IP Gimnaziul “Dumitru Matcovschi”,

s.Cotiujenii Mici, r. Sîngerei

Comisia metodică
“Știință și Matematică”

Comunicare: Sensibilizare şi expresie culturală în

activităţile de învăţare la geografie și biologie

A elaborat:Harabagiu Cristina,

profesoară de biologie și geografie,

grad didactic II (doi)

 Introducere
Sensibilizarea şi expresia culturală definesc unul dintre domeniile de competenţe-cheie
care determină profilul de formare a elevului care parcurge curriculumul naţional pentru
învăţămîntul primar şi gimnazial din Republica Moldova, dar şi din oricare altă ţară membră a
Uniunii Europene. În Cadru european comun de referinţă pentru limbi se precizează că
sensibilitatea şi expresia culturală implică ”aprecierea importanţei exprimării creative a ideilor,
experienţelor şi emoţiilor sub diverse forme, în muzică, arta spectacolului, literatură şi artele
vizuale” Cunoaşterea culturală presupune a cunoaşte ,,patrimoniul cultural local, naţional şi
european şi locul său în lume”. Aceasta include o cunoaştere elementară a operelor culturale
majore, alături de cultura contemporană populară”. ”Expresia culturală este esenţială în
dezvoltarea aptitudinilor creative care pot fi transferate în diverse contexte profesionale”.
Această sensibilizare şi expresie culturală poate influenţa ”dezvoltarea unei personalităţi
armonioase, tolerante, care îmbină un puternic simţ al propriei identităţi cu respectul pentru
diversitate” a fiecărui cetăţean, a cărei deviză este Unitate în diversitate. De la cultură la
domeniul de competenţe-cheie

Sensibilizare şi expresie culturală

Pentru înţelegerea conceptelor de sensibilizare şi expresie culturală este necesară

cunoaşterea semnificaţiei conceptului de cultură. Cultura cuprinde totalitatea valorilor materiale
şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori;
ansamblu de activităţi şi modele de comportament proprii unui grup social dat, transmisibile prin
educaţie (DEX, 2009). A avea cultură înseamnă a poseda cunoştinţe variate din diverse domenii,
a avea un nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală (DEX, 2009). Omul de cultură este o persoană
cu un nivel intelectual ridicat, care are cunoştinţe universale multe şi temeinice (DEX, 2009).
Civilizaţia reprezintă nivelul de dezvoltare socială, materială şi spirituală (cultura materială sau
spirituală) a societăţii într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat, a unui grup social etc. (DEX,
2009). Se consideră că o persoană civilizată are o cultură şi o tehnică înaintată, a ajuns la un
nivel superior de civilizaţie, la un standard de viaţă ridicat, că este manierată, politicoasă (DEX,
2009). Pe baza acestei prezentări succinte a conceptelor referitoare la cultură şi civilizaţie,
deducem unele cunoştinţe declarative, cunoştinţe procedurale/abilităţi, competenţe şi cunoştinţe
atitudinale care ar putea fi integrate domeniului de competenţe-cheie Sensibilizare şi expresie
culturală. În literatura de specialitate se consideră că atitudinea are o structură integrativă
tridimensională formată din componente cognitive (cunoştinţe, credinţe, convingeri),
componente afective (emoţii, sentimente), componente comportamentale (intenţii, motivaţii,
voinţă, acţiuni). Subliniez că, de fapt, domeniul de competenţe-cheie Sensibilizare şi exprimare
culturală include atît competenţe specifice unor ştiinţe sau arte, cît şi unele competenţe
transversale, motiv pentru care unele competenţe pot fi formate la diverse discipline din planul
de învăţămînt, inclusiv la geografie. Pentru ca un elev să îşi formeze competenţele-cheie incluse
în acest domeniu, el ar trebui să fie implicat în activităţi de învăţare în care să poată dobîndi
aceste cunoştinţe şi să îşi formeze abilităţile şi competenţele integrate acestui domeniu.

În ciclul gimnazial, la geografie, sînt promovate mai multe atitudini şi valori: atitudinea pozitivă
faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie; interes pentru cunoaşterea florei și
faunei Republicii Moldova, a Europei şi a lumii contemporane; respectul pentru diversitatea
naturală şi umană a lumii contemporane; conservarea şi ocrotirea mediului de viaţă din RM, şi
din lume; disponibilitatea pentru învăţare permanentă. Remarc că aceste atitudini şi valori pot fi
corelate cu domeniul de competenţe-cheie Sensibilizare şi exprimare culturală. Din aceste
programe şcolare am extras mai multe competenţe specifice geografiei prin a căror formare se
contribuie la sensibilizarea şi exprimarea culturală a elevilor. Prin implicarea elevilor în
activităţile pe care le vom prezenta în cadrul diverselor activități, se creează condiţii adecvate
pentru sensibilizare şi expresie culturală, dar şi pentru formarea competenţelor specifice
geografiei enumerate în continuare.

De la cultură la peisaje culturale

Peisajul cultural este ,,expresia completă a unui mod de viaţă”, a ,,devenirii unei comunităţi
umane împreună cu teritoriul pe care trăieşte”. ,,Istoria, cultura şi teritoriul se împletesc într-un
proces al dezvoltării în care peisajul cultural poate fi considerat ca una dintre structurile
teritoriului”. Faptul că teritoriul Republicici Moldova este situat la intersecţia unor mari regiuni
ale Europei, a determinat un amestec caracteristic de peisaje culturale, create de populaţia
majoritară şi de numeroasele minorităţi. Multe peisaje culturale din Republica Moldova sînt
afectate negativ prin acţiunile proprietarilor asupra acestora din cauza necunoaşterii valorii lor, a
lipsei de educaţie și a resurselor financiare, dar şi din cauza nepăsării autorităţilor locale.
Deoarece aceste peisaje culturale istorice sînt pericilitate din cauza depopulării, a emigrării unor
minorităţi, a reînnoirilor accelerate şi necontrolate se impune colaborarea factorilor de decizie
locali şi regionali cu diverse organizaţii în vederea protejării şi valorificării lor. Importanţa
ştiintifică, culturală şi socială a peisajelor culturale are ca efect perceperea lor ca sursă şi factori
de dezvoltare economică, în condiţiile existenţei unei mediu protectiv, a unui management
eficient şi a unei planificări pe termen mediu şi lung. Prin intermediul activităţilor, se observă
cum se poate realiza educaţia pentru formarea imaginii rurale, pentru protecţia şi valorificarea
peisajelor culturale rurale în învăţămîntul preuniversitar.
 Concluzii

La finalul acestei lucrări, se conturează cîteva concluzii: I. Studierea peisajelor culturale rurale
de către elevi oferă contextul pentru sensibilizarea elevilor faţă de valorile culturale locale,
regionale, naţionale, europene şi mondiale, pentru protejarea şi valorificarea lor într-o societate
bazată pe cunoaştere. II. Chiar dacă în programele şcolare nu sînt prevăzute şi recomandate
activităţi de învăţare în cadrul cărora elevii analizează şi interpretează diverse peisaje culturale,
profesorii de geografie au libertatea de a-i implica în astfel de activităţi tocmai pentru a-i ajuta să
conştientizeze valoarea patrimoniului naţional, ca parte a celui european şi mondial. III.
Realizarea unor studii de caz asupra unor modele de succes în crearea, conservarea şi
promovarea peisajelor culturale rurale, inclusiv a celor istorice, asigură condiţii pentru crearea
unui sistem personal de valori şi exprimarea unor opinii pe baza acestor valori.