Rolul gîndirii simbolice și al structurilor

antropologice ale imaginarului în

activitățile de consiliere și în practicile
terapeutice

IMPORTANTA UTILIZARII SIMBOLURILOR IN TERAPIA

PSIHOLOGICA
 Psihoterapia își propune să ajute la înțelegerea gândurilor sau emoțiilor, să participe la
eliminarea constrângerilor și traumelor din trecut, practic sa imbunătătească bunăstarea
individului. Psihoterapia folosește simbolistica atunci când terapeutul recunoaște și interpretează
sensul simbolurilor care apar în jocul unui copil, în descrierile adolescenților, în visele sau
asociațiile libere ale pacientului adult. Aceste elemente sunt în mare măsură derivate ale
activitătii inconștiente, care este o încercare de a scoate la lumina evenimentele marcante din
trecut, care au avut o influență asupra pacientului. Astfel, inconștientul manifestat în simboluri
poate fi interpretat ca parte a procesului prin care terapeutul îi ajută pe pacient să-și exprime
traumă și să obțină înțelegerea și rezolvarea conflictelor interioare.

Neocortexul a permis oamenilor să își folosească imaginația, limbajul, simbolurile,

rațiunea, reușind astfel să ne exprimăm artistic, să spunem povești, să creăm religii, pe scurt, să
exprimăm o varietate de abilități. De la picturile in peșteri pană la emoticoanele moderne,
simbolurile au existat de mii de ani și reprezintă o parte centrală a vieții noastre de zi cu zi.
Simbolul însă, nu poate avea o definiție exactă, întrucât cuvintele nu pot exprima întreaga lui
valoare, perceperea simbolului fiind în primul rând personală și aceasta variază în funcție de
fiecare subiect abordat.

Există o relație stransă între psihologie și teoriile simbolurilor, astfel domenii diverse,
cum ar fi studierea comportamentului, psihanaliza, procesarea computerizată sau teoriile
educationale moderne au adoptat fiecare o viziune particulară asupra utilizării simbolurilor.

Simbolismul poate fi considerat ca "o matrice de semnificație care constituie defapt

realitatea în care ne pozitionăm "(Neimyer & Raskin, 2000) sau o modalitate de a diferenția și
de a clasifica, de a reordona și de a rezolva, respectiv a sintetiza o multitudine de contribuții
informaționale în moduri care are sens pentru persoană în cauză (King & Kitchener, 2004).

Prin urmare, simbolurile combină părtile anterioare care aparent sunt fără legătură pentru
a crea un nou întreg. Simbolurile și imaginile extrase din subconștient pot fi interpretate în cadrul
procesului terapeutic, iar funcția simbolică este fundamentală pentru funcționarea integrativă a
individului (Darlington, 2009).

Așa cum afirmă Jung, simbolul nu restrânge la o explicație, însă trimite doar către un
sens aflat incă “dincolo”, un sens insesizabil (Jung, Carl-Gustav. 1996). Jung leagă simbolurile
de conceptul de arhetipuri care sunt imagini și concepte cu semnificație universală care vin din
trecutul comun al omenirii. Ele se găsesc în "inconștientul nostru colectiv", o parte a
inconștientului pe care Jung a crezut-o impărtăsită cu strămosii și în care se regăsesc amintiri și
imagini din evoluția colectivă. Simbolul este asociat de Jung cu o înțelegere a dinamicii
psihologice, având o viziune diferită de alte definiții de tip filosofic sau literar. Viziunea lui este
menită să reflecte semnificația simbolurilor, simptomelor și a imaginilor, așa cum apăr ele în
mod irațional în experiență specifică a pacienților, fiind considerate „patterns of behaviour”
(Jung, 1994).

Jung descrie rolul simbol-terapie :„Simbolurile [...] sunt întotdeauna întemeiate în

arhetipul inconștient. [...] Acestea acționează ca „reformatori”, funcția lor fiind de a transpune
libidoul dintr-o formă „mai de jos” într-una superioară,.... sarcina primordială a psihoterapeutului
fiind să înțeleagă el însuși simbolurile într-un mod nou, pentru a-și înțelege pacientul în efortul
său compensator inconștient de a găsi un punct de vedere care să exprime totalitatea sufletului
omenesc”( Jung, 2016).

Simbolurile sunt un mod fundamental în care mintea cunoaște și înțelege realitatea,

ducându-ne la structurile universale ale existenței umane. Cunoașterea simbolică distinge
semnificația manifestă (la suprafată) din conținutul său latent (ascuns, descoperit). Simbolurile
arhetipale sunt universale, iar intenția psihologiei arhetipale este de a crea o adâncime
transpersonală, nu doar pentru a rezolva probleme, ci pentru a aprofunda felul in care percepem
lumea.

Simbolul este o formă de corespondentă între comportamentul și limbajul exprimat în

interior și cel exterior. Deși limbajul insăsi este o activitate simbolică și o piatră de temelie în
terapia psihologică, există adesea o complexitate în experiența umană care nu se traduce ușor în
limbaj. Folosind simboluri precum figurine, imagini de vis, desene și colaje sau fotografii,
acestea pot ajuta în exprimarea anumitor emoții care nu pot fi exprimate în cuvinte.

Concepțiile contemporane despre simbol și limbaj au fost puse în discuție în momentul

apariției psihanalizei în cultura secolului al XX-lea. Problema visului a reintrodus în dezbatere
chestiunea limbajului, dar în alta abordare, ceea ce îl face pe P. Ricoeur să considere că
„simbolul este acea regiune a dublului sens” (P. Ricoeur, 1995).
 Psihanaliza a deschis un câmp infinit, denumit inconștient, făcand asociații libere între
simboluri manifeste și pulsiuni latente, iar Freud a folosit simboluri pentru a încerca să inteleagă
tulburările mentale. La Freud, conotația simbolului își au rădăcinile în originile poveștilor, ale
miturilor și ale legendelor, în spiritul comic și în folclor, dar anumite simboluri sunt general
valabile doar pentru cei care folosesc aceeași limbă sau au aceeași formație intelectuală și s-a
ferit să evidențieze o universalitate a simbolurilor, considerând ca acestea tind să fie personale.
Psihanalistul consideră că simbolurile ne pot ajuta ,, într-o mare măsură să traducem ceea ce
rămane obscur în conținutul manifest al visului. (...) Cu atât mai mult, ele poate servi ca mijloc
de investigație în cazul în care ideile visului ar fi nule sau insuficiente” ( Freud, 1991, p. 59)

Freud considerat că cea mai mare funcție a viselor a fost să ne arate dorințele noastre de
bază și a folosit simbolurile că metodă de analiză a acestora, în special prin "asocierea liberă".
Această tehnică implică un terapeut citind o listă de cuvinte (de exemplu, mamă, copilărie etc.),
iar pacientul răspunde imediat cu primul cuvânt care vine în minte, în speranța că fragmente de
amintiri reprimate vor apărea în cursul asocierii libere.

Simbolurile pot fi identificate uneori ca imagini, la fel si ca umbra de pe peretele peșterei

lui Platon, astfel experiența psihologică este fundamental exprimată în imagini. Mitul peșterii
este o pledoarie pentru adevăratele valori umane, un îndemn, pentru fiecare om, de a porni în
marea călătorie către sine însuși. Odată ieșiți din pesteră, oamenii vor fi orbiți, imagine care
simbolizează primul contact cu adevărul. Imaginea conține în structură o metaforă, un simbol și
un mit. Știind ca imaginea este exprimată la nivelul metaforei / fenomenologiei sau psihologiei
arhetipului / profunzimii aceasta poate fi un suport pentru a ghida terapia.

Simbolurile au o importanță deosebită în activitățile de terapie și în ultima perioadă s-au

dezvoltat foarte multe sisteme de terapii bazate pe simbolistică, cum ar fi: terapia prin artă,
terapia prin povești, metaforă terapeutică sau psihodramă. Pentru a fi eficientă, perspectiva
psihologiei trebuie să fie completată de o viziune mai explicită asupra originilor și efectelor
simbolice, iar psihoterapeutii trebuie să înțeleagă relația profundă dintre semnificația
simbolurilor și eficacitatea lor terapeutică pentru a putea recunoaște puterea emoției și a
iraționalității omniprezentă a experienței umane.

Bibliografie:
Jung , C. G. (1994). În lumea arhetipurilor. Bucureşti, Ed. Jurnalul Literar
Jung , C. G. (2016). Simboluri ale transformarii, Bucuresti, Editura Trei, Bucuresti
Darlington,Y, Spermon, D (2009). Complex Trauma, Dissociation, and the Use of Symbolism in
Therapy, Journal of Trauma & Dissociation, p. 436-450
Ricoeur, P. (1998).Despre interpretare. Eseu asupra lui Freud, Ed. Trei, Bucureşti
Jung , C. G. (1996). Psihologie şi alchimie. Vol. I, II. Bucureşti: Ed. Teora
Freud, S.(2010) , Interpretarea viselor , Bucureşti, Ed. Trei, 2010
Neimyer, A. & Raskin, D., (2000). Meaning-Making Frameworks for Psychotherapy, Journal of
Constructivist Psychology
King, P, Kitchener, K. (2004), Reflective Judgment: Theory and Research on the Development
of Epistemic Assumptions Through Adulthood, Journal: Handbook of adult development and
learning