Greierele
Tudor Arghezi
A-nceput un greiere
Casa s-o cutreiere.
Şuieră
Şi flueră
Şi să dormi nu te mai lasă;
Parc-ar fi la el acasă.
Ducă-se în altă aia,
Că mi-a luat-o el odaia
Şi mă bate la ureche
Struna lui de sârmă veche.
De-o mai fi cum a-nceput,
Îmi iau traistă şi mă mut.
Ai văzut neruşinare?
Sâmbătă, amiaza mare,
Fără nici-o-nştiinţare,
A venit, s-a instalat
Şi s-a pus şi pe cântat.
Eu, ca omul aşezat,
Nu pun mâna pe pian
Decât rar, din an în an,
Pe oboi sau clavecin:
Să nu supăr pe vecin –
Dar şi-atuncia cu măsură
Şi cu degetul la gură,
Cânt vreo polcă sau vreo horă,
Pân’ la anumită oră.
Nepoftitului din casă
Prea puţin de noi îi pasă.
Îl tot caut în zadar
Şi nu dau de lăutar.
Dintr-un drâng cu limba frântă,
El s-a pus pe chef şi cântă,
Undeva, printr-un ungher,
La umbrelă, la cuier;
Îl aud de peste tot,
Şi din podini şi din pod
Şi nu mă pricep cum face
Că-l aud şi-atunci când tace.
De cinci ori am aţipit
Şi de cinci ori m-a trezit
Oaspetele afurisit.
Mă frământ, ascult, aştept
Cu duşmanul să dau piept,
Dar el, molcom şi haihui,
Să din cobză şi din nai:
Ori că zgârăie pe scripcă,
Ori că râcâie o şipcă,
Câteodată pare, parcă,
Pe sticlete că-l încearcă
Sau că-ngână pe departe
Pila-n ciob de sticle sparte,
C-are multe destule
Şi gâtleje, dar şi scule.
Şi … atunci? Am luat în gură
Apă, şi cu-o stropitură
L-am scos dintr-o crăpătură.
Nimerisem, subt  perdea,
Într-un colţ de duşumea.
Îl văzui, se scutura,
Şi nu mai putea cânta.
Udă, leoarcă, răguşită,
Vocea-i moale e scâncită,
Şi caricatura bearcă
A uitat să şi mai meargă.
Mi se face, însă, milă
De făptura lui umilă.
Suferinţele mă dor.
Eram gata să-l omor.
Să-l omor că de ce cântă?
Gândul acesta mă-nspăimântă.
Ştie, oare, oarecine,
Viaţa lui de unde vine?
Tot ce poate, orişiunde,
E să cânte ghiersuri ciunte,
Şi câtu-i de mititel
Numai gura e de el,
Ca o trâmbiţă – şi nu zici
C-are-n guşe zece muzici?
Ştie-atâta, vai săracul,
A cântat, – ca pitpalacul,
Şi-are dreptul ticălos
Să nu cânte nici frumos.
Graiul lui e de-aşa fel
Că-l pricep ai lui şi el.
I-am prins trupul de un dram
Şi i-am dat drumul pe geam,
Şi-auzindu-l iar, de jos,
I-am urat : – Mergi sănătos!