Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prezentarea Eneagramei
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ
Experienţă la locul de muncă e importantă, dar numai până la un anumit grad. La fel,
cele mai multe ocupaţii necesită un anumit nivel de experienţă – de multe ori
determinată de numărul de ani în profesie – ca să fii competent sau specialist în acel
domeniu, dar după ce acest minim este îndeplinit, există o legătură mică între anii de
muncă şi succesul profesional. De exemplu, programatorii au nevoie de un minim de
trei ani de experienţă în timp ce chirurgii ar putea avea nevoie de şase ani, dar după
această perioadă de timp, eficacitatea şi succesul profesional nu poate fi măsurată prin
ani de muncă. Ceea ce contează mai mult este ce a învățat cineva din experiența pe
care el sau ea a avut-o. Unele persoane au treizeci şi cinci de ani de experienţă de
lucru, dar fac aceleași lucruri zi după zi. Alţii, în aceeaşi profesie, cu cinci ani de
experienţă, reflectează în mod continuu asupra muncii lor şi învaţă din succesele şi
greşelile lor. Aceștia din urmă au de obicei un grad mult mai ridicat de EQ.
Unii cred că EQ-ul nu poate fi învăţat sau îmbunătățit, fie îl avem sau nu. Cu toate
acestea, sistemul Eneagramei poate ajuta oamenii să-și dezvolte EQ-ul, prin iluminarea
modelele noastre de gândire, simţire şi comportament, ajutându-ne să devenim mai
conştienţi şi mai responsabili de reacţiile noastre proprii. Sistemul Eneagramei ne arată
modul în care eneatipurile diferite de al nostru sunt la fel de valabile ca și al nostru. Cel
mai important, Eneagrama este un sistem de dezvoltare umană care ne oferă activităţi
specifice de dezvoltare ce funcţionează cel mai potrivit pentru eneatipul nostru, activități
ce ne permit îmbunătățirea EQ-ului şi dezvoltarea unor competenţe specifice în
domeniul relațiilor interumane.
APLICAȚII
ORIGINI
C uvântul Eneagramă, provine din cuvintele limbii grecești, ennea („nouă”) şi gram
(„ceva de scris sau desenat”) şi se referă la cele nouă puncte de pe simbolul
Eneagramei. Cele nouă tipuri diferite de Eneagramă, identificate ca numerele de la unu
la nouă, reflectă obiceiuri distincte de gândire, simţire şi comportament, iar fiecare tip
este conectat unui drum unic de dezvoltare. Fiecare dintre noi are un singur loc, sau
număr în Eneagramă. În timp ce tipul nostru de Eneagramă rămâne acelaşi de-a lungul
vieții, caracteristicile tipului nostru pot deveni mai atenuate sau mai pronunţate pe
parcursul dezvoltării și maturizării. Complementar tipului nostru de bază în Eneagramă,
mai există patru alte tipuri care oferă calităţi suplimentare personalităţii noastre, numite
aripi și direcții.
Deși istoria antică a Eneagramei este incertă, sistemul a apărut pentru prima dată atât
în Asia cât şi în Orientul Mijlociu cu multe mii de ani în urmă sau chiar mai mult. Din
acele timpuri, aceasta a evoluat în diferite părţi ale lumii, iar folosirea Eneagramei într-o
manieră modernă a fost influenţată puternic de trei persoane. Doi filozofi au început sa
lucreze cu Eneagrama pe continente diferite: G.I. Gurdjieff în anii 1930 în Europa şi
Oscar Ichazo din 1950 până în prezent, în America de Sud. Claudio Naranjo, un
psihiatru american născut în Chile, a studiat iniţial Eneagrama cu Ichazo şi a adus-o în
anii 1970 în Statele Unite. Aplicarea contemporană a Eneagramei a crescut din munca
acestor trei persoane şi a fost dezvoltată de către alţi profesori, printre care Helen
Palmer, Don Riso, David Daniels, Russ Hudson, Theodorre Donson, Kathy Hurley, Tom
Condon, şi Jerry Wagner. În prezent, Eneagrama este utilizată într-o gamă largă de
aplicaţii practice, aflate în continuă creştere.
Cele trei centre de inteligenţă
P entru a înţelege Eneagrama ca un sistem, este util să începem cu cele trei centre
de inteligenţă. Fiecare dintre cele nouă tipologii de Eneagramă îşi au rădăcinile într-unul
din cele trei centre: centrul mental, centrul emoţional sau centrul instinctiv. Deşi fiecare
persoană are toate cele trei centre de inteligenţă, fiecare dintre noi avem un centru
primar, un centru secundar şi unul terţiar (sau al treilea). Noi ne bazăm pe centrul
nostru primar ca modalitatea principală
de orientare şi de a experimenta
lumea. Aceasta include atât
modalitatea de percepţie cât şi de
interpretare a informaţilor primite, cât
şi de modul în care noi ne exprimăm.
Centrul nostru secundar este cel pe
care cei mai mulţi dintre noi îl folosesc
rar, deşi există unele persoane care se
bazează pe ambele centre de
inteligenţă, cel primar şi cel secundar,
în mod aproape egal. Centrul nostru
terţiar este mult mai puţin activ, iar
pentru unele persoane acesta este
aproape adormit. Pentru majoritatea
oamenilor se poate distinge clar care
centre anume sunt cele primare,
secundare şi terţiare.
Centrul mental
Toate persoanele celor nouă Eneatipuri utilizează centrul mental în următoarele moduri:
Utilizări productive:
Utilizări neproductive:
*Proiecţie, a-ţi imagina că cineva gândeşte, simte, sau face ceva care de fapt este
adevărat numai pentru tine însuţi.
Trei din cele nouă Eneatipuri sunt clasificate ca tipuri ale centrului mental –
cinci, şase şi şapte. Ele se angajează în analize mentale extinse,
apreciază fapte, informaţii şi idei, şi împart o preocupare comună de a
căuta siguranţă şi încredere, ca răspuns la emoţia de bază asociată
centrului mental: frica – a imagina că ceva negativ se poate întâmpla.
Eneatipul șase este tipul central din cele 3 tipuri mentale, Eneatipurile cinci
și șapte fiind variațiuni ale tipului șase.
• Șapte • Se distanţează faţă de frica de durere, tristeţe şi disconfort, imaginându-și
posibilităţi pozitive în viitor şi generând idei interesante ca strategie de a nu fi în contact
cu sentimentul de teamă sau disconfort.
Centrul emoțional
Utilizări productive:
Utilizări neproductive:
Trei din cele nouă Eneatipuri sunt tipuri ale centrului emoţional - doi, trei şi
patru. Ei doresc ca ceilalţi să le răspundă în moduri foarte specifice şi îşi
crează o imagine pentru a obţine răspunsul dorit. Având un accent comun
pe crearea unei imagini şi pe a fi preocupați de modul în care ei sunt văzuţi
de ceilalţi, tipurile din centrul emoţional ajung la concluzia că ei nu sunt
apreciaţi pentru cine sunt cu adevărat iar acest lucru dă naştere la emoţia
de bază asociată centrului emoţional: tristeţea. Eneatipul trei este tipul
central din cele 3 tipuri emoționale, Eneatipurile doi și patru fiind variațiuni
ale tipului trei.
Fiecare din aceste trei tipuri de personalitate au moduri diferite de a-și crea o imagine
care apoi generază tristeţe:
Centrul instinctiv
Cele trei tipuri ale centrului instinctiv al Eneagramei – opt, nouă şi unu, au
încredere în primul rând în instinctele lor şi au moduri diferite în care îşi
dirijează nevoia de control care apare în centrul instinctiv şi este asociată
cu emoţia de bază a acestui centru: mânia, furia. Eneatipul nouă este tipul
central din cele 3 tipuri instinctive, Eneatipurile opt și unu fiind variațiuni ale
tipului nouă. Structura emoțională de bază a acestor structuri de
personalitate conține mânie.
• Opt • Exprimă uşor furia în mod instinctiv, cred că furia este pur şi simplu o formă
de energie care trebuie eliberată, îşi exercită controlul prin preluarea de
responsabilitate.
• Nouă • Evită uşor furia lor şi a altora, căutând în schimb să medieze neînțelegerile
pentru a crea armonie, controlează prin a nu lăsa pe alţii să îi controleze.
Eneatipul Unu
Eneatipul Doi
Doi doresc să fie plăcuţi de cei care vor ei să îi placă, încearcă să satisfacă nevoile
altora şi au tendinţa să dirijeze oamenii şi evenimentele din viaţa lor.
Eneatipul Trei
Trei îşi organizează viaţa pentru a atinge obiective specifice, ei vor să apară de
succes, în scopul de a câştiga respectul şi admiraţia celor din jur.
Eneatipul Patru
Patru îşi doresc conexiuni profunde atât cu lumea lor interioară, cât şi cu alte
persoane, ei se simt plini de viaţă atunci când îşi exprimă în mod autentic sentimentele
şi experienţele lor personale.
Eneatipul Cinci
Eneatipul Șase
Șase au minţi pătrunzătoare, sunt predispuşi să-şi facă griji şi îşi creează scenarii
anticipate sau planifică pentru cazul cel mai rău, ca să se simtă pregătiţi dacă ceva nu
merge bine. Unii Şase (numiţi şi Şase contrafobici) se aruncă cu capul înainte în situaţii
de risc pentru a dovedi că nu au nici o teamă.
Eneatipul Șapte
Șapte tânjeşte după stimulare de noi idei, oameni şi experienţe, pentru a evita
sentimentul de durere; ei creează planuri elaborate de viitor, care le permite să-și
păstreze toate opţiunile deschise.
Eneatipul Opt
Opt urmăreşte adevărul, le place să ţină situaţiile sub control, doresc să facă lucruri
importante să se întâmple; ei încercă să-şi ascundă vulnerabilitatea.
Domeniile în care excelează: Direcți, Strategici, Protectivi, Orientați pe acțiune
Domeniile de dezvoltare: Control, Cer cu insistenţă, Dispreţuiesc Slăbiciunea,
Intimidează
Eneatipul Nouă
Chestiunea coaching-ului.
„Nu există nimic mai practic decât o teorie bună.” – Kurt Lewin, părintele
psihologiei sociale moderne
Un coach bun caută constant modalități prin care să poată sprijini mai bine
clienții săi în dezvoltarea lor continuă, în obținerea de rezultate tangibile și în
realizarea scopurilor propuse. Cei mai buni coachi recunosc că din fiecare
relație profesională de coaching ei invață și se dezvoltă la fel de mult cât
clienții lor.
Chestiunea Eneagramei