16.03.

2014 Conciliul de la Ierusalim si problema zilei de odihna | Dincolo de orizont

Dincolo de orizont
Conciliul de la Ierusalim si problema zilei de odihna
"AdevărulLori
15/03/2014 este ca apa
Balogh rece
care face rău doar dinților
bolnavi." – Nicolae Iorga
Conciliul de la Ierusalim si
problema zilei de odihna

In lumea crestina circula ideea potrivit careia

locul de nastere al pazirii duminicii in locul
Sabatului zilei a saptea este Ierusalimul. Se
sustine ca punctul de plecare al acestei schimbari
majore ar fi Conciliul de la Ierusalim din anii
49-50 d.Ch. , ocazie in care au fost discutate de
catre liderii Bisericii cateva conditii de baza pe care trebuiau sa le implineasca aceia dintre
neamuri care s-au convertit la crestinism.

Factorul care a facut necesara aceasta adunare a Bisericii din Ierusalim au fost niste
disensiuni aparute in biserica crestina din Antiohia pe marginea Legii lui Moise. In acea
comunitate venisera cativa agitatori iudaizanti ( evrei convertiti la crestinism ) care sustineau cu
tarie ca cei convertiti dintre neamuri trebuie sa practice circumciziunea, conform Legii lui
Moise. Ei legau de aceasta practica iudaica chiar mantuirea, starnind in felul acesta mari
controverse spirituale in randurile membrilor Bisericii ( Fapte 15, 1 ).

Pentru a da greutate invataturii lor, acesti crestini iudaizanti sustineau ca vorbesc in numele
conducerii Bisericii din Ierusalim, fapt pe care apostolii l-au negat ( Fapte 15,24 ). Deoarece
disputa teologica trebuia aplanata, Pavel si Barnaba au fost delegati de Biserica din Antiohia
pentru clarificarea acestei probleme direct la sursa: la Ierusalim, unde se aflau cei mai multi dintre
apostolii Domnului ( Fapte 15,2 ).

Ajunsi la Ierusalim, Pavel si Barnaba au povestit apostolilor tot ce facuse Dumnezeu printre
neamuri pentru mantuirea acestora, precum si minunile facute prin mainile lor. Insa si acolo au
aparut aceleasi controverse pe marginea circumciziunii si a Legii lui Moise. Intre evreii convertiti
la crestinism erau unii din partida fariseilor care sustineau ca obligativitatea de a se taia
imprejur si a tine Legea lui Moise apartinea nu doar iudeilor crestinati, ci si neamurilor convertite
la crestinism ( Fapte 15,5 ).

Aceste discutii aprinse au facut necesara intrunirea primului Conciliu Bisericesc tinut la
Ierusalim, ocazie in care au avut loc dezbateri lungi, cu luari de cuvant ale lui Petru, Pavel,
Barnaba si, in incheiere, Iacov, presedintele acestui Conciliu.

Nu stim de ce tocmai Iacov, fratele Domnului, a fost ales conducatorul Bisericii din acel
timp. De ce el si nu un alt apostol ? Se pare ca factorul hotarator a fost legatura de sange cu
Mantuitorul, Iacov fiind privit ca un fel de mare preot intre crestinii vremii. Se pare ca criteriul
legaturii de sange a avut mare greutate in alegerea lui Iacov si datorita puternicei prezente in
Biserica a iudeilor si preotilor iudei crestinati care respectau inca Legea lui Moise ( Fapte 21, 20
).

In urma dezbaterilor aprinse, Iacov a luat cuvantul, propunand ca aceia dintre neamuri care se

www.loribalogh.ro/2014/03/conciliul-de-la-ierusalim-si-problema-zilei-de-odihna/ 1/3
16.03.2014 Conciliul de la Ierusalim si problema zilei de odihna | Dincolo de orizont

convertisera la crestinism sa fie scutiti de circumciziune, dar sa se fereasca de “pangaririle

idolilor, de curvie, de dobitoacele sugrumate si de sange” ( Fapte 15,20 ).

Cuvintele de incheiere a cuvantarii lui Iacov sunt demne de retinut: “Caci inca din vechime,
Moise are in fiecare cetate oameni care-l propovaduiesc , fiindca este citit in sinagogi in
toate zilele de Sabat” ( Fapte 15, 21 ). Propunearea lui Iacov a fost aprobata de apostolii si
prezbiterii Bisericii, fiind transmisa spre aplicare tuturor comunitatilor crestine existente ( Fapte
15,23 ).

Pe baza acestei hotarari a Conciliului din Ierusalim, unii crestini au tras concluzia ca Biserica
crestina nu se mai afla sub obligativitatea pazirii Legii morale, incluzand aici si pazirea Sabatului
saptamanal, toate acestea fiind considerate un “jug pe care”, spunea Petru, “nici parintii nostri,
nici noi nu l-am putut purta” ( Fapte 15,10 ).

Pentru a nu ajunge la niste concluzii gresite, care ar putea sa ne conduca pe linia moarta a
neascultarii de Dumnezeu, este foarte important sa intelegem care a fost obiectul dezbaterilor din
sanul Bisericii primare si care a dus la hotararea cunoscuta. In discutie se afla Legea morala a
Celor Zece Porunci sau Legea lui Moise ? Era vorba de Sabatul poruncii a patra din Decalog
sau de sabatele ceremoniale ale Legii lui Moise ?

Cateva observatii pe marginea hotararii Bisericii din Ierusalim ne vor fi deosebit de utile:

1) Exceptarea de la prcatica circumciziunii a fost acordata doar neamurilor ( Fapte 15,23 ).

Pentru crestinii iudei nu s-a produs nicio schimbare in aceasta privinta, ei practicand in
continuare circumciziunea. Evenimentele descrise in cartea Faptele apostolilor arata profundul
atasament al credinciosilor fatza de institutiile iudaice si fatza de Legea lui Moise, inclusiv fatza
de circumciziune.

Dupa trecerea a zece ani de la Conciliul de la Ierusalim ( 60 d.Ch. ), apostolul Pavel a fost
acuzat de Iacov si ceilalti conducatori ai Bisericii ca “inveti pe toti iudeii care traiesc printre
neamuri sa se lepede de Moise, ca le zici sa nu-si taie imprejur copiii si sa nu traiasca
potrivit cu obiceiurile” ( Fapte 21,21 ).

Pentru ca sa inlature aceste acuzatii, acestia i-au propus lui Pavel sa indeplineasca un ritual
de curatire la templu ( Fapte 21,24 ). Aceste discutii arata ca la acea data conducatorii Bisericii
erau profund atasati de Legea lui Moise. Si nu doar ei, ci toti iudeii care se convertisera la
crestinism.

2) In ultima vizita facuta de Pavel la Ierusalim ( 58-60 d.Ch. ), se poate remarca graba
apostolului de a ajunge la Ierusalim de Ziua Cincizecimii ( Fapte 20,6 ). Aceasta demonstreaza
ca iudeii crestini inca isi conduceau viata dupa calendarul liturgic iudaic, fapt care a facut
posibila convertirea multor iudei si chiar preoti iudei, Din acest punct de vedere, acceptarea
crestinismului nu presupunea mari schimbari in modul lor de viata.

3) Din cele patru puncte ale hotararii Conciliului, doar una era de natura morala: ferirea de
desfrau, celelalte trei fiind de natura ceremoniala: abtinerea de la pangarirea idolilor, de la
consumarea carnii animalelor sugrumate si de la consumarea sangelui. Aceasta preocupare
excesiva fatza de unele precepte ceremoniale arata ca intre iudeii crestini exista inca un mare
respect fatza de Legea lui Moise.

Concluzii
www.loribalogh.ro/2014/03/conciliul-de-la-ierusalim-si-problema-zilei-de-odihna/ 2/3
16.03.2014 Conciliul de la Ierusalim si problema zilei de odihna | Dincolo de orizont

Daca Biserica din Ierusalim si conducerea ei au aratat un respect atat de profund fatza de
Legea lui Moise, daca insusi marele apostol Pavel s-a conformat unor precepte ceremoniale,
cum s-ar putea pune in contul Bisericii iudeo-crestine din acel timp desfiintarea Legii morale ,
inclusiv a Sabatului poruncii a patra ?

Decalogul era o institutie milenara la care iudeii tineau foarte mult, iar istoria Vechiului
Testament ne arata ca chivotul in care era adapostita Legea divina era deosebit de pretuit si
ingrijit. E greu, chiar imposibil de crezut ca o eventuala schimbare a zilei de odihna de la Sabatul
zilei a saptea la duminica zilei intai a saptamanii ar fi fost unanim acceptata de conducerea
Bisericii fara sa trezeasca nicio opozitie.

Daca pentru o problema relativ minora cum era circumciziunea, care nu apartinea Legii
morale, ci Legii mozaice, s-au ivit atatea controverse, oare o eventuala incercare de schimbare a
zilei de odihna nu ar fi produs tulburari mult mai mari in sanul Bisericii ?

Daca vom intelege climatul in care isi desfasura viata prima Biserica, vom intelege de
asemenea ca institutia milenara a Sabatului era imposibil de modificat. Primii iudei crestinati au
vazut in acceptarea Evangheliei implinirea nazuintei lor milenare cu privire la Mesia. Pentru ei,
acceptarea lui Christos nu insemna o schimbare sau disparitie a cadrului religiei lor, ci doar o
noua orientare.

In lucrarea sa: “Pavel si crestinatatea iudaica”, W.D.Davies afirma: “Pretutindeni, in mod

deosebit in Imperiul Roman de Rasarit, au fost iudei crestini al caror mod de viata nu era prea
deosebit de acela al evreilor in general. Ei considerau ca Evanghelia era o continuare a
iudaismului. Pentru ei, Noul Legamant, pe care Iisus Christos l-a asezat cu ocazia Cinei
Domnului cu ucenicii Sai si sigilat prin moartea Sa, nu insemna ca legamantul incheiat intre
Dumnezeu si Israel nu mai era in vigoare. Ei sarbatoreau inca Pastele, Ziua Cincizecimii si
Sarbatoarea Corturilor; ei continuau sa se circumcida, sa pastreze Sabatul saptamanal si
randuielile mozaice cu privire la mancarea curata si necurata” ( editia 1972, p. 72 )

Intelegand contextul vremii si atmosfera in care Biserica primara isi desfasura activitatea, isi
poate imagina cineva ca problema in discutie la Conciliul de la Ierusalim era desfiintarea Legii
morale, inclusiv schimbarea Sabatului saptamanal in favoarea duminicii ? Si daca cineva inca
mai sustine o asemenea invatatura lipsita de orice simt istoric si teologic, cum isi imagineaza ca
o asemenea schimbare ar fi putut avea loc fara nicio controversa, fara nicio urma de opozitie din
partea iudeilor conservatori si fara ca istoria asa nu consemneze un asemenea fapt ?

Intregul Nou Testament, in mod deosebit cartea Faptele apostolilor si epistolele lui Pavel, ne
demonstreaza ca apostolii si crestinii primului secol au acordat Legii morale , inclusiv Sabatului
zilei a saptea, respectul si atentia pe care orice crestin de buna credinta trebuie sa le manifeste,
daca doreste sa fie un adevarat ucenic al lui Christos.

Lori Balogh

This entry was posted in Subiecte controversate and tagged Sabat, ziua a saptea. Bookmark the
permalink.

© 2011 - Lori Balogh

www.loribalogh.ro/2014/03/conciliul-de-la-ierusalim-si-problema-zilei-de-odihna/ 3/3