Fiziologie anul II

Sem II
Sistemul hipotalamo-hipofizar
 Neuronii parvocelulari:
 Sintetizează neurohormoni la nivelul hipotalamusului
 Acționează asupra adenohipofizei
 Ajung prin sistemul vascular port-hipofizar la adenohipofiză
 Controlează sint și secr a 6 hormoni
 Secretați de cel adenohipof
 Aceștia regl activit gl endocrine (tiroidă, suprarenale, gonade), creșterea orgm și
lactație

 Lobul posterior al hipofizei

 Alc din axonii n hipotalamici magnocelulari
 Loc de stocare a 2 hormoni peptidici (ADH, ocitocină)

Hormonii adenohipofizari
1.Hormonul adenocorticotrop și peptidele înrudite
1.1 Biosinteză și structură

 ACTH
 Principalul h regl al corticosuprarenalei
 Un sg lanț, 39 AA
 Derivă din proteoliza POMC
 Precursor sintetizat de celulele corticotrope ale adenohipofizei

 Str POMC
 PRO-OPIOMELANOCORTIN (precursor proteic)
 Secv din mijloc : ACTH
 Secv la capete:
 Fragmentul amino terminal
 β – LPH ( β – lipotroteina)
 reziduurile aminoacide dibazice:
 trimit semnale pt enzimele proteolitice
 clivează POMC și rezultă:
 fragmentul amino terminal apoi γ -MSH
  ACTH apoi α-MSH și CLIP
 β – LPH apoi γ–LPH și β-endorfină
 CRH (CRF)
 CORTICOTROPH REALISING FACTOR/HORMONE
 ↑ sint și secr ACTH și β-endorfină
 La nivelul cel corticotrope ale adenohipofizei
 41 AA
 Produs de nuclei supraoptic și paraventricular din hipotalamus
 Produce c-AMP
 ADH
 ↑ secr ACTH
 CRH și ADH
 Acț sinergică
 Rezultă secr maximă de ACTH
 Cortisol (glucocorticoid)
 ↓ ACTH și β-endorfină
 La nivelul cel corticotrope ale adenohipofizei
 ↓c-AMP, ↓ transcripția genei ACTH și m-ARN
 Lobul intermediar al adenohipofizei
 Alc din cel care sintetizeaza precursorul proteic al ACTH
 Aici ACTH se transf în α-MSH
 Controlat prin semnale nervoase și dopamină


 2.2 Axul CRH-ACTH-cortisol

 Hormonii implicați pt rasp la stres

 ACTH, catecolaminele, ADH, angiotensină, glucagon, hormonal de creștere
 Pt rasp integrate la stres:
 Axul CRH-ACTH-cortisol
 Semnalul principal este
 ↓ acț gluconeogenetice ale cortisolului
 Esențiale pt adapt la post
 Devine mai complex la stimuli nocivi
 SNC → eferențe → cel secr de CRH → elib de CRH și activarea SN simpatico
 Se mai adaugă secreția de: NA, serotonina, Acetilcolina, GABA
 ↑ CRH →↑PA, ↑ frecv cardiacă, aper rasp comportamentale specific stresului
 Dacă stresul persistă → inhibă feed-back-ul neg cortisol- ACTH
 Activarea SN simpatic → participarea medulosuprarenalei → ↑ catecolamine
 Cortizolul și catecolaminele au rol în:
 Menținerea nivelului optim de glucoză în sânge
 Metab energetic în timpul stresului
 Adaptările organismului la condiții de stres st:
 Rasp cardiovasc, comport, modif ale volumui lichidian
 ADH
 Potențează CRH asupra ACTH
 Rol în conservarea apei
 Angiotensina și ACTH (doar puțin)
 ↑ aldosteronul
 ↑ retenția de Na și H2O
2.Hormonii glicoproteici

 Str glicoproteică, secr de adenohipofiză

 Repr de:
 TSH, LH, FSH
 Fiecare h are 2 subunități:
 α - au aceeași secv de AA
 β - au diferită secv de AA
 În cel tireotrope
 Subunitățile sunt sintetiz de mARN separat
 St glicolizate, apoi cuplate în granule secr
 În gonadotropine
 Subunitățile sunt sintetiz de mARN separat
 St glicoliza in RE, apoi cuplate
 Legăturile dintre subunități st
 necovalente și foarte puternice

2.1 Axul TRH-TSH – h. tiroidieni

 TSH
 thyroid stimulating hormone
 intervine in regl gl tiroide
 sint și secr st contr de:
 semnalele neuroendocrine din hipotalamus
 hormonii tiroidieni
 somatostatină, dopamine, CCK (ajung din hipotalam în adenohipofiz)
 glucocorticoizii și androgenii au efecte inh min
 estrogenii au efecte stimulatoare min
 TRH
 thyrotroph releasing hormone
 hormon hipotalamic
 ↑ sint și secr TSH
 tripeptid (piroglutamil-histidil-prolinamida)
 se leg de R cel tireotrope adenohipof → ↑ TSH
 se leg de R cel prod de prolactină (PRL) → ↑ Prolactina

Control sint și secr TSH

Categorie Stimulat de Inhibat de

 Major TRH (TRF) T3, T4
Minor Estrogen Somatostatin, CCK,
Glucocorticoizi

 Feed-back la cel tireotrope adenohipofiz

 ↑ T3, T4
 ↓ TSH (↓ nr R pt TSH)
 TRH nu poate stimula TSH
 ↓ T3, T4
 ↑ TSH
 Feed back la cel hipotalam prod de TSH
 ↑ T3, T4
 ↓ prod mARN → ↓ transcripție TSH
 Modif conc T3, T4 circulanți → Modif conc plasmatică TSH și secr TRH
 ora 24:00 – TSH max
 în cursul somnului profund – TSH min

2.2 Axul hipotalamo-hipofizo-gonadal

 GnRH
 GONATOTROPIN REALISING HORMONE (neurohormon hipotalam)
 sint și sint FSH și LH
 La femeie
 ↑ GnRH → ↑ LH în mij ciclului ovarian → ovulație
 Estrogenii
 în faza foliculară, au efect de feed-back pozitiv → ↑ răsp cel gonadotrope la GnRH
 au efect de feed-back negativ asupra → sintezei de gonadotropine
 pt progresia normală a ciclului menstrual
 utiliz ca și contraceptiv
 Androgenii
 au efect de feed back negativ asupra → spermatogenezei normale
 Peptide regl
 infl prod de FSH
 inhibin și activin
 au subunitățile α și β
 au feed back pozitiv și negativ
 La bărbat
 LH
 asupra cel Leydig testiculare
 ↑ biosint testosteron
  FSH
 asupra cel Sertoli
 funcț optimă asupra tubilor seminiferi
 La femeie
 LH
 ↑ LH (în mij ciclului ovarian) → ovulația → formarea corpului galben și funcț lui
după ovulație
 FSH
 produce creștere foliculară
 depinde de LH și estrogen
3.Hormonul de creștere (GH)
3.1 Str și biosinteză

 GH
 GROWTH HORMONE
 un sg lanț PP, 191 AA
 2 lanțuri int leg prin punți disulfidice
 analogie secv majoră cu gonadotropina corionică umană (83%)
 analogie secv minoră cu prolactina (16%)

3.2 Regl sint și secr

 Regl și secr se face prin 2 h hipotalam

 GRH
 hormonul eliberator de GH
 ↑ GH (major)
 polipeptid, 40-44 AA
 inițial izolat din cel tumorale pancreatice
 GH
 nivele plasmatice st:
 mari la sf vieții fetale și primele săpt după naștere
 ajung normale ca la adult (2-5 ng/ml)
 se stimuleză sint cu Arginină
 au loc creșteri de sint:
 la fiecare ingestie alimentară
 în somnul profund (stadiul III, IV) – copilărie și pubertate (major)
 Agoniști care :
 stimulează secr : α – adrenergici, L-DOPA, serotonina, enkefalinele
  inhibă secr : β – adrenergici
 GH-relinei
 h secretat de : cel gastrice, creier
 ↓ GH prin R specifici
 SS
 Somatostatinul
 ↓ GH (major)
 polipeptid, 14 AA
 se secr în hipotalam și porțiunea ext a SN
 sint de cel δ – pancreatice
 inhib secr de : insulin, gastrină, secretină, renină
 funcț ca:
 neuroh. hipotalam
 neuromodulator perif
 Agenții neurofarmacologici și neuroh:
 infl secr de GH
 acț asupra:
 GRH, SS sau cel somatotrope adenohipof

3.3 Efectele biologice

 GH acț majore:
 stimulează creșterea somatică
 regl metab
 Deficiența de GH
 în copilărie
 nanism hipofizar
  ↓ creșterea cu păstrarea relativă a proporțiilor corpului
 se administrează GH combinat
 Excesul de GH
 de obicei, din cauza unei tumori hipofizare
 înainte de pubertate
 gigantism
 după pubertate
 acromegalie
 cresc doar extremitățile corpului
 aspect dimorf al feței
 R proteic pt GH
 acț h de creștere este inițiată de leg de R
 o sg secv transmembr
 nu face parte din clasa R tirozinkinazici
 domeniul lor extracelular este identic
 Creșterea orgm este mediată de:
 factori insulin-like sau somatomedine
 2 somatomedine (A și C) = IGF-2 și IGF-1
 IGF-1
 se leg de insulină → efecte insulin like
 insulina se leg de R pt IGF-1 → efecte de creștere (cu afinitate mai mică)
 IGF-2
 similare cu IGF-1, dar implică alte căi biochimice și de semnalizare
 ↑ GH →↑ IGF-1 și ↑ IGF-2 ( mai puțin)
 st prod de : ficat și fibroblaste
 circulă leg de IGF-BP3 ( transportor proteic) , sub controlul GH
 Efectele metab ale GH
 bifazice
 rezultă din interac cu R său și somatomedine
 efecte insulin-like după administr acută de GH
 ↑ preluare glucozei în mușchi și ț adipos
 ↑ absorția de AA
 ↑ sinteza proteică în mușchi și ficat
 ↓ lipoliza în ț adipos
 efecte anti-insulin-like la câteva ore de la administr
 ↓ preluarea/utiliz glucozei
 ↑ lipoliza

4. Prolactina
4.1 Str și biosinteză

 Prolactina
 h PP, 198 AA
 cel prod de prolactină – 30 % din cel Adenohipof
 în sarcină se atrofiază

4.2 Regl sint și secr

 Prolactina
 regl prod de lapte
 în sarcină :
 ↑ conc de 10 ori
 ↑ estrogeni → ↑ prolactină, hipertrofia cel adenohipofiz
 în ultimele 10 săpt de viată intrauterină : ↑ prolactină în lichidul amniotic și
sângele venos ombilical
 indupă naștere
 ↓ prolactina
 ↑ prolactina (în stimularea mamelonului și suptului)
 în aprox 1-2 luni, prolactina ajunge la nivelele de adult
 inh de PIH
 h inh al prolactinei
 secr maximă în cursul somului

Controlul sint și secr de prolactinei

INHIBITORI STIMULATORI
PIH (dopamina hipotalamică) și agoniști L-metil-DOPA
Glucocorticoizi TRH
Hormoni tiroidieni Estrogeni
Factorul de creștere epidermic
Somnul, sarcina, suptul, efort fizic
Hipoglicemia
Serotonina

4.3 Efecte biologice

 Glanda mamară
 locul principal de acț al prolactinei
  se dezv prin acț : estrogenilor, progesteronului, glucocorticoizilor, insulinei,
gonadotropina corionică umană (sint de placentă)
 Lactația
 în timpul sarcinii : ↑progesteron → ↓ lactația
 după naștere : ↓ progesteronul, ↓ estrogenul → ↑ lactația ( dependentă de prolactină)
 este menținută prin supt
 ↑ prolactina →↓ FSH ↓ LH → amenoree pe durata alăptării
 limitează apariția unei noi sarcinii
 R specifici pt Prolactină
 localizare : gl mamară, ficat, rinichi, suprarenale, gonade
 ↑ prolactina → acț asupra cel epiteliale mamare →↑ rata de transcripție genică, ↑
T1/2 a mARN → sinteza proteinelor din lapte
Glanda hipofiză posterioară (neurohipofiza)
1.Str și biosinteza de ADH și oxitocină

 Hormonii ADH (vasopresina) și oxitocina

 st secr de neurohipofiză
 St sint de nuclei supraoptic și paraventricular ai hipotalamusului
 Fiecare h are 9 AA
 un inel de 6 AA leg prin punți disulfidice (cisteinice)
 o coadă de 3 AA ( conține glicinamide carboxi-terminal)
 ADH – în poziția 8 – Arginina – esențială
 Oxitocina – în poziția 8 – Leucina – esențială
 Fiecare h are căte un precursor numit neurofizină
 are 166 AA
 o secv semnal – 19 AA ( la capătul amino-terminal)
 o secv ADH
 o secv de neurofizină
 leg de ADH prin gly-lys-arg
 În corpul celular, st sint ADH și oxitocină
 se leg de neurofizinele lor
 st transportate și stocate sub formă de granule secr în neurohipof
 după secr, hormonii se disociază rapid de neurofizinele lor
 Au o semi-viață scurtă în circulație (10 min)
 ADH poate fi degradat de către o enzimă de clivaj (din poziția 1 sau 7)
 Metab are loc în
 ficat
  rinichi

2. Regl sint și secr de ADH

 ADH
 ↑ ADH →
 conservă H2O în orgm prin acț la nivelul tubilor colectori renali
 ↑↑ ADH →
 vasoconstricție
 ADH + Aldosteron + factor natriuretic atrial
 rol în menținerea homeostaziei lichidiene normale
 hidratarea cel normal
 controlează osmolaritatea
 prin ↑ absorției de H2O în tubii contorți distali și colectori→ diluarea lichidului
circulant
 la modif presiunii osmotice se sesizează osmoR hipotalam
 ↑ osmolaritatea (1-2%) → ↑ ADH →
 se conservă H2O
 restabilirea osmolarității normale
 controlează volumul plasmatic și PA medie
 sesizate de baroR din : atriul drept, venele pulm, sinus carotidian
 transmise prin n IX, X la SNC
 ↓ aportul hidric → deshidratare → ↑ osmolaritatea → ↑ ADH
 se conservă apa
 se restabilește osmolaritatea normal
 hemoragii → ↑ ADH
 se conservă H2O
 vasoconstricție → PA la nivele optime
  ↑ aport lichidian → diluție → ↓ osmolaritatea → ↓ ADH
 rinichii elimină H2O pt a restabilii osmolaritatea normal
 alți factori care pot infl
 greață, durere, stres, hipoglicemie, effort fizic, consum de alcool, fumat
 Secr de ADH
 stimulată : agoniști colinergici, agoniști β – adrenergici, angiotensină, prostaglandine
 inhibată : alcool, agoniști α – adrenergici, glucocorticoizi
 Setea
 OsmoR hipotalam st conectați
 cu centrul setei din hipotalam
 cu neuronii care sint ADH
 ↓ aportul lichidian → ↑ osmolaritatea (1%) → ↑ ADH
 ↑ conservarea H2O
 ↑ osmolaritatea (2-3%) → setea și comportament dipsogen
 ↓volumul circulant ↓presiunea arterială → ↑ ADH ↑ setea

3. Efectele biologice ale ADH

 În rinichiul normal
 85-90% din ultrafiltratul glomerular (200l/zi) este reabsorbit izoosmotic la nivelul tubului
proximal
 reabsorție selectivă de Na – ramul Asc al ansei Henle
 20 % din filtratul glomerular care ajunge la nefronul distal – hipoton
 ↑ Na ↑ rata filtrării glomerulare →ajunge la nefronii distali ↑ 20 L
 ↓Na ↓ rata filtrării glomerulare →ajunge la nefronii distali ↓ 20 L
 ADH
 regl cant de H2O
 ulterior, absorbită hipoton de tubul colector
 ADH absent → tub colector impermeabil → ↑ urina excretată (16 mL/min)
 ADH present → tub collector permeabil → H2O se deplasează conform gradientului
osmotic
 din lumen (hipoton) → interstițiul medular (hiperton)
 urina excretată (0,5 mL/min) (conc max)
 R cu mare afinitate pt ADH
 localizare: celulele epiteliale de la nivelul nefronului
 ↑ c-AMP
 controlează permeabilitatea pt aquaporine
4. Efectele biologice ale oxitocinei

 Oxitocina
 acț asupra :
 cel mio-epiteliale din gl mamare
 st cel musc netede din jurul alveolelor
 ↑ oxitocina → cel mio-epiteliale se contractă → împing laptele → procesul de
ejecție
 cel musculare netede din uter
 deter contracția m neted uterin
 dependent de estrogeni
 inhibat de progesteron
 secr apare datorită impulsurilor senzitive venite în timpul suptului
 rolul oxitocinei în inițierea parturiției este incert
 primele 2 sem de sarcină : rezistent la oxitocină
 ultimul sem de sarcină : sensibilitate la oxitocină
Glanda tiroidă
1. Structură

 Gl tiroidă
 anatomic
 20 g
 2 lobi uniți printr- un istm
 ant de trahee, între m sternocleidomastoidieni
 vascularizație: aa tiroidiene Inf și Sup
 microscopic
 foliculi tiroidieni cu cel tiroidiene plin cu coloid ( are tireoglobulină)
 cel parafoliculare C – cel de susținere → calcitonină

2. Biosint h tiroidieni

 Sint
 în cel foliculare tiroidiene
 prezintă polaritate marcantă între polul bazal și cel apical
 Etapele procesului de biosint
 transportul activ de Iod în cel tiroidiană
 la polul bazal
 cu simporter de Na/Iod cu ATP
 mediat de ATP-aza Na – K
 ↓ conc Iod în plasmă → gl tiroidă extrage eficient Iodul
 în celulă, Iodul este oxidat
 incorporat în reziduurile tirozinice ale moleculelor tireoglobulinice
 rezultă
 MIT (monoiodtirozina)
 DIT (diiodtirozina)
 MIT + DIT = T3 (triiodtironină)
 DIT + DIT = T4 ( tetraiodtirozină)
 procesul de organizare și cuplare st catalizate de
 peroxidaza tiroidiană
 H2O2
 Tiroglobulina
 repr 50% din proteinele sint în gl tiroidă
 o moleculă de tireoglobulină iodată
 26 atomi de Iod cu 2-3 reziduuri de T4
 0,2 reziduuri de T3
 Se formează h tiroidieni activi prin
 reabsorția coloidului prin endocitoză
 fuziunea veziculelor de endocitoză cu lizozomii
 degradarea tiroglobulinei de către protease lizozomale
 Secr de T3, T4 - în proporție de 10:1
 T4 se convertețte în T3
 Iodul din MIT și DIT este refolosit pt biosint
 datorită prezenței iodinazei
 se recuperează aprox 50% din Iodul din tireoglobulină
3. Reglarea secreției tiroidiene

3.1 Axa hipotalamo-hipofizo-tiroidiană

 TSH
 regl major gl tiroidă
 ↑ prod T3, T4
 prin feed back negative
 în Adenohipofiză
 5`-deiodinaza
 enzima care transf T4 în T3
 efect inh asura secr de TSH
 în Hipotalamus
 se leg de R specifici ale cel tiroidiene
 activare adenilat ciclaza
 ↑ c-AMP
 stimulează
 biosint de h tiroidieni
 transportul și organizarea iodului
 sinteza de tireoglobulină
 cuplarea, endocitoza, proteoliza tireoglobulinei
 TRH
 pt controlul hipotalamic
 se leg de R specifici Adenohipofiz
 ↑ sint și secr TSH
 Somatostatinul
 ↓ secr TSH
 transmite semnale inh către hipotalamusului
 În cursul vieții intrauterine
 axul devine funcț in S12-S16
 h tiroidieni st inactivați de placenta
 TSH nu traversează placenta
 Iodul și Medicamentele antitiroidiene traversează placenta
 sângele din cordonul ombilical la fătul născut la termen
 ↓ T3
 ↑ revers T3 – datorită 5`-deiodinaza
 La naștere
 fătul expus la ↓ temp → ↑T4 ↑T3 (în 24 de ore)

3.2 Autoreglarea

 Aportul de Iod
 ↓ de 60 μg/zi → hipertrofia gl tiroide (dependentă de TSH)
 ↓ de 20 μg/zi → gușa și cretinismul endemic (slaba dezv a creierului)
 în deficiență majoră
 T3 devine produsul secretor major (mai active, conținut de iod mai mic)
 T3 normal, T4 scăzut
 aportul normal : 250 μg/zi
 50 μg/zi utiliz pt biosint h tiroidieni
 o parte e reciclat
 200 μg/zi excretat prin urină
 ↑ 2 mg → ↓ organizarea iodului → ↓ organizarea h tiroidieni (fenomen „bloc Wolf-
Chaikoff”)
 ↓ transportul activ de iod în cel tiroidiană
 excesul prelungit – depășește mecanismul de adaptare tiroidiană prin:
 cantități mari de tirozin peroxidază
 elib masivă de h tiroidieni cu hipertiroidie (fenomen „de scăpare”)

4. Transportul și metabolism

 Gl tiroidă secr
 80 μg/zi de T4
 6 μg/zi de T3
 80% din T3 rezultă din deiodinarea T4
 ale loc în ficat și rinichi
  utiliz enzima 5`-deiodinaza
 H tiroidieni
 T3 și T4 circulă
 leg de proteine (protejează de eliminarea renală)
 liber (puțin)
 T4 circulă leg de
 TBG
 thyroid binding protein
 glicoproteină
 leg aprox 75% din T4, 50% din T3
 oferă T1/2 prelungit
 T1/2 pt T4 – o săpt
 T1/2 pt T3 – 1,3 zile
 TBA
 thyroid-binding prealbumin
 afinitate redusă pt T4
 capacitate mare de leg T4
 A
 albumina
 afininitate redusă pt h tiroidieni, compensată de conc crescută

5. Efectele biologice ale h tiroidieni

 Se datorează
 leg h tiroidieni de R nucleari
 în special T3
 afinitatea R pt T3 = 2,9 x 10-11 M
  afinitatea T3 > T4 de 10 ori
 declanșarea efectelor asupra expresiei genice

5.1 Efectele asupra creșterii și dezvoltării

 H tiroidieni
 absența h tiroidieni → ↓ dezv axonală și mielinizarea
 imp postnatal la NN cu hipotiroidie
 administrarea imediată → dezv intelectuală normală
 administrare cu 6-12 luni întârzire → retard mental permanet
 ↓ h tiroidieni → ↓ creșterea în înălțime, maturarea nucleilor de creștere epifizară,
erupția dentară
 T3 este necesar pt
 producția de GH și factori insulin-like
 deficit sever prelungit → nanism disarmonic

5.2 Efectele asupra metabolismului energetic

 H tiroidieni
 ↑ metab bazal, ↑ consumul de O2 , ↑ producția de căldură
 ↑activitatea Na/K-ATP-azei → ↑ T3 (în ficat) → ↑ consumul de O2
 deficit de h tiroidieni → ↓ metab bazal, ↓ temp corporală

5.3 Efectele asupra organelor și sistemelor

 H tiroidieni
 intervin în activitatea SN simpatic
 prin ↑ sint de R β-adrenergici , ↑ eficacității de acț a catecolaminelor (prin efect
postR)
 NU ↑ prod/conc de catelolamine
 Hipertiroidism
 datorate ↑ activității β-adrenergice
 tahicardie, ↑ debit cardiac, vasodilatație periferică, agitație, anxietate
 contracarat : β-blocante
 Hipotiroidism
 ↓ activității β-adrenergice
 ↑ activității α-adrenergice
 vasoconstricție → ↑ PA, ↓ filtrării glomerulare, retenția hidrică generalizată
 ↓ metab bazal → ↑ în greutate
 slabiciune musculară → hipoventilație
  hipomotilitate a colonului, constipație, ↓ efortul respirator, se acumulează lichid
pleural, piele rece, uscată
 mixedem
 acumulare subcutanată de mucopolizaharide care rețin H2O
 T3
 ↑ clearance-ul metab al cortizolului
 ↑ clearance-ul unor vitamin și medicamente (ex: digitala)
 ↓ clearance-ul metab al estrogenului și testosteronului

Glande paratiroide

 Factori care intervin în regl metab fosfo-calcic

 vitamin D
 h paratiroidieni
 PTH (parathormon)
 calcitonina
 mențin Ca plasmatic normal
 menține
 integritatea membranară, reacțiile biochimice celulare, mineralizarea osoasă,
excitabilitatea neuro-musculară, coagulare sanguine
 Calciu
 1 kg în orgm
 99% în schelet
 sub formă de cristale de hidroxiapatită
 1% în schimburile cu lichidul extracelular – 10 g
 1% în țesuturi moi și lichidul extracelular
 lichidul extracelular – 900 mg
 500 mg – compartimentul de depozit al osului
 utiliz în remodelarea osoasă
 60% din Ca seric
 participă la procesul de ultrafiltrare glomerulară
 10 mg/zi
 filtrat la nivelul glomerulului renal
 proveniență
 aport alimentar normal
 200-2000 mg Ca/zi , în medie 1000 mg Ca/zi
 300 mg – absorbiți la nivel intestinal
 din intestin
 secreție biliară
  suc pancreatic
 175 mg/zi
 balanța Ca-ului este zero
 excreția=aportul
 menținut constant în plasmă (Ca seric) – 10 mg/zi
 50 % este fracție ionizată
 40 % leg de proteine plasmatice (albumină)
 10 % realizează complexe de anioni difuzibili
 Pt aflarea fracției ionizare
 se dozează Ca seric, apoi se cunoaște conc de albumină și pH-ul
 ↓ albuminei serice → ↓ Ca seric total , nu este afectată fracția ionizată
 Modif de pH
 ↓ pH – Acidoza → ↓ leg Ca de albumină → ↑ Ca ionizat
 acidoza are rol protector în hipocalcemie
 ↑ pH – Alcaloza → ↑ leg Ca de albumină → ↓ Ca ionizat
 alcaloza (din hiperventilație acută sau atacuri de panică) – hipercalcemie
 3 mecanisme de menținerea constantă a Ca în lichidul extracellular
 absorția Ca la nivelul tractului gastro-intestinal
 mobilizarea Ca la nivel osos
 reabsorția tubulară a Ca

Vitamina D

1.1Str și biosint

 Vitamina D
 h steroid classic
 are precursori alimentari și endogeni
 Carența de vit D și ↓ UV → rahitism
 Vit D3
 colecalciferol
 formată prin expunerea la UV
 precursor în piele : 7-dehidro-colesterol
 Vit D2
 ergocalciferol
 format în plante
 precursor : ergosterol
 diferită de D3 prin :
 dubla leg între C 22 și 23
 gr metil la C 24
  expunerea D2 la UV → D3
 Vit D2 și D3
 nu se găsesc din abundență ( excepție : ficatul de pește)
 st prehormoni și necesită transformări pt a fi active
 Formarea vit D
 din 7-dehidrocolesterol
 trece intr-un intermediar – pre vitamina D
 rămâne la nivelul pielii
 este o formă de depozit a vitaminei D după expunerea la UV
 vit D este mobilizată cu ajutorul proteinei de leg
 Vit D este transportată prin plasmă leg de – proteina de legare a vitaminei D
 o α-globulină sint în ficat
 este rezervor de hormon protejat de eliminarea renală
 Vit D este metab în ficat → 25-(OH)-D
 hidroxilare C 25
 forma circulantă majoră a vit D
 conc serică: 25 ng/mL
 T1/2 : 15 zile
 Conversia metab finală a vit D în rinichi → 1,25(OH)2D (forma activă)
 hidroxilare C 1
 conc plasmatică: 20-50 pg/mL
 T1/2 : 15 ore
1.2 Reglarea formării de 1,25(OH)2D

 Vit D
 mediază absorția intestinală de Ca
 ↓ Ca ↓ fosfat ↓ vit D (în ingestia orală) → ↓Ca ↓ fosfat (seric) → ↑ PTH (rasp la Ca)
→ ↑ reabsorției osoase și renale de Ca → ↑ Ca ionizat în ser
 PTH
 ↑ excreția renală de fosfat, ↓ conc serică de fosfat
 ↑ PTH, ↓ fosfat seric → asupra cel tubulare renale → ↑ activitatea 1α-
hidrolazei → formarea 1,25(OH)2D
 1,25(OH)2D
 formă activă de vit D
 ↑ absorția de Ca, fosfat
 restabilește conc normală a Ca
 ↓ PTH
 absorbția intestinală
 se realizează în ileon
 necesită prezența sărurilor biliare

1.3 Efecte biologice

 1,25(OH)2D
 are ținta principal – intestinal subțire
 activarea ALP
 activarea ATP-azei Calciu-dependente
 intervine în absorția active de Ca
 Vit D
 intervine asupra osului, rinichiului, sistemului imun
 se leg de R specific → modif expresiei genice
 ↑ absorbția intestinală de Ca
 ↑ absorția de fosfat (prin procese de transport activ)
 Calciu
 aport normal : 1000 mg
 15% absorție pasivă
 absorție activă cu vit D ( în mare parte)
 în enterocite
 ↓ Ca – μg
 Ca+ intră în enterocit →ajunge la polul luminal → părăsește celula
 Ca secrestrat în mitocondrie cu vit D
 Fosfat
 în alimente
 aport: 1400 mg/zi
 absorție : 900 mg/zi
 excretat în fecale: 500 mg
 excretat în urină : 900 mg
 Osul
 ținta secundară a vit D
 implică Ca, fosfați, molecule complexe

2. Parathormonul
2.1.Str și biosinteză
 PTH
 84 AA
 sint celulele principale ale gl paratiroide
 4 gl la om
 fiecare câte 40mg
 la fiecare pol al tiroidei
 10 % prezintă gl supranumerare/ectopice în timus și mediastin
 din precursor se scindează niște AA → PTH depozitat sub formă de granule în cel
principale
  După secreție
 PTH este clivat în poziția 33 și 34
 fragm cu capăt amino terminal – activitate biologică importantă
 fragm cu capăt carboxi terminal – inactiv
 clearance-ul este lent
 marker biologic pt secr de PTH

2.2 Regl sint de PTH și secr

 Sint și secr PTH
 regl de conc serică a Ca ionizat
 prin R pt Ca de pe cel paratiroidiene
 ↓ 1,3 mM Ca → ↑ PTH → restabilire homeostazie
 hipocalcemie prelungită → hipertrofie paratiroide
 dozarea simultană a Ca seric și a PTH
 informații asupra mecanismului de feed-back
 hipocalcemia datorată deficitului de PTH → ↓ PTH (în plasmă)
 hipocalcemia datorată deficitului de vit D → ↑ PTH
 hipercalcemia datorită ↑ vit D → ↓ PTH (conc serică)
 PTH
 ↑ Ca ionizat (conc serică) → ↑ PTH
 agoniști α-adrenergici → ↑ PTH
 fosfații nu afecteză conc PTH
 necesită Mg
 ↓ Mg → alterare sint PTH

2.3 Efecte biologice

 PTH
 Efecte
 menține conc normală de Ca
 menține echilibru osteoformare și osteoliză
 Ținta
 osteoblastul
 are R pt PTH
 Secr – pulsatil
 ↑ PTH → ↑ activitatea osteoblastică cuplată cu liza osoasă mediate de osteoclaste
 Administrare PTH (pulsatil)/fragm amino-terminal →↑ activitate osteoblaste→ ↑ masa
osoasă (osteoporoză)
  PTH (în exces, continuu) → ↑ reabsorția osoasă → eliberare masivă de Ca în lichidul
extracelular → hipercalcemie
 predomină activitatea osteoclastelor, ↑ reabsorția osoasă, inhibă formarea osului
nou
 pierdere osoasă
 formare de chiști osoși, fracture spontane
 Efecte PTH – asupra rinichiului – pt menținerea normal a Ca ionizat
 ↑ reabsoție Ca
 la tubul distal renal
 însoțită de absorția renală a Na
 ↑ Na (aport) → scapă reabsorției proximale, ajunge în tubul distal → mai mult Ca
ajunge în tub distal → este excretat
 excreția de Ca
 depinde de cant de Ca din tubul distal
 conc de PTH circulant
 ↓ reabsorția fosfatului
 la tubul proximal renal → excreție de fosfat

3. Calcitonina
3.1 Str și biosinteză
 Calcitonina
 32 AA
 efecte majore
 ↓ conc serică Ca și fosfat
 sint de cel parafoliculare C
 în tiroida, redus în timus
3.2 Regl sint și secr
 Sint și secr – Calcitonină
 regl de conc Ca ionizat în ser
 9 mg/dL Ca → calcitonina crește linear
 ↑ conc serică Ca ionizat → ↓ PTH, ↑ calcitonină
 efectele fiziologice ale calcitoninei st nesemnificative
 cancer medular tiroidian - ↑ calcitonină, Ca nesemnificativ modificat
 tireidectomia totală - ↓ calcitonină, Ca nesemnificativ modificat
 stimulate de
 gastrină, CCK, glucagon, agoniști β-adrenergici
 se utiliz Calcitonina de somon
  ↓ turnoverul osos prin inhibiție osteoclastică

3.3 Efecte biologice

 Calcitonina
 ↓ reabsorția osoasă prin inhibiția osteoclastelor → ↓ Ca , ↓ fosfat în ser
 în acț intracelulare
 mesagerul secundar : c-AMP
 îndepărtarea cel C tiroidiene/ carcinoma tiroidian cu cel C → deficit de Calcitonină →
conc serică Ca și fosfat normale
 La tineri/boala Paget → ↑ turnoverul osos și funcția osteoclastică → utiliz Calcitonină de
somon (boala Paget) → ↓ turnoverul osos
4. Alți reglatori ai metab fosfo-calcic și osos
 Regl metab fosfo-calcic și osos
 glucocorticoizi, h tiroidieni, h sexoizi, h de creștere, o serie de citokine, prostaglandine
 factor de creștere fibroblastic (FGF23)
 secretat de condrocite
 rol în inhibiția de fosfat la tubul proximal
 împreună cu PTH

Glandele suprarenale