Proiect împățirea administrativ-teritorială a României

Propunerea 1

Împărţirea Ţării pe baza regiunilor istorice

Pe tot parcusul existenței sale, România a cunoscut numeroase schimbări în ceea ce

privește organizarea teritorială a țării încă de la începutul existenței sale.

Pentru a vorbi de o nouă organizare, trebuie în primul rând definirea unor noțiuni
precum regiuni istorice, parlamentul regiunii și membrii reprezentanți ai acestora precum și
zone cu potențial turistic (exemplu Valea Prahovei, litoral-unirea tuturor stațiunilor de pe
litoral etc.) și industrial (platforma de exploatare petrolieră Medgidia va funcționa
independent față de celelalte regiuni). Regiunile istorice, în cazul nostru vor reprezenta
entități administrativ teritoriale cu o suprafață largă, identice vechilor regiuni din perioada
medievală având fiecare capitala sa istorică (Muntenia-București, Moldova-Iași, Crișana-
Arad, Banat-Timișoara, Transilvania-Cluj, Dobrogea- Constanța) conduse de un prefect ce va
avea calitatea de reprezentant în parlamentul național și de un parlament regional compus din
reprezentanți ai fiecărei comune precum și crearea unor zone ce au potențial turistic sau
industrial ce vor beneficia în funcție de gradul lor de dezvoltare de taxe preferențiale precum
și o infuzie de capital având ca scop susținerea dezvoltarea acestora.

Soluția vine în sprijinul unui sistem ușor descentralizat, cu puteri sporite din partea
guvernului pentru a stopa astfel deficiența birocratică la care sunt supuși cetățenii precum și
crearea unei competitivități între regiuni întrucât în cadrul acestora vor exista zone special
create și subordonate în mod direct prefectului regiunii. În prezent, țara noastră se confruntă
cu un puternic deficit în ceea ce privește organizarea țării, gestionarea zonelor ce au
posibilitatea de dezvoltare precum și infrastructura regională. Astfel, fiecare regiune
beneficiază de un grad de autonomie și de libertatea de dezvoltare pe mai multe sectoare
economice accentul punându-se pe agricultură și turism și astfe creând locuri de muncă
necesare dezvoltării interurbane și promovarea culturii și tradițiilor românești, întrucât la final
de trimestru acestea vor trimite rapoarte cu evoluția economică ținându-se o evidență regulată
atât a producției cât și al venitului per regiune.
 Deși această versiune de reorganizare reprezintă o soluție viabilă și sustenabilă pentru
fiecare regiune, argumentul cel mai des întâlnit este reprezentat anumite idei cu caracter
iredentist deoarece însuși gradul de autonomie reprezintă un precedent ce poate fi speculat de
către grupările național minoritare și automat vor cere în cadrul unei regiuni anumite zone cu
caracter etnic fiind în opoziție cu Constituția al cărui prim articol prevede indivizibilitatea
statului. Un alt argument este descentralizarea față de capitală deoarece fiecare regiune va
avea propria capitală administrativă, limitând atribuțiile politico-administrative ale capitale.

Ca o concluzie finală propunerea cunoaște aspecte atât pozitive cât și negative, devenind un
subiect sensibil pentru anumite etnii care au dorințe autonome, însă pentru românii naționaliști
reprezintă oportunitatea prin care aceștia își pot arăta contribuția față de patria mamă.

Propunerea 2.

Un ,,Land’’ al Balcanilor

Țările sunt într-o continuă schimbare, la fel și țara noastră. Pe parcursul existenței sale s-
a confruntat cu diferite schimbări în ceea ce privește organizarea administrativ teritorială. Încă
din perioada principatelor România avea numeroase diviziuni și subdiviziuni teritoriale
contribuind la deficite bugetare, ineficiență și corupție. Pentru a înțelege propunerea de astăzi
este necesar definirea termenilor de județe administrative, orașele-stat care vor avea o
autonomie deplină doar pe tot cursul Dunării și Marea Neagră precum și apariția de districte
urbane și rurale tipice modelului vestic european.

Propunerea de astăzi are ca scop sporirea eficienței și îngrădirea posibilității

împrumutând modelul de reorganizare după modelul Federației Germane. Țara ar urma să fie
împărtită în județe federale cu grade de autonomii sporite oferind posibilitatea ca regiunile să
se dezvolte fără a avea îngrădiri din partea guvernului capitalei. Reședința federală centrală va
avea teritoriul propiu-zis incorporând actualul județ Ilfov în administrația sa, administrând
doar instituțiile federale (MAI, MAPN, Guvernul), Județele federale urmează a fi în număr de
10, fiecare județ are propria sa libertate administrativă, propriul său consiliu condus
președintele ,,land’’-ului federal și subordonat direct președintelui republicii federale, Orașele
stat, au o suprafață redusă limitându-se la orașul în sine și un anumit teritoriu delimitat în
funcție de numărul de locuitori pentru a se autosusține. Acest aspect este important pentru
dezvoltarea locală prin crearea de locuri de muncă la nivel local și promovându-le în rândul
populației respective. Prin această modalitate sectorul economic va cunoaște o creștere
exponențială întrucât fiecare oraș se va axa pe industria ușoară de pescuit, industria agricolă
sau pe exploatările solului sau subsolului și turism(Constanța are un potențial turistic întrucât
are litoralul și anumite zone cu combinate chimice cu potențial precum Medgidia care în
prezent are propria platformă petrochimică)

Spargerea tiparului clasic de împărțire teritorial-administrativă promovează autonomia la

nivel local și regional prin apariția după modelul german a noi entități cu caracter
independent. Legislația actuală trebuie modelată într-o manieră care să permită apariția unor
astfel de entități ceea ce va duce divizări politico legislative, fapt pentru care constituția tării
noastre este complet nepregătită și incompletă pentru astfel de schimbări majore. Proiectul de
creare al regiunilor federale va crea un precedent care probabil va duce la acte de secesiune
ale regiunilor locuite de etniile maghiare care vor avea pretenții iredentiste pentru separarea
față de republica federală și alipirea la țara lor de origine. Un astfel de posibil scenariu va crea
un domino ce se va propaga pe tot cuprinsul continentului european provocând disensiuni
bilaterale între Romania și celelalte țări de pe continent fiindcă și acestea se vor confrunta la
rândul lor cu probleme interne datorită minorităților naționale. În ceea ce privește bugetul
statului acesta va fi fragmentat datorită cheltuielilor anuale pentru menținerea administrațiilor
respective și implicit va genera puțini bani la stat.

Propunerea are un caracter deosebit pentru ca vine cu un plan de reorganizare complet nou,
fără ca România să fie pregătită pentru un astfel de proiect de o asemenea magnitudine
provocând disensiuni atât la nivel local cât și internațional.
 Propunerea 3

O Ţară, două capitale

După cum se ştie Bucureştiul reprezină cea mai dezvoltată regiune din România.
Conform indicilor economici Capitala se află peste nivelul mediul al altor regiuni. Fiind în
zonă de câmpie oraşul din punct de vedere militar reprezintă principalul obiectiv în cazul unei
confruntări militare, cel mai indicat ar fi ca o parte din structurile sale administrative să fie
mutate într-un oraş poziţionat strategic, iar din punct de vedere economic acesta să fie
poziţionat la un nod feroviar ușor de accesat. Situat în curbura internă a Carpaților, Brașovul
ocupă o poziție cheie în Masivul Postăvarul, fiind din punct de vedere militar ușor de apărat,
putând fi astfel fi relocate cu ușurință efective militare.

Din punct de vedere economic Brașovul este situat la granița dintre Muntenia și
Transilvania legând prin drumurile sale naționale celelalte regiuni istorice, devenind în timp o
adevarată metropolă cosmopolită îmbinând posibilitățile sale de dezvoltare datorită poziției
geografice cu atracțiile turistice atât din apropiere cât și din perimetrul orașului sporind. Din
toate punctele de vedere, militar, economic cât și în ceea ce privește infrastructura sa,
Brașovul ocupă locul ideal pentru a căpăta poziția de capitală strategică având în componența
sa administrativă Ministerul Turismului, Ministerul Transportului și Ministerul Afacerilor
Interne, iar Bucureștiul va avea un rol onorific și administrativ, ocupându-se de restul
ministerelor rămase.

Mutarea capitalei ar avea un efect benefic pentru ca în momentul de față capitala este
foarte aglomerată , absoarbe toate resursele și sufocă celelalte orașe pe o rază de câteva sute
de kilometri. Modelul propus are influențe din modelul olandez, având o capitală
administrativă și una oficială. În ceea ce privește opinia publică, vor exista voci care s-ar
opune unei astfel de mutări deoarece ar reprezenta un atac la identitatea națională datorită
divergențelor cu minoritatea națională maghiară, însă tocmai acest argument ar trebui ca noi
ca popor să trecem peste revendicările iredentiste maghiare sau a altor probleme din aceeași
speță și să cautăm noi soluții pentru o mai bună comunicare și convețuire.
 Propunerea 4.

Capitala, o nouă metropolă

Zona metropolitană București este o structură absolut necesară pentru dezvoltarea durabilă și
armonioasă a capitalei și a comunităților din jur. Zonele urbane și rurale sunt legate de
obiectivul general de creare și utilizare a avantajelor instituționale pentru a îmbunătăți
calitatea vieții și a îmbunătăți nivelul de trai. Din punct de vedere economic și social, nivelul
de dezvoltare al regiunii: Primul aspect care trebuie luat în considerare pentru a evita declinul
sistemului urban este atragerea diversificării activităților economice. În același timp,
cooperarea economică ar trebui să vizeze optimizarea creșterii, cum ar fi beneficiile generate
de orașele învecinate prin furnizarea de servicii publice, infrastructură, creșterea numărului de
activități economice și impactul schimbării de la comune la orașe. București și județul Ilfov.

Zona va fi administrată de Consiliul Metropolitan, care este format din 40 de membri, dintre
care 25 vor veni din Consiliul Local, iar 15 vor reprezenta fostul municipiu Ilfov. Din punct
de vedere administrativ, zona va fi condusă de administratorul metropolitan. După cum a
propus noul Consiliu Metropolitan, Bucureștiul va fi reorganizat în 20 de raioane (numărul de
rezidenți din fiecare raion este aproximativ egal) și fiecare raion include mai multe
subdistricte. Vor fi două runde de vot direct pentru alegerea primarului și alegerea unei echipe
executive. 5 directori au domenii strategice de atribuire și implementare: finanțe, dezvoltare
urbană, societate, cultură, sport, mobilitate și, în același timp, primarul general și fostul primar
al județului Ilfov nu au fost aleși direct ca administrator metropolitan. Aceștia se vor asigura
că vocea cetățenilor este zita prefecturii lor. Pe scurt, diferențele politice au împiedicat luarea
deciziilor la vechiul nivel al județului Ilfov, au redus cheltuielile administrative pentru fostul
consiliu municipal și au stabilit o structură funcțională pentru a atenua dezvoltarea inegală
între regiunile capitalei.

Propunerea 5

O Românie eficientă
În ceea ce privește integrarea cu realitățile economice și sociale actuale, o altă propunere
fezabilă vine din necesitatea eficienței birocratice. După efectuarea unui studiu cu mai multe
criterii privind dinamica teritorială a României, modelul de regionalizare propus ia regiunea
istorică ca punct de plecare și se caracterizează prin dobândirea unui grad ridicat de
funcționalitate în timp. Proiectul se bazează pe reorganizarea administrativă a 18 raioane și o
zonă metropolitană, inclusiv capitala și actualul județ Ilfov. Diviziunea teritorială va fi
formată prin fuziunea actualelor județe, cu excepția județului Arad, care este împărțit în
regiunile Banat (sud) și Crișana (nord) și județul Olt (inclusiv partea dintre Teleorman
(Principal) și nord-vestul Munteniei (Nord)). Dacă în prima situaţie lucrurile par a fi

clare, actualul judeţ Olt, constituit la limita dintre Oltenia şi Muntenia, tinde să graviteze către
Oltenia, nicidecum către Teleorman sau Muntenia. La fel, actualul judeţ Vâlcea este mai legat
de Oltenia, decât de Muntenia. Pe de altă parte, unele dintre centrele administrative propuse,
precum Alexandria sau Slobozia, aceste orașe s-au dezvoltat excesiv de bogate în perioada
socialistă, dar economia de astăzi este în declin, astfel încât să preia din centrele de
coordonare a unităților teritoriale superioare . Dificultăți serioase pot fi întâmpinate în ceea ce
privește statutul. În plus, denumirea unității propuse a cauzat și unele probleme: există o
Montagna la nord și nord-vest, un sud, o Moldova centrală și un nord sau sud. Mureșul
superior (de fapt se suprapune vechii regiuni Mureș) - regiunea autonomă a Ungariei (1960-
1968), dar cea mai joasă este Transilvania la sud de Mureș (nu nordul) și multe altele.

Vă mulțumesc pentru șansa de a îmi exprima propria viziune de reorganizare a structurii

administrativ-teritorială a țării.