Analiza situaţiei actuale a sistemului bancar românesc

1. Modificări în structura sistemului bancar românesc

Anii 2000 şi 2001 au reprezentat o perioadă de cotitură în evoluţia sistemului

bancar românesc. A fost momentul de "primenire" a sistemului bancar, moment în care
au fost eliminate de pe piaţă acele bănci care prin rezultatele lor nefavorabile, puneau în
pericol însăşi existenţa sistemului. Ieşirile din decor ale unor bănci pe parcursul ultimilor
ani (Dacia Felix, Columna, Bancorex, Banca Albina, Bankcoop, Banca Agricolă, Credit
Bank, Banca Internaţională a Religiilor), la care se adaugă problemele recente apărute la
Banca Turco-Română , Banca Unirea şi Banca Română de Scont, nu caracterizează
întreaga activitate bancară din România însă adaugă, în mod evident, o umbră peste
calitatea şi stabilitatea celorlalte bănci, a căror imagine este puternic afectată de aceste
sincope.
Ca urmare, creditele neperformante au ajuns de la o pondere de peste 50 la sută în
total credite, înregistrate la sfârşitul anului 1998, la doar 2,2 la sută, din totalul creditelor
aferente lunii decembrie 2001.
În acest context, la finele anului 2001, sistemul bancar românesc cuprindea, pe
lângă Banca Naţională a României, 33 de bănci persoane juridice române şi 8 sucursale
ale băncilor străine.
La 31 decembrie 2001, comparativ cu începutul anului, structura băncilor cu
capital privat s-a modificat în favoarea băncilor cu capital străin , în timp ce numărul
băncilor din sectorul de stat s-a diminuat. Din cele 7 bănci cu capital majoritar privat
românesc, 3 au capital integral autohton, iar din cele 23 de bănci cu capital majoritar
străin, 10 deţin capital integral străin. Aceste modificări din componenţa sectorului
bancar românesc s-au datorat următoarelor aspecte: pe de-o parte finalizării procesului de
privatizare a Băncii Agricole prin cumpărarea de către consorţiul format din Raiffeisen -
Zentralbank (cel mai mare grup bancar privat din Austria) şi Fondul Româno-American
de Investiţii a pachetului de acţiuni reprezentând 98,84 la sută din capitalul social al

26
băncii1) ;achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni ( 75 la sută ) al West Bank
(entitate bancară cu capital privat autohton) de către Cardine Banking Group( al optulea
grup bancar din Italia ) ,precum şi intrarea pe piaţa bancară românească a unei entităţi cu
capital integral străin-sucursala Bucureşti-Banca di Roma SpA Italia(aceasta fiind
autorizată încă din noiembrie 2000).
Structura societăţilor bancare după natura capitalului2)
TIPURI DE BĂNCI NUMĂR BĂNCI
1996 1997 1998 1999 2000 2001
I numărul băncilor româneşti din care: 31 33 36 34 33 33
a) cu capital integral de stat 1 1 1 1 1 1
b) cu capital majoritar de stat 6 6 6 3 3 2
c) cu capital privat integral sau 14 13 13 11 8 7
majoritar autohton
d) cu capital privat integral sau 10 13 16 19 21 23
majoritar străin
II numărul sucursalelor băncilor străine 9 10 9 7 8 8
Total sistem bancar (I + II) 40 43 45 41 41 41
Modificări importante au intervenit şi în ceea ce priveşte capitalizarea sistemului
bancar (+50 la sută în luna decembrie 2001 comparativ cu decembrie 2000).La baza
acestei evoluţii s-au aflat în principal: recapitalizarea Băncii Agricole în cadrul procesului
de restructurare destinat privatizării acesteia; încheierea la 31 mai 2001 a primei etape de
majorare a capitalului social minim al societăţilor bancare (cea de-a doua etapă
încheindu-se în mai 2002); majorarea capitalului social al Eurom Bank (fosta Dacia
Felix).
În acest context, din totalul capitalului vărsat, 37,5 la sută (faţă de 46,2 la sută în
2000) era deţinut de băncile cu capital majoritar românesc, cu precădere cele cu capital
majoritar de stat, a căror dinamică a capitalului social a cunoscut (în decembrie 2001 faţă
de decembrie 2000) o creştere de peste 25 la sută (în termeni reali). În ceea ce priveşte

1) Site-ul www.raiff.ro
2) Registrul Bancar (la 14 ianuarie 2002); Raportul anual BNR - 2000; Colecţia "Capital" 2001 şi
Colecţia "Bursa" (oct.dec. 2001).

27
sucursalele băncilor străine, acestea deţineau doar 5,1 la sută din capitalul social vărsat,
pondere apropiată (de numai 5,0 la sută) înregistrând şi băncile cu capital majoritar privat
autohton, faţă de luna decembrie 2000 când acestea deţineau o pondere de 7,2 respectiv
7,8 la sută din capitalul social vărsat.
Natura capitalului Pondere în total capital Variaţia procentuală*
social (%)
dec.2000 dec.2001 dec.2001/dec.2000
a) cu capital majoritar românesc din 46,2 37,5 21,2
care:
- cu capital majoritar de stat 38,4 32,5 26,7
- cu capital majoritar privat 7,8 5,0 -5,6
b) cu capital majoritar străin 46,6 57,4 83,8
Total bănci comerciale 92,8 94,9
c) sucursale bănci străine 7,2 5,1 6,4
Total sistem bancar 100,0 100,0 49,3
*deflatat cu indicele preţurilor de consum.

Factorii amintiţi au avut impact vizibil şi asupra activelor nete ale sistemului
bancar - chiar dacă structura pe forme de proprietate a rămas relativ constantă comparativ
cu decembrie 2000 - ritmul de creştere reală fiind de 13,4 la sută, în decembrie 2001 faţă
de decembrie 2000. Aproape trei sferturi din valoarea totală a activelor nete a celor 33 de
bănci persoane juridice române (respectiv 71,62 la sută din valoarea totală) erau deţinute
de numai 5 bănci, respectiv: Banca Comercială Română, Banca Română pentru
Dezvoltare - Groupe Société Générale, Casa de Economii şi Consemnaţiuni, Banc Post şi
Abn Amro Bank România.1)
De remarcat evoluţiile consemnate la nivelul a două grupe de bănci; cele cu
capital integral sau majoritar străin şi-au majorat activele nete cu 24,4 la sută (valori
reale), formând în continuare, cel mai larg segment al sistemului (peste 47 la sută din
total); cea de-a doua grupă, cea a băncilor cu capital de stat a înregistrat o diminuare a

1) “Bursa”,nr.158, august 2001;Buletin lunar nr.1/2002

28
ponderii în totalul activelor nete (cu 4,3 la sută) . Faţă de băncile cu capital autohton
integral sau majoritar privat, ponderea sucursalelor băncilor străine în total active nete, în
perioada 1998-2001, a înregistrat un trend ascendent (de la 5,69 la peste 7,9 la sută),
acestea din urmă fiind mai puţin expuse la creditarea firmelor locale, activitatea lor
concentrându-se asupra firmelor străine, marilor concerne internaţionale şi a firmelor
româneşti mari (în principal private).
Natura capitalului Pondere în total active nete (%) Variaţia
procentuală*
dec. dec. dec. dec. dec.2001/
1998 1999 2000 2001 dec.2000
-cu capital majoritar de 71,02 46,77 46,10 41,8 2,9
stat
-cu capital majoritar 9,03 5,68 3,02 3,0 9,7
privat autohton
- cu capital majoritar 14,26 40,48 43,11 47,3 24,4
străin
-sucursale bănci străine 5,69 7,07 7,77 7,9 15,6
*deflatat cu indicele preţurilor de consum.

În următoarea perioadă ponderea în bilanţul agregat al băncilor va înclina spre

băncile cu capital majoritar privat (străin) în defavoarea băncilor cu capital majoritar de
stat sau la care statul mai deţine pachete de acţiuni. Această tendinţă va fi datorată, în
principal, privatizării până la sfârşitul anului 2002 a Băncii Comerciale Române - la care
statul mai deţine 69,8 la sută din capitalul social al băncii1) ;definitivării procesului de
privatizare a BancPost la care EFG Eurobank Ergasis şi Banco Portugues de Investimento
care deţin deja împreună 36,25 la sută din acţiunile băncii prin achiziţionarea de la
Autoritatea pentru privatizare şi administrarea participaţiilor statului a unui pachet de
încă 17 la sută din acţiunile băncii; vânzarea acţiunilor reziduale deţinute de stat la Banca

1) “Capital” nr. 2, ianuarie 2002.

29
Română pentru Dezvoltare;intrarea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
ca acţionar semnificativ al Băncii Transilvania.
La acestea se mai adaugă declararea Băncii Române de Scont ca entitate
falimentară(aprilie 2002) după ce a fost în supravegherea Băncii Centrale încă din vara
anului 2001,trecând apoi prin regimul decontării speciale, iar din 3 ianuarie 2002 în
administrare specială.
Şi Banca Turco-Română va urma a fi declarată bancă falimentară după ce
autorităţile turce şi banca turcă Vakiflar Bankasi au renunţat la preluarea entităţii din
România.
În ceea ce priveşte reorganizarea operaţională a Eximbank,bancă specializată a
statului român, aceasta presupune retragerea totală din activităţile de bancă
comercială,urmărind cu precădere a sprijini exporturile româneşti şi mai puţin a
performanţei indicatorilor financiari.
Casa de Economii şi Consemnaţiuni va urma un program de restructurare şi
eficientizare a activităţii până în 2004,program început încă de anul acesta (2001),după
care urmează a fi privatizată în perioada 2005-2006.
Dacă în perioada 2000-2001 accentul a căzut în principal pe măsurile de
însănătoşire a sistemului bancar, în 2002 vom asista la o adevărată concurenţă între bănci
pentru acapararea diverselor segmente de piaţă. Cele două mari bănci de pe piaţa bancară
românească - Banca Comercială Română şi Banca Română pentru Dezvoltare - vor trebui
să facă faţă concurenţei acerbe a altor două mari bănci: Casei de Economii şi
Consemnaţiuni, care se extinde acum şi în domeniul operaţiunilor valutare şi al
persoanelor juridice, segmente ce nu îi intrau până acum în aria de interes, şi Băncii
Agricole - Raiffeisen, bancă ce dispune la ora actuală de o puternică reţea de sucursale şi
de forţa financiară a grupului bancar austriac. Nu este de neglijat nici interesul pe care
anumite bănci străine, cu o forţă financiară de excepţie, îl manifestă pentru extinderea pe
anumite segmente ale sectorului bancar românesc, segmente ce nu le intrau până acum în
sfera de interes (pătrunderea pe sectorul de retail a Citibank România şi Abn Amro Bank
România).2)În ceea ce privesc băncile mai mici, majoritatea îşi vor extinde reţeaua de
sucursale, ajungând la un număr dublu sau chiar triplu de unităţi bancare, comparativ cu

2) "Capital" nr. 2, ianuarie 2002.

30
momentul actual (este remarcabilă evoluţia băncilor greceşti, italieneşti, olandeze şi
austriece din România). De asemenea sunt posibile o serie de achiziţii şi fuziuni ce vor
avea ca scop naşterea unor entităţi bancare mult mai puternice (de exemplu fuziunea
Raiffeisen - Banca Agricolă cu Raiffeisenbank - România).1)
Concurenţa de pe piaţă nu va creşte însă doar pe seama măririi numărului de
participanţi pe anumite segmente ale sectorului bancar, ci şi prin lărgirea gamei de
servicii oferite clienţilor. Unul dintre produsele cu mare priză la clienţi şi care de multe
ori îi determină pe aceştia să-şi îndrepte preferinţele către o bancă sau alta este Internet
banking-ul. De asemenea, de remarcat lansarea de către băncile româneşti a serviciului de
plăţi rapide "Quik Pay" (din gama "Western Union), spre sfârşitul anului 2001.
Ca urmare a creşterii concurenţei pe piaţa bancară românească vom asista, cu
siguranţă, la creşterea calităţii serviciilor prestate. În acest sens un rol important îl au
băncile cu capital străin, care acordă o mai mare stabilitate întregului sistem bancar
românesc, şi pe care îl racordează prin metodele şi tehnicile sale la cele mai recente
inovaţii în domeniu,2); de altfel băncile străine vor trebui să-şi asume mai mult riscurile
locale şi astfel competiţia pentru atragerea a cât mai mulţi clienţi va creşte .

2. Dinamica depozitelor atrase de sistemul bancar din economie

Cu toate că au înregistrat o diminuare în totalul pasivelor bancare, de la 68,47 la

sută în anul 2000 la 66,7 la sută spre sfârşitul anului 2001, depozitele clienţilor nebancari
reprezintă principala resursă la nivelul întregului sistem bancar.
În acest context, depozitele atrase de sistemul bancar din economie, în perioada
decembrie 2000 – decembrie 2001, au înregistrat evoluţii diferite: pe de o parte
reducerea, în termeni reali, cu peste 6 puncte procentuale, a disponibilităţilor la vedere
ale agenţilor economici, cu capital majoritar de stat, iar pe de altă parte creşterea
economisirii populaţiei, cu precădere a depozitelor în valută la termen, cu peste 50 la sută
(termeni reali).

1) site-ul www.raiff.ro
2) Revista "Finanţe, bănci, asigurări" nr. 1, ianuarie 2001.

31
 Un trend descendent l-au înregistrat disponibilităţile la vedere de la o pondere de
aproape 13 la sută la 12,2 la sută în total depozite atrase, fiind segmentul pieţei care a
înregistrat o dinamică de aproape 9 la sută ( termeni reali). Această evoluţie se datorează
în principal, creşterii economisirii la termen, atât a agenţilor economici, dar în special a
populaţiei. În cadrul acestui segment de piaţă ponderea agenţilor economici, în totalul
disponibilităţilor la vedere, s-a diminuat cu mai bine de 0,5 puncte procentuale. La polul
opus se află disponibilităţile populaţiei, reflectate prin conturile curente personale, a căror
pondere în total disponibilităţi a crescut cu peste 1 punct procentual, înregistrând o
dinamică de peste 30 la sută (în termeni reali), dar cu toate acestea rămân în continuare
cel mai îngust segment în ceea ce privesc disponibilităţile la vedere (doar 7,54 la sută din
total).
În ceea ce privesc economiile populaţiei, în perioada decembrie 2000 - decembrie
2001, acestea au avut trenduri asemănătoare: în timp ce economiile la vedere s-au majorat
cu 9,28 la suta , cele la termen au crescut cu peste 12,8 puncte procentuale (termeni reali).
La rândul lor, depozitele în lei, respectiv cele în valută au înregistrat evoluţii
diferite: în timp ce depozitele în lei au scăzut ca pondere, în totalul depozitelor atrase de
sistemul bancar, de la 12, 13 la sută în 2000 la 11,37 la sută la nivelul lunii decembrie
2001, depozitele în valută au înregistrat evoluţii ascendente de la o pondere de 47 la sută
la peste 49 la sută în totalul depozitelor atrase, rămânând în continuare principala
modalitate pe care băncile comerciale o utilizează pentru atragerea fondurilor de la clienţi
nebancari.
Cu privire la depozitele în valută, o pondere importantă o constituie cele la vedere
ale agenţilor economici( 9,86 la sută din totalul depozitelor atrase de sistemul bancar la
sfârşitul lunii decembrie 2001), cu precădere a celor cu capital majoritar privat, în
defavoarea depozitelor la termen (7,47 la sută). Situaţia se inversează în cazul depozitelor
în valută ale populaţiei: astfel că aceştia preferă depozitele la termen, cu o pondere de
peste 19 puncte procentuale în total, în detrimentul depozitelor la vedere, acestea din
urmă reprezentând doar 5,07 la sută din resursele atrase de la clienţii nebancari de către
sistemul bancar.
În acest context, se poate remarca tendinţa de economisire la termen a populaţiei,
aceasta reprezentând peste 50 puncte procentuale din totalul depozitelor atrase de bănci,

32
în defavoarea economiilor la vedere (ce reprezintă 12 la sută din totalul depozitelor
atrase), în timp ce agenţii economici preferă în general disponibilităţile, respectiv
depozitele la vedere (ce au o pondere de 20 la sută în total) în detrimentul celor la termen
(de numai 7,47 la sută în total).1)
Dinamica depozitelor atrase de sistemul bancar din economie2)
Depozite ale clienţilor nebancari Pondere procentuală în total Variaţia
depozite atrase (%) procentuală*
dec. 2000 dec. 2001 dec. 2001/
dec. 2000
Disponibilităţi la vedere, din care: 12,92 12,20 8,96
- agenţi ec. cu cap. maj. de stat 18,12 16,16 -6,08
- agenţi ec. cu cap. maj. privat 65,38 66,73 11,84
- populaţie (conturi) 6,51 7,54 30,85
- altele 9,99 9,57 3,11
Economii ale populaţiei la vedere 0,99 0,95 9,28
Economii ale populaţiei la termen 26,97 26,18 12,83
Depozite în lei 12,13 11,37 7,94
Depozite în valută, la vedere, ale 11,03 9,86 1,44
agenţilor economici
Depozite în valută, la vedere, ale 4,94 5,07 20,99
populaţiei
Alte depozite în valută, la vedere 1,50 1,35 2,94
Depozite în valută, la termen, ale 7,94 7,47 8,4
agenţilor economici
Depozite în valută, la termen, ale 15,49 19,34 53,86
populaţiei
* deflatat cu indicele preţurilor de consum

1) Valori calculate pe baza, ‘Bilanţului monetar agregat al băncilor”; Buletin B.N.R. nr. 12/2001.
2) Valori calculate pe baza "Bilanţului monetar agregat al băncilor", Buletin B.N.R. nr. 12/2001.

33
 Aceste tendinţe evidenţiază în principal o uşoară creştere a încrederii în sistemul
bancar din partea populaţiei, reflectată de evoluţia economisirii la nivelul întregului
sistem bancar, de aproape 27 puncte procentuale (trend real la 31 decembrie 2001), şi de
asemenea o uşoară creştere de peste 5,65 la sută (tot în termeni reali la 31 decembrie
2001) a depozitelor atrase de către băncile comerciale de la agenţii economici, o posibilă
explicaţie a acestui fapt fiind reducerea disponibilităţilor, din sistemul bancar, de către
agenţii economici în favoarea utilizării acestor fonduri în procesul de producţie, chiar cu
riscul producerii pe stoc.
O posibilă explicaţie, a creşterii economisirii la nivelul sistemului bancar din
partea populaţiei poate fi restrângerea disponibilităţilor existente la nivelul cooperativelor
de credit (cunoscute generic sub numele de "bănci populare") datorită înăspririi legislaţiei
cu privire la funcţionarea acestora, şi transferarea fondurilor disponibile în sistemul
bancar.
De asemenea, un alt factor ar fi acordarea de către majoritatea băncilor comerciale
a unor dobânzi real pozitive, atât pentru instrumentele de economisire la termen (în
special a celor cu scadenţa la un an) cât şi a depozitelor la termen (între 1-3 luni). În acest
context se remarcă îmbinarea în diverse proporţii a trăsăturilor unui cont curent şi ale
unui cont de depozit, ducând la o anumită imobilizare a depozitelor bancare, stabilizarea
depozitelor la vedere făcându-se prin remunerarea lor cu o anumită dobândă. Cu toate
acestea câştigurile în termeni reali, obţinute de populaţie, au fost modeste, între 1-2
puncte procentuale, în contextul unei rate a inflaţiei de 30,3 la sută (dec. 2000 – dec.
2001). Ca un posibil imbold al creşterii economisirii în sistemul bancar ar putea fi şi
eficientizarea sistemului bancar prin eliminarea de pe piaţă a băncilor ce au înregistrat
rezultate negative şi consolidarea celorlalte bănci rămase în sistem, dovadă fiind creşterea
în termeni reali la nivelul pieţei băncilor comerciale, a depozitelor clienţilor nebancari cu
peste 17 puncte procentuale.

3. Dinamica creditelor acordate de sistemul bancar în economie

Creditul bancar reprezintă o componentă de bază a plasamentelor bancare în

România. Cu toate că ponderea sa în total plasamente a scăzut de la 39,9 la sută în

34
decembrie 1998 la 33,58 la sută în decembrie 2001 (înregistrând o creştere faţă de luna
decembrie 2000 cu numai 1,34 puncte procentuale),1) creditul reprezintă încă pentru toate
băncile româneşti cea mai importantă sursă de venituri.
În funcţie de specificul afacerilor şi al politicilor proprii, fiecare bancă comercială
are o situaţie particulară a creditului în totalul bilanţului propriu şi comparativ cu bilanţul
agregat al băncilor comerciale. Există unele opinii care consideră că o bancă este
echilibrată atunci când resursele sunt plasate în proporţie de 70-75 la sută în credite, însă
acest nivel apare ca fiind riscant în România, având în vedere deprecierea continuă a
stării economice a ţării. Băncile cu o poziţie sub aceste procente nu au activitate
comercială suficientă, plasamentele acestora regăsindu-se pe piaţa interbancară.
În acest context se remarcă dinamica substanţială a producţiei imputate de servicii
bancare (18,73 la sută spre finalul anului 2001),2) iar pe de altă parte evoluţia în termeni
reali a sumelor acordate şi angajamentelor asumate de bănci (+ 21,72 la sută în perioada
decembrie 2000 - decembrie 2001).
Sectorul de activitate Pondere procentuală în Variaţia
total credite (%) procentuală*
dec. 2000 dec. 2001 dec. 2001/
dec. 2000
Industrie 53,20 51,78 17,56
Servicii 35,65 36,96 27,93
Construcţii 5,14 4,9 14,75
Agricultură, silvicultură, piscicultură 3,36 2,90 0,83
Activităţi ale instituţiilor financiar - bancare 1,85 2,05 38,64
Administraţie publică, învăţământ, sănătate 0,34 0,72 110,36
Persoane fizice 0,46 0,69 101,5
Total credite 100,0 100,0 21,72
*deflatat cu indicele preţurilor de consum.

1) Creştere de 1,34 la sută a ponderii în total plasamente; valori calculate pe baza datelor preluate din "Bilanţul monetar
agregat al băncilor": Buletin B.N.R. nr. 12/2001.
2) calculate ca diferenţă între dobânda activă şi dobânda pasivă (valori medii anuale).

35
 La nivelul activităţilor economice, industria a reprezentat sectorul cu cea mai
mare susţinere din partea sectorului bancar (resursele canalizate spre acest domeniu:
51,78 la sută la 31 decembrie 2001 din portofoliul de credite şi angajamente al băncilor).
Sumele acordate industriei au crescut spre finalul anului 2001, faţă de decembrie 2000 cu
peste 17,5 puncte procentuale (termeni reali), însă la baza creşterii producţiei industriale
s-au aflat şi alte surse de finanţare. Evoluţia şi structura importurilor pe parcursul anului
2001 indică însă existenţa unui proces de modernizare şi retehnologizare susţinut din
surse externe; ideea fiind confirmată şi de volumul intrărilor la datoria externă public
garantată şi privată. Preferinţa operatorilor economici pentru acest tip de finanţare a fost
favorizată şi de facilităţile fiscale oferite de autorităţi pentru importurile de instalaţii,
echipamente şi know-how contractate prin credite externe cu garanţia statului de
companii şi societăţi naţionale, instituţii publice şi societăţi comerciale.
Contribuţia încă modestă a surselor interne la susţinerea procesului investiţional
este reflectată şi de repartiţia pe destinaţii a creditelor şi angajamentelor asumate de
bănci, respectiv dinamica modestă a creditelor destinate achiziţiilor de echipamente (o
creştere în termeni reali, de doar 14,63 la sută şi intervalul decembrie 2000 – decembrie
2001), comparativ cu creditele de trezorerie (majoritare) şi cele comerciale ce au
înregistrat ritmuri de creştere de 28 şi respectiv aproape 43,56 puncte procentuale. De
altfel, ponderea creditelor pentru echipamente în total credite s-a restrâns, în această
perioadă, cu 0,83 puncte procentuale, în principal în beneficiul creditelor de trezorerie.
De asemenea, creditele destinate exporturilor acordate la 31 decembrie 2001, au avut un
trend ascendent (faţă de decembrie 2000) de aproape 29 la sută, în termeni reali, acest
lucru s-a datorat în principal programului de relansare a exporturilor, susţinut în principal
de Eximbank.
În ceea ce privesc serviciile, continuarea expansiunii acestora în structura
economiei, în detrimentul sectorului primar, justifică atât poziţia importantă ocupată în
cadrul portofoliului de credite al sectorului bancar 37 la sută din stocul de credite şi
angajamente al sistemului bancar la finele anului 2001), cât şi ritmul alert de creştere
(peste 27 de puncte procentuale în perioada decembrie 2000 – decembrie 2001).

36
 Tip de risc Pondere procentuală în Variaţia
total credite (%) procentuală*
dec. 2000 dec. 2001 dec. 2001/
dec. 2000
Credite de trezorerie 52,96 55,16 28,03
Credite pentru echipament 17,87 17,04 14,63
Angajamente asumate faţă de o 17,90 14,87 -4,03
persoană fizică juridică nebancară
Alte credite 5,67 5,96 29,43
Credite de export 2,77 2,9 28,91
Credite comerciale 1,52 1,74 43,56
Credite pentru bunuri imobiliare 1,31 2,11 114,95
Obligaţiuni - 0,22 -
Total credite 100,0 100,0 21,72
*deflatat cu indicele preţurilor de consum.
Creditele pentru construcţii şi creditele imobiliare au înregistrat ritmuri de creştere
de 14,75 şi respectiv 114,95 la sută (în termeni reali, la 31 decembrie 2001, faţă de 31
decembrie 2000). Această evoluţie, sprijinită de perspectiva extinderii creditului ipotecar
şi de derularea programului guvernamental al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, a fost
determinată şi de relansarea, încă din anul 2000, a activităţii în acest domeniu, ilustrată de
extinderea lucrărilor de construcţii din fonduri private.
La rândul lor creditele acordate în agricultură au cunoscut o dinamică în termeni
reali aproape nesemnificativă (de numai 0,8 puncte procentuale) în perioada decembrie
2000 – decembrie 2001, evoluţie adâncită şi de reducerea ponderii acestui sector (de la
3,36 la sută la 2,90 la sută) în totalul creditelor acordate economiei. Aceste tendinţe pot
fi explicate prin dificultăţi în constituirea garanţiilor de către micii fermieri, adâncite de
performanţele slabe ale anului 2000.
Instituţiile financiar bancare au reuşit să atragă spre sfârşitul anului 2001 circa 2 la
sută din totalul creditelor acordate de sistemul bancar, în creştere cu peste 38 puncte
procentuale (faţă de sfârşitul anului 2000) existând posibilitatea de creştere a acestora în

37
viitor, datorită dezvoltării pieţei financiare (îndeosebi a intermediarilor financiari
nebancari).
Termen de acordare Pondere procentuală în Variaţia
total credite (%) procentuală*
dec. 2000 dec. 2001 dec. 2001/
dec. 2000
Pe termen scurt (până la 12 luni) 53,38 54,32 24,4
Pe termen mediu (1-5 ani) 33,10 33,07 21,56
Pe termen lung (peste 5 ani) 13,52 12,61 11,58
Total credite 100,0 100,0 21,72
*deflatat cu indicele preţurilor de consum.
Faţă de 31 decembrie 2000, spre sfârşitul anului 2001, se observă o creştere
puternică (în termeni reali) a creditelor acordate celor mai înguste segmente ale
economiei. Astfel, ponderea creditelor acordate sectorului format de administraţia
publică, învăţământ, sănătate, a crescut de la 0,34 la sută la 0,72 la sută, înregistrând cea
mai puternică creştere a finanţării din economie (cu peste 110 puncte procentuale);
evoluţia se datorează în principal investiţiilor făcute la nivelul învăţământului în ultimul
an de zile (renovarea, respectiv dotarea cu computere a şcolilor). O evoluţie deloc de
neglijat s-a înregistrat la creditele acordate persoanelor fizice, de peste 100 la sută în
perioada decembrie 2000 - decembrie 2001 , datorită dezvoltării unor instrumente de
creditare specifice acestei categorii de clienţi bancari (credite pentru consum, credite
pentru construirea sau amenajarea de locuinţe, credite pentru bunuri de folosinţă
îndelungată), a căror calitate în ceea ce priveşte riscul de credit este net superioară
clienţilor persoane juridice; cu toate acestea rămâne în continuare sectorul cel mai slab
finanţat (0,69 la sută în totalul creditelor acordate la 31 decembrie 2001).
În ceea ce priveşte creditele acordate agenţilor economici privaţi, acestea au
cunoscut o dinamică real pozitivă de peste 16 puncte procentuale, creştere susţinută în
principal de băncile cu capital privat, ce au acordat în economie, în perioada ianuarie –
decembrie 2001, peste 60 la sută din totalul creditelor înregistrate la nivelul băncilor
comerciale.

38
 Categorii de bănci Pondere procentuală în total Variaţia
credite (%) procentuală*
dec. 2000 dec. 2001 dec. 2001/
dec. 2000
Bănci de stat şi capital majoritar de 42,14 37,36 16,32
stat
Bănci private si cu capital majoritar 57,86 62,64 25,14
privat
Bănci - persoane juridice române 87,34 89,63 23,52
Sucursale - bănci străine 12,66 10,37 7,8
*deflatat cu indicele preţurilor de consum.
La rândul lui, sectorul de stat a atras peste 14 puncte procentuale din totalul
creditelor acordate în economie, în creştere cu peste 70 la sută faţă de luna decembrie a
anului 2000.
Moneda Pondere procentuală în Variaţia
total credite (%) procentuală*
dec. 2000 dec. dec. 2001/
2001 dec. 2000
Leu 31,81 30,2 14,01
Euro şi monede componente 21,0 24,25 45,19
Dolar SUA 45,79 44,93 18,87
Alte valute 1,4 0,62 -61,95
*deflatat cu indicele preţurilor de consum.
De asemenea, se observă o dinamică real negativă de peste 11 la sută a surselor
atrase de societăţile aparţinând proprietăţii cooperatiste şi de asemenea un trend pozitiv
(în termeni reali) uşor nesemnificativ de 2,4 puncte procentuale ale societăţilor aflate în
proprietate mixtă (autohtonă şi străină); toate acestea în detrimentul menţinerii spre
sfârşitul anului 2001 a finanţării sectorului privat la o cotă de peste 70 la sută (din totalul
creditelor acordate în economie) comparativ cu decembrie 2000, şi respectiv a creşterii
ponderii creditelor acordate întreprinderilor de stat cu 3,5 puncte procentuale în perioada

39
decembrie 2001 faţă de decembrie 2000. Ca un factor al acestor evoluţii ar putea fi
impunerea de către stat spre orientarea plasamentelor bancare în zona împrumuturilor
publice în detrimentul cert al investiţiilor.
Forma de proprietate Pondere procentuală în Variaţia
total credite (%) procentuală*
dec. 2000 dec. 2001 dec. 2001/
dec. 2000
Proprietate privată 75,92 73,29 16,74
Proprietate de stat 10,98 14,46 70,08
Proprietate mixtă 8,03 7,14 2,44
Societăţi comerciale cu participare capital 3,80 3,62 13,92
străin
Proprietate cooperatistă 0,62 0,49 -11,29
Persoane fizice 0,46 0,69 101,5
Alte forme de proprietate 0,19 0,33 114,29
Total credite 100,0 100,0 21,72
*deflatat cu indicele preţurilor de consum.
Privite în structura lor, se observă reducerea ponderii în totalul creditelor acordate
de sistemul bancar, a creditelor guvernamentale (de la 29,72 la sută în decembrie 2000 la
24,32 la sută în decembrie 2001) a căror dinamică în termeni reali a fost în această
perioadă, de – 10,5 puncte procentuale, fapt ce indică încă , preferinţa băncilor spre
efectuarea de plasamente sigure şi cu rentabilitate sporită (în titluri de stat). Această
evoluţie a creditelor guvernamentale, a favorizat la rândul ei evoluţia pe un trend real,
ascendent, de +27,36 la sută a creditelor neguvernamentale, a căror pondere în totalul
celor acordate de băncile comerciale, s-a modificat de la +70,28 la sută în decembrie
2000, la +75,68 la sută în decembrie 2001.
Pe fondul acestor evoluţii, se remarcă creşterea creditelor neguvernamentale în lei
pe termen scurt, atât a agenţilor economici (în special a celor din sectorul privat) cât şi a
populaţiei, în detrimentul finanţării pe termen mediu, dar mai ales a creditelor acordate pe
termen lung. Aceasta se datorează finanţării, cu precădere, a nevoilor de trezorerie
înregistrate de agenţii economici şi a nevoilor de consum a populaţiei, în defavoarea

40
creditelor îndreptate spre realizarea de investiţii în tehnologii de ultimă oră (această
tendinţă se evidenţiază în special la întreprinderile de stat a căror finanţare pe termen
mediu şi lung, cu toate că este net inferioară agenţilor economici privaţi, a mai şi scăzut
cu 191 miliarde lei).1)
Creditele curente neguvernamentale în valută, cu toate că au scăzut ca pondere în
totalul celor acordate de băncile comerciale cu 0,28 puncte procentuale (pe fondul
creşterii creditelor restante în valută, în totalul portofoliului înregistrat de sistemul
bancar, de la 1,52 la 2,15 puncte procentuale în decembrie 2001), rămân în continuare
principala modalitate de finanţare (practic peste 59 la sută din totalul creditelor acordate
sunt în valută). De asemenea, diminuarea la nivelul sistemului bancar a ponderii finanţării
în dolari (cu peste 0,85 puncte procentuale), s-a realizat în detrimentul celor acordate în
euro, acestea din urmă înregistrând în perioada analizată o creştere de la 21 la peste 24 la
sută din totalul celor acordate de băncile comerciale.
Tipul de credit Pondere procentuală în Variaţia
total credite (%) procentuală*
dec. 2000 dec. 2001 dec. 2001/
dec. 2000
credite guvernamentale 29,72 24,32 -10,51
credite neguvernamentale din care: 70,28 75,68 27,36
- credite neguvernamentale curente, pe 32,71 33,00 28,77
termen scurt, în lei
- credite neguvernamentale restante, pe 0,88 0,74 2,64
termen scurt, în lei
-credite neguvernamentale, curente, pe 6,90 6,40 15,92
termen mediu şi lung, în lei
- credite neguvernamentale, restante, pe 0,05 0,05 16,42
termen mediu şi lung, în lei
- credite neguvernamentale curente, în 57,94 57,66 26,59
valută convertibilă

1) Valoare calculată pe baza "Bilanţului monetar agregat al băncilor"; Buletin B.N.R. nr. 12/2001.

41
- credite neguvernamentale restante, în 1,52 2,15 92,54
valută convertibilă
Total credite 100,0 100,0 16,10
*deflatat cu indicele preţurilor de consum.
Referitor la creditele rămase restante, la nivelul lunii decembrie 2001 faţă de
decembrie 2000, acestea au cunoscut dinamici diferite. Pe când creditele restante în lei,
atât cele pe termen scurt cât şi cele pe termen mediu şi lung, s-au majorat în termeni reali
cu 2,6 respectiv 16,4 puncte procentuale, creditele în valută rămase restante au cunoscut
un trend real pozitiv puternic de peste 90 la sută. Această evoluţie se datorează în special
acumulărilor de active neperformante provenite din dobânzile aferente acestei perioade
supusă analizei.
Pe ansamblu însă, trendul real pozitiv uşor nesemnificativ a creditelor restante
acordate pe termen scurt, majorarea cu doar 16,4 la sută a creditelor pe termen lung
neonorate la timp, precum şi majorarea sensibilă a activelor sistemului bancar românesc
(în termeni reali) cu 25 la sută a activelor interne în perioada decembrie 1999 –
decembrie 2001 (şi cu 26 la sută în perioada decembrie 2000 – decembrie 2001) au făcut
ca ponderea creditelor neperformante să se reducă considerabil în ultimii 2 ani de zile.
În contextul acestor tendinţe, strategia băncilor mari din România are însă în
vedere, în continuare, concentrarea unui volum important al creditului bancar pe
acoperirea solicitărilor justificate ale economiei reale, respectiv a cererilor de finanţare a
producţiei materiale şi a serviciilor din toate sectoarele economice şi în principal din
industrie. Băncile combină cu atenţie cererile de finanţare pe care, în general, le
încurajează cu respectarea regulilor bancare de prudenţă şi asigurare împotriva tuturor
riscurilor de nerambursare a ratelor de împrumut şi a dobânzilor la termenele
contractuale. Politica băncii în domeniul creditării ţine seama şi este influenţată de mai
mulţi factori de acţiune şi efecte diferite. Principalul factor îl reprezintă cererea de
creditare care, în general, se menţine foarte ridicată. Cererea de creditare este la rândul ei
impulsionată de nivelul scăzut de capitalizare al multor agenţi economici, de capacitatea
redusă de creştere pe baza profitului sau prin alte pârghii a acestui nivel de capitalizare şi
apoi de procesul de erodare pe care inflaţia îl alimentează.

42
 În timp ce cererea de creditare tinde în mod normal spre creşterea volumului
creditelor, alţi factori sunt meniţi să temporizeze această creştere. Astfel, Banca Naţională
a României, prin politica sa monetară, acţionează pentru restrângerea şi ţinerea sub
control a masei monetare, inclusiv a creditului bancar. În acelaşi timp, băncile, prin
politica proprie de creditare, concretizată în norme şi proceduri de analiză, acordare şi
urmărire a creditelor, îşi impun o exigenţă ridicată în acordarea creditelor în sensul
neonorării cererilor fără o serioasă motivaţie economică, fără garanţii suficiente şi fără o
bună cunoaştere a societăţii comerciale în cauză.
Evoluţia volumului şi ponderii creditelor în bilanţul unei bănci comerciale, este
într-o relaţie directă cu competiţia băncii de expunere minimă şi, în acest fel, de protecţie
a resurselor atrase de la persoanele juridice şi fizice, care îşi menţin astfel încrederea în
bancă şi, deci, oferă băncii în continuare oportunităţi de fructificare a acestor resurse.

4. Îmbunătăţirea indicatorilor economico – financiari şi de prudenţă bancară

Acţiunile întreprinse în cursul anilor 2000 şi 2001 pe linia întăririi supravegherii

au avut un impact semnificativ asupra evoluţiei principalilor indicatori economico-
financiari şi de prudenţă bancară. Deşi percepţia publică, afectată de falimentele
înregistrate în anii 1999 şi 2000, ar putea fi mai degrabă negativă, indicatorii relevă o
substanţială ameliorare a calităţii sistemului bancar, practic sub toate aspectele.
Astfel, măsurile de îmbunătăţire a capitalizării sistemului bancar au condus la
majorarea semnificativă a ratei de solvabilitate a acestuia la 26,91 la sută în decembrie
2001, comparativ cu 23,8 la sută în decembrie 2000 şi 10,25 la sută la sfârşitul anului
1998. Actualul nivel de adecvare a capitalului reprezintă mai mult decât dublul cotei-
reper internaţional acceptate (12 la sută), fiind, de asemenea, superior pragului ataşat de
metodologia Băncii Naţionale a României băncilor bine capitalizate (15 la sută). În acest
context, nivelul actual poate fi considerat ca excesiv, reflectând aversiunea faţă de risc a
băncilor, respectiv neasumarea de către o parte a sistemului a funcţie de intermediere
financiară ce revine în mod tradiţional acestor instituţii. Optimizarea adecvării capitalului
presupune modificarea în continuare a comportamentului investiţional al băncilor (în

43
sensul creditării, în mai mare măsură, a economiei) însă acest lucru depinde de progresele
înregistrate pe linia îmbunătăţirii structurii sectorului real, astfel încât să se asigure o
absorbţie eficientă a resurselor furnizate de sistemul bancar.

Denumire indicator dec. 1998 dec. 1999 dec. 2000 dec.

20011)
A. Riscul de capital
Rata de solvabilitate (12%) 10,25 17,90 23,79 26,9
Rata capitalului propriu (capital 6,08 7,55 8,62 11,6
propriu/total activ)
B. Riscul de credit - - 0,65 0,7
Credite restante şi îndoielnice (valoare
netă)/Total credite (valoare netă)2)
Creanţe restante şi îndoielnice 14,54 2,36 0,29 0,30
(valoare netă)/Total activ (valoare
netă)
Creanţe restante şi îndoielnice 253,64 31,21 3,32 2,8
(valoare netă)/Capital propriu (din
raportarea prudenţială a fondurilor
proprii)
Creanţe restante şi îndoielnice 16,19 2,61 0,32 0,38
(valoare netă)/Surse atrase şi
împrumutate
Rata riscului de credit3) 58,51 35,39 3,834) 2,5
Rata generală de risc 53,54 40,66 38,67 40

1) Sursa – Buletin lunar BNR nr.1 -2002; pentru perioada 1998-2000 Raportul anual B.N.R.: 2000.
2) Indicator calculat în baza circularei nr. 6/2000, intrat în vigoare începând cu luna ianuarie 2000.
3) Expunere neajustată, aferentă creditelor şi dobânzilor clasificate în categoriile îndoielnic şi pierdere/total credite şi
dobânzi clasificate, exclusiv elemente în afara bilanţului.
4) Valoarea indicatorului a fost determinată pe baza Regulamentului nr. 2/2000 intrat în vigoare începând cu luna
octombrie 2000.

44
C. Profitabilitate
ROA (Profit net/Total activ) 0,06 -1,47 1,49 3,2
ROE (Profit net/Capitaluri proprii)5) 1,03 -15,26 12,53 21,4

Rata capitalului propriu (efectul de pârgie) păstrează aceeaşi tendinţă ascendentă,

situată pe o plajă de valori cuprinsă între 6,08 la sută în decembrie 1998, 7,55 la sută în
decembrie 1999, 8,62 la sută în decembrie 2000 şi 11,6 la sută la finele lunii decembrie
2001.
O evoluţie negativă se constată la nivelul ratei generale de risc (40 la sută), care a
crescut la finele lunii decembrie 2001 cu 1,33 puncte procentuale faţă de decembrie
2000.
Se remarcă, de asemenea, o uşoară creştere (cu 0,05 puncte procentuale) a
ponderii creditelor restante şi îndoielnice în totalul portofoliului de credite (de la 0,65 la
sută în decembrie 2000 la 0,7 la sută în decembrie 2001) şi restrângerea ponderii
creanţelor restante şi îndoielnice în totalul activelor (de la 14,54 la sută în decembrie
1998 la 0,30 la sută în decembrie 2001), efect al eliminării din sistem a băncilor
falimentare şi, parţial, al intrării în vigoare a noilor reglementări în domeniul bancar care
a permis băncilor să scoată în afara bilanţului creditele investite cu formulă executorie şi
pe cele cu un serviciu al datoriei de peste 360 de zile. De menţionat faptul că uşoara
înrăutăţire din luna decembrie 2001 faţă de luna decembrie 2000 a indicatorilor
menţionaţi nu ridică semne de întrebare asupra viabilităţii reluării procesului de creditare,
datorându-se în esenţă, ajungerii la scadenţă a unor creanţe din portofoliul Băncii
Comerciale Române, transferate de la Bancorex şi urmând a fi preluate de către Agenţia
de Valorificare a Activelor Bancare.
O serie de comentarii necesită şi analiza indicatorilor de profitabilitate a sectorului
bancar. Atât rentabilitatea economică (ROA), cât şi cea financiară (ROE) au avut o
traiectorie ascendentă faţă de luna decembrie. Astfel, nivelurile ROA şi ROE de la
sfârşitul anului 2001 indică poziţii diferite faţă de optim ale celor doi indicatori - în timp

5) Datele privind capitalurile proprii au fost preluate din raportarea prudenţială a fondurilor proprii (Normelor nr. 16/’95
şi nr. 7/’99), iar începând cu 31.12.1999 au fost calculate în funcţie de informaţiile contabile din situaţia activului net
(Norma nr. 9/'99).

45
ce ROE depăşeşte nivelul de rating 1 (11 la sută), ROA este mult inferior acestuia (5 la
sută), situându-se peste limita superioară a intervalului stabilit pentru rating 4 (între 0,6 şi
2,9 la sută). Acest lucru sugerează o structură deficitară a activelor sistemului bancar,
respectiv ponderea insuficientă a activelor generatoare de venituri.
Prin prisma indicatorilor menţionaţi, se poate afirma că eforturile depuse în
ultimii 2-3 ani (în special în 2000 şi 2001) pe linia asanării şi consolidării sectorului
bancar încep să dea roade şi că, în pofida menţinerii unor vulnerabilităţi la nivelul unor
bănci, precum şi a scepticismului publicului larg, sistemul bancar, în ansamblul său,
începe să se apropie din punct de vedere prudenţial de cerinţele impuse de integrarea
europeană.
După ansamblul criteriilor stabilite de Banca Naţională a României în cadrul
sistemului de rating bancar (ce promovează o supraveghere eficientă, aliniată practicilor
şi standardelor internaţionale), în iulie majoritatea băncilor din sistem (43,8 la sută) erau
considerate de rating2 şi acopereau 62,3 la sută din totalul activelor bancare şi 60,8 la
sută din totalul surselor atrase şi împrumutate. Faţă de finele anului 2000, ponderea
băncilor de rating 2 s-a redus uşor (cu 1,7 puncte procentuale), în schimb 9,4 la sută din
entităţile sistemului au îndeplinit criteriile de rating 1 (zero la sută la finele anului 2000).
De altfel, nici semnalele din partea agenţiilor internaţionale de rating nu au
încetat să apară. Pe fondul acestor evoluţii Fitch (Agenţia Britanică de Rating) a
modificat, în luna noiembrie 2001, perspectiva de rating a Băncii Române pentru
Dezvoltare, de la stabil la pozitiv (ceea ce înseamnă posibilitate de îmbunătăţire a rating-
ului acestei bănci pe viitor). Pentru datoria pe termen lung şi cea pe termen scurt, Banca
Română pentru Dezvoltare a primit calificativul B, iar pentru gradul în care ar fi susţinută
banca, în cazul în care s-ar ivi anumite probleme, calificativul 3T (o susţinere parţială din
partea acţionarului principal). În prezent, 5 bănci româneşti sunt cotate de agenţia Fitch,
în afara Băncii Române pentru Dezvoltare, doar două dintre ele primind şi rating-uri
pentru datoria pe termen lung: Demirbank Romania calificativul B minus, cu perspectivă
de îmbunătăţire şi Banca Ţiriac; tot calificativul B minus, însă cu perspectivă stabilă cu
privire la evoluţia pe viitor a rating-ului.2)

2) Capital nr. 47, noiembrie 2001.

46
 Şi agenţia de rating Moody's Investors Service acordă calificative unor bănci din
România (însă având altă metodă de rating). După metoda folosită de această agenţie,
cele mai bine cotate sunt băncile cu capital privat integral străin, a căror rating-uri pentru
datoria pe termen lung înregistrează o plajă de calificative după cum urmează: (Aa2) Abn
Amrobank, Citibank, Ing bank; (Aa3) HVB bank; (A1) Raiffeisen bank; (A2) şi (A3)
West Bank şi respectiv Alpha bank; (Baa2) Piraeus bank, în timp ce Banca Română
pentru Dezvoltare şi Banca Comercială Română cu calificativul Caa1. Din punct de
vedere al puterii financiare, tot băncile cu capital privat integral străin, au calificative
bune (de la B+: Ing bank şi Citibank la D+ şi D-, calificativele primite de Banca Română
pentru Dezvoltare respectiv, Banca Comercială Română), acestea având sprijinul băncii
din ţara de origine.3)
Progresele viitoare vor depinde însă, în mod hotărât, atât de menţinerea
intransigenţei în supravegherea bancară cât şi de îmbunătăţirea climatului economic
general din România, ştiut fiind faptul că băncile nu pot fi, în general, mai bune decât
clienţii lor.

3) Capital nr. 35, august 2001.

47