Joc secund

Ion Barbu
Din punct de vedere al perioadei, opera aparține celei interbelice deoarece a
apărut în volumul cu același titlu în anul 1930.

Din punct de vedere al curentului literar, poezia aparține modernismului

datorită viziunii autorului asupra modului în care se naște poezia. Tot ca
element de modernitate se remarcă ermetismul, adică folosirea unor cuvinte
cu sens ascuns, închis. Astfel mesajul se adresează doar celor inițiați.

Din punct de vedere tipologic, opera este o artă poetică datorită rolului
poetului și al operei sale pentru umanitate. Ilustrează idea lui Ion Barbu că
poezia și geometria se întâlnesc într-un spațiu înalt al ideilor pure.

Tema textului este creația artistică. În viziunea autorului, poezia se naște din
zborul ,,invers" al cuvintelor purificate în spiritualitatea poeziei.

O primă secvență care susține tema și viziunea despre lumea autorului se

indentifică în prima strofă a textului. La un prim nivel de lectură "adâncul
acestei calme creste" este dedus în timp, din jocul cuvintelor apare poezia.
Imaginea cirezilor agreste sugerează posibilitatea ca cele mai banale imagini
din lumea înconjurătoare să devină surse de inspirație. Datorită ambiguității
textului, adâncul acestei calme creste este o metaforă care relevă sensul
poeziei. Strofa ilustrează concepția lui Barbu preluată de la Platon cum că
arta, poezia este imitația imitației. "Cirezele agreste" au imaginea reflectată
în apă, iar de acolo, prin purificare, imaginea se regăsește în artă.

A doua secvență semnificativă care susține tema și viziunea despre lumea

autorului se indentifică în a doua strofă. "Nadirul latent" este o metaforă
pentru adâncul spirituașității poetului, pentru sufletul-fântână al artistului.
Este depozitul imaginilor din realitatea banală. Acolo se sendimentează, se
purifică până când sunt pregătiți pentru zborul invers. Nadirul- punctul opus
zenitului, el face legătura dintre lumea obișnuită și lumra ideilor pure. Poetul
este cel care adună "harfe răsfirate" și creează cântecul (poezia). Sensul
poeziei este ascuns "cum numai marea ascunde meduzele sub clopotele
verzi". Astfel, mesajul poeziei barbiene este criptat în cifrat adresat.

Două elemente de structură și compoziție care susțin particularitățile

textului sunt titlul și relațiile de opoziție și simetrie.

Titlul este o metaforă care sugerează asemănarea dintre munca artistului și

cea a divinității. În viziunea barbiană, universul a apărut ca urmare a unui joc
primordial: Lumea artei se naște din jocul artistului cu imagini, sunete și
cuvinte. De aceea el este considerat un "joc secund". Gramatical, titlul este
format dintr-un substantiv comun nearticulat "joc" și un numeral cu valoare
advectivală "secund". Substantivul este nearticulat deoarece implică ideea
de creație artistică indiferent de ceea ce utilizează creatorul: cuvinte, sunete,
culori.

Relațiile de opoziție și simetrie sunt bine ilustrate în poezia barbiană.

Simetrice sunt cele două jocuri pentru că ambele crează, respectiv recrează
o lume, un univers. În opoziție se află cele două planuri, terestru și cosmic
repezentate prin Nadir și Zenit. Tot în opoziția sunt ilustrate imaginile care
intră în oglindă prin mântuit azur și se reîntorc într-un zbor invers.

În concluzie, pe baza elementelor prezentate în opera lui Ion Barbu, "Joc

secund" sunt bine ilustrate tema și viziunea despre lume a autorului.