UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

CZU: 336.5 (043.3)

LINA TELEUCĂ

IMPACTUL POLITICILOR ECONOMICE ASUPRA DATORIEI

PUBLICE

Specialitatea 08.00.10 – Finanţe; monedă; credit

AUTOREFERAT

al tezei de doctor în economie

CHIŞINĂU, 2010
Teza a fost elaborată la Catedra „Finanţe şi Bănci” din cadrul Universităţii de Stat din
Moldova.

Conducător ştiinţific: Igor Enicov, doctor habilitat

în economie, profesor universitar

Referenţi oficiali: 1. Tatiana Manole, doctor habilitat în economie,

profesor universitar, UTM.
2. Ada Ştahovschi, doctor, conferenţiar universitar, ULIM.

Componenţa Consiliului Ştiinţific Specializat:

1. Galina Ulian, preşedinte, dr. hab., prof. univ.;
2. Mariana Doga-Mîrzac, secretar ştiinţific, dr., conf. univ.;
3. Angela Secrieru, dr. hab., conf. univ.
4. Angela Casian, dr., conf. univ.;
5. Elena Fuior, dr., conf. univ.

Susţinerea tezei va avea loc la „18” ianuarie 2011, ora 14.00 în şedinţa
Consiliului ştiinţific specializat D 30.08.00.10-09 din cadrul Universităţii de Stat din
Moldova, pe adresa: MD 2009 , mun. Chişinău, str. A. Mateevici 60, bloc “C”, etajul 3,
biroul 305.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca USM, Biblioteca

Naţională şi pe pagina web a CNAA a Republicii Moldova (www.cnaa.md).

Autoreferatul a fost expediat la „15”decembrie 2010

Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat,

doctor în ştiinţe economice,
conferenţiar universitar Mariana Doga-Mîrzac

Conducător ştiinţific,
doctor habilitat în ştiinţe economice,
profesor universitar Igor Enicov

Autor Lina Teleucă

© Lina Teleucă, 2010

2
 I. REPERE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII
Actualitatea şi importanţa temei. Sarcinile principale ale Republicii Moldova în condiţiile
actuale de criză economică mondială cuprind efectuarea unor schimbări radicale de structură, stabilirea
echilibrului financiar şi relansarea economică, ceea ce constituie dezideratele de bază ale unor realizări
importante social-economice.
Una dintre problemele-cheie ale dezvoltării social-economice a ţării este reducerea justificată a
datoriei publice şi menţinerea acesteia la un nivel admisibil. Datoriile publice apar după anumite situaţii
extreme: războaie, inundaţii, ani secetoşi, prăbuşirea sistemelor economice, crizele politice în societate.
Datoriile de stat pot fi justificate în anumite condiţii, însă ele pot apărea şi ca o consecinţă a unor
decizii economice neadecvate situaţiilor create.
Prosperarea Moldovei poate fi incompletă dacă procesul de tranziţie nu va fi acompaniat de o
creştere economică stabilă, de o îmbunătăţire considerabilă a bunăstării populaţiei, de onorarea tuturor
obligaţiilor ce stau în faţa unui stat modern şi a unei societăţi civilizate.
Lipsa de mijloace financiare creează multe dificultăţi în funcţionarea normală a statului. Datoria
publică a devenit un fenomen caracteristic al lumii contemporane. O datorie publică cronică de proporţii
poate provoca creşterea ratei inflaţiei, criza valutară, dificultăţi la finanţarea deficitului bugetar şi alte
fenomene nedorite ce influenţează negativ procesul de stabilizare macroeconomică şi, respectiv, progresul
economic. Acest fapt a fost cercetat pe parcursul anilor de economişti clasici şi contemporani.
Datoria de stat este un „medicament” cu care societatea se poate trata sau se poate intoxica.
Republica Moldova, fiind o ţară fără experienţă suficientă în acest domeniu, pe parcursul ultimilor 15-20 de
ani a acceptat datorii publice în situaţii când trebuia să le respingă şi invers, a respins astfel de datorii când
trebuia să le accepte. În acest context, pentru Republica Moldova abordările ştiinţifico-practice ale datoriei
de stat sunt mai mult decât stringente. Reducerea datoriei de stat a Republicii Moldova va contribui la
creşterea economică, majorarea salariilor, creşterea achiziţiilor guvernamentale. În consecinţă şi salariile
majore, şi achiziţiile guvernamentale contribuie exponenţial la creşterea PIB. Problema rămâne actuală şi
după ce Republica Moldova va reuşi să se elibereze de datoria de stat. Autorităţile ar trebui să fie „dotate”
cu politici economice orientate spre acceptarea sau respingerea datoriei de stat.
Din cele expuse mai sus decurge actualitatea şi necesitatea investigaţiei „Impactul politicilor
economice asupra datoriei publice” ce vizează problemele datoriei publice în Republica Moldova şi căile
posibile de reducere a ei prin prisma politicilor economice.
Scopul cercetării îl constituie analiza şi generalizarea teoriilor privind datoria publică, stabilirea
circumstanţelor de apariţie a acestui fenomen, a efectelor de influenţă a politicilor economice din ţară asupra
ei şi viceversa, precum şi studierea necesităţii şi a căilor de reducere a datoriei publice în Republica
Moldova. De asemenea, vorbind de determinarea factorilor ce generează probleme în domeniul datoriei
publice, se pune drept scop argumentarea şi propunerea unui şir de abordări care pot fi puse la baza unor
decizii, metodici, teme de cercetare ştiinţifică; reflectare teoretică şi practică pentru o gestionare mai
eficientă a datoriei publice.
Pentru realizarea acestor ne-am propus următoarele obiective:
• argumentarea teoretică şi metodologică a datoriei publice;
• determinarea cuantumului real al datoriei de stat;
• diagnosticarea teoriilor şi pratcicilor internaţionale privind impactul politicilor economice asupra
datoriei publice;
• studierea şi sinteza politicilor economice în procesul dezvoltării Republicii Moldova la nivel macro
în etapa actuală;
• analiza datoriei publice în Republica Moldova din punctul de vedere al dinamicii şi structurii
acesteia;
• cercetarea factorilor ce ţin de diferite aspecte ale politicii economice ce influenţează volumul
datoriei publice;
• calcularea gradului de influenţă a diferitor factori asupra datoriei publice în Republica Moldova;
• cercetarea posibilităţilor de soluţionare a problemelor generate de consecinţele negative ale
perioadei de tranziţie şi ale situaţiei de criză existentă în ţară, rezultată de promovarea politicii
economice în Republica Moldova.

3
 Metodologia cercetării a lucrării o constituie conceptele şi tratatele fundamentale ale diverselor
şcoli de gândire economică clasică şi modernă, privind politicile economice ale statului, impactul lor
asupra relansării economiei şi creşterii bunăstării sociale, precum şi definirea datoriei publice. În cadrul
investigării, fiind utilizate bazele teoriei cunoaşterii ştiinţifice aplicate prin metodele inducţiei, deducţiei,
analizei şi sintezei, comparării, sunt folosite procedeele şi metodele statistice şi economico-matematice de
cercetare pentru a dezvălui factorii care, în mare măsură, influenţează nivelul datoriei publice.
Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic este constituit din concepţiile şi lucrările ştiinţifice
dedicate aspectelor teoretice şi practice ale datoriei publice; aspectelor teoretice şi practice ale impactului
diferitor elemente ale politicii economice a statului asupra datoriei publice; adaptării politicii economice
externe în condiţiile transformărilor sistemice tranziţionale în scopul administrării eficiente a datoriei
publice şi al posibilităţilor perfecţionării politicii economice în Republica Moldova întru reducerea datoriei
publice.
Cercetarea dată se bazează pe lucrările savanţilor şi oamenilor de tiin ă cu renume mondial, cum
sunt: R.J. Barro, J.M. Buchanan, W. Buiter, R. Eisner, S. Fischer, M. Friedman, G.A. Mackenzie, G.N.
Mankiw, D. Ricardo, P. Samuelson, A. Smith, G.J. Stigler, J.B. Taylor, J. Tinbergen ş.a., precum şi din
lucrările savanţilor şi cercetătorilor din România (N. Dobrotă, Gh. Manolescu, M. Manoilescu, T.
Moşteanu, M. Paja, I. Văcărel ş.a.), Rusia (D. Golovaciov, O. Zamkov) şi Republica Moldova (A. Cojuhari,
T. Manole, A. Secrieru, I. Enicov, I. Galaju, M. Covaliu, A. Petroia ş.a.).
Noutatea ştiinţifică a lucrării (determinată de scopul şi sarcinile cercetărilor, de problemele
formulate şi metodele de soluţionare ale acestora; de concluziile şi propunerile realizate în urma
investigaţiilor) constă în:
• generalizarea principalelor teorii privind datoria publică în scopul fundamentării cercetărilor politicii
statului referitoare la datoria publică şi în special pentru reducerea acesteia în Republica Moldova
prin perfecţionarea politicii economice;
• formularea şi tratarea procesului desfăşurării în timp a consumului;
• determinarea cuantumului real al datoriei publice, precum şi a impactului impozitelor şi
achiziţiilor guvernamentale asupra datoriei publice;
• elaborarea şi argumentarea unei abordări noi privind influenţa diferitor factori asupra nivelului
datoriei publice în Republica Moldova prin aplicarea în acest scop a unui grupaj deosebit de factori;
• analiza posibilităţilor de adaptare a politicii economice externe în condiţiile transformărilor
sistemice tranziţionale;
• generalizarea practicii internaţionale privind restructurarea datoriei publice externe, care poate fi
pusă în baza unor decizii statale vizând reducerea nivelului datoriei publice în Republica Moldova;
• determinarea căilor specifice de corelare a politicilor economice cu politica în domeniul datoriei
publice (prin majorarea veniturilor bugetare şi diminuarea cheltuielilor bugetare) în Republica
Moldova.
Valoarea practică a lucrării rezidă în:
─ extinderea abordării ştiinţifice de o înaltă importanţă practică privind interacţiunea politicilor
economice promovate de stat cu nivelul datoriei publice;
─ cercetarea impactului impozitelor şi a achiziţiilor guvernamentale asupra datoriei publice;
─ determinarea situaţiilor când Republica Moldova trebuie să aprobe sau să respingă decizia
acceptării datoriei publice;
─ analiza factorială a influenţei unor politici economice în Republica Moldova asupra datoriei publice;
─ elaborarea unui model economico-matematic privind impactul factorilor de politică economică în
Republica Moldova asupra datoriei publice;
─ analiza datoriei publice în Republica Moldova în dinamică şi structură întru evidenţierea tendinţelor
apărute în ultimii opt ani de dezvoltare a ţării;
─ aprecierea rolului organizaţiilor financiare internaţionale în desfăşurarea reformelor economice din
Republica Moldova;
─ argumentarea ştiinţifică a căilor posibile de reducere a datoriei publice privite prin prisma perfecţionării
politicii economice în Republica Moldova.
Aprobarea tezelor fundamentale ale lucrării. Principalele rezultate ale tezei au fost prezentate
şi susţinute de către autor la diverse conferinţe internaţionale şi naţionale în cadrul instituţiilor de
4
învăţământ superior din Republica Moldova, Federaţia Rusă, România. De asemenea, conţinutul de bază
şi anumite rezultate ale investigaţiilor au fost raportate la cercetările catedrei, Facultăţii „Ştiinţe
Economice” al USM.
Publicaţii la tema tezei. Principalele elaborări, sinteze teoretice şi aspecte practice ale tezei
sunt expuse în 20 lucrări ştiinţifice publicate cu un volum de 6,1 coli de autor, inclusiv 9 lucrări în reviste
de specialitate, 8 articole în cadrul conferinţelor ştiinţifice internaţionale şi 3 articole în cadrul
conferinţelor ştiinţifice naţionale.
Volumul şi structura tezei. Teza cuprinde adnotare (în limbile română, engleză şi rusă),
introducere, patru capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia (109 titluri), 16 anexe, 165 de pagini,
35 figuri, 26 tabele şi 38 formule.
Cuvinte-cheie: datoria publică, datoria publică internă, datoria publică externă, veniturile
publice, cheltuielile publice, deficit bugetar, politica economică a statului, politica bugetar-fiscală,
politica în domeniul datoriei publice, restructurarea datoriei publice externe, analiza econometrică.

II. CONŢINUTUL TEZEI

În Capitolul 1: „Bazele teoretice ale datoriei publice” se include esenţa conceptuală privind
datoria publică. Autorul argumentează aspectele teoretice şi metodologice ale datoriei publice. S-a efectuat,
de asemenea, analiza structurii datoriei publice şi a indicatorilor de evaluare a proporţiilor ei.
Având în vedere devansarea ritmului de creştere a veniturilor publice de către ritmul de creştere
a nevoilor sociale, se impune ca o necesitate eficienţa utilizării banului public. Nevoia de credite
publice, interne şi/sau externe este o realitate întâlnită în tot mai multe ţări; datoria conducerii politice
la nivel central al statului este de a folosi aceste împrumuturi în mod special pentru creşterea capitalului
productiv, din profitul căruia să se restituie atât notele de împrumut, cât şi dobânzile aferente.
Conform opiniei colectivului de autori condus de T. Moşteanu, prin datorie publică înţelegem
totalitatea obligaţiilor băneşti pe care le are statul la un moment dat faţă de creditorii interni şi externi,
rezultat din împrumuturi în monedă naţională şi în valută pe termen scurt, mediu şi lung, contractate de
stat în mod direct sau garantate de către acesta, inclusiv obligaţiile faţă de trezoreria proprie, pentru
sumele avansate temporar pentru acoperirea deficitelor bugetului de stat.
Conform economistului P.A. Samuelson, datoria publică sau naţională reprezintă suma
împrumuturilor contractate de stat cu scopul de a finanţa deficitele din perioadele anterioare.
A.Secrieru afirmă că datoria naţională este rezultatul deficitelor bugetare din trecut.
Datoria publică permite înţelegerea situaţiei financiare a unei ţări, a gradului său de îndatorare, a
încrederii de care aceasta se bucură, a relaţiilor existente între balanţa creanţelor şi angajamentelor şi
balanţa de plăţi externe.
În analiza evoluţiei datoriei publice, o importanţă aparte o are sursa – internă sau externă, în
funcţie de valuta în care se exprimă. În acest sens se constată că în unele ţări dezvoltate, în perioada
1950-1994, nu a fost înregistrată datorie publică externă (SUA, Elveţia), pe când în alte ţări dezvoltate
ponderea acesteia în totalul datoriei publice a fost nesemnificativă (sub 10%); în schimb, în ţările în
curs de dezvoltare această pondere a depăşit frecvent 50%, ajungând chiar, în unele cazuri, la peste
70% (Columbia, Mexic, Brazilia).
Referitor la evoluţia structurii datoriei publice, conform termenului de exigibilitate, Gh.
Manolescu constată în perioada 1950-1992, în ţările dezvoltate creşterea semnificativă a ponderii
datoriei flotante (SUA; Franţa, Anglia etc.) care deţine frecvent peste 50%, în timp ce în ţările în curs
de dezvoltare ponderea datoriei consolidate depăşeşte adesea 70-80%. Explicaţia reprezintă în faptul că
în ţările dezvoltate, dispunând de valută puternică, de pieţe de împrumut dezvoltate şi în care datoria
publică internă deţine o pondere covârşitoare, s-a apelat pe scară tot mai largă la împrumuturi pe
termen scurt, pentru protejarea capitalului de eroziunea inflaţionistă, în timp ce în ţările în curs de
dezvoltare, unde datoria externă este covârşitoare, datoria publică consolidată s-a menţinut la ponderi
ridicate. În tabelul 1.1 se prezintă evoluţia ponderii datoriei publice totale, interne şi externe, în PIB, în
unele ţări dezvoltate.

5
 Tabelul 1.1.
Evoluţia ponderii datoriei publice totale în PIB, %
Ţări 1975 1980 1985 1988 1993 1994 1995 2006 2007
SUA 40,1 38,0 48,3 51,5 58,4 59,6 64,5 64,8 65,5
Japonia 22,4 50,0 69,0 73,0 76,2 79,2 77,3 160 194,4
Germania 25,0 32,5 42,2 44,5 48,2 50,2 58,8 67,8 65,3
Franţa 25,8 26,8 35,4 37,2 45,3 48,4 51,5 64,2 63,9
Marea Britanie 65,3 55,0 53,3 44,9 48,5 50,3 52,5 42,7 43,6
Sursă: Elaborat de autor în baza surselor bibliografice [28, p. 252] şi [99] ale tezei de doctor.
Creşterea ponderii datoriei publice în PIB în ţările occidentale este evidentă. Această evoluţie
nu trebuie neglijată, deoarece ea este sinonimă cu restricţia pentru politica bugetară. Chiar dacă
îndatorarea nouă este relativ staţionară, rata datoriei/PIB riscă să crească încă, deoarece dobânzile
îngreunează serviciul datoriei.
De rând cu problemele producerii bunurilor publice, asigurării echităţii sociale prin distribuţia şi
redistribuţia veniturilor, menţinerea stabilităţii şi creşterii economice, statul are ca funcţie majoră
minimizarea costurilor tranzacţionale. Anume asumându-şi întreţinerea bunului social, statul rezolvă
sarcina minimizării costurilor tranzacţionale, deoarece ele prezintă principalul factor de presiune asupra
bugetului naţional şi a acumulării datoriei interne în ţară.
Pot fi două modalităţi de minimizare a consecinţelor negative ale costurilor tranzacţionale
(efecte secundare ale afacerilor):
1) Prin legislaţia de ocrotire a mediului ambiant şi 2) prin corectitudinea utilizării resurselor
naturale. Licenţierea devastărilor de deşeuri până la nivelul admisibil de poluare a mediului ambiant
cere crearea pieţei drepturilor asupra provocărilor de costuri exterioare.
Pentru Republica Moldova această problemă este din cele mai majore, deoarece, direct sau
indirect, povara ecologică afectează toată deviza de cheltuieli bugetare şi provoacă creşterea datoriei
interne de stat. Inevitabil aceasta se răsfrânge şi asupra stării datoriei externe a ţării şi onorarea
obligaţiilor de deservire a ei. Deoarece partea covârşitoare a resurselor bugetului de stat se acumulează
din impozitele de la populaţie şi agenţii economici, povara datoriei de stat o duce populaţia ţării.
Problema datoriei de stat este tangentă direct cu un set de probleme ale circuitului monetar,
politicii bugetare, eficienţei politicii macroeconomice de influenţă asupra activităţii antreprenoriale şi a
proceselor din sfera socială.
Statul, cel care pune în aplicare politica economică, este format dintr-un ansamblu de instituţii
care cuprinde atât puterea legislativă şi executivă la nivel naţional, cât şi autorităţile descentralizate
locale.
În ceea ce priveşte instrumentele cu ajutorul cărora statul influenţează activitatea economică, o
reglementează, o ghidează, de asemenea există diverse propuneri, cele mai importante dintre ele fiind:
a) politica bugetară;
b) politica fiscală;
c) politica monetară şi de credit;
d) controlul preţurilor şi al veniturilor;
e) reglementarea administrativă;
f) reglementarea cursului de schimb valutar;
g) reglementarea activităţii întreprinderilor din sectorul public.
Obiectivele politicii economice suntscopuri exprimate în termeni economici, cum ar fi progresul
economic şi social, securitatea naţională, justiţia socială, şi sunt concretizate în mărimi
macroeconomice, cum ar fi rata de creştere a venitului naţional, gradul de ocupare a forţei de muncă,
nivelul preţurilor etc.
Scopurile majore ale politicii economice sunt:
a) asigurarea creşterii echilibrate a economiei în general, apreciată prin rata de creştere a
produsului intern brut;
b) controlul şomajului sau realizarea unei pieţe a forţei de muncă echilibrate, apreciată prin rata
şomajului;

6
 c) controlul inflaţiei sau asigurarea unui nivel al preţurilor stabil, apreciat prin indicele de
creştere a preţurilor de consum;
d) realizarea echilibrului extern, adică a balanţei de plăţi echilibrate, apreciată prin cota
deficitului balanţei de plăţi faţă de produsul intern brut;
e) distribuirea echitabilă a veniturilor;
f) protecţia mediului înconjurător.
Variabilele de bază în analiza stării economiei şi funcţionalităţii ei sunt produsul intern brut
(PIB) şi venitul naţional (VN). Însă dinamica activităţii economice, potenţialul creşterii economice se
va determina de mărirea volumului de capital, adică de sporul de rezerve imobiliare (bogăţie reală) ce
va prezenta forţele de producţie ale ţării (locuinţe, maşini, instalaţii, clădiri de producţie etc.). Investirea
acestor rezerve va da menţinerea şi creşterea volumului de capital în economie. Rezerva de capital la
anumit termen (RK) şi acea parte ce e transformată în investiţii (K-1) va da raportul RK = K 1 + 1 sau
RK − K 1 = 1 (investiţii).
Tot în acelaşi mod se poate califica raportul dintre bogăţie (potenţial acumulat) şi economii (S).
Acumularea economiilor va da creşterea bogăţiei (W). Astfel, sporul bogăţiei se va prezenta ca W – W1
(consum final) = S.
Potenţialul creşterii economice va depinde şi de raportul operaţiilor curente cu torentul de
investiţii străine, adică al contului curent al balanţei de plăţi a ţării cu investiţiile din afară. Acest raport
va exprima suma creditelor din afară nerambursate ale ţării şi a celor plasate peste hotare. O ţară în curs
de dezvoltare (inclusiv Republica Moldova), cu posibilităţi suficient de reduse de a face investiţii peste
hotare, va putea mări potenţialul de creştere numai cu condiţia acumulării unor datorii externe mari prin
apelul la credite de peste hotare.
În final, raportul „rezerve (potenţial de creştere) – datoria de stat” va exprima legătura dintre
datoria internă şi cea externă. Dacă ţara este în dificultate privind acumularea potenţialului creşterii în
intern, ea va acumula datorii interne (deficit bugetar). Apelând la credite din afară şi utilizându-le
pentru acoperirea acestui deficit, ţara va acumula datorii externe fără mari şanse de a asigura creşterea
economică dorită.
Practica mondială a demonstrat că ieşirea din acest cerc vicios este în promovarea unei politici
economice flexibile. În interior – a manevra între măsuri de ocrotire minim posibilă a păturilor
vulnerabile ale populaţiei şi argumentarea necesităţii unor sacrificii de susţinere din partea poporului
pentru câştig în timp.
Deoarece, datoria publică, în funcţie de categoriile de creditori, are două forme:
• datoria publică internă (faţă de creditorii interni);
• datoria publică externă (faţă de creditorii externi).
Astfel, statul îşi procură resursele financiare de care are nevoie atât de pe piaţa internă, cât şi din
străinătate. Cu cât gradul de dezvoltare este mai ridicat, cu cât piaţa internă a capitalului de împrumut
este mai largă şi mai variată, cu cât exportul este mai activ şi depăşeşte importul, cu atât mai mult ţara
respectivă îşi procură resursele financiare pentru acoperirea deficitului de pe piaţa internă. În acest
sens, statul din ţările în curs de dezvoltare îşi procură în mare parte resursele financiar-valutare de care
are nevoie prin împrumuturi externe, creşterea ponderii datoriei publice externe în datoria publică
exprimând gradul de dependenţă economică şi financiară a ţării de străinătate, dar şi atractivitatea
economiei respective pentru capitalurile externe.
1. Datoria publică internă este partea din datoria publică care reprezintă totalitatea obligaţiilor
statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de pe piaţa internă, inclusiv
sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului.
2. Datoria publică externă este partea din datoria publică care reprezintă totalitatea obligaţiilor
statului, provenind din împrumuturi pe piaţa externă, contractate direct sau garantate de stat.
Referitor la termenul de exigibilitate, în opinia noastră este evident că pentru o ţară contează
mai mult efortul financiar pe care trebuie să-l facă pentru rambursarea datoriei scadente şi plata
dobânzilor aferente în lunile următoare, decât cel care se profilează la un orizont situat peste 5-10 ani.
De aceea cu cât ponderea datoriei flotante în totalul datoriei publice este mai mare, cu atât nevoia de
resurse financiare este mai presantă, iar procurarea acestora este mai dificilă.

7
 Întrucât proporţiile datoriei publice manifestă o tendinţă de creştere, indicatorii de măsurare a
gradului de îndatorare a unei ţări dobândesc o semnificaţie tot mai mare. Dintre aceştia cei mai
semnificativi sunt:
1. Ponderea datoriei publice în PIB;
2. Datoria publică pe locuitor;
3. Rata de îndatorare;
4. Rata serviciului datoriei;
5. Rata capacităţii de rambursare a datoriei publice externe.
De o mare utilitate în procesul gestiunii datoriei publice este şi grupul de indicatori care
caracterizează efortul financiar anual reclamat de datoria publică.
Un studiu specializat ajunge la concluzia că efortul financiar pentru suportarea dobânzilor
aferente datoriei publice este considerabil: de la 2,3 până la 6,9% din PIB în ţările dezvoltate şi de la
1,6 până la 5,8% în ţările în curs de dezvoltare. Povara dobânzilor este mai grea în ţările în curs de
dezvoltare comparativ cu ţările dezvoltate. Această concluzie rezultă din ponderea mai ridicată a
cheltuielilor legate de plata dobânzilor în totalul cheltuielilor publice (de la 10 până la 27% în ţările în
curs de dezvoltare, faţă de 6-10% în ţările dezvoltate).
În Capitolul 2: „Analiza teoriilor şi practicilor internaţionale privind impactul politicilor
economice asupra datoriei publice” sunt cercetate problema determinării cuantumului real al datoriei de
stat, precum şi factorii creşterii şi consecinţele acestui fenomen economic. Având în vedere că datoria
publică reprezintă rezultatul politicilor economice ale statului şi al capacităţilor lui de administrare a
fluxurilor financiare la nivel de buget, autorul a întreprins o cercetare metodologică a impactului
impozitelor şi a achiziţiilor guvernamentale asupra datoriei publice. Ţinând cont de faptul că o parte
componentă a datoriei publice – datoria externă – reprezintă imaginea ţării vis-a-vis de restul lumii, în
capitolul dat s-a făcut o analiză a datoriei publice în raport cu asistenţa pentru dezvoltare oferită din exterior.
În ultimii ani, pe plan mondial s-a observat o tendinţă de creştere permanentă a datoriei publice,
în special a datoriei publice externe. Această creştere este determinată de o multitudine de factori, atât
de ordin exogen, cât şi de ordin endogen.
Creşterea datoriei publice nu pentru toate ţările este legată de acelaşi tip de factori, aceasta ţinând
cont de specificul economiei, nivelul dezvoltării, gradul de dependenţă faţă de creditele externe etc.
În continuare vom prezenta o serie de factori care, în viziunea noastră, pot duce la creşterea
datoriei publice.
Astfel, în conformitate cu un model existent în SUA, creşterea datoriei publice este legată de
războaie. Conform acestuia, în perioada de război datoria publică creşte, iar în timp de pace mărimea
datoriei publice treptat se reduce în raport cu PIB. Desigur, acest model nu poate fi atribuit creşterii
datoriei publice în toate ţările, după cum s-a menţionat, aceasta fiind legată de mai mulţi factori.
Conform conceptului tradiţional al datoriei publice, diminuarea economiilor naţionale, cauzată
de reducerea impozitelor, va duce la micşorarea volumului acumulării capitalului şi la creşterea datoriei
externe.
Un alt factor ce poate duce la creşterea datoriei publice îl reprezintă declinul economic şi deficitul
bugetar. În caz de dezechilibru bugetar, centrat pe deficit, completarea veniturilor publice se face prin
finanţarea deficitelor cu resurse din împrumut, adică pe calea creditelor publice, care se bazează pe
încrederea în solvabilitatea statului, şi se realizează fie prin contractarea directă de către stat a
împrumuturilor de la persoanele fizice sau juridice deţinătoare de disponibilităţi băneşti, fie prin
intermediul unor instituţii specializate care colectează disponibilităţile băneşti pe piaţă, încredinţându-le
apoi statului pe o perioadă determinată.
Spre deosebire de ţările dezvoltate, povara datoriei publice în ţările în curs de dezvoltare este mai
mare din cauza apelării semnificative la resurse financiare externe, pe piaţa internă neexistând resurse
importante. Aceste ţări au realizat, în timp, o datorie externă de mari proporţii datorită mai multor
factori: necesitatea înlăturării decalajelor faţă de ţările dezvoltate, criza energetică, folosirea creditelor
externe mai ales pentru acoperirea deficitului bugetar şi mai puţin pentru creşterea economică propriu-
zisă, declanşarea unor transformări fundamentale politice, sociale şi economice în interiorul ţarii, în
scopul tranziţiei spre economia cu piaţa concurenţială, concomitent cu realizarea unor schimbări
esenţiale în relaţiile economico-financiare internaţionale.
8
 Creşterea datoriei externe, care are, de obicei, o pondere mai mare în totalul datoriei publice a
unei ţări, este influenţată şi ea de o serie de factori. Conform Manole T., printre aceşti factori
menţionăm [41, p. 275-276]:
- Majorările succesive ale preţului ţiţeiului (din 1973 şi 1979-1980), care au crescut datoria externă
a ţărilor importatoare de combustibil. Resursele financiare externe împrumutate de aceste ţări
au servit la deficitul lor comercial, dar nu la dezvoltarea economică.
- Un alt factor exogen este nivelul ridicat al dobânzilor percepute la creditele externe. Este de
menţionat că până în 1979 rata nominală a dobânzii se situa sub 8%; după anul 1978 aceasta
începe să crească, situându-se între 10 şi 19% în perioada 1979-1984, după care descreşte
treptat până la 7-8%; spre sfârşitul anilor ’80 în unele ţări din nou se majorează rata
dobânzilor la creditele contractate în străinătate.
- La declanşarea datoriei externe au contribuit şi greşelile săvârşite de unele ţări în curs de
dezvoltare în orientarea politicii lor economice şi financiar-valutare. Este vorba de utilizarea
în anumite cazuri a resurselor împrumutate pentru:
• finanţarea unor importante obiective cu caracter neproductiv ori a deficitelor bugetare;
• realizarea unor obiective economice cu o eficienţă economică scăzută, care nu asigură
rambursarea împrumuturilor externe şi plata dobânzilor aferente;
• în alte cazuri, lipsa unui control valutar corespunzător a permis scoaterea din ţară a unor
importante sume de bani în valută şi depunerea lor în conturi personale la bănci în
străinătate.
Băncile private de asemenea poartă răspundere pentru creşterea datoriei externe, deoarece, în
perioada de creştere rapidă a ofertei de resurse pe piaţa capitalurilor de împrumut,
determinată de majorarea preţului petrolului brut, băncile respective au acordat adesea credite
fără discernământ: pentru obiective productive, ca şi pentru infrastructură, pentru import de
echipamente industriale, ca şi pentru achiziţii de armament; pentru acoperirea deficitului
balanţei comerciale, ca şi pentru finanţarea deficitului bugetar.
Cum afectează datoria publică situaţia capitalului? Indivizii acumulează averea din diverse
motive: în vederea pensionării, pentru instruire sau pentru construcţia de locuinţe. Ei fac economii
achiziţionând diverse active – active materiale, acţiuni şi obligaţiuni ale firmelor, obligaţiuni de stat sau
deschizându-şi conturi de economii. Activele respective pot fi divizate în două categorii:
1. datorie publică;
2. active care în esenţa lor constituie capital privat şi alte bunuri de folosinţă îndelungată.
Efectul datoriei publice este următorul: pe măsură ce aceasta creşte, indivizii acumulează
datorie publică în loc de capital privat, iar disponibilul de capital privat al naţiunii este înlocuit cu
datoria publică.
Luând în considerare toate efectele pe care le produce asupra economiei, putem afirma că o
datorie publică mare este, fără îndoială, extrem de păgubitoare pentru creşterea economică pe termen
lung. Această concluzie este relevată în figura 2.3., care este prezentată mai jos [54, p. 340].
Să presupunem că o economie funcţionează de-a lungul timpului fără nici o datorie. În acest caz,
capitalul şi producţia potenţială vor urma traiectoria ipotetică indicată în figura 2.1 de liniile continue.
Să presupunem apoi că se aplică politici ce implică mari deficite şi datorii publice. Pe măsură ce
datoria creşte, este înlocuit un capital din ce în ce mai mare, aşa după cum se poate vedea în partea
inferioară a figurii date.
Ca să se plătească dobânda pentru datoria contractată, impozitele cresc, ceea ce face să scadă
producţia. De asemenea, sporirea datoriei externe determină scăderea venitului naţional şi creşterea
părţii din produsul naţional care trebuie alocată serviciului datoriei externe. Însumând toate aceste
efecte, producţia şi consumul vor creşte mai încet decât dacă datoria publică şi deficitul bugetar ar fi
fost mai mici, fapt care reiese şi din analiza părţii superioare a figurii.

9
 Producţia şi capitalul

Timpul

Figura 2.1. Impactul datoriei asupra creşterii economice

Notă: Liniile continue reflectă evoluţia capitalului şi a producţiei în cazul în care statul îşi
echilibrează bugetul şi nu face datorii. Când statul face datorii, capitalul privat este înlocuit.
Disponibilul de capital al naţiunii stagnează, iar statul trebuie să plătească dobânda pentru datoria
externă contractată. Liniile intermitente reflectă impactul produs de creşterea datoriei publice asupra
capitalului şi producţiei.
Sursă: [54, p. 340].
Cel mai important lucru referitor la impactul pe termen lung, produs de o datorie publică mare
asupra economiei, este următorul: o datorie publică mare tinde să reducă creşterea producţiei potenţiale
al unei ţări din cauză că înlocuieşte capitalul privat, sporeşte ineficienţa sistemului fiscal şi obligă statul
să suporte partea externă a datoriei.
În final, putem spune că datoria publică reprezintă expresia influenţei factorilor interni şi/sau
externi, a deciziilor politico-strategice luate de conducerea superioară publică de-a lungul unei perioade
de timp relativ îndelungate. Prin datoria publică, îndeosebi prin condiţiile-clauzele de îndatorare, se
poate ipoteca/constrânge financiar şi social nu numai generaţia actuală, dar şi generaţiile viitoare; este
motivul pentru care dialogul social şi transparenţa/dezbaterea publică cu ocazia încheierii de noi
contracte-convenţii poate conduce la o mai bună utilizare a fondurilor publice în general. Datoria
publică poate afecta independenţa şi suveranitatea naţională sau cea a băncilor naţionale centrale de
emisie monetară.
În Capitolul 3 „Interacţiunea politicilor economice şi datoriei publice în Republica
Moldova” este prezentată o amplă caracteristică a politicii statului promovate în Republica Moldova în
ultimii ani, care au avut reflexii în domeniul datoriei publice. În acest context, mai întâi autorul întreprinde
studierea politicilor economice în procesul dezvoltării Republicii Moldova la macronivel în etapa
actuală, precum şi a reglementării legislative a datoriei publice. În baza acestui studiu, este efectuată o
investigare profundă a datoriei publice a Republicii Moldova sub două aspecte: datoria publică internă şi
cea externă. Este, de asemenea, studiat rolul organizaţiilor financiare internaţionale în desfăşurarea
reformelor economice din Republica Moldova, ceea ce în mod direct are consecinţele pentru datoria
publică externă a Republicii Moldova. În fine, aplicând tehnicile statistice, a fost realizată analiza factorilor
ce au dus la apariţia şi mărirea/micşorarea datoriei publice. Aceste calcule, precum şi rezultatele lor, care
caracterizează aspecte importante ale politicii social-economice ale Republicii Moldova în perioada anilor
2000-2010, pot prezenta un interes deosebit pentru factorii de decizie din republică.
Cît priveşte tendinţe în evoluţia indicatorilor economici şi sociali la nivel macro în Republica
Moldova, putem sublinia că evoluţia indicatorilor economici şi sociali în ultimul deceniu denotă
tendinţa de creştere economică şi îmbunătăţire a nivelului de trai al populaţiei prin prisma dezvoltării
ascendente a domeniilor: agricultură, comerţ exterior şi cu amănuntul, comunicaţii şi unele servicii.
Majorarea veniturilor populaţiei, inclusiv datorită creşterii salariilor şi remitenţelor din munca
cetăţenilor peste hotarele ţării, a influenţat pozitiv dezvoltarea sectorului de servicii şi a contribuit la

10
aprecierea monedei naţionale faţă de dolarul SUA şi euro. A fost înregistrată o creştere considerabilă a
investiţiilor străine directe în economia naţională. Totodată, dezvoltarea economiei a fost periclitată de
evoluţia pieţei monetare şi valutare, precum şi de fluctuaţiile continui pe plan mondial ale preţurilor la
resurse energetice şi produse alimentare. Începând cu luna octombrie 2008 se atestă o încetinire a
ritmurilor de creştere ale unor activităţi economice, aceste circumstanţe explică influenţa negativă a
crizei financiare şi economice mondiale asupra dezvoltării economiei ţării.
Produsul intern brut, conform datelor Raportului anual al Băncii Naţionale a Moldovei pe anul
2008, în anul 2008 a atins o valoare nominală de 62,8 mld. lei şi o rată reală de creştere de 7,2%
comparativ cu 3% în anul 2007. Consumul a fost principala sursă de creştere economică. De asemenea,
condiţiile climaterice favorabile şi restabilirea exportului produselor vinicole au influenţat pozitiv
dezvoltarea economiei naţionale.
Cu toate aceste reuşite din anul 2008, următorul an (2009) a primit o amprentă imensă parvenită
de la criza mondială. Produsul intern brut al Republicii Moldova, estimat pentru anul 2009, a scăzut în
termeni reali cu 6,5 la sută comparativ cu anul precedent. Pe partea ofertei, căderea PIB a fost susţinută
de rezultatele negative din sectorul bunurilor (în special din cel al industriei) şi de diminuarea
impozitelor nete pe produs şi import. De asemenea, reduceri s-au înregistrat şi pentru elementele de
cheltuieli ale produsului intern brut, în principal pe seama reducerii semnificative a formării brute de
capital şi a consumului final al gospodăriilor. Produsul intern brut, evaluat în preţuri curente pentru
anul 2009, a constituit 60,0 mld. lei. Volumul PIB pe cap de locuitor a înregistrat 16830,6 lei
(echivalentul a cca 1514,4 dolari SUA), fiind în scădere nominală cu 4,4 la sută faţă de anul 2008.
Rata medie anuală a inflaţiei în anul 2008 a constituit 12,7%, înregistrând o majorare cu 0,4
puncte procentuale comparativ cu cea înregistrată în anul 2007. În luna decembrie 2008 faţă de
decembrie 2007 rata inflaţiei a constituit 7,3%, această rată înregistrând o micşorare cu 5,8 puncte
procentuale comparativ cu anul 2007. Rata inflaţiei a fost influenţată, în general, de majorarea preţului
de cumpărare a resurselor energetice şi de creşterea preţurilor la produsele alimentare.
Ca şi orice alt indicator macroeconomic, tendinţa inflaţiei a suferit schimbări datorită efectelor
decisive din partea crizei economice şi financiare. Astfel, rata inflaţiei la sfârşitul anului 2009, măsurată
prin IPC, a constituit 0,4 la sută comparativ cu nivelul de 7,3 la sută înregistrată la finele anului 2008.
În structura pe componente cea mai mare creştere a fost consemnată la mărfurile nealimentare (cu 2,5
la sută), urmate de serviciile prestate populaţiei (cu 2,2 la sută), in timp ce la produsele alimentare
preţurile s-au redus cu 3,8 la sută. Inflaţia anuală calculată prin intermediul IPC pe parcursul anului
2009 a avut o evoluţie contradictorie – în prima etapă înscriindu-se pe un trend descendent în primele
nouă luni ale anului (de la 7,3 la sută în luna decembrie 2008 până la minus 2,3 la sută în luna
septembrie 2009), după care procesul s-a inversat, înregistrând un trend ascendent în lunile următoare,
care s-a soldat cu o inflaţie anuală de 0,4 la sută la finele anului.
Cursul oficial nominal al monedei naţionale în raport cu dolarul SUA s-a depreciat cu 18,3 la
sută, iar faţă de euro s-a depreciat cu 19,6 la sută. Deprecierea în cauză a fost condiţionată de
consecinţele crizei financiare internaţionale declanşate în anul 2008, când valutele principalilor
parteneri comerciali ai Republicii Moldova în perioada septembrie–decembrie a anului 2008 s-au
depreciat semnificativ în raport cu dolarul SUA, în special: grivna ucraineană (cu 70,5 la sută), zlotul
polonez (cu 29,6 la sută), lira turcească (cu 27,9 la sută), rubla rusească (cu 19,4 la sută), leul românesc
(cu 17,7 la sută). Totodată, impactul crizei asupra evoluţiei ratei de schimb al leului moldovenesc nu a
fost resimţit imediat în anul 2008, dar în 2009, în timp ce în alte ţări din regiune situaţia se stabiliza,
deprecierea monedelor naţionale ale acestor ţări era nesemnificativă.
După ce în anul 2008 rezultatele sectorului industrial au devenit cât de cât remarcabile (volumul
producţiei industriale a înregistrat o creştere de doar 0,7% (în preţuri comparabile) faţă de anul 2007 şi
o valoare nominală de 29,7 mld. lei), în anul 2009 producţia industrială a consemnat o scădere reală cu
22,2 la sută faţă de anul precedent. De remarcat este că prognoza producţiei industriale deviază esenţial
de la datele efective: în anul 2008 a fost prognozat un volum de 27,6 mld. lei şi o creştere faţă de anul
precedent de 7,5%; în anul 2009, din cauza impactului negativ al crizei ce a atins întreaga economie
mondială şi cea naţională, indicatorii reali din sectorul dat au fost mult mai departe de cei prognozaţi.
Producţia agricolă, conform estimărilor preliminare, s-a diminuat în anul 2009 în termeni reali
cu 9,9 la sută faţă de anul precedent. Cu toate acestea, în anul 2008, producţia agricolă în toate
11
categoriile de gospodării fiind în creştere cu 31,9% faţă de anul 2007 (majorarea producţiei agricole a
fost determinată de creşterea esenţială a producţiei vegetale – cu 69%, producţia animală marcând o
descreştere de 19,6% faţă de anul 2007). Diminuarea producţiei agricole a fost cauzată în special de
scăderea accentuată a producţiei vegetale, pe când producţia animalieră s-a majorat faţă de anul
precedent.
Domeniul investiţional, ca şi orice alt domeniu al economiei naţionale, a avut de suferit în urma
crizei financiare mondiale. Astfel, cu toate că în anul 2008 activitatea investiţională a consemnat o
creştere a volumului de investiţii în capital fix cu 0,4% (majorarea fiind asigurată în mare parte din
contul mijloacelor proprii, care au crescut cu 2,4% şi au însumat 9,1 mld. lei), în anul 2009 în economie
au fost alocate investiţii în capitalul fix care reprezintă doar 65,1 la sută faţă de nivelul din anul 2008.
Sursele principale de finanţare ale activităţii investiţionale rămân a fi mijloacele proprii ale agenţilor
economici şi ale populaţiei.
Relativ s-au îmbunătăţit indicatorii sociali. Ca rezultat al acţiunilor întreprinse de Guvern în
vederea majorării nivelului de remunerare a muncii, salariul mediu lunar al unui salariat din economia
naţională în anul 2008 a constituit 2529 lei. Salariul real a crescut cu 9%. Pentru anul 2009, aceşti
indicatori constituie, respectiv, 2747,6 lei şi 8,6 la sută
Politica în domeniul datoriei de stat este orientată spre diminuarea poverii deservirii datoriei de
stat. În ceea ce priveşte datoria de stat internă, este important de menţionat că ca rezultat al
implementării reformelor structurale, concomitent cu gestionarea activă şi eficientă a datoriei de stat, au
fost obţinute rezultate pozitive în ceea ce priveşte raportul dintre datoria de stat şi PIB. Astfel, acest
indicator s-a micşorat de la 23,3 la sută la finele anului 2007 până la 18,5 la sută la situaţia din 1
octombrie 2008.
În Cadrul cheltuielilor pe termen mediu pe anii 2008-2010 [17] este stipulat că politica în
domeniul datoriei de stat interne a fost şi va rămâne bazată pe rambursarea datoriei faţă de BNM şi
necontractarea noilor împrumuturi. În anul 2008 se preconizează efectuarea convertirii datoriei
Guvernului pe împrumuturile acordate de Banca Naţională a Moldovei în hârtii de valoare de stat.
Acestea vor servi în calitate de instrument monetar al BNM pentru menţinerea stabilităţii
macroeconomice. Politica emisională a hârtiilor de valoare de stat se va axa pe comercializarea unui
număr redus de tipuri de hârtii de valoare de stat cu termene mai mari de circulaţie.
Se preconizează că datoria de stat internă se va menţine constantă în valori nominale pe termen
mediu şi va constitui 3,8 mld. lei. Ca pondere în PIB, datoria de stat internă va cunoaşte o diminuare de
la 8,6 la sută la finele anului 2006 până la 5,7 la sută la finele anului 2010. Deservirea datoriei de stat
externe şi interne în perioada 2007-2010 va însuma 5,4 mld. lei. Din această sumă 2,8 mld. lei vor fi
îndreptate pentru rambursarea împrumuturilor şi 2,6 mld. lei pentru plata dobânzilor. Evoluţia deservirii
datoriei de stat şi interne se prezintă în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1
Deservirea datoriei de stat interne (milioane lei)
2006 2007 2008 2009 2010
executat estimat prognoza pe termen mediu
Deservirea datoriei interne 316,3 539,8 574,0 501,2 445,6
Principal 118,8 118,8 118,8 118,8 118,8
Dobânda 197,5 421,0 455,2 382,4 326,8
Sursă: Cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2008-2010).
După cum se cunoaşte, în cazul Republicii Moldova partea preponderentă în structura datoriei
de stat o constituie datoria de stat externă (inclusiv datoria externă de stat directă şi datoria externă
garantată asumată), circa 69% din suma totală a datoriei de stat.
Conform opiniei unor economişti, Republica Moldova are o datorie externă acceptabilă, de
peste 3,5 mld. dolari SUA, în pofida creşterii acesteia în ultimii cinci ani cu peste 80%, în timp ce alţii
cred că datoria publică relativ joasă denotă incapacitatea ţării de a atrage investiţii şi împrumuturi mai
mari în condiţiile în care necesarul în investiţii este estimat la ordinul miliardelor [30].
În anul 2006, Republica Moldova a efectuat restructurarea datoriei externe bilaterale în cadrul
Clubului de la Paris. În urma negocierilor dintre Republica Moldova şi creditorii bilaterali externi –
membrii Clubului de la Paris, desfăşurate pe data de 11–12 mai 2006, a fost semnat Acordul privind
12
consolidarea datoriei Moldovei, prin care s-a căzut de acord asupra restructurării datoriei externe a
Guvernului. Acordul semnat consolidează suma de circa 150 mil. USD din datoriile contractate de
Moldova până la 31 decembrie 2000. Această sumă se compune din arierate (68 mil. USD), acumulate
până la 30 aprilie 2006 şi datoria cu termenul de scadenţă între 1 mai 2006 şi 31 decembrie 2008
(81,8 mil. USD).
În conformitate cu Cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2008-2010), datoria de stat externă va
creşte de la 9,2 mld. lei (718,2 mil. USD) la finele anului 2006 până la 12,7 mld. lei (886,1 mil. USD)
la finele anului 2010 [17]. Creşterea în valori nominale a datoriei externe se explică prin intrări de
credite mai masive prognozate, precum şi prin deprecierea valutei naţionale. Totodată, ca pondere în
PIB aceasta va descreşte de la 21 la sută până la 18,8 la sută în aceeaşi perioadă. În tabelul 3.2. este
prezentată deservirea datoriei externe prognozate.
Tabelul 3.2
Deservirea datoriei de stat externe (milioane lei)
2006 2007 2008 2009 2010
executat estimat prognoza pe termen mediu
Deservirea datoriei externe 871,6 712,8 734,1 1.005,3 910,2
Principal 640,5 491,0 521,6 687,5 624,8
Dobânda 231,1 221,8 212,5 317,8 285,4
Sursă: Cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2008-2010).
La finele anului 2007 datoria de stat externă administrată de Guvern, a constituit 765,8 mil.
USD (8668,2 mil.lei), inclusiv datoria de stat externă directă – 747,2 mil. USD (8457,9 mil.lei) şi
datoria de stat externă garantată – 18,6 mil. USD (210,3 mil.lei), ce reprezintă o micşorare a soldului cu
24,2 mil. USD faţă de limita datoriei de stat externe (790,0 mil. USD), stabilită prin Legea bugetului de
stat pe anul 2007 nr. 348-XVI din 23.11.2006 (vezi Anexa 7) [20].
Pe parcursul anului 2008, datoria de stat externă a constituit 778,22 mil. USD (8094,499
mil.lei), inclusiv 762,768 mil. USD (7932,937 mil.lei) – datoria externă de stat directă şi 15,535 mil.
USD (161,562 mil.lei) – datoria de stat externă garantată asumată (vezi Anexa 8).

16884,3
Datoria de stat totală
13059,0 12416,9 (mil. lei)
11601,02
718,2 765,8 778,22 Datoria de stat externă
(mil. dolari SUA)

957,7
71 69,9 69 69,8 Ponderea datoriei de stat
externă în datoria de stat
2006 2007 2008 2009 totală (%)
Figura 3.1. Evoluţia datoriei de stat externe şi a ponderii acesteia în datoria de stat totală (2006-2008)
Sursă: Elaborată de autor în baza Rapoartelor anuale ale Băncii Naţionale a Moldovei pe anii 2006-
2009 [24].
Evoluţia datoriei de stat externe şi a ponderii acesteia în datoria de stat totală se prezintă în
figura 3.1.
Principalele obiective în gestionarea eficientă a datoriilor de stat la etapa actuală se consideră:
• menţinerea unui nivel al datoriei de stat în raport cu PIB de cel mult 32%. La situaţia din
31.12.2008 acest indicator a constituit 18,5%, iar la 31.12.2009 – 24,4%`;
• atragerea împrumuturilor de stat externe noi pentru proiecte investiţionale direcţionate către
implementarea programelor Guvernului Republicii Moldova cu ratele dobânzii la termeni
concesionali;
• diminuarea treptată a datoriei faţă de Banca Naţională a Moldovei, pe împrumuturile contractate
anterior;

13
• utilizarea mijloacelor din vânzarea valorilor mobiliare de stat numai pentru răscumpărarea valorilor
mobiliare de stat anterior emise, pe motivul majorării bruşte a ratelor dobânzii la acestea;
• convertirea împrumuturilor de stat contractate anterior de la Banca Naţională a Moldovei în valori
mobiliare de stat în scopul îmbunătăţirii structurii datoriei de stat interne;
• onorarea obligaţiunilor faţă de creditorii externe;
• continuarea practicii de emisie lunară a obligaţiunilor de stat cu termen mediu de circulaţie.
Capitolul 4: „Probleme şi soluţii privind administrarea datoriei publice în Republica
Moldova” este consacrat examinării necesităţii de reducere a datoriei publice pornind de la experienţa
mondială. Se înaintează un şir de propuneri pentru a reduce datoria publică în Republica Moldova, care sunt
divizate în cele de corelare a politicilor economice cu politica în domeniul datoriei publice şi cele de
reducere a datoriei publice privite prin prisma perfecţionării politicii economice.
Astfel, noi am observat cum datoria publică fiind rezultatul politicilor economice promovate a
influenţat asupra situaţiei în diferite domenii ale societăţii. La fel noi putem examina interconexiunile
dintre diferiţi factori şi datoria publică în Republica Moldova, servind drept aplicaţia econometrică şi
statistică pentru tema supusă cercetării.
Pentru cercetarea diferitor fenomene economice, ce au influenţat gradul de corelare dintre mai
mulţi factori diferiţi şi nivelul datoriei publice în Republica Moldova, vom folosi descrierile formale
simplificate ale acestor corelaţii, numite model economic.
Construind modelul, noi vom încerca să constatăm factorii de bază, care determină datoria
publică cercetată şi să înlăturăm elementele care nu sunt esenţiale pentru soluţionarea problemei în
cauză. Formalizarea esenţialelor particularităţi de funcţionare a obiectivelor economice ne permite să
evaluăm urmările posibile ale influenţei asupra lor şi utilizarea unor astfel de aprecieri în gestionare.
Modelul economic va permite să determinăm particularităţile funcţionării datoriei publice şi în
baza lui să prognozăm comportamentul viitor al obiectivului economic în cazul schimbării unuia din
parametri.
Pentru cercetările noastre noi am utilizat următoarele surse ale datelor statistice.
¾ Transparency International;
¾ Banca Naţională a Moldovei, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Economiei, precum şi
Biroul Naţional de Statistică al RM;
¾ Heritage Foundation.
Astfel, având la dispoziţie un set vast de date statistice şi cele calculate de autor, putem purcede
la evaluarea corelaţiei acestor date cu nivelul datoriei publice şi în consecinţă – la elaborarea unui
model teoretic. Mai întîi de toate, construim matricii de corelare între factorii incluşi în model
(tabelelor 1 şi 2 din Anexa 13 din teza de doctor). Aceasta ne-ar putea servi o imagine generală privind
legături (corelaţii) reciproce între indicatorii supuşi analizei.
Având la dispoziţie datele economice sus-menţionate, putem nu numai evalua parametrii din
modelul existent, dar şi depista legităţile empirice necunoscute anterior. Apoi, în baza legităţilor
depistate, vom putea elabora un model teoretic corespunzător.
Rezultatele obţinute vom prezenta în tabelul 4.1, care demonstrează rezultatul schimbării
datoriei publice influenţat de majorarea fiecărui factor (semnificativ) în parte.
Tabelul 4.1
Efectul majorărilor factorilor semnificativi asupra datoriei publice
Micşorarea datoriei Majorarea datoriei
DATPUBLEI
Indicele Libertăţii Economice, (ILE)
Ponderea în PIB a cheltuielilor totale ale BPN
(CBPNTOPIB)
Ponderea în PIB a veniturilor totale ale BPN
(VBPNTOPIB)
DATPUBTOPIB:
Produsul Intern Brut (PIBLEI) Datoria publică externă / PIB (DPETOPIB)
Salariul mediu lunar (SALMED)
14
 Micşorarea datoriei Majorarea datoriei
Venituri totale ale BPN (VBPN)
Cheltuielile Bugetului de Stat (fără transferuri)
(CBS)
Ponderea în PIB a veniturilor totale ale BPN
(VBPNTOPIB)
Sursă: Alcătuit de autor în baza investigaţiilor prezentate mai sus
Notă: În tabel sînt prezentaţi factorii, majorarea cărora duce spre majorarea / micşorarea datoriei
publice; micşorarea factorilor însă duce spre schimbări în datoria publică într-un sens opus.
Pornind de la rezultatele obţinute, putem propune următoarele concluzii referitor la situaţia
datoriei publice în Republica Moldova în ultimii 9 ani (2000-2008):
• există o serie de factori care influenţează pozitiv asupra dinamicii datoriei publice, precum şi
cei care influenţează negativ; mai mult observându-se influenţa pozitivă;
• este aparentă tendinţa socială a reformelor în Republica Moldova, deoarece statul îndreaptă
sume mari de cheltuieli pentru nevoile sociale, astfel majorând deficitul bugetului, pentru
finanţarea căruia sunt angajate împrumuturile noi, ultimele ducând la creşterea datoriei
publice;
• o atenţie crescândă a statului către problemele sociale duce spre creşterea nivelului dezvoltării
umane în republică, fapt ce creează premise favorabile pentru dezvoltarea liniştită şi hotărâtă
a economiei în general (şi de aici urmează reducerea datoriei publice);
• în lista factorilor ce pozitiv influenţează asupra dinamicii datoriei publice, o parte importantă
revine factorilor economici, ceea ce ne dovedeşte perspectiva dezvoltării întregii economii;
• la fel ca şi în toate ţările, un factor ce frânează dezvoltarea economiei este prezenţa datoriei
publice împovărătoare, care a fost anterior acumulată. Anume acest fapt condiţionează
prezenţa în agenda guvernelor (inclusiv a celui şi din Republica Moldova) a
compartimentului ce ţine de administrarea eficientă a datoriei publice.
Pentru construirea modelului ce reflectă influenţa diferitor factori asupra datoriei publice în
Republica Moldova în etapa actuală, vom folosi semne convenţionale (vezi tabelul 4.1) pentru factorii
din tabelul precedent. Astfel, vom obţine următoarele formule care schematic reflectă influenţa unor
factori asupra datoriei publice (conform rezultatelor regresiei pare):
DATPUBLEI = – (ILE + CBPNTOPIB + VBPNTOPIB) + С (4.1)
DATPUBTOPIB = DPETOPIB – (PIBLEI + SLMED + VBPN + CBS + VBPNTOPIB) + С (4.2)
Deci cei mai semnificativi indicatori (din punctul de vedere al gradului de corelare cu Datoria
publică exprimată în milioane lei) sUnt Indicele Libertăţii Economice (în studiul nostru este marcat ca
ILE), Ponderea în PIB a cheltuielilor totale ale BPN (CBPNTOPIB) şi Ponderea în PIB a veniturilor
totale ale BPN (VBPNTOPIB). Dacă am admite că celelalte condiţii sUnt egale, atunci formula, ce
reprezintă legătura dintre datoria publică (exprimată în milioane lei) şi cei trei indicatori poate fi scrisă
în modul următor:
DATPUBLEI = 11414728–170694,8*ILE–32302,52* CBPNTOPIB – 5601.076* VBPNTOPIB (4.3)
(802,65) (-2.329110) (-0.268450) (-0.042984)
R2 = 0, 690097, DW = 2, 3866641.
Astfel, noi am obţinut o formulă, conform căreia:
─ dacă Indicele Libertăţii Economice elaborat va creşte cu 1 punct (adică vom obţine un grad mai
înalt de libertate economică după componentele subliniate la începutul analizei), atunci datoria
publică se va reduce cu 170694,8 lei;
─ dacă Ponderea în PIB a cheltuielilor şi veniturilor totale ale BPN va creşte în Republica Moldova cu
un punct procentual, atunci conform estimărilor noastre aceasta va contribui la micşorarea datoriei
publice cu suma 32302,52 mil. lei şi 5601,076 mil.l ei respectiv.
Cât priveşte factorii pentru analiza datoriei publice exprimate ca ponderea în PIB, aici noi am
avut o listă puţin mai mare de factori, ce au legături mai strânse cu datoria publică. Unind toţi trei
factori într-o formulă, vom obţine următoarea ecuaţie:
DATPUBTOPIB = 32,67727 + 0,890465* DPETOPIB – 0,001192*PIBLEI + 0,016465 * SALMED
+0,000538*VBPN – 0,000269*CBS – 0,084310*VBPNTOPIB (4.4)
15
 (1.241294) (8,694055) (-0,865081) (0,804770) (0.337233) (-0.222109) (0,8866)
2
R = 0,999700, DW = 2,858273.
Ţinând cont de indicatorii statistici ce sunt aici prezentate (R2 şi DW), observăm că legitatea
dată este mult mai semnificativă din punct de vedere econometric (faţă de legitatea precedentă).
Astfel, noi am obţinut o formulă, conform căreia:
─ dacă ponderea datoriei publice externe în PIB va creşte cu 1 punct procentual (adică vom obţine un
grad mai înalt de îndatorare faţă de restul lumii), atunci se va majora şi ponderea datoriei publice cu
0,890465 procente;
─ dacă Produsul Intern Brut va creşte în Republica Moldova cu 1 mil. lei, atunci conform estimărilor
noastre aceasta va avea ca efect micşorarea ponderii datoriei publice în PIB cu 0,001192 procente;
─ dacă salariul mediu lunar pe economia naţională a Republicii Moldova va creşte cu 1 leu, atunci
conform estimărilor noastre vom obţine micşorarea ponderii datoriei publice în PIB cu 0,016465
procente;
─ dacă sumele veniturilor totale ale BPN şi a cheltuielilor bugetului de stat (fără transferuri) vor creşte
în Republica Moldova cu 1 mln.lei, atunci conform estimărilor noastre aceasta va avea ca rezultat
micşorarea ponderii Datoriei publice în PIB cu 0,000538 şi 0,000269% respectiv;
─ dacă ponderea în PIB a veniturilor totale ale BPN va creşte în Republica Moldova cu un punct
procentual, atunci conform estimărilor noastre aceasta va contribui la micşorarea ponderii Datoriei
publice în PIB cu 0,084310%.
În acelaşi timp, este necesar ca în fiecare din direcţiile sus-menţionate de analiză a influenţei
factorilor asupra ponderii datoriei publice în PIB, precum şi asupra sumei absolute a datoriei publice să
evidenţiem câte 2 subdirecţii:
1. analiza influenţei factorilor aceluiaşi an (t) asupra nivelului datoriei publice,
2. analiza influenţei factorilor din anul precedent (t-1) asupra nivelului datoriei publice.
Divizarea dată se bazează, precum se menţionează şi se utilizează în ştiinţă, pe factorul
psihologic al persoanelor juridice şi fizice, al guvernului, investitorilor străini etc., precum şi pe
„acţiunea (influenţa) inerţială” a unui şir de indicatori. Trebuie să mai amintim aici şi faptul că nivelul
actual al datoriei publice reprezintă rezultatul acţiunilor guvernului (al activităţii societăţii) în trecut.
Efectuând testarea econometrică a corelaţiilor dintre aceeaşi listă de factori, dar din anul
precedent (t-1), am obţinut practic aceleaşi rezultate, în afară de cazul cu indicatorul ponderea în PIB a
cheltuielilor totale ale BPN (CBPNTOPIB) corelat cu datoria publică exprimată în milioane lei, când
gradul de corelare a crescut aproximativ de 2 ori. Aceasta denotă faptul că cheltuielile efectuate în
perioadele anterioare creează unele precondiţii pentru reducerea ulterioară a gradului de îndatorare a
ţării.
Concluzionând analiza efectuată, putem menţiona că, în general, dinamica datoriei publice în
Republica Moldova a suferit influenţa atât pozitivă a factorilor, cât şi negativă. Deci după ce în ţara
noastră au fost rezolvate într-o măsură oarecare problemele economice şi cele de dezvoltare socială,
datoria publică a primit tendinţa spre reducere. De asemenea, merită să menţionăm faptul că ultimii ani
guvernatorii au întreprins măsuri concrete pentru stoparea împrumuturilor (mai ales străine) legate de
finanţarea nevoilor statului şi, în aşa mod, soluţionarea problemelor cu creditorii.
Aşadar, studiul moldovenesc a confirmat ideea conform căreia datoriile publice cu tendinţe de
creştere reprezintă demonstrarea iresponsabilităţii şi iroselii politice a guvernului şi duc la lărgirea
sectorului public neproductiv, creând o primejdie reală existenţei sectorului privat.
Metodologia evaluării impactului datoriei publice asupra transformărilor sistemice a economiei
naţionale în condiţiile tendinţelor globalizării indică aşa parametri de analiză ca: nivelul şi calitatea
vieţii; ocuparea în câmpul muncii; problema protecţiei sociale; starea finanţelor – inflaţia, deficitul
bugetar, datoria de stat ş.a.
Ierarhizând importanţa şi „ponderea” acestor parametri de analiză în aprecierea stării de
datornic a Republicii Moldova şi perspectivele pe viitor, considerăm că este necesar a axa atenţia
asupra stării sectorului extern al economiei naţionale. Pe această bază s-ar putea schiţa şi strategia
politicii macroeconomice în interior şi, îndeosebi, spre exterior.
Deschiderea spre exterior creează avantaje de acces la pieţe externe, la tehnologii performante,
investiţii străine. Însă slăbiciunea economică prin necompetitivitate face problematică creşterea în

16
ramurile prioritare de specializare în cadrul diviziunii mondiale a muncii. Pentru realizarea principiului
avantajelor comparative Republica Moldova trebuie să-şi apere prin protecţionism ramurile strategice
de specializare.
Politica economică privind comerţul exterior al Republicii Moldova, după părerea noastră, cere
urgentarea următoarelor acţiuni reglatoare:
• finalizarea procesului de evaluare a direcţiilor prioritare privind specializarea în producţia
mărfurilor şi serviciilor ca bază de export;
• tutelarea indirectă prin vamă, directă – prin legislaţie a relaţiilor economice externe privind
ocrotirea intereselor economice naţionale;
• asigurarea securităţii naţionale prin neadmiterea dependenţelor unilaterale (fără alternativă
sau supraspecializare) de furnizori, cumpărători, parteneri în diverse afaceri macroeconomice
de nivel regional şi mondial.
Problema datoriei externe este un fenomen cunoscut în practica mondială. Criza mondială a
datoriei externe, care a început la sfârşitul anilor ’70–începutul anilor ’80, a permis formularea şi
implementarea unor măsuri de depăşire a acesteia. Printre acestea putem menţiona şi restructurarea
datoriei externe.
În ultimii ani s-a observat o îmbunătăţire a calităţii administrării datoriei publice a Republicii
Moldova, în mare parte aceasta datorându-se supravegherii atente din partea organizaţiilor financiare
internaţionale, în special a Băncii Mondiale.
Astfel, în Raportul cu privire la performanţa gestionării datoriei de stat (DeMPA) al Băncii
Mondiale [106] se indică că, în general, Moldova obţine punctaj înalt pentru structura managerială,
coordonarea cu politica monetară, politicile şi procedurile pentru datoria internă şi evidenţa datoriei.
Aspectele referitoare la cadrul juridic şi raportarea datoriei au fost de asemenea punctate înalt. În
domeniul coordonării cu politica fiscală, politicile şi procedurile pentru datoria externă, garanţiile la
credite, recreditarea şi tranzacţiile aferente datoriilor, precum şi prognozarea fluxului de mijloace şi
gestionarea soldului de mijloace, Republica Moldova întruneşte cerinţele minime pentru gestionarea
efectivă a datoriei în cadrul instrumentului DeMPA. De asemenea, raportul vizează şi unele domenii
care necesită îmbunătăţire şi trebuie considerate drept priorităţi pentru reformare: calitatea strategiei de
gestionare a datoriei, auditul, şi managementul riscurilor operaţionale (administrarea datoriilor şi
securitatea datelor, precum şi segregarea sarcinilor, capacitatea angajaţilor şi continuitatea opera iilor).
Un prim pas în îmbunătăţirea calităţii administrării datoriei publice, în opinia noastră, a fost
instituirea unui nou cadru juridic.
La fel, a fost modernizat şi sistemul informaţional de gestionare a datoriei de stat. Astfel, pentru
ţinerea evidenţei datoriei de stat, Ministerul Finanţelor a implementat Sistemul DMFAS, potrivit căruia
a fost inclus ca componentă a Proiectului de Susţinere în Administrarea Datoriei Publice.
Cu toate că Republica Moldova a înregistrat progrese în ceea ce priveşte administrarea datoriei
publice, considerăm că aceasta se confruntă în continuare cu unele probleme, care necesită soluţionări
rapide.
În opinia noastră, măsurile întreprinse de Ministerul Finanţelor nu au avut impactul pozitiv
aşteptat. Activităţile realizate de Ministerul Finanţelor pentru implementarea noii Legi cu privire la
datoria publică, garanţiile de stat şi recreditare nu au asigurat aplicabilitatea acesteia în toate aspectele
sale.
Controlul asupra unor fonduri au demonstrat ineficienţa utilizării banilor şi riscul înalt de
fraudă. Transparenţa în procesul de distribuire şi utilizare a mijloacelor este încă redusă.
De asemenea, finanţarea deficitelor bugetare din contul surselor împrumutate este o problemă
majoră a guvernării, ceea ce duce la necesitatea de noi şi noi credite şi, în consecinţă, la majorarea
soldului datoriei publice.
Necesitatea unui personal bine instruit în domeniul managementului riscurilor, elaborarea
strategiilor privitoare la datorii şi în conceptele pieţelor financiare duce la dificultăţi în negocierea şi
contractarea datoriei.
Deşi caracteristica datoriilor Moldovei s-a îmbunătăţit, lipsa unui plan credibil de abordare a
problemei acumulărilor continue de restanţe a îngreunat accesul foarte necesar la fluxurile de datorii

17
externe. Dacă această problemă ar fi abordată în mod satisfăcător, perspectivele de reînnoire a
accesului la finanţare externă şi susţinere preferenţială din partea donatorilor s-ar îmbunătăţi.
Astfel, Republica Moldova trebuie să adopte măsuri capabile să soluţioneze aceste probleme
stringente ce afectează procesul de administrare a datoriei publice. Putem menţiona următoarele măsuri
care ar putea ameliora situaţia vizând datoria publică, atât internă, cât şi externă, a Republicii Moldova:
• elaborarea unei strategii pe termen lung vizând dezvoltarea economică a Republicii Moldova ce ar
cuprinde şi strategia Republicii Moldova în ceea ce priveşte atragerea creditelor externe orientată
spre menţinerea unui nivel durabil al datoriei externe;
• îmbunătăţirea situaţiei fiscale a statului care ar permite reducerea datoriei externe contractate pentru
finanţarea deficitului bugetar;
• atragerea creditelor în scopuri investiţionale, în special pentru restructurarea şi demonopolizarea
sectorului energetic, susţinerea sectorului privat, fapt care ar contribui la creşterea economică;
• crearea unui cadru legal şi a unui mediu favorabil pentru atragerea fluxurilor de mijloace ce nu
creează angajamente, aşa ca investiţii directe, de portofoliu etc.;
• utilizarea instrumentelor de asigurare a datoriei externe contra riscului valutar şi riscului modificării
ratei dobânzii;
• îmbunătăţirea structurii pieţei interne de atragere a resurselor financiare;
• creşterea capacităţii guvernării de mobilizare a veniturilor;
• promovarea exporturilor, care reprezintă un element important pentru strategia de ameliorare a
indicatorilor creşterii economice;
• îmbunătăţirea credibilităţii externe, care este determinantul principal al costului creditului comercial
extern pentru economiile în curs de dezvoltare;
• elaborarea indicatorilor de performanţă privind datoria de stat, ce ar contribui la gestiunea eficientă
a datoriei de stat, cu determinarea preferinţelor în coraport cu nivelul admisibil şi acceptabil al
riscului;
• respectarea limitei datoriei de stat administrate de către Guvernul Republicii Moldova, stabilită în
legea bugetară anuală;
• eficientizarea monitoringului la beneficiarii de mijloace din împrumuturile de stat sau din garanţii
de stat;
• intensificarea controlului asupra administrării eficiente a mijloacelor financiare obţinute din
împrumuturile de stat interne şi externe, recreditate pentru finanţarea proiectelor investiţionale, a
programelor sau activităţilor prioritare de stat;
• asigurarea rambursării integrale şi în termen a creditelor de către beneficiari;
• ţinerea în Registrele de stat privind datoria de stat, garanţiile de stat şi recreditarea de stat a
evidenţei tuturor obligaţiilor directe şi condiţionate ale Republicii Moldova;
• combaterea eficace a evaziunii fiscale;
• monitorizarea tuturor împrumuturilor, donaţiilor şi asistenţei tehnice eventuale ce pot fi contractate
pentru finanţarea proiectelor investiţionale sau pentru implementarea reformelor structurale,
finanţarea bugetului, consum, sau orice alt scop după caz;
• colaborarea activă şi permanentă cu instituţiile financiare internaţionale şi donatorii externi în
vederea obţinerii finanţării din partea acestora la condiţii cât mai favorabile;
• respectarea recomandărilor şi indicatorilor specificaţi în documentele de bază semnate cu instituţiile
financiare internaţionale;
• consolidarea în cadrul instituţiilor publice a capacităţilor de planificare şi implementare a
proiectelor finanţate de donatorii externi, precum şi majorarea nivelului de transparenţă în
implementarea lor.
În opinia autorului, condiţia decisivă în asigurarea creşterii economice şi, ca urmare, a întregii
strategii de dezvoltare a Moldovei ca stat social în următorii 10-15 ani trebuie să fie creşterea investiţională.
E necesar de menţionat că numai modelul creşterii economice orientat spre creşterea bunăstării
majorităţii populaţiei va putea real să asigure ieşirea din problemele social-economice, actualitatea cărora în
prezent se voalează prin valul conjunctural de înviorare în producţie. Însă dacă totul se va miza pe creştere

18
pentru creştere, atunci agravarea situaţiei sociale va ruina creşterea producţiei, dezvoltarea normală a
statului şi a întregii societăţi.
Numai cu condiţia stabilizării politice şi economice, a creării condiţiilor necesare, se poate conta pe
afluxul investiţiilor străine solide.
Numai în cazul dezvoltării stabile a economiei, problema datoriei publice capătă o însemnătate
secundară. Dacă economia va funcţiona în mod normal şi se va dezvolta stabil, atunci încasarea veniturilor
se va majora, iar impozitele vor creşte automat şi astfel deficitul se va micşora.
Însă, folosind modelul elaborat de autor, precum şi mizând pe varianta optimistă privind
implementarea programelor guvernamentale actuale, vom încerca totuşi să elaborăm un pronostic pentru
nivelul datoriei publice.
Ţinând cont de evoluţiile indicatorilor (factorilor) care au un grad mai semnificativ de corelare (din
punct de vedere econometric) cu ponderea datoriei publice în Produsul Intern Brut al Republicii Moldova în
ultimii 9 ani (2000–2008), precum şi estimările Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova referitoare la
aceşti indicatori în următorii 3 ani (tabelul 4.2), calculăm ponderea datoriei publice în PIB pentru o
perspectivă de 3 ani următori. Dat fiind faptul că caracteristicile econometrice ale formulei 4., având un
grad de semnificaţie mai scăzut (decât cel al formulei 4.2), nu ne permit să efectuăm o prognoză cât de cât
reală, suma absolută a datoriei publice nu o vom calcula.
Tabelul 4.2
Prognoza evoluţiei unor indicatori macroeconomici
Abrevierea
Indicatori 2009 2010 2011
convenţională
Venituri totale ale BPN / PIB, % VBPNTOPIB 40,4 40,7 41,1
Cheltuieli totale ale BPN/ PIB, % CBPNTOPIB 41,4 41,7 42,1
Sursă: Elaborat de autor în baza Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu pe anii 2009-2011.
În afară de aceasta, folosind modelul din capitolul 2, vom calcula suma datoriei publice exprimate în
lei pentru anii 2009-2011 având în vedere ameliorarea probabilă a situaţiei din domeniul Indicelui Libertăţii
Economice (ILE) cu 1 punct – varianta optimistă.
Având la dispoziţie formula (3.4) şi aplicând pentru toate variabilele exogene datele din tabelul 4.2,
vom obţine următoarele rezultate (pronosticate) pentru variabilele endogene – tabelul 4.3.
Tabelul 4.3
Prognoza evoluţiei datoriei publice în Republica Moldova
Abrevierea
Indicator 2009 2010 2011
convenţională
Datoria publică / PIB, % DATPUBTOPIB 17,16 16,73 16,29
Sursă: Elaborat de autor în baza calculelor efectuate bazate pe datele din Tabelul 4.1
La etapa actuală realizarea în viaţă a politicilor social-economice trasate de Guvern în mod direct
depind de faptul cât de eficientă este activitatea economică, politică şi administrativă în aspectul asigurării
creşterii economice şi reducerii sărăciei.
De rezultatul promovării politicii în toate domeniile depinde nu numai starea finanţelor publice şi,
drept consecinţă, nivelul datoriei publice, dar şi viitorul ţării în general, deoarece Republica Moldova s-a
pus pe calea integrării europene, unde nivelul mic al datoriei publice este una dintre cerinţele de bază pentru
ţările-membre. Cu toate acestea, datoria publică este ca o oglindă a situaţiei social-economice din ţară şi
nivelul ei nu trebuie să fie indiferent pentru noi.

III. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În Concluzii şi recomandări autorul generalizează rezultatele obţinute pe parcursul cercetării,
evidenţiază cele mai importante cauze ale dinamicii datoriei publice în Republica Moldova şi argumentează
formula care reprezintă influenţa diferitor factori asupra datoriei publice.
Cercetările efectuate de autor privind impactul politicilor economice asupra datoriei publice au
permis formularea următoarelor concluzii:
1. În urma analizei şi cercetărilor efectuate au fost evidenţiate, concretizate şi fundamentate
conceptele de bază şi teoriile tradiţionale macroeconomice ale datoriei publice, indicatorii de măsurare
19
a gradului de îndatorare a unei ţări, precum şi acei indicatori care caracterizează efortul financiar anual
reclamat de datoria publică, aplicabile în procesul gestiunii datoriei publice autohtone.
2. Raportul „rezerve (potenţial de creştere) – datoria de stat” exprimă legătura dintre datoria
internă şi cea externă. Dacă ţara este în dificultate privind acumularea potenţialului creşterii în intern,
ea va acumula datorii interne (deficit bugetar). Apelând la credite din afară şi utilizându-le pentru
acoperirea acestui deficit, ţara va acumula datorii externe fără mari şanse de a asigura creşterea
economică dorită. Practica mondială a demonstrat că ieşirea din acest cerc vicios este promovarea unei
politici economice flexibile. În interior – a manevra între măsuri de ocrotire minim posibilă a păturilor
vulnerabile ale populaţiei şi argumentarea necesităţii unor sacrificii de susţinere din partea poporului
pentru câştig în timp.
3. Datoria publică reprezintă expresia influenţei factorilor interni şi/sau externi, a deciziilor
politico-strategice luate de conducerea superioară publică de-a lungul unei perioade de timp relativ
îndelungate. Prin datoria publică, îndeosebi prin condiţiile-clauze de îndatorare, se poate
ipoteca/constrânge financiar şi social nu numai generaţia actuală, dar şi generaţiile viitoare; este
motivul pentru care dialogul social şi transparenţa/dezbaterea publică cu ocazia încheierii de noi
contracte-convenţii poate conduce la o mai bună utilizare a fondurilor publice în general. Datoria
publică poate afecta independenţa şi suveranitatea naţională sau cea a băncilor naţionale centrale de
emisie monetară.
4. Datoria de stat fiind formată din suma algebrică a deficitului bugetului de stat, a activelor şi a
pasivelor guvernului, ea poate fi cuantificată în diviziunea fiecărui an prin coeficientul de discontare,
actualizare. Activele pot fi constituite din capitalul fix, resursele financiare sub formă de dividende de
la împrumuturi, arenda clădirilor, a pământului. Suma algebrică a activelor capitale şi a pasivelor este
zero, deci constatăm că, activele capitale nu reduc şi nici nu majorează datoria de stat.
5. Tendinţele în evoluţia economiei mondiale au fost determinate de problemele pe de piaţa
financiară mondială, care s-au extins în restul lumii şi începând cu luna septembrie 2008, s-au
transformat într-o criză economică internaţională. În urma turbulenţelor de pe pieţele financiare şi a
deficitului de lichiditate, criza s-a extins şi în sectorul real al economiei mondiale. Ca rezultat al
înrăutăţirii condiţiilor de creditare, al scăderii veniturilor gospodăriilor casnice şi al deteriorării
confidenţei acestora, s-a început reducerea consumului, inclusiv a celui privat. Aşadar, trebuie de
menţionat că relansarea economică din ţările dezvoltate se aşteaptă să fie slabă, produsul global real
rămînînd pînă spre sfîrşitul anului 2011 sub nivelul înregistrat înainte de criză. Plus la aceasta,
nivelurile înalte ale şomajului şi ale datoriei publice, precum şi sistemele financiare neconsolidate
deocamdată prezintă îngrijorări.
6. Concluzionând analiza efectuată, putem menţiona că, în general, dinamica datoriei publice în
Republica Moldova a suferit influenţa atât pozitivă a factorilor, cât şi negativă. Deci după ce în ţara
noastră au fost rezolvate într-o măsură oarecare problemele economice şi cele de dezvoltare socială,
datoria publică a primit tendinţa spre reducere. De asemenea, merită să menţionăm faptul că ultimii ani
guvernatorii au întreprins măsuri concrete pentru stoparea împrumuturilor (mai ales străine) legate de
finanţarea nevoilor statului şi, în aşa mod, soluţionarea problemelor cu creditorii.
7. Cercetarea esenţei datoriei publice, logicii, structurii şi infrastructurii acesteia permite nu
numai eficientizarea diminuării ei, dar are şi o importanţă profilactică imensă. Implementarea largă a
instrumentelor şi metodelor de reducere a datoriei publice, dă posibilitate statului să-şi diminueze
eficient mărimea obligaţiei sale, atât la nivel naţional, cât şi la cel internaţional.
În contextul reformelor economico-sociale din Republica Moldova, remarcăm că un pas
important în îmbunătăţirea calităţii administrării datoriei publice în Republica Moldova a fost instituirea
unui nou cadru juridic, care cuprinde Legea cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi
recreditarea de stat (adoptată în anul 2006), Regulamentele ce reglementează raportarea datoriei
publice, ţinerea registrelor privind datoria de stat, garanţiile de stat, recreditarea de stat şi alte acte la
contractarea şi debursarea împrumuturilor de stat externe şi interne (aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr.1136 din 18.10.2007 „Cu privire la unele măsuri de executare a Legii nr. 419-XVI din
22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat”).

20
 La fel, a fost modernizat şi sistemul informaţional de gestionare a datoriei de stat. Astfel, pentru
ţinerea evidenţei datoriei de stat, Ministerul Finanţelor a implementat Sistemul DMFAS, potrivit căruia a
fost inclus ca componentă a Proiectului de Susţinere în Administrarea Datoriei Publice.
8. Analizând experienţa internaţională în domeniul gestiunii datoriei publice, am ajuns la concluzia că
lipsa de mijloace financiare creează multe dificultăţi în funcţionarea normală a statului. O datorie publică
cronică de proporţii poate provoca creşterea ratei inflaţiei, criza valutară, dificultăţi la finanţarea deficitului
bugetar şi alte fenomene nedorite ce influenţează negativ procesul de stabilizare macroeconomică şi,
respectiv, progresul economic.
Sinteza rezultatelor şi concluziile realizate în cadrul cercetării permit formularea următoarelor
recomandări:
1. În scopul efectuării unei cercetări coerente a problematicii datoriei publice şi perfecţionării
procedurii de gestionare a acesteia, considerăm raţional de a soluţiona problemele identificate doar prin
abordare complexă.
Deoarece problema datoriei de stat direct este tangentă cu un set de probleme ale circuitului
monetar, politicii bugetare, eficienţei politicii macroeconomice de influenţă asupra activităţii
antreprenoriale şi a proceselor din sfera socială, evidenţiem caracterul interdependenat al datoriei
externe cu cea internă. Relaţiile economice externe ale ţării nu pot fi privite ca autonome în raport cu
starea internă a economiei naţionale.
2. În consecinţă, investigaţiile efectuate ne-au permis să conchidem că datoria publică
reprezintă, într-un sens restrâns, suma împrumuturilor contractate de stat cu scopul de a finanţa
deficitele din trecut, iar intr-un sens mai larg, aceasta reprezintă totalitatea obligaţiilor băneşti pe care le
are statul la un moment dat faţă de creditorii interni şi externi, rezultat din împrumuturi în monedă
naţională şi în valută pe termen scurt, mediu şi lung, contractate de stat în mod direct sau garantate de
către acesta, inclusiv obligaţiile faţă de trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar pentru
acoperirea deficitelor bugetului de stat.
3. Luând în considerare că prin datoria publică, în deosebi îndeosebi prin condiţiile-clauze de
îndatorare, se poate ipoteca/constrânge financiar şi social nu numai generaţia actuală, dar şi generaţiile
viitoare, am ajuns la concluzia că datoria de stat este în dependenţă directă de cuantumul impozitelor.
Acestea din urmă pot fi direcţionate la creşterea acumulărilor productibile sau la reducerea acestora. În
opinia noastră, luând în considerare practica internaţională privind, este rezonabil ca impozitele să fie
privite în exclusivitate numai ca mijloc de asigurare a achiziţiilor guvernamentale, deoarece acestea
servesc şi ca regulatoare în procesele de stimulare a acumulărilor productive.
4. Comunitatea internaţională înfruntă o conjunctură fără precedent privind cerinţele şi
oportunităţile de construire a unei economii mondiale sănătoase, trainice şi echilibrate. În timp ce unele
dintre ţările în curs de dezvoltare au reuşit să realizeze o creştere economică externă rapidă şi să se
situeze pe o poziţie financiară externă satisfăcătoare, multe altele continuă să înregistreze o situaţie
acută privind realizarea resurselor pentru dezvoltare. Anume pentru aceste ţări este necesară o creştere
a surselor de finanţare externă care să le suplimenteze economiile prin impunerea unei susţineri
financiare adecvate. Ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare, inclusiv şi Republicii Moldova,
trebuie să fie calitativ şi cantitativ. Aşadar asistenţa financiară externă este un mod special de ajutor
foarte important. Însă aceasta trebuie să fie considerată în contextul mai larg al surselor exogene ale
dezvoltării, surse care nu înlocuiesc, ci completează factorul intern, efortul propriu, care este şi trebuie
să rămână un element esenţial al creşterii economice a unei naţiuni.
5. Criza financiară globală şi recesiunea principalelor economii pe plan extern, în special a
ţărilor care sunt principali parteneri comerciali ai Republicii Moldova, a afectat în mod deosebit şi
dezvoltarea ţării noastre. Sfera socială a fost afectată în egală măsură. Guvernul a întîmpinat mari
dificultăţi la plata salariilor şi altor obligaţiuni sociale, din care motiv a recurs la împrumuturi de pe
piaţa internă. În consecinţă, a crescut datoria internă a ţării.
Ca rezultat, necătînd la toate reuşite ale Republicii Moldova din anul 2008, următorul an 2009 a
primit o amprentă imensă parvenită de la această criză mondială: în ultimul deceniu, anul 2009 a
devenit unicul an cînd Produsul intern brut a scăzut în termeni reali comparativ cu anul precedent.
A crescut semnificativ datoria de stat. Suma totală a datoriei de stat (internă şi externă),
administrată de Guvern, la 31 decembrie 2009 a constituit circa 14,6 mil. lei, mai mult cu 26% faţă de

21
aceeaşi dată a anului 2008. Majorarea datoriei de stat a fost determinată, în special, de creşterea cu
45,4% a datoriei de stat interne, cauzată de necesitatea finanţării deficitului bugetar.
6. Aşadar, studiul moldovenesc a confirmat ideea conform căreia datoriile publice cu tendinţe
de creştere reprezintă demonstrarea iresponsabilităţii şi iroselii politice a guvernului şi duc la lărgirea
sectorului public neproductiv, creând o primejdie reală existenţei sectorului privat.
7. Reducerea datoriei de stat a Republicii Moldova va contribui la creşterea economică,
majorarea salariilor, creşterea achiziţiilor guvernamentale. În consecinţă şi salariile majore, şi
achiziţiile guvernamentale contribuie exponenţial la creşterea PIB. Problema rămâne actuală şi după ce
Republica Moldova va reuşi să se elibereze de datoria de stat. Autorităţile ar trebui să fie „dotate” cu
politici economice orientate spre acceptare sau respingerea datoriei de stat.
8.Rezultatele cercetărilor argumentează eficacitatea propunerilor privind căile de reducere a
datoriei publice în Republica Moldova şi evident vor avea un impact pozitiv atât în completarea
bugetului naţional, cât şi în atractivitatea investiţională a ţării în întregime. Ca urmare a celor expuse
mai sus, putem concluziona că Republica Moldova poate fi apreciată ca ţară cu posibilităţi de
minimizare a costurilor tranzacţionale nevalorificate.

IV. LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI

1. L. Teleucă, Reforma în evidenţa contabilă şi sistemul de impunere.// Analele ştiinţifice ale USM.
Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Chişinău: USM, 1998. 0,3 c.a.
2. L. Teleucă, Noua contabilitate instrument-cheie al reformării economiei// Analele ştiinţifice ale
USM. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Chişinău: USM, 1999. 0,3 c.a.
3. L. Teleucă, Neocolonialismul nu a murit // Analele ştiinţifice ale USM. Seria „Ştiinţe
socioumanistice”. Chişinău: USM, 2000. 0,3 c.a.
4. L. Teleucă, Problema reorganizării economice prin prisma doctrinei protecţioniste //
Simpozionul Ştiinţific Internaţional de la 28-29 septembrie 2000. Chişinău, 2000.
5. L. Teleucă Problema climatului investiţional în Republica Moldova // Conferinţa Ştiinţifică
Internaţională. Chişinău: ASEM, 2000. 0,2 c.a.
6. L. Teleucă, Specificul gîndirii economice româneşti // Conferinţa Corpului Didactico-Ştiinţific
„Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM pe anii 1998-1999” de la 27 septembrie–2 octombrie 2000.
Chişinău: USM, 2000. 0,2 c.a.
7. L. Teleucă, Asistenţa economică – instrument de respecializare sau ... // Conferinţa a III-a
Internaţională „Gândirea ştiinţifică modernă: realizări şi perspective” a Asociaţiei Oamenilor de
Ştiinţă, Cultură şi Artă, 28-29 octombrie 2000. Chişinău, 2000. 0,2 c.a.
8. L. Teleucă, Calea anevoioasă de reformare a activităţilor în cadrul economiei naţionale //
Analele ştiinţifice ale USM. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Chişinău: USM, 2001. 0,3 c.a.
9. L. Teleucă, Datoria externă – pragul critic // Materialele simpozionului al III-lea internaţional
„Reformele economice: avantajele şi dezavantajele”. Chişinău: IREI, 2002. 0,2 c.a.
10. L. Teleucă, Avem noi oare şanse să trăim mai bine?// Analele ştiinţifice ale USM. Seria „Ştiinţe
socioumanistice”. Chişinău: USM, 2002. 0,3 c.a. (în curs de apariţie).
11. L. Teleucă, Posibilitatea elaborării unei strategii ştiinţifice de dezvoltare dinamică şi echilibrată
a reformelor în economia naţională a Republicii Moldova// Rezumatele comunicărilor conferinţei
corpului didactico-ştiinţific „Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în anii 2000-2002”. Vol. I. Ştiinţe
socioumanistice. – Chişinău: CE USM, 2003. 0,2 c.a.
12. L. Teleucă, Politica comercială a Uniunii Europene // Analele ştiinţifice a USM. Chişinău : CE
USM, 2003. 0,7 c.a.
13. L. Teleucă, Posibilităţile elaborării unei strategii ştiinţifice de dezvoltare dinamică şi echilibrată
a economiilor naţionale // Conferinţa Internaţională „Filosofia, Sociologia, Politica şi noua
generaţie”. Chişinău: USM, 2003.
14. L. Teleucă, Impactul economic asupra sărăciei în Republica Moldova // Analele ştiinţifice a
USM. Chişinău : CE USM, 2004. 0,7 c.a.
15. L. Teleucă, Povara datoriei externe // Conferinţa Ştiinţifico-Practică Internaţională „Problemele
actuale ale dezvoltării social-economice a Republicii Moldova şi experienţe de dezvoltare a altor
ţări”, 24-25 noiembrie 2006, USM. Chişinău, 2007.
22
16. S. Maximilian, L. Teleucă, Limita creşterii datoriilor externe // Revista ştiinţifică „Studia
Universitatis”. Chişinău, CEP USM, Nr. 2, 2007.
17. L. Teleucă, Problema determinării cuantumului real al datoriei de stat // Conferinţa Ştiinţifică
Internaţională „Modalităţi de eficientizare a managementului în condiţiile economiei concurenţiale”
din 5-6 octombrie 2007, CEP USM, 2007.
18. I. Enicov, L. Teleucă, Impactul politicilor economice asupra datoriei publice // Revista
ştiinţifică „Studia Universitatis”, Chişinău, CEP USM, 2009.
19. I. Enicov, L. Teleucă, Consecinţele economice şi sociale ale datoriei publice // Revista ştiinţifică
„Studia Universitatis”. Chişinău, CEP USM, 2009.
20. I. Enicov, A.Petroaia, L.Teleuca, Politicile economice şi datoria publică în Republica Moldova.

23
 ADNOTARE
la teza de doctor în economie a Dnei Teleucă Lina cu tema:
„Impactul politicilor economice asupra datoriei publice”, Chişinău, 2010

Teza cuprinde introducerea, patru capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia din 109 titluri,
16 anexe şi este perfectată pe 165 de pagini, 35 de figuri şi 26 de tabele. Rezultatele obţinute sunt
publicate în 20 de lucrări ştiinţifice.
Cuvinte-cheie: datoria publică, datoria publică internă, datoria publică externă, veniturile publice,
cheltuielile publice, deficit bugetar, politica economică a statului, politica bugetar-fiscală, politica în
domeniul datoriei publice, restructurarea datoriei publice externe, analiza econometrică.
Domeniul de studiu îl constituie datoria publică şi căile posibile de corelare a politicilor
economice cu politica în domeniul datoriei publice în scopul reducerii acesteia.
Scopul cercetării este analiza şi generalizarea teoriilor privind datoria publică, stabilirea
circumstanţelor de apariţie a acestui fenomen, a efectelor de influenţă a politicilor economice din ţară asupra
ei şi viceversa, precum şi studierea necesităţii şi a căilor de reducere a datoriei publice în Republica
Moldova.
Metodologia cercetării ştiinţifice se bazează pe metodele de modelare economico-matematică, pe
metodele inducţiei, deducţiei, analizei şi sintezei, comparării.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în: formularea şi tratarea
procesului desfăşurării în timp a consumului, determinarea cuantumului real al datoriei publice şi a
impactului impozitelor şi achiziţiilor guvernamentale asupra datoriei publice, elaborarea modelului
econometric privind influenţa unor factori asupra datoriei publice, analiza posibilităţilor de adaptare a
politicii economice externe în condiţiile transformărilor sistemice tranziţionale.
Semnificaţia teoretică este constituită din concepţiile şi lucrările ştiinţifice dedicate aspectelor
teoretice şi practice ale datoriei publice; aspectelor teoretice şi practice ale impactului diferitor elemente ale
politicii economice a statului asupra datoriei publice; adaptării politicii economice externe în condiţiile
transformărilor sistemice tranziţionale în scopul administrării eficiente a datoriei publice.
Valoarea aplicativă a lucrării rezidă în: analiza factorială a influenţei unor politici economice în
Republica Moldova asupra datoriei publice, precum şi argumentarea ştiinţifică a căilor posibile de reducere a
datoriei publice privite prin prisma perfecţionării politicii economice în Republica Moldova.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice: rezultatele cercetării şi propunerile efectuate pe tema tezei
au fost analizate şi implementate la nivel naţional, în cadrul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova
şi al altor organe legislative în procesul de elaborare a legislaţiei noi şi de perfecţionare a celei
existente; în cadrul instituţiilor de învăţământ economic superior în procesul de studii la disciplinele de
specialitate ce ţin de domeniul financiar.

24
 ANNOTATION
on the Mrs. Teleucă Lina’s thesis for Ph. D. degree in economics on the subject:
“Economic policies impact on public debt”, Chişinău, 2010

The thesis comprises introduction, 4 chapters, conclusions and recommendations, bibliography

with 109 items, 16 annexes and is done on 165 pages, 35 figures and 26 tables. The obtained results are
published in 20 scientific working papers.
Key words: public debt, internal public debt, external public debt, public revenues, public
expenditures, budget deficit, state economic policy, budgetary policy, policy in public debt area,
external public debt restructuring, econometric analysis.
Study domain: public debt and possible ways of economic policies and public debt policy
correlation in view of its reduction.
Aim of work: the analysis and generalization of public debt theories, the establishing of
circumstances of this phenomenon appearance, of effects of country’s economic policies influence on it
and vice versa, as well as the study of necessities and ways of Republic of Moldova’s public debt
reduction.
Methodology of scientific research is based on the methods of the economic-mathematic
modeling, on the methods of induction, deduction, analysis and synthesis, comparison.
Scientific novelty and originality of the obtained results consists in: formulation and
treatment of in time consumption development process, determination of public debt real quantum and
governmental taxes and acquisitions impact on public debt, elaboration of econometric model regarding
certain factors influence on public debt, analysis of possibilities of adapting external economic policy
in conditions of systematic transitional transformations.
Theoretical significance is made up by the concepts and scientific works dedicated to:
theoretical and practical aspects of public debt, theoretical and practical aspects of state economic
policy’s different elements impact on public debt, adjustment of external economic policy in conditions
of systematic transitional transformations.
Applicative value of work consists in: factorial analysis of Republic of Moldova’s certain
economic policies influence on public debt, as well as scientific argumentation of possible ways of
public debt reduction viewed through economic policy improvement in Moldova.
Implementation of scientific results: the research results and the suggestions done on the topic
of thesis were analyzed and implemented at national level, within the Ministry of Finance and ather
regulatory authorities for elaboration of new legislation and improvement of the existing legislation;
and in the economy universities by didactic personnel in teaching specialty disciplines.

25
 АННОТАЦИЯ
диссертации на соискание учёной степени доктора экономики Телеукэ Лины на тему:
«Влияние экономических политик на государственный долг», Кишинэу, 2010
Диссертация включает в себя введение, 4 главы, заключение и рекомендации,
библиографию из 109 пунктов, 16 приложений и выполнена на 159 страницах, 35 фигурах и 26
таблицах. Полученные результаты исследований опубликованы в 20 научных работах.
Ключевые слова: государственный долг, внутренний государственный долг, внешний
государственный долг, государственные доходы, государственные расходы, дефицит бюджета,
экономическая политика государства, налогово-бюджетная политика, политика в области
государственного долга, реструктуризация внешнего государственного долга, эконометрический
анализ.
Область исследования: государственный долг и возможные пути корреляции
экономических политик с политикой в области государственного долга с целью его сокращения.
Цель исследования: анализ и обобщение теорий государственного долга, установление
условий появления данного феномена, эффектов влияния на него экономических политик,
проводимых в стране и наоборот, а также изучение необходимости и путей сокращения
государственного долга в Республике Молдова.
Методика научного исследования основана на методах экономико-математического
моделирования, методах индукции, дедукции, анализа и синтеза, сравнения.
Научная новизна и оригинальность полученных результатов состоит в
формулировании и трактовании процесса потребления во времени, определении реального
размера государственного долга и воздействия государственных налогов и закупок на
государственный долг, в разработке эконометрической модели влияния определённых факторов
на государственный долг, анализе возможностей адаптации внешней экономической политики в
условиях системных переходных преобразований.
Теоретическое значение заключается в научных понятиях и работах, посвящённых
теоретическим и практическим аспектам государственного долга, теоретическим и
практическим аспектам воздействия различных элементов экономической политики государства
на государственный долг, адаптации внешней экономической политики в условиях системных
переходных преобразований с целью эффективного управления государственным долгом.
Прикладное значение состоит в факторном анализе влияния экономических политик
Республики Молдова на государственный долг, научной аргументации возможных путей
сокращения государственного долга, рассматриваемых с точки зрения совершенствования
экономической политики в Республике Молдова.
Внедрение научных результатов: результаты исследований и предложения,
осуществлённые по теме диссертации были проанализированы и применены на национальном
уровне в рамках Министерства Финансов Республики Молдова и другими законодательными
органами в процессе разработки нового законодательства и совершенствования; высших
экономических учебных заведений в процессе обучения по специализированным предметам в
области финансов.

26
 LINA TELEUCĂ

IMPACTUL POLITICILOR ECONOMICE ASUPRA DATORIEI

PUBLICE

Specialitatea 08.00.10 – Finanţe; monedă; credit

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în economie

Bun de tipar 12.11.07

Formatul 60 x 84 1/16. Coli de tipar 1,5
Coli de autor 1.0. Tirajul 50 ex.
Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al USM
MD 2009 , mun. Chişinău, str. A. Mateevici, 60

27