Tema: Contabilitatea resurselor naturale

Resursele naturale reprezintă partea naturală a activelor materiale pe termen

lung, care are forma naturală concretă de rezerve de petrol, gaze, piatră, material
lemnos etc., extrase (explorate) în cursul unei perioade îndelungate (paragraful 6
din SNC 16).
Volumul şi mărimea zăcământului se stabileşte prim măsurări geologice de
către specialişti. În comparaţie cu terenurile, zăcămintele sunt active epuizabile,
adică îşi pierd din valoarea lor în legătura cu exploatarea.
La procurarea zăcământului valoarea iniţială se stabileşte adunând la valoarea
de procurare toate cheltuielile aferente procesului (cheltuieli legate de servicii
geologice , cheltuieli pregătitoare pentru începutul exploatării).
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea resurselor
naturale înregistrate în bilanţul întreprinderii este destinat contul de activ 125
„Resursele naturale”. După conţinut economic este un cont ce ţine evidenţa
mijloacelor întreprinderii. După destinaţie şi structură – de bază. Are funcţie
contabilă de cont de activ. Este un cont al contabilităţii financiare.
În debitul contului 125 se reflectă:
- valoarea de cumpărare (contractuală) a resurselor naturale procurate sau
primite în alt mod;
- consumurile aferente procurării resurselor naturale şi pregătirii acestora
pentru utilizare după destinaţie;
- suma majorării valorii resurselor naturale reevaluare (ecartul de
reevaluare);
- suma majorării (ajustării) valorii resurselor naturale intrate în anii
precedenţi.
În creditul contului 125 se reflectă:
- valoarea de bilanţ a resurselor naturale ieşite;
- epuizarea acumulată a resurselor naturale decontată la ieşirea acestora;
- suma micşorării valorii resurselor naturale reevaluate (reducerea de
reevaluare);
- suma micşorării (ajustării) valorii resurselor naturale intrate în anii
precedenţi;
- valoarea realizabilă netă a bunurilor materiale obţinute la executarea
lucrărilor de explorare a zăcămintelor de resurse naturale efectuate până
la începutul exploatării acestora;
- valoarea realizabilă netă a materialelor, încăperilor şi a altor bunuri
obţinute în urma casării resurselor naturale (în limita valorii probabile
rămase a acestora).
Soldul contului 125 este debitor, reprezintă valoarea de intrare / reevaluată a
resurselor naturale la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în capitolul 1
„Activele pe termen lung” din Bilanţul contabil.
În Planul de conturi pentru contul 125 nu sunt prevăzute subconturi.
Întreprinderea însă, poate să deschidă de sine stătător la contul specificat
următoarele subconturi:
 - „procurarea resurselor naturale”;
- „resurse naturale în exploatare”;
- „resurse naturale acordate în folosinţa temporară”;
- „resurse naturale transmise în gaj” etc.
Evidenţa analitică a resurselor naturale se ţine pe tipurile, destinaţiile şi
locurile de amplasare a acestora, precum şi pe alte direcţii prevăzute în politica de
contabilitate a întreprinderii.
La contul 125, soldul iniţial se află în debitul contului, iar toate intrările sunt
legate de:
- procurare
Dt 125 Ct 539 Dt 539 Ct 242
Dt 125 Ct 521 Dt 521 Ct 242
- primire gratuită
Dt 125 Ct 622
- primire în arendă pe termen lung
Dt 125 Ct 421
- depunere în capitalul statutar
Dt 125 Ct 313
- subvenţii de stat
Dt 125 Ct 342
- cheltuieli aferente intrării
a) comisioane
Dt 125 Ct 521
Dt 125 Ct 242
b) impozite
Dt 125 Ct 534
c) cheltuielile în legătura cu începerea exploatării
Dt 125 Ct 531, 539/8
d) achitarea serviciilor geologice
Dt 125 Ct 539 sau Ct 242, 243
e) ecartul de reeva,luare
Dt 125 Ct 341
- plusul în urma inventarierii
Dt 125 Ct 621
În creditul contului 125:
- ieşirile în legătură cu:
a) vînzarea
Dt 721 Ct 125 Dt 229 Ct 621, 534.
Dt 126 Ct 125
b) predarea gratuită
Dt 721 Ct 125
Dt 126 Ct 125
c) predarea în arenda pe termen lung
Dt 141 Ct 125
d) participarea în capitalul altor întreprinderi
 Dt 721 Ct 125
Dt 126 Ct 125
e) diferenţe de reevaluare
Dt 241 Ct 125
f) epuizarea completă
Dt 126 Ct 125
g) minus de inventar
Dt 721 Ct 125

Alături de contul 125 „Resurse naturale” este situat contul rectificativ – 126
„Epuizarea resurselor naturale”. Are funcţie contabilă de cont de activ, este cont al
contabilităţii financiare, însă soldul lui se arată cu semnul „minus” în capitolul I al
bilanţului contabil (contr-activ).
În creditul contului 126 se reflectă sumele epuizării resurselor naturale
calculate în cursul perioadei de exploatare a acestora, iar în debitul – decontarea
sumelor calculate ale epuizării resurselor naturale ieşite.
Soldul contului 126 este creditor, reprezintă suma epuizării acumulate a
resurselor naturale la finele perioadei de gestiune şi se reflectă cu cifre negative,
adică în paranteze, în capitolul I „Active pe termen lung” din Bilanţul contabil.
În planul de conturi pentru contul 126 nu sunt prevăzute subconturi.
Întreprinderea, însă, poate să deschidă de sine stătător la contul specificat
următoarele subconturi:
- „epuizarea resurselor naturale în exploatare”;
- „epuizarea resurselor naturale transmise în folosinţă temporară”
etc.
Evidenţa analitică a epuizării resurselor naturale se ţine pe tipurile, destinaţiile
şi locurile de situare a acestora, precum şi pe alte direcţii prevăzute în politica de
contabilitate a întreprinderii.
Epuizarea resurselor naturale se calculează prin metoda de producţie, adică
proporţional cu volumul şi valoarea zăcămintelor extrase. Volumul integral al
zăcământului se stabileşte în momentul dării în exploatare cu ajutorul măsurilor
geologice.
Valoarea = Volumul X Preţul unitar al 1 m3 de zăcământ extras.