă”, zice d. Maiorescu. Cine este acest el ? El este Alecsandri . . . Dar el nu ne-a „deschis”
suferinŃele Ńărănimii, dar el „n-a întrupat în noi” mila pentru aceste suferinŃi ! Şi doar el se bucură de
faima că a vibrat de tot ce a mişcat pe contemporanii săi . . . De tot ce i-a mişcat, da ! E ceva care nu
i-a mişcat . . . E suferinŃa Ńăranului român !
În faza a doua a literaturii „moderne”, în faza lui Eminescu, scriitorii sunt ceea ce s-ar putea
numi, cu un termen cam barbar, egotişti. Sunt plini numai de ei, de propriile lui simŃiri, de obicei
suferinŃi – ei nu se cântă decât pe sine. E o hipertrofie a propriei lor personalităŃi, durerea lor –
exagerată – devine durerea lumii întregi. Orice cântă, se cântă, în definitiv, pe sine . . .
Eminescu, de pildă, în poeziile sale, nici nu vorbeşte de Ńărănime. Dacă voim să-l cunoaştem în
această privinŃă, trebuie să-l căutăm aiurea, în afară de literatură. Acolo îl găsim privind pe Ńăran din
punct de vedere curat naŃionalist, tot ca mijloc, ca păstrător al limbii, al obiceiurilor, portului – ca arhaism
! Dar încalte acesta a fost de o sinceritate fără de margini, şi Ńăranul n-a fost ridiculizat în opera sa – prin

64
idealizare . . .
Iar Ńăranul ca decor ajunge la unii până la – ierte-mi-se expresia – până la scandal. Am
protestat acum treisprezece ani, în Evenimentul literar, împotriva socialistului Traian Demetrescu, care
înfrumuseŃa peisajul cu Ńărani necuvântători şi cu „pulpele de bronz” ale Ńărancelor, pe care poetul le
admira, pândind cum trec Ńărancele pârăul – idila sfârşindu-se, bineînŃeles, cu o altă idilă, mai realistă
în fond, dar zugrăvită tot cu cuvinte susurate între poet şi Ńăranca cu „pulpele de bronz”. . .
Şi toată recunoştinŃa noastră lui Caragiale ! Acest om, dacă n-a cântat pe Ńăran, a dovedit, în două
chipuri, un suflet deosebit. El, care şi-a bătut joc de toŃi şi de toate, nu şi-a bătut joc niciodată, dacă nu mă-
nşel, de Ńăran ! – Iar când a scris o tragedie, Năpasta, a localizat-o la Ńară: a simŃit că onoarea unei tragedii
nu poate fi suportată nici de Zoe, nici de Tipătescu. La Ńară, a găsit el în cine să întrupeze sentimentele
grave, profunde, mari ! Şi, vă puteŃi închipui pe Caragiale, dacă ar fi zugrăvit Ńărani, zugrăvindu-i
fals-idilic, ori ca arhaisme ? Şi recunoştinŃă şi lui VlahuŃă şi Delavrancea, care, în câteva accente
sincere, şi-au arătat emoŃia lor faŃă cu suferinŃele Ńărănimii.
Tot în această epocă, există un scriitor, un mare scriitor, care şi-a cântat anii copilăriei sale
Ńărăneşti – şi cu aceasta şi viaŃa Ńărănească, aruncând însă asupra ei un văl albastru, privind-o cu
nostalgia unui Ńăran transplantat în oraş, rămas toată viaŃa Ńăran, fără însă să mai aibă legătură
puternică cu poporul. E Ion Creangă.
În această vreme, în Ardeal, lucrurile stau cu totul dimpotrivă. Cine a cetit pe Pop Reteganul, pe
omul din popor, care scrie pentru popor, viaŃa adevărată a poporului; pe Slavici, omul din popor, care
nu uită că e din popor, care scrie viaŃa adevărată, de bucurie, de tristeŃă, de muncă a poporului: pe
Coşbuc, care cântă idila adevărată a dragostei; din Ńinutul lui mai fericit şi munca . . . şi acel profetic
Noi vrem pământ ! – acela pricepe deosebirea ! Se zice că Coşbuc a scris această poezie inspirat de
starea Ńăranilor din Moldova . . . Cu atât mai caracteristic. A trebuit să vie un ardelean, un „fecior” de
lângă Năsăud, ca să scoată cel mai mare şi mai cuprinzător strigăt al Ńăranului moldovan . . .
Nu voiesc să vorbesc de faza cea din urmă a literaturii româneşti. Ea e în formare. Un singur
nume voi scrie aici: pe al lui Octavian Goga! E un ardelean din „satul de sub munte”, Răşinari . . .
CetiŃi Poeziile sale, cetiŃi, în alt loc al acestei reviste, povestea „omului”, simpla şi dureroasa poveste a
Ńăranului român, care ar putea să aibă drept moto vorbele lui Gloucester din Regele Lear: „Totul e
întunecime şi dezolare . . .” Şi n-o putea spune povestea aceasta, care e mai cu samă a „omului” de
dincoace de CarpaŃi, a Ńăranului nostru, decât tot un ardelean ! . . .
. . . Şi ce direcŃie oare va lua, de aici încolo, literatura românească ? . . . Dar îmi vine o altă
întrebare, dacă e o alta: durerile din acest moment ale poporului român sunt ale facerii, sau ale morŃii
?

G. Ibrăileanu
„ViaŃa românească”, 1907, nr.3,
v. Studii literare, vol.2, Buc., Ed. Minerva, 1979, pp.152-159.

Iarăşi „poporanismul” în literatură

V-aŃi plictisit de discuŃia asta ? Şi noi ! Dar suntem atacaŃi din nou. Astă vară ne-a atacat dl.
Duiliu Zamfirescu. Acum o legiune de critici şi esteticieni.
Revista Luceafărul, în urma campaniilor de astă vară, a început o anchetă asupra
„poporanismului” în literatură. Ni s-a adresat şi nouă, dar ca cei care aveam să fim „judecaŃi” am
crezut că e mai bine să nu răspundem.
Din răspunsurile publicate de Luceafărul, am înŃeles că e nevoie – vai! – să revenim încă o dată
– şi să sperăm că pentru ultima oară ! – asupra acestei chestiuni, căci, dacă ne-ar fi poate indiferent
ce spun corespondenŃii Luceafărului despre „poporanismul” nostru, nu ne e deloc – încă! – indiferent

65
să vedem că suntem combătuŃi pentru un „poporanism” izvorât din mintea domnilor corespondenŃi.
Observăm din capul locului un lucru. Criticii noştri dispreŃuiesc nu numai ce am spus noi că
înŃelegem prin poporanism, dar şi cele mai elementare tratate de istoria românilor şi de istoria
literaturii româneşti. Dacă nu ai foiletat niciodată mai cu băgare de samă aceste umile manuale poŃi
crede că poporanismul este o invenŃie a VieŃii româneşti, mai poŃi crede că el este un nou gen poetic
sau o nouă şcoală literară, recomandate, Doamne fereşte, scriitorilor – în sfârşit poŃi crede că ar fi
vorba de cine ştie ce atentate la independenŃa scriitorilor şi la bunele şi vechile învăŃături ale
esteticienilor şi criticilor literari.

Toată lumea ştie că în Ńara noastră s-a întâmplat la începutul veacului al XIX-lea un lucru
extraordinar. La un popor oriental şi foarte înapoiat, s-a introdus deodată, în doze forŃate, civilizaŃia
apuseană. De aici a urmat un lucru tot atât de extraordinar: Clasele din oraşe au început să devină un
fel de colonie franceză, sau, mai bine zis, erau pe punctul de a deveni. A început să se schimbe viaŃa,
sufletul şi odată cu el şi acel corelat, care este limba. Cuvintele nouă, luate mai ales din franŃuzeşte,
sunt reflexul, în limbă, al civilizaŃiei apusene introduse de noi: cantitatea lor e reflexul puterii cu care a
invadat acea civilizaŃie; felul lor e reflexul aspectelor civilizaŃiei ce am introdus; forma ce le-am dat-o e
reflexul chipului cum am asimilat această civilizaŃie.
Şi cine studiază aceste probleme – şi altele ! – descopere că nu există popor pe lume care să
se fi îndepărtat atât de mult de sine însuşi. Şi prin urmare, descoperă că nu există alt popor căruia
problema revenirii la sine, a naŃionalizării culturii, literaturii şi limbii să i se fi impus cu atâta putere şi
urgenŃă. ReacŃia fericită, se ştie, a început cam o dată cu primejdia, mai ales în Moldova.
Dar naŃionalizarea culturii şi, ca să ne mărginim la subiectul nostru, a literaturii şi limbii, nu s-a
desăvârşit nici până astăzi.
Dacă cineva se face forte să ne convingă că, din acest punct de vedere, am ajuns în situaŃia
FranŃei, Angliei, Germaniei, Rusiei chiar – că literatura şi limba noastră sunt perfect naŃionale şi nu mai
au nevoie să se romanizeze la izvorul geniului românesc, păstrat în popor – că, mai ales, limba
noastră literară e perfect formată, că sintaxa şi vocabularul ei nu mai au nimic de împrumutat de la
popor, pentru a deveni atât de românească cât e de franŃuzească limba lui Flaubert şi de englezească
a lui Dickens – atunci, da ! o latură (dar numai una!) a poporanismului e de prisos, nu mai are nici un
rost!
Căci, ce e, mai întâi de toate „poporanismul în literatură?”
E lucrul acela, pe care-l ştie oricine a citi un manual de istoria literaturii: e curentul poporan, e
acea naŃionalizare a literaturii culte (născută sub influenŃa mai ales a literaturii franceze) prin literatura
poporană – ca spirit şi ca limbă.
ToŃi scriitorii noştri mari au făcut acest lucru. (Sunt unii care au rămas mici pentru că n-au făcut
acest lucru.) Şi din epocă în epocă, o dată cu creşterea valorii literaturii româneşti, creşte şi
naŃionalizarea ei prin comuniunea cu geniul poporului.
Aiurea, această lature a poporanismului poate că nu e necesară. Zic poate, pentru că şi aiurea,
întotdeauna când limba se „înstrăinează” prin vreo influenŃă oarecare, mai ales clasică, oricând devine
prea abstractă, sau când se vlăguieşte, altoiul preŃios e tot literatura şi limba poporului: Malherbe,
Hugo, Lessing, Herder, Puşkin, Gogol etc.
Şi nu e mult de când Anatole France, cel mai desăvârşit stilist din Ńara stilului desăvârşit, a
mărturisit că-şi datoreşte limba limbii poporului, de care s-a folosit ca de un izvor veşnic viu şi
proaspăt.
BăgaŃi de samă, d-lor suprafini, e vorba de Anatole France !

Inventat-am noi ceva nou ? Impunem ceva arbitrar şi neraŃional scriitorilor ?

Dar noi nu facem decât să continuăm un curent vechi – sănătosul şi rodnicul curent –
accentuându-l şi teoretizându-l !

66
 Dar am spus că poporanismul mai înseamnă încă ceva: „simpatia pentru Ńărani”, când e vorba
de acei scriitori care zugrăvesc viaŃa Ńărănească.
„Simpatia” aceasta pentru Ńărani face să sară-n sus pe unii critici şi filozofi; auzi, zic ei, „simpatie
pentru Ńărani”, un element aşa de străin artei !
Dar nu-i deloc străin.
Nu ne vom avânta în teorii complicate, nu vom cita, şi noi, scriitori mari, ca să dovedim că
simpatia pentru obiect e o mare însuşire artistică, o însuşire care face pe scriitor să pătrundă mai
adânc în suflete şi să le priceapă mai bine.
Vom cita câteva fapte cunoscute de toată lumea.
Lăsând la o parte pe alŃii, care au chiar „şcoli literare”, iată-l pe dl. Duiliu Zamfirescu, în al său
neuitat Poporanismul în literatură. Uitând c-a existat pe lumea asta Dickens, George Eliot şi Bret Hart,
Tolstoi, Dostoievski şi Turgheniev, VlahuŃă, Sadoveanu şi Brătescu – Voineşti, ca să citez numai câŃiva şi
al căror talent nu poate fi pus la îndoială, iată-l declarând de sus, de foarte de sus, că „un ucenic de
bărbier sau calfă de cismar . . . va deveni pentru literatură un personagiu comic, sau un tip de perfectă
platitudine” şi că „cei mai mulŃi creatori de caractere omeneşti nu se ocupă de sufletele simple, pentru că
acelea sunt, ca neantul, fără evenimente” – întărind aceste consideraŃii printr-o ulterioară declaraŃie cum
că Ńăranii sunt „maimuŃe”. . .
Ei bine, într-o Ńară unde un personaj luat în serios în multe cercuri sociale, unde un membru al
Academiei, în faŃa acestui corp dat, poate trata pe oamenii mici – pe majoritatea poporului român –
cum tratează conciliul de la Trente pe femei şi Descartes pe dobitoace, nu e oare nevoie a recomanda
simpatie pentru cei mici ?
Nu vedeŃi că, fără simpatie, cei mici ori n-au nici un rol în artă, ca neavând „suflet”, ori, dacă au
un rol, apoi nu pot avea altul decât acela de a servi drept „personagii comice” ori „tipuri” de perfectă
„platitudine”?
Într-o Ńară de parveniŃi fuduli, ca a noastră, simpatia, de care am vorbit, are tocmai rolul de a face pe
scriitori să vadă şi în cei mici oameni cu „evenimente sufleteşti” . . .
Şi, fie zis în treacăt, rezultă oare din vorbele noastre că am sfătuit pe cineva să falsifice pe
Ńărani, idealizându-i ? … Dar cetiŃi pe scriitorul poporanist, dl. Sp. Popescu, cetiŃi-i, de pildă, ultima
lucrare, Rătăcirea din Stoborăni … Este o idealizare ?
Orăşanul, în genere, se naşte cu antipatie, în orice caz cu dispreŃ pentru Ńăran, pe care-l
socoate, în chip foarte sincer, ca un fel de om-animal. Şi simpatia pe care o propovăduim noi nu este,
în definitiv, decât sfatul ce-l dăm scriitorilor de a fi obiectivi, de a pricepe şi viaŃa Ńărănească, de a
vedea, mai departe, şi cauzele „sufletului” şi ale faptelor Ńărăneşti, căci un scriitor care nu vede
cauzele, care cinematografiază numai, nu este un adevărat scriitor . . . Şi cine vede cauzele, de care
vorbim mai sus, nu poate să nu devină mai indulgent, să nu reverse o mai mare simpatie asupra
Ńăranului, asupra acestui străvechi supus, bătut şi flămânzit . . .
În altă Ńară nu ar fi nevoie de acest sfat, căci nicăieri nu e o aşa de mare prăpastie – şi deci
dispreŃ – între orăşeni şi Ńărani.
Afară de o Ńară: FranŃa ! Naturaliştii, Balzac, Zola, Maupassant (aceşti scriitori aşa de despreŃuiŃi
de dl. Zamfirescu) se comportă cu cei mici întocmai după reŃetele academicianului nostru. łăranii
acestor mari scriitori sunt „personagii comice” şi „plate”. . .
Aceşti scriitori, ca şi dl. Zamfirescu, neputând intra în sufletul Ńăranului, loviŃi numai de aparenŃe,
au crezut că Ńăranul e fără „suflet”, „maimuŃă”, bun să pozeze numai ca tip „comic” şi „plat”. (În timpul
din urmă, ca o exemplificare a teoriei d-sale, dl. Zamfirescu a scris o schiŃă din viaŃa Ńărănească,
Bucşă, în care toate personajele sunt tâmpite.)
Şi cât de mult pot greşi, ce opere neadevărate poŃi face când nu cunoşti pe Ńăran şi-l socoŃi
fără „suflet”, se poate vedea din cazul lui Zola.
Când Zola a scris romanul La Terre, Anatole France, suprafinul, dar inteligentul şi nobilul
Anatole France, a protestat într-un articol celebru împotriva zugrăvirii Ńăranilor ca nişte „personagii
comice” şi „plate” şi a susŃinut că-n viaŃa Ńăranului există o frumuseŃă, pe care alŃii, ca Millet etc. au

67
văzut-o, dar pe care Zola n-o vede. Anatole France a arătat atunci că Zola n-a fost impresionat de
gravitatea întunecată a feŃelor, de armonia omului cu pământul, de măreŃia mizeriei, de sfinŃenia
muncii, a muncii prin excelenŃă: aceea a ogorului. A arătat că Zola nu vede graŃia lucrurilor,
frumuseŃea, majestatea, simplicitatea ...
„În noi toŃi, zice A. France, în cei mici ca şi în cei mari, la cei umiliŃi şi la cei mândri, există un
instinct de frumuseŃă, o dorinŃă de ceea ce împodobeşte şi de ceea ce decorează, care, răspândite în
lume, fac farmecul vieŃii”. . .
Tot în privinŃa acestei chestii, un doctor de Ńară, Fournier, scrie lui A. France o lungă scrisoare,
în care vorbeşte de „grija ce o are Ńăranul de demnitatea lui”, de „sentimentul de pudoare excesivă a
Ńăranului” etc . . .
Iar Louis Ulbach, vorbind tot de La Terre, zice că acest roman e „o calomnie, o insultă adusă
majorităŃii francezilor” şi adaugă că i-ar veni greu lui Zola să explice, prin a sa teorie a eredităŃii, cum
se face că „aceşti Ńărani sunt părinŃii a tot ce există mai cinstit, mai inteligent, mai brav în FranŃa” . . .
„Cine dintre noi, se-ntreabă acest scriitor, n-are sânge Ńărănesc în vine şi cine dintre noi nu admiră pe
aceşti muncitori neodihniŃi ca pe un exemplu, ca pe o tradiŃie de urmat ?”. ..
Iar Tolstoi, vorbind şi el de defăimarea Ńăranilor de către Balzac, Zola, Maupassant, se-ntreabă
cum se poate explica existenŃa splendidei civilizaŃii franceze, cu adevăraŃii ei oameni mari, dacă
această civilizaŃie stă pe un piedestal atât de păcătos, atât de „comic” şi de „plat”. . .
Şi întorcându-ne la noi, constatăm că ceea ce a văzut bun, frumos în viaŃa Ńăranilor un
Alecsandri, un A. Russo, un Grigorescu, un Eminescu, un VlahuŃă, un Caragiale când a scris despre
Ńărani, un Slavici, un Coşbuc, un Sadoveanu, un Goga, un Agârbiceanu – nu vede cutare „şcoală
literară” ori dl. D. Zamfirescu.
Şi noi am putea întreba: ce soartă poate avea cultura noastră dacă ea stă pe un piedestal de
„ridicoli”, de „plaŃi”, de „maimuŃe”, de „fiinŃe fără suflet” – şi dacă această cultură a noastră e
reprezentată din ce în ce mai mult de fii şi nepoŃi ai acestor „maimuŃe”?
ConcepŃia aceasta despre Ńărani nu poate duce decât la falsificarea acelor opere de artă în care
e vorba despre ei.
Şi când noi recomandăm simpatie pentru Ńărani, adică îndrumarea de a-i privi obiectiv, mergem
noi alături de artă ?
Şi inventăm noi – şi aici – ceva nou ? Dar artiştii români mai sus citaŃi, făcut-au ei altceva ?
Aşadar făcut-am noi altceva decât să aprobăm, să îmbrăŃişăm o atitudine cunoscută şi s-o
teoretizăm ?
Nu vă place cuvântul „poporanism”?
Dar noi credem că e cel mai potrivit, pentru a cuprinde aceste două feŃe ale problemei şi pentru
a face legătura cu problema istorică şi socială, cu care este legată această problemă literară . . .
Altă spaimă ! Nu-i aşa ? Cum ? Probleme literare legate cu probleme istorice şi sociale ?
Ei da ! Întreaga istorie a literaturii e martoră. Toată lumea ştie că e o legătură între clasicismul
francez şi epoca istorico-socială corespunzătoare, între romantismul german şi-ntre epoca istorico-
socială corespunzătoare; între lupta dintre clasici şi romantici şi luptele între conservatori şi
republicani; între epoca noastră de după 1840 şi între idealurile politico-sociale ale românilor.
E o legătură între aspiraŃiile politice, sociale şi naŃionale ale lui Alecsandri, Eminescu, VlahuŃă şi
Sadoveanu şi între poporanismul lor literar.
Şi e o legătură între literatura noastră de azi, numită de unii şi Ńărănistă, de alŃii naŃionalistă, şi
între preocupările politico-sociale de azi, datorită crizei de acum zece ani. În urma acelei crize, care
ne-a redeşteptat dintr-un dolce far niente, s-a accentuat tendinŃa noastră de a fi noi. PuneŃi alături
acest nou curent literar cu măsurile de a pune în valoare energiile noastre naŃionale, cu străduinŃa de
a face ceva pentru clasa Ńărănească, cu mişcarea economică şi culturală de la Ńară, cu apariŃia unor
mişcări politice etc. şi veŃi zări poate legătura . . .
Poate că e cam prozaică această constatare pentru estetica pură. Dar aşa e ! Istoricul literar
viitor va pricepe şi mai bine această corelaŃie şi această cauzalitate ...

68
 Numai după ce literatura şi limba românească vor fi perfect româneşti; numai după ce se va
umple prăpastia socială şi morală dintre orăşeni şi Ńărani, şi, mai ales, va înceta prejudecata că Ńăranii
nu sunt oameni ca şi noi; numai atunci poporanismul îşi va fi îndeplinit rolul şi-şi va fi trăit traiul.

P. Nicanor60 & co
„ViaŃa Românească”, anul IV (1909), nr.12 (decembrie)

Iarăşi poporanismul

Un ziar* a întreprins o anchetă în privinŃa curentelor literare. Fireşte, poporanismul nu poate lipsi
din răspunsurile intervievaŃilor. „Curentul” şi „şcoala” poporanistă le stă în cale, deşi noi, singurii care
avem cuvânt în această chestie, am declarat că poporanismul nu e nici curent şi nici şcoală
literară, ci numai o concepŃie asupra vieŃii.
Această concepŃie, aplicată la literatură, nu exclude nici un curent ori şcoală literară. Cineva
poate să fie un poporanist încarnat şi, în acelaşi timp, simbolist, fie în artă dacă e artist, fie în
preferinŃele sale dacă e critic. Şi, tot aşa de bine, un alt poporanist poate să fie realist, şi un al treilea
clasic etc., după temperamente. Această revistă, prin colaboratorii ei, prin proza şi versurile şi prin
aprecierile ei critice, este răspunsul categoric şi fără replică la aserŃiunile divagante ale acelora care
vorbesc de o şcoală literară poporanistă.
Această concepŃie, aplicată la literatură, este, mai întâi, afirmarea, banal de adevărată, că
literatura, romantică ori simbolistă, clasică ori realistă, română ori franceză, este cu atât mai originală,
mai adevărată, mai interesantă şi mai preŃioasă literaturii universale, cu cât poartă mai mult caracterul
specific naŃional.
Această concepŃie, aplicată la literatură, este, în al doilea rând, afirmarea, tot şa de banal de
adevărată, că un scriitor lipsit de imparŃialitate, mânat de pasiuni şi prejudecăŃi, va diforma realitatea în
opera sa de artă. Un misogin va zugrăvi întotdeauna fals pe femeie. Un misoneist va zugrăvi întotdeauna
fals mişcările de emancipare. Un dispreŃuitor al poporului va zugrăvi întotdeauna fals pe Ńărani. Şi fiindcă
orice bărbat are mai mult sau mai puŃin, conştient ori inconştient, mai ales inconştient, un sentiment de
dispreŃ pentru femeie, trebuie să se întâmple o revoluŃie în sufletul lui, să devină „feminist”, pentru a reuşi
să devină imparŃial în judecata sa asupra femeii. Şi fiindcă orice om din clasele suprapuse are, mai mult
sau mai puŃin, de obicei mai mult, conştient sau inconştient, un sentiment de contrarietate pentru Ńărani,
trebuie să se întâmple o revoluŃie în sufletul lui, să devină democrat (noi am întrebuinŃat cuvântul
„poporanist”), pentru a reuşi să devină imparŃial în judecata sa asupra Ńărănimii.
Dar falsificarea realităŃii în opera de artă, ca şi-n filozofie, se întâmplă mai ales când scriitorul
zugrăveşte pe femei, ori pe Ńărani, în conflictul de interese, în ciocnirea cu stăpânitorii.
În faŃa conflictului, scriitorul uită adesea un fapt esenŃial: că femeile, Ńăranii sunt oameni mici,
dezarmaŃi, robi, că ei sunt categorii nedreptăŃite de istorie şi că, prin urmare, faptele lor, socotite prin
prisma acestei concepŃii juste, au altă gravitate morală decât a celor mari, înarmaŃi şi stăpâni. O
greşeală a celor dintâi este mai puŃin reprobabilă decât aceeaşi greşeală a celor din urmă.
Victor Hugo a spus cuvântul cel mai frumos din lume în favoarea femeilor, cuvânt în care se
cuprinde o profundă filozofie:
N’insultez jamais une femme qui tombe !
… Nu insultaŃi niciodată pe un Ńăran care se rătăceşte !
Feminismul şi poporanismul nu înseamnă nici idealizare, nici preferinŃă exclusivă. Ele numai
ajută pe scriitor să priceapă realitatea, să fie realist, să transpună în operă justele raporturi dintre
lucrurile pe care le zugrăveşte.

60
P. Nicanor este un pseudonim al lui G. Ibrăileanu.
*
Revista „Luceafărul”.

69
 Dar noi nu profesăm feminismul. L-am adus în discuŃie numai ca să lămurim mai bine ceea ce
aveam de spus. Feminismul este legitim, dar pentru moment nu este cea mai urgentă problemă.
Suntem numai poporanişti. Şi poporanismul nostru, mult mai important pentru noi în alte domenii – în
domeniul literar nu înseamnă, încă o dată, decât: revendicarea spiritului specific naŃional şi acea
simpatie pentru popor care permite scriitorului să vadă just în viaŃa celor mici şi-n conflictele
lor. Cu alte cuvinte, originalitate în artă şi realism şi-n zugrăvirea vieŃii Ńărăneşti. Un scriitor care
ricanează când zugrăveşte Ńărani (ca şi atunci când zugrăveşte femei, proletari etc.) nu numai că
falsifică realitatea, dar ofensează şi simŃul moral al cititorului civilizat, căci este penibil să stai de vorbă
cu un om moralmente inferior şi crud, chiar dacă are talent.
S-a-nŃeles că, adversari ai oricărei falsificări a vieŃii Ńărăneşti, nu noi am fi aceia care să
propunem înfrumuseŃarea în artă a vieŃii şi a sufletului Ńărănesc. Aceasta ar fi o caricaturizare şi deci o
ofensă şi, dacă voiŃi, ar fi un act anti-poporanist. łăranul trebuie arătat în toată goliciunea inferiorităŃii,
sălbăticiei şi barbariei lui, dacă e inferior, sălbatic şi barbar. Să nu i se cruŃe nici o apucătură rea, nici
un viŃiu. Să fie însă zugrăvit complet, aşa cum zugrăvesc cei mai mari romancieri, cum zugrăveşte
Tolstoi pe Ana Karenina, cu toate contigenŃele explicatoare, cu faptele luminate de cauzele lor – şi
atunci imaginea Ńărănimii, fiind adevărată şi just luminată, cu cât va fi mai respingătoare, cu atâta va fi
o protestare mai vie împotriva soartei care i s-a creat şi de care este răspunzătoare istoria şi sfetnicii
ei -, pe cât poate fi vorba de răspundere în acele lucruri în care „bietul om e sub vremi”.
Înseamnă toate acestea că suntem exclusivişti, că nu recunoaştem decât un fel de literatură ?
Şcoala poporanistă – care nu există ?
Colaboratorii noştri, prozatorii şi poeŃii, ei fac parte din şcoli, fără să vrea. Unii sunt romancieri,
alŃii realişti, alŃii simbolişti – toŃi mai mult sau mai puŃin poporanişti, pentru că au sufletul românesc şi
pentru că, atunci când vorbesc de Ńărani, nu-şi arată caninii, rânjind de ură şi de dispreŃ.
Noi, redactorii, care nu scriem nuvele şi poezii, care n-avem temperamentul aşa de puternic şi
tranşant, ca să putem fi clasaŃi, noi nu suntem de nici o şcoală. BăgaŃi bine de seamă: în Ńara aceasta,
suntem aproape singurii pentru care toate şcolile şi curentele sunt egale.
Sunt reviste şi îndrumători care nu pot suferi Ńărănismul. Sunt reviste şi îndrumători care nu pot
suferi simbolismul. Sunt reviste şi îndrumători care nu pot suferi decât un curent, o şcoală – pe a lor. Îi
ştiŃi.
Cutare îndrumător e „modernist” şi simbolist” şi are oroare de Ńărănism. Cutare îndrumător e
„intelectualist” şi aristocrat şi are oroare de Ńărănism. Cutare îndrumător e Ńărănist şi are oroare de
„intelectualism” şi de simbolism.
Şi tocmai aceştia ne numesc pe noi exclusivişti ? Fiindcă nu suntem nici aristocraŃi ca X, nici
Ńărănişti ca Y, nici simbolişti ca Z, apoi X,Y şi Z cred că suntem în contra lor. Şi dacă suntem în contra
tuturora, trebuie să avem şi noi „şcoala” noastră !
Dar ridicatu-ne-am noi vreodată împotriva unei şcoli, unui curent, cum fac ei ? Dimpotrivă. Am
publicat scrieri de toate şcolile, am lăudat, am recomandat, în recenzii, în cronici, în studii, în note pe
marginea cărŃilor, scriitori de toate felurile, români şi străini.
… Şi acum, reluaŃi-vă cântecul, domnilor !
Inevitabil d. Lovinescu şi-a dat părerea. Poporanismul, zice d-lui, ia „un fel de literatură drept
toată literatura” (sublinierile sunt ale autorului). Poporaniştii ajung „chiar până la înlocuirea talentului
literar prin formulă”.
Acest om e fără milă.
G. Ibrăileanu
„ViaŃa românească”, 1911, nr. 12,
v., şi „Studii literare”, vol. 2, Buc., Minerva, 1979, pp.163-166.

70
Ce este poporanismul?

Atitudinea poporanistă – căci poporanismul, cum am spus de atâtea ori, nu e nici un partid
politic, nici o şcoală literară – a fost lămurită pentru întâia oară acum treizeci de ani. Această atitudine
era legată de o concepŃie mai generală asupra vieŃii. În practică, însă, dacă se poate spune astfel,
adică faŃă de problemele concrete ale politicii, culturii şi literaturii noastre, ea se reducea la
următoarele idei:
I

În mijlocul Europei transformată prin RevoluŃia Franceză, care eliberase toate clasele sociale şi
le dăduse posibilitatea să lupte pentru revendicările lor, rămăsese în stare medievală – pe lângă Rusia
şi Turcia – şi România, unde aproape întreg poporul, adică Ńărănimea, era încă în iobăgie, fără
drepturi politice, exploatat economiceşte până la sânge, lăsat şi silit să rămână în incultură, departe de
toate bunurile civilizaŃiei.
Din munca Ńărănimii se înjghebase un fel de civilizaŃie, apanaj al unei clase foarte restrânse.
Din munca acestei clase se înjghebase şi un început de cultură adevărată. Iobagii, cu munca lor,
făceau posibilă crearea de şcoli, de universităŃi, de atenee, de reviste, de şcoli literare. Dar iobagii nu
primeau în schimb nimic. Starea lor materială era tot mai rea; iar sufletul şi mintea lor, lăsate mereu în
părăsire. Erau două Ńări: românii sus şi rumânii jos, în sărăcie şi întuneric.
CâŃiva oameni, care nu erau dintre dânşii, şi fiindcă nu erau dintre dânşii s-au simŃit debitori faŃă
de această clasă, care le dădea putinŃa să se adape la cultura europeană; şi vinovaŃi faŃă de clasa
aceasta – vina omului care se foloseşte de munca altuia şi nu-i dă nimic în schimb.
Aceşti oameni au adus ideea că intelectualii trebuie să-şi plătească datoria faŃă de iobagi, faŃă
de această clasă fără analogie în Europa civilizată, să-şi răscumpere vina, luptând pentru
emanciparea şi luminarea ei.
Poporanismul n-a fost vocea interesului de clasă. Promotorii poporanismului n-au fost Ńărani (sau
„mici burghezi rurali”, cum le place hiperurbanilor să boteze pe Ńărani).
Poporanismul n-a fost un sentiment de clasă, ci un sentiment generos pentru altă clasă.
(Ceea ce s-ar putea numi statul major al poporanismului, întotdeauna foarte restrâns ca număr,
a fost alcătuit în tot timpul din burghezi, urbani sau proprietari de moşii, şi dintr-o minoritate de
intelectuali ieşiŃi din clasele de jos, dar care acum erau burghezi. O statistică a tinerilor care au venit la
noi de douăzeci de ani încoace ar arăta că aproape toŃi fac parte din vechi familii urbane. Aceasta n-o
spunem pentru că ar fi o înjosire să fii Ńăran, ci pentru a defini atitudinea poporanistă. Părerea noastră
este că singura clasă aristocratică la noi e Ńărănimea nemahalagizată încă, aceea, de pildă, din
Creangă).
Era o noutate absolută această atitudine? Nu. Tot ce este favorabil Ńărănimii în ideologia
bonjuriştilor patruzecioptişti formează tradiŃia poporanismului. Sentimentele lui C. A. Rosetti faŃă de
Ńărani în politică, ale lui A. Russo în domeniul cultural şi literar, ale lui Cezar Bolliac în poezie sunt tot
atâtea stări sufleteşti precursoare poporanismului. Şi, lucru vrednic de luat în seamă, acel care, într-un
moment de conştiinŃă a vinei şi a datoriei, a formulat acest sentiment, aproape ca şi mai târziu
poporaniştii, a fost Titu Maiorescu.
„Singura clasă reală la noi – zice el, într-un articol din tinereŃe – este Ńăranul român, şi realitatea
lui este suferinŃa, sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare. Căci din sudoarea lui
zilnică se scot mijloacele materiale pentru susŃinerea edificiului fictiv, ce-l numim cultura românească,
şi cu obolul cel din urmă îl silim să ne plătească pictorii şi muzicanŃii noştri, academicii şi atenianii din
Bucureşti, premiile literare şi ştiinŃifice de pretutindenea, şi din recunoştinŃă cel puŃin nu-i producem
nici o singură lucrare care să-i înalŃe inima şi să-l facă să uite pentru un moment mizeria de toate
zilele.”61

61
În contra direcŃiei de astăzi în cultura română, 1868. (n.a. – G.I.)

71
 Dacă critica şi soluŃiile poporaniste diferă, sentimentul poporanist e acelaşi – ca şi sentimentul
din aceste rânduri ale lui Maiorescu. Dar Maiorescu, mai târziu, în activitatea lui publică, nu s-a
condus de acest sentiment.
Acest respect al poporanismului, acest sentiment, acum, după război, nu mai are raŃiune de a
exista, căci nu mai are obiect. Odată ce Ńăranul a fost împroprietărit şi i s-a dat drept de vot, odată ce
nu mai este iobag, nu mai poate fi vorba nici de vină, nici de datorie faŃă de el. Vina a fost
răscumpărată: datoria i s-a plătit.
Sau, dacă a mai rămas vreo datorie, e datoria de a-l ajuta să iasă din incultură. Dar mijloacele
de a se ridica le are acum toate: bunăstare şi drepturi politice.
Cum s-a reflectat acest sentiment în atitudinea poporaniştilor faŃă de literatura naŃională?
Prin nimic alta decât prin dreptul ce şi l-a luat critica poporanistă de a se întreba, când se
întâmpla să aibă în faŃă un roman sau o nuvelă cu subiect din viaŃa Ńărănească, ce atitudine are
scriitorul faŃă cu subiectul; cum zugrăveşte pe iobagi; e un om subŃire, un exemplar de lux uman, ori e
un tip grosolan, rămas în urmă pe scara evoluŃiei morale.
Când această clasă de iobagi nefericiŃi şi nedreptăŃiŃi era zugrăvită ca o specie de gorile
răufăcătoare, fără nici o înŃelegere a cauzelor inferiorităŃii lor, cauze de care nu ei erau vinovaŃi, ci
istoria – atunci recunoşteam meritele literare ale scriitorului, dacă le avea, dar spuneam că e un tip
uman inferior (sufleteşte) şi un scriitor lipsit de obiectivitate şi de pătrundere (esteticeşte).
...Lipsit de obiectivitate şi de pătrundere, pentru că realitatea e mai complexă decât o vedea el:
gorila nu era gorilă, ci un om ca toŃi oamenii, dar victimă (în sens moral), produs (în sens filozofic) al
împrejurărilor sociale, acumulate de-a lungul vremii şi devenite istorice.
Aşadar, deşi plecam de la un sentiment, noi nu formulam o altă concepŃie decât aceea a
observaŃiei complete, a redării complete a faptului zugrăvit, aşa cum fac marii creatori – de pildă
romancierii ruşi –, cum a zugrăvit Tolstoi pe Ana Karenina, pictură completă din care se vede şi
decăderea, dar şi cauzele decăderii acestei femei. Nu cerem transfigurarea şi idealizarea Ńăranului, ci
zugrăvirea lui cât mai adevărată – şi atunci cu atât mai absolvitoare pentru el. Şi cu atât conŃinând un
imperativ mai categoric pentru ajutorarea lui, ca să iasă din starea mizerabilă.
Poate că această cerinŃă de realism şi acest sentiment de justiŃie morală şi estetică era o
atitudine antiestetică?
Ce-ar zice antagoniştii noştri civilizaŃi (avem o droaie!), dacă un scriitor antisemit feroce ar scrie
nişte romane în care evreii ar fi zugrăviŃi aşa... cum îi văd, îi concep şi îi explică antisemiŃii? Noi
credem că i-ar nega şi talentul, dacă scriitorul ar avea talent. Suntem siguri (băgaŃi de seamă cum
este atacat d. Sadoveanu pentru atitudinile sale...mic-burgheze). Dar să admitem că criticul civilizat ar
fi o natură estetică desăvârşită şi ar recunoaşte talentul romancierului antisemit. Ne întrebăm: n-ar
aduce el totuşi întâmpinarea că romancierul generalizează pe nedrept, că romancierul are sufletul
inferior – de „huligan”, cum se zice? Sau în loc de romancier antisemit, imaginaŃi unul misogin şi în loc
de evrei – femei. Ori în loc de romancier misogin, imaginaŃi un romancier partizan al castelor ca
Bourget şi, în loc de femei, „dezrădăcinaŃi” etc., etc., etc.
Dealtfel, când eşti critic obiectiv, nu e nevoie să fii poporanist, ori „civilizat”, ori filogin, ori
democrat, pentru a remarca atitudinea nedreaptă, neobiectivă a scriitorului Ńăranofob, evreofob,
misogin, „aristocrat” (toată critica e plină de asemenea observaŃii. Vezi, de pildă, criticii francezi, faŃă
de Les Déracinés ai lui Barrès)62 .
Pentru aceste ultime consideraŃii, să dăm un exemplu din propria noastră activitate. Când un
scriitor al nostru de talent a pictat urâŃenia unui târguşor moldovenesc şi prin murdăria evreilor
(murdăria aceasta e un fapt real, care sare în ochii oricui), noi am spus că aiurea, în altă Ńară, acest
element al picturii mediului ar fi binevenit, dar că la noi acest element de pictură poate stârni în cititori
mai mult decât o imagine pitorească, poate stârni un anumit cortegiu de stări sufleteşti neliterare – că
acea pictură, la noi, spune mai mult decât vrea şi nu e binevenită. Şi doar nu suntem filosemiŃi. Altă
dată, fără să fim iubitori şi admiratori ai lipitorilor satelor recrutate dintre grecii veniŃi din Stambul, când

62
Gide: “Il n'y a pas eu de plus nefaste éducateur et tout ce qui reste marqué par son influence est déjà
moribond, déjà mort”. (n.a. – G.I.)

72
d. Sandu-Aldea, în romanul Două neamuri, generalizând, a zugrăvit ca odioasă întreaga seminŃie
grecească imigrată la noi şi ca angelică întreaga populaŃie românească din satul unde-şi plasa
romanul, am remarcat acest lucru şi l-am învinuit de lipsă de obiectivitate şi deci de slăbiciune
estetică.
O polemică lungă, provocată de cerinŃa noastră ca scriitorul să fie complet obiectiv (în sensul
arătat mai sus), am dus-o în jurul lui Maupassant, pe care îl luasem la început, şi din întâmplare, ca să
ilustrăm teoria atitudinii scriitorului faŃă de subiectul său. Insistam mai ales asupra scenelor de
seducere din opera sa, zugrăvite, adesea, cu o totală lipsă de obiectivitate: acele scene în care redă
fapte crude ca nişte simple bagateluri, istorisindu-le cu haz, proiectând o lumină simpatică asupra
seducătorilor şi ridiculizând pe victime, pentru că sunt victime şi fac parte din categoria socială
„bourgeois”!
Aşadar, poporanismul-atitudine era numai un aspect, o aplicare specială a unei concepŃii mai
generale. Şi, de fapt – făcând bilanŃul criticii noastre –, n-am reclamat mai multă obiectivitate pentru
Ńărani decât pentru alte categorii umane.
Fireşte, astăzi, când Ńăranul nu mai este un iobag nefericit, atitudinea noastră nu mai are motive
să aibă accentul de atunci – căci totul e relativ pe lumea aceasta şi atârnă de împrejurări de fapt.
Acum atitudinea aceasta a poporanismului nu mai poate fi atât de vigilentă ca înainte de război.
Şi totuşi...Chiar dacă ar fi?
În FranŃa, Ńărănimea a fost scoasă din iobăgie, a fost transformată în clasă socială normală încă
de la RevoluŃia cea Mare. Aşadar, datorie, vină, sentiment generos etc. („poporanism”) pentru
Ńărănime nu mai au ce căuta în FranŃa. Totuşi, cine nu cunoaşte virulentul atac (mai virulent decât
orice atac poporanist al nostru) al calmului şi scepticului Anatole France63 împotriva lui Zola, pentru că
acesta terfeleşte în romanele sale pe Ńărani? Pentru că-i zugrăveşte antipatici? Vă amintiŃi de
pasiunea pusă în această chestie, de informaŃiile culese de el – aproape o adevărată anchetă – , spre
a dovedi că Ńăranul francez e om, e cuviincios, are sentimentul frumosului etc?
Acesta a fost în literatură poporanismul-atitudine. Încolo, subiect din cutare sau cutare categorie
socială, clasicism, romantism, simbolism, dadaism, tragedie eroică, Homer, Shakespeare, Baudelaire,
Dostoievski, M. Proust, P. Valéry, Anatole France, Knut Hamsun...Emil Isac, Baltazar etc., etc., etc.,
ne-au plăcut sau nu, cu totul din alte motive decât poporanismul. Că am fost şi suntem împotriva
maimuŃărelii moderniste, cum A. Russo a fost împotriva maimuŃărelii lamartiniene şi byroniene? Asta
nu mai e poporanism. Anatole France a fost tot atât de refractar ca şi noi, şi nu maimuŃărelii, dar chiar
simbolismului adevărat. Iar Jules Lemaître – şi mai refractar. Şi nu, fireşte, din cauza
„poporanismului”...
Când îŃi place Shakespeare şi Goethe, Balzac şi Dostoievski, France şi Proust, Leconte de Lisle
şi Verlaine, Eminescu şi Coşbuc, Sadoveanu şi Alice Călugăru, Arghezi şi Topârceanu, dar nu-Ńi plac
poeziile d-lui Baltazar şi a emulilor săi, nu eşti, prin aceasta, nici poporanist, nici antipoporanist. Tot
aşa cum, fiindcă nu ne plac nuvelele d-lor Lungeanu, Dragoslav şi ale mai tuturor Ńărăniştilor, ca şi
poeziile crâşmăriştilor de tristă memorie (pe care le-am combătut tot aşa de tare ca şi d. Sanielevici şi
împreună cu el, cum singur mărturiseşte), nu înseamnă că suntem simbolişti. Şi, fiindcă a venit vorba,
regretăm că la un popor de Ńărani s-a produs atât de puŃină literatură adevărată cu subiect din viaŃa
Ńărănească. Maiorescu avea ideea că romanul şi nuvela modernă trebuie să zugrăvească mai ales
viaŃa claselor populare. Noi nu împărtăşim ideea lui Maiorescu. Oricum însă, literatura română a
produs prea puŃină literatură bună cu subiect din viaŃa Ńărănească.
II

Dar poporanismul a mai fost ceva (şi este încă), ceva în care nu-i decât continuarea concepŃiei
literare a boierilor bonjurişti A. Russo, Alecsandri şi Kogălniceanu, a micului burghez romantic şi
schopenhauerian Eminescu64, a mandarinului aristocratic Maiorescu etc.

63
Vezi Anatole France, Opinions sociales (1902). (n.a. – G.I.)
64
Să nu se încânte d. Sanielevici cu ideea că Eminescu e boier, şi nu mic-burghez. Eminovicii sunt
Ńărani din Bucovina, şi unul din ei, tatăl lui Eminescu, a ajuns vechil (e grozav, dar e aşa!) şi apoi, cu
banii din vechilie, a cumpărat o moşioară. (n.a. – G.I.)

73
 E accentuarea ideii banale (dar care mereu trebuie amintită) că literatura română, ca oricare
alta, nu poate să fie decât naŃională; şi nu importaŃie străină; că scriitorul român are să întrupeze în
opera sa spiritul specific al poporului său, şi că acest spirit specific, din cauze binecunoscute istorice,
există mai ales la poporul de la Ńară, întrupat şi concentrat în poezia populară. Noi, spre deosebire de
aristocraŃii citaŃi mai sus, Russo etc., am adăugat că acest spirit se găseşte şi la alte clase, dintre care
ne-am oprit mai ales asupra acelei clase boiereşti care a rămas mai departe de turcism şi fanariotism.
Amintim, pentru cei care n-au învăŃat bine în liceu, următoarele: toată activitatea lui A. Russo se
reduce la argumentarea ideii că literatura populară trebuie să fie izvorul şi îndreptarul literaturii culte.
Alecsandri a pus în practică teoria. Poezia lui personală a crescut din literatura populară. El a început
să scrie poezii numai după ce a călătorit în munŃi şi a cules poezie populară. Primele sale poezii
originale abia sunt o culturalizare a poeziei populare. Un necunoscător ar putea să le ia drept o
colecŃie de poezii populare. Kogălniceanu îşi începe activitatea sa de îndrumător cultural prin
recomandarea literaturii populare ca izvor de inspiraŃie pentru literatura cultă. Eminescu a făcut pe larg
teoria, antipatică, a spiritului specific în literatură, a cules literatură populară, a colindat în toate
Ńinuturile româneşti şi – vezi în Maiorescu ce legătură este între poeziile lui Eminescu şi literatura
populară.
Să arătăm părerile lui Maiorescu despre această legătură:
„Poeziile lui (Eminescu) încep în această privinŃă alipindu-se de-a dreptul de forma populară, dar îi
dau o nouă însufleŃire şi o fac primitoare de un cuprins mai înalt.”
„Acestea însă (poeziile cele mai bune ale lui Eminescu) reclamă toată luarea-aminte a criticii
literare în privinŃa formei lor şi cu deosebire a înrudirii cu poezia populară, din care s-au hrănit mai
întâi şi deasupra căreia s-au ridicat pas cu pas până la exprimarea celor mai înalte concepŃii.”65
Aşadar, după Maiorescu, elegiile, satirele şi Luceafărul lui Eminescu n-ar fi existat fără curentul
poporan, început de Russo şi Alecsandri.
Dar Maiorescu nu se opreşte la Eminescu. El vede bine legătura ce există între literatura
populară, depozitară a caracterului specific naŃional şi a atitudinii estetice a poporului român faŃă de
lumea – şi între întreaga noastră literatură bună:
„Oare nu este aici (în teatrul lui Caragiale) un adevărat început de literatură dramatică
naŃională, independentă, trăind din propriile sale puteri, în înŃelesul aceleiaşi mişcări intelectuale
sănătoase în care sunt Nuvelele lui Slavici, şi Amintirile lui Creangă, şi Copiile de pe natură ale lui
Negruzzi, şi Poeziile lui Eminescu – mişcare deşteptată în literatura noastră prin acea culegere de
poezii populare prin care Alecsandri a îndreptat spiritul tinerimii de astăzi spre izvorul veşnic al tuturor
inspiraŃiilor adevărate: simŃirile reale ale poporului în care trăim şi care simŃiri numai întru cât sunt
oglindite prin artă, în această realitate a lor, devin o parte integrantă a omenirii exprimată în forma
literară?”66
Iată, spre oroarea criticii civilizate, toată literatura cultă, cu Caragiale cu tot, socotită ca un efect
fericit al curentului început de Russo şi Alecsandri.
Acum, că o natură atât de estetică, un aşa de fin cunoscător al literaturii universale constată şi
spune acest lucru – e treaba „moderniştilor” să-şi despice capul şi să înŃeleagă posibilitatea
catastrofei...
Ideea aceasta – caracterul specific naŃional al operei de artă – este o idee patriotică, adică politică?
Nu este o idee patriotică, este una pur estetică (Maiorescu, teoreticianul spiritului specific, expulza
sentimentul patriotic din poezie!). E vorba de originalitatea unei literaturi. ToŃi marii scriitori sunt foarte
naŃionali. Pot fi Rabelais, Molière şi Anatole France altceva decât scriitori francezi? Pot fi Shakespeare,
Dickens şi Thomas Hardy altceva decât scriitori englezi? Pot fi Tolstoi şi Dostoievski altceva decât scriitori
ruşi? Poate fi La Bruyère german? (întrebarea ultimă e a lui Gide).
ToŃi scriitorii mari sunt specific naŃionali – aceasta e axiomă. La noi (am spus-o, dar în zadar),
toŃi scriitorii socotiŃi mari sunt tocmai cei socotiŃi şi mai naŃionali – sunt reprezentanŃi ai spiritului
specific naŃional, sunt chiar de-a dreptul în legătură cu literatura populară, cum spune Maiorescu.

65
Eminescu şi poeziile lui, 1889. (n.a. – G.I.)
66
Comediile d-lui I. L. Caragiale, 1885. (n.a. – G.I.)

74
Bolintineanu a avut mai multă poezie în suflet decât Alecsandri, dar Alecsandri s-a pus în legătură cu
spiritul poporului său prin poezia populară, şi acest însemnat coeficient l-a făcut să realizeze o poezie
superioară celei a lui Bolintineanu.
Pentru critica noastră civilizată, tot ce e Ńărănesc, popular, specific naŃional e ceva ruşinos, aşa
sunt ei de fini şi de suprafini, în comparaŃie cu grosolanii Eminescu şi Maiorescu. Şi – ca să-l mai
cităm o dată – cu grosierul Anatole France, care a spus că ori de câte ori se vlăguieşte forma literară
se decolorează şi se anemiază – literatura trebuie să se aplece spre izvorul limbii populare, ca să
capete viaŃă nouă.
Aşadar, poporanismul român are în favoarea lui, pe de o parte, ideile literare ale lui Russo,
Alecsandri, Kogălniceanu, Eminescu, Maiorescu – şi pe de altă parte, faptele literare, adică întreaga
dezvoltare a literaturii culte române, dezvoltare datorită contactului cu spiritul naŃional întrupat mai
frumos în literatura populară.
A nega caracterul specific al literaturii unui popor înseamnă a nega că fiecare popor are
psihologia lui. Odată ce un popor are psihologia lui deosebită, şi literatura acelui popor trebuie să aibă
caractere deosebite. Şi nu există critic sau istoric literar care să nu implice în toate dezvoltările lui
existenŃa caracterului specific al literaturii de care se ocupă. Altfel literatura n-ar purta mărturie – cea
mai autentică mărturie – pentru sufletul unui popor. Toate astea fac parte din abecedarul istoriei
literare!
Ce altceva a făcut de pildă Taine în Istoria literaturii engleze, decât să arate caracterul
specific al literaturii engleze şi cauzele acestui caracter? Şi doar aceasta e partea din opera sa care a
rămas – atacurile împotriva lui concentrându-se asupra faptului că s-a ocupat numai de ceea ce e
comun tuturor scriitorilor englezi şi a neglijat ceea ce are fiecare particular. Şi ce altceva e în
atitudinea lui Lemaître faŃă de literaturile străine decât opoziŃia naturii lui, prea refractară la alte
caractere specifice naŃionale, deosebite ori contrarii celui francez?

III

S-a înŃeles, sperăm, că poporanismul, în ambele lui ipostaze, nu e o şcoală literară; că, şi din
punctul de vedere al atitudinii sentimentale (tratată în partea întâi a acestui articol), şi din punctul de
vedere al concepŃiei originalităŃii literaturii unui popor (tratată în partea a doua), poporaniştii trebuiau
să accepte orice operă, de orice şcoală literară, care nu exprima un suflet de vătaf şi îndeplinea
condiŃia pusă de Maiorescu.

Această atitudine a noastră am probat-o prin literatura publicată în „V.r.”67 şi prin părerile noastre
despre diferiŃii scriitori români şi străini. Desigur că, nefiind balanŃe impersonale, ci oameni, am putut avea
preferinŃele noastre – pentru clasicism sau pentru realism; pentru literatura franceză ori engleză, pentru...
Dar poporanismul n-a fost numai o atitudine literară.
El a fost multe alte lucruri, şi poate mai cu seamă aceste alte lucruri. În cuvântul nostru Către
cititori din primul nr. al V.r., din 1906, nici nu este vorba de poporanismul în literatură. Şi a putut să
nu fie, pentru că nu veneam cu o şcoală literară.

G. Ibrăileanu,
„ViaŃa românească”,1925, nr. 1,
v. şi Studii literare, vol. 2, cit. supra, pp.260-270

67
„ViaŃa românească”.

75
După 27 de ani

Când a apărut „ViaŃa românească”, cultura românească era dominată de tradiŃionalism:

concepŃia reacŃionară în politică, Ńărănismul în literatură.
Se criticau formele noi introduse în veacul trecut, se regreta vechiul regim – se admira Ńăranul
patriarhal ca o rămăşiŃă a vremurilor lui Mihai şi Ştefan. Şi se idealiza acest Ńăran tocmai pentru că era
atât de rămas în urmă, cu totul în afară de viaŃa civilizată europeană.
„ViaŃa românească” vedea în Ńăran altceva. łăranul social, Ńăranul sărac, Ńăranul care are
nevoie de reforme, de ridicare, de transformare. Iar această transformare presupunea totala
occidentalizare a Ńării, distrugerea pe de-a-ntregul a formelor vechi.
Aşadar, împotriva conservatorilor şi a Ńărăniştilor literari – împotriva „Convorbirilor” şi a
„Sămănătorului” –, trebuia să apere formele noi, să ceară împroprietărirea şi introducerea votului
universal (Ńărănismul literar, cu tot „Ńărănismul” lui, era împotriva votului universal).
„ViaŃa românească” cerea transformarea plăieşilor lui Ştefan cel Mare în cetăŃeni.
Idealul „VieŃii româneşti” n-a fost Ńăranul pitoresc cu plete, cu chimir, care nu ştie să citească şi
stă în poeticul bordei, cântând din trişcă. Idealul „VieŃii româneşti” a fost Ńăranul îmbrăcat europeneşte,
care are casă de cărămidă, a cărui fiică citeşte romane şi poezii; Ńăranul alegător, membru într-un
club, Ńăranul trăind într-un sat luminat cu electricitate, lucrând ogorul cu maşini perfecŃionate, ori
lucrând în fabricile create în preajma satului, în legătură cu agricultura.
TradiŃionaliştii (conservatorii şi Ńărăniştii literari) au strigat: Blasfemie! Impietate! Socialism!
Nihilism! Anarhism! (Pe atunci nu exista cuvântul „bolşevism”). Iar socialiştii strigau: Mici burghezi!
Rodica! (Şi lucru cu totul vrednic de luat în seamă: cercurile conservatoare aplaudau polemica
socialiştilor în contra „VieŃii româneşti” – pentru că de „socialism” nu se temeau ele, dar se temeau de
democraŃia integrală).
Strigătele acestea erau fireşti. Întotdeauna acei care şi-au simŃit privilegiile atinse de o reformă au
strigat: anarhism! În anii care au precedat împroprietărirea din 1864, Kogălniceanu a fost taxat de
comunist şi proudhonist. Iar cuvântul „mic-burghez” este ocara adusă de toŃi socialiştii acelora care nu
sunt exact de părerile lor. (Vezi Kautsky contra Bernstein, Kautsky contra Trotzki, Trotzki contra Stalin
etc., etc.)
În ce constă mic-burghezismul „VieŃii româneşti”?
În faptul că această revistă – nu era în contra industriei mari, veritabile, dar dovedea (şi nimeni
n-a răsturnat încă argumentarea) că la noi în Ńară, ca în orice Ńară mică şi rămasă în urmă evoluŃiei
mondiale, nu se poate crea o industrie mare pentru că concurenŃa Ńărilor de veche industrie nu
permite crearea industriei mari în Ńările mici –, chiar când aceste Ńări, rămase în urmă din punct de
vedere industrial, sunt, în alte privinŃi, Ńări înaintate şi „occidentale”.
Ştiam desigur că o civilizaŃie industrială e superioară unei civilizaŃii agricole.O ştiam şi o
simŃeam atât de bine, încât noi, „mici-burghezi”, am fost cu inima de partea Angliei în războiul cu burii,
de partea Americii în războiul în contra Spaniei – de partea civilizaŃiei burgheze industriale împotriva
micii burghezii, a tradiŃiei etc. Şi astăzi, când reacŃionarii din toată Europa, filozofi, sociologi şi literatori,
condamnă marele esor industrial al Americii, menit să uşureze, într-o bună organizare socială, viaŃa
celor mulŃi şi să facă posibilă cultura speciei întregi – aşadar, când persoanele romantice condamnă
„mecanizarea” vieŃii, noi ne declarăm pentru această mecanizare.
Dar nu tot ce e superior se poate realiza oricând şi oriunde, ci numai ceea ce e realizabil.
Şi „ViaŃa românească” a arătat că dacă e imposibilă la noi industria mare şi dacă se cheltuie
degeaba paralele contribuabililor (în zdrobitoarea lor majoritate Ńărani) cu „industria naŃională”
protejată, că dacă România nu poate fi scoasă din balcanism prin industria mare, ea se poate ridica
din mizerie, din incultură, din minciuna politică, prin agricultura industrializată şi prin industriile în
legătură cu agricultura, plus marea industrie etatizată a petrolului şi a altor produse naturale – singura
adaptare posibilă a noastră la viaŃa europeană.

76
 Atitudinea aceasta a fost critică, realistă, posibilistă.
O altă problemă care s-a pus „VieŃii româneşti” a fost aceea a culturii străine.
În 1906, când a apărut revista, situaŃia era aceasta:
Sus o elită socială care nu citea decât franŃuzeşte.
Jos un popor care nu citea nimic. Apoi un neînsemnat curent literar care transplanta în
româneşte literatura franceză (spre uzul nimănui) şi un puternic curent Ńărănist literar care ajunsese să
ceară oprirea cărŃilor străine de a intra în Ńară ca să nu se strice mintea românească şi să nu fie lovită
de concurenŃă literatura Ńărănistă.
„ViaŃa românească” a venit cu o idee foarte simplă: cultura unei Ńări înapoiate nu se poate
dezvolta fără sprijinul puternic al culturii întregi umane; această cultură umană trebuie asimilată ca să
devie naŃională; aşadar, cât mai multă cultură străină, dar, în acelaşi timp, cât mai multă asimilare a ei.
(Un exemplu strălucit de bogată cultură străină, asimilată perfect de un robust organism naŃional, este
poezia lui Eminescu).
În sfârşit, în vremurile de azi, o cultură nu se poate dezvolta într-o Ńară de analfabeŃi, – de unde
urma că, pentru ca să putem avea o adevărată cultură, era necesar ca poporul să fie ridicat prin
bunăstare, egalizare socială şi politică şi şcoală.
Aici era punctul de contact între problema social-politică şi problema culturii.
Atunci „ViaŃa românească” şi-a atras iarăşi fulgerele din două părŃi, ca şi în privinŃa atitudinii
politice. Francomanii au strigat: TroglodiŃi şi Ńărănişti: Ńărăniştii au strigat: CosmopoliŃi, lipsiŃi de orice
pic de sentiment patriotic!
În sfârşit, alŃii au declarat că această revistă nu ştie ce vrea. Aceasta cu atât mai mult, cu cât,
privitor la chestiunea naŃională, „ViaŃa românească” susŃinea că pe câtă vreme românii vor fi rupŃi în
bucăŃi, unii liberi (relativ), alŃii sub ruşi şi alŃii sub austro-ungari – o viaŃă adevărată nu e cu putinŃă, nici
politică, nici culturală, nici literară –, aşadar „ViaŃa românească” era „naŃionalistă” şi şovinistă – iar pe
de altă parte, fiindcă „ViaŃa românească” era împotriva şovinismului, a urei de rasă, admiratoare a
FranŃei revoluŃionare (toate socotite ca lucruri antinaŃionale), revista era „antinaŃionalistă”!
Un factor important al culturii unui popor, şi ultima ei eflorescenŃă, este literatura lui.
Aşadar, punctul de vedere al „VieŃii româneşti”, raporturile dintre literatura naŃională şi cea
străină nu puteau fi decât un corolar al concepŃiei generale asupra raportului dintre cultura naŃională şi
cea străină.
Literatura noastră modernă, adică de la 1800 încoace, s-a creat pe baza literaturii occidentale.
A început cu imitaŃii, imitând însă ceea ce se potrivea cu nevoile noastre spirituale, cu preocupările
noastre, cu idealurile noastre şi cu nivelul nostru cultural – şi apoi, fără a înceta vreodată să aibă ca
model sau îndreptare literaturile occidentale, devenind mereu tot mai autonomă şi mai originală.
Aşadar două principii: 1) sunt forme care nu ni se potrivesc din cauza structurii sufleteşti, de
pildă misticismul rusesc, moralismul intransigent ibsenian etc. (Domnul Zarifopol a arătat că
ibsenismul ne este atât de străin, încât actorii nici nu pot intra în miezul personagiilor) şi 2) sunt forme
care nu ni se potrivesc din cauza stadiului nostru istoric, de pildă baudelaireanismul, transpoziŃie
literară a unui urbanism vechi. (Romanticii noştri de la 1840 au imitat pe Lamartine şi Hugo, care se
potriveau cu stadiul nostru cultural pe atunci, şi pe Vigny şi Musset, prea complicaŃi pe vremea aceea
pentru noi; iar mai epicul şi mai paseistul Hugo a inspirat mai mult pe moldoveni, pe când pe munteni
i-a inspirat mai cu seamă liricul Lamartine.)
„ViaŃa românească” a fost de părere că a căuta să transplantezi forme literare imposibile la noi
este risipă zadarnică de forŃe, mai mult decât zadarnică, primejdioasă, pentru că inutilizează energii
care ar putea să fie cheltuite aiurea, spre folosul culturii naŃionale.
Aşadar, „ViaŃa românească” a avut şi în această privinŃă o atitudine critică, realistă, posibilistă.
Cât despre un program literar şcoală, curent etc., „ViaŃa românească” n-a avut nimic din toate
acestea. În cuvântul Către cititori din primul număr al revistei nici n-a fost vorba despre un program
literar. Ni s-a părut de prisos să mai vorbim de aşa ceva. Era de la sine înŃeles că vom publica tot ce ni
se va părea bun. „ViaŃa românească” n-a îmbrăŃişat clasicismul sau romantismul, sau realismul, sau

77
altă şcoală literară, luând poziŃie în contra celorlalte. În paginile sale, a publicat scriitori de toate şcolile
şi a lăudat sau a blamat scriitori de toate şcolile, naŃionali şi străini.

Din acest program, scurt şi incomplet, unele puncte au fost realizate, altele sunt încă de
actualitate.
Transformarea iobagilor în cetăŃeni s-a realizat – sau, mai exact, condiŃiile transformării. łăranii,
adică marea majoritate a poporului român, au pământ şi drept de vot. A mai rămas să li se dea cultura
necesară spre a deveni europeni. Aceasta trebuie să fie de acum înainte programul acelora care
voiesc ridicarea Ńării româneşti la nivelul Ńărilor occidentale.
Problema introducerii şi adaptării culturii occidentale rămâne şi va rămâne mereu, şi nu numai
la noi, ci în orice Ńară de pe glob înapoiată.
Problema posibilităŃilor literaturii unui popor va rămâne şi ea mereu la ordinea zilei atâta vreme
cât vor exista popoare cu psihologia lor deosebită (tot aşa cum va exista mereu problema originalităŃii
individuale câtă vreme vor exista oameni) şi mai ales câtă vreme vor exista popoare rămase în urmă
pe scara evoluŃiei culturale.
„ViaŃa românească” trece de azi înainte sub conducerea unei generaŃii mai tinere. Tinerii sunt
mai în stare să-şi dea seama ce este şi ce nu este posibil.

G. Ibrăileanu
„ViaŃa românească”, 1933, nr. 1,
v. şi Studii literare, vol. 2, cit. supra, pp. 287-391

78
 IV. SIMBOLISMUL

1. Originile simbolismului

DificultăŃile definirii curentului, în ceea ce are mai reprezentativ, vin din

diversitatea manifestărilor lui. Este greu de stabilit note comune în creaŃia unor poeŃi
ca: Ştefan Petică, D. Anghel, Iuliu Cezar Săvescu, Ion Minulescu, G. Bacovia, D.
Iacobescu, I. M. Raşcu, Emil Isac, Al. T. Stamatiad, N. Davidescu, Elena Farago ş.a.
Ei reprezintă, la graniŃa dintre veacuri, efortul de înnoire a poeziei româneşti după
epoca marilor clasici, o reacŃie împotriva "curentului eminescian" şi, în primele două
decenii ale secolului al XX-lea, împotriva semănătorismului.
Cercetătorii întâmpină aceleaşi dificultăŃi şi în FranŃa, unde a luat naştere
curentul, pentru că personalităŃile care au creat curentul nu pot fi încadrate în tipare
(Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Jean Moréas, Albert Samain, René Ghil ş.a.). De
altfel, diferitele direcŃii din cadrul curentului au înfiinŃat reviste, cenacluri, adevărate
şcoli literare care polemizau, sporind dificultăŃile identificării, chiar şi în
contemporaneitate, a unor note definitorii.
Termenul de simbolism, pentru a desemna mişcarea literară de la sfârşitul
secolului al XIX-lea, a fost utilizat pentru prima dată de Jean Moréas (pseudonimul lui
Ioannis Papadiamantopoulos, grec născut în Atena), care, în polemica sa cu Paul
Bourde, ia apărarea "decadenŃilor", acuzaŃi de "obscuritate" (P. Verlaine, Mallarmé
ş.a). După articolul din 11 august 1885 din publicaŃia "Le XIX- siècle", Jean Moréas
revine cu un manifest în "Le Figaro littéraire" (18 sept. 1886) intitulat Le
Symbolisme, în care propune definirea mişcării decadente cu termenul de
"simbolism" (de la termenul grec symbolon, "semn"). Deşi nu va fi recunoscut ca un
şef de şcoală poetică, termenul rămâne, mai ales că, împreună cu Gustave Kahn, va
scoate demonstrativ revista "Le Symboliste" în 1886. P. Verlaine preferă însă
termenul decadism (de la "decadent") şi înfiinŃează chiar o publicaŃie intitulată "Le
Décadent" (1886). Se creează astfel două direcŃii în cadrul mişcării de înnoire a
poeziei franceze, una revendicându-se de la Paul Verlaine (decadenŃii), cealaltă de
la Stephane Mallarmé (simboliştii). Un adept al lui Mallarmé, René Ghil, publică în
1886, Traité du Verbe, încercând să elaboreze o "doctrină a Cuvântului" şi să
întemeieze o nouă şcoală numită "simbolisto-armonistă", apoi "filozofico-

79
instrumentistă" şi „evolutiv instrumentistă."
În cadrul simbolismului se înregistrează şi ramura mistică, iniŃiată de
Josephin Péladan, care a făcut vâlvă în epocă. Gruparea "magilor" (cum au fost
numiŃi) încerca o îmbinare între curentul nou şi mistică, susŃinând ca "în afară
religiilor nu există mare artă".68 E de notat o asemenea prezenŃă pentru a sublinia
dificultatea definirii curentului ca urmare a diferitelor tendinŃe care i-au marcat istoria.
Aşa cum arată D. Micu, mişcarea simbolistă a fost sfâşiată de tendinŃe
contradictorii care au dus în cele din urma la apariŃia unor curente ca expresionismul,
futurismul, unanimismul, suprarealismul etc.69
Erau destul de mari deosebiri intre "decadenŃi" şi "simbolişti". DecadenŃii (P.
Verlaine, A. Rimbaud, Tristan Corbière, Jules Laforgue ş.a.) evocau în textele lor
aspectele întunecate ale existenŃei, în general din atmosfera oraşului: cafenele
sordide, cârciumi, locuri rău famate, ospicii, spitale, bâlciuri şi personaje care
populează aceste spaŃii - vagabonzi, alcoolici, nebuni, femei pierdute, acrobaŃi ş.a. În
general, peisajele sunt dezolante, apăsate de o tristeŃe grea.
Simboliştii, sub influenŃa lui Mallarmé, manifestă tendinŃa evadării din real,
practicând o poezie uneori formalistă sau în care se exploatează sonorităŃile
cuvintelor.
Ceea ce rămâne, dincolo de deosebiri, ca o acŃiune comună, este efortul de
înnoire, declanşat în epoca postromantică de Ch. Baudelaire cu Florile răului.
Simboliştii au reacŃionat împotriva parnasianismului, curent antiromantic, dar care va
deveni destul de repede Ńinta atacurilor generaŃiei tinere. Parnasianismul practică o
poezie descriptivă, a relatării impersonale, exerciŃiu de virtuozitate formală.
Depersonalizarea liricii însemna dezumanizarea ei, de aceea simboliştii au
sentimentul că participă la o cruciadă pentru restabilirea statutului poeziei. Pornind
de aici, un cercetător al simbolismului consideră că mişcarea simbolistă a fost unitară
prin lupta pentru a descoperi esenŃa poeziei: "Ei - spune Guy Michaud -înŃeleg ca
poezia nu este numai emoŃie, iubire, ci ridicarea la conştiintă a acestei emoŃii; că
atitudinea poetică nu este numai afectivă, ci şi cognitivă, simultan. Altfel spus, poezia
implică un anume mod de cunoaştere"70.
Guy Michaud va alcătui o antologie de texte simboliste (Doctrina simbolistă)
menită să demonstreze coerenŃa esteticii simboliste, în centrul căreia s-ar afla un alt tip
de cunoaştere decât cea logică, o cunoaştere sprijinită pe "gândirea analogică",
deoarece "poetul intuieşte ca totul se Ńine în Univers, că există o conivenŃă secretă între

68
Apud Jules Huret, Enquéte sur l’évolution littéraire, Paris, Charpentier, 1913, p.67.
69
D. Micu, Început de secol, cit supra, p.129.
70
Guy Michaud, Message poétique du Symbolisme, II-e partie, Paris, Nizet, 1955, p.408

80
lume şi el, şi iată-l determinat de propria experienŃă să purceadă nu de la multiplicitatea
aparenŃelor, ci de la unitatea originară a creaŃiei.71
Dar şi romanticii credeau în “unitatea originară a creaŃiei”, care poate fi
descoperită prin poezie, de aceea nu e de mirare că unii au considerat simbolismul
un neoromantism. Chiar Guy Michaud observă că nu simboliştii au descoperit
simbolul, dar că ei i-au dat o anume funcŃie. Simbolul, în viziunea lor, revelează
“corespondenŃele” secrete dintre lucruri, misterul lor. A exprimat-o cel mai bine Ch.
Baudelaire în poemul CorespondenŃe. Autorul are revelaŃia unităŃii fundamentale a
universului, a “corespunderilor” (trad. lui Al. Philippide), văzând natura ca “un templu
ai cărui stâlpi trăiesc / Şi scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceaŃă”. Omul trăieşte în
“codri de simboluri”, unde “Ca nişte lungi ecouri unite-n depărtare / Într-un acord în
care mari taine se ascund, / Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare, / Parfum,
coloare, sunet se-ngână şi-şi răspund”.72 Poezia trebuie să fie sugestie a acestei
realităŃi de dincolo de aparenŃe. Repudiind estetica parnasianismului, Mallarmé
afirmă: ”A numi (s.a.) un obiect este a suprima trei sferturi din desfătarea poemului,
care e făcut din fericirea de a ghici puŃin câte puŃin; a-l sugera – iată visul”73. De aici
cultivarea muzicalităŃii, pentru că muzica este prin excelenŃă sugestie, dar, în concepŃia
lui Mallarmé (spre deosebire de Verlaine), nu e vorba de o muzicalitate exterioară, ci
una internă, aceea care poate sugera inefabilul, ideea: “Muzica şi Literele sunt faŃa
alternativă, aici deschisă către obscur, scânteietoare dincolo, cu certitudine, a unui
fenomen, unicul, numit idee”74. În ciuda atâtor deosebiri între autori, simboliştii au fost
animaŃi de ideea că, vrând să exprime inefabilul, lirica se apropie mai mult de muzică
decât de pictură şi că trebuie să recurgă, prin urmare, la sugestie. De aici,
muzicalitatea versului, vagul, căutarea nuanŃei, aluzia, renunŃarea la emfază şi
patetism.

2. Simbolismul românesc

Prin simbolism, poezia românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi

începutul secolului al XX-lea face efortul de depăşire a fazei posteminesciene şi de
modernizare a limbajului poetic, a temelor şi preocupărilor specifice. Câteva
personalităŃi (Al. Macedonski, D. Anghel, I. Minulescu, G. Bacovia) au creat o
anumită imagine, foarte nuanŃată, uneori chiar deconcertantă, curentul fiind sprijinit

71
Apud D.Micu, Început de secol, cit. supra, p.134.
72
Traducerea lui Al. Philippide, în Charles Baudelaire, Florile răului, ediŃie alcătuită de Geo
Dumitrescu, Buc., ELU, 1967, p.23.
73
Apud Jules Huret, cit. supra, p.60.

81
de activitatea multor poeŃi de mâna a doua, dar al căror merit rămâne acela de a fi
susŃinut o anumită atmosferă. Rămâne notabil efortul de citadinizare a poeziei, în
contrast cu semănătorismul şi poporanismul, care orientau atenŃia în exclusivitate spre
viaŃa satului. De aici, sentimentul că i se oferă cititorului ceva nou, în contrast cu
literatura tradiŃională. Melancolia, nostalgia, spleen-ul, evaziunea, nevroza, pe care
simbolismul le sondează, aduc o altă perspectivă asupra condiŃiei umane. Cititori ai
simboliştilor francezi îndeosebi (P. Verlaine, A. Samain, J. Laforgue ş.a.), simboliştii
creează multora şi sentimentul sincronizării cu un anumit spirit al veacului.
Simbolismul se manifestă la noi în condiŃii specifice, când poezia rămâne încă în
mare parte legată de eveniment (G. Coşbuc, V. Alecsandri ş.a.), de curentul
posteminescian, încercând să reactiveze spiritul paşoptist. Nici Baudelaire, nici Verlaine,
nici Mallarmé, cele trei mari nume ale înnoirii poeziei franceze, nu devin repere şi la noi,
fiindcă rafinamentele pe care le propuneau găseau un public total nepregătit şi scriitori
cărora confruntarea, spre exemplu, cu spiritul parnasian şi naşterea de aici a unei noi
estetici nu le spuneau nimic.
Ideea lui Al. Macedonski de a crea la “Literatorul” o nouă grupare cu scopul
înnoirii poeziei româneşti avea să dea roade după câteva decenii. În poeziile sale din
Prima verba (1872), se recunosc multe accente din textele paşoptiştilor (D.
Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, I. Heliade – Rădulescu ş.a.), iar în conferinŃa
din 1878 Mişcarea literară din cei din urmă zece ani îşi exprimau chiar adeziunea
la spiritul paşoptist, desigur din spirit de frondă faŃă de junimism. Pe de altă parte,
gestul de revoltă, o anume sensibilitate îl apropie de romantici, după cum şi
atmosfera unor texte, chiar de după afirmarea orientării simboliste.
La “Literatorul”, Macedonski publică o serie de articole care încearcă să
definească “poezia nouă”. În 1880, apare articolul Despre logica poeziei, în care
exprimă idei asemănătoare cu ale lui Mallarmé. “Arta versurilor, afirmă poetul, nu
este nici mai mult nici mai puŃin decât arta muzicii”.75 Logica poeziei e “nelogică la
modul sublim”, idee care reaminteşte estetica romantică. Un manifest prosimbolist va
fi Poezia viitorului, unde se apreciază că instrumentalismul este simbolism, căci prin
amândouă “poezia şi-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte în largul
ei şi pe care burghezimea sufletelor nearipate către aristocraŃia în arte nu va ajunge
din fericire pentru poezie să-l înŃeleagă niciodată”. Poezia viitorului “nu va fi decât
muzică şi imagine”, ca “principale sorginŃi ale ideii”76. Despre poezie (1896) pune

74
Apud D. Micu, cit. supra, p. 137.
75
Opere, vol. IV, Buc., F.R.L.A., 1946, p. 77.
76
Ibidem, p. 101.

82
accent pe senzaŃie (“a fi poet înseamnă a simŃi”), considerând că “poezia este
datoare să deştepte cugetarea, nu să devină ea însăşi cugetare”77.
Ideea reia o afirmaŃie din SimŃurile în poezie (1895), unde Macedonski
susŃinea: “Poezia e senzaŃiune directă, dincolo de senzaŃie, dar numai prin intermediul
ei poetul atinge ideea poetică”. Încă din 1881 (Despre poemă), vedea în “poemă”
(textul poetic) o sinteză lirică, menită să sugereze complexitatea, nu să simplifice după
legi capricioase: “O poemă după mine trebuie să fie însăşi inima omului. Totul
trebuie să se întâlnească într-ânsa în confuziune şi pe neaşteptate, aşa precum este în
viaŃa reală. Râsul să fie lângă plâns; ura lângă amor. De la sublim la trivial, iată ce
înŃeleg eu prin poemă, iată ce trebuie să fie ea. Pentru acest cuvânt, ea se compune
din tot ce s-a scris şi s-a făcut până acum, bun sau rău, şi se numeşte poema
omenirii”78
Dintre experienŃele cele mai interesante pe care le-a găzduit la “Literatorul”, se
reŃine instrumentalismul. E de observat că poeziile sale “instrumentaliste” au fost
publicate înainte de experienŃele similare ale lui René Ghil: Rimele cântă pe harpă,
Guzla, Îmormântarea şi toate sunetele clopotului (1881), Lupta şi toate sunetele ei.
Instrumentalismul nu a avut ecoul scontat, a generat o poezie neinteresantă.
D. Micu distinge “două simbolisme” în istoria curentului: unul macedonskian
(continuat de revistele “ForŃa morală”, “Ileana”, “Hermes” ş.a.) şi celălalt al lui Ştefan
Petică (autorul volumului Fecioara în alb, socotit primul volum simbolist, publicat în
1902), având continuatori în D.Anghel, I.Minulescu, E.Farago etc. De asemenea,
crede că prin Ştefan Petică şi D. Anghel simbolismul cunoaşte o a doua naştere.79
După 1900, singura grupare cu program simbolist este cea de la “ViaŃa nouă”
(1 febr. 1905 – febr. 1925), “revistă modernistă”. Ovid Densuşianu, directorul revistei,
el însuşi poet simbolist, promovează literatura de inspiraŃie citadină, susŃine
intelectualizarea poeziei şi europenizarea literaturii româneşti în spirit latin. Pornind
de la Emile Verhaeren, O. Densuşianu defineşte simbolismul în raport cu poezia luptei,
a dragostei de viaŃă, ceea ce vine în contradicŃie cu imaginea generală despre ceea ce
era şi este simbolismul. Într-o conferinŃă (Sufletul nou în poezie), crede că îi
deosebeşte pe poeŃii simbolişti de ceilalŃi “o încredere neŃărmurită în forŃele sufletului
nostru, o curajoasă atitudine faŃă de viaŃă (. . ). Simboliştii iubesc viaŃa, sunt însetaŃi
de ea”80. În 1912, se exprima împotriva “primitivismului carpato-dunărean” şi pleda
pentru “apropierea sufletului nostru de sufletul european” (În ce stăruim noi să

77
Ibidem, p.103.
78
Ibidem, p.91
79
v. Început de secol, cit. supra, p.156 şi verso.
80
ConferenŃele “VieŃii nouă”, Buc., Ed. „ViaŃa nouă”, 1910, p.5 şi urm.

83
credem ). Elogiul lui E. Verhaeren se întemeiază pe spiritul citadin al poeziei sale. În
studiul Poezia oraşelor, integrat în Spiritul latin şi literatura nouă (1922), pledează
pentru poezia de inspiraŃie citadină: “Oraşele, chiar în părŃile urâte, au înainte de
toate ceva caracteristic, impunător, sunt expresiuni sufleteşti, condensări de viaŃă, şi
aceasta le dă o valoare poetică”81. Pe de altă parte, “oraşele sunt lăcaşurile
idealismului”, “în ele trăiesc aceia care-şi lasă gândurile să cuprindă nemărginirile şi
să pregătească ce va fi mâine: un gest de dezrobire, o cucerire nouă şi o faptă
schimbând în bine viaŃa tuturor”82.
Simbolismul teoretizat de O. Densuşianu rămâne unul “de cabinet”, o
combinaŃie între neoclasicism şi elemente futuriste.
Nu atât teoretizările au creat direcŃiile în simbolismul românesc cât
constituirea unor atitudini lirice specifice în evoluŃia fiecărui reprezentant, mai
important sau mai puŃin important. Se vorbeşte de două direcŃii – una mai expansivă,
atentă la întâmplările lumii, cealaltă interiorizată, meditativă. “Simbolismul, derivat din
romantism – susŃine Lidia Bote83- realizează o formulă nouă: aceea a întrepătrunderii
dintre subiect şi obiect, a comuniunii simpatetice, a fuziunii prin «intuiŃie»,
«participare» şi «corespondenŃă» inefabilă”. Cu alte cuvinte, simbolismul resituează
ontologic fiinŃa, integrând subiectul într-o viziune unitară asupra lumii. Cultivând
imaginile abundente, generate de emoŃii, eul poetic are acces la o lume misterioasă,
cunoscută prin simboluri şi “corespondenŃe”.
Simboliştii scriu o poezie citadină, căutând înfăŃişările urbane, chiar dacă
uneori e târgul de provincie, cu atmosferă tristă, apăsătoare. Preferă toamna,
penumbra, crepusculul, de aceea parcurile şi grădinile sunt evocate adesea în
amurg. Ploaia revine obsedant, florile atinse de suflul sfârşitului completează decorul.
Simboliştii au nostalgia mării, a călătoriilor spre tărâmuri îndepărtate, a evadării din
spaŃiile cunoscute. Poezia lor invită la visare, trezeşte nostalgia, reveria, pe fondul
sugestiei unor sentimente difuze. Spleen-ul, sufocarea interioară, starea de
oboseală, lâncezeala fac parte dintre stările obişnuite ale eului liric. Nevrozele se
îndepărtează prin “corespondenŃe” (muzicale, olfactive, vizuale), de aici căutarea
sinesteziilor.
Poezia simbolistă sugerează misterul lucrurilor, viaŃa lor tainică, apelând la
incantaŃie şi la sugestie, în dorinŃa de a evita ariditatea, formulele consacrate de
până atunci.

81
Sufletul latin în literatura nouă, Buc., Casa Şcoalelor, 1922, p.10.
82
Ibidem, p.50.
83
L.Bote, PrefaŃă la Antologia poeziei simboliste româneşti, Buc. EPL, 1968, p. 8.

84
 ReprezentanŃi ai simbolismului: Al. Macedonski, Ştefan Petică, D. Anghel, I.
Minulescu, G. Bacovia, Al.T. Stamatiad, Elena Farago, Emil Isac, D. Iacobescu,
Claudia Milian, I.M. Raşcu, M. Cruceru, Mihail Săulescu, N. Davidescu, Ovid
Densuşianu ş.a.

85
 3. Texte programatice simboliste

Despre logica poeziei

Desigur că citindu-se acest titlu, oricine se va întreba dacă poezia comportă o logică deosebită
de a prozei, şi vom stabili de aceea imediat un lucru pe care cărturarii noştri ar fi trebuit de mult să-l
stabilească şi anume că proza se conduce după o logică şi poezia după alta. Din cursul acestei scrieri
se va putea vedea clar, cât de mare lacună există în această privinŃă în literatura noastră. Ne vom sili
s-o facem să dispară şi vom ajunge astfel, cu încetul, a face să se convingă, chiar cei diametralmente
opuşi cu şcoala noastră, că este ridicol a se judeca valoarea unei poezii de cel dintâi zgârietor de
hârtie. Pentru a se critica, şi prin critică înŃelegem a se analiza, trebuie ca mai înainte de orice, să se
aibă în vedere că poezia îşi are logica ei aparte.
CâŃi din domnii noştri critici ştiu aceasta? CâŃi au avut această regulă în vedere de câte ori au
luat condeiul?...Răposatul LaerŃiu era un critic bun dar superficial; d-l Maiorescu are un gust poetic
greoi; d-l Haşdeu muşcă dar nu aprofundează, şi până şi chiar dintre amici ai noştri, vedem pe unii
sacrificând mai adesea prea mult spiritului şi prea puŃin fondului.
În asemenea condiŃii este natural a se vedea pe fiecare zi, luându-se condeiul criticii în mână
până chiar şi de cei mai nedibaci. Publicul, înmărmurit sub un asemenea potop de cerneală, începe să
reclame. A-l dezmetici e greu; însă ca revistă literară această încercare cade în sarcina noastră.
Logica după care se conduce poezia joacă în adevăr într-o analiză critică cel mai important rol.
AplicaŃi poeziei o asemenea logică, proza devine îndată nelogică. AplicaŃi poeziei logica după care se
conduce proza, – poezia poate fi logică, dar nu mai e poezie. Prin acest fapt însuşi, aŃi omorât-o, şi din
moment ce într-o critică nu se face o asemenea deosebire, poezia cea mai logică ca poezie devine
cea mai nelogică, judecată din punctul de vedere al prozei.
S-a zis şi s-a crezut până acum că a scrie poezie e greu şi că a scrie versuri e uşor. Această
premisă ni se pare falsă. Pentru a scrie versuri este tot atât de greu ca şi pentru a scrie poezie,
deoarece atât versurile cât şi poezia se conduc după nişte anume reguli. Pentru a scrie versuri trebuie
ca cineva să fie deplin stăpân pe limbă şi să cunoască în mod amănunŃit toată armonia sau toată
nearmonia ce rezultă din întocmirea literelor în cuvinte şi din ciocnirea acelor litere şi cuvinte între ele.
Scara alfabetică, considerată din acest punct de vedere, constituie o adevărată scară muzicală şi arta
versurilor nu este nici mai mult nici mai puŃin decât arta muzicii. A scrie poezie înseamnă de
asemenea a te conduce după nişte anume reguli. Cu alte cuvinte, poezia este înlănŃuirea ideilor, într-
un mod mult mai înfrumuseŃat decât modul întrebuinŃat în acest scop în proză. Din aceasta rezultă
negreşit şi faptul că logica poeziei trebuie să difere cu desăvârşire de a prozei. O poezie este prozaică
când modul de exprimare logică a ideilor nu diferă de acela al prozei. Atât criticii cât şi poeŃii trebuie să
Ńină socoteala de aceasta.
«Era o noapte nebună» a zis un tânăr dintre cunoscuŃii mei în şirul unei bucăŃi de versuri puŃin
nimerită, şi toŃi s-au grăbit a critica, nu însuşi fondul şi forma acelei bucăŃi de versuri, ci expresia citată,
invectivând pe bietul autor în toate felurile. – Cum?...O noapte nebună! Şi-au zis ei. Dar poate să fie
ceva mai absurd decât aceasta? Nebunie mai mare nici nu s-a văzut! etc., etc., etc...
La prima aparenŃă, sunt puŃini, precum presupunem, care să nu dea dreptate criticilor în contra
autorului.
Ei bine, adevărul, cu toate acestea, este altfel, şi cei care n-au nici dreptate, nici simŃ poetic
sunt criticii.
Din punctul de vedere al logicii aplicată prozei acel care n-ar avea dreptate e autorul; din
punctul de vedere însă al logicii ce regizează poezia, tot ce autorul a scris mai poetic şi mai ales este
acel emistih. Fără a cugeta, şi prin instinct poate, s-a ridicat prin acea expresie la înălŃimea

86
cutezătoarelor trăsături de maestru.
Cine va tăgădui că a zice în franŃuzeşte: «C'était une folle nuit» ar fi un ce nepermis?
Acei care judecă cu uşurinŃă zâmbesc pentru că ignoranŃei trebuie să i se pună întotdeauna
punctul pe i! Hazul ce-l vor face nu va fi însă de lungă durată, deoarece am adunat atâtea arme
convingătoare, încât vor trebui să-şi plece fruntea dinaintea lor.
Înainte de a întrebuinŃa pe cele de căpetenie, fie-ne permis a ne întreba de ce nu este logic,
după dumnealor, a se zice: «Era o noapte nebună».
Răspunsul le va fi lesnicios.
– Această expresie e absurdă, vor striga zbârlindu-se, deoarece noaptea poate să fie
întunecoasă sau luminoasă, dar nebună, nu.
Pentru a-i zdrobi, răspunsul nostru este însă mult mai lesnicios decât al dumnealor, căci:
După cum nu poate fi «o noapte nebună», tot aşa nu poate să fie «o frunte înnorată», «o inimă
sângerândă», «buze de flăcări», «ochi de peruzele» sau «de azur», «un păr de aur», «o lună cu raze
de argint», inima femeii, «un cuib de amor şi de otravă», şi aşa mai încolo, pentru cuvântul că fruntea
poate să fie încreŃită dar înnorată nu, şi înnorat poate să fie numai cerul; buzele pot fi arzătoare, dar
nu pot fi de flăcări; ochii pot să aibă culoarea peruzelelor sau a azurului dar nu pot fi de peruzele, nici
de azur; inima femeii nu poate fi un cuib, deoarece nu este decât un organ; şi, în fine, luna poate să
aibă raze albe cum e argintul, dar nu raze de argint.
Cu toate aceste, nimeni nu protestează, şi pe drept cuvânt. Dacă cineva ar voi să excludă din
poezie asemenea expresii, cu totul nelogice în proză, atunci poezia ar deveni proză şi totul ar fi zis.
Aceasta este atât de adevărat, încât s-au găsit genii mari, care să fi cutezat şi mai mult. Cum că
era o noapte nebună nu e nimic. Cine nu-şi aduce aminte de nopŃile nebune ale frumoasei sale
adolescenŃe?... Plâng şi pe acei care le-au uitat şi pe acei care nu le-au avut!
A fi poet înseamnă a fi poet, şi logica poeziei este, dacă ne putem exprima astfel, nelogică într-
un mod sublim.
Ca dovadă în sprijinul afirmaŃiilor noastre, să deschidem pe Dante. Iată ce găsim în diferite
locuri ale poemei sale: Divina Commedia, «Soarele care tace», «un loc mut de lumină», «o lumină
răguşită», acestea sunt proprii expresii ale nemuritorului poet şi ele revin adeseori în versurile sale cu
o cutezanŃă crescândă.
MulŃi vor zice în faŃa acestora că Dante formează o excepŃie. Ca să-i dumirim, luăm pe Virgiliu şi
găsim pe: «silentia lunae»;şi pe «clarescunt sonitus» cât şi multe altele tot atât de cutezătoare, şi,
precum se exprimă un autor francez, un asemenea stil atât de nelogic în aparenŃă, nu este decât o
fericită preschimbare de cuvinte pe care simŃurile o fac între ele. Ochiul judecă despre sunet zicând:
«Un sunet strălucitor» şi gâtlejul, despre lumină, zicând: «O lumină răguşită». Racine a zis de
asemenea: «Voi vedea drumurile parfumate» (Je verrais les chemins parfumés) şi este evident că, la
el, simŃul văzului a încălcat în acest vers asupra simŃului mirosului. Sunt experienŃe medicale care au
dovedit că un om, orb din naştere, auzind sunetul unei trâmbiŃe, strigă: «Aceste sunete sunt roşii!». În
acel moment acel om vorbea limbajul poeŃilor, deoarece vedea prin ureche. Sunetul era strălucitor
pentru auzul său, precum este strălucitoare culoarea roşie pentru ochii noştri.
Sunt desigur mulŃi care îşi închipuie că introducerea unor expresii ca cele citate nu poate figura cu
succes în limba noastră. Acelora le voi răspunde că de când există poezia în inima poporului român, ele
sunt introduse, scrise şi cântate, fără ca nimeni încă să cuteze a le numi nelogice, căci, în poezie, se
numeşte logic tot ce este frumos. Cântecele noastre populare sunt dovada cea mai palpabilă că nu ne
înşelăm şi valoarea acelor cântece nu o poate tăgădui nimeni, fiind apreciate ca nişte adevărate pietre
scumpe de toată lumea adevărat literară. Meritul de fond al acestor poezii constă însă mai cu seamă în
forma lor poetică şi cu totul nelogică pentru proză.
Astfel, de exemplu, – prozaic vorbind, – nu putem admite ca logice nici chiar aceste versuri:

„Sus la munte, ninge, plouă,

La Craiova pică rouă,

87
 Dintr-ai nopŃii ochi cereşti
Şi din ochii omeneşti.”

În adevăr, în proză nu s-ar putea zice în nici un chip că «noaptea are ochi din care pică rouă».
Ce-ar fi devenit însă aceste admirabile versuri, dacă autorul ar fi rămas logic şi nu s-ar fi înălŃat
pe aripa poeziei până a ajunge să exprime cu ajutorul acestui stil figurat, prin personificarea nopŃii, că:

„Sus la munte ninge, plouă

La Craiova pică rouă
Dintr-ai nopŃii ochi cereşti
Şi din ochii omeneşti!”

Pentru ca să arătăm acum, că înseşi expresiile pe care le-am extras din Dante şi Virgiliu, oricât de
cutezătoare s-ar părea, pot să intre şi în cadrul unei poezii româneşti, dăm aici câteva versuri pe care le-
am compus spre acest sfârşit, adăugând într-ânsele şi expresii proprii nouă. Iată-le:

„Tu ai încă în suflet credinŃa. Mai poŃi încă

Să mai trăieşti, şi-n locu-Ńi adesea vreau să fiu:
În sufletul meu însă e jale atât de-adâncă,
Şi-atât e de pustiu!”

Analiza prozaică a acestor versuri ne va da ca rezultat nelogica până la absurd, deoarece credinŃa
e un rezultat al combinaŃiei cugetărilor în creier, care e un organ material şi palpabil; credinŃa nu poate fi
prin urmare un rezultat al unei ficŃiuni ca aceea numită suflet. De asemenea un om poate să fie «cuprins
de jale» dar, nu se poate zice în mod strict logic că acea jale rezidă în sufletul său, şi încă, – ce este şi
mai mult, că jalea sa e adâncă, deoarece jalea poate să fie mare, pe câtă vreme adâncă nu poate fi decât
o apă sau o prăpastie etc. A zice apoi despre suflet că este atât de pustiu, este a fi tot atât de nelogic.
Trecând la strofa a doua, vom da peste mai multe:

„De ce mă-ndemni la viaŃă? Nu simŃi că pentru mine

S-a isprăvit pământul şi soarele-a tăcut?
Ce bine mai aşteaptă, ce rău mai mă reŃine
Când traiul meu e mut?”

Expresiile din strofa aceasta sunt ale mele, dimpreună cu cele ca: «S-a isprăvit pământul» şi ca
«traiul meu e mut». Expresia «Soarele a tăcut» este însă proprietatea lui Dante.
Nimic, precum vedem, nu este logic nici în această strofă, judecând negreşit din punctul de
vedere al prozei, şi din acest punct, fireşte, că suntem şi noi de acord cu uşureii critici, care caută în
poezie logica prozaicelor dumnealor fierturi, asupra faptului că ideile enunŃate în versurile de mai sus
sunt cu desăvârşire absurde, dimpreună cu modul lor de exprimare cu tot.
Şi cum ar putea să se isprăvească pământul, să tacă soarele şi să amuŃească traiul?...Ei bine,
nu poate să fie cu toate aceste ceva mai logic! Pentru omul în a cărui inimă este dezastru şi-n al cărui
ochi nu mai pot să fie nici chiar lacrimi, pământul se isprăveşte, soarele tace, şi traiul nu mai are limbă.
Pentru acel om s-a isprăvit pământul, deoarece fericirea lui s-a isprăvit! Soarele a tăcut, deoarece, cu
toate că razele sale luminează, razele sale nu-i mai vorbesc de amor, de viaŃă, de petreceri, de
aspiraŃii pierdute; traiul său este mut, deoarece ziua care trece se aseamănă cu ziua care vine. Numai
o asemenea amuŃire a traiului, o asemenea tăcere a soarelui, şi o asemenea isprăvire a pământului
poate să aibă, după părerea mea, toată conciziunea şi poezia, cerute pentru a putea să exprime
dezastrul din inima care nu mai are nici o credinŃă. Această părere, împărtăşită sau nu, e părerea
mea, şi n-aş emite-o tocmai asupra unor versuri alcătuite de mine, dacă nu m-aş rezema tot pe modul
de exprimare al celor doi mari maeştri: Virgiliu şi Dante.

88
 Fără a mai analiza dar, voi cita pur şi simplu, o a treia strofă, menŃionând numai că expresia:
«fanfare colorate de-o purpură aprinsă» nu-mi aparŃine mie, ci autorului Divinei Commedii.
Iat-o:

Odinioară Muza, fanfare colorate

De-o purpură aprinsă, vărsa-mprejurul meu
S-au stins şi-acele note de îngeri inspirate:...
Mă pierd în Dumnezeu!

Afară de observaŃiile pe care le făcurăm asupra socotelii ce criticul trebuie să Ńină că în poezie nu
este nelogic tot ce în proză ar fi absurd, vom spune că logica poeziei se mai deosebeşte de a prozei şi în
mai multe alte puncte.
În proză, de exemplu, nu se va putea zice niciodată: «ai ochi dar având şi ochi şi vedere eşti
orb», ci se va zice: «Ai ochi, dar n-ai dreptul să vezi».
Ei bine, pentru a exprima asemenea idei, poezia procedează într-un mod cu totul nelogic pentru
proză. Ea zice:

Iar tu, sărac, ai voie să nu poŃi a voi:

Ai ochi dar n-ai vedere; ai gură, n-ai cuvinte;
Ai inimă-nfocată dar nu poŃi a iubi.

(Bolintineanu: «Sorin»)

Conform logicii, s-ar fi zis în proză astfel:

«Iar tu, dacă eşti sărac, poŃi să ai voinŃă, dar n-ai dreptul ca să voieşti; poŃi să ai ochi dar n-ai
dreptul să vezi; poŃi să ai gură, dar n-ai dreptul să vorbeşti; poŃi, în fine, să ai inimă înfocată, dar n-ai
nici chiar dreptul să iubeşti».
Aşa ar fi zis negreşit proza şi ar fi zis bine; dar poezia, într-un mod în aparenŃă nelogic, înlocuieşte
cu o logică fundamentală deplină, «dreptul de a voi», «de a vedea», şi «de a vorbi» al prozei, – prin
neputerea de a îndeplini aceste toate. A zice în adevăr: «nu poŃi» este acelaşi lucru ca şi cum ai zice: «n-
ai dreptul», deoarece, dreptul, judecându-se drept, nu este decât un rezultat al puterii. De aci urmează,
dar, că cine e sărac n-are nici putere şi că cine n-are putere n-are nici drept şi nici chiar dreptate. Logica
este astfel cu desăvârşire satisfăcută şi ea devine aci cu atât mai tare cu cât vedem că ea procedează
printr-un şir de deducŃiuni strâns legate împreună. Am putea să zicem chiar că, în poezie, ea nu constă
aproape decât din deducŃiuni.
Astfel, de exemplu, în proză s-ar zice: «Ninsoarea roşeşte de sânge». În poezie: «de sânge»
poate fi suprimat dacă lucrul ar putea rezulta din deducŃiuni trase din alte versuri, ca, de exemplu, în
următoarele:

O ploaie de gloanŃe în vânt vâjâieşte,

Îneacă pandurii, ninsoarea roşeşte.

(Bolintineanu: «Andrei»)
*
* *
Nu avem pretenŃia de a crede că am zis tot ceea ce se poate zice asupra acestui subiect atât
de important şi pentru al cărui studiu deplin ne-ar trebui spaŃiul unui in-folio. Am voit numai să
întredeschidem criticii adevăratul orizont în care trebuie să graviteze când voieşte să se ocupe şi să
judece în mod serios şi imparŃial de valoarea unei opere poetice. Ca să fim mai lămuriŃi, vom spune
dar că critica, ori de câte ori se află pe un asemenea tărâm, trebuie să facă abstracŃie de faptul că ea

89
se exprimă în proză şi să Ńină astfel socoteală că ceea ce nu poate trece ca logic în proză este primit
în poezie. Critica, prin urmare, nu trebuie să strivească, între tâmplele strâmte ale logicii după care se
conduce proza, divinul zbor al poeziei. În acelaşi timp, am voit să stabilim şi pentru poeŃi, că poezia
este în ceartă perpetuă cu logica prozei şi că poetul trebuie să se ferească întocmai ca de foc de a
merge de acord cu ea. Poetul care nu-şi deosebeşte logica sa de aceea a prozei poate deveni un
Molière, ale cărui versuri sunt, însuşi pentru acest cuvânt, curată proză rimată, – poate deveni un
Voltaire chiar, – care cade ca poet tocmai pentru acelaşi motiv, – dar nu va deveni niciodată
descatenatul Shakespeare, furtunosul Byron, divinul Dante sau incomparabilul Musset.
Să fie în consecinŃă bine stabilit că orice săritură, oricât de neraŃională ar fi, este permisă
adevăratei poezii. Ceea ce nu i se iartă este tocmai prozaismul, adică logica.
ŞtiŃi pentru ce o poezie nu vă impresionează şi vă pare mediocră?...Versurile ei sunt frumoase,
imaginile logice, înlănŃuirea ideilor, logică; într-un cuvânt, ea n-are nici un defect. Ei bine, cauza care o
face să fie mediocră este că, dacă i s-ar rupe ritmul şi i s-ar scoate rimele, ea n-ar mai rămâne decât o
simplă bucată de proză.
Poezia este cu totul altfel. Poezia zboară, aleargă, fuge despletită, aci în nori, aci pe pământ, şi
puŃin îi pasă ei de compasatele reguli care constituie logica prozei.
Un nou exemplu ce vine în ajutorul adevărului pe care îl amintim, îl găsim în prima poezie de
care ne vom aminti.
Astfel, ce este oare mai nelogic şi mai sublim decât aceste câteva versuri:

M-am suit la munte-n zori

Ş-am prins fulgerul din nori,
Şi de sus din înălŃime
L-am izbit în Ungurime!

– Cum, Domnule? va zice prozatorul, sastisit; ce bazaconii mai sunt şi astea? Nu vezi că ai
căzut în absurdul absurdului, deoarece, dumneata, om, puteai în adevăr să te urci la munte în zori,
dar nu puteai să prinzi fulgerul din nori, necum de sus, din înălŃime, să izbeşti în Ungurime cu el!
Acestea le va zice desigur logicul prozator şi logicul prozator va avea desigur dreptate, dar el va
rămâne, cu toată logica lui, jos pe pământ, pe când poetul, cu toată nelogica lui, va zbura în ceruri, iar
cântecul său absurd şi nelogic va răsuna din veac în veac, repetat de românime:

M-am suit la munte-n zori

Ş-am prins fulgerul din nori,
Şi de sus din înălŃime
L-am izbit în Ungurime!

Prevăd însă că sunt mulŃi care vor voi să lupte cu argumentele mele corp la corp şi că, prin
urmare, mulŃi îmi vor cere să le dau pe scurt şi cu conciziune definiŃia logicii poeziei.
Îi voi satisface. Iat-o: Logica poeziei este ne-logică faŃă de proză, şi tot ce nu e logic, fiind
absurd, logica poeziei este prin urmare însuşi absurdul.
Fireşte că cei care nu şi-au dat osteneala să studieze subiectul vor rămâne uimiŃi în prezenŃa
unei atât de cutezătoare definiŃii; luăm însă asupră-ne a convinge pe cel mai încarnat logician, fără a
ne depărta cât de puŃin de la regulile stricte, că eroarea nu este de partea noastră, şi că ea este din
contra de partea criticilor sau poeŃilor care n-au putut încă să ajungă a înŃelege acest mare adevăr.
Pentru ca să ne atingem dar rezultatul propus, fie-ne permis a ne pune câteva întrebări, la care
luăm angajamentul a răspunde cu raŃionamente necontestate:
Ce este Dumnezeirea?
Dumnezeirea, va zice de exemplu amicul meu Bonifaciu Florescu, este pentru un catolic un
Împărat al Universului care rezidă în Rai şi are de portar pe Sfântul Petru, iar de Ministru de Război pe

90
Sfântul Ilie; pentru un Ortodox, Dumnezeu este aproape acelaşi lucru, cu diferenŃa că n-a dezlegat
încă să se mănânce ouă şi lapte Vinerea şi Miercurea; pentru un Turc este un sultan care-şi are de
Ministru-Preşedinte al Consiliului pe Mahomed: Dumnezeirea poartă în cap cialma, rezidă tot în Rai şi
are un întreg harem de hurii pe care nu le-a avut încă nici un Padişah pământesc; pentru un Indian,
Dumnezeirea este Vischnu, o altă specie de satrap care s-a făcut peşte şi mai ştiu eu ce; pentru Pieile
Roşii ea este Soarele sau chiar pur şi simplu Focul; pentru un Papuaş este cea dintâi buturugă de
copac sau chiar cea dintâi piatră a drumului şi aşa mai încolo. Trecând la cei vechi, găsim că la
Romani şi la Greci, Dumnezeirea era Jupiter sau Joe cel căsătorit cu Junona, ceea ce nu-l împiedica
însă nicidecum a se transforma câteodată în ploaie de aur, spre a veni ca un pişicher, să tenteze pe
Danae; la Egipteni, o găsim sub diferite forme, când Isis, când Osiris şi aşa mai departe; la Ovrei o
vedem reprezentată prin bătrânul Iehova, având de Ministru-Preşedinte pe perciunatul Moise, până a
venit Hristos să-l răstoarne şi să-i ia portofoliul, în faŃa unei mari părŃi a omenirii.
Aşa este! dar în fine:
– Ce este Dumnezeirea?
Ce este Dumnezeirea! Aceasta este universala întrebare, veşnicul that is the question al lui
Shakespeare, adânca cercetare a lui Socrates şi a tuturor filosofilor vechi şi noi, cât şi a tuturor
oamenilor mici sau mari, învăŃaŃi sau proşti!
Şi învăŃaŃii cei mai mari, după ce s-au urcat mai sus de vânturile turbate, după ce au reglat toate
lucrurile din haos şi au botezat toate materiile, tocmai când au crezut că au pus mâna pe ea, au văzut
că Dumnezeirea e Nesfârşitul, şi fiindcă tot ce nu se sfârşeşte nu poate nici să înceapă, au văzut că
Dumnezeirea este NeînŃelesul şi că nu se poate judeca de oameni care au şi început şi sfârşit şi care
nu sunt decât o infimă părticică dintr-ânsa.
Prin urmare, şi după cei cu carte, şi după cei fără carte, Dumnezeirea este:
– NeînŃelesul.
Întrebat într-o discuŃie asupra acestui subiect aş fi răspuns şi eu tot astfel, dar am mers şi mai
departe şi m-am întrebat:
– Ce este NeînŃelesul?
Şi fiind un lucru neînŃeles, după toate regulile logice din lume, se numeşte absurd, deoarece tot ce
nu poate fi înŃeles cade sub această denominaŃiune, mi-am zis că NeînŃelesul este Absurdul, şi prin
urmare, Dumnezeirea fiind NeînŃelesul şi NeînŃelesul Absurdul, am răspuns la întrebare că Dumnezeirea
este o absurditate sublimă.
Să vedem acum:
– Ce este şi Poezia?
– Poezia, va răspunde de exemplu spiritualul meu amic, d-l Pantazi Ghica , este o umbră, două
capete ce se împreună, două mâini ce se strâng, zgomotul unor uşoare şoapte care seamănă cu
freamătul frunzelor adiate de vânt, şi armonia unei sărutări îndelungată şi pasionată.
Răspunsul este foarte poetic, dar el nu ne dă, cu toate astea, definiŃia Poeziei.
Unii au zis că Poezia este muzica sufletului, alŃii au zis alta, dar nimeni nu a putut s-o definească
încă într-altfel decât că ea este o scânteie divină.
Poezia, prin urmare, este o scânteie a DivinităŃii.
Ei bine, acum când ştim că Divinitatea este NeînŃelesul şi NeînŃelesul este Absurdul, ce alt voiŃi să
fie logica ei, decât ceea ce este însăşi Divinitatea şi Poezia însăşi?
În asemenea condiŃii însă partea greu de explicat este cum poezia poate să convingă cu logica
ei ne-logică, mult mai bine, mai decisiv şi mai repede decât proza.
Asupra acestui punct avem foarte puŃine de zis: Poezia convinge, pentru că tot ce este frumos ni
se impune fără ca nimeni să-şi poată da seama în ce mod şi pentru ce.
Ridici ochii către spaŃiile cereşti şi fără să poŃi concepe posibilitatea Infinitului, îi simŃi sublimul şi
rămâi convins de existenŃa unei puteri superioare, eternă şi imutabilă, care rezidă în tot şi din care
însăşi faci parte ca o intimă atomă.
Culoarea roşie îŃi înveseleşte privirile fără să ştii pentru ce şi seninătatea albastră a cerului se

91
răsfrânge în inima cea mai tulburată vorbindu-i în modul cel mai elocvent de fericirea de a fi, de a
vedea, de a simŃi.
Un cer înnorat şi întunecos îŃi schimbă din contra dispoziŃiile sufletului, şi în această privinŃă, de
asemenea, nu-Ńi poŃi da seama de cauzele care dau naştere unei atât de puternice influenŃe.
Poezia are aceeaşi putere suverană, tainică şi neschimbată, convingând prin însăşi esenŃa ei
divină, domnind în toŃi timpii şi peste toate inimile, fără ca cineva să-şi poată da seama de modul
ei de înrâurire. Accentele ei se impun inimii şi raŃiunii fără a pleda, şi omul cel mai împietrit se înmoaie
în faŃa lor. Ea suscită lacrimile, mângâie sau reprobă, dă naştere zâmbetului de bucurie sau încreŃeşte
buzele prin ironia sa, şi când voieşti să te opreşti şi să-Ńi dai seama de cauze printr-o strictă analiză,
rămâi uimit în faŃa golului aproape total pe care ea Ńi-l dă ca rezultat.

Al. Macedonski
„Literatorul”, anul I, 1880, nr. 23, 21 iulie

Despre poemă
(Fragmente)

Ce este însă o poemă? Cine a scris o poemă?

Iată două întrebări importante. O poemă, după mine, este, după cum enunŃai, toate coardele
Harpei, toată inima, toate patimile omeneşti! Surâs şi lacrimi, râs şi disperare, batjocură şi blândeŃe,
luptă între bine şi rău, cerul plin de stele şi străzile pline de noroi, iată după mine ce este o poemă,
sau ce trebuie să fie, ce trebuie să conŃină! Acuma: scirsu-s-a oare o poemă? Fireşte că da. Însă n-a
scris-o nici Homer, nici Dante, nici Ossian, nici Virgiliu, nici Tasso, nici Schiller!...VeŃi zice poate că a
scris-o Lamartine sau Goethe, Hugo sau Pindar, Camoëns, Voltaire, Racine, Pope, Corneille? Dacă
veŃi zice şi aceasta, vă voi răspunde tot negativ şi atunci veŃi alerga desigur la Byron, îmi veŃi vorbi
până şi de Klopstock, până şi de Bürger, spre a sări după aceea la Ariosto sau spre a trece în revistă
pe Petrarca, pentru a ajunge până la Redi, şi în lunga d-voastră călătorie de ocol împrejurul lumii şi de
salturi nomenclaturistice nu veŃi uita nici pe Béranger, nici pe Alfred Tennyson, nici pe Grillparzer,
Saphir, Anastasius Grün, Déssaugiers, Manzoni, Heliade, Bolintineanu, Alecsandri, DepărăŃeanu,
Nicoleanu...
– E tutti quanti! Strigă cititorul impacientat şi dimpreună cu el strig şi eu:
– Destul, pentru Dumnezeu! Destul, că nimeni dintre aceştia nu a scris măcar o singură poemă
în viaŃa lor;...Nimeni! Shakespeare a întrevăzut-o împreună cu Musset, şi atâta tot. Shakespeare şi
Musset singuri au ghicit ce este o poemă şi au zărit imensitatea cuprinsului ei.
Şi cu toate acestea, există o poemă scrisă, simŃită şi coordonată astfel precum o întrevăd eu.
Cânturile ei se pot număra cu miile ca şi autorii ei. Acea poemă se compune, adunând la un loc ce s-a
visat, s-a scris şi s-a simŃit până acum. Începutul ei se pierde în noaptea secolelor şi sfârşitul ei în
adâncimile nesfârşite ale inimii. Totul e mare şi mic într-ânsa. Este un haos de spirit şi materie, de
strigăte de disperare şi de râsuri nebune. Este şi noroiul străzilor format din victimele sociale şi cerul plin
de soare şi de colorit. Stele, fluturi de aur, raze, flori, parfume, şoapte, se amestecă şi se întreciocnesc
pe vasta ei Ńesătură. Idealul se află într-ânsa alături cu realitatea, fără tranziŃiune, şi tot atât de brusc ca:
Din ceruri, la pământ al lui DepărăŃianu. Omenirea defilează într-ânsa palidă şi zdrobită de această
perpetuă luptă: Infernul lui Dante se deschide la fiecare minut sub pasul celor răi, şi Raiul său primeşte
la fiecare minut pe cei buni. Juvenal urmăreşte pe Neron plesnind din biciul său satiric, şi Hugo, uimit de
lineamentele măreŃe ale acestui caracter, înger şi demon totodată, îi face să arunce aceste vorbe din
mijlocul flăcărilor ce ard Roma: «Distrug Roma pentru a o crea mai frumoasă». Dar haosul devine din ce
în ce mai mare şi mitologia păgână se dă înapoi înspăimântată în faŃa mitologiei creştine. Cea dintâi
numără o mulŃime de zei şi zeiŃe, e adevărat. Homer, ca şi Virgiliu, se află apăraŃi de puternicul scut al
Jupiterilor. Zeii creştini însă, în această poemă, predomină asupra celor vechi. Papii se bucură: Naşte

92
Messiada, Gerusalemme liberata etc.
Ani după ani se duc însă şi poema urmează fără a se sfârşi. Acelaşi haos, aceleaşi defilări de
oameni sub alte chipuri se prezintă în cuprinsul ei, şi din acea colosală între ciocnire de strigăte de
disperare şi de plăceri, de patimi şi de fericiri, fiecare strigăt devine un cântec care vibrează peste
omenire, când dulce şi melodios, când amărât şi plin de sarcasm, după omul din care izbucneşte, şi
care îl adaugă ca nou inel la tot ce s-a scris şi s-a făcut până în acel moment!
O poemă dar, după mine, trebuie să conŃină tot: supărare, suferinŃi, lacrimi, disperări,
dezgusturi, scepticism, filosofie, credinŃă, ironie, amor, înŃelepciune, nebunie. O poemă trebuie să fie
însăşi inima omului. Totul trebuie să se-ntâlnească într-ânsa în confuzie şi pe neaşteptate, aşa cum
este în viaŃa reală. Râsul să fie lângă plâns; ura lângă amor. De la sublim la trivial, iată ce înŃeleg eu
prin poemă, iată ce trebuie să fie ea! Pentru acest cuvânt, ea se compune din tot ce s-a scris şi s-a
făcut până acum, bun sau rău, şi se numeşte poema omenirii.
Mi se va zice, desigur, că ce vă scriu e poezie. Mărturisesc că nu mă gândesc nicidecum să
scriu proză când e vorba de poezie. Dar mi se va obiecta în fine, că nu am dat până acum, deloc,
definiŃia vulgară a poemei, aşa precum o înŃeleg pedagogii de şcoală şi d. Maiorescu. La acestea voi
răspunde că nu scriu nici pentru pedagogii de şcoală, nici pentru d. Maiorescu.
Ceea ce doresc, ceea ce sper a atinge, este să ajung să lărgesc, – dacă nu în proporŃiile
punctului de vedere în care m-am pus eu, dar cel puŃin cât se va putea mai mult, – cadrul genului pe
care am convenit să-l numim poemă. […]
A face să râzi, a filosofa, a entuziasma şi a smulge lacrimi, rând pe rând, trebuie să-Ńi fie Ńinta de
căpetenie. Acel care va izbuti a introduce într-ânsa toate genurile şi toate metrurile, va crea o poemă.
Elegie, satirism, filosofie, lirism, descripŃiune, realism, amor şi idealism, trebuie să intre şi să se confunde
într-ânsa, strâns contopite, fără ca, cu toate acestea, unitatea operei să dispară. În ceea ce priveşte
versificarea, după cum poema trebuie să conŃină inima toată, ea trebuie să conŃină şi metrica toată,
începând, în limba noastră, de la versul bisilabic şi mergând până la versul de optsprezece silabe, –
metrica trebuind să fie adaptată genului şi ideii.
Nimeni până acum, luat în parte, nu a scris dar o poemă. Nimeni nu o va scrie. Geniile singure
se vor apropia de ea, însă fără s-o poată realiza deplin niciodată, după cum, însumi, n-aş putea să-mi
termin cursul meu critic Despre poemă, chiar de mi-ar fi dat să trăiesc o viaŃă de o sută de secole!84

Al. Macedonski

Poezia viitorului

Rolul de căpetenie în poezia modernă îl are poezia simbolistă complicată de instrumentalism.

Acest gener, cel mai înalt, provoacă râsete. Cu toate acestea, astăzi când simbolismul numără genii
ca Baudelaire, ca belgianul Maeterlinck, ca Mallarmé, ca Joséphin Péladan, ca Moréas şi alŃii,
simbolismul, fie el în proză, fie în versuri, fie el numit decadentism sau cum se va voi, pare în ajun să
triumfe. Se impune dar a se pune cititorul inteligent la curent cu noul pas pe care poezia îl realizează
în domeniul artei.
Simbolismul, în greceşte sumbolon, altfel zis senin, este numele modului de a se exprima prin
imagini spre a da naştere, cu ajutorul lor, ideii. Astfel, crucea este o imagine înfăŃişată inteligenŃei,
spre a reaminti suferinŃele lui Isus. Faunul este imaginea lubricităŃii bestiale ce-şi are sediul în fiecare
om. AlbeaŃa crinilor poate să fie altceva decât simbolul inocenŃei?
Precum se vede, simbolismul este apropiat de natură, fiindcă el, pentru a ne sugera idei,
procedează întocmai ca dânsa, – cu alte cuvinte, fiindcă ne înfăŃişează una sau mai multe imagini ce
se transformă la urmă în cugetări.
Instrumentalismul nu este iar decât tot un simbolism, cu deosebirea că sunetele joacă în
instrumentalism rolul imaginilor. Este evident pentru oamenii ce nu sunt lipsiŃi de cultură muzicală, că

84
Al. Macedonski , Opere, vol. IV, EdiŃie critică şi studiu introductiv, note şi variante de Tudor
Vianu, FundaŃia pentru literatură şi artă, Buc., 1946, pg. 88-99

93
sunetele închise, precum: î, u, ă, cât şi sunetele grave ca: a şi chiar o, sunt menite să deştepte
senzaŃiuni, dintre care, cele dintâi vor fi note triste şi întunecate, iar cele de-al doilea sonore dar
solemne.
Din datele definiŃiunii, rezultă că poezia modernă a început să graviteze către un ideal cu totul
superior şi că tinde a se deosebi de proză, de elocvenŃa vulgară ce impresionează pe ignoranŃi, de
succesele de bâlci ale antitezei, şi că şi-a creat, în fine, un limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte
în largul ei, şi pe care burghezimea sufletelor, nearipate către aristocraŃia în arte, nu va ajunge, – din
fericire pentru poezie, – să-l înŃeleagă niciodată.
Ca şi wagnerismul, simbolismul unit cu instrumentalismul este ultimul cuvânt al geniului
omenesc.
Poezia viitorului nu va fi decât muzică şi imagine, aceste două eterne şi principale sorginŃi ale
ideii.
Şi iată cum poeŃi zişi cu idei se vor trezi în secolul al XX-lea că n-au avut nici una.

Al. Macedonski
„Literatorul”, anul XII (1892), nr.2, februarie

Despre poezie

Deşi majoritatea cititorilor a fost obişnuită de critici, nepregătiŃi pentru misiunea pe care şi-o
luau, să creadă că Poezia este o serie de cugetări oarecare, închise într-o formă oarecare, este în
legea progresului ca spiritul să nu rămână staŃionar ci să evolueze neîncetat către scopul său final:
adevărul.
Această evoluŃie a lucrat astfel încât zilnic pare a se generaliza opinia că Racine, Corneille,
Molière, Voltaire, Victor Hugo şi alŃii sunt mai mult psihologi decât poeŃi, cugetători adânci, retori
fruntaşi, versificatori puternici, însă poeŃi numai uneori.
În înŃelesul strict al termenului, ei fiind creatori în domeniul intelectual, stau, etimologiceşte
vorbind, în perfect raport cu titlul ce li s-a dat.
Cu toate acestea, – oricât s-ar susŃine contrariul, – poezia n-are o legătură decât foarte
indirectă cu cugetarea, ea nefiind decât o afacere de imaginaŃie. A imagina este a închipui şi a
închipui nu este a cugeta. A imagina sau a închipui este a înfăŃişa imagini sau chipuri, – ceea ce este
tot una. Domeniul poeziei este dar departe de a fi al cugetării. El este al imaginaŃiei, adică al
prezentării de forme estetice cu armonia şi culorile lor.
O expunere de idei, fie aceste idei cât de pasionale şi cât de filosofice, nu poate să fie ce se
numeşte poezie, chiar atunci când ea este desfăşurată în armonizări produse de ritm sau de rimă.
Pentru a-şi exprima gândirile, omenirea a avut totdeauna, la îndemâna ei, o formă mult mai
naturală şi în care s-a simŃit oricând în largul ei. Această formă este proza.
Singure spiritele ce nu sunt accesibile frumuseŃii imaginii, splendorii culorii, armoniei sunetului,
– cu alte cuvinte ce nu sunt accesibile poeziei adevărate, senzaŃiilor ce deşteaptă în noi mijlocul
înconjurător, farmec în care ne naştem, trăim şi murim, pot să susŃină că cugetările ce s-au formulat şi
ce se vor mai formula în versuri, nu aparŃin prozei.
O cugetare poate să devină poetică prin imagini, prin comparaŃii, prin calificative, prin diferite
alte figuri retorice, dar la urma urmei, ea nu-şi schimbă fondul, nu câştigă însuşiri pe care nu le are
prin natura ei.
Se poate cugeta şi în versuri după cum se poate imagina şi în proză, dar nu se va întâmpla
decât că proza va deveni proză poetică, iar versurile, proză rimată.
Poezia e datoare să deştepte cugetarea, ci nu să devină ea însăşi cugetare.
MulŃimile vor judeca altfel. Pentru ele, puŃina poezie ce emană din armonia sunetelor produsă
de ritm şi de rimă este îndestulătoare, chiar când ea nu întruneşte condiŃiuni muzicale mai înalte. Pe
lângă aceasta, proza rimată va mai avea şi meritul că va putea să fie lesne memorată. MulŃimile nu

94
vor putea dar decât să fie bucuroase şi recunoscătoare când un altul va lua osteneală să gândească
în locul lor, – şi aşa ajung poeŃi mari tocmai cei care nu sunt deloc.
Aceasta explică cum Téophile Gautier, cum Baudelaire şi Leconte de Lisle, – cei care între
moderni sunt mai adevăraŃi poeŃi, – lasă reci pe majorităŃi.
Precum nu toŃi sunt înzestraŃi cu darul de a-şi da seama de frumuseŃile naturii, nu toŃi sunt
susceptibili a se înălŃa în regiunile poeziei pure, şi fiindcă fondul ce le este înfăŃişat de unii privilegiaŃi
este mai presus de priceperea şi de simŃirea lor vulgară, tăgăduiesc existenŃa acelui fond ca şi cum ar
putea să se producă o singură formă, oricare ar fi ea, fără să fie întemeiată pe un anumit fond.
Poezia nu este ce crede obştea, căci ea nu este nici o declaraŃie de dragoste, nici un episod al
unei vieŃi pus în versuri când mai bune când mai rele, nici o sforărie patriotică cu Tisa, cu Nistru şi cu
Traian, nici decepŃionism social, de împrumut sau nu, nici teză filosofică sau ştiinŃifică, nici o
nomenclatură botanică, ori mineralogică şi nici nuvelă sau articol de ziar.
Fiică a entuziasmului pentru tot ce este frumos, cerul albastru presărat cu lacrimi de safir şi
diamant, îi este mantia regală. Inima ei este senzaŃie delicată dar adâncă şi continuă.
Într-un cuvânt a cugeta nu este a fi poet. Este a fi cugetător. A fi poet este a simŃi.
Reprezentarea acestei simŃiri prin un mod de exprimare special, – acel al imaginii, al culorii şi al
armoniei, – este singura şi adevărata poezie.85

Al. Macedonski

SimŃurile în poezie

PuŃini cunosc rolul pe care simŃurile îl au cu privire la naşterea, la formarea şi la felurile cugetării
omeneşti. MulŃi chiar îşi închipuie că cugetarea naşte de la sine şi că simŃurile-i sunt subordonate. Mai
puŃini încă ştiu că poezia nu este decât o manifestare a lor. Poezia, ca şi cugetarea, va fi sau nu va fi,
după cum simŃurile vor exista sau nu. Dacă s-ar face abstracŃie de ele, n-ar mai fi nimic. În adevăr,
ideea culorii nu ne-o dă decât simŃul vederii. Fără ajutorul ochilor, creierul n-ar mai primi senzaŃia
luminii, prin urmare forma şi culoarea lumii externe n-ar mai exista. Sunetul este, – fiindcă auzul este.
Şi tot aşa cu mirosul, cu gustul, cu senzaŃiile tactile, pe care le primim de la obiecte. Negreşit că lipsa
simŃurilor n-ar nimici lumea externă în sine. Lumina, şi când se zice lumină se zice şi culoare, parfumul
cât şi celelalte vibraŃiuni diferite ale obiectelor, ar continua să fie ce sunt, dar n-ar mai fi nimic pentru
noi. Este uşor de înŃeles că, în aşa condiŃii, cugetarea n-ar mai exista, şi cu atât mai puŃin simŃirea,
altfel zis, poezia.
Cugetarea şi simŃirea sunt astfel nişte simple rezultante ale impresiilor pe care anumiŃi nervi
sunt susceptibili să le primească şi să le transmită creierului cu o vioiciune mai mult sau mai puŃin
mare.
Rolul pe care simŃurile îl au în poezie este dar de căpetenie. De buna lor condiŃie atârnă Poezia
însăşi; se poate zice chiar că Poezia nu este decât o exagerare a lor. Pentru acest cuvânt oamenii
nepoeŃi o numesc nevroză. Şi în adevăr cei care n-au simŃurile destul de cultivate, cei care prin natura
organismului lor fizic nu pot să fie impresionaŃi decât grosso modo, sunt cu totul logici când zic că
Poezia este o boală de vreme ce acest fel de a simŃi nu este dăruit decât excepŃiilor, S-a dovedit, – şi
nu o dată, – că zadarnic vei da Ńăranului să guste din bucatele cele mai rafinate. El va înălŃa din umeri.
Mămăliga, ceapa, usturoiul, brânza mucedă, ardeiul şi basamacul l-au pus în veci în neputinŃă de a se
mai delecta cu bucătăria delicată a celor care, încă de când au fost născuŃi, s-au aflat în alte condiŃii
de trai. Tot aşa, în culoare, nuanŃa nu va avea asupra lui aproape nici o întipărire. Căci, după cum va
prefera mămăliga şi ceapa, de asemenea nu va fi simŃitor decât culorii vii, roşului arzător şi albastrului
crud, verdelui sau galbenului hotărât. În forme, ce i se va întâmpla va fi analog. Brutalul, necioplitul, tot
ce va fi din popor, Ńeapăn, îi va plăcea, va fi pentru el arta supremă, frumuseŃea supremă. Dimpotrivă,

85
Al. Macedonski, Opere, vol. IV, cit. supra, pp. 102-104

95
Rafael sau Panselinos, cu toată divinitatea ce li se acordă, nu vor obŃine cu tablourile lor, nici cel puŃin
întâietatea asupra unei gravuri violent colorate din Universul Ilustrat.
Este de prisos a se insista asupra celorlalte impresiuni ale omului din popor. Ele stau într-un
raport perfect cu cele arătate. Auzul, mirosul, pipăitul, sunt la Ńăran, – simŃuri cu desăvârşire
grosolane. MajorităŃile, oricare ar fi ele, sunt bestii.
În artă, mai cu seamă, minorităŃile singure au dreptate. Dacă veŃi supune unui plebiscit popular
universal pe Goethe şi pe cel mai nătâng versificator, Goethe va cădea cu o majoritate zdrobitoare.
Aceasta nu împiedică de loc, ca la noi, să se facă plebiscite dese cu privire la scriitori şi la artişti.
Sistemul însă are un merit: el explică unele reputaŃii, cât şi unele impopularităŃi.
Poezia, artele, precum şi preŃuirea lor, depind exclusiv de acuitatea simŃuală, căci numai ea
este creatoare în domeniul intelectual şi opera va fi ce va fi fost simŃul ce i-a dat naştere. Cugetarea
însăşi nu este, nu fiinŃează decât fiindcă avem posibilitatea de a percepe lumea externă, de a defini
culoarea, forma şi natura obiectelor prin diversitatea de senzaŃii pe care ele ni le transmit şi de a stabili
raporturi de diferenŃiere între dânsele.
Dar, spre a se statornici şi mai mult că aşa este, nu este nefolositor a se urmări dezvoltarea
intelectuală a unui prunc de la naşterea sa chiar.
Pare în adevăr sigur că un nou născut, în cele dintâi ore ale intrării sale în viaŃă, nu posedă
altceva decât viaŃa.
La dânsul, cele cinci simŃuri, dacă vor fi existând, îşi trădează foarte puŃin existenŃa. În adevăr,
pe dinaintea ochilor noului născut o lumină poate să fie trecută, fără ca el să-şi dea seama de dânsa.
Zgomotul nu-l impresionează, atingerea aproape de loc. Ombilicul îi este tăiat fără ca durerea să se
manifeste hotărât, iar negreşit că şi celelalte două simŃuri, – al mirosului şi al gustului, – se află în
aceeaşi stare. InteligenŃa noului născut este şi ea nulă. El nu ştie să distingă nici culorile, nici formele
şi nici nu-şi dă seama de distanŃe. Pentru el, obiectele, pe orice plan s-ar afla, se prezintă de front.
ExperienŃe numeroase au dovedit veracitatea acestei afirmaŃii. În primele sale faze, el nu zâmbeşte
nici nu plânge, pentru că nici nu vede şi nici nu simte. Primul lui zâmbet şi prima sa lacrimă arată
singure că sistemul său nervos a început să funcŃioneze. De aci încolo, inteligenŃa pruncului se va
dezvolta în report cu educaŃia pe care simŃurile sale va fi susceptibilă să şi-o facă ele sau s-o
primească de la alŃii, iar cugetătorul viitor va fi ce-l va fi făcut această educaŃie. ImportanŃa pe care
simŃurile o au în poezie poate fi uşor dedusă. O imagine viu transmisă creierului, ca formă şi ca
coloare, va produce o întipărire adâncă, va da naştere unui produs intelectual puternic. Şi ce se va
întâmpla cu imaginea se va întâmpla şi cu celelalte senzaŃiuni.
De aceea se încheie zicându-se:
Poezia nu este în om ci în afară de el.
Poezia este senzaŃia directă.
Cugetarea nu este decât un produs al ei.
Cuget, – sunt om.
Simt, – sunt poet.86

Al. Macedonski

Rătăciri literare

O patimă de care nu ne putem desface e patima exagerărilor. Pornim într-o parte, ne ducem
orbeşte şi nu întrebăm unde vom ajunge, ce roade vom culege.
În literatură, ca şi în alte manifestaŃiuni, exagerăm iar de câtva timp, cum am exagerat prea de
multe ori în trecut, şi spre paguba noastră. Ne trebuie, spunem, o literatură curat românească, icoană
a vieŃii, a sufletului nostru, o literatură aşa cum puŃină ni s-a dat până acum. Şi duşi pe gândul acesta,

86
Al. Macedonski, Opere, vol. IV, cit. supra, pg. 105-107.

96
clădim teorii, dăm sfaturi pe care nu le cumpănim mai bine, care ne împiedică să vedem mai departe,
să judecăm mai drept.
De câtva timp se dă scriitorilor povaŃă să se întoarcă la popor, la literatura lui sănătoasă, curată,
senină, comoară de simŃiri, de gândiri care sunt ale noastre, de veacuri, care preŃuiesc mai mult decât
orice ne-ar veni din afară, orice am încerca pe căi zădarnice. S-a spus de mai multe ori aşa ceva – nu-
i nimic nou, nici o descoperire; s-a spus întâia oară şi limpede acum vreo jumătate de veac de scriitori
care se îngrijeau de viitorul, de înălŃarea literaturii, dar pentru că se repetă şi astăzi, e bine, e timpul să
ne lămurim, să înŃelegem ce vrem şi ce vreau alŃii.
Nu se poate contesta bogăŃia literaturii noastre populare, dar e o bogăŃie în felul ei, şi, trebuie s-
o spun, am exagerat-o de multe ori; într-o vreme toŃi credeau, sunt încă şi azi unii, că avem literatura
cea mai bogată, cea mai frumoasă din lume – mai sunt şi altele şi cu motive artistice mai puternice,
mai variate.
E întrebarea, ce poate lua un scriitor din această literatură.
Pe la 1840 se spunea că aici e izvorul nostru de inspiraŃie naŃională, aici trebuie căutat graiul
nostru bun, adevărat românesc. Dar trebuie să ne amintim că pe atunci întoarcerea la literatura populară
era o reacŃiune firească, trebuia să se producă. Un Kogălniceanu, un Russo pornise război contra
imitaŃiunilor străine şi aveau desigur dreptate. Dar se întâmplase un lucru, şi tocmai acesta a fost uitat în
parte de aceşti întemeietori ai literaturii noastre nouă şi de cei care au lucrat alături de ei. Literaturile
străine ajunsese la noi în ecouri slabe, şi acestea au fost redate fără mult simŃ artistic, prefăcute în
imitaŃiuni palide. Nu putem lăuda pe scriitorii noştri mai vechi, în special pe poeŃi, de o cunoaştere
adâncă a literaturilor străine. Dacă n-ar fi stat prea departe de operele însemnate ale acestor literaturi,
dacă s-ar fi pătruns mai mult de ele şi dacă mai ales ar fi avut însuşiri artistice mai alese, desigur că
scrierile lor s-ar fi ridicat mult deasupra celor pe care ni le-au dat. Această slăbiciune a noastră n-a fost
simŃită atunci şi de aceea s-a pornit fanatic lupta contra influenŃelor străine; orice e străin, s-a zis, e o
primejdie; noi prin noi, din fondul nostru naŃional să ne facem o literatură.
Şi mai era vorba de formarea limbei literare, şi aici tot teama de înstrăinare – de înstrăinare a
limbei – de astă dată mai întemeiată, ne îndrepta spre popor. Curentul primejdios al latiniştilor,
încercările de italienizare ale lui Eliade, trebuiau, fără întârziere, oprite şi pentru mântuirea limbii
noastre se impunea să ne întoarcem la graiul curat din trecut, al scriitorilor bisericeşti, cronicarilor şi la
graiul poporului.
Aveau dreptate bătrânii să judece aşa când literatura şi limba noastră trebuiau îndreptate pe o
cale cuminte, când mai ales cea din urmă trebuia cu orice preŃ smulsă din mâinile pedanŃilor. De aici
dragostea, cultul lor pentru literatura populară.
Dar de multe ori, şi cu deosebire poeŃii, şi-au înŃeles rău rolul de scriitori, au mers greşit pe
calea apropierii de literatura poporului. Cum se scrisese de alŃii imitaŃiuni străine, tot aşa vedem pe
reprezentanŃii curentului imitând versurile unei doine, balade. ImitaŃia revenea pe altă cale, dar a bătut
mai puŃin la ochi de astă dată, a trecut nebăgată în seamă printre şirurile de critici pentru că era
îmbrăcată în haină naŃională. Şi printre cei care au dat mai multe versuri în formă populară – simple
„pastiches” – a fost tocmai Alecsandri, care era mai chemat decât oricine să înŃeleagă literatura
populară şi poezia artistică, să ştie unde se opreşte una şi începe cealaltă. Nu putem spune că era
bine inspirat când cânta:

„De-aş avea o mândrulică

Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică.

De-aş avea o bălăioară

Naltă, veselă, uşoară
Ca un pui de căprioară. ”

97
 Şi nici n-am ajuns să pricepem cât e de falsă o astfel de literatură. N-avem şi azi poeŃi, şi prea
mulŃi, care scriu mereu de acestea?

„La fântâna cu găleată

Pe cărarea cea din grui
Stau de câte ori e lună
Un flăcău cu draga lui. ”

„Se gătesc poienele

Cucu-şi schimbă penele
Gârlele şăgalnice
Se pornesc năvalnice. ”

Şi în ton, nu ştiu cum i-aş putea zice, prea popular, trivial:

„Mărgelele, dragă, le cată

Că-i noapte şi-i blestem pe mine;
Şi mama pe urma mea vine
Oh, mamă, căci nu mai sunt fată.

Fugi, bade, că jar este locul. ”87

Şi numim asemenea copilării, necuviinŃe chiar, literatură bună, românească, o dăm de pildă
altora?
Aş mai putea cita şi bucăŃi de proză scrise în urmă de câŃiva tineri, unde se dau cu grămada
asemenea Ńărănisme de rău gust. LăsaŃi sumanul, tineri scriitori, când nu vă stă bine; căutaŃi degeaba
să păreŃi mai români în el, sunteŃi groteşti.
Nu e literatură aceasta, nu e literatură să ne facă cinste, şi nu poate fi pentru că porneşte din
vederi absurde, pentru că exagerăm lucruri bune în fond, le privim unilateral, nu ştim ce să scoatem
din ele.
E bine, fără îndoială, ca scriitorul să se îndrepte spre popor, să cunoască, şi mai ales să simtă
ce a izvorât din sufletul lui, ce ne spune o doină, un basm, o legendă. Dar aceasta numai ca un mijloc
de îmbogăŃire a motivelor artistice, de variere a expresiilor, de nuanŃare mai potrivită, mai energică
uneori, a ideilor, simŃirilor. Un suflet de artist preface, dă o formă nouă, un înŃeles mai adânc lucrurilor
luate din popor. Deasupra fondului împrumutat, mai naiv, mai simplu, trebuie să se înalŃe
personalitatea de o alcătuire mai bogată, mai fină, mai complicată a artistului. Aşa au înŃeles artiştii
mari inspirarea din popor.
Calea cealaltă, a înşirării de vorbe, de fraze, dialoguri, nimicuri sentimentale, cu înfăŃişare
populară, luate de ici şi de colo, puse unele lângă altele cum a dat Dumnezeu, rămâne celor săraci în
ale artei, pretenŃioşilor ce se ameŃesc de iluzia unei literaturi pe care cred că e nevoie să ne-o dea.
E de mirat că n-am ajuns să înŃelegem asemenea lucruri. Şi mă surprinde mai mult cât de
greşit, cât de îngust se interpretează românismul nostru.
De ce numai ce e la Ńară ar fi adevărat românesc? Dar n-avem şi viaŃa noastră orăşenească, nu
găsim şi în ea ceva caracteristic, ceva care să aibă dreptul să fie trecut în artă? Cum, pătura cultă,
care trebuie să simtă altfel decât Ńăranul, pentru că e firesc să fie aşa, nu intră şi ea în alcătuirea
fondului nostru naŃional, nu este în stare să ne dea o literatură românească, cu un suflet, un mod de a
înŃelege viaŃa deosebit de ce se cântă, ce se povesteşte în popor? Sunt scriitor care m-am născut în
oraş, care am călătorit şi prin alte Ńări, care am citit şi alte literaturi, mi-am făcut un suflet altfel decât
alŃii care s-au născut, au trăit poate mult timp la Ńară, pentru aceasta, sunt mai puŃin român? Numai
Ńăranii cărturari ar avea dreptul să fie scriitori la noi sau numai orăşenii care fac pe Ńăranul?
Curios mod de a judeca, dar îşi are explicarea lui în trecutul nostru, în antagonismul dintre două
clase şi în modul cum s-au recrutat câŃiva din scriitorii noştri. Nu era un timp când se zicea că românul

87
Sunt versuri publicate în „Sămănătorul” (Nota autorului – O.D.)

98
adevărat era la Ńară, oraşele erau ale străinilor sau înstrăinaŃilor? Deci, tu român, care te-ai rătăcit la oraş,
nu vei găsi aici nimic din firea ta, şi dacă cumva te faci scriitor, întoarce-te tot la lumea de unde ai plecat.
S-a întâmplat că tocmai o parte din scriitorii noştri au ieşit din pătura de jos, de la Ńară şi au
adus cu ei acest mod de a înŃelege literatura românească; şi s-a mai întâmplat că au venit critici care
au ridicat în slavă pe aceşti singuri, după ei, scriitori români – nu e şi azi pentru unii Creangă cel mai
mare prozator român? – şi aşa s-a format legenda adevăratei, singurei literaturi româneşti, legendă ce
se mai repetă şi azi cu exagerări obositoare.
Şi a mai fost ceva: lupta în contra influenŃei literaturilor străine. Am văzut pentru ce generaŃia de
la mijlocul veacului trecut a pornit această luptă. Azi am reluat-o, dar iarăşi cu păreri în care se vede
încă o dată cât de scurt vedem, cum nu suntem în stare să deosebim răul de bine.
Iarăşi într-o epocă de reacŃiuni contra străinismului; uneori schimbăm eticheta; nu ne mai
trebuie influenŃă franceză, ne întoarcem spre cea germană… Şi nu-mi pot împiedica surâsul ascultând
strigătele de alarmă contra primejdiei care ne-ar veni dintr-o parte sau alta. De fapt ne Ńinem de
umbre, ducem război donquijotesc…
M-am ridicat şi eu şi mă voi ridica totdeauna contra influenŃelor străine, dar numai când pot fi
pernicioase, şi de acestea au fost şi mai sunt la noi. Dar a condamna sistematic, în bloc, orice
înrâurire străină, este o aberaŃiune în care, din păcate, prea mulŃi cad. O literatură nu se poate izola; e
spre paguba ei să se închidă între ziduri duşmănoase faŃă de altele. Şi tocmai noi să nu Ńinem seamă de ce
s-a scris şi se scrie în alte părŃi, să ne credem în stare a produce mai departe şi mai bine numai citind
scriitorii noştri din trecut sau scormonind literatura populară? Dar suntem încă mici, va trebui încă în multe
să facem pe ucenicii altora, dacă cumva nu ne credem deja prea cuminŃi – tocmai cusurul cel mai mare al
nostru. Slăbiciunea literaturii noastre în multe părŃi vine, mi se pare, de acolo că am rămas şi rămânem
prea străini de ce au produs de seamă alte literaturi. Am citit şi citim prea multe lucruri fără rost şi lăsăm
deoparte ce ne-ar folosi, ce ar putea înălŃa literatura noastră. Tocmai noi să ne plângem că literaturile
străine pot fi păgubitoare când le învăŃăm aşa de rău în şcoală, când Ńinem aşa de puŃin să le cunoaştem
mai târziu în părŃile lor bune?
Nu se fac, cum ne închipuim, din colŃuri strâmte de lume, din fărâmituri, din lucruri de nimic
sufletele mari de scriitori. În plămădirea lor intră mai mult decât vedem, mai mult decât cer unii. Şi mai
înainte de toate nu trebuie să se impună scriitorilor drumul pe unde să meargă, şi numai un drum;
unde-i îndeamnă însuşirile fiecăruia, într-acolo să se ducă şi să fie lăsaŃi liberi; lumea de altădată şi
lumea de azi sunt destul de mari ca să dea fiecăruia ce vrea, ce se potriveşte cu firea lui; suflet să
aibă numai, şi suflet ca adâncurile mării, întins, bogat, frământat de fiori ce ridică valuri uriaşe.

Nu ascultaŃi, scriitori, pe criticii noştri; lăsaŃi-i să scrie… scriu pentru ei. CântaŃi , povestiŃi ce vă
şopteşte inima, ce vă aduce gândul din pribegiile lui pe tărâmuri depărtate; spuneŃi tot ce poate fi
hrană sufletească pentru noi, tot ce se coboară de sus ca să ne lumineze viaŃa, să ne deschidă
mintea; şi spuneŃi în graiul plin, vibrător, magic al adevăratei arte; lăsaŃi sufletul vostru să vorbească
aşa cum e, cum vi s-a dat, cum l-aŃi făurit, rămâneti fiecare ce sunteŃi, nu vă schimbaŃi chipul şi căutaŃi
să vă deosebiŃi cât mai mult unul de altul…
Câmpul e mai frumos când flori deosebite îl smălŃează.

Ovid Densuşianu
“ViaŃa nouă”, anul I (1905), nr. 1, 15 februarie

Simbolismul şi celelalte manifestaŃiuni de artă*88

InfluenŃa muzicii se poate uşor urmări la toŃi simboliştii, atât în unele motive de predilecŃiune ale
lor, producând emoŃii analoge celor izvorâte din extazul muzical, cât şi în vocabular şi mai ales în
versificaŃiune – versul liber, cu unităŃile lui ritmice inegale, nu este în mare parte decât aplicare la poezie
a concepŃiei wagneriene. Simboliştii – spre deosebire de parnasieni atraşi mai mult spre artele plastice –

88
Din volumul ConferinŃele „VieŃei nouă” – seria I-îi, ce apare zilele acestea.(n.a. – O.D.)

99
au fost o generaŃie de entuziaşti pentru muzică, şi mai ales Wagner, cu operele lui zguduitoare,
tumultoase, de o armonie nouă, misterioasă a avut cea mai mare înrâurire asupra lor. InfluenŃa aceasta
o arată bine Gustave Kahn în prefaŃa volumului său de Poèmes:

Je suis persuadé et sur, quant a ce qui me regarde, que l’influence de la musique nous
amena à la perception d’une forme poetique à la fois plus fluide et plus précise, et que les
sensations musicales de la jeunesse (non seulement Wagner, mais Beethoven et Schumann)
influèrent sur ma conception du vers.

Gustave Kahn ar fi putut adăuga că şi César Franck a influenŃat pe simbolişti cu compoziŃiile

sale de o severă şi nobilă arhitectură muzicală, iar în timpurile din urmă mişcarea simbolistă se leagă
şi mai mult de cea muzicală prin operele lui C. Débussy şi Vincent d’Indy.
Pentru a înŃelege atmosfera intelectuală în care a luat naştere simbolismul, trebuie să amintim
şi ceea ce venise să revoluŃioneze un alt domeniu al artei, pictura. Pe la 1870 impresionismul schimbă
cu totul principiile de reprezentare a naturei; plecând de la ideea stabilită de cercetările ştiinŃifice că
culorile sunt un complex de vibraŃiuni ale undelor luminoase, că ceea ce impresionează ochiul nostru
e rezultatul unei sinteze optice a multiplelor elemente din care sunt alcătuite culorile, pictorii din şcoala
nouă, cu Monet şi cei care au urmat după dânsul, au căutat să redea în tablourile lor această
complexitate de nuanŃe, această mobilitate de tonuri care rezultă din juxtapunerea culorilor şi toată
lumina vie, vibratoare, care însufleŃeşte aspectele naturii. Procedând astfel, introducând în arta lor o
mai mare putere de analiză şi mai multă spontaneitate, pictorii s-au smuls şi ei de sub tirania
formulelor pe care le impunea romantismul degenerat. Era prin urmare şi în mişcarea impresionistă o
revendicare a libertăŃii artistice, o regenerare potrivită aspiraŃiunilor sufletului nou. De aceea simboliştii
au privit-o cu simpatie, s-au regăsit în ea, şi rândurile pe care le scria Jules Laforgue pe la 1885 redau
bine acest sentiment de solidaritate intelectuală între literatură şi pictură.

Où l’académique ne voit que le dessin extérieur enfermant le modéle, l’impresioniste voit

les réelles lignes vivantes… il voit et rend la nature telle qu’elle est, c’est-à-dire uniquement en
vibrations colorées… Plus de mélodie isolée, le tout est ne symphonie qui est la vie vivante et
variante, comme „la voix de la forêt” des théories de Wagner en concurrence vitale pour la
grande voix de la forêt, comme l’Inconscient, loi du monde, et la grande voix mélodique,
résultante de la symphonie des consciences de races et d’individus. Tel est le principe de
l’école du plein-air impressionniste… Ce principe a été, non systématiquement, mais par génie
apliqué en poésie et dans le roman chez nous.

Ceea ce făcea pe simbolişti să vadă în impresionişti tot un fel de înaintaşi era mai ales
împrejurarea că şi aceştia luptase pentru o artă cu motive mai bogate de sugestiune – un tablou
impresionist nu ne mai dă linii precise – contururi meticulos desenate, ci o varietate de tonuri, un
complex de motive optice, pe care le unifică, le completează viziunea şi imaginaŃia noastră.
Pe lângă muzică şi pictură, sculptura a venit şi ea să schimbe concepŃiile estetice ale generaŃiei
de pe la 1880. Rămasă mult timp în urmă, sculptura şi-a reînnoit principiile, a redevenit şi ea o artă
vie. Regenerarea ei se datoreşte lui Rodin, ale cărui opere ne-au făcut să înŃelegem care este
adevărata lume din care trebuie să se inspire un sculptor de azi şi în ce chip să ne-o redea. Din
creaŃiile lui Rodin se desface aceeaşi idee ca şi la impresionişti: ochiul nostru a fost falsificat, deprins
cu un fel de stereotip de a i se reprezenta lumea înconjurătoare – trebuie să i se dea de aici înainte
forme mai expresive, mai bogat nuanŃate, mai vibratoare de viaŃă. De aceea când privim o operă ieşită
de sub dalta lui Rodin descoperim o putere de expresie pe care n-am întâlnit-o în sculptura modernă,
şi ce emoŃionează mai mult este că vedem în ea trăind viaŃa de azi, sufletul nostru, visător ori energic,
sceptic ori îndrăzneŃ, blând ori ironic. Sculptura lui Rodin mai are superioritatea de a fi artă
intelectualizată, de a ne da figuri sub a căror frunte se agită o lume de gânduri. Rodin este un artist

100
profund gânditor, am putea zice filozof, şi de aceea creaŃiile lui apar ca măreŃe sinteze de viaŃă. Ele au
şi o semnificaŃie simbolică, făcându-ne să ne gândim la mai mult decât ne reprezintă.
Urmărită în chipul acesta, în legăturile cu alte forme de artă, mişcarea simbolistă apare ca o
evoluŃie firească şi nicidecum ca o manifestare accidentală, cum s-a zis de atâtea ori, ca un capriciu al
câtorva visători – ea are temeiuri adânci în sufletul contemporan.

Ovid Densuşianu
“ViaŃa nouă”, VI (1910), nr. 8, p. 141 – 143.

Sufletul latin şi literatura nouă

(Fragment din PrefaŃă)

(. . . ) Ceea ce am căutat în primul rând să reiasă din paginile care urmează e însemnătatea
pe care a avut-o simbolismul în regenerarea literaturei după 1880, cum şi caracterul lui eminamente
latin, cu toate că de multe ori a fost privit altfel. Celelalte curente care, sub o formă sau alta, au
încercat ori încearcă să se impună cu titluri de noutate, au găsit şi ele un loc în expunerea pe care o
dau, când ele puteau fi luate în samă, dar din alăturarea lor la curentul simbolist, aşa cum am făcut-o
de mai multe ori, cred că se va vedea cum ele derivă din acesta, chiar atunci când nu au fost
prezentate astfel, când teoreticienii lor au Ńinut să reclame pentru ele independenŃă desăvârşită faŃă
de mişcarea literară care a adus cele mai categorice inovaŃiuni, deşi, la rândul ei, nu a făcut decât să
continue o tradiŃie care în timpul mai nou leagă numele unui Laforgue de acela al lui Baudelaire şi, mai
departe, ne duce până la poezia trubadurilor.
Pentru dreapta apreciere a simbolismului şi pentru ca să apară în cadrul lui adevărat, am Ńinut
iarăşi să pun în lumină valoarea lui ca orientare sufletească pe care a adus-o, ca sugestiuni pe care
le-a dat pentru o viziune superioară despre viaŃă, pentru un idealism însufleŃit de concepŃii moderne.
Dacă simbolismul a însemnat înainte de toate o revoluŃiune estetică, el are o semnificaŃie şi din punct
de vedere general sufletesc, prin ceea ce cuprinde în el ca îndemn de revizuire a gândurilor şi
sentimentelor noastre. Plecând de la scriitorii care arată o sensibilitate evoluată, cu subtile şi bogate
nuanŃări, concepŃia simbolistă vine să spună că sufletele trăiesc în cea mai mare parte sub stăpâniri
întârziate, cu impresii de arhaism, sub înrâuriri care le întunecă, le fac refractare înŃelesurile nouă,
chemărilor vieŃei de azi şi în felul acesta el le stimulează spre dezrobiri, spre înlăturări de convenŃiuni,
de superstiŃii, le deschide perspective de viaŃă înnoită şi înălŃată. Rolul acesta al simbolismului nu a
fost destul recunoscut până acum şi, de altă parte, se poate spune că nu şi-a arătat încă deplin
înrâurirea, dar tocmai de aceea e de aşteptat ca de acum înainte să se resimtă mai bine acŃiunea lui
asupra spiritelor, pentru ca prin ea să se afirme tot ce caracterizează sensibilitatea modernă.
RevoluŃiunile estetice, literare, au totdeauna repercusiuni intense în suflete, schimbă concepŃiile
despre viaŃă, atitudinile în faŃa ei şi aceste repercusiuni nu se efectuează cu toată puterea lor în două,
trei decenii, ci într-un şir lung de ani, până ce schimbări nouă vin să le lase în umbră. Aşa s-a
întâmplat cu mişcarea romantică şi nu avem motiv să credem altfel despre cea simbolistă (. . . )89

Ovidiu Densuşianu

Poezia oraşelor
(Fragmente)

89
Sufletul latin şi literatura nouă, Bucureşti, 1922, Ed. „Casei Şcoalelor”, I, p. VII-IX. Vezi şi Ideal
şi îndemnuri. Ed. Îngrijită, prefaŃă şi note de Călin Manilici, Cluj-Napoca, Dacia, 1980, pp. 141-142.

101
 Dacă literatura contemporană arată originalitate chiar atunci când îşi însuşeşte teme care au fost
tratate şi altădată, cu atât mai mult apare astfel când aduce un fond cu desăvârşire nou, inspirându-se din
ceea ce mai înainte părea că nu poate avea valoare poetică. Pătrunzători mai adânci ai tainelor poeziei şi
călăuziŃi de principiul că literatura trebuie să-şi întindă mereu hotarele, să nu rămână străină de spiritul
timpului, scriitorii de azi caută să derive în creaŃiunea lor cât mai mult din ce le oferă realitatea, să fie
interpreŃii idealişti ai vieŃei, să redea mai ales aspectele caracteristice ale vieŃei moderne. În aceste treceri
de la o lume la alta, ei ni se revelează ca suflete mlădioase, capabile de a primi cât mai multe şi mai
intense impresii din realitate şi de a alege din ea tot ce poate fi transformat în emoŃie artistică. Să cânŃi cu
pasiune natura, să te extaziezi în faŃa priveliştilor ei, şi totodată să admiri ce se desfăşoară în alt cadru, să
preamăreşti lumea de care suntem mai mult legaŃi astăzi – aceea care e numită de obicei artificială – şi să
descoperi poezie în ea, dezminŃind cuvintele lui André Chénier:
J’ai fui la ville aux Muses contraire,
nu este oare aceasta o dovadă de superioritate sufletească?
Natura reprezintă primitivitatea, ceea ce din timpurile cele mai depărtate se continuă până la noi
şi de atâtea ori neschimbat, ca o imagine e eternităŃii. Pentru a o înŃelege, pentru a simŃi farmecul ei,
trebuie oarecum să aduci un suflet de primitiv, să trezeşti reminiscenŃe ancestrale, să retrăieşti viaŃa
celor de odinioară.
Lumea mai apropiată de noi, aceea a existenŃei cotidiene, lumea înălŃată prin atâtea sforŃări de
ieri şi de azi, apare ca antiteza primitivităŃii şi este expresiunea prefacerilor continue a aspiraŃiilor spre
ceva nou, spre nenumărate cuceriri, aşa cum civilizaŃia ne face să le întrezărim în mersul ei neoprit.
Ca să te identifici cu această lume, s-o trăieşti intens şi să pătrunzi poezia ei Ńi se cer însuşiri
deosebite: sensibilitate vie, comprehensiune largă, suflet complex, în stare să înŃeleagă varietatea de
aspecte, aşa de nouă, aşa de surprinzătoare, ale vieŃei contemporane.
Tocmai aceste însuşiri multiple le întâlnim la scriitorii noi şi ele se armonizează, se
completează, pe când la cei de mai înainte se excludeau.
Cine se inspira altădată din natură simŃea o repulsiune pentru atmosfera oraşelor, unde poezia i
se părea că nu poate găsi adăpost – părere pe care o mai întâlnim şi astăzi la mulŃi, la cei care nu
îndrăznesc să treacă peste îngrădirile tradiŃionalismului literar.
Oraşele omoară inspiraŃia, se zice, pentru că ele au ceva artificial şi unde apare artificialul nu
mai este loc pentru poezie. Într-un oraş, ne spun misoneiştii, apologiştii primitivismului, totul e
mecanizat, stereotipat: înfăŃişarea lui, cu clădirile înfăŃişarea lui, cu clădirile înşirându-se una ca şi alta,
fără farmecul varietăŃii, cu străzile tăiate geometric, ne lasă reci, nu spune nimic unui suflet de poet,
nu poate exalta imaginaŃia. E şi urât un oraş modern, adaugă aceiaşi nemângâiaŃi căutători de frumos:
unde poŃi găsi în el ceva care să-Ńi odihnească, să-Ńi încânte privirile ? Ziduri mastodontice şi
posomorâte, uzine ce spintecă zarea ca o dâră de cuŃit înfipt de un barbar într-un tablou, ici şi acolo
câte un arbore înăbuşindu-se între îngrămădirile de pietre, iar, sus, cerul ca o pată de albastru
întunecat de fum . . . Şi cei pe care îi adăposteşte oraşul ? Suflete mecanizate şi ele, reci, veştejite în
lupta pentru viaŃă, necunoscând acea tinereŃe, acea spontaneitate, din care răsare poezia.
Împotriva acestui verdict aruncat asupra lor, oraşele vin să protesteze. Şi protestarea are
dreptatea de partea ei, pentru că ne aminteşte o judecată elementară, aceea care spune că nu poŃi
pune alături două lucruri fundamental deosebite, nu poŃi cere unuia ce este însuşirea celuilalt. De o
parte natura, de altă parte oraşele – ce deosebire mare între ele şi nu este o rătăcire să pretinzi celor
din urmă ce este propriu celei dintâi? Natura are poezia ei, şi zadarnic ai căuta-o în oraşe. Greşeala
celor care nu găsesc nimic poetic în lumea oraşelor e că nu recunosc altă poezie decât cea din mediul
rustic; după ei, numai acest mediu ar avea darul să ne inspire. Dar poezia nu e numai unde o caută
unii, nu e privilegiul cutărei părŃi de pe pământ – ea nu cunoaşte localizări. Deci pentru ce ar lipsi din
oraşe ? Nu au şi ele armonii de linii, varietăŃi de culori, feerii de lumină – minunate feerii ce înfloresc
când coboară umbrele serei ? – nu au grădini ce încântă cu aleile în şerpuiri graŃioase, cu arborii şi

102
florile cele mai rare, cu jocurile capricioase de ape, nu au monumente de artă care, pe lângă admiraŃia
pentru cei care le-au înălŃat, trezesc în noi nenumărate amintiri, ne evocă viaŃa celor de altădată,
gândurile şi faptele lor, luminând din depărtări pe ale noastre ?
Desigur, nu e tot frumos într-un oraş – de câte ori trecând pe străzile lui, nu Ńi se întâmplă să fii
neplăcut impresionat . . . – dar aceasta nu-i răpeşte farmecul, nu-l face nepoetic. Nu e numaidecât
nevoie ca un lucru să fie frumos în înŃelesul obişnuit, pentru ca să fie poetic.
ConcepŃiei de altădată care limita domeniul poeziei îi opunem azi o concepŃie mai largă, aceea care
identifică poezia cu tot ce este caracteristic, expresiv, interesant prin anumite însuşiri. Pentru un pictor, un
sculptor modern, nimic nu este lipsit de valoare artistică de îndată ce prezintă ceva deosebit, în stare să ne
emoŃioneze – chiar aşa-zisul, în limbajul curent, „urât” apare în ochii lor demn de transpus în artă, dacă se
înfăŃişează cu o notă particulară, puternic impresionantă. Tot aşa un compozitor nu se opreşte azi la
asociaŃii de sunete melodioase, care singure se crede altădată că pot fi redate în muzică: el găseşte
elemente de artă şi în ceea ce pentru alŃii e lipsit de armonie, confuz, zgomotos. Aceeaşi concepŃie
călăuzeşte şi pe scriitorii moderni: ei nu se gândesc să poetizeze numai frumosul convenŃional, ci tot ce li
se pare semnificativ, tot ce are un înŃeles adânc sufletesc şi ne poate mişca. Oraşele – chiar cu părŃile lor
„urâte” – au înainte de toate ceva caracteristic, impunător, sunt expresiuni sufleteşti, condensări de viaŃă şi
aceasta le dă valoare poetică.
Cum, de altă parte, estetica nouă acordă un loc de frunte dinamismului, cum ne-am deprins să
admirăm tot ce este mişcare, forŃă în acŃiune, desfăşurare de energii, înŃelegem iarăşi pentru ce
oraşele fascinează imaginaŃia poeŃilor: în ele pulsează ritmul vieŃii intense, ele întreŃin sufletul nostru
într-o continuă agitaŃie, îi dau cele mai puternice stimulente
Cât despre credinŃa că mediul oraşelor mecanizează, sterilizează sufletele, omoară în ele
spontaneitatea, făcându-le inapte de a simŃi poezia, se poate spune că ea e datorită lipsei de
discernământ psihologic şi generalizărilor false, pornite din observaŃiuni superficiale, din constatări
izolate. Firi refractare poeziei întâlnim, fără îndoială, adeseori printre orăşeni, dar nu se întâlnesc tot
aşa în lumea de la Ńară ? Şi ce ne îndreptăŃeşte să susŃinem că ele sunt astfel tocmai pentru că au
trăit în mediul orăşenesc ? Nu putem mai curând presupune că această insuficienŃă a lor îşi găseşte
explicaŃia în ele înseşi, în cauze organice, că în orice mediu ar fi trăit ele ar fi rămas tot aşa de
refractare poeziei ? Că viaŃa în mijlocul oraşelor are o anumită înrâurire asupra noastră, ne face să ne
sculptăm un suflet special – aceasta nu o putem contesta. Că ea ne duce la un fel de mecanizare, ne
impune o disciplinare a gândurilor şi faptelor noastre – nu contestăm nici aceasta. Urmează însă de
aici că trăind la oraş devenim naturi antipoetice ? Dacă ar fi aşa, orice progres, toată cultura ar trebui
condamnată pentru că ar apărea ca o cauză de atrofiere a sensibilităŃii noastre. Chiar gânditori mai de
seamă, se ştie că s-au alarmat de această influenŃă dezastruoasă, pe care ar avea-o progresul
civilizaŃiei asupra poeziei. S-au alarmat însă de prisos şi îngrijorarea lor venea de acolo că erau de
fapt minŃi simpliste, care nu înŃelegeau sufletul omenesc, bogăŃia lui de însuşiri, tainele ascunse în el.
Timpul, dealtfel, a venit să-i dezmintă sub ochii noştri, pentru că tocmai într-o epocă de „maşinism” ne-
a fost dat să asistăm la o minunată eflorescenŃă poetică . . . Nu, viaŃa oraşelor nu distruge în noi
sentimentul poetic; dacă ea pare că ne mecanizează sufletul, îl îndreaptă în anumite direcŃiuni, îi dă o
întipărire specială, această mecanizare – dealtfel necesară în condiŃiunile existenŃei de astăzi – este
numai parŃială, nu împiedică manifestarea liberă, spontană a forŃelor, nu atinge fondul nostru
sufletesc aşa încât să-l facă incapabil de a simŃi poezia.
Să nu ne mai bocim deci pe ruinele închipuite ale poeziei în oraşe, să nu mai suspinăm după
presupusa scădere a spontaneităŃii în sufletul modern. Poezia nu va pieri niciodată oricâte de uzine se
vor înălŃa şi dacă ea va continua să nu mai fie naivă, primitivă – se vor găsi desigur şi atunci, ca şi azi,
de aceia care să regrete, pentru că nu o vor putea înŃelege decât astfel – ea va da dovadă că a urmat
mersul firesc al vieŃei, că s-a supus fatalităŃei veşnicelor prefaceri, de la care nu se poate sustrage nici
literatura [ . . . ]

103
 A te inspira din viaŃa oraşelor, a cânta desfăşurarea energiilor nouă e azi o temă curentă şi din
ea şi-au făcut un punct de program aceia care, mergând pe drumul pe care l-au deschis simboliştii, au
venit – sub denumirea de unanimişti, dinamişti, paroxişti, futurişti – să sporească rândurile adepŃilor
unei poezii eminamente moderne.
În formularea principiilor, în mijloacele de realizare a lor, unele divergenŃe despart, e adevărat,
pe aceşti partizani ai renovărei poetice – de aceea îi vedem grupaŃi deosebit; asupra unui punct însă
toŃi sunt de acord, acela anume că poezia trebuie să fie expresiunea vieŃei actuale, cu toată varietatea
ei de nuanŃări şi aşa de diferită de cum se trăia altădată. […]
Se mai spune despre viaŃa oraşelor că este prea artificială, că ne îndepărtează de ce este mai
potrivit cu firea tuturor, de ce este mai omenesc. Părerea aceasta derivă din aceea pe care o auzim
de multe ori, că din cauza civilizaŃiei ne-am abătut de la viaŃa mai sănătoasă de altădată şi că omul
adevărat e cel simplu, cel care trăieşte mai aproape de natură. Am putea mult stărui asupra acestei
păreri, pentru că ea deşteaptă un şir întreg de obiecŃiuni în legătură şi cu probleme de literatură, dar
pentru că am discutat-o şi cu alte prilejuri şi pentru că nu e locul aici să o cercetez mai departe,
adăugând chiar unele consideraŃiuni nouă, mă voi mărgini la o singură observaŃie. Ceea ce se
numeşte de multe ori artificial e o necesitate, o urmare firească a progresului. ViaŃa urmându-şi drumul
de prefaceri datorate civilizaŃiei este mereu îndreptată spre artificializare. CivilizaŃia este oare altceva
decât stăruinŃa noastră de a schimba natura, îndepărtându-ne chiar de ea, învingând-o ? Dacă omul
ar fi stăruit să rămână aproape de natură, fiecare din noi ar fi astăzi numai . . . proprietarul unei
peşteri. Când strămoşii noştri şi-au părăsit tainiŃele şi s-au gândit să-şi facă alte adăposturi, aceasta
a însemnat un pas spre artificializare. Trecerile de la peşteră la bordei, la casă, la palat, nu au fost
altceva decât o artificializare a vieŃei şi acesta e înŃelesul tuturor schimbărilor spre care ne îndeamnă
civilizaŃia. În sensul acesta se transformă viaŃa în fiecare zi sub ochii noştri şi ce pare azi artificial,
mâine va fi socotit cu desăvârşire natural. […]
Sufletul unui oraş modern, aşa cum l-a caracterizat [G. Prezzolini] apare ca o sinteză a
manifestărilor omeneşti cu tot ce ele aduc într-un moment mai semnificativ, mai expresiv. ViaŃa care
se desfăşoară în aglomeraŃiile dintr-un oraş e un imens peisaj sufletesc în care se perindează
aspectele cele mai variate, când în reliefări luminoase, când în cufundări umbrite, aşa că ne face
impresia unei viziuni danteşti şi dacă autorul Divinei commedii ar trăi astăzi ar găsi desigur minunate
pilde pentru ceea ce dânsul a căutat departe. E atâta poezie în oraşele de azi încât te miră că cei mai
mulŃi nu o văd şi o contestă. [. . . ]
De la început putem spune că vom găsi preamărirea în poezie a minunatelor cuceriri la care a
ajuns gândirea omenească prin ştiinŃă. Această poezie nu o vom numi însă cu un termen pe care-l
întâlnim deseori în critica modernă – nu-i vom zice „ştiinŃifică”, ci „poezia ştiinŃei”. Între aceste două
denumiri este, într-adevăr, o deosebire pe care vom lămuri-o, pentru ca să se înŃeleagă preferinŃa pe
care o dăm celei de a doua. Când se vorbeşte de „poezia ştiinŃifică”, ne gândim imediat la un gen
învechit, la punerea în versuri a unor teorii de ştiinŃă, cu intenŃii didactice. E genul pe care l-a cultivat
LucreŃiu şi de care ne aduc aminte, în poezia modernă, încercări ale lui Sully Prudhomme ori acelea,
mai greoaie încă, ale lui René Ghil. Acest didactism aparŃine muzeului literaturii şi poeŃii noi au înŃeles
că trebuie să-l evite. Apropiind poezia de ştiinŃă, scriitorii de azi au procedat altfel: au lăsat sufletul lor
să se extazieze în faŃa descoperirilor noi, au cântat măreŃia atâtor prefaceri din jurul nostru, au adus,
cu alte cuvinte, lirism şi în această parte a inspiraŃiei lor, făcându-ne să simŃim poezia ştiinŃei. Prin
aceasta ei au lăsat în urmă şi pe predecesorii lor cei mai apropiaŃi, pe naturalişti, care, se ştie, şi-au
atribuit totdeauna meritul de a fi înălŃat literatura prin înnoiri introduse din ştiinŃă. Naturaliştii au derivat
prea puŃin din ştiinŃă în sensul inspiraŃiei poetice: ei au luat din ea elemente de documentare, de
teoretizări, nu părŃile ei emotive, lirice şi acŃiunea lor s-a întins numai asupra prozei, nu şi asupra
poeziei.
Dealtfel, naturaliştii au scris într-o vreme când se înrădăcinase convingerea că ştiinŃa nu poate

104
să se împace cu poezia. Şi ne întrebăm cum a putut răsări această părere şi dăinui atâta vreme – ea
mai trăieşte şi azi în minŃile unora. ExplicaŃia poate fi uşor găsită. S-a crezut că omul de ştiinŃă trebuie
să se ocupe numai de fapte precise, să înregistreze cu metodă, liniştit, obiectiv, ce culege din
observaŃiunile sale. Opus lui a fost privit poetul, pentru că el se lasă dus de fantezie, de sentimente,
de atâtea porniri care îl fac să se îndepărteze de realitate. Urmarea a fost conflictul între ştiinŃă şi
poezie, conflict manifestat printr-un fel de dispreŃ al celei dintâi pentru cea din urmă – de câte ori nu ni
s-a întâmplat să vedem savanŃi privind de sus pe un poet care li se părea un rătăcit, o umbră
deşteptând mirarea în lumea nouă, de oameni gravi, de preocupaŃiuni pozitiviste, unde nu mai poate fi
loc pentru „copilării” ale unui răsfăŃat al Muzelor.
Acestei concepŃiuni despre omul de ştiinŃă, care a creat o mentalitate specială şi a înlesnit
întinderea – putem zice – a unei epidemii intelectuale ce nu a dispărut încă, să ni se dea voie să-i
opunem o altă concepŃie mai adevărată, pentru că este mai omenească. Un savant oricât şi-ar
îndruma spiritul într-o anumită direcŃiune, oricât s-ar supune unei discipline, e înainte de toate un
suflet. Ca atare, el nu poate fi lipsit de imaginaŃie, nu poate rămâne străin de anumite sentimente,
anumite aptitudini de emotivitate, şi atunci când creează sau vine să comunice altora ce a descoperit
în drumul cercetărilor, sufletul lui e de aşteptat – e dator chiar – să se arate cu tot ce-i este propriu,
fără să altereze, fireşte, nimic din cât i-a dat preocuparea lui de frunte – stabilirea adevărului. Fără
imaginaŃie nu se creează nimic nici în ştiinŃă şi fără darul de a împărtăşi viu, impresionant – putem
adăuga: liric – ce a adus mintea din călătoriile ei luminătoare prin necunoscut, nu poate fi cineva
adevărat savant. ŞtiinŃa înaltă cere să fie umanizată – şi la aceasta nu poate ajunge decât cine e
bogat sufleteşte. Cei care nu înŃeleg aceasta sunt numai jumătate – savanŃi sau poate chiar deloc; să
le zicem adunători de fapte, erudiŃi, suflete mărginite, aride, dar nu oameni de ştiinŃă în înŃelesul
superior care trebuie dat acestui cuvânt. Dacă astfel trebuie interpretată ştiinŃa, dacă ea nu împiedică
avânturile imaginaŃiei şi poate avea, cum spuneam, lirismul ei, nu e oare aceasta ceva ce o apropie de
poezie ?
Să nu se uite iarăşi că cine se ocupă cu ştiinŃa şi nu e stăpânit de idei strâmte, pedante e dator
să recunoască că specialitatea lui nu închide tot, că dincolo de ea sunt preocupări care răspund unor
aspiraŃii tot aşa de legitime ca şi cele care călăuzesc gândurile lui. Arta, poezia au locul lor în viaŃa
noastră şi de ele nu trebuie să rămâne străin un savant, dacă nu trăieşte în mănăstirea specialităŃii lui,
dacă este o minte superioară, în stare să preŃuiască şi creaŃiunile altora.
Antagonismul între ştiinŃă şi poezie este deci o rătăcire, o coborâre intelectuală, o barbarie
chiar. Şi să ne bucurăm că el stăpâneşte astăzi mai puŃin spiritele, decât acum câteva decenii, când
fanatismul pozitivist se ridica îndrăzneŃ, dispreŃuitor, în faŃa a tot ce este manifestaŃiune poetică. Dacă
s-a ajuns la o apropiere între ştiinŃă şi poezie, aceasta se datoreşte în mare parte poeŃilor noi, care au
arătat că nimic din ceea ce alcătuieşte superioritatea vieŃei moderne nu rămâne departe de sufletul
lor, că marile probleme care frământă gândul cercetătorilor şi tot cât s-a realizat prin ştiinŃă poate fi un
prilej de înaltă inspiraŃie. [. . . ]90
Ovid Densuşianu

90
Din vol. Ideal şi îndemnuri, op.cit., pp. 171-176, 187-188, 189-192

105
 V. BIBLIOGRAFIE

I. ANTOLOGII, DICłIONARE, ENCICLOPEDII

1. *** Antologia poeziei simboliste româneşti, Ed. şi pref. de Lidia Bote, Bucureşti, EPL, 1968.
2. Cardaş, Gh., PoeŃii şi prozatorii Ardealului până la Unire (1800-1918), Bucureşti, Ed. Librăriei
„Universala” Alcalay et. co.,[1936].
3. Davidescu, N., Din poezia noastră parnasiană, Bucureşti, FundaŃiile Regale pentru Literatură şi
Artă, 1943.
4. *** Din presa literară românească (1900-1918), EdiŃie îngrijită şi prefaŃă de D. Murăraşu,
Bucureşti, Editura Albatros, [1970].
5. Giurgiuca, Emil, PoeŃi tineri ardeleni, Bucureşti, „Casa Şcoalelor, 1940.
6. Hangiu, I., DicŃionar al presei literare româneşti (1790-1990), Bucureşti, Editura FundaŃiei
Culturale Române, 1996.
7. Idem, Presa literară românească. Articole-program de ziare şi reviste (1789-1948), vol. I-II, Cu o
introducere de D. Micu, Buc, Minerva, 1968.
8. Loghin, C., Scriitori bucovineni, Bucureşti, „Casa Şcoalelor”, 1924.
9. Lovinescu, E., Antologie critică, Bucureşti, „Casa Şcoalelor”, 1921.
10. Micheli, Mario de, Avangarda artistică a secolului XX. În româneşte de Ilie Constantin,
Bucureşti, Editura Meridiane, 1968.
11. Miller Verghy, Margareta Ecaterina Sîndulescu, EvoluŃia scrisului feminin în România,
Bucureşti, 1935.
12. Petrescu, Aurel, Din presa literară românească a secolului XIX. Pref. de Romul Munteanu,
Antologie, note şi glosar de …, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Buc., E.Tin., 1970
13. Pillat, I. şi Perpessicius, Antologia poeŃilor de azi, Bucureşti, Editura „Cartea Romînească”, vol.I
(1925), II (1928).
14. *** PoeŃi de la Sămănătorul, Ed. de Petru Homoceanul, Cuvânt înainte de Al.Piru, Bucureşti,
Editura Minerva, 1978.
15. *** PoeŃi de la „ViaŃa nouă”, Antologie de Al. Colorian, Stud. intr. de D. Micu, Bucureşti, E.P.L.,
1968.
16. Predescu, Lucian, Enciclopedia „Cugetarea”, Bucureşti, „Cugetarea”, 1940.
1. Răduică, Georgeta şi Nicolin Răduică, DicŃionarul presei româneşti (1731-1918), Buc., E.Şt. şi
Enc., 1981
18. Ursu, G. şi G. Nedelea, Antologia scriitorilor bârlădeni, Bârlad, 1937.

II. MONOGRAFII

1. Bote, Lidia, Simbolismul românesc, Bucureşti, EPL, 1966.

2. Ciobanu, Valeriu, Poporanismul. Geneză, evoluŃie, ideologie, Bucureşti, „Bucovina”, 1946.
3. Iliescu, Adriana, Literatorul, Bucureşti, EPL, 1968
4. Micu, D. Gândirea şi gândirismul, Bucureşti, Editura Minerva, 1975.
5. Idem, Poporanismul şi „ViaŃa Românească”, Bucureşti, ESPLA, 1961.
6. Idem, Modernismul românesc, vol.I-II, Bucureşti, Editura Minerva, 1984-1985.
7. Ornea, Z., Junimismul, Bucureşti, EPL, 1965.
8. Idem, Poporanismul, Bucureşti, Editura Minerva, 1972.
9. Idem, Sămănătorismul, Bucureşti, Editura Minerva, 1970.

106
III. STUDII ŞI ISTORII LITERARE

1. Breazu, Ion, Literatura Transilvaniei, Bucureşti, „Casa Şcoalelor”, 1944.

2. Idem, Povestitori ardeleni şi bănăŃeni până la unire, Cluj, 1937.
3. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti, FundaŃiile
Regale pentru Literatură şi Artă, 1941.
4. Chendi, Ilarie, Pagini de critică, Ed. îngr., studiu introd., note şi bibl. de V. Netea, Bucureşti,
EPL, 1969.
5. Idem, Zece ani de mişcare literară în Transilvania, 1890-1900, Oradea Mare, f.e., 1901.
6. Ciopraga, Constantin, Literatura română între 1900 şi 1918, Iaşi, Editura Junimea, 1970.
7. Dan, Sergiu Pavel, Proza fantastică românească, Bucureşti, Editura Minerva, 1975.
8. Davidescu, N., Eminescu, precursor al simbolismului, [în] „Universul literar”, XLVII, 1938,
nr.23, 10 iunie.
9. Densuşianu, Ov., Sufletul latin şi literatura nouă, vol.I-II, Bucureşti, „Casa Şcoalelor”, 1922.
10. Idem, Ideal şi îndemnuri, EdiŃie îngrijită, prefaŃă şi note de Călin Manilici, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1980.
11. Dragomirescu, M., De la misticism la raŃionalism, Bucureşti, „Casa Şcoalelor”, 1924.
12. Dragomirescu, Mihail, Sămănătorism, poporanism, criticism. Istoria literaturii române în
sec. XX (1900-1910) după o nouă metodă, Bucureşti, Institutul de Literatură, 1934.
13. Firan, Florea, De la Macedonski la Arghezi, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 1975.
14. Hangiu, I., Reviste şi curente în evoluŃia literaturii române, Buc., E.D.P., 1978.
15. Ibrăileanu, G., Spiritul critic în cultura românească, Iaşi, „ViaŃa Românească”, 1909.
16. Idem, Scriitori români şi străini, Iaşi, „ViaŃa Românească”, 1926.
17. Iliescu, Adriana, Proza simbolistă românească, Bucureşti, Editura Minerva, 1985.
18. Idem, Reviste literare la sfârşitul secolului al XIX-lea, Bucureşti, Editura Minerva, 1972.
19. Iorga, N., Istoria literaturii româneşti contemporane I., În căutarea formei II. În căutarea
fondului, Bucureşti, „Adevărul”, 1934.
20. Idem, O luptă literară, vol. I-II, Vălenii de Munte, 1914-1916.
21. Idem, România cum era până la 1918, vol. I-II, EdiŃie îngrijită, prefaŃă şi tabel de Lucian
Cursaru, Bucureşti, Editura Minerva, 1972.
22. Lovinescu, E., Critice, vol. I-VIII, 1909-1923; sau ed. în 7 vol., 1925-1929.
23. Idem, Istoria civilizaŃiei române moderne, vol. I-III, Bucureşti, Ancora, 1924-1925
24. Idem, Istoria literaturii române contemporane, Bucureşti, „Socec”, 1937.
25. Idem, Titu Maiorescu şi posteritatea lui critică, Bucureşti, „Casa Şcoalelor”, 1943.
26. Manu, Emil, Reviste româneşti de poezie, Bucureşti, E. Acad., 1970.
27. Marino, A., ViaŃa lui Al. Macedonski, Bucureşti, EPL, 1966.
28. Idem, Opera lui Alexandru Macedonski, Bucureşti, EPL, 1967.
29. Micu, D., Curente şi scriitori, Bucureşti, Editura Minerva, 1979.
30. Idem, Început de secol (1900-1916). Curente şi scriitori, Bucureşti, Editura Minerva, 1970.
31. Modola, Doina, Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983.
32. Munteano, B., Panorama de la littérature roumaine contemporaine, Paris, Ed. du Sagitaire,
1938.
33. Petrescu, Liviu, Realitate şi românesc, Bucureşti, Editura Tineretului, 1969.
34. Popa, Mircea şi Valentin Taşcu, Istoria presei literare româneşti din Transilvania, de la
începuturi până în 1918, Cluj-Napoca, Dacia, 1980.
35. *** PublicaŃiunile periodice româneşti, descriere bibliografică de Nerva I. Hordoş şi Al. Sadi-
Ionescu, cu o introd. de Ioan Bianu, tom I (1820-1906), Bucureşti, 1912.
36. Puşcariu, Sextil, Cinci ani de mişcare literară (1902-1906), Bucureşti, Editura Minerva, 1909.
37. *** Reviste literare româneşti de la începutul secolului al XX-lea. Vol. Elaborat de Stancu
Ilin, Ovidiu Papadima, Dana Popescu, Bucur łincu, D. Vatamaniuc. Îngrijire ştiinŃifică – Ovidiu
Papadima, Buc., Editura Academiei, 1976.
38. *** Reviste literare româneşti din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Îngrijire ştiinŃifică
şi studiu introductiv de Ovidiu Papadima, Buc., Editura Academiei, 1974.
39. *** Reviste literare româneşti din secolul al XIX-lea. Sub îngrijirea şi cu un studiu introductiv
de Paul Cornea, Buc., Minerva, 1970.
40. Sasu, A., Mariana Vartic, Romanul românesc în interviuri, vol. I-III, Bucureşti, Editura Minerva, ,
1985-1988.
41. Scarlat, Mircea, Istoria poeziei româneşti, vol. I-III, Bucureşti, Editura Minerva, 1982-1986.
42. Vianu, T., Arta prozatorilor români, Bucureşti, Editura „Contemporană”, 1941.
43. Vlad, I., Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Editura Minerva,1976.

107
IV. AMINTIRI, EVOCĂRI, MEMORII

1. Goga, O., Precursori, Bucureşti, Editura „Cultura NaŃională”, 1930.

2. Iorga, N., O viaŃă de om. Aşa cum a fost, vol. I-III, Bucureşti, Editura N. Stoilă, 1934.
3. Idem, Oameni cari au fost, vol. I-III, ed., prefaŃă şi note de Ion Roman, Bucureşti, EPL, 1967.
4. Karnabatt, D., Bohema de altădată, Bucureşti, „Vremea”, 1944.
1. Puşcariu, Sextil, Călare pe două veacuri. Amintiri din tinereŃe(1895-1906), Bucureşti, EPL,
1969.
6. Sevastos, Mihail, Amintiri de la „ViaŃa Românească”, Bucureşti, ESPLA, 1956.
7. SperanŃia, Eugeniu, Amintiri din lumea literară, Bucureşti, EPL, 1967.
1. Tăslăuanu, Oct. C., Amintiri de la „Luceafărul”, Bucureşti, 1936.
2. Valerian, I., Cu scriitorii prin veac, Bucureşti, EPL, 1967.

108