Sindromul Down (cunoscut si sub numele de trisomia 21 sau mongolism) este o

afectiune genetica. Afectiunea este prezenta la copii inca din momentul conceperii.
Conform statisticilor, probabilitatea conceperii unui copil cu sindrom Down creste
odata cu varsta mamei.

Sindromul Down reprezinta cea mai comuna cauza a retardului mintal usor. Pacientii
cu aceasta boala prezinta un anumit grad de dificultate de invatare (care poate fi
usor, moderat sau sever), dar si unele dizabilitati care se mentin pe tot parcursul
vietii si pot scurta speranta de viata a bolnavului. Gradul de dizabilitate difera
de la un bolnav la altul.

In momentul nasterii, este imposibil de determinat cum va evolua boala in cazul

unui pacient. Pe de alta parte, un pacient cu sindrom Down, daca are parte de o
ingrijire adecvata, poate duce o viata aproape normala.
Sindromul Down este cauzat de prezenta unui cromozom 21 in plus, asta inseamna un
numar total de 47 de comozomi. Acest cromozom suplimentar produce probleme in
timpul dezvoltarii creierului, dar si a dezvoltarii trasaturilor fizice.

Denumirea bolii (sindromul Down) vine de la medicul englez John Langdon Haydon
Down, cel care a descris sindromul acesta (1866). Down a construit la Londra un
centru pentru ingrijirea persoanelor cu dizabilitati S-a intamplat cu aproape 100
de ani inainte ca existenta acestui cromozom suplimentar sa fie descoperita (1959)
de geneticianul francez Jerome Lejeune.

Sindromul Down poate fi insotit de complicatii precum:

malformatii congenitale ale inimii (defect septal atrio-ventricular);

probleme de auz (otita, surditate);
probleme gastrointestinale;
probleme cu vederea (cataracta, glaucom, strabism);
leucemie;
constipatie cronica;
apnee obstructiva de somn;
dislocare de sold;
anemie (deficit de fier)
dementa (adultii cu sindrom Down prezinta risc crescut de a dezvolta boala
Alzheimer);
hipotiroidism
obezitate;
infectii urinare;
infectii respiratorii.