Organizarea și funcționarea pieței

financiare din Tokyo

Contents
Capitolul 1. Sistemul financiar japonez.............................................................................................3
1.1.Caracteristicile și trăsăturile sistemului financiar japonez....................................................3
1.2 Structura sistemului financiar japonez...................................................................................3
1.3. Bursa de valori din Tokyo........................................................................................................4
Capitolul 2. Organizarea pieței financiare din Tokyo......................................................................5
2.1. Organizarea sistemului financiar japonez..............................................................................5
2.2. Organele de conducere ale Bursei de Valori din Tokyo.........................................................7
2.3. Participanții...............................................................................................................................9
2.4. Funcții principale......................................................................................................................9
Capitolul 3. Funcționarea pieței din Tokyo.....................................................................................10
3.1. Operatorii de la bursa din Tokyo..........................................................................................11
3.2. Încheiere tranzacției la Bursa de Valori din Tokyo.............................................................11
3.3. Sistemul de clearing................................................................................................................13
3.4. Lichidarea contractului bursier la Bursa de Valori din Tokyo...........................................14
3.5. Politici de bază ce reglementează funcționarea internă a BVT...........................................15
Concluzii.............................................................................................................................................18
Bibliografie.........................................................................................................................................19

2
 Capitolul 1. Sistemul financiar japonez

1.1. Caracteristicile și trăsăturile sistemului financiar japonez

Sistemul financiar japonez1 are la bază structura organizatorică denumită ,,keiretsu”,

formată din furnizori, societăți de asigurare, întreprinderi productive, bănci, întreprinderi de
distribuție, ce au o legătură strânsă între acestea. Evaluarea titlurilor emise de entități nu este
facilă în acest context, deoarece trebuie să aibă în vedere și potențialele acte de sprijin ale
celorlalte entități. Așadar, în cazul în care o entitate întâmpină obstacole, fapt ce duce la la
scăderea cursului bursier, mizând pe sprijinul celorlalte întreprinderi.
Sistemul japonez prezintă ca și trăsături2 principale, faptul că protecția oferită
drepturilor acționarilor minoritari nu are o importanță extremă, iar concurența este
manifestată între diverși keiretsu și nu doar între agenți economici.

1.2. Structura sistemului financiar japonez

Japonia are un sistem financiar bazat pe bănci, cu toate că piața de capital ca și

mărime este a doua din lume. Structura sistemului este dat de Banca Centrală, instituții
financiare cooperatiste, nedepozitare(asigurări de viață), de stat, guvernamentale.
Sistemul japonez poate fi analizat pe sectorul bancar, instituții guvernamentale și
asigurări.
Sectorul bancar poate fi analizat datorită falimentelor și achizițiilor din ultimii ani,
este alcătuită din 7 bănci cu o importanță majoră: Resona, Tokyo-Mitsubishi, Corporation,
Mihuzo, Mitsui-Sumitomo, UFJ și Saitama-Resona. Toate aceste bănci dețin jumătate din
creditele private și jumătatea din depozite, fapt ce duce la o arie extinsă de analiză pe aceste
instituții.
Sectorul segmentului de asigurări deține o pondere de 20% din întreaga activitate a
sistemului.
În segmentul instituțiilor financiar-guvernamentale conform FMI, în Japonia sectorul
public deține un rol mult mai important în procesul de intermediere față de orice alt stat.
Sectorul bancar este caracterizat printr-o rată scăzută de profit în ultimii 10 ani; Fukao
în anul 2003 remarcă că industria bancară din Japonia nu a înregistrat profit net operațional
până în anul 1993, astfel profitul s-a remarcat prin câștigul de capital provenit din deținerea
de acțiuni pe termen lung. Profitabilitatea micșorată reflectă alte probleme ale acestui sistem

1
Dragotă V., “Pieţe şi sisteme financiare”, Editura ASE, Bucureşti, 2008, pag 114
2
Ciobanu Ghe. “Burse de valori şi tranzacţionarea la bursă”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag.35

3
bancar, cum ar fi supradimensionarea sistemului, înnoirea agale a producției financiare și
mulți clienți insolvabili.
În a doua jumătate a anilor 80 s-a înregistrat în Japonia un boom puternic pe piața
imobiliară și de capital, urmând ca la începutul anilor 90 să genereze efecte devastatoare.
Indicele Nikkei s-a redus de la nivelul maxim de 38,917 din anul 1989, la 14,309 în anul
1992, prețul terenurilor s-au micșorat din zona metropolitană comercială, la o cincime din
limita maximă înregistrată, sistemul bancar s-a confruntat cu o mulțime de credite
neperformante, o parte semnificativă de companii străine șterse de la bursa din Tokyo și
înregistrate la alte piețe de capital, fapt ce a competitivitatea internațională s-a înrăutățit
dramatic. Această criză, a avut ca și consecință principală, stagnarea prelungită economică.
Ca reacție, Guvernul Japonez a adoptat o reformă fundamentală pentru a obține un
sistem financiar corect, liber și global. Această reformă a avut un impact pozitiv din anul
1998, denumit ,,Japanese Big Bang” ce deținea acțiuni menite pentru a îndeplini creșterea
oportunităților pentru investiții, să stimuleze concurența, să îmbunătățească calitatea
serviciilor și să manifeste un cadru corect și de transparent de tranzacționare. Reforma a
urmărit diversificarea și liberalizarea produselor financiare, a structurii organizatorice și a
activităților, îmbunătățirea sistemului de tranzacționare și infrastructurii și reducerea
riscurilor.3

1.3. Bursa de valori din Tokyo

Piața financiară din Tokyo s-a remarcat ca simbol al piețelor de titluri de valoare dar
și al pieței financiare din Japonia de mai bine de 120 de ani de la alcătuirea Bursei de Valori
din Tokyo la 1 iunie 1878.
Bursa de Valori din Tokyo a fost înființată în anul 1878 și a semnificat un act de
occidentalizare. Actuala formulă datează din aprilie 1949, pe când tranzacționarea acțiunile
se datează din mai 1949 și obligațiunile se datează din aprilie 1956.
Pe data de 30 aprilie 1999 această piață a închisă într-un efort de reducere și de
accelerare a costurilor tranzacțiilor de către cei ce dețineau titluri de valoare dar și pentru o
reevaluare a eficienței. Bursa și-a reluat activitatea pe 9 în 2000 pe piața din Tokyo ca o nouă
orientare pe piață.
BVT cu sediul în Tokyo este o corporație, o entitate privată fără scop lucrativ,
reprezentând a doua cea mai mare bursă din lume datorită capitalizării de piață a firmelor
listate, imediat după bursa de valori din New York ( New York Stock Exchange). Pe data de
31 decembrie 2007, în cadrul bursei au fost listate 2414 de companii care dețineau pe piață o
capitalizare de 4,3 mii miliarde de dolari.
În anii 1870, în Japonia a fost introdus un sistem de valori mobiliare ce au determinat
negocierea obligațiunilor de stat, ce a cauzat crearea unei instituții publice are să aibă ca scop
asigurarea tranzacțiilor. Prin Ordonanța privind Bursele de Valori din mai 1878, a fost inițiată
Tokyo Stock Exchange Co aptă de tranzacționare de pe 1 iunie. Deși în urma condițiilor
neprielnice cauzate de războiul din 1945 pe principala insulă a Japoniei, fapt ce a suspendat
3
Dragotă V., “Pieţe şi sisteme financiare”, Editura ASE, Bucureşti, 2008, pag 114-117.

4
tranzacțiile pe toate piețele, și-au reluat activitatea destul de dificil dar în decembrie 1945 de
către grupurile de tranzacții neoficiale. La 1 aprilie 1949, au fost stabilite trei burse în
Nagoya, Tokyo și Osaka, iar în iulie alte 5 burse stabilite în Kobe care a fost dizolvată în
1967, în Fukuoka, în Kyote care a fuzionat în martie 2001 cu Osaka Securities Exchange, în
Hiroshima care a fuzionat în 2000 cu Tokyo Stock Exchange și în Nikata care a fuzionat în
2000 cu Tokyo Stock Exchange, concluzionând că Japonia are 5 burse de valori în prezent.
Bursa de Valori din Tokyo, din aprilie 1949 se află actuala stare de organizare, atunci
când s-au reglementat tranzacțiile cu alte titluri și acțiuni. Operațiunile desfășurate pe piața
japoneză financiară se derulează cu ajutorul reglementărilor acaparate în Legea investițiilor
financiare, Legea privind consultanța financiară, Legea burselor și a titlurilor de valoare,
Legea societăților străine financiare și Legea privind transferul electronic de acțiuni și
depozitul.4

Capitolul 2. Organizarea pieței financiare din Tokyo

2.1. Organizarea sistemului financiar japonez

Tokyo Stock Exchange(TSE) funcționează ca și New York Stock Exchange(NYSE)

dar fără a prelua puterea și suplețea sa. Organizația TSE are ca și particularitate faptul că
membrii săi sunt aleși de către o altă entitate, și mai exact, de către Ministerul Finanțelor
Publice. Acest sistem este coordonat de un Consiliu de Administrație alcătuit de membri și
non-membrii ai bursei. Funcția Consiliului de Administrație se limitează la organizarea
pieței, informare și control, exercitat de Ministerul Finanțelor Publice și de Servico Social do
Comercio (SESC), astfel organizația a evoluat considerabil față de cea din anul 1948.
Cu privire la asigurarea protecției investitorilor, a obținerii unor tranzacții transparente
și corecte, BVT solicită entităților comerciale să difuzeze corect, rapid și cu acuratețe toate
informațiile cu privire la situația financiară-economică. Societățile care doresc să fie cotate la
piața financiare trebuie să dețină o experiență de 5 ani în afaceri, să fie înregistrate, activele
nete trebuie să atingă pragul stabilit, să dețină un anumit număr de acțiuni și aibă în ultimii 3
ani profit obținut în limita standardelor impuse.
Activitățile din cadrul Bursei de Valori din Tokyo sunt organizate în departamente, și
mai exact: Departamentul general de administrare, Departamentul de cotare, Departamentul
de trezorerie, Departamentul de administrare și compensare, Departamentul de sisteme
informatice, Departamentul de supraveghere a pieței, Departamentul de afaceri internaționale,
Departamentul personal, Departamentul pieței derivate, Departamentul de administrare a
sistemului electronic, Departamentul firme-membre.

Figura nr.1 Structura organizatorică Bursei de Valori din Tokyo5.

4
Voinea Ghe.,”Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale”, Editura Sedcom Libris. Iaşi, 2004,
pag.147.
5

5
Sursa : www.tse.or.jp

6
 2.2. Organele de conducere ale Bursei de Valori din Tokyo

Organul suprem a bursei de valori cu rol de conducere este Adunarea generală

formată din membrii plini ai instituției care se întrunește periodic o dată, de două ori pe an
sau de câte ori este necesar convocând ședințe extraordinare. Atribuțiile acesteia, este de a
elabora și de a schimba statutul bursei, de a numi organele de conducere, de a aproba
regulamentul de funcționare a bursei, de a supraveghea și de a controla activitățile bursei, de
a numi/aviza/aproba cadrele de conducere.
Consiliul de Administrație6 este alcătuit din 3 comisii, un comitet de compensare, un
comitet de audit și un comitet de nominalizare unde sunt stabiliți directori pentru fiecare
comitet în parte pentru a fi răspunde pentru activitățile atribuite. Consiliul de Administrație
este responsabil pentru supraveghere și are în componența sa 16 membri , din care 11 membri
sunt numiți din exteriorul firmei în scopul de a majora transparența și răspunderea de
conducere și de supraveghere a nivelului de adecvare a afacerilor. 5 membri din cei 11
membri externi, sunt de la firmele listate la TSE, doi sunt contabili certificați, doi sunt experți
legali, unul este un fost ofițer din cadrul băncii centrale și unul jurnalist independent, fiecare
dintre ei deținând pe domeniul său o vastă experiență.
De regulă, Consiliul de Directori se întrunește o sigură dată pe lună, unde se discută
problemele importante, determină politicile de bază și supraveghează prin intermediul
ofițerilor executivi executarea operațiunilor, și totodată supraveghează chiar și directorii și
operațiunile să fie întocmite conform deciziilor luate.
Comitetul nominal este alcătuit din trei directori, din care doi sunt numiți din exterior,
rolul acestei comisii este de a decide în urma propunerilor ce urmează a fi prezentate AGA,
privind alegerea și demiterea directorilor.
Comitetul de audit este compus din patru directori, din care trei sunt aleși din exterior
și anume unul este avocat, unul este contabil autorizat și unul este un fost ofițer. Acest
comitet se întrunește periodic dar se poate convoca și adunări extraordinare la nevoie.
Eficiența auditului este realizată verificarea și monitorizarea condițiilor de funcționare și
stabilității sistemului de control intern în perioada în care se menține o legătură puternică cu
auditorii contabili, auditorii din filiale, Oficiul de Audit Intern și alții.
Comitetul de Compensare este alcătuit din trei directori (doi externi), care fixează
compensarea pentru fiecare dintre organele executive și directori. Oficiul de Audit Intern este
un sistem de control intern fixat pentru fiecare divizie în parte pentru a evita încălcarea
normelor juridice și reglementărilor din interiorul Grupului TSE, normele interne și multe
altele. Pe lângă acestea, în consolidarea sistemelor, s-a fixat un Oficiu de Audit Intern aflat
direct sub controlul direct al președintelui CEO.
Comitetul Consultativ al Președintelui, a fost stabilt de către Grupul TSE, care
desemnează o discuție în grup unde este prezent și președintele pentru a realiza un schimb de
opinii cu privire la Grupul TSE, chiar și pe caz general la piața valorilor mobiliare. Comisia
este compusă din reprezentanți ai firmelor listate, persoane academice, etc., deliberând
problemele cu privire la tranzacții și listare.

6
Sorin Gabriel Anton, ”Instituții financiar-bancare internaționale”, Editura C.H. Beck, București, 2013, pg. 224.

7
 Consiliul Burselor de valori din cadrul Ministerului Finanțelor Publice compus sin
societăți financiare, directori de bănci și profesori care are misiunea de a analiza evoluția
tranzacțiilor cu titluri și de a elabora recomandări pentru a aduce îmbunătățiri funcțiilor
bursei. Întreprinderile financiare care dețin cea mai mare pondere de pe piață sunt
reprezentate de Yamachi Securities, Daiwa Securities și Nomura Securities.
În interiorul pieței BVT, se află trei secțiuni:
 Prima secțiune care este cea mai vastă acaparând companiile cele mai de
succes, a doua secțiune face referire la firmele mici cu vânzări scăzute și a
treia secțiune, numită și ,,Piețele mamă”, care au fost stabilite în 1999 pentru
noile firme inovative , pentru majorarea și extinderea stocurilor, și în Japonia
dar și în afară.
Figura nr. 2 Structura organelor de conducere la Tokyo Stock Exchange

Sursa: www.tse.or.jp

8
 2.3. Participanții

Piața financiară din Tokyo este a doua cea mai mare piață dezvoltată din lume, având
un flux foarte important atât la nivel național, cât și global.
În cadrul BVT, întâlnim:
 Bănci Orășești (Rosona Bank, Mizuho Bank, Mitsubishi) ;
 Bănci Regionale (Aomori Bank, Awa Bank, Chugoku Bank, Hzakujushi
Bank);
 Bănci Membre (Aichi Bank, Keiyo Bank, Tokujushi Bank);
 Bănci Comerciale (Mizuho Bank, Chuo Bank, Sumitomo Bank) ;
 Bănci Străine ( Hong Kong Bank și Shanghai);
 Shinkin Banl și alte instutuții financiare (Shoko Bank, Tokyo Higashi Bank,
Seibu Bank);
 Companii de asigurare de viață (Dai-ichi) ;
 Companii de obligațiuni locale (Shinkin Securities)
 Companii de obligațiuni străine ( ABN AMRO Securities Japonia).

2.4. Funcții principale

Bursa de Valori din Tokyo reprezintă compania principală financiar, iar funcțiile sale
sunt:
a) Asigură pieței financiare dinamicitate, unde modificările în interiorul BVT
înregistrează o evoluție continuă cu ajutorul sesiunilor comerciale, folosind sisteme de
comerț electronice, concomitent cu regulile de schimb, iar valorile tranzacțiilor sunt
oferite tuturor.
b) Monitorizarea schimburilor, unde tranzacțiile sunt realizate în timp real prin
intermediul sistemelor computerizate de schimb și supravegheata cu mare atenție cu
rolul de nu se abate de la parametrii impuși ce sunt legate strâns cu normele de
schimb.
c) Înregistrarea titlurilor de valoare care sunt supuse schimbului trebuind să adere la
criteriile fixate și aprobate de BVT.
d) Controlul schimburilor, unde BVT monitorizează toate firmele înregistrate la bursă
pentru menținerea unui standard al participării mare. Bursa poate suspende schimbul
ori să scoată de pe liste titlul de valoare, în cazul în care dacă condițiile fixate anterior
nu s-au îndeplinit.
e) Supravegherea participanților la schimb reprezintă cei ce dirijează spre piața burseo,
toate tranzacțiile, pentru a oferi și pentru a garanta siguranța tranzacțiilor și realizarea
scopurl de a menține un nivel înalt cu privire la încredere și al calității.

9
 Capitolul 3. Funcționarea pieței din Tokyo

În cadrul Tokyo Stock Exchange pot deveni membri doar casele de titluri agregate de
către Ministerul Finanțelor Publice, astfel aceștia se împart în7:
- Saitoris care se ocupă cu negocierile și cotațiile membrilor obișnuiți și nu au nici un
drept de a accepta ordinile directe de la investitori (în 1993 existau 4 membri saitoris);
- Regular members sau membri obișnuiți care marea majoritate negociază în contul
terților, dar și în operațiunile de plasament de titluri (în 1993 existau 114 de membri
obișnuiți).
Piața din Japonia este concentrată în două mari și importante centre: Tokyo Stock
Exchange care deține o pondere de 80% din tranzacții și Osaka Stock Exchange care deține o
pondere de 10% din tranzacții, iar restul de 10% este deținută de celelalte 6 burse de valori
(Naogoya, Niigata, Fukuoka, Hiroshima, Kyoto și Sapporo).
Bursa de valori din Tokyo este cunoscută și după denumirea de Kabuto-cho situată pe
a doua poziție după NYSE pe plan mondial, demonstrează că Japonia deține o putere
financiară puternică, având una din cele mai importante piețe de valori mobiliare din întreaga
lume.
Supravegherea pieței japoneze este realizată de către comisia Japon Securities
Association (JSA)8 care a fost creată datorită multitudinii de conflicte financiare ce au condus
la reputație nedemnă a bursei japoneze și este aliniată la standardele internaționale.
Legile pricipale care reglemntează pe piața bursieră niponă sunt:
 Legea titlurilor și operațiunilor financiare din anul 1948;
 Legea privind contabilii autorizați din anul 1948;
 Legea investițiilor financiare din 1951;
 Legea societăților financiare străine din 1971;
 Legea privind depozitul și transferul electronic de acțiuni din anul 1984;
 Legea privind consultanța financiară din 1986.

Activitatea bursieră din Japonia reprezintă o combinație dintre inovație și practica

niponă tradițională, preluată după modelul occidental, din care s-a înființat un model de bursă
modernă.
Particularizarea pieței japoneze bursiere este dată de separarea strictă, prin norme
juridice, între brokeri și bănci , fapt ce conduce la laxitate în domeniul de tranzacții bursiere.
Principalii indicatori bursieri a pieței financiare japoneze se regăsesc în tabelul de mai
jos.

7
Stoica V.,”Sistemul bursiei internaţional”, Editura Fundaţiei României de Mâine, Bucureşti, 2006, pag. 210
8
Ciobanu Ghe., “Burse de valori şi tranzacţionarea la bursă”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag.34

10
Tabelul nr.1 Principalii indici bursieri de pe piața japoneză.
Indice bursier Elemente caracteristice
NIKKEI Se calculează pe baza a 225 de valori de
referință pentru piața financiară japoneză
TOPIX Măsoară performanța de ansamblu a
titlurilor de ring și a altor aproximativ 1100
de titluri.
Cu timpul, a devenit cel mai important
indice bursier japonez.
Sursa: Sorin Gabriel Anton, ”Instituții financiar-bancare internaționale”, Editura C.H. Beck,
București, 2013.

3.1. Operatorii de la bursa din Tokyo

Companiile de intermediere bursieră și membre la Bursa din Tokyo au agenți care activează
în ringul bursei, fiind cunoscuți ca funcționari9:
 Floor cleros sau funcționari de ring care ocupă locurile determinate și au
responsabilitatea de trasnmitere a ordinelor către agențiile de tranzacții;
 Trading cleros care sunt responsabili cu tranzacțiile și reprezintă funcționarii angajați
a companiilor de intermediere membre din cadrul bursei.
 Firmele saitori sunt cele responsabile cu cotația, unde agenții sunt cei care țin cont de
ordinile primite pe cale electronică de la ceilalți agenți, realizând îmbunarea și
balansarea cererii cu oferta.

3.2. Încheiere tranzacției la Bursa de Valori din Tokyo

Mecanismul de tranzacționare la Tokyo Stock Exchange are următoarele principale

caracteristici:
 Efectuarea operațiunilor în bursă se poate realiza doar prin societățile financiare care
sunt membri ce au calitatea de membru al bursei;
 Tranzacțiile se realizează în mod continuu, pe parcursul celor două ședințe la bursă
zilnice (900-1100 ședința de dimineață și 1300-1500 ședința de dupa-amiază),
respectând unitatea de tranzacții să fie de 100 de acțiuni (contractul), variația de preț
minimă să fie de 1 yen și respectarea a regulii precedenței și priorități de către agenții
de bursă.
 Cele mai active 150de acțiuni să fie negociate în sala bursei iar restul de acțiuni să se
tranzacționeze prin intermediul Sistemului Computerizat de Prezentare și de
Executare a Ordinelor.
La fel ca și la bursele americane, tranzacțiile din cadrul bursei din Tokyo sunt
realizate numai cu acțiuni și obligațiuni cotate la bursă.
9
Niţu Adrian, “Burse de mărfuri şi valori”, Editura Economică Bucureşti, 2002, pag.149

11
 Prima etapă a tranzacției este transmiterea ordinelor în bursă.
În această etapă, societățile în calitate de membru a bursei primesc ordinele de
vânzare/cumpărare a titlurilor financiare de la clienți, urmând ca societățile să transmită
ordinele prin computer sau prin telefon funcționarilor din incintă care sunt responsabili pentru
primirea ordinelor și predarea lor către agențiile de tranzacții.
Transmiterea ordinelor către agenții de tranzacții se realizează printr-un document
scris numit ”foaia de ordine”, unde se indică: acțiunea (firma emitentă), felul tranzacției
(vânzare/cumpărare), prețul și numărul de contracte.
A doua etapă a tranzacției este încheierea contractului în bursă.
În acest caz, avem două modalități: contractarea directă (în bursă) și contractarea
automatizată (CORES), pentru fiecare tip de acțiune.
Contractarea în sala de negocieri înseamnă folosirea ca intermediari a companiilor
saitori sau agenților intermediari, fiind admisă contractarea chiar și între agenții de tranzacții
semnificând firme financiare diferite, dar practic mai puțin utilizată.
După plasarea ordinelor în sala de negocieri, intervin 3 situații:
 Ordine care ajung la agenții de tranzacții înainte de a începe acțiunea vor fi
plasate la agenții companiilor saitori unde vor fi trecute în carnetul de ordine,
într-o succesiune normală pentru ordinele de cumpărare și vânzare;
 După deschiderea licitației, agentul se deplasează la sediul agentului saitori
care este specializat pe acea acțiune și îi cere cotațiile sale bid ask. În urma
verificării, dacă consideră operațiunea satisfăcătoare încheie contractul, în caz
contrar, acesta îi plasează ordinul agentului intermediar ce are în vedere
executarea ulterioară;
 Dacă ordinele sunt transmise cu anumite instrucțiuni ”la închidere”, sunt
plasate de către agenții de tranzacții la agenții saitori, ce urmează a fi trecute în
carnetul de ordine, fiind executate prin combinare, la fel ca cele de la
”deschidere”.
Contractarea prin sistemul CORES a fost introdusă în anul 1982 care se asigură de
executarea ordinelor cu o pondere de aproximativ de 90% din titlurile japoneze listate la
Tokyo Stock Exchange, la fel chiar și pentru toate titlurilor străine. Rolul acestui sistem este a
înlocui activitatea de negociere directă între agenții de la bursă și de a majora operativitatea
tranzacțiilor, dar în același timp funcțiile membrilor din cadrul bursei rămân neschimbate.
Momentele principale ale procesului tranzacțional sunt:
 Introducerea ordinului în sistem prin intermediul terminalului firmei financiare care
deține calitatea de membru plin.
 Acceptarea și confirmarea ordinului este făcută de unitatea centrală de procesare, cu
ajutorul unei note trimisă prin teletransmisie companiei membre care a dar ordinul;
 Realizarea ,,carnetului” electronic, unde ordinele sunt acceptate de către CPU și sunt
ordonate conform principiilor de prioritate și precedenței
 Executarea ordinelor de către companiile saitori, prin combinarea ordinelor de
vânzare cu cele de cumpărare.

12
 Rolul central privind tranzacțiile de la Tokyo Stock Exchange îi revine angetului
saitori care practic, realizează combinarea oridinelor de cumpărare ci cele ce de vânzare și
încheierea la bursă a contractului. Principalul instrument de lucru este carnetul de ordine, în
care sunt trecute, în scopul executării, într-un mod standardizat, toate ordinele primite.
În vederea fixării cotațiilor de deschidere, agenții saitorii au de respectat regulile
ordinelor de combinare, acestea fiind:
 Toate ordinele la piață trebuie să se execute;
 Toate ordinele limită de vânzare care au prețuri mai mici față de cotația de deschidere,
trebuie să se execute;
 Toate ordinele limită de cumpărare care au prețuri mai mari față de cotația de
deschidere, trebuie să se execute;
 Ori toate ordinele limită de vânzare, ori toate ordinele limită de cumpărare cu același
preț de deschidere, trebuie să se execute;
 Măcar un contract pentru fiecare ordin a fiecărei poziții față de cele executate
complet, trebuie să se execute.
A treia etapă a tranzacției este de raportare și exercitarea controlului contractului , dar
și executarea obligațiilor contractuale.
Fiecare saitori în parte, întocmește câte un raport de tranzacție care să conțină toate
rapoartele cu privire la titlurile pe care este specificat agentul de tranzacții respectiv, urmând
ca agenții să confirme datele din raport.
Toate informațiile ce vizează tranzacțiile încheiate se înregistrează într-un sistem de
colectare a datelor, de unde se preiau și se transmit rapoarte societăților financiare.

3.3. Sistemul de clearing

Sistemul de lichidare actual a tranzacțiilor este bazat pe rolul Corporației Japoneze de

Clearing al Titlurilor (JSCC). Bazele Japan Securities Clearing Corporation au fost puse în
anul 1953, ca și sucursala a Tokyo Stock Exchange. În anul 1971, sistemul a fost
perfecționat datorită transformării JSCC într-un organism care combină funcțiile unei case de
depozit cu cele ale unei case de compensație; în anul 1972 toate acțiunile ce au fost cotate la
Tokyo Stock Exchange au fost introduse și în sistemul de clearing, iar în anul 1979 au fost
primite și obligațiunile guvernamentale.
În prezent, Corporația Japoneză de Clearing al Titularilor este o asociație fără un scop
lucrativ, iar membri acesteia sunt campaniile membre la bursa din Tokyo și alte entități
financiare.
Principalele serivicii oferite membrilor săi de către această organizație, sunt:
 Asigurarea lichidării prin clearing, în locul membrilor săi, a contractelor cotate la
TSE;
 Realizarea clearingului pentru membri săi, prin intermediul reglării în conturile
electronice;

13
  Ținerea în custodia sa depozitele membrilor săi și asigură atât livrarea, cât și primirea
titlurilor tranzacționate;
 Posibilitatea de a acționa ca și agent de transfer pentru toate titlurile admise în
sistemul de clearing.
Din anul 1958, rolul revine Centrului de Depozitare a Titlurilor din Japonia
(JASDEC- The Japan Securities Depository Centre), având ca și obiectiv raționalizarea
procesului de păstrare și de livrare a altor titluri și a certificatelor de acțiuni, astfel facilitând
circuitul în condițiile de siguranță și operativitate.

3.4. Lichidarea contractului bursier la Bursa de Valori din Tokyo

La Bursa de Valori din Tokyo lichidarea contractelor bursiere se realizează centralizat

prin intermediul Sistemului Central de Depozite pentru Titluri, care păstrează și livrează toate
certificatele titlurilor care se tranzacționează în bursă, în același timp asigurând operativitatea
și securitatea sistemului. Membrii acestui Centru sunt companiile japoneze sau companiile
străine care activează pe piața bursieră, dar și pentru care JASDEC deschide conturi.
Depozitare: firmele membre depun la JASDEC acțiunile eligibile ori în nume propriu,
ori în numele clienților lor.
Custodia: JASDEC arhivează certificatele de acțiuni într-o formă colectivă, atât
certificatele companiilor participante, cât și pe ale clienților acestora. Cu toate acestea,
evidența proprietății asupra acțiunilor este înregistrată și ținută în conturi separate la JASDEC
pentru companiile participante și pentru clienții lor.
Livrarea certificatelor: companiile participante, precum și clienții acestora au
posibilitatea de a retrage certificatele de acțiuni când doresc.
Transferul între conturi: Livrarea certificatelor deținute de companiile membre sau de
clienții acestora în conturile ce au fost deschise la JASDEC ce au provenit dintr-o cumpărare
și destinate pentru o vânzare.
Totuși, JASDEC, în prezent nu are posibilitatea să-și exercite drepturile de acționar în
locul proprietarilor titlurilor. În schimb, trebuie să notifice firmele emitente vis-a-vis de
numele proprietarilor acțiunilor având la bază informațiile primite de la companiile
participante. Emitenții acțiunilor întocmesc o listă cu beneficiarii care au dreptul de vot sau
de dividend. Notificările despre dividende, adunările generale și celelalte comunicări ale
companiei emitent sunt transmise către acționarii proprii.

3.5. Politici de bază ce reglementează funcționarea internă a BVT

Bursa de Valori din Tokyo, pe baza politicilor ce vizează modul de funcționare a adoptat o
rezoluție ce cuprinde mai multe direcții de orientare:

14
 A) Direcții care asigură îndeplinirea obligațiilor membrilor de conducere în concordanță
cu reglementările și legile în vigoare.
Aplicarea regulamentelor pentru comisiile de conducere, comitetului directorilor și celelalte
structuri organizatorice au participat la dezvoltarea unor linii directoare care au permis atât
extinderea, cât și ușurința de a îndeplinii scopurilor pieței financiare japoneze.
Pentru acestea, s-au adoptat o serie de măsuri:
1. Fixarea și observarea respectării cu strictețe regulamentele interne în conformitate cu
ghidurile de acțiune specifice și valorile universale de către directorii executivi,
membrii comisiilor și angajați , din punct de vedere al respectării eticii comerciale și
economice;
2. Numirea răspunderilor structurilor operaționale și efectuarea conexiunilor între
diverse nivele;
3. Promovarea unei organizări financiare deschise și favorabile obținerii schimbului ca
scop al participanților la bursă.
B) Sisteme de gestiune și stocare a informațiilor prin realizarea sarcinilor persoanelor
numite.
În acest caz sunt specificate reglementările și regulile pentru gestionarea
documentelor cu privire la realizarea sarcinilor, influențat de criteriul masurilor se securitate
a informațiilor practicate adecvat în interiorul operațiunilor financiare;
C) Regulamente și reguli adoptate în scopul asigurării managementului riscului.
Fixează reguli cu ajutorul cărora operează firmele, prin prezentarea autorităților
specifice administrative și prin termene explicite, conform obligațiilor asumate.
Elementele fundamentale ale bursei din Tokyo, cu ajutorul operatorilor de piață, oferă
consumatorilor oportunități de efectuare a tranzacțiilor comerciale în siguranță. Bursa depune
eforturi susținute pentru a putea gestiona riscul, prin fixarea oferită de sistemele sale
operaționale:
 Standardizarea metodelor de dezvoltare;
 Dezvoltarea alcătuirii continue a personalului;
 Promovarea unor teste operative adecvate;
 Formarea unor departamente operaționale cu răspunderea în controlul calității
operațiunilor financiare.

Bursa din Tokyo a formulat un răspuns pentru piața financiară japoneză la calamitățile
și dezastrele naturale, atacurile teroriste și orice alt eveniment neprevăzut prin efectuare unui
,,Plan de contingență” vizibil întregii structuri, dezvoltând procedee cu scopul micșorării
riscurilor investitorilor și a participanților activi la schimburile pe piață.
Având în vedere semnificația trăsăturii de autoreglare pentru operatorii de piață ce au
nivelul mai ridicat al interesului financiar, în detrimentul schimbului se vor lua măsuri
organizaționale mai diferite pentru asigurarea unei independențe financiare ce se află într-o
relație de corelație cu riscul financiar.

15
 Totodată, în prelungirea managementului resurselor BVT va lua măsuri adecvate
pentru a putea rezista împotriva riscului, aducând îmbunătățiri calității operative cu ajutorul
formării profesionale.
Evoluția cadrului eficace pentru întregul grup al BVT, fiind incluse și sucursalele
acestui grup, are menirea de a executa exaccitatea și siguranța documentelor financiare.
D. Cadrul financiar de eficiență
Stabilirea cadrului cu ajutorul căruia se vor realiza operațiunile financiare are un rol
important la specializarea sistemului de schimb și totodată securizează relația între operațiile
derivate în încorporarea titlurilor de valoare pe piață dar și cele de schimb comercial. În
această circumstanță se efectuează managementul prin declararea sarcinilor în concordanță cu
gradul de importanșă a dezvoltării mobilității.
E. Măsuri de asigurare a corectitudinii operaţiunilor în structura corporativă a grupului
Aceste măsuri realizează o tactică de evoluție a sistemului pentru BVT având în
vedere sarcinile bine stabilite din punct de vedere administrativ și operativ prin menționarea
autorității în regulamentele de ordine internă și aplicarea acestora la diferite nivele ierarhice,
Pentru primirea documentelor și rapoartelor de supraveghere calitativă, în conformitate cu
legislația în vigoare, BVT va da sucursalelor sprijin financiar privind managementul riscului
și atingerea obiectivelor.
F. Reguli privind sarcini ale auditorilor
Pentru determinarea sarcinilor angajaților a fost înființat un set de prevederi ce trebuie
respectate pentru o bună funcționare. Acestea sunt cuprinse într-un ghid ce este necesar
pentru fiecare nivel al structurilor existente.
G. Reglementări privind independenţa membrilor comisiilor şi angajaţilor
Acceptarea statutului comisiei de audit are în vedere urmărirea selecționării eficiente a
personalului, evoluția performanței, dar și a salariilor și nu în ultimul rând eficacitatea
transferului.
Directorii executivi, membrii comitetelor, dar și angajații trebuie să nu deranjeze
independența structurilor prin fixarea unor constrângeri ce consideră a fi neapărat necesare
operațiunilor financiare sigure.

H. Cadrul asigurării eficienţei schimbului financiar

Fundamentarea rapoartelor și a regulamentelor auditorilor vor asigura în mod concret
realizarea unui schimb eficient și corect. În acest mod, președintele BVT redactează anumite
politici de management și păreri, dând un răspuns riscurilor semnificativ adiacente BVT,
cultivând și dezvoltând un mediu adecvat pentru realizarea tuturor sarcinilor, dar și pentru
asigurarea operaționismului pieței financiare.

16
 Concluzii

Piața financiară din Tokyo se evidențiază ca una dintre cele mai importante piețe la
nivel mondial , aceasta fiind după cea din New York , ocupând astfel locul doi , aceasta este
constituită în special din Bursa de Valori de la Tokyo , dar și alte instituții și structuri
financiare.
Faptul că piața japoneză și birocrația din Ministerul Finanțelor au o funcționare rigidă
derutează din ce în ce mai mult un sistem de control al priori decât unul al posteriori. De aici

17
este rezultat că o lege întârziată pentru operațiunile inițiaților și în general o reglementare
care putem spune că este extrem de punctiformă , deseori aceasta fiind deconectată de la
imperative și nevoile pieței .
Recentele eforturi ne exprimă o voință de reformă care vine din partea autorităților
japoneze: - autorizarea societății de a-și cumpăra propriile titluri ;
- proiectul unei piețe secundare;
- îmbunătățiri asupra sistemului de reglementare-livrare a titlurilor .
Cu toate că sunt luate toate aceste măsuri , pare necesar ca Ministerul Finanțelor să
renunțe la o parte din puterile sale în favoarea Securities and Exchange Surveillance
Commission (SESC) dar și a autorităților pieței.

Ca și scop Bursa de Valori din Tokyo are:

- formarea corectă a cursurilor și circulația fluentă a valorilor mobiliare;
- cotarea valorilor mobiliare și monitorizarea lor în condiții de eficacitate și siguranță;
- supravegherea negocierilor din ring .
BVT în 2008 a încheiat cel mai prost an din istoria acesteia, deoarece în cursul acestui
an a pierdut din cauza crizei , 42% din valoarea sa. Statistic este cea mai mare scădere de la
crearea bursei din Tokyo care a avut loc în 1949. Asta nu a fost tot , deoarece piața financiară
din Tokyo a avut de suferit și în anul 2009 , acesta fiind anul în care lumea trecea prin cea
mai dură criză financiară de după 1930, aceasta continuând chiar și în prezent.
În luna mai Bursa japoneză a deschis ședința , în creștere lejeră cu 0,33% , astfel ca
indicele Nikkei a ajuns la valoarea de 10.399,05 puncte , deoarece a câștigat 34,46 puncte ,
toate acestea în condițiile în care miniștrii europeni ai finanțelor discutau , la Bruxelles ,
măsuri de sprijin pentru țările din zona euro care erau aflate în dificultate.
Piața actuală din Tokyo chiar și în contextul crizei, încă reprezintă un pilon al
dezvoltării economice globale, iar prin modul acesteia de organizare , gestionare dar și
control se constituie într-un model de eficiență și funcționalitate pentru piețele financiare din
orice țară.

Bibliografie

1. Ciobanu Ghe. “Burse de valori şi tranzacţionarea la bursă”, Editura Economică, Bucureşti,

1997
2. Dragotă V., “Pieţe şi sisteme financiare”, Editura ASE, Bucureşti, 2008
3. Niţu Adrian, “Burse de mărfuri şi valori”, Editura Economică Bucureşti, 2002
4. Sorin Gabriel Anton, ”Instituții financiar-bancare internaționale”, Editura C.H. Beck,
București, 2013

18
5. Stoica V.,”Sistemul bursiei internaţional”, Editura Fundaţiei României de Mâine,
Bucureşti, 2006
6. Voinea Ghe.,”Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale”, Editura Sedcom
Libris. Iaşi, 2004

www.bvt.com
www.tse.or.jp

19