ATENAGORA ATENIANUL

sec. II

Viaţa. Eusebiu şi Ieronim nu menţionează pe Atenagora. Metodiu de

Olimp citează un pasaj din Apologia sa şi Filip Sidetul îl pomeneşte, dar
dă unele elemente eronate despre el. Se pare că Atenagora, numit în
fruntea manuscrisului apologiei sale „atenian, filosof creştin", a fost
păgân, dar s-a convertit la creştinism în urma citirii Sf. Scripturi. El pare
să fi frecventat şcoala catehetică de la Alexandria. Nu se cunosc datele
exacte care încadrează viaţa lui. Ştim că e contemporan cu Marcu
Aureliu, căruia îi adresează o apologie pentru creştini.

Opera. 1) Solie în favoarea creştini, în care autorul combate pe larg cele

trei acuzaţii principale aduse de păgâni creştinilor; 1) ateismul, 2)
imoralitatea, 3) antropofagia. Creştinii nu sunt atei, pentru că ei adoră un
Dumnezeu unic în trei; Tatăl, Fiul şi Sf. Duh. Demonstrează raţional că
nu pot exista mai mulţi zei. Dumnezeul creştin nu cere sacrificii
sângeroase, ci sacrificiu spiritual. Creştinii nu sunt imorali, pentru că ei se
tem de pedeapsa lui Dumnezeu, de aceea ei nici măcar nu se gândesc la
rău. Ei păstrează curăţia căsătoriei şi consideră căsătoria a doua drept un
adulter decent. Creştinii nu sunt antropofagi, pentru că ei preţuiesc mult
viaţa aproapelui, nu participă la spectacolele din circuri şi nu aruncă
copiii. Atenagora atinge în această lucrare şi alte probleme, ca: unitatea
lui Dumnezeu în Treime, teoria Logosului şi a creării lumii prin Acesta,
cultul îngerilor, inspiraţia Sf. Scripturi, învierea morţilor.

2) Despre învierea morţilor, una din cele mai importante lucrări patristice
asupra subiectului. Atenagora demonstrează, fără ajutorul Sf. Scripturi, pe
cale strict filosofică şi ştiinţifică, posibilitatea şi necesitatea învierii
morţilor.

Doctrina. Creştinii adoră pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sf. Duh. Fiul este din veci
în Dumnezeu ca Raţiune - Logos şi Minte – Nous. El a ieşit din
Dumnezeu pentru a crea lumea, fără ca prin aceasta să fie El însuşi o
creatură. Fiul e în Tatăl şi Tatăl e în Fiul prin unirea şi puterea Duhului
Sfânt (Solie 10, 24). Cărţile Sf. Scripturi sunt insuflate (Solie 7, 10).

Caracterizare. Atenagora e un mare scriitor şi apologet. Apologia şi

tratatul său Despre învierea morţilor sunt unele din producţiile cele mai
frumoase ale vechii literaturi creştine. Atenagora e bine informat şi are o
cugetare îndrăzneaţă şi originală pentru vremea lui. El arată chiar
simpatie filosofilor şi filosofiei păgâne, în efortul lui de a alia religia şi
filosofia. Valoarea creştinismului stă nu numai în dogma şi teologia lui, ci
mai ales în viaţa exemplară a creştinilor.

Bibliografie: Ediţii: Migne, P. G. 6; ediţia J. Geffcken, Zwei griechische

Apologeten, 1907, pp. 120-154, cu comentariu pp. 155-238; E. Schwartz,
T.U. IV, Studii şi manuale: Pr. Ioan G. Coman, Probleme de filozofie şi
literatură patristică, 1944; F. Cayré, op. cit., I, pp. 126-127; U. Mannucci,
op. cit., I, pp. 67-68; G. Bardy, Introduction la traducerea Soliei:
Athénagore: Supplique au sujet des chrétiens (Sources chrétiennes Nr. 3),
Paris, 1943, pp. 1-69, B. Altaner, op. cit., pp. 68-69.