Cunoasterea paradisiaca si cunoasterea luciferica sunt doua concept

filozofice a lui Lucian Blaga.

Primul reprezinta o cunoastere care la prima vedere pare clara,

descifrabila, insa aprofundarea in aceasta claritate duce la un haos
“Cunoasterea paradisiacal progreseaza extensive in necunoscut”. De
aici si apare al doilea concept de “cunoastere lucifera”, care porneste
de la un mister , insa descifrarea unuia duce la apartitia altuia “Actul
final este tocmai cel de a deschide un nou mister”. Si astfel se formeaza
cercul infinit al cunoasterii luciferice. Cunoasterea paradisiaca are mai
mult o tendinta spre ratiune, cu toate acestea se ajunge la
problemitizare, care, dupa cum am mentionat mai sus, duce la
cunoastere luciferica, care nu ne lumineaza mintea, ci ne-o ingroapa
intru-un mai mare mister.

Comentarea titlului volumului de poezii “Pasii profetului”

Daca ar fi luam in sens direct un profet este un predicator
religios care este trimis de Dumnezeu cu scopul de a
impartasi viziunile si de a percepe cuvintele divine. In cazul
dat profetul este insusi Lucian Blaga, care pasind in lumea
oamenilor ramine dezamagit pe profanatia si degradarea
morala si spiritual a oamenilor, care inventeaza adevaruri
banale. Aceasta stare este sugerata de poezia, care face parte
din acest volum de poezii, “Amurg de toamna”, unde insusi
titlul este o sugestie directa spre starea interioara a
eului . Lumina amurgului exprimă apusul din sufletul
poetului, care pina a-si indeplini datoria divina, fusese pe
culmile extazului ,, vâ rf de munți”, și acum nu mai există
decâ t cenușă in sufletul sau sub care arde înă bușit,,jeraticul”
vietii pina la primii pasi in lume, acea pasine de viata trecuta.
 Ultima strofă  este o mă rturisire ce dezvă luie sensibilitatea
eului liric prin interjectia ,,O, suflet!”, unde povara pe care o
duce in sufletul sau il infange psihologic si spiritual ,,dar prea
e grea povara – și frunza cade”. Dupa cum observam operele
acestui volum sunt destul de pesimiste din cauza
preocuparea poetului este a se define pe sine in acele
mistere are universului, de a-si gasi un spatiu in care sa
simta ca ii apartine , insa limitele biologice, teoriile existentei
si oamenii din jur ii creaza conditii nefavorabile de gasire pe
sine.
Intrucat paradisul demult a devenit un fals al
oamenilor acesta se regaseste in infern , ideie
transmisa prin poezia “ Gandurile unui mort” unde eul
se imagineaza in pielea unui mort închis în mormâ ntul să u
şi care nu mai are nicio percepţie asupra realită ţii, ci doar şi-
o închipuie într-un anumit fel :
“De mână-aş prinde timpul ca să-i pipăi
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pământ?”
Iar in poeziile „Veniţi după mine, tovară şi” si „Daţi-mi un
trup, voi, munţilor”, eul,orbit de dorinţa de putere şi de
voinţa de anihilare, îşi încalcă , în modul cel mai grosolan cu
putinţă , prescrierile cu caracter de veneraţie la adresa
tainelor universului, promovind cunoasterea luciferica.
Astfel desi transmis pe Pamint cu scop devin , asemenea
ingerului alungat pe Pamint , elu prefera sa descopere vagul
necunoscut al universului cu ajutorul fortelor demonice.