Scara dumnezeiescului urcuș

Icoana Scării Raiului(Mănăstirea Sf. Ecaterina, Peninsula Sinai, Egipt)

Scara dumnezeiescului urcuș este un tratat ascetic despre părăsirea păcatului și înaintarea pe
calea virtuţilor, în vederea obținerii mântuirii. Deși a fost scrisă de Sfântul Ioan din
Sinai pentru monahi, a devenit, după Sfânta Scriptură, una din lucrările cele mai importante și mai
influente folosite în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre o viață plăcută lui Dumnezeu.
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă

Sfintele Taine

Botezul – Mirungerea 
Sf. Împărtășanie – Spovedania 
Căsătoria – Preoția 
Sf. Maslu

Starea omului

Păcatul – Patima – Virtutea
Raiul – Iadul

Păcate
 Păcate strigătoare la cer 

Păcate capitale 

Alte păcate 

Păcatele limbii 

Virtuți

Virtuțile teologice 

Credința – Nădejdea – Iubirea 

Virtuțile morale 

Înțelepciunea – Smerenia
Răbdarea – Stăruința în bine
Prietenia – Iertarea – Blândețea 
Pacea – Mila – Dreptatea – Hărnicia

Etapele vieții duhovnicești

Despătimirea (Curățirea) 
Contemplația 
Îndumnezeirea

Isihasm
Trezvia – Pocăința 
Isihia – Discernământul 
Mintea

Asceza
Fecioria – Ascultarea 
Statornicia – Postul 
Sărăcia – Monahismul

Rugăciunea
 Închinarea – Cinstirea 
Pravila de rugăciune 
Rugăciunea lui Iisus 
Sf. Moaște – Semnul Sf. Cruci

Sfinții Părinți
Părinții apostolici 
Părinții pustiei 
Părinții capadocieni 
Filocalia 
Scara dumnezeiescului urcuș

Editați această casetă

Există și o icoană a Scării Raiului. Aceasta prezintă mai mulți oameni (de regulă monahi) care urcă
pe o scară; la capătul de sus al scării se găsește Domnul Iisus Hristos, gata să îi primească în rai pe
cei care urcă. De asemeni, apar îngeri care îi ajută pe cei aflați pe scară și diavoli care aruncă înspre
ei săgeți sau încearcă să îi tragă jos, aruncându-i în iad (adesea reprezentat ca un balaur cu gura
deschisă). Aproape în toate reprezentările apare cel puțin o persoană care cade.

Cuprins
 [ascunde] 

 1Istoricul Scării
 2Structură și scopuri
o 2.1Treptele Scării
 3Despre citirea Scării
 4Scara Raiului în Țările Române
o 4.1Ediții românești
o 4.2Tema/motivul Leastviţei în arta populară şi cultă
românească
o 4.3Istoricul Leastviţei în Ţările Române
o 4.4Importanţa Leastviţei în renaşterea isihasmului în Ţările
Române
 o 4.5Importanţa Leastviţei în particularizarea Rugăciunii lui
Iisus
o 4.6Importanţa Leastviţei în păstrarea integrităţii spirituale şi
teritoriale
o 4.7Importanţa Leastviţei pentru secolele care vor urma
 5Note:
 6A se vedea și
 7Bibliografie
 8Legături externe

Istoricul Scării
În vremea când era un sihastru trăind în Peninsula Sinai, Sfântul Ioan era cunoscut
pentru smerenia și ascultarea sa, precum și pentru înţelepciunea și discernământul său (obținute
printr-o îndelungată experiență spirituală). Avea o reputație de foarte bun cunoscător în ceea ce
privește modul în care trebuie dusă o viață duhovnicească. Sfântul Ioan, egumen al Mănăstirii Rait, i-
a cerut într-o zi Sfântului Ioan Scărarul (cunoscut și ca Ioan din Sinai) să scrie lucrurile pe care le
cunoștea într-o carte. La început, Sfântul Ioan Scărarul ezită să-și asume o astfel de sarcină, dar în
cele din urmă a ascultat rugămintea egumenului din Rait și a început să scrie Scara (mai târziu
numită Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii). Sfântul Ioan a primit numele de "Scărarul" (Climax
sau Climacus, adică "al Scării") datorită lucrării sale. Scrierea Scării a fost comparată mai târziu
în monahism cu primirea Legii pe muntele Sinai de către Sfântul prooroc Moise.
Această lucrare a fost folosită mai întâi de monahi. Până în zilele noastre, aceștia o citesc în special
în timpul Postului Mare. Este una din scrierile recomandate în perioadele de post și pentru cei care
mai sunt "în lume", însă numai cu precauție și sub sfătuirea unui Părinte duhovnicesc [1]. Această
lucrare și-a lăsat amprenta asupra vieților multor sfinți precum Sf. Teodor Studitul, Sf. Serghie de
Radonej, Sf. Iosif de Volokolamsk, Sf. Petru Damaschinul, Sf. Teofan Zăvorâtul și mulți alți părinți
duhovnicești.

Structură și scopuri
Scopul tratatului este de a fi un ghid în urmarea unei vieți închinate întru totul lui Dumnezeu.
Metafora scării, asemănătoare cu cea din viziunea Patriarhului Iacov, este folosită pentru a descrie
modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurilor, începând cu renunțarea la lume și sfârșind
în Rai, împreună cu Domnul. Lucrarea este împărțită în treizeci de capitole, fiecare ocupându-se de
un păcat sau de o virtute anume. Inițial, capitolele erau numite logoi, dar astăzi sunt mai cunoscute
ca "trepte". Conținutul, ca și în cazul Legilor primite de Moise, nu cuprinde în primul rând reguli,
reglementări de tot felul, ci mai ales observații asupra practicilor existente. Adesea, limbajul folosit
este metaforic, pentru a ilustra mai bine natura păcatului sau a virtuții. În ansamblu, tratatul urmează
o linie progresivă, pornind de la renunțarea la lume către sfârșitul care este viața trăită întru iubirea
lui Dumnezeu.
Treptele Scării
Treptele Scării (după traducerea N. Corneanu) sunt următoarele:
1. Despre lepădarea de lume
2. Despre neîmpătimire, adică neîntristare

3. Despre înstrăinare

4. Despre ascultare

5. Despre pocăință

6. Despre amintirea de moarte

7. Despre bucuria plânsului

8. Despre nemâniere și blândețe

9. Despre ținerea de minte a răului

10. Despre grăirea de rău

11. Despre limbuție și tăcere

12. Despre minciună

13. Despre trândăvie

14. Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul

15. Despre puritate și înfrânare

16. Despre iubirea de arginți

17. Despre sărăcia alergătoare către cer

18. Despre nesimțire (scil. indolență, insensibilitate)

19. Despre somn și rugăciune și despre cântarea de psalmi în comun

20. Despre privegherea trupească și duhovnicească

21. Despre nebărbăteasca temere

22. Despre slava deșartă

23. Despre mândrie și blasfemie

24. Despre blândețe, simplitate, nerăutate și viclenie

25. Despre minunata smerenie

26. Despre deosebirea gândurilor (discernământul). Recapitularea pe scurt a celor XXVI cuvinte
anterioare.

27. Despre isihia (liniștea) trupului și sufletului

28. Despre sfânta și fericita rugăciune

29. Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului
 30. Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.

Lucrarea se sfârșește cu un Cuvânt către păstor (stareț), adresat Sf. Ioan din Rait.

Despre citirea Scării
Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și acesta ar trebui citit cu grijă. Dat fiind că publicul pentru
care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară
viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu. Acesta este unul din motivele pentru care această
lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. Scara ar trebui citită cu mare atenție
și concentrare, pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții monahilor. Dar se poate citi și câte o
treaptă, individual. Este important ca un părinte duhovnicesc să fie implicat pentru a putea să-l ajute
și să-l călăuzească pe cel care citește.

Scara Raiului în Țările Române

Leastviţa este denumirea sub care a circulat în Ţările Române până în perioada modernă scrierea
Sfântului Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, mai cu seamă în urma traducerii făcute de
Sfântul Varlaam, traducerea cu cea mai largă răspândire şi având impactul cel mai puternic în epocă.
Ediții românești
Scara raiului este una din cele mai cunoscute cărți din literatura duhovnicească ortodoxă, drept care
a cunoscut o serie lungă de traduceri, dintre care prima a aparținut mitropolitului Moldovei, Varlaam,
datând din 1618. Un istoric pe larg al traducerilor Scării în limba română îl găsim în studiul introductiv
realizat de Mitropolitul Nicolae (Corneanu) al Banatului la propria sa traducere a Scării.
Cele mai cunoscute ediții contemporane ale Scării" sunt:

 a Părintelui Dumitru Stăniloae, în volumul IX din Filocalia (ed. I IBM, București, 1980; ed. II

Humanitas, București, 2002)
 a IPS Nicolae (Corneanu) al Banatului, cu titlul Scara raiului, Amarcord, Timișoara, 1997
(ulterior reeditată).

Ambele ediții cuprind câte un studiu introductiv foarte bine documentat despre viața Sf. Ioan
Scărarul, despre locul Scării în spiritualitatea ortodoxă și despre diferitele ediții și traduceri ale
lucrării.