Ojog Valeria S1904

Tema: Morfologia funcţională a arcadelor dentare. Parodontul. Funcțiile.

1. Arcada dentară, alveolară, bazală. Definiţie.
Totalitatea dinţilor implantaţi în procesele alveolare ale maxilarului şi mandibulei, unul
după altul, sub formă de şir, alcătuiesc o arcadă dentară.
Linia convenţională trasată pe vârful apofizei alveolare se numeşte -arcada alveolară.
Iar linia trasată prin vârfurile rădăcinilor -arcada bazală.

2. Elementele ce asigură unitatea morfofuncţională a arcadelor dentare.

Unitatea de system a arcadelor dentare este asigurată de punctele de contact interdentare,
de apofiza alveolară și de paradont.

3. Punctele de contact dintre dinţi şi importanţa practică.

Punctele de contact- sunt localizate pe partea proximala a coroanelor unde dintele face
contact cu dintii adiacenti ai aceleiasi arcade dentare. Pe suprafetele proximale a diferitor dinti,
punctele de contact se afla in diferite regiuni precum :
 in treimea incizala

 in treimea mijlocie.

De obicei punctele de contact nu sunt localizate mai jos de mijlocul coroanei dentare .
Un bun contact intre dintii vecini este foarte important pentru:
 Prevenirea patrunderii alimentelor intre dinti (cauzind carii si periodontita)

 Stabilizarea dintilor arcadelor pentru un contact ocluzal bun

 Directionarea alimentelor de pe fetele vestibulare pe linguale pentru a nu leza

papila interdentara.
 Dispersia fortelor ocluzale

 Mentinerea arcului dentar

La dintii abia erupti, se creeaza puncte de contact atunci cind suprafetele capata curburile
perfecte. Insa,cu timpul, procesul de masticatie produce o uzura , astfel punctele devin deja
suprafete de contact.In urma cercetarilor s-a constatat ca pe la virsta de 50 de ani,in cazul unei
cavitati bucale sanatoase si prezentei tuturor dintilor,lipseste in jur de 6-10 mm de smalt din
suprafetele de contact. Aceasta poate duce la eruptia molarului 3 din cauza surplusului de spatiu
creat.
Punctele de contact ale maxilei si mandibulei:

 Punctul de contact intre C si P1:aria de contact se afla cervical fata de treimile mijlocie
si ocluzale.Acest punct de contact este zona de tranzitie de la grupul de dinti anteriori, la
cei posteriori.Ambrazura ocluzala este proieminenta,spatiu interproximal este mai mic.

 Punctul de contact intre P1 si P2:aria de contact coincide cu cea a premolarului 1 cu

caninul,diferenta este ca ambrazura ocluzala e mai mare,iar spatiul interdentar inca mai
mic.

 Punctul de contact intre P2 si M1:suprafetele de contact coincid cu cele a

premolarilor,iar spatiul interproximal este redus datorita formei mai scurte a coroanei
molarului

 Punctul de contact intre M1/M2 si M2/M3: datorita faptului ca molarii sunt in serie
descendenta,nivelul punctelor de contact devine mai cervical.Linia ce intersecteaza ariile
de contact a molarului 2 si 3 coincide cu treimea mijlocie a coroanei.Spatiile
interproximale devin inca mai reduse, din cauza formei coroanei.

4. Formele arcadelor dentare superioare şi inferioare în condiţii fiziologice.

Forrma arcadelor dentare extraalveolare poate fi apreciată convenţional dupa traseul unor linii
curbe după cum urmează:

 linia care trece prin marginile incisivilor, vârfurile cuspizilor caninilor cuspizilor
vestibulari ai dinţilor laterali superiori;
 linia care trece prin marginile incizale ale incisivilor, vârfurile cuspizilor caninilor şi ale
cuspizilor vestibulari ai dinţilor laterali inferiori;
 linia cuspidiană patatinaiă (superioară), care trece prin vârfurile cuspizilor palatinali
superiori şi poate fi prelungită prin cingulum-urile frontalilor superiori;
 linia cuspidiană linguaiă (inferioară), care uneşte cuspizii linguali mandibulari şi poate fi
prelungită prin cingulum-urile frontalilor inferiori.

Arcadele naturale normale îmbracă unele forme caracteristice. Izard marcă şase
forme: parabolă, elipsă, hiperbolă, semicerc, în „U”, ovoidă .

Pentru Marseillier există trei tipuri mai frecvente: hiperbolă, elipsă şi în „U”.

Arcadele parabolice, se caracterizează printr-o curbă uşoară în liunea frontalilor care se continuă
prin două linii divergente spre distal .

Arcadele eliptice au curbura mai accentuată în regiunea frontală, cu schidere spre lateral şi o
oarecare convergenţă în zona ultimilor molari .

Arcadele hiperbolice prezintă o curbură strânsă, uşor aplatizată în liunea frontală care se

continuă spre distal sub forma a două linii diver- îte, identificându-se adeseori la mandibulă.

Cele şase forme de arcade normale descrise de Izard: parabolă; elipsă; hiperbolă; semicerc; în
formă de „U”; ovoidală.

Arcadele ovoidale sau în semicerc , sunt mai frecvente în dentaţia temporară (cu precădere cele
în semicerc).

Arcadele în „U” par a reproduce arcadele antropoidelor, fiind considerate de majoritatea

autorilor normale pentru specia umană.

La maxilar predomină formele semieliptice (parabolice), iar la mandibulă cele hiperbolice.

1. Parabolă
2. Elipsă
3. Hiperbolă
4. Emisferică
5. În U
6. Ovoidă

5. Ariile ocluzale. Importanţa practică.

Deosebim arie ocluzală a arcadei dentare superioare şi a celei inferioare, care sunt
formate din succesiunea suprafeţelor ocluzale ale fiecărui dinte în parte.

Dacă am haşura ariile ocluzale ale arcadei dentare superioare, ne-am convinge că ea în
regiunea frontală prezintă o linie egală cu lăţimea părţii incisivale a dinţilor frontali, lărgindu-se
treptat posterior, atingând cele mai mari dimensiuni în regiunea primului molar.
 Spre deosebire de maxilă, aria ocluzală a mandibulei, datorită particularităţilor anatomice
ale dinţilor, este încă mai mică în regiunea dinţilor frontali şi cea mai mare la fel la nivelul
primului molar.

Ariile ocluzale pot fi întrerupte de diasteme, treme, leziuni coronare, edentaţii parţiale.
Ele la fel pot avea diferite dimensiuni în raport cu dimensiunile arcadelor dentare, pot fi naturale,
artificiale, mixte, iar la edentaţia totală –absente.

6. Parodont. Definiţie. Componemtele parodontului. Caracteristica.

Noțiunea de paradont include complexul de țesuturi care înconjoară dintele: gingia,
ligamentu circular al dintelui, periodonțiul și țesutul osos alveolar. Acest complex de țesuturi are
o proveniență unica genetică și se află în relații de reciprocitate alcătuind împreună cu dintele o
unitate unică funcțională.
 Gingia-alcatuita din papilele interdentare,marginea libera si portiunea consolidate cu
tesul osos.

 ligamentul circular al dintelui

 periodontiului –un complex de tesuturi conjunctive.

 tesutul osos alveolar- prelungirea apofizelor osoase in care sunt fixate dintii

 Unii autori mai include si cementul.

7. Spaţiului periodontal. Care este lățimea lui.

-0,25-0.27 mm in zona orificiului alveolei.
-0.17-0.19 mm latreimea coletului
-0,08-0,14 mm la nivelul hiponucleonului unde marcheaza centrul de rotatie a dintelui (zona
mijlocie)
- 0,16-0,19 mm zona apicala

Cea mai ingusta zonameste situate la mijlocul radacinii datorita particulaitatilor de mobilitate
fiziologica a dintelui.Are forma de clepsidra
Pirghie de gradul 1 – stare normala
Pirghie de gradul 2- stare patologica, mobilitate sporita a dintilor
8. Fibrele periodontale. Caracteristica.
Grupe de ligamente al periodontului:
1.Fibre circulare
2.Fibre transseptale
3.fibre longtudinale(nu apartin propriu-zis perodontului)
Grupul dento-alveolar:
-grupul crestei alvelare-se gaseste sub nivelul jonctiunii smalt-cement
-grupul orizontal-se gaseste in regiunea medie a radacinei orientate oriyontal pe ea
-grupul oblic-segaseste in treimea apicala orientate oblic
-grupuc apical-se gaseste in segmental apical
-grupul interradicular-se gaseste numai la dintii pluriradiculari perpendicular pe creasta septului
interradicular in zona de bifurcatie
-grupul dent-gingival-dinspre cementul cervical spre lamena proprie a gingiei
-grupul alveolo-gingival- de la os spre gingie
-grupul circular-in jurul regiunii cervical al dintelui
-grupul dent-periostal-de la cement apical spre periost
-grupul trans-septal-orientare interdentara

Principalele grupei de fibre ale ligamentului periodontal dupa Dumitriu:

1. Fibrele crestei alveolare: usor oblice se intend de la marginea osului alveolar spre
cementul radicular sup epiteliul joncțional
2. Fibrele dento-dentare sau trans-septale: sunt asociate fibrelor omonime
ale ligamentuluisupraalveolar si se dispun interdentar.
3. Fibrele orizontale:sunt disouse in unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui de la
creastaalveolara la cementul radicular.
4. Fibrele oblice sunt cele mai numeroase si cinstituie suportul principal de sustinere a
dintelui inalveola: se intend de la osul alveolar spre cement unde se inseraza mai apical
decit pe os.
5. Fibrele apicale: se intind radiar, oblic sau chiar vertical la virful radacinii la osul
inconjurator.

Ligamentele alveolo-dentare dupa I. Postolachi:-

 fibre cu orientare oblica-fibrele de colagen ce fixeaza si suspendeaza dintele in alveola sa
(fibrele luiSharpey) sunt inserate de pretele alveolei si cementul radacinei si sunt usor
ondulate
  fibre cu orientare orizontala-se gaseste in zona coletului formand ligamentul circular
dentar: -dento-gingivale; dento-dentare; trans-septale (trec peste marginele alveolei si se
insera pe cementul dintilor vecini)

9. Funcţiile parodontului. Caracteristica. Explicaţi funcţia de amortuzare a parodontului.

- de amortizare si suport - se neutralizeaza presiunea ce actioneaza asupra dintelui pe peretii
alveolari. Fasciculele oblice impiedica infundarea dintilor in alveole.
Lichidul interstitial si reteaua de vasele sangvine si limfatice ale periodontiului,gasindu-se intr-
un spatiu inchis ,creaza conditii asemanatoare cu presul hydraulic si exercita o presiune
uniforma pe toti peretii spatiului alveodentar,indifirent de directia presiunii.
Dintele e bine fixat si nu se poate deplasa. Se formeaza o articulatie de tipul gomfozei.
- de reglarea a presiunii masticatorii
- trofica- altenarea presiunii masticatorii stimuleaza procesele trofice. Vasele si nervii asigura
nutritia cementului si a compactei interne a osului alveolar
-plastica- reactia compensatorie e o insusire plastica. In timpul vietii cementoblastele formeaza
cementul, si in stari patologice apare hipercementoza, si e nevoie de reparare permanenta.
-senzoriala- terminatiile nervoase receptoare tactile sau de presiune formeaza reflexul
parodonto-muscular. El regleaza presiunea asupra dintilor in timpul masticatiei.
-de protectie- periodontiul protejeaza tesutul periodontal de factorii nocivi

11. Definiţie “Forţele de rezervă a parodontului”. Importanţa practică.

Daca un dinte lipseste, functia lui e preluata partial de dintele vecin. Astfel apar forte
adaugatoare.
Capacitatea paradontului de a se adapta la forte schimbatoare declanseaza- forte de rezerva.
In dependenta de forta musculara, forta de rezistenta a paradontului si fortei de masticatie , in
conditii fiziologice normale se foloseste doar 50% din forta parodontului, restul e in rezerva.
Fortele de rezerva pot fi antrenate prin folosirea produselor alimentare dure.