Determinarea turbidității apei

Generalități
Turbiditatea (tulburitatea sau tulbureala) apei se datorează prezenţei în apă a
particulelor foarte fine (organice şi anorganice) ce se află în suspensie şi care nu
sedimentează în timp.O apă tulbure prezintă pericol epidemiologic deoarece particulele în
suspensie pot constitui un suport pentru germenii patogeni.
Turbiditatea reprezintă efectul optic de împrăştiere a unui flux luminos la trecerea printr-
un mediu fluid care conţine particule în suspensie sau în stare coloidală.

Turbiditatea are ca unitate de măsură:

 grade de turbiditate sau grade de siliciu ce reprezintă dispersia razei incidente la

trecerea ei printr-o suspensie ce conţine un miligram de dioxid de siliciu într-un
decimetru cub de apă – 1 grad de turbiditate corespunde la 1 mg SiO2/dm3 apă.
 unităţi nefelometrice de turbiditate – UNT sau NTU.
1 NTU = 0,13 grade de siliciu.

 unităţi de turbiditate de formazină – UTF sau FTU care reprezintă dispersia razei
incidente la trecerea ei printr-o suspensie ce conţine 0,5 mg formazină într-un
decimetru cub de apă.
1 FTU = 0,13 grade de siliciu.

Principiul metodei
Determinarea cantitativă a turbidităţii se realizează în laborator cu turbidimetrul sau
spectrofotometrul.
Determinarea turbidităţii cu turbidimetrul are la bază efectul Tyndall conform căruia apa
tulbure devine strălucitoare dacă este traversată de un fascicul luminos, datorită faptului că
particulele în suspensie difuzează lateral o parte din razele luminoase.
Determinarea spectrofotometrică se bazează pe măsurarea absorbţiei luminii de către
particulele aflate în suspensie.

Aparatură şi reactivi necesari

 apă de analizat
 turbidimetru
 cuve
 soluţii de etalonare pentru 0 FTU şi 10 FTU
Mod de lucru

 se calibrează aparatul folosind soluţiile standard FTU=0 şi FTU=10 , folosindu-se

aceeaşi cuvă;
 se introduce lichidul de analizat într-o cuvă curată până la 0,5 cm de partea
superioară a cuvei;
 înainte de închidea capacului se agită pentru eliminarea bulelor de aer;
 se şterge exteriorul cuvei pentru a elimina urmele de grăsime sau mizerie (în special
la baza cuvei);
 se plasează cuva în turbidimetru cu semnul de pe capacul cuvei îndreptat spre ecran;
 se apasă butonul READ şi după aproximativ 25 de secunde se citeşte valoarea
turbidităţii pe scala turbidimetrului.

Interpretarea rezultatelor
Dacă turbiditatea probelor depăşeşte 40 FTU, pentru măsurarea exactă este
necesară diluarea probei de apă. Diluarea se realizează cu soluţie etalon FTU = 0 sau apă
fără turbiditate. Cantitatea de probă necesară pentru diluare se calculează astfel:

3000
Vp= T
Unde:
Vp= volumul probei de apă, în cm3, ce trebuie combinată cu soluţie etalon FTU=0 sau
cu apă fără turbiditate pentru a obţine un volum final de 100 cm3;
T= valoarea turbidităţii în FTU, citită pentru proba de turbiditate mai mare de 40 FTU.
Analiza se va efectua pe proba astfel diluată iar valoarea corectă a turbidităţii probei originale
se va calcula cu următoarea relaţie:

T n⋅100
T0 = Vp

Unde:
Vp= volumul probei de apă, în cm3;
T0 = valoarea reală a turbidităţii probei iniţiale, în FTU;
Tn = valoarea turbidităţii probei diluate, în FTU.