Aspecte fundamentale ale compatibilităţii electromagnetice (CEM)

ale circuitelor, respectiv între bornele de intrare ale receptorului, în timp ce

semnalele perturbatoare de mod comun apar între fiecare conductor de
semnal şi masa de referinţă.
h) Perturbaţiile electromagnetice pot fi clasificate şi după distanţa
dintre sursă şi elementul perturbat, această chestiune, extrem de importantă,
fiind analizată mai în detaliu, în cadrul subcapitolului ce urmează.

1.6. Perturbaţii de câmp apropiat şi de câmp îndepărtat

În general, caracteristicile unui câmp electromagnetic perturbator

(CEMP) sunt determinate de natura (tipul) sursei, de mediul de propagare şi
de distanţa dintre sursă şi punctul de observaţie, d [OTT09]. La distanţe
mici faţă de sursă, proprietăţile câmpului sunt dictate, în principal, de natura
sursei, în timp ce, la distanţe mari faţă de aceasta, ele depind, în principal,
de mediul de propagare. Aşadar, spaţiul care înconjoară o sursă de
perturbaţii poate fi împărţit în două regiuni: zona de câmp apropiat
( d   / 2 ), respectiv zona de câmp îndepărtat ( d   / 2 ).
În zona îndepărtată, câmpul electromagnetic are caracter de undă

plană. Vectorii intensitate a câmpului electric E şi intensitate a câmpului

magnetic H sunt perpendiculari pe direcţia de propagare şi unul
perpendicular pe celălalt, sunt în fază, iar amplitudinea lor scade
proporţional cu 1/d. De asemenea, raportul modulelor lor (impedanţa de
undă) este constant, fiind dat de impedanţa caracteristică a mediului.
Dacă mediul de propagare este spaţiul liber (vidul), în zona de câmp
îndepărtat, impedanţa de undă va fi [SAL99]:
E 0
Zu    Z 0  120  377  , (1.1)
H 0
unde μ0 = 4π · 10-7 H/m reprezintă permeabilitatea magnetică a vidului, iar
ε0 = (1000/36π) · 10-12 F/m reprezintă permitivitatea electrică a acestuia.
Câmpul îndepărtat se mai numeşte şi câmp de radiaţie, cuplajul
(perturbator) prin radiaţie electromagnetică realizându-se prin intermediul
unui astfel de câmp. Acest lucru este valabil mai ales la frecvenţe înalte,
unde zona de radiaţie sau zona undei plane începe la o distanţă relativ mică
faţă de sursă.
În zona apropiată, impedanţa de undă este determinată de natura
(caracteristicile) sursei. Dacă sursa este un circuit deschis, de impedanţă
ridicată, cum ar fi o antenă baston sau o antenă dipol, Zu va avea valori mai
mari de 377 Ω, iar câmpul electric va fi dominant. Dimpotrivă, dacă sursa
12
 Aspecte fundamentale ale compatibilităţii electromagnetice (CEM)

este un circuit închis, de impedanţă joasă, cum ar fi o antenă buclă, Zu va

avea valori mai mici de 377 Ω şi va domina câmpul magnetic. În general,
 
vectorii E şi H nu vor mai fi fază, iar amplitudinile lor vor scădea cu 1/d2
sau 1/d3.
Câmpul apropiat se mai numeşte şi câmp de inducţie, cuplajele
capacitiv (electric) şi inductiv (magnetic) materializându-se printr-un astfel
de câmp. Acest lucru este valabil mai ales la frecvenţe joase, unde condiţia
de câmp apropiat este îndeplinită pentru distanţe relativ mari faţă de sursă.
Regiunea din jurul lui  / 2 (aproximativ o şesime din lungimea de
undă) reprezintă zona de tranziţie dintre câmpul apropiat şi câmpul
îndepărtat. Fizic vorbind, aceste câmpuri nu pot fi net separate unul de
celălalt, astfel că, în această regiune, se regăsesc ambele tipuri, unul
crescând în intensitate, iar celălalt scăzând. În fig. 1.4 se prezintă distanţa de
tranziţie în funcţie de frecvenţă.
1000

100
Frecvenţa (MHz)

Câmp
îndepărtat

10 Câmp apropiat

λ/2π
1
0,1 1 10 100
Distanţa faţă de sursă (m)

Fig. 1.4. Tranziţia câmp apropiat – câmp îndepărtat

Fig. 1.5 prezintă variaţia impedanţei de undă în raport cu distanţa

faţă de sursă. În zona de câmp apropiat, valorile posibile ale impedanţei de
undă sunt delimitate de valorile maxime şi minime corespunzătoare unui
dipol electric, respectiv unui dipol magnetic; în câmp îndepărtat, impedanţa
de undă tinde către Z0.
În ceea ce priveşte măsurarea CEMP, relaţia (1.1) indică faptul că, în
câmp îndepărtat, aceasta se poate realiza fie prin măsurarea intensităţii
câmpului electric, E(V/m), fie prin măsurarea intensităţii câmpului
magnetic, H(A/m). Totuşi, pentru a uşura compararea rezultatelor, se
13
 Aspecte fundamentale ale compatibilităţii electromagnetice (CEM)

recomandă ca intensitatea CEMP să se exprime ca intensitate a câmpului

electric, indiferent de componenta măsurată.
Zu ()

Câmp electric dominant

E ~ 1/d3, H ~ 1/d2
1000 Undă plană (spaţiul liber)
E ~ 1/d, H ~ 1/d
Zu necunoscută
Z0 = 377 Ω
100
Câmp magnetic dominant
E ~ 1/d2, H ~ 1/d3

Câmp apropiat Câmp îndepărtat

10
0,1 1 10
Distanţa faţă de sursă împărţită la /2

Fig. 1.5. Impedanţa de undă

Alternativ, rezultatele pot fi exprimate şi în termeni de densitate de

putere, S(W/m2). Aceasta reprezintă puterea radiată transmisă prin unitatea
de suprafaţă perpendiculară pe direcţia de propagare, fiind cuantificată prin
intermediul vectorului Poynting (fig. 1.6):
  
S  EH , (1.2)
 
al cărui modul este (ţinând seama că E  H şi E H  Z 0 ):
E2
S  H 2Z0 . (1.3)
Z0
Aşadar, în câmp îndepărtat (condiţii de undă plană), mărimile E, H şi
S sunt legate între ele prin relaţia (1.3). De exemplu, dacă E = 50 μV/m,
atunci H = (50 · 10-6) / 377 = 0,132 · 10-6 A/m = 0,132 μA/m‚ respectiv S =
(50 · 10-6)2 / 377 = 6,631 · 10-12 W/m2 = 6,631 pW/m2.
În zona de câmp apropiat, din cauza structurii complexe a CEMP,
trebuie măsurată atât componenta electrică, cât şi componenta magnetică,
conversia între acestea nemaifiind posibilă.
Conform standardelor în vigoare, măsurarea CEMP generate de
diversele echipamente electronice trebuie să se realizeze în condiţii de câmp
îndepărtat. La frecvenţa de 30 MHz, care reprezintă limita inferioară a
domeniului de frecvenţă tipic, distanţa de tranziţie dintre câmpul apropiat şi
câmpul îndepărtat este de aproximativ 1,6 m. Aproape fără excepţie,
14
 Aspecte fundamentale ale compatibilităţii electromagnetice (CEM)

distanţa minimă de măsurare (dintre antena receptoare şi echipamentul

testat) este de 3 m. Mai multe detalii privind măsurarea emisiilor
perturbatoare radiate pot fi găsite în §5.1.2.


λ E
 
H S

Fig. 1.6. Câmp îndepărtat (undă plană)

.

15