Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Camil Petrescu este un scriitor complet, polivalent. In textele sale revin aproape aceleasi teme pe care
numai le nunanteaza de la o carte la alta. El considera ca literatura trebuia sa fie corelata si cu alte
domenii ale cunosterii.
Camil Petrescu respinge proza traditionala careia ii reproseaza faptul ca autorul se comporta ca un
Demiurg(era omnipresent si omniscient). La el in schimb, timpul este subiectiv, iar romanul inseamna
experienta interioara.
Romanele sale impun o noua formula epica, care nu are propriu-zis un subiect, ci se situeaza pe o
pasiune/pe o idee.
Primul roman a lui Camil Petrescu, “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” a aparut in 1930
si este un roman citadin(orasenesc) si un roman realist psihologic, de analiza a vietii interioare, care se
prezinta ca o confesiune la pres I.
Compozitia: Cartea intai(6 capitole) si Cartea a doua (7 capitole, ultimul capitol avand rolul unui epilog).
Principalul strat al romanului il constituie preocuparea scriitorului de a reflecta in opera sa razboiul.
Incipitul este modern, cu intrari multiple si presupune interferenta a 2 planuri narative( planul constiintei
personajului-narator si cel al realitatii obiective imediate).
Primele enunturi au fuctie descriptive( primvara anului 1916, la un regiment de infanterie din Capitala)
Acest roman este o poveste de dragoste cu accese dramatice de gelozie, dar tragismul razboiului anuleaza
drama conjugala.
Capitolul I (“La piatra Craiului, in munte”) care are un rol descriptiv pentru ca fixeaza un timp determinat
istoric si un spatiu real.
In constiinta chinuita de incertitudini a lui Stefan Gheorghidiu, discutia despre iubire de la popota trezeste
la viata amintirea povestii lui de iubire.
Capitolul II(“Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” ) incepe “ex-abrupto” si fixeaza intriga. Student la
filozofie, Stefan de casatoreste cu Ela din dragoste, sentiment care aducea in viata lor de studenti saraci
unica bogatie. Mostenirea neasteptata lasata lui Stefan de unchiul sau bogat, Tache Gheorghidiu,
transforma radical viata tanarului cuplu. Stefan de implica in afaceri si in viata moderna, dar descopera o
lume lacoma, a milionarilor analfabeti si a politicienilor corupti.
Noaptea in care Ela lipseste de acasa si repetatele despartiri ii provoaca lu Stefan momente de suferinta si
incepe sa se multumeasca cu bucuriile intalnirilor de la restaurante, cu “betia de dureri amare, tranformata
in bucurii tari”.
Simbolic, “ultima noapte de dragoste”, traita alaturi de sotia sa la Campulung este urmata de “intaia
noapte de razboi”.
Capitolul poate fi considerat o metafora a mortii, iar scenele descrise aici fac paginile acestui capitol un
“spectacol straniu”. Stefan intelege ca razboiul este o stare de criza in istoria umanitatii si gaseste in sine
puteresa de a se desprinde din capcana incertitudinilor iubirii, lasand in urma trecutul.
Inapoiat la Bucuresti dupa zilele de spital, Stefan citeste cu indiferenta biletul anonim in care i se
dezvaluie tradarea Elei si ii cere acum cu seninatate divortul.
Prin acest deznodamand (conflictul psihologi), iubirea si pierde rangul de valoare absoluta. Cel de-al
doilea conflict insa, conflict exterior, isi va gasi o tarzie rezolvare in hotararea eroului de a dezerta,
datorita refuzului de a se lasa redus la starea de animal haituit in invalmaseala dintr-un razboi care nu e al
lui si de a deveni complicele camandantilor incompetenti si al politicienilor corupti, care au impins tara in
razboi.
Camil Petrescu cultiva tehnici moderne ca monologul interior, tehnica tricotajului , arhitectului, etc
Registrele stilistice sunt foarte diverse. Insemnarile sale din jurnal sunt citate secvential si comentate intr-
un stil clar si detasat.
Prin acest prim roman al sau, Camil Petrescu impune in proza romaneasca o noua tipologie umana.
Personajele sale fac parte dintre cei care traiesc in lumea inalta a ideilor pure, iar misterul lor este un
element de modernitate,